LEGEA ACŢIUNII ŞI CONSECINŢEI

Înainte de această viaţă pe care o avem în prezent, am avut nu doar o

existenţă anterioară, ci multe altele. Fiecare se naşte corespunzător
propriului său destin; unii se nasc în familii bogate şi foarte înstărite, iar
alţii se reîntorc sau revin printre oameni nevoiaşi şi sărmani.

Dacă am făcut bine în existenţa noastră anterioară, culegem acum

răsplata, ne întoarcem în cămine unde nu ne lipseşte nimic şi vom avea
comodităţi de tot felul.

Dacă am făcut rău, dacă am risipit banii, dacă am fost avari, dacă ne-am
exploatat aproapele, dacă am comis greşeala de a-i fura sau ruina pe
ceilalţi, dacă am utilizat greşit banii, este evident că trebuie să ne
întoarcem în familii sărmane, îmbrăcati în corpuri de cerşetori, nefericiţi,
înfometaţi şi subnutriţi. Astfel fiecare culege rodul propriilor sale actiuni.

Privind Misterul
Prieteni, există o Lege care se numeşte Karma. Nu este de prisos să
afirmăm că acest cuvânt, de origine sanscrita, semnifică, prin el însuşi,
lege a acţiunii şi consecinţei. Evident “nu există cauză fără efect, nici
efect fără cauză”.

Legea Balanţei, Legea teribilă a Karmei guvernează toate cele create.

Orice cauză se converteşte în efect şi orice efect se transformă în cauză.
Voi trebuie să înţelegeţi ce este legea compensaţiei. Tot ceea ce se face
trebuie plătit, căci nu există cauză fără efect, nici efect fără cauză. Ni s-a
dat libertate, liber arbitru şi putem face ceea ce dorim, dar este clar că
trebuie să răspundem înaintea lui Dumnezeu pentru toate faptele
noastre. Orice faptă din viaţa noastră, bună sau rea, are consecinţele
sale. Legea acţiunii şi consecinţei guvernează cursul diverselor noastre
existenţe şi fiecare viaţă este rezultatul celei anterioare.

A înţelege în întregime bazele si “Modus-ul Operandi” al legii Karmei

este indispensabil pentru a orienta corabia vieţii noastre în mod pozitiv
şi înălţător, de-a lungul diverselor etape ale vietii. Karma este o lege a
compensaţiei, nu a răzbunării. Sunt persoane care confundă această
lege Cosmică cu determinismul şi chiar cu fatalismul, crezând că tot ce i
se întâmpla omului în viaţa este stabilit în mod irevocabil dinainte. Este
adevărat că actele omului sunt determinate de ereditate, educaţie şi
mediu. dar la fel de adevărat este că omul are liberul discernământ şi îşi
poate modifica actele: îsi poate educa caracterul, îsi poate forma
deprinderi superioare, îsi poate combate slăbiciunile, îsi poate consolida
virtuţile etc.

“Karma este un medicament care ni se aplica pentru propriul nostru

bine”, din nefericire oamenii, în loc să se încline respectuos în faţa
eternului Dumnezeu viu, protestează, blestemă, se justifică pe sine, se
dezvinovăţesc prosteşte şi îşi spală mâinile precum Pilat. Karma nu se
modifică cu astfel de proteste, ci, dimpotrivă, devine mai dură şi mai
severă. Când cineva vine în această lume, aduce cu sine propriul destin;
unii se nasc în puf şi altii în nenorocire. Daca în existenţa noastră
anterioară am ucis, acum suntem ucişi, dacă am rănit, acum suntem
răniţi, dacă am furat, acum suntem furaţi şi “cu ce măsură îi măsurăm pe
ceilalţi vom fi măsuraţi”.
Pretindem fidelitate soţului, când noi înşine am fost adulteri în această
viaţă sau în cele anterioare. Cerem iubire, când am fost neîndurători şi
cruzi. Solicităm întelegere, când n-am ştiut niciodată să înţelegem pe
nimeni, când n-am învăţat niciodată să vedem şi punctul de vedere al
altuia. Râvnim bucurii nesfârşite, când am fost întotdeauna la originea
multor nenorociri. Am fi dorit să ne naştem într-un cămin foarte frumos
şi cu multe comodităţi, când în existenţele trecute n-am ştiut să oferim
un cămin şi frumuseţe copiilor noştri. Protestăm împotriva celor care
insultă, când întotdeauna i-am insultat pe toţi cei ce ne înconjoară.
Dorim ca fiii noştri să ne asculte, când n-am ştiut niciodată să ne
ascultăm părinţii. Ne supară teribil calomnia, când noi am calomniat
mereu şi am umplut lumea de durere. Ne supără bârfa, nu dorim ca
cineva să suşoteasca despre noi, dar fără îndoială am bârfit şi am suşotit,
vorbindu-ne de rău aproapele, chinuindu-i pe ceilalţi. Adică,
întotdeauna pretindem ceea ce nu am oferit, în toate vietile noastre
anterioare am fost răufăcători şi merităm ce este mai rău, dar noi
presupunem că ni se datorează ceea ce este mai bun.

