Sunteți pe pagina 1din 5

Baile lui Louis Kuhne (1835-1901)

Cuprind baia de sezut si baia de trunchi.


Baia de sezut consta in spalarea cu apa rece a zonei pelviene (partea inferioara a abdomenului).
Temperatura apei folosite scade treptat pe parcursul terapiei de la 25°C pana la 15-12°C. Iarna
racirea apei se face cu apa de la robinet, iar vara cu apa de la frigider sau cu cuburi de ghiata.
Spalarea este de fapt o usoara frectionare cu o cirpa sau manusa de prosop inmuiata in apa rece
de-a lungul plicilor inghinale si de la buric in jos, inclusiv organele genitale. Spalarea se poate
face la intervale de 2, 6, 12 sau 24 de ore si poate dura intre 15 si 60 de minute, in functie de
gravitatea bolii si posibilitatile pacientului. Baile se pot face citeva zile la rand, sau timp de
citeva saptamani, sub forma de cura, sau numai la nevoie, sau numai preventiv pentru
intretinerea sanatatii.
Baia nu se face inainte de masa sau imediat dupa masa. Nu se face in caz de frison, si se
intrerupe atunci cind apare o senzatie puternica de frig. De obicei se face dimineata cind ne
sculam din pat si corpul este cald sau seara cind putem intra in pat la caldura. Partea superioara a
corpului ramane imbracata sau acoperita, deasemenea picioarele se pastreaza calde cu sosete, sau
se tin in apa calda.
Initial, pe vremea lui Kuhne baia se facea intr-o cadita speciala de tabla, peste care se punea o
scindura unde pacientul se aseza, fara sa atinga apa cu sezutul, tinind picioarele inafara baii, iar
cu mina efectua spalarea.
La copii mici, chiar sub un an, spalarea se poate face si pe pat, punand un prosop sub sezut si
storcand carpa mai bine. Copiilor trebuie sa li se distraga atentie cu o carte cu poze sau cu alte
mijloace. De obicei o sedinta de 15 minute ajunge. Primele 5 min. se fac cu apa la temperatura de
25°C, apoi 5 min. la 20° si in cele din urma la 15°C. Dupa primele 5 minute cind sint mai
recalcitranti, incep sa se imbujoreze la fata si devin somnolenti, unii chiar adorm inainte de
sfarsitul baii. Dupa baie atit copiii, cit si adultii sint inveliti bine, chiar in doua paturi si dupa un
somn bun insotit de transpiratie abundenta se pot da jos din pat, starea generala fiind ameliorata
vizibil. Adultii pot face imediat dupa baie si miscare, recomandabil fiind mersul pe jos. Uneori
chiar si numai o singura baie este suficienta, alteori 2 sau 3.
Practic baia se poate face cu ajutorul unui lighean cu apa sau cu ajutorul dusului. Fiecare poate
improviza in functie de conditiile pe care le are. La oameni batrini sau bolnavi care nu pot fi
mobilizati, li se poate pune o simpla carpa uda si rece, ca o compresa, in zona organelor genitale.
Explicatia efectului rapid si benefic pentru sanatate este ca zona pelviana si genitala este o zona
puternic reflexogena, cu o termoreglare foarte bine pusa la punct, din cauza organelor seminale
care afla in aceasta zona. Schimbarile nedorite de temperatura locala pot perturba grav
procrearea, cauza pentru care organismul pune in miscare resurse speciale pentru refacerea
echilibrului. Aceste masuri de restabilire a homeostaziei si salvgardare a potentialilor urmasi, au
si efecte la distanta, restabilind starea generala de sanatate a organismului. De fapt senzatia de
rece pe care o provocam nu face altceva decit sa alarmeze organismul, care la rindul lui va
declansa mecanisme speciale de termoreglare si aparare ce servesc printre altele si restabilirii
starii generale de sanatate.
Baile sint indicate mai ales in cazul bolilor acute sau cronice infectioase, dar si in cazul bolilor
cronice degenerative. Practic sint recomandate in orice situatie. Cu cit se incepe mai devreme, cu
atit mai bine. Daca sint insotite de o dieta adecvata si un stil de viata sanatos, cu atit efectul este
mai rapid si mai durabil. (Dr. Micliuc Florin )
Cura lui Louis KUHNE
Eram la Spitalul Bernat Andrei, la clinica Profesorului Tantinel ILIESCU, cu ambele
picioare învineţite peste genunchi şi cu toate insistenţele chirurgilor, stabilisem o
strategie cu profesorul, prin care nu tăiam picioarele deoarece nu îmi periclitau încă
viaţa. Făceam gimnastică BÜRGER cu picioarele, un minut aproape pe verticală pe
perete, un minut pe pat la orizontală, un minut lăsate în jos la marginea patului dar
nesprijinite, un minut pe pat la orizontală, o oră ca să nu suprasolicităm inima, după
spusele profesorului. Medicamente luam cu pumnul, româneşti şi străine, iar cel mai
important lucru, mă rugam la Dumnezeu ca după ce mi-a luat voleiul, cu toate
speranţele legate de el, să-mi lase măcar picioarele ca să pot trăi oarecum normal.
Credinţa mea în Dumnezeu mi-a fost răsplătită nu direct, ci pe calea pe care a hotărât-o
El şi anume m-a intoxicat cu medicamente, iar profesorul a stabilit să plec acasă pentru
câteva luni, perioadă în care să nu iau vreun medicament pentru a mă dezintoxica. Cu
dragostea-i părintească caracteristică, profesorul m-a sfătuit să urmăresc cu atenţie
starea picioarelor şi cea generală, iar la prima alarmă, care de fapt ar fi putut însemna
un pericol pentru viaţa mea, să vin urgent la el la Bucureşti, unde eventual să tăiem unul
sau chiar ambele picioare în funcţie de situaţia care s-ar constata. La Ploieşti eram
împreună cu părinţii mei, părăsit de toată lumea, dintre care foarte rar a mai trecut pe la
mine, dar au mai trecut Ştefănel LUCINESCU şi Fănel NEGULESCU.
Înainte să plec la Bucureşti, mama îmi făcuse rost de o carte a lui Louis KUHNE de la
Steluţa ŞTEFĂNESCU, o fostă vecină de-a noastră, care o recomandase cu mare
căldură fiindcă o vindecase de o boală incurabilă. Cartea, tradusă din germană prin
1905 avea un stil imposibil, aşa că pe parcursul primei lecturi, în starea de nervi
provocată de boală, efectiv o aruncasem, dar am reluat-o, fiindcă mama a început să
plângă şi am citit-o de mila ei. Autorul susţinea că prin tratamentul specific asociat unui
regim alimentar, se dezintoxică organismul, care eliberat de toxinele acumulate prin
hrana nepotrivită, poate acţiona liber şi va vindeca orice boală de care suferă pacientul.
Acum când tot nu luam medicamente, element principal al curei lui KUHNE, am stabilit
cu mama să începem, aşa că urmam tratamentul la sânge, dacă tot încercam ceva să
am şansele maxime. Tratamentul l-am început pe data de 2 februarie 1959, la acea
dată unchiul meu, preotul Petre NICOLESCU-VESELU făcea o slujbă la biserica Maica
Precista din Ploieşti, cu ocazia intrării în biserică a Maicii Domnului, aşa că mama a dat
şi ea un acatist şi a făcut un artos, în vederea reuşitei tratamentului meu. Iarna, făceam
băi combinate de trunchi şi de frecături câte cinci pe zi, reprezentând foarte mult
deoarece între ele mai făceam şi pauze. Dimineaţa şi după amiază, în sezonul cald,
făceam reprize de stat la soare cam o jumătate de oră, nu direct ci sub frunze foarte
mari de brusture proaspete, luate de mama de la o vecină de vis-à-vis. De trei ori pe
săptămână făceam abur într-o cutie de carton făcută de tata, în care puneam peste un
reşou un vas cu apă, iar capul îl aveam scos printr-o gaură afară ca să rezist mai mult
în aburul puternic, după abur făceam o baie de trunchi de cinci minute. Băile le făceam
într-o cadă specială comandată la un tinichigiu, băile de frecături constau în frecarea
penisului ţinut cu mâna stângă, de la cotor spre vârf, cu o cârpă aspră de cânepă, peste
20 de minute în apă la 10-15 grade, stând însă pe un scăunel, iar baia de trunchi era
fără scaun, stând direct în baie în apă la 20-29 de grade cu frecarea pe trei direcţii, de
la coapsa dreaptă către încheietura picioarelor, de la buric către încheietura picioarelor
şi de la coapsa stângă către încheietura picioarelor timp de 10-12 minute, la ambele băi
după fiecare mişcare cârpa se înmuia în apă. Regimul alimentar este unul din
elementele principale ale acestui tratament şi interzice carnea, sarea, condimentele,
zahărul, alcoolul, tutunul, indicând în special crudităţile, mâncărurile negătite, fructele
crude, salate de legume rase, chiar pâinea fără sare. După vreo trei săptămâni de
tratament, am fost la baia comunală unde aveam condiţii pentru un abur excelent,
alternat cu băi într-un bazin rece sau băi scurte în bazinul cu apă fierbinte, alternate cu
cele în bazinul rece, unde se putea chiar înota 15-20 de metri. La baie m-am întâlnit cu
Mirel VERMOND, a cărui mamă făcuse această cură cu ani în urmă şi a avut
amabilitatea să discute cu Dna. BĂLĂCESCU, cea care o iniţiase, iar cele două au
purtat prin Mirel un dialog permanent cu mine pentru diverse amănunte, care fără să
pară a avea vreo importanţă, erau esenţiale pentru un novice în ale curei. Am fost ajutat
în special în privinţa meniurilor alimentare, deoarece la un moment dat mâncarea
devenise monotonă, iar eu o mâncam numai pentru că aveam o mare voinţă, dar nu
aveam plăcere să o mănânc. Am mâncat foarte mult grâu zdrobit şi apoi fiert, la care se
punea nucă şi foarte puţină miere, care făcea mâncarea mult mai plăcută decât grâul
fiert. După ce am trecut de o lună de tratament, timp în care nu am abandonat
gimnastica BÜRGER, în afara unei stări generale evident mai bune, am observat ca
prim semn al unei circulaţii îmbunătăţite faptul că pe degetul mare al piciorului stâng, cel
mai afectat mai mult de boală, au început să-mi crească fire de păr şi de acum încolo
m-am convins că sunt pe calea cea bună. Am mulţumit lui Dumnezeu pentru bunele
sale intenţii cu privire la mine şi am intensificat tratamentul printr-un ritm nebunesc, la
două şedinţe de abur pe săptămână, 6 băi pe zi, 2 expuneri la soare sub brusture,
gimnastică, program strict de mers prin casă, iar regimul alimentar dus la maximum.
Tratamentul era aşa de intens, încât începusem să dorm extraordinar de bine, iar
durerile nocturne ale picioarelor aproape că dispăruseră. După două luni, picioarele se
decoloraseră, iar programul de mers îl făceam la început prin curte apoi pe stradă, pe
un traseu fix şi cronometrat. Cu timpul fără să schimb timpul de mers, am început să
parcurg distanţe din ce în ce mai lungi. După trei luni am început să ies în oraş cam de
trei ori pe săptămână în zilele în care nu făceam abur şi puteam să stau fără probleme o
oră, dar nu prelungeam plimbarea din cauza faptului că pierdeam din timpul pentru
tratament şi ca să compensez am început să fac băi nocturne. Cu respectul pe care i-l
datoram, am fost pe la profesopul Tantinel ILIESCU, căruia i-am explicat totul şi care m-
a pupat de bucurie ca un părinte, nevenindu-i aproape să creadă şi a organizat o
comunicare specială cu mine, pentru a lua cunoştiinţă de cazul meu o mulţime de alţi
medici, dintre care o parte mă mai văzuseră considerând că sunt pierdut, cu această
ocazie a adresat un afront vehement chirurgilor, care se grăbiseră să-mi taie picioarele
şi care au plecat cu coada între picioare, dar mai important a fost faptul că eu am rămas
cu picioarele bolnave, cu o stare mult ameliorată dar întregi.
