Etichetarea vinului

Certificatul de nastere al vinului il reprezinta eticheta.

Eticheta ne da informatii privind vinul din sticla dupa cum urmeaza:
a. Calitatea vinului:
 Vin de masa
 Vin de calitate superioara (VS) cu indicatie de provenienta
geografica
 Vin cu denumire de origine controlata (DOC):
 CMD (cules la maturitate
deplina)
 CT (cules tarziu)
 CIB (cules la innobilare)
b. Indicatia geografica pentru vinul de calitate superioara si cel cu denumire
de origine controlata.
c. Denumirea soiului de struguri sau soiurilor la vinul cu denumire de origine
controlata.
d. Tipul vinului: sec, demisec, demidulce, dulce in functie de cantitatea de
zaharuri continuta.
e. Taria alcoolica
f. Capacitatea recipientului
g. Denumirea si adresa producatorului
h. Data ambalarii/nr de lot
 Tipuri de vinuri

"Vinul, rodul viei si al ostenelii omului"

Vinul este bautura obtinuta exclusiv prin fermentatia alcoolica completa sau partiala a
strugurilor zdrobiti sau nezdrobiti sau a mustului de struguri proaspeti.
Astfel toate bauturile obtinute din alte fructe sau chiar din stafide nu pot purta denumirea
de vin.
Datorita marii diversitati de vinuri sub aspectul compozitiei fizico- chimce, a calitatii , a
destinatiei, a insusirilor senzoriale clasificarea acestora se realizeaza dupa diferite
criterii.

 Dupa culoare vinurile sunt: albe, rosii si roze.

 Dupa calitatea compozitie si tehnologia de productie vinurile se impart in:
 Vinuri de consum curent
 Vinuri de calitate
 Vinuri speciale

 Dupa continutul de zahar se impart in:

 Vinuri seci: continut de zaharuri pana in 4g/l
 Vinuri demiseci: continut de zaharuri pana la 12g/l
 Vinuri demidulci: continut de zaharuri pana la 50g/l
 Vinuri dulci: continut de zaharuri mai mare de 50g/l

Vinurile de consum curent

Aceste vinuri sunt clasificate astfel:

 Vinuri de masa care au o tarie alcoolice de 8,5-9%

 Vinuri de masa superioare care au o tarie alcoolica mai mare de 9,5%

Vinurile de calitate
Acestea se impart in doua categorii:

 Vinuri de calitate superioara(VS) cu o tarie alcoolica de min. 10%

 Vinuri cu denumire de origine:
 Controlata( DOC) contin min 10% vol alcool
 Contolata si trepte de calitate( DOCC) cu un continut de min
11,5% vol alcool, acestea la randul lor sunt:
 DOCC – CMD(cules la maturitate deplina)
 DOCC – CT ( cules tarziu)
 DOCC – CIB (cules la innobilarea boabelor)

Degustarea vinului
"Cine ştie sã deguste un vin bun, ştie sã soarbã din el picãturi de geniu" –
Baudelaire

Analiza senzoriala sau degustarea reprezinta singura modalitate de apreciere a calitatii

vinului. Calitatea se apreciaza cu ajutorul mijloacelor fizice, fizico-chimice, biochimice si
cu ajutorul simturilor datorate destinatiei sale.
Analiza senzoriala este procedeul de examinare a unui produs cu ajutorul simturilor a
caror rezultate pot fi determinate obiectiv si reproductibil.
Analiza senzoriala se realizeaza cu organele de simt ale omului.

Degustarea vinurilor sau arta aprecierii vinurilor prin degustare este o analiza senzoriala
mult diferita de simplul act de a bea ; ea implica reflectie, recunoastere si apreciere.
Pentru aceasta nu sunt suficiente numai cunostinte temeinice despre vin, ci si un
vocabular specific, suficient de cuprinzator pentru a exprima ceea ce simtim.
Cu toate ca tehnicile performante de investigatie folosite astazi permit determinarea in
vin a unor componente in cantitati extrem de mici, care influenteaza caracteristicile
acestuia, totusi degustarea ( analiza organoleptica sau senzoriala) ramane metoda de
baza sintetica, complexa de apreciere a vinurilor.
La analiza organoleptica participa:

 Vazul: da informatii asupra starii de limpiditate, culorii vinului,

este instinctiva si poate sa influenteze aprecierile ulterioare. Culoarea la vinurile
rosii da indicatii asupra tehnologiei de obtinere, stare de oxidare, varsta vinului.
 Mirosul: vinul trebuie mirosit foarte bine, se depisteaza direct pe
calea nazala si indirect retronazal.
 Tactil: temperatura, consistenta, vascozitatea vinului, anumite
gusturi sunt mai degraba senzatii tactile. Caldura alcoolului datorita
liposolubilitatii, astringenta se datoreaza taninului ce reactioneaza cu substantele
proteice la nivelul mucoaselor din saliva cu rol de lubrifiant bucal.
 Gustul: papilele amplasate pe suprafata limbii.
 Organul auditiv: se poate decela intensitatea pocniturii dopului
sticlei la vinurile spumante, zgomotul produs la spumegarea vinului in pahar.