Din fericire, dragii mei prieteni, Justiţia şi Mila, sunt cei doi stâlpi de
sprijin ai Fraternităţii Albe Universale. Justitia fără Milă este tiranie; Mila
fără Justiţie este toleranţă, complicitate cu delictul. Karma este
negociabilă şi acest lucru e ceva ce i-ar putea surprinde foarte mult pe
partizanii diverselor şcoli ortodoxe. Desigur, unii pseudo-esoterişti şi
pseudo-ocultişti au devenit mult prea pesimişti în legătură cu legea
acţiunii şi consecinţei. Ei presupun, în mod greşit, că aceasta se
desfăşoară în mod mecanic, automat şi crud. Erudiţii cred că nu este
posibilă schimbarea unei astfel de legi. Îmi pare sincer rău că trebuie să
mă disociez de acest mod de a gândi.
Dacă legea acţiunii şi consecinţei, dacă pedepsele din cursul existenţei
nu ar fi negociabile, atunci unde s-ar afla îndurarea divină? În mod
sincer, nu pot accepta cruzimea în divinitate. Realul, acela care este
întreaga perfecţiune, cel care are diverse nume ca Tao, Aum, Inri, Sein,
Allah, Brahma, Dumnezeu sau mai bine spus Dumnezei etc. etc. etc. nu
ar putea fi fără milă, crud, tiranic etc. De aceea repet în mod emfatic că,
Karma este negociabilă. Este posibil să modificăm propriul nostru destin,
pentru că “atunci când o lege superioară transcende o lege inferioară,
legea superioară şterge legea inferioară.”

Modificând Cauza se modifica Efectul.

“Împotriva leului legii se luptă cu balanţa”.

Dacă pe un taler al balanţei punem faptele noastre bune şi pe celălalt

pe cele rele, ambele talere vor avea aceeaşi greutate sau va fi vreun
dezechilibru. Dacă talerul faptelor rele cântăreşte mai mult, trebuie să
punem fapte bune în talerul acţiunilor pozitive cu scopul de a înclina
balanţa în favoarea noastră – aşa anulăm Karma. Faceţi fapte bune
pentru a plăti datoriile voastre; amintiţi-vă că nu se plăteşte numai cu
durere, ci, în acelaşi fel, se poate plăti şi făcând bine. Acum veţi înţelege,
bunii mei prieteni, ce minunat este să faci bine; nu încape îndoială că
Justa Gândire, Justa Simţire şi Justa Acţionare sunt cel mai bun
negoţ. Nu trebuie să protestăm niciodată împotriva Karmei, important
este să o ştim negocia. Din nefericire, când oamenii se află într-o mare
amărăciune, nu fac decât să se spele pe mâini ca Pilat, spunând că nu
au făcut nimic rău, că nu sunt vinovaţi, că sunt suflete drepte etc. etc.
etc. Eu le spun celor ce se află în mizerie să-şi revizuiască
comportamentul, să se judece pe ei înşişi, să se simtă chiar şi pentru o
clipă pe banca acuzaţilor, ca după o sumară analiză a lor înşişi să-şi
schimbe conduita. Dacă cei ce sunt fără serviciu ar deveni curaţi,
nesfârşit de caritabili, liniştiţi, serviabili sută la sută, este evident că si-ar
schimba radical cauza nefericirii lor, modificându-şi în consecinţă
efectul.
Nu este posibil să schimbăm un efect, dacă mai înainte nu s-a modificat
radical cauza care l-a produs, căci aşa cum am spus deja, nu există efect
fără cauză, nici cauză fără efect. Trebuie să se lucreze întotdeauna
dezinteresat, cu infinită iubire pentru umanitate, aşa vom schimba acele
cauze rele ce au stat la originea efectelor rele. Fără îndoială că sărăcia îşi
are cauzele sale în beţie, în desfrâul respingător, în violenţă, în adulter,
în risipă, în avariţie etc. etc.

