Sunteți pe pagina 1din 12

MKULTRA.

Proiectul MK-ULTRA, sau MKULTRA, a fost numele de cod pentru un program secret de
cercetare pentru interogatoriu ilegal al CIA, condus de Office of Scientific
Intelligence. Acest program oficial al guvernului SUA a inceput prin anii 50,
continuand cel putin pina spre sfarsitul anilor 1960, si a folosit cetateni ai
Statelor Unite si Canada ca subiecti de testare. [1] [2] [3] Dovezi publicate
indica faptul ca proiectul MK-ULTRA a implicat utilizarea mascata a multor tipuri
de droguri, precum si alte metode, pentru a manipula starile mentale individuale si
a altera functionarea creierului.

Proiectul MK-ULTRA a fost adus in atentia publicului larg in 1975 de catre


Congresul SUA, prin intermediul anchetelor facute de Church Committee, precum si de
o comisie prezidentiala cunoscuta sub numele de Comisia Rockefeller (Rockefeller
Commission). Eforturile de investigatie au fost ingreunate de faptul ca directorul
CIA Richard Helms a ordonat ca toate fisierele MK-ULTRA sa fie distruse in 1973;
Investigatiile Comitetului Church si Comisiei Rockefeller s-au bazat pe marturia
sub juramânt ale unor participanti directi si pe numarul relativ mic de documente
care a supravietuit distrugerii comandate de Helms. [4]

Cu toate ca CIA insista asupra faptului ca experimentele de tip MK-ULTRA au fost


abandonate, un veteran de 14 ani al CIA Victor Marchetti a precizat in diverse
interviuri ca CIA de regula desfasoara campanii de dezinformare si ca cercetarea
CIA pentru controlul mintii a continuat. Intr-un interviu din 1977, Marchetti in
mod special a numit “cover story” (poveste pentru acoperire) faptul ca CIA sustine
ca, MK-ULTRA a fost abandonata” [5] [6]

La Senat, in 1977, senatorul Ted Kennedy a spus:

„Directorul adjunct al CIA, a afirmat faptul ca peste treizeci de universitati si


institutii au fost implicate in “teste si experimente pe scara larga”, program care
a inclus teste de droguri disimulate asupra cetatenilor care nu si-au dat acordul
“la toate nivelurile sociale inalte si joase, amerindieni si straini.” Mai multe
dintre aceste teste implica administrarea de LSD la “subiecti involuntari in
situatii sociale.” Cel putin o moarte, aceea a dr. Olson, a fost rezultatul unei
astfel de activitati. Agentia insasi a recunoscut ca aceste teste efectuate nu prea
au avut sens din punct de vedere stiintific. Agentii care au participat la
monitorizarea acestor teste nu aveau calificari de observatori stiintifici.” [7]

Pina in aceasta zi informatiile cu privire la Proiectul MKULTRA ramân foarte


secrete. [8]

In mod intentionat numele de cod al proiectului CIA este format din prefixul MK,
ceea ce inseamna ca proiectul a fost sponsorizat de divizia agentiei tehnice, urmat
de cuvântul Ultra (care au fost anterior utilizat pentru a desemna clasificarea
secretelor informatiilor din Razboiul II Mondial. Alte criptonime legate includ MK-
NAOMI si MK-DELTA.

Un precursor al programului MK-ULTRA a inceput in 1945, cand Join Intelligence


Objectives Agency (Agentia de Colectare a Informatiilor) a fost infiintata si cand
acesteia i s-a dat responsabilitatea directa pentru Operation Paperclip (Agrafa de
hartie). Operatiunea Paperclip a fost un program pentru a recruta oamenii de
stiinta fosti nazisti. Unii dintre acesti oameni de stiinta au studiat tortura si
spalarea creierului, iar multi de acestia abia fusesera identificati si condamnati
ca criminali de razboi in timpul Proceselor de la Nürnberg. [9] [10]

Mai multe proiecte guvernamentale secrete ale Statelor Unite au rezultat din
Operatiunea Paperclip. Aceste proiecte au inclus Project CHATTER (Proiectul
“Palavrageala”) (infiintat in 1947), precum si Proiectul BLUEBIRD (Proiectul
“Pasarea albastra”) (infiintat in 1950), care a fost redenumit Project ARTICHOKE
(Proiectul “anghinare”) in 1951. Scopul lor a fost sa studieze controlul mintii,
interogarea, modificares de comportament si subiecte conexe.