Nu am abandonat acest tratament vreo 12 ani, adaptându-l însă condiţiilor noi de
viaţă, ca serviciul, relaţia cu femeile, concediile la mare unde nu puteam să fac băile,
dar am ţinut cu dinţii de regimul alimentar, întrucât nici acum după aproape 50 de ani,
când scriu aceste rânduri nu mai mănânc carne. Băi am făcut numai în perioadele de
criză, când eram bolnav de gripă sau mă dureu picioarele, iar la regimul alimentar am
acceptat o dată la două săptămâni un peşte, mănânc brânză, consum dovlecei sau alte
legume prăjite în ulei, iar untul a fost înlocuit cu margarina. Băile, aburul, gimnastica se
schimbă ca volum şi intensitate în funcţie de boală sau de gradul ei, de la foarte intense
până la zero, dar regimul alimentar este foarte stabil. Regimul sexual are o mare
importanţă în viaţa unui bolnav, fiindcă revigorează tot organismul punând în mişcare o
serie de organe care altfel stau într-o stare de lâncezeală, fără excese, sexul face bine
unui om bolnav în afara cazurilor în care medicul interzice acest lucru, deoarece orice
cură nu trebuie să excludă un medic care cunoaşte bine bolnavul şi îl urmăreşte ca
evoluţie. Se exclud acei medici care de la început, ştiu absolut totul şi după ce te-ai
tratat ani fără vreun efect, continuă să ţină la lucrurile care nu au dat rezultat. Dintre
numeroşii şi valoroşii mei colegi de liceu, deveniţi medici, niciunul nu a fost împotriva
curei, dar în anumite momente delicate mi-au sugerat, cunoscând şi alergia mea la
medicamente, o doză extrem de mică dintr-un medicament, care m-a ajutat să trec
peste situaţiile de criză ivite. Subliniez că nu recomand evitarea unui medic, decât că la
opoziţia acestuia fără justificare şi o analiză amănunţită, bolnavul trebuie să schimbe
medicul şi dacă noul medic se opune tot categoric, nu mai ştiu ce sfat să dau, deoarece
nu au făcut ei atâta şcoală degeaba, plus stagii şi o mulţime de specializări şi examene.
Ca să poţi să alegi o cale medicală alternativă trebue să te ajute Dumnezeu să ai alături
de tine un medic adevărat, dispus să accepte că există şi alte căi de vindecare, dar care
să te urmărească cu grije, fiindcă anumite boli dau complicaţii extrem de grave, rapide
şi ireversibile. Cura nu este o metodă pentru urgenţe deoarece se bazează pe
dezintoxicare şi biciuire nervoasă cu rezultate lente în timp, dar este drept foarte sigure.
Revenind la sex remarc faptul că acesta trebuie să fie adevărat, fără prezervativ, pentru
a putea realiza un schimb hormonal complex nu trebue ca partenerii să se spele imediat
după sex ci să se relaxeze câteva clipe şi apoi să se spele. Este evident că acest lucru
presupune un cuplu stabil, pentru a evita alte boli, dar acesta mai permite şi asigurarea
obligatorie pentru ambii parteneri a orgasmului eliberator de tensiuni şi generator de
energii interne. Fac aceste afirmaţii pe baza experienţei personale şi a numeroşilor
bolnavi care au apelat la mine pentru sfaturi. În curând vestea salvării mele miraculoase
m-a făcut celebru, iar solicitările pentru a ajuta diverşi bolnavi incurabili au devenit
extrem de numeroase şi disperate. Pentru ajutorul acordat oamenilor mi-am stabilit
anumite principii la care am ţinut cu aceeaşi stricteţe cu care ţin regimul alimentar. Să
nu accept niciun fel de avantaje de la solicitanţi, să îndemn pe aceştia să consulte un
medic înainte de începerea curei, să facă cura total fără rabatul la care oamenii sunt
tentaţi, să nu cumva să bea sau să fumeze. Pe aceştia din urmă, mai ales fumătorii, îi
invitam afară chiar dacă o făceam cu delicateţe, fiindcă unii începeau că o să fumeze
mai puţin, că dacă o să vadă un rezultat se lasă de fumat şi alte lucruri inacceptabile
pentru mine, mai ales la începutul tratamentului.
Primul bolnav care a făcut cura a fost un vecin al meu de peste 50 de ani care pleca
în oraş, iar acolo nu mai ştia cum îl cheamă şi unde locuieşte, aşa că pleca cu datele
scrise pe un carton, dar pe care uneori uita să le mai arate. Dl. Gheorghe
FRÂNCULESCU a făcut tratamentul ca la carte şi după un an şi-a reluat postul de
revizor contabil, o funcţie de mare răspundere.
Cu rezultate bune, a făcut tratamentul un student la medicină, care a avut o cădere
fizică severă, aşa de severă, că ne-am înţeles destul de greu, însă în nebunia lui, se
vedea clar hotărârea de a se face bine şi cu ajutorul părinţilor a făcut tratamentul şi a
reluat facultatea, dar nu a mai trecut pe la mine, cu toate că după terminarea facultăţii
l-am rugat acest lucru, mai ales că locuia prin apropiere.
Rezultate excelente am avut cu sora prietenei şi vecinei mele, Cati
ALEXANDRESCU, care avea o deformare avansată a coloanei vertebrale, încât abia a
venit la mine, de ruşine că mergea cocoşat. Cum era un copil, am luat-o tare spunându-
i că nu cred că este în stare să facă un tratament aşa de greu, dar îmi pierd timpul cu ea
fiindcă sunt prieten cu sora ei. După şase luni când a venit la mine, tot cu mama ei,
mergea mult mai bine şi mi-a adus prima radiografie şi cea de-a doua făcută special, cu
câteva zile în urmă, între care era o diferentă uriaşă. După încă un an a mai trecut pe la
mine cu o a treia radiografie şi diferenţele erau clare, dar nu era nevoie, fiindcă fata
mergea normal, dar mi-a mărturisit că a fost ambiţionată de spusele mele, a făcut
tratamentul la sânge şi că îmi rămâne datoare toată viaţa. După câteva luni, cu toate că
nu terminase facultatea, a fugit în Germania de Vest şi când mă întâlneam cu mama ei
îmi spunea că nu există scrisoare în care să nu amintescă de Dl. GOCIMAN.
Am avut şi destule eşecuri dar nu cu oamenii care au urmat tratamentul ci cu cei care
nu au avut puterea să-l ţină sau cu cei care după câteva luni s-au simţit mai bine şi l-au
abandonat, iar boala neînvinsă total atât a aşteptat şi s-a relansat necruţătoare. Culmea
a constat în faptul că prinre pacienţii mei, am avut doi doctori bolnavi chiar de arterită,
care urmând sfaturile mele şi-au ameliorat starea simţitor, dar şi aceştia au respectat
destul de exact tratamentul şi regimul alimentar, iar unul din ei ca urmare a sfaturilor
mele referitoare la sex, a lăsat-o însărcinată pe soţia lui şi cum mai avea doi copii, a
rezolvat greu problema întreruperii de sarcină, deoarece pe vremea comuniştilor acest
lucru era strict interzis. Un caz interesant l-am avut cu o doamnă locuind în preajma
Bucureştiului, care m-a contactat telefonic pentru soţul ei grav bolnav de cancer şi pe
care am întâlnit-o în parcul de la Floreasca. I-am procurat o carte şi soţul ei a început
tratamentul, dar dânsa s-a gândit că dacă tot găteşte regim să-l facă şi ea aşa că soţul
a murit fără mari dureri şi liniştit, iar doamna a continuat tratamentul şi ani de zile
primeam de la dânsa un telefon prin care îmi spunea ce bine se simte şi de câte belele
a fost lecuită rămânând o kunistă ferventă şi convinsă. După succesul tratamentului
meu, unchiul meu preotul, făcea de fiecare 2 februarie câte o slujbă la care am luat
parte cu regularitate şi care devenise celebră fiindcă venea foarte multă lume