Vrei să te însănătoşeşti? Însănătoşeşte-i pe ceilalţi. Vreuna din

rudele voastre este în închisoare? Lucraţi pentru libertatea
celorlalţi. Vă este foame? Împărtiţi pâinea cu cei care o duc mai rău
decât voi.
Multe persoane care suferă îşi amintesc doar de amărăciunile lor, dorind
să le remedieze, dar nu-şi amintesc de suferinţa altora, nu se gândesc
nici pe departe să remedieze nevoile aproapelui. Această stare egoistă
a existenţei lor nu serveşte la nimic; astfel unicul lucru pe care îl obţin cu
adevărat este agravarea suferinţelor lor. Dacă aceste persoane s-ar
gândi la ceilalţi, ajutându-i pe semenii lor, dând de mâncare
flămândului, dând apă celui însetat, îmbrăcându-l pe cel gol, învăţându-
l pe cel neştiutor , este clar că ar pune acţiuni bune în talerul balanţei
cosmice, pentru a o înclina în favoarea lor. Astfel şi-ar schimba destinul
şi norocul ar fi de partea lor. Cu alte cuvinte, toate necesităţile lor ar fi
remediate, dar lumea este foarte egoistă, de aceea suferă, nimeni nu-şi
aminteşte de Dumnezeu, nici de semenii săi, numai când sunt disperaţi
şi acest lucru e ceva pe care fiecare l-a putut experimenta prin el însusi,
aşa este umanitatea. Din nefericire, dragii mei prieteni, acest ego pe care
fiecare îl poartă în interior face exact contrariul a ceea ce spunem aici.
Din acest motiv consider urgentă, de neînlocuit şi imposibil de amânat
reducerea sinelui însuşi la praf cosmic.
Să ne gândim pentru o clipă la mulţimile umanoide care populează
suprafaţa Pământului. Suferă nespus ca victime ale propriilor greşeli;
fără ego nu ar face aceste greşeli, şi nici n-ar suferi consecintele lor.
Singurul lucru care se cere pentru a avea dreptul la adevărata fericire
este, înainte de orice, să nu avem ego. Desigur, când nu există în
interiorul nostru agregatele psihice, elementele inumane care ne fac atât
de groaznici şi răufăcători, nu există Karma de plătit şi rezultatul este
fericirea. De asemenea, este bine de ştiut că atunci când am eliminat
complet egoul, posibilitatea de a greşi este anihilată şi în consecinţă
Karma poate fi iertată. Legea Karmei, Legea Balanţei Cosmice nu este o
Lege oarbă, în aceeaşi măsură se poate solicita creditul Maeştrilor
Karmei şi acesta este un lucru pe care mulţi îl ignoră. Însă este urgent
de ştiut că orice credit trebuie plătit cu fapte bune şi dacă nu se plăteşte,
atunci Legea ne face să-l plătim cu multă durere. Trebuie să devenim
conştienţi de propria noastră Karmă şi acest lucru este posibil doar prin
intermediul “stării de alertă pentru nou”. Toate efectele vieţii, toate
întâmplările îşi au cauza într-o viaţă anterioară, dar trebuie să devenim
conştienţi de acest lucru. Orice moment de bucurie sau de durere
trebuie să fie continuat în Meditaţie, cu mintea liniştită, într-o profundă
tăcere. Rezultatul va fi experimentarea aceluiaşi fapt într-o viaţă
anterioară. Atunci devenim conştienţi de cauza faptului, fie că e plăcută
sau neplăcută. Seful sacerdotilor tribunalului Karmei este Marele
Maestru Anubis. Supremul Judecător este sfătuit în munca sa de cei
patruzeci şi doi de Judecători ai Legii. Templul lui Anubis, Supremul
Regent al Karmei, nu se află în aceasta lume tridimensională, ci în cea
de-a cincea dimensiune, în aşa numita lume cauzală.
În acest tribunal domneşte doar iubirea şi dreptatea. Aici există o carte,
cu datorii şi credite, pentru fiecare om, în care se notează zilnic, cu
amănunte, faptele bune şi acţiunile rele. Faptele bune sunt reprezentate
de monede rare pe care Maeştrii le adună în beneficiul bărbaţilor şi
femeilor care le fac.
Cine îşi trezeşte Conştiinţa poate călători în Corpurile sale interne, în
afara Corpului fizic, cu voinţă conştientă deplină şi să-şi studieze în
Templul lui Anubis şi a celor patruzeci şi doi de judecători ai săi, propria
Carte a Destinului. Dreptul roman are ca simboluri ale Justitiei balanţa şi
spada. Nu e deci ciudat că în palatul lui Anubis, Marele Arhonte al Legii,
se văd pretutindeni balanţe şi spade. În acest tribunal se găsesc de
asemenea şi avocaţi ai apărarii. Dar totul se plateşte. Nimic nu se obţine
ca dar. “Cel care are fapte bune, plăteşte şi iese cu bine, eliberat din
negocieri”. Creditele solicitate se plătesc cu munci dezinteresate şi
inspirate de iubire pentru cei care suferă.

Legea este Lege şi Legea se împlineşte.

Ignorarea Legii nu exclude împlinirea sa.
Ignoranţa este cel mai rău dintre păcate.
Maeştrii Karmei sunt Judecători ai Conştiinţei care trăiesc în stare de
Jinas. Trebuie să facem permanent fapte bune pentru a avea cu ce ne
plăti datoriile din această viaţă şi din vieţile trecute. Toate faptele omului
sunt guvernate de legi, unele superioare, altele inferioare. În iubire sunt
rezumate toate legile superioare. O faptă de iubire anulează fapte
trecute bazate pe legi inferioare. De aceea, vorbind despre
iubire Maestrul Pavel spune: “Iubirea este răbdătoare, este bună, nu
invidiază, nu se umflă în pene, nu aduce injurii, nu caută ceva al său, nu
se enervează, nu se revoltă din cauza nedreptăţii, dar se revoltă pentru
adevăr, crede totul, speră totul, îndură totul”.

Când oficiază ca judecători, Maeştrii Karmei folosesc masca sacră în

formă de cap de Şacal sau de Lup cu Pene, emblema adevărului; cu ea
se prezintă iniţiaţilor în lumile interne. Aceasta este cruzimea legii iubirii.
Negocierea cu Domnii Legii este posibilă prin intermediul Meditatiei:
Rugati-vă, Meditaţi şi concentraţi-vă asupra lui Anubis, Regentul cel mai
exaltat al bunei Legi. Pentru cel nedemn toate uşile sunt închise în afara
de una: cea a căinţei” Cereţi şi vi se va da, bateţi şi vi se va deschide”

SINTEZA
Nu se plăteste Karma numai pentru răul care se face, ci şi pentru binele
care nu se face atunci când era posibil. Fiecare acţiune rea este o
chitanţă pe care o semnăm pentru a o plăti în existenţele urmatoare.

“Când o lege superioară transcende una inferioară, legea

superioară o şterge pe cea inferioară.” Nimeni să nu se înşele pe sine;
ceea ce omul va semăna, aceea va culege şi faptele sale îl vor urma.
Domnii Karmei în tribunalele Justiţiei Obiective judecă sufletele pentru
acte, pentru faptele lor concrete, clare şi definitive şi nu pentru bunele
intenţii. Rezultatele sunt întotdeauna cele care vorbesc; nu serveşte la
nimic să ai intenţii bune dacă faptele sunt dezastruoase. În timpul
proceselor esoterice iniţiatice ale focului, a trebuit să înţeleg pe deplin
următoarele postulate:
Împotriva Leului Legii se luptă cu Balanţa.
Cine are capital cu care să plătească, plăteşte şi iese cu bine din
negocieri.
Cine nu are cu ce plăti, trebuie să plătească cu durere.
Fă fapte bune pentru a-ţi plăti datoriile!
Samael Aun Weor

(Víctor Manuel Gómez Rodríguez)