Condus de Sidney Gottlieb, proiectul MK-ULTRA a fost inceput sub directorul CIA,
Allen Dulles pe 13 aprilie, 1953, [11] in mare masura, ca raspuns la folosirea
tehnicilor de control al mintii de catre Soviete, China si Coreea de Nord asupra
prizonierilor americani rezultati in timpul razboiului din Coreea. [12] CIA-ul a
vrut sa foloseasca metode similare pe cei capturati de ei. CIA a fost, de asemenea,
interesata de posibilitatea de a manipula lideri straini cu astfel de tehnici, [13]
pentru ca mai tarziu sa se inventeze tot felul de scheme de a-l droga pe Fidel
Castro.

Experimentele au fost efectuate de multe ori fara “stirea sau consimtamantul”


subiectilor. [14] In astfel de cazuri, cercetatorii universitari fiind finantati
prin intermediul unor subventii din partea unor organizatii de fatada ale CIA nu au
fost constienti ca munca lor a fost folosita in astfel scopuri. [15]

In 1964, proiectul a fost redenumit MK-SEARCH (Cautare). Proiectul a incercat sa


produca un drog perfect al adevarului pentru utilizarea in interogatoriile celor
suspecati a fi spioni sovietici in timpul razboiului rece, si, in general, pentru a
explora orice alte posibilitati de control al mintii.

Un alt effort MK-ULTRA, Subproiectul 54, a fost secretul de top al marinei


Proiectul “Perfect Concussion” (Comotia Perfecta), care a folosit unde de frecventa
fonetica aplicate sub-auricular pentru a sterge memoria. [16]

Deoarece cele mai multe inregistrari MK-ULTRA au fost distruse in mod deliberat, in
1973, prin ordinul Directorului CIA de atunci, Richard Helms, a fost dificil, daca
nu imposibil, pentru anchetatori de a obtine o intelegere completa a peste 150 de
sub-proiecte de cercetare finantate fiecare in parte de MK -ULTRA si programele CIA
adiacente. [17]

Agentia a bagat milioane de dolari in studii de examinare a metodelor de


influentare si control al mintii, si de a spori capacitatea acestora de a extrage
informatii de la subiectii rezistenti in timpul interogatoriului. [18] [19]

Unii istorici au afirmat ca crearea unui subiect de tip “Manchurian Candidate” prin
tehnici de “control al mintii” a fost un obiectiv al MK-ULTRA si al proiectelor
adiacente ale CIA [20]. Alfred McCoy a sustinut ca CIA a incercat sa concentreze
atentia mass-media in astfel de programe “ridicole”, astfel incât publicul sa nu se
uite la obiectivul principal al cercetarii, care a fost de fapt dezvoltarea de
metode eficiente de tortura si interogatorii. Astfel de autori citeaza ca un
exemplu, faptul ca manualul de interogatoriu al CIA, KUBARK, se refera la “studii
de la Universitatea McGill”, si ca cele mai multe dintre tehnicile recomandate in
KUBARK sunt exact cele pe care Cameron le utilizeaza pe subiectii sai de testare
(deprivare senzoriala, droguri, izolare , etc). [18]