Analiza senzoriala a vinului este poate ce-a mai complexa analiza , la degustarea vinului
sunt percepute toate cele patru gusturi elementare: dulce, sarat, acid si amar
analiza senzoriala a vinurilor poate fi:

 analiza senzoriala didactica si analiza comerciala sunt

deschise se prezinta anul, soiul, podgoria, modul de preparare;
 analiza senzoriala profesionala poate fi : simpla, detaliata, se
urmareste evolutia vinurilor;
 analiza senzoriala de concurs si expertiza sunt cele mai
pretentioase, nu se cunoaste originea, unitatea comerciala, aprecierea valorii
reale a unui vin.
 Ordinea de servire a vinurilor:
Recomandarile generale de servire a vinurilor la masa sunt:

 Vinurile albe inaintea celor rosii

 Vinurile rosii se servesc inaintea celor albe dulci exceptie cazul in care vinul
dulce a fot servit ca aperitiv
 Vinurile seci se servesc inaintea celor dulci
 Vinurile usoare se servesc inaintea celor mai aspre, grele pentru a nu strica
savoarea vinurilor usoare
 Vinurile tinere se servesc inaintea celor mai vechi
 Vinurile racite se servesc inaintea vinurilor servite la temperatura camerei

Caracteristicile care se apreciaza la degustare:

 Limpiditatea ( aspectul) conditie de baza a vinurilor finite

evoluate. Aprecierea se realizeaza in lumina transparenta si reflectata. Termenii
utilizati sunt: limpiditate cristalin, limpede cu luciu , foarte limpede, putin limpede.

La punerea in consum a vinurilor, acestea trebuie sa dispuna de o limpiditate perfecta,

stralucirea si lipsa sedimentelor facandu-l mai atractiv; aceste calitati anunta senzatii
olfactive si gustative placute.
Se spune despre vin ca este stralucitor atunci cand nu are nici un depozit sau particule
in suspensie, limpiditatea lui este perfecta si prezinta un luciu cristalin.
Un vin se considera limpede atunci cand limpiditatea lui este clara, dar fara luciu
particular.
Vinul devine opalescent atunci cand contine particule foarte fine in suspensie. Aceasta
insusire este proprie vinurilor foarte noi, dupa efectuarea pritocului (tragerea lui de pe
depozit).
Vinul tulbure contine numeroase particule in suspensie si nu este aproape deloc
transparent.
Un vin rosu invechit in sticle poate prezenta un sediment pulvelurent; sunt substante
colorante (taninuri si antociani) care, prin procese fizico-chimice ce au loc in timpul
invechirii polimerizeaza, devenind indisolubile. Aceste sedimente nu prejudiciaza
calitatea vinului; este important ca la degustare aceste depozite sa ramana pe fundul
sticlei. Alteori, depozitul adera pe peretii sticlei formand “camasa vinului”; este vorba de
substante colorante hidrolizate si, un indiciu al faptului ca vinul rosu este supus unei
invechiri indelungate.

 Culoarea sa corespunda tipului, soiului, sortiment si varstei

vinului.

Culoarea vinului este determinata de natura fenolica ( antociani, tanini, flavone), iar
nuanta – de combinarea diferitelor culori sau de modificarile la care sunt supuse
substantele colorante sub actiunea unor factori (aciditate, pH, alcool, invechire).
Pentru vinurile albe sunt termenii galben verzui, auriu, galben auriu,
chihlimbariu.
Pentru vinurile rosii sunt culoare rosie luminoasa, rosie albastruie, rosie bruna.
Culoarea vinului este influentata de o multitudine de factori cum sunt: soiul, anul de
recolta, conditiile de sol, gradul de maturare a strugurilor, starea lor de sanatate,
marimea productiei, tehnologia de vinificatie, varsta, conditiile de pastrare etc. Culorile
pot fi mai intense sau mai palide.

 Emisia de CO2 : la vinurile seci vadeste o fermentatie

defectuoasa a vinului la cele dulci o refermentare.
 Mirosul : se examineaza pentru a aprecia aroma, buchetul sau
prezenta unor mirosuri straine.

