TESTAREA HIDRODINAMICĂ A

ACVIFERELOR
Master IGGA
Iulian Popa 2017-2018
 Modele de interpretare
(modele teoretice + grafice)

 modele teoretice
 model de baza - tipuri de acvifere (neconsolidate;
consolidate fracturate)
 conditii initiale și la limita (foraj imperfect; înmagazinare în
coloana; limite impermeabile / de alimentare)

 Identificarea sistemului presupune construirea de grafice:

- diagnostice (log-log)
- specializate (semi-log)
acvifere neconsolidate :
 A-A’, acvifer ideal, sub presiune, omogen, izotrop, pompat cu debit constant
de un foraj perfect după gradul de deschidere, cu diametru mic;

 B-B’, acvifer cu nivel liber, omogen, izotrop, cu extindere laterală infinită şi

cu un debit întârziat

 C-C’, acvifer cu drenanţă; pe parcursul testului tot mai multă apă provine din
acvitardele adiacente la un moment dat denivelarea se stabilizează.
acvifere consolidate fracturate:
A-A’, acvifer sub presiune, dens fracturat, tip dubla - porozitate; se recunosc două
sisteme: fracturi + blocuri de matrice
B-B’- foraj care pompează o singură fractură plană, verticală, într-un acvifer sub
presiune, omogen, izotrop şi cu permeabilitate scăzută;
C-C’, foraj într-un dike dens fracturat, cu permeabilitate mare, cu lungime infinită şi
lăţime finită cantonat de un acvifer altfel sub presiune, omogen, izotrop, cu
conductivitate hidraulică scăzută şi capacitate de înmagazinare mare.
 Modele analitice şi Metode de interpretare
Regim staţionar – modelul Thiem (1906)
Ipoteze şi condiţii:
- acvifer sub presiune, omogen, izotrop, extindere laterală infinită, grosime constantă,
- curgere în regim staţionar, foraj perfect după gradul de deschidere, stratele adiacente considerate
impermeabile.
- debit de pompare Q = ct.; curgere orizontală, radială.

Q rj
T  ln
2 ( si  s j ) ri
 Modele analitice şi Metode de interpretare
Regim nestaţionar - Modelul Theis (1935)
Ch. Theis + C.I. Liubin  soluția ecuației de difuzivitate hidraulică pentru curgere radială către un foraj, cu condiții
inițiale și la limită cunoscute; inspirat de transferul termic (Fourier – Carlslaw 1921);

acvifer sub presiune, orizontal, omogen, izotrop, cu extindere infinită, grosime constantă;
Ipoteze simplificatoare

foraj vertical, perfect după gradul de deschidere, diametru infinitezimal, cu Q=ct.,

întreaga cantitate de apă provine din înmagazinarea (rezerva) elastică a acviferului şi este cedată
instantaneu la scăderea presiunii apei în pori;
curgerea este laminară şi respectă legea Darcy,
influenţa scăderii sarcinii hidraulice se propagă în timp; problema este axial simetrică (faţă de axa
forajului).

S h  2 h 1 h S h în coordonate polare
div (grad h)      
T t r 2
r r T t

r , t  0 dh
h  h0 Q  2    T  r  r rw
t, r   dr


e u
W u 
Q Q
s  du  soluţia lui Theis, r2  S
4  T u u 4  T u
4 T  t
cu argumentul u (adimensional)
 Interpretarea datelor de pompare – regim nestaţionar

W u 
Q
s u
r2  S
4  T 4 T  t

t dat: r , u , W
s scade odată cu distanța față de foraj !

r dat: t , u , W
s crește odată cu timpul de pompare !

Grafice similare (scăderea

pantei cu distanța și timpul)
Interpretarea datelor de pompare – regim nestaţionar
u u2 funcţia Theis (funcţia caracteristică a forajului,
W (u)  E i (u)    ln(u)   ...
1  1! 2  2 ! funcţie exponenţial-integrală)
 = 0.5772156649...- constanta lui Euler.
 Interpretarea datelor de pompare – regim nestaţionar – metoda Theis

! Folosirea variabilelor adimensionale: u, W(u)

Q r 2 4uT
s  W (u) ec. lui Theis 
4  T t S

Q r2 4T
log s  log  log W (u) log  log  log u
4  T t S

Metoda grafică Theis (grafice log-log):

- curba tip (teoretică) 1/u – W(u) T, S
-curba experimentală s–t K, a
 Utilizarea graficelor semi-log

Variatia S: modifica
interceptul (creste cu S),
panta aceeasi !

T 2T
Panta se reduce (la 1/2)
 Remarci:

- La timpi mici de pompare apa provine din resursa

(inmagazinarea) elastică; ca urmare sarcina
piezometrică nu variază f. mult !
- Interceptul cu axa timpului (Ox) cu atât mai mare
cu cât înmagazinarea este mai mare !
- După ce se epuizează resursa elastică, apa
trebuie să curgă spre foraj (resursa dinamică);
sarcina piezometrică scade pentru a menține un
gradient hidraulic corespunzător; rata de scădere
(a h) este invers proporțională cu T.
 Interpretarea datelor de pompare – regim nestaţionar

Modelul (aproximarea) Cooper-Jacob (1946)

Cooper şi Jacob au observat că pentru valori mici ale u (mai mici de 0.02), din
dezvoltarea în serie a funcţiei W(u) se pot păstra primii doi termeni cu erori minime:
W(u)  - 0.5772 – ln u  ln(2.25/4u)

Q  1 
s  ln    0.5772
4T  u 

Q   4Tt   Q  2.25Tt 
s  ln 2   ln(1781
. )   ln 2 
4T   r S  4T  r S 

2.30  Q   2.25  T 
s  log t  log 2 
4T   r  S  Prelucrare grafica
- Pentru timpi (t) mari de pompare, h scade liniar cu log(t)
- Panta dreptei este invers proporțională cu T
- Constanta (intercept-ul) este proporțional cu S.
 ASP cu drenanță
(metoda Hantush – Jacob)
 ANL
(metoda Neumann)

Two step curves matching:

• Early time data – Type A curve (depends on S)
• Late time data – Type B curve (depends on Sy)
 Condiţii la limită specifice

 penetrare parţială a forajului (foraj imperfect),

 efectul de capacitate al forajului (înmagazinarea în

coloana forajului),

 prezenţa unor limite (de alimentare, impermeabile).

a. Foraj imperfect după gradul de deschidere

Efectul penetrării parţiale asupra dependenţei denivelare-timp pentru un

acvifer neconsolidat, sub presiune.
b. Înmagazinarea forajului

Efectul înmagazinării în coloana forajului asupra dependenţei denivelare-timp

pentru un piezometru
c. Acvifere limitate

Efectul unei limite de alimentare (A-A’) sau impermeabile (B-B’) asupra

dependenţei denivelare – timp pentru un acvifer neconsolidat, sub presiune
 Efectul de capacitate al forajului
- metoda Papadopoulos Cooper -
 Efectul înmagazinării în coloana forajului asupra datelor timpurii poate fi semnificativ în
cazul acviferelor cu T mic şi debit de pompare mic, caz comun în remedierea apelor
subterane. Totuşi, dacă debitul de pompare este mare iar acviferul are T mare, efectul
înmagazinării în coloana forajului poate fi nesemnificativ.

Q  Tt  rw2  S 1
sw (t )   F  2 ,    2 
4T  rw S  rc 2  CD
în care: rw – raza efectivă a
filtrului, rc – raza coloanei forajului,
CD – coeficientul înmagazinării în
coloana forajului, corelat cu S (valori
10-10^5) .
 Acvifere limitate
 metoda imaginilor + metoda suprapunerii efectelor

Distanţa dintre forajul real şi

piezometru este r; distanţa dintre
forajul imagine şi piezometru
este ri. Se defineşte raportul ri/r
= rr .

r S 2
u
4 T  t

ri 2  S rr2  r 2  S
ui    rr2  u
4 T  t 4 T  t
 Acvifere limitate
 Limită liniară

a. de alimentare
Q
 WR u, r1 
s
Q
4  KM   
 W u  W rr2 u s
4  KM

b. impermeabilă (barieră)

s
Q
4  KM   
 W u  W rr2 u s
Q
4  KM
 WB u, r1 
 Acvifere fracturate
 Este legea Darcy şi teoria curgerii prin medii poroase aplicabilă
acviferelor fracturate, măcar în ipoteza regimului laminar? Poate
fi aplicată ipoteza mediului continuu?

Fractura - parte a spaţiului gol al unui domeniu poros, cu o

configuraţie specială: una din dimensiuni (apertura) este mult mai
mică decât celelalte două.

Roci fracturate - blocurile delimitate de fracturi nu conţin goluri.

Roci poroase fracturate - blocurile delimitate de reţeaua de fracturi

sunt poroase mediu dublă porozitate.
 Acvifere fracturate
- Modele deterministe -

Apertura – 2b, Diametru hidraulic Dh – 22b

Rugozitate absolută – k, Rugozitate relativă – k/Dh

• Cunoaşterea caracteristicilor curgerii fiecărei fracturi individuale

• Au la bază: teoria curgerii în plăci paralele şi conceptul de
conductivitate hidraulică direcţională.
• pentru un sistem de fisuri plane paralele conductivitatea unei fisuri
Kf este înlocuită de conductivitatea direcţională K a sistemului de
fisuri.
 Acvifere fracturate
- modele statistice -
 Când densitatea fracturării este mare şi sunt disponibile
multe măsurători ale proprietăţilor fracturilor, se poate:
 determina o valoare medie pentru apertură, frecvenţa şi
orientarea oricărui set de fracturi;
 se poate calcula tensorul permeabilităţii admiţând că mediul
poate fi considerat continuu.
Această abordare a fost folosită de unii autori împreună cu
modele deterministe, pentru rezolvarea unor probleme
geotehnice în condiţii de curgere staţionară.
 Alte modele statistice, aplicabile la probleme de
hidrogeologie şi petrol, consideră că blocurile poroase şi
fisurile nu pot fi localizate exact şi se admite a fi uniform
distribuite în formaţiune. Rezervorul este astfel tratat ca un
sistem „echivalent”, omogen sau neomogen, funcţie de
comportarea generală a datelor de testare.
 Acvifere fracturate
- Modele dublă-porozitate -

 Barenblatt (1960) a introdus conceptul de dublă-

porozitate pentru a cuantifica curgerea în roci
fracturate. Masivul de roci fracturate este asumat
ca două medii continue suprapuse şi în
interacţiune:
 un continuum cu permeabilitate slabă (blocuri de
matrice cu porozitate primară);
 un continuum cu permeabilitate ridicată (sistemul de
fisuri/fracturi conductive, cu porozitate secundară).
  Dată fiind natura duală a sistemelor dublă-porozitate şi deoarece pot fi
implicate două ecuaţii diferenţiale, este util de considerat două elemente de
volum reprezentativ (EVR) pentru descrierea sistemului (Moench, 1984).
 Conceptul clasic de dublă porozitate nu se poate aplica decât dacă conul
de depresiune este considerabil mai mare decât ambele EVR.

-EVR pentru sistemul de fisuri = conţine un

număr suficient de mare de fisuri şi blocuri astfel
încât adăugând sau scoţând câteva blocuri nu se
modifică esenţial caracteristicile hidraulice; EVR
depinde de proprietăţile hidraulice şi de geometria
fisurilor precum şi de scara problemei; are funcţie
de transfer.
K = Kf x nf (Gringarten, 1982)

-EVR pentru sistemul de blocuri = nu e

necesar să coincidă cu EVR fisuri şi depinde de
caracteristicile blocurilor; în ipoteza curgere
pseudo-staţionară cele două EVR pot fi egale; în - porozitate primară şi permeabilitate
ipoteza curgere nestaţionară EVR pentru blocuri redusă în blocurile de matrice,
trebuie să fie mai mic pentru a lua în calcul - capacitate de înmagazinare redusă şi
piezometria unui bloc; are funcţie de stocare. permeabilitate ridicată în fracturi.
K’ = Km x nm (Gringarten, 1982)
 Problema analizei testelor hidraulice în foraje a fost abordată în
două maniere:
 curgere în regim pseudo-staţionar (Warren & Root, 1963)

 curgere în regim nestaţionar (Kazemi, 1969).

Modele pseudo-staţionare
(Barenblatt et al. (1960), Warren & Root (1963), Odeh (1965)
- se presupune că debitul schimbat între sistemul de fisuri şi matrice
este proporţional cu diferenţa de sarcină medie între ele; de aici
comportament pseudo-staţionar.
- aceste modele sunt simple din punct de vedere matematic, de unde şi
marea lor popularitate.
- Dezavantaj: funcţiile de foraj care rezultă nu se potrivesc cu datele
experimentale pentru un spectru larg de timpi; e greu de imaginat un
sistem care să se comporte în acest fel.
 Modele de curgere nestaţionara

 superioare din punct de vedere teoretic, dar si mai complicate

matematic.
 caracteristic este folosirea conceptului de fracture skin (un strat subţire
de material slab permeabil, depus pe suprafaţa blocului) care
împiedică/intarzie schimbul de fluide blocuri-fisuri (fig.).
 Efectul de scara

 Funcţie de scara problemei studiate, în curgerea şi transportul în roci poroase

fracturate se pot defini următoarele zone:

 Zona 1 - foarte apropiată

 curgere şi transport într-o singură fractură, bine definită + posibil transport în
mediul poros adiacent.
 Zona 2 - apropiată
 curgere şi transport într-un domeniu relativ restrâns care conţine un număr redus
de fracturi bine definite;
 localizarea şi forma fracturilor individuale trebuie ştiută;
 cu toate acestea definirea fracturilor poate fi statistică şi nu deterministă;
 se urmăreşte construirea de domenii fracturate care reprezintă realizări aleatoare
ale sistemului real (care ne este necunoscut din punct de vedere determinist).
 Zona 3 - depărtată
 transportul are loc simultan în două medii continue suprapuse; poate exista
schimb de masă şi de componenţi între cele două medii (“dublă porozitate”)
 Zona 4 - foarte depărtată
 fluidul din domeniul poros fracturat poate fi privit ca un singur continuum;
proprietăţile geometrice ale spaţiului gol le reflectă pe cele ale reţelei de fracturi
ca şi pe cele ale blocurilor poroase.
Scara problemei
 Zona 1 – problema locala: în vecinătatea unei surse de poluare; o fractura
individuală ce intersectează forajul.
 Zona 2 - domeniul de interes este mai mare, însă insuficient pentru
aplicarea ipotezei mediului continuu; sunt necesare informatii despre
fracturi; dacă informaţiile sunt de natură statistică (ex. apertură, lungime,
orientare etc.) se pot construi simulări (sau simulări condiţionale) ale
domeniului considerat, care se modelează, studiază, rezultând în final o
descriere statistică a comportării lor.
 Zona 3 - probleme la scară mare (ex. pene de contaminare); model
“overlapping continua”, “ double continuum”, “double porosity”; mediul
poros fracturat este reprezentat prin două subsisteme distincte dar aflate în
interacţiune: reţeaua de fracturi şi blocurile poroase. Fiecare subsistem
este imaginat ca un continuum ce ocupă întreg domeniul investigat.
Interacţiunea dintre cele două subsisteme include schimb de fluid şi de
contaminanţi. Aplicarea acestui model presupune existenţa unui EVR
comun ambelor subsisteme.
 Zona 4 - problema presupune distanţe mari sau timpi mari de parcurs;
întreg domeniul este privit ca un singur continuum. Acest model se aplică
în cazurile în care sistemul considerat permite suficiente interacţiuni între
fluidul din fracturi şi fluidul din blocurile poroase, cele două sisteme
ajungând la un echilibru local în fiecare punct (macroscopic). Un astfel de
sistem poate fi descris printr-un model analog unui mediu poros normal.
 Metode de interpretare
 Ipoteze şi condiţii de baza:
 - acvifer sub presiune, extindere laterală infinită;

 - grosime acviferului este uniformă pe toată zona influenţată de test;

 - forajul deschide complet (total) fractura;

 - debitul de pompare este constant;

 - suprafaţa piezometrică iniţială (înainte de pompare) este orizontală;

 - curgerea către foraj este în regim nestaţionar.

Metode de analiză:
• Metoda Bourdet-Gringarten = aplicabilitate mult mai mare decât
alte metode; foloseşte date de denivelare din piezometre.
• Metoda Kazemi et al (1969) = o extensie a metodei dezvoltate
iniţial de Warren & Root (1963) pentru un foraj de pompare; metoda
foloseşte date din piezometre.
• Metoda Warren & Root (1963)= pentru foraj de pompare.
Specific capacity