Un document MK-ULTRA din 1955 ofera o indicatie pentru marimea si gama de efort
depus; acest document se refera la studiul unui set de substante care altereaza
mintea descrise dupa cum urmeaza: [21]
1. Substante care vor provoca gândirea lipsita de logica si impulsivitatea, pâna la
punctul in care beneficiarul este discreditat public.
2. Substantele care cresc eficienta in gandire si perceptie.
3. Materialele care vor preveni sau contracara efectul alcoolului.
4. Materialele care vor provoca efectul imbatator echivalent cu cel al alcoolului.
5. Materialele care vor produce semne si simptome de boli recunoscute intr-un mod
reversibil, astfel incât acestea pot fi utilizate pentru a determina persoana sa
zaca in pat etc
6. Materialele care vor usora inducerea hipnozei sau in pentru a spori utilitatea
sa.
7. Substante, care vor spori capacitatea indivizilor de a rezista privatiunilor,
torturilor si oricarui fel de coercitie in cursul interogatoriilor, si asa-numita
“spalarea creierului”.
8. Materiale si metode fizice care vor produce amnezie pentru evenimentele
precedente, precum si in timpul utilizarii lor.
9. Metode fizice de a produce soc si confuzie pe perioade lungi de timp si care pot
fi utilizate fara sa lase urme.
10. Substante care produc invaliditate fizica, cum ar fi paralizia picioarelor,
anemie acuta, etc
11. Substante care produc euforie “pura” fara efectul depresiv ulterior.
12. Substante care modifica structura de personalitate in asa fel ca tendinta
beneficiarului de a deveni dependent de o alta persoana sa fie crescuta.
13. Un material care va provoca o confuzie mentala a individului astfel incat
acesta nu va putea sa inventeze povesti la un interogatoriu.
14. Substante care micsoreaza ambitia si eficienta generala de lucru a barbatilor
atunci când este administrat in cantitati nedetectabile.
15. Substante care promoveaza slabiciune sau denaturare a vederii sau auzului, de
preferinta fara efecte permanente.
16. O pastila knock-out, care poate fi administrata clandestin in bauturi,
alimente, tigari, ca un aerosol, etc, care va fi putea fi utilizat in siguranta,
oferind un maxim de amnezie, adecvata pentru utilizarea ad-hoc de catre agenti.
17. Un material care poate fi administrat clandestin prin metodele de mai sus si
care, in cantitati foarte mici va fi imposibil pentru un om de a efectua orice fel
de activitate fizica.

Un aranjament secret a acordat programului MK-ULTRA un procent din bugetul CIA.


Directorului programului MK-ULTRA i-a fost acordat sase la suta din bugetul de
functionare al CIA in 1953, fara supraveghere sau contabilitate [22]. O suma
estimata la 10 milioane de dolari sau mai mult a fost cheltuita [23].

Documentele CIA sugereaza ca posibilitatile “chimice, biologice si radiologice” au


fost investigate cu scopul de control al mintii, ca parte a MK-ULTRA . [24]

LSD

Primele eforturi ale CIA s-au concentrat asupra LSD-ului, care mai târziu a ajuns
sa domine multe dintre programele MK-ULTRA.

Odata ce proiectul MKULTRA oficial a intrat in curs de desfasurare, in aprilie


1953, experimentele au inclus administrarea LSD angajatilor CIA, personalului
militar, medicilor, altor agentii guvernamentale, prostituatelor, pacientilor
bolnavi mental, si membrilor publicului larg, in scopul de a studia reactiile lor.
LSD si alte droguri au fost de obicei administrate fara cunostinta sau
consimtamântul subiectului, o incalcare a Codului Nürnberg pe care SUA au convenit
sa il urmeze dupa al doilea razboi mondial.

Eforturile de a “recruta”, subiecti au fost adesea ilegale, chiar daca utilizarea


efectiva a LSD a fost legala in Statele Unite pâna la 6 octombrie 1966. In
Operatiunea Midnight Climax, CIA-ul a creat mai multe bordeluri in San Francisco,
pentru a obtine o selectie de oameni care ar fi fost prea jenati pentru a vorbi
despre evenimente. Oamenii au fost tratati cu LSD-ul, bordelurile au fost echipate
cu oglinzi prin care se putea vedea din spatele lor, si sesiunile au fost filmate
pentru vizualizarea si studiul de dupa [25].

Participarea unor subiecti a fost facuta cu acordul lor, iar in aceste cazuri, au
fost scoase in evidenta pentru mai multe experimente extreme. Intr-un caz,
voluntarilor li s-a administrat LSD timp de 77 zile consecutive [26].
LSD-ul a fost respins in cele din urma de catre cercetatori MK-ULTRA ca fiind prea
imprevizibil in rezultatele sale. [27] Desi niste informatii utile au fost uneori
obtinute prin chestionarea subiectilor, dupa ce au ingerat LSD-ul, si un efect
evident destul de frecvent a fost certitudinea subiectilor “absoluta si totala” ca
ei ar fi capabili sa reziste la orice forma de interogatoriu, chiar si tortura
fizica.

Alte droguri

O alta tehnica investigata a fost conectarea unui barbituric de tip IV intr-un


brat, si o amfetamina IV, in celelalt. [28] barbituricele erau intai injectate in
persoana respectiva iar de indata ce persoana incepea sa adoarma, amfetaminele erau
injectate. In acel moment persoana incepea sa se balbaie incoerent, si cateodata a
fost posibil ca, in urma unor intrebari sa se obtina raspunsuri utile.

Alte experimente implicau heroina, morfina, temazepam (utilizat sub numele de cod
MK-SEARCH mescalina, psilocibina, scopolamina, marijuana, alcool, pentothal de
sodiu, [29] si ergine (in Subproiect 22).

Hipnoza

Documentele MK-ULTRA declasificate indica faptul ca hipnoza a fost studiata la


inceputul anilor 1950. Scopurile experimentelor au inclus: crearea unor “anxietati
induse hipnotic”, cresterea capacitatii de a invata si de a recunoaste scrieri
complexe, studierea hipnozei si a examinarilor de tip poligraf, cresterea
capacitatii de observare si de memorare a unor aranjamente complexe de obiecte
fizice, si studiul relatiei dintre personalitate si sensibilitatea la hipnoza.”
[30]

Experimente canadiene

Experimentele au fost exportate in Canada, atunci când CIA a recrutat un psihiatru


scotian, Donald Ewen Cameron, creatorul conceptului de “conducere psihica”,
concept, pe care CIA l-a gasit deosebit de interesant. Cameron a sperat sa
corecteze schizofrenia prin stergerea amintirii existente si reprogramarea
psihicului. El facea naveta de la Albany, New York, la Montreal, in fiecare
saptamâna pentru a lucra la institutul Allan Memorial al Universitatii McGill si a
fost platit cu 69.000$ din 1957 pina in 1964 pentru a efectua experimente MKULTRA
acolo. In plus fata de LSD, Cameron, de asemenea, a experimentat diferite droguri
care induceau paralizia, precum si terapie cu electrosocuri de treizeci de ori pina
la de patruzeci de ori mai puternice decat cele de putere normala. Experimentele
lui de “conducere psihica” au constat in punerea subiectilor in coma indusa prin
consumul de droguri timp de saptamani (pâna la trei luni intr-un caz), in timp ce
punea inregistrari de zgomot sau simple declaratii repetitive. Experimentele lui au
fost de obicei efectuate pe pacienti care au intrat in Institut pentru probleme
minore, cum ar fi tulburarile de anxietate si depresie postpartum, dintre care
multi au suferit definitiv din actiunile sale. [31] Tratamente sale au dus la
inconstienta victimelor, amnezie, probleme cu vorbirea, uitând de parintii lor,
gandind ca anchetatorii erau parintii lor. [32] Munca sa a fost inspirata si
insotita de psihiatrul britanic dr. William Sargant de la Spitalul St Thomas “,
Londra, si Spitalul Belmont, Surrey, care a fost, de asemenea, implicat in
Serviciile de Informatii si care a experimentat pe larg asupra pacientilor sai,
fara consimtamântul lor, provocând daune similare, pe termen lung. [33]

Acesta a fost perioada in care Cameron a devenit cunoscut in intreaga lume ca


primul presedinte al Asociatiei Mondiale de Psihiatrie, precum si presedinte al
asociatiilor americane si canadiene psihiatrice. Cameron a fost, de asemenea, un
membru al tribunalului medical de la Nuremberg in 1946-47. [34]
Revelatie

In 1973, directorul CIA Richard Helms a ordonat ca toate fisierele MK-ULTRA sa fie
distruse. In urma acestui ordin, cele mai multe documente CIA cu privire la proiect
au fost distruse, facand imposibila orice fel de investigatie completa a MK-ULTRA.

In decembrie 1974, ziarul “The New York Times” a raportat ca CIA a desfasurat
activitati ilegale locale, inclusiv experimente pe cetateni ai SUA, in timpul
anilor 1960. Acest raport a determinat investigatiile facute de catre Congresul
SUA, Comitetul Church, precum si de o comisie prezidentiala cunoscuta sub numele de
Comisia Rockefeller care a analizat activitatile locale ale CIA, FBI, precum si
informatiile legate de agentiile militare.

In vara anului 1975, Comitetul Church, precum si raportul Comisiei prezidentiale


Rockefeller au dezvaluit publicului pentru prima data ca CIA si Departamentul
Apararii au efectuat experimente pe subiecti umani involuntari, ca parte a unui
program amplu de a influenta si controla comportamentul uman prin utilizarea de
droguri psihoactive, cum ar fi LSD si mescalina si a altor mijloace chimice,
biologice, psihologice. De asemenea, s-a aratat faptul ca cel putin un subiect a
murit dupa administrarea de LSD. O mare parte din ceea ce Comitetul Church si
Comisia Rockefeller au aflat despre MKULTRA a fost cuprinsa intr-un raport,
elaborat de Biroul Inspectorului General in 1963, care a supravietuit distrugerii
inregistrarilor din 1973. [35] Cu toate acestea, detaliile cuprinse erau putine.

Comitetul Congresului de cercetare a CIA, prezidat de senatorul Frank Church, a


concluzionat ca “in mod evident consimtamantul nu a fost obtinut inainte de la nici
unul dintre subiecti”. Comitetul a remarcat ca experimentele facute de acesti
cercetatori … pune in discutie decizia acestor agentii de a nu stabili liniile
directoare pentru experimente.”.

In urma recomandarilor Comitetului Church, presedintele Gerald Ford in 1976, a emis


primul Ordin Executiv privind activitatile de informatii, care, printre altele,
interzicea “experimentarea cu droguri pe subiecti umani, aceasta fiind permisa
numai daca subiectul informat isi dadea acordul in scris si era asistat de o a
treia parte dezinteresata, care sa fie diferita pentru fiecare astfel de subiect”
si in conformitate cu liniile directoare emise de catre Comisia Nationala.
Deciziile ulterioare luate de catre presedintii Carter si Reagan au extins
directiva pentru a se aplica la orice experimentare umana.

Cand s-a atins culmea dezvaluirilor despre experimentele CIA, povesti asemanatoare
au aparut in ceea ce priveste experimentele armatei Statelor Unite. In 1975 seful
armatei a cerut Inspectorului General al armatei sa efectueze o ancheta. Printre
constatarile inspectorului general a fost existenta unui memorandum 1953 scris de
secretarul de atunci al apararii Charles Erwin Wilson. Documentele arata ca CIA a
participat la cel putin doua comisii din Departamentul Apararii in timpul anului
1952. Ceea ce au constatat aceste comisii a condus la emiterea lui ”Wilson Memo”,
care a mandatat – in acord cu protocoalele Codului Nuremberg – ca voluntarii sa fie
folositi numai pentru operatiunile experimentale efectuate in cadrul fortelor
armate americane. Ca raspuns la ancheta inspectorului general, Wilson Memo a fost
declasificat in august 1975.

In ceea ce priveste testarea drogurilor din cadrul armatei, inspectorul general a


constatat ca “probele reflecta cu claritate faptul ca orice constatare medicala
posibila a fost observata de catre observatori profesionisti de la Laboratoarele
Medical Research (de cercetare medicala).” Cu toate acestea, Inspectorul General,
de asemenea, a constatat ca cerintele mandatului din 1953, Wilson Memo, au fost
doar partial respectate; el a ajuns la concluzia ca voluntarii “nu au fost pe
deplin informati, dupa caz, inainte de participarea lor, precum si metodele de
procurare a serviciilor lor, in multe de cazuri, nu parea sa fi fost in acord cu
intentia Departamentului de politici ale armatei care reglementeaza utilizarea
voluntarilor in cercetare. “

S-a constatat ca si alte departamente ale fortelor armate americane, Air Force, de
exemplu, nu au aderat la prevederile Wilson Memo in ceea ce priveste testarea
voluntara de droguri.

In 1977, in timpul unei audieri organizate de catre un comitet de informatii


special al senatului, pentru cercetarea mai adanca a MKULTRA, amiralul Stansfield
Turner, pe atunci director al Central Intelligence, a dezvaluit ca CIA a gasit un
set de inregistrari, format din aproximativ 20.000 de pagini, [36 ], care au
supravietuit ordinelor de distrugere din 1973, datorita faptului ca au fost
arhivate intr-un centru de inregistrari care nu era folosit pentru astfel de
documente [35] Aceste documente aratau modul de finantare al proiectelor MKULTRA,
si, ca atare continea câteva detalii ale acestor proiecte, dar mult mai mult s-a
aflat prin acestea decat din raportul Inspectorului General din 1963.

In Canada, problema s-a aflat mult mai tarziu, devenind cunoscuta in 1984, la o
emisiune de stiri CBC, “The Fifth Estate” (Al cincilea Stat). Nu numai ca s-a aflat
ca CIA a finantat eforturile doctorului Cameron, dar un lucru poate chiar mai
socant, a fost ca guvernul canadian a fost pe deplin constient de acest lucru, si a
oferit mai târziu alti 500.000$ pentru finantarea continuarii experimentelor.
Aceasta revelatie a impiedicat in mare parte eforturile depuse de victime pentru a
da in judecata CIA, spre deosebire de omologii lor din Statele Unite care au putut;
guvernul canadian in cele din urma a solutionat in afara instantei cu 100.000
dolari pentru fiecare din cele 127 de victime. Nici una din inregistrarile
personale ale Dr. Cameron de implicare a lui in MKULTRA nu a supravietuit, familia
sa distrugandu-le dupa moartea sa care s-a datorat unui atac de cord in timpul unei
ascensiuni montane, in 1967. [37]

Raportul Biroului General de Contabilitate al Statelor Unite

Biroul General de Contabilitate al Statelor Unite a emis un raport in 28 septembrie


1994, in care a declarat ca intre 1940 si 1974, DOD (Department of Defense –
Departamentul de Aparare) si alte agentii nationale de securitate au studiat mii de
subiecti umani facand teste si experimente care implica substante periculoase.

Citat din studiu:


… Lucrand cu CIA, Departamentul de Aparare a administrat droguri halucinogene la
mii de “voluntari” soldati intre anii 1950 si 1960. In plus fata de LSD, armata, de
asemenea, a testat benzilat quinuclidinyl, un halucinogen cu numele de cod BZ. (37)
Multe din aceste teste au fost efectuate in cadrul asa-numitului program MKULTRA,
stabilit pentru a contracara deja stiutele descoperiri sovietice si chineze in
tehnicile de spalare a creierului. Intre 1953 si 1964, programul a constat din 149
de proiecte care implicau testarea de droguri si alte studii pe subiecti umani
involuntari … [38]

Decese

La 16 august 1951, operatiunile CIA-ului au adaugat LSD in pâinile vândute de catre


o brutarie situata in Pont-Saint-Esprit, un mic sat din sudul Frantei. Rezidentii