Aroma reprezinta un complex de diferite mirosuri unele provenind de la struguri si

constituie aroma primara, altele de la fermentarea materiei prime si este aroma
secundara. Este caracteristica vinurilor tinere. Se folosesc termenii de fruct, flori, de
miere, muscat.
Buchetul este un amestec de arome complexe caracteristic vinurilor maturizate in
butoaie invechite in sticle. Caracteristic vinurilor invechite. Termenii folositi sunt :fin,
aspru, bine dezvoltat.

 Gustul are o importanta deosebita la degustarea vinului,

reprezinta indicele de baza la aprecierea senzoriala a calitatii. Se evalueaza
intensitatea si calitatea gustului, armonia componentelor, catifelarea, taria
alcoolica, aciditatea, dulceata, astringenta, extractivitatea. Pentru caracterizarea
vinului se pot folosi adjectivele: armonios, fin, excelent, catifelat, tare, brut, trecut.

Temperatura de servire a vinului

In degustarea vinului trebuie tinut cont de temperatura deoarece pentru fiecare tip de
vin exista o anumita temperatura la care caracteristicile ating nivelul maxim astfel:
Vinurile albe
  Vinurile albe dulci(Muscat) se servesc la temperaturi de 4-
8°C sau 8-10°C dupa preferinte
 Vinurile albe seci (Sauvignon blanc) tinere se servesc la
temperaturi la 8-10°C
 Vinurile albe seci complexe aromatice au temperatura de
9-11°C
 Vinuri albe demidulci (Riesling) la temperaturi de 10-12°C
 Vinuri albe dulci si cu arome de fructe la temperaturi de 10-
12°C
 Vinuri albe seci de calitate superioara cu o vechime de 2-3
ani se servesc la temperaturi de 10-12°C
 Vinuri rose au nevoie de temperaturi de 12-14°C

Vinurile rosii

 Vinuri rosii care se beau tinere se servesc la temperaturi

de 12-14°C
 Vinuri rosii simple se beau la temperaturi de 14-16°C
 Vinuri rosii mature, complexe , Pinot Noir nobil cu o
vechime de 2-3 ani se consuma la temperaturi de 16-18°C
 Vinuri rosii mature, vinuri Cabernet Sauvignon nobile cu o
vechime de peste 3 ani se consuma la temperaturi de 18-20°C

Vinurile efervescente se servesc la temperaturi de 6-10°C

Intotdeauna trebuie avuta in vedere temperatura la care este servit vinul deoarece
atunci cand un vin este foarte rece nu mai poate fi gustat si atunci orice atribute sau
defecte sunt mascate, adesea vinurile rose ieftine sau unele vinurile rosii sunt servite
astfel din acest motiv.
Un vin rosu servit prea cald va avea un gust greu, alcoolic searbad.
Vinurile trebuiesc servite la temperatura corecta pentru a-si pastra calitatile pentru a
ramane energic si aromat.

Paharul de servire

Pentru o degustare cat mai corecta este important sa folosim paharele adecvate
fiecarui tip de vin. Exista diferite tipuri de pahare fiecare fiind conceput pentru a scoate
in evidenta cat mai bine caracteristicile organoleptice , diferenta este data de
varietatea de temperatura la care vinurile isi pastreaza sau isi imbunatatesc
proprietatile.

 Vinurile albe sunt servite in pahare cu picioare foarte lungi

pentru a nu fi incalzite cu mana
 Vinurile rosii tinere se servesc in pahare cu lungime medie
 Vinurile rosii sunt servite in potire sau cupe cu picioare
lungi
 Vinurile vechi in pahare cu picioare scurte
 Vinul rosu se serveste in pahare caracterizate de cupa rotunda si plina care creste
rata de oxidare, si automat sculpteaza savoarea complexa a acestuia. Exista doua
tipuri de pahare de vin rosu:
- paharul Bordeaux pentru vinurile puternice si foarte aromate
- paharul Burgundy pentru vinurile rosii cu o savoare delicata

Vinul alb se serveste in pahare foarte variate ca forma si marime, de la fluta de

sampanie ingusta si delicata la paharele late folosite pentru Chardonnay.
Paharele mai pline sunt folosite pentru vinurile puternice si pahare mai inalte si mai
inguste pentru vinurile mai delicate.
Deoarece vinurile albe se oxideaza mai repede acestea sunt servite in pahare cu gura
mai ingusta.

Aromele vinului

Diagrama vinurilor rosii privind aromele:

Diagrama vinurilor albe: