PEDAGOGIE

Educație vs. dresaj

Scopul amândurora este adaptarea, dar: - mediul animalelor este unul natural
- mediul omului este cultural
Adaptarea  pasivă: în cazul animalelor pt că îşi modif. forma, modul de reacţie în rap.cu un mediu
ostil, pe care nu-l pot modif,(animalul nu poate interveni asupra mediului)
 activă: în cazul oamenilor pentru că omul modifică mediul şi creează cultura.
Dresajul=o formă sup.de adaptare, animalul este “înv.”să facă ceea ce în mod natural nu ar face
=o formă impusă din exterior, prin constrângere, ce se realiz.prin impunerea şi consolidarea
unor reflexe condiţionate, ce se adaugă reflexelor necond. (zestrea genetică)
Prin dresaj animalul nu-şi schimbă statutul, rămâne tot animal, dar este ne-liber, este “domesticit”
A dresa oamenii = a atenta la statutul lor de fiinţe culturale, deci libere
► nu înseamnă absenţa constrângerilor sau a responsabilit.(sunt liber asumate)
ex: un câine în urma dresajului rămâne tot câine, în timp ce omul prin ed.se diferențiază de animal

Educație vs. îndoctrinare

Îndoctrinarea = formă de manipulare, de condiţionare a conştiinţelor fără conştientizarea de către
Subiecţi a acţiunii la care au fost supuşi
– se prezintă ca: învăţare, formare, educare, re-educare, îndrumare, corectare etc.
(proful.poate fi îndoctrinat de sistemul managerial, iar elevii de prof.)

Situații de îndoctrinare:
1) a învăţa fără a înţelege ceea ce trebuie înţeles (luăm un exam.fără a ne interesa)
2) a abuza de argumentul autorităţii în predare
(De ce? Pt că așa vreau eu, nu există o regulă, doar voință)
3) a preda plecând de la prejudecăţi
(plec de la premisa că elevii nu învață și nu acord importanță modului în care predau)
4) a prezenta o doctrină ca fiind singura valabilă

Îndoctrinarea se bazează pe:

 înlocuirea G. personale prin G. altora, prin apelul la autoritate: a cărţilor, a personalităţilor
 prezenţa prejudecăţilor “idolilor”
 ignorarea responsabilităţii personale (nu am puncte de v., predau așa pt că a spus x)
 gândire perturbată de prezenţa pasiunilor, fricii, insecurităţii, resentimentelor

Relaţia educaţie-pedagogie
Educaţia este obiectul de studiu al pedagogiei, realitatea ontologică (fapt existenţial), iar
pedagogia realitatea epistemologică (reflecţie teoretică asupra educaţiei).
1
 Pedagogia – artă sau ştiinţă?
Pedagogia traversează astăzi, o criză de statut/identitate:

Pedagogia este ştiinţă

Pedagogia= știința care stabilește un sist.de principii care coordonează activit.educatorului.
(are domeniu de studiu, mijl., personal calificat)
Dacă acceptăm că pedagogia este o ştiinţă, trebuie să acceptăm şi următoarele consecinţe:
1) oferă o cun.suf., dar şi eficientă a realit.educaţionale(copilul când pleacă din șc.este o pers.respons
2) oferă o metodă eficientă de formare a elevilor
3) mă raportez la toți elevii ca la un tot, având aceleaşi nevoi şi interese
4) profesorii trebuie să-şi asume eşecurile elevilor
(dacă pretinzi că ești atotștiutorul în cercetare înseamnă că nu ți-ai îndepl.atribuțiile coresp.)
5) pentru a deveni profesor sunt necesare studii academice
6) profesorul va utiliza una şi aceeaşi metodă de predare pentru întreaga clasă

Pedagogia este artă

Pedagogia = arta de a instrui şi de a forma individul.
Dacă acceptăm că pedagogia este artă, trebuie să acceptăm şi următoarele consecinţe:
1) nu oferă o cunoaştere eficientă şi suficientă a realităţii educaţionale
2) nu oferă o metodă eficientă de formare a elevilor
3) mă raportez la elevi ca individualităţi, având nevoi şi interese specifice (în artă ai/nu talent)
4) profesorul nu-şi asumă eşecurile elevilor
5) pt. a deveni prof. nu sunt necesare studii academice, ci practica la locul de muncă, ucenicia
6) prof.va utiliza met. de instruire diferenţiate, personaliz.în fcție de nevoile şi interesele elevilor

Concluzii:
Pedagogia conţine două niveluri:
 teoretic – la niv. căruia se încearcă utiliz.unor metode, instrumente specifice ştiinţelor exacte
 practic – aplicativ – se regăseşte în modul de a se manifesta al profesorului în sala de clasă;
utilizează şi instrumente, metode care ţin de artă

2
 FORMELE EDUCAȚIEI
1) Educația formală = totalitatea activităților pedagogice desf.și proiectate instituțional
(UNDE? în cadrul sist.de înv.(în grădi, șc., licee, centre de perfecționare)
(CUM?) în mod planificat și org.pe niveluri și ani de studii
(DE CE?) pt îndeplinirea finalităților educative determinate.
Avantaje/ Importanță Dezav./ Limite
 rol important în form.personalității umane  fragmentează cunoașterea
(facilitează accesul la val.culturii, științei, artei  face imposibilă abordarea interdisciplinară
 caracterul obligatoriu scade motivația înv.
 centrarea pe performanțe încă de la cls.mici
 metodele ed.se axează pe o transmitere
rapidă a cun.= elevul are o atit pasivă.

2) Educația non-formală = totalitatea activit. pedagogice desf.și proiectate instituțional

(UNDE?)în afara sist.de învățământ: teatru, palat de copii, șc(după ore)
(CUM?) în mod planificat și org.
Modalități de realizare:
a) perișcolară = activit.de autoed. și petrecere a timpului liber (nu este supusă ev./ev.nu e grea)
ex: excursii, vizite la muzee
b) parașcolară= activit.de perfecț., de formare civică, profesională
ex: prin universități, școli, firme
Avantaje Dezavantaje
 centrată pe cel ce învață  promovează un activism de suprafață,
 activit.diverse și atractive dependent doar de îndeplinirea
 răsp.cerințelor și necesităților ed.permanente obiectivelor concrete

3) Educația informală = ansamblul influențelor: - cotidiene

-spontane
-incidentale,
care nu-și propun să atingă țeluri ped, dar au efecte educative, ocupând ponderea cea mai mare de
timp din viața individului.

Avantaje Dezavantaje
 Asigură o învățare rapidă  Atenția pusă pe ceea ce e + și -, până la vârsta la
care copilul discerne sarcina revine părintelui

Raporturile existente între cele 3 forme de educație:

a) între ele există interacțiune și se întrepătrund
b) se pot desfasura simultan sau succesiv, uneori in acord intre ele, alteori in contradictie.
c) dacă influențele sunt - divergente șc.va autocorecta sau diminua influențele negative
- convergente șc.tre.sa integreze ceea ce a fost primit pe canal non-
formal sau informal
3
 Analiză comparativă
Educația formală Ed.non-formală Ed.informală

Actorii care Instit.de ed. Instit.culturale Fam., media, grupul

desf.acț.de ed. (șc., grădi, univ.)-
instit.a căror princ.
misiune este ed.
Gradul de pregătire al Personal did. calif.
”educatorului”
Finalit.educației Clar stabilite și
graduale, pe etape de
studii, pe discipline
Conț. educației Org.pe ani de Relative, org.pe arii de
școlarizare, pe profiluri,
specializări
Evaluare Evaluată social
Modalit.de certificare Cetificate recun.la
niv.naț și după caz
internaț.
Autonomia celui care Redusă
învață în alegerea
temelor
(teatre, biblioteci) de prieteni, oricine
alte instit.care au ca exercită o infl.
misiune ed.și cultura neintenționată /neorg.
Personal calif.în Preg.did.absentă/
dif.dom.de activ. sporadică
(uneori cu preg.did) Preg.nu este o cond.a
infl.ed.
Stabilite pt fiecare Nestabilite
activit.fără o org.pe
termen lung
Neorg., contextual
interes
Facultativă Nu este ev.(e criticată
Certificate de Fără certificare
participare, adev.
Relativ mare crescută

Noile educații
Noile educații = nevoi ridicate de societate, în vederea soluționării problematicii contemp.(poluare)
Modalități de introducere a noilor educații:
1) Introducerea de noi discipline centrate pe un anumit tip de educatie (ed.ecologică, nutriționistă)
Dezav.: - lipsa personal calif. pt.a le predea
- integrarea în învățământ în defavoarea altor discipline
- conduce la o supraaglomerare
(având ore multe scade motivația elevului pt.a înv., pt.că își sacrifică timpul pers.)
2) Integrarea la ore a opționalelor dorite
ex:“Integrare intr-o Europa unita” - istorie, geografie, filosofie
3) Demersul infuzional: pot introduce informații ce privesc noile educații în lecția curentă
ex: Istorie – elemente de ed.pentru pace, educatie pentru democratie
4) Realizarea de sinteze interdisciplinare (semestriale sau finale) (o lucrare la final care să ev.cun.)
Tipuri:
 Ed. ecologică - vizează ameliorarea calitătii mediului ambiant.
 Ed. pentru comunicare si mass-media - vizează informatiile oferite de mass-media
 Ed. sanitară – vizează probleme specifice ed. nutritionale, ed.sexuale
 Ed. pt. tehnologie si progres – vizează aptitudini necesare în cond. progresului tehno

4
 ALTERNATIVE EDUCAȚIONALE

I. Pedagogia Waldorf
(în practică, la noi în țară, este un mix între înv.trad.și cea altern = un eșec pt că nu se aplică cum tre)
Scop: nu își propune atingere unor ”performanţe intelectuale", ci educarea unor tineri sănătoşi fizic
şi intelectual, cu cun.temeinice, cu fantezie şi creativit., apropiaţi de natură şi de viaţa socială
Caracteristici:
Avantaje Dezavantaje
1. pornește de la ceea ce place copilului 1. prof. urmează elevii până la clasa aVIII-a
(niv.de cun.pe fiecare disciplină este mai redus
2. accentul este pus pe mediul natural,
aproape de mediul natural al copilului 2. această alternativă se oprește la cls.a VIII-a

3. mare parte din activit.sunt practice: 3. nu există teme pentru acasă

pictează (fapt ce place copiilor și părinți.)
4. nu există manuale, cadrul did.prezintă
4. nu se axează pe clase de vârste: sunt materialul, iar elevul își structurează propriul
grupe mixte (cei mari îi ajută pe cei mici) manual (cadrul did.nu are un reper)

5. nu se realiz.o ev.de tip cantit., ci calitativ 5. elevii care nu sunt atenți vor avea inf. puține
(nu avem calific; la sf.anului șc. părintele
primește o caract.care critică fiecare școlar 6. dacă elevii nu sunt integrați de la început în
doar în raport cu ceea ce ar fi treb să facă; această formă de ed.se vor adapta mai greu
Se poate obț. și o ev. cantitativă (notă)
doar la solicitarea conducerii școlii) 7. nu sunt stimulate progresele intelectuale
nu există dorință competitivă (în clase fără competiție nu este stimulată motivarea de învățare)

II. Educaţia Montessori (slogan ”Ajută-mă să fac singur!”)

Scop: de a învăţa copilul să gândească şi să acţioneze independent, într-o manieră responsabilă.
ex: elevul a scăpat apă pe parchet:
 în învățământul tradițional tendința este de a certa copilul
 în ed. Montessori îi dăm mopul și șterge parchetul (restabilim lucrurile)
Are la bază două principii:
a) pregătirea unui mediu cât mai natural, care să ajute şi la dezvoltarea copilului
(aduce cât mai multe elem.de acasă: chiuveta, oglindă, cuțit)
b) observarea copilului care trăieşte în acest mediu
Caracteristici:
- nu se axează pe clase de vârste: sunt grupe mixte
(cei mari îi ajută pe cei mici, cei mari își exersează răbdarea, generozit., ceilalți înv.de la cei mari)
- copilul şi învăţarea sunt situate pe primul loc, iar predarea şi programa de ed. pe 2

5
III. Programul Step by Step
Scop: să abordeze toate aspectele dezvoltării ca pe un întreg şi nu ca pe fragmente.
(grupează materiile din programa şc.în teme unice, care permite copiilor să vadă leg.dintre discipline)
Avantaje Dezavantaje
1. se încearcă respectarea I. nu facem același lucru, în același timp cu toți copiii
particularit. de vârstă (cu unii fac mai târziu, când au chef)

2. acord copilului libertatea deII. elevii se pot muta de la un centru la altul

a alege, îl responsabilizez (există riscul să renunțe la un lucru început, părându-i-se mai
atractivă activit.celorlalți)

III. nu întot.timpul permite să treacă fiecare elev prin toate centrele

(implică bune cap.organizatorice și de mg. al timpului)

IV. se lucrează cu mulți elevi, fiind nevoie de un ajutor de ed.

Educația permanentă
Educația permanentă = activit. intentionată de invatare realizată continuu, cu scopul
imbunatatirii cunostintelor, deprinderilor si competentelor.
Cauze:
 amplificarea schimbarilor, mai ales a ariei si ritmului acestora
 progresul accelerat al tehnologiei
 explozia informationala
 nevoile si aspiratiilor culturale ale diferitelor categorii de varsta

Autoeducația
Autoeducația = o act. educativa prin sine insusi, fara indrumarea unui educator,
având ca functie princ. transformarea obiectului ed. în subiect al ed.

Raporturile dintre educatie si autoeducatie:

 sunt de natura formativa, urmarind formarea si dezvoltarea personalitatii umane
 se completeaza, își cresc reciproc efectele (ed.este mai ef.atunci când este sustinuta de autoed.)
 în autoeducatie scopurile sunt autopropuse (nu impuse, ca in educatie)
 în autoed. motivatia este intrinseca

6
 Puterea și limitele educației
Dezvoltarea = proces complex de trecere - de la inferior la superior
- de la simplu la complex,
- de la vechi la nou
printr-o succesiune de etape, care implică salturi cantit. și calit.(sunt și et.de stagnare)

Factorii dezvoltării psihice:

 interni -ereditatea
-experiența personală
 externi: - mediul

I. EREDITATEA = zestrea genetică transmisă de la ascendenți la descendenți

(confuzie: caracterul omului se formează, un copil nu este disciplinat din cauza unei gene, nu are
leg.cu ereditatea)
Factorii ereditari:
 Genotipul = mesajul genetic stocat in celula, sub forma latenta, inainte de interventia acț.
factorilor de mediu
 Fenotip = interacțiunea genotipului cu factorii de mediu =>felul în care ne comp.astăzi
 Predispoziții naturale ale dezv.psihice
(ereditatea furnizează predispoziții care depind de dispoziția ulterioară a individului)
ex: dacă te naști fără o mână nu poți performa în dom.care implică acest lucru

Ereditatea oferă un "orar" al proceselor de crestere si maturizare, creând momente de optima

interventie din partea mediului si educatiei - asa numitele "perioade sensibile" sau "critice".
ex: achizitia mersului, a limbajului

II. MEDIUL = ansamblul elementelor naturale, sociale, culturale ce ne inconjoara si cu care omul
este in interactiune permanenta pe tot parcursul vietii sale.
Factori de mediu:
 Fizici – naturali: climă, sol, relief (elevul locuiește într-o zonă defav.și îi sunt afectate rez.șc)
-artificiali: economici, politici, culturali
 Sociali – relațiile interumane constituite la niv.grupurilor

Mediul ofera posibilitati de valorificare a predispozitiilor cu care se naste omul.

Rolul ereditatii apare mai evident in dezv. functiilor psihice simple, elementare,
Rolul mediului apare mai evident în dezv. functiilor si procesele psihice complexe, superioare.
ex.: mersul biped apare ca o functie conditionata ereditar,
alergarea de performanta este efectul mai ales al conditiilor externe venite din mediul social.

7
 Educația
Educația = pp. a scoate pe individ din starea de natura si a-l introduce in starea de cultura.
A. Exagerarea rolului educatiei: (false)
 J. Locke: omul se naște tabula rasa și devine bun sau rău ca efect al ed.
 Helvetius: oamenii sunt egali de la natură, diferența dintre ei este că unii au fost ed
 Diderot: ”Prin educatie se poate face foarte mult.”, dar nu totul.

B. Minimalizarea rolului educatiei: (teoriile ereditariste)

 Teoria criminalului înnăscut: criminalii pot fi recun. pe baza unei anumite conformaţii a feţei
Fiecărei tipologii (coleric, sangvinic) îi sunt caracteristice niște trăsături.
Colericul d.p.d.v.fizic: atletic, cu pomeții ieșiți în vedere.
Acele persoane care corespund tipului coleric sunt ”criminalii”.
(fals: un om se poate încadra în mai multe tipologii, în fcție de starea de spirit)

 Teoria lui Freud : in formarea si manifestarea tras. de personalitate rolul principal il au unele
instincte mostenite care se manifesta in primii ani ai copilariei

C. Exagerarea rolului mediului (teoriile ambientaliste) :

omul poate fi educat prin intermediul unor tehnici adecvate. Aceste teorii nu anuleazǎ rolul ereditǎţii,
dar reduce influenţa acesteia la transmiterea trǎsǎturilor fizice.

Finalitățile educației
Finalitățile educației = „un motiv pentru care există ceva”
= componentă a curricumului care se concretizează în:
a) idealul educaţional = finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate
(având o dimens. socială,ped. și psiho) care vizează modelul sau tipul de personalit. solicitat de cond.
sociale ale unei etape istorice, pe care ed. este chemată să-l formeze în procesul desf.ei.LEN, art.2,(3)
Tipuri de ideal (repere istorice):
 Vechii greci: A+B+F (kalokagathia)
 Evul mediu: cavalerul/ călugărul soldat / monahul; cultivarea umilinței (în șc.mânăstirești)
 Renașterea (sec XIV-XVI): omul universal
 Epoca modernă: cetățeanul, întreprinzătorul; A+B+F; Aspirația către valorile creștine;
Libertate, egalitate, fraternitate; Legalitate
 Zilele noastre:
idealul ed constă în- dezv.liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane
- formarea personalităţii autonome
- asumarea unui sistem de valori necesare pentru împlinirea şi DP
8
 b) scopurile educaţiei =finalitatea cu grad mijlociu de abstractizare şi generalizare în
comparație cu I., care vizează rezultate ce se aşteaptă să se realiz.în diferite niveluri şi tipuri de şc.
În rap.cu idealul se stabilesc scopuri => scopurile traduc idealul ed. în termeni mai ușor de înțeles

c) obiective educaţionale= finalitatea cu grad mai redus de abstractizare şi generalizare

în comparație cu I.și S, care vizează achiziții concrete, testabile și măsurabile.
Funcții:
o de anticipare a rezultatelor
o de ev., prin ev.ne raportăm rez.obt.la rez.dorite
o de org și autoreglare. (ne-am propus prea mult pt clasa la care lucram).

În cazul României, finalităţile educaţionale sunt stabilite de către autorităţile centrale,

Ministerul Educaţiei şi Comisii de Specialitate (cu excepția ob.op).

Clasificarea obiectivelor: (în fcție de comportamentele solicitate)

a) cognitive: precizează ce cunoştinţe, deprinderi, capacităţi, abilităţi să-şi însuşească elevul;
b) afective: vizează formarea de interese, atitudini, convingeri, sentimente;
c) psiho-motorii: desemnează comportamentele fizice ( rapiditatea mişcărilor).
Diferenţe I, S, O - gradul de generalitate şi concreteţe,
-gradul de complexitate,
-timpul necesar realizării finalităţilor proiectate.
Între cele trei categorii de finalităţi trebuie să existe unitate şi continuitate

A. Taxonomia lui Bloom - domeniul cognitiv; vizează următoarele capacități:

1) Cunoaştere pp.amintirea informaţiilor (terminologie, date, termeni, clasificări, criterii, metode) IN
Vb specifice: a defini, a recun, a distinge, a identif, a enumera, a numi, a reproduce, a alege

2) Înţelegere pp.înțelegerea sensului ( elevul îmi spune o def.cu cuv.lui, nu cum am predat-o) INF
Vb specifice: a tranforma, a ilustra, a redefini, a interpreta, a reorganiza, a explica, a demonstra, a
extinde, a extrapola, a estima, a determina, a distinge, a generaliza, a parafraza, a rescrie, a rezuma

3) Aplicare a noilor cunoştinţe pp. utilizarea informaţiilor sau a conceptului într-o sit. nouă FORM
Vb specifice: a aplica, a generaliza, a utiliza, a alege, a clasifica, a restructura, a schimba, a
demonstra, a descoperi, a manipula, a modifica, a prezenta, a folosi

4) Analiza pp.descomp. informaţiilor sau a conceptelor în părţi pentru a le înţelege mai bine FORM

9
Vb.specifice: a distinge, a identifica, a recunoaşte, a analiza, a compara, a deduce, a detecta, a
diferenţia, a ilustra, a alege, a separa, a dirija

5) Sinteza pp.folosirea ideilor pentru a produce ceva nou (crearea unei opere personale) FORM
Vb.specifice: a scrie, a relata, a produce, a proiecta, a planif, a propune, a deriva, a formula, a
sintetiza, a aborda pe categorii, a combina, a compune, a imagina, a explica, a modifica, a org, a
rezuma, a rescrie

6) Evaluarea pp. emiterea de judecăţi de valoare FORMATIV

Vb.specifice: a judeca, a argumenta, a valida, a decide, a evalua, a compara, a contrasta, a
standardiza, a aprecia, a descrie, a justifica, a interpreta

Avantaje (valoarea taxonomiei) Dezavantaje

I.Valoarea teoretică: clarifică rel.informativ – formativ
II. Valoarea practică:
 Servește secvențierii obiectivelor operaționale
 Inspiră activitatea profesorului
 Oferă verbele specifice fiecărui nivel
 Oferă prof posibilitatea de (auto)evaluare
 Inspiră modele de probe de ev.pt.fiecare cat.de ob
I. Probl.din viața reală, sau proiectele nu
pot fi clasif. după taxonomie şi numai
încercarea de a le clasifica astfel le-ar
diminua potenţialul de oportunităţi de
învăţare.
II. Nu se iau în calcul și reacțiile
atitudinale ale elevilor

B) Taxonomia lui Krathwohl – dom. afectiv, vizează urm. cap:

1) Receptivitatea: obiectivele vizează simpla conştientizare a existenţei unei valori de către elevi.

2) Reacţia: obiectivele induc elevilor “dorinţa de a răspunde”, de a-şi exprima, din proprie iniţiativă,
acordul, cel puţin parţial, cu acele comportamente care au la bază preferinţa pentru o anumită val.

3) Valorizarea : obiectivele îl ajută pe individ să devină participant activ la o activitate de atragere a

altor persoane în practicarea unor anumite valori.

4) Organizarea: inducerea trebuinţei de a-şi ordona într-un sistem valorile la care aderă, de a le
ierarhiza, de a stabili pe cele dominante şi stabile în raport cu altele.

5) Caracterizarea. obiectivele urmăresc exprimarea unor aprecieri personale şi pertinente, bazate pe

o cunoastere profundă.

10
 C) Taxonomia lui Harrow - domeniul psihomotor, vizează urm.cap.:
1) Miscari reflexe – cap. de a raspunde la un stimul in mod involuntar, fara a premedita miscarea.
2) Miscari de baza – capacitatea de a realiza in mod voluntar miscari simple cu un anumit scop.
3) Abilitati perceptive – cap. de a raspunde in mod adecvat unei inf. primite de la un organ de simt.
4) Abilitati fizice – formarea unor abilitati legate de rezistenta, putere, flexibilitate
5) Deprinderi motrice – realiz. unui ansamblu de operatii cu un anumit grad de indemanare
6) Comunicare non-verbala – transmiterea sentimentelor prin miscari ale corpului.

Cauze ale comportamentului perturbator al elevului

I. Antipatie în raport cu şcoala: (manif.înaine de a ajunge acolo)
În zilele noastre reușita șc.nu implică întotdeauna o reușită în plan social.
Pentru a motiva elevii prof.poate recurge la:
1) A oferi un prin exemplul propriu
2) A împărtăşi elevilor aşteptările sale
3) A stabili o atmosferă pozitivă, de empatie pentru fiecare elev
4) A implica elevii în mod activ
5) A cultiva încrederea în sine a elevilor
6) A utiliza interesele şi cunoştinţele anterioare ale elevilor
7) A utiliza ideile elevilor
8) A utiliza curiozitatea naturală a elevilor
9) A utiliza întăririle pentru a recompensa comportamentele dezirabile
10) A utiliza competiţia
II. Nevoia de recunoaştere socială, mai ales din partea colegilor (stai jos, nu știi!)
III. Izolarea socială (nu colaborează, n-au prieteni)
IV. Ignorarea regulilor
V. Conflicte între sistemele opuse de reguli
VI. Agresivitatea umană înnăscută
VII. Anxietatea - o formă de apărare împotriva unor elemente ale mediului educaţional: examinări,
vorbitul în faţa clasei, a fi judecat în faţa colegilor etc.
VIII. Modul de manifestare/atitudinea profesorului - de multe ori poate crea probleme de
disciplină, în loc să le rezolve

11
 Cauze ale problemelor de disciplina (niciodată nu există un sg.vinovat)
A. probleme legate de profesor
 lipsa de experienţă
 probleme de comunicare
 diferenţe de atitudine
 probleme personale
 proiectarea
 resurse materiale inadecvate
 mediul
B. probleme legate de elev.
 presiuni din partea colegilor
 absenţa succesului academic
 hrana şi somnul
 plictiseala

Modalitati de interventie asupra comp.perturbator

1. INTERVENTIA DIRECTA
A. Profesorul cere imperativ încetarea comportamentului perturbator.
Cerința tre. să includă: - numele copilului care a generat comp.indezirabil
- specific comp.care tre să se oprească
- care este comp.cerut
ex: Ionescu, întoarce-te la bancă și rezolvă sarcina!
B. Reamintirea sistemului de reguli (dacă sunt mai mulți copii cu comp.perturbator)

2.ADMONESTAREA ELEVILOR CARE CREEAZA PROBLEME DE DISCIPLINĂ

(tre făcută de o pers.cu autorit. între 4 ochi, nu în fața clasei)

3. FOLOSIREA TEHNICII INTERVIULUI

A. interviul investigativ
(sunt săvârșite abateri comp. grave sau sunt implicați elevi care greșesc frecvent: adopt reguli ale unu
interogatoriu cu întreb.și răsp.punctuale, încerc să aflu cum s-au întâmplat lucrurile)
B. interviul bazat pe relatii de incredere

12
 Strategii de rezolvare a situațiilor conflictuale
I. STRATEGII DE EVITARE
1) cultivarea tolerantei
(un comp. neg. al unui elev nu mai este tolerat în timpul unei lucrări:Fiți atenți la mn! Ignorați-l)
2) simularea bolii (dacă vreau într-un moment liniște în clasă mă prefac că mă simt rău)
3) plasarea conflictului in registrul glumei.

II. STRATEGII DE DIMINUARE

1) actiuni de amânare (când elevul îți solicită explicații pt o notă obț.la o lucrare îl amâni până
la pauză: fie uită, fie își pierde interesul)
2) raspunsuri tangentiale (el spune una, tu spui alta)
3) evitarea;
4) apelul la generalizare (elevul vac ere voie la fereastră. Dacă nu-l las mi-am pierdut ora.
Voi întreba clasa dacă îi dăm voie lui x să meargă la fereastră pt 2 min.)

III. STRATEGII DE CONFRUNTARE

1) bazate pe putere;
2) bazate pe negociere.

Recompensele
Rol în form. şi întărirea motivaţiei elevilor si în managementul şi controlul clasei
Clasificare:
recompense externe: note, diplome, premii, laude în public, excursii sau tabere gratuite etc.
recompense interne: sentimentul de împlinire provocat de lucrul bine făcut,
satisfacerea curiozităţii, plăcerea resimţită la rezolvarea unei probleme
atingerea unui standard pe care elevul l-a fixat singur, fără implicarea prof.

Caracteristicile unor recompense eficiente:

 se oferă din când în când (de câte ori este cazul)
 să fie anunțate din timp
 specifică pentru ce elevul este recompensat;
 relevă spontaneitate, varietate şi alte semne de credibilitate;
 furnizează elevilor informaţii (feed-back) despre nivelul de competenţă;
 performanţele actuale sunt recompensate în functie cele anterioare
 se atribuie pentru un efort încununat de succes (nu pt participare)
 sprijină motivaţia intrinsecă;
 centrează atenţia elevului pe comportamentul propriu

13
 Pedepsele
Pt.a vb de pedeapsă tre să existe o regulă încălcată.
(regulile tre să fie puține; să fie resp.atat de elev cât și de prof.)

Pedeapsa inseamna:
 aplicarea unei sancţiuni (sau provocarea unei neplăceri),
 de către cineva având autoritate,
 unui elev care a încălcat sistemul de reguli.

Tipuri de pedepse:
1) pedeapsa corporală (stat cu brațele ridicate, scris într-o poziție incomodă)
2) reţinerea elevilor la şcoală după orele de curs
3) pedeapsa verbală (doar când sunt conștient că pot să-mi ascund emoțiile: nu roșesc, nu plâng)
4) izolarea (când revine în grupul de bază își menține comportamentul)
5) teme suplimentare
6) privarea de privilegii (cu cât intervalul de retragere este mai mare, crește probabil.să își
piardă interesul)
7) scăderea notelor
8) trimiterea elevilor la director

Pedeapsa tre. să respecte următoarele condiții:

 să ne asigurăm că pedeapsa va fi îndeplinită (dacă scot cablul pc.din priză si plec de acasă)
 să fim fermi, dar nu agresivi când o aplicăm
 retragerea privilegiilor trebuie însoţită de modalităţile necesare recâştigării lor;
 utilizarea avertismentelor;
 consecvenţa atitudinii profesorului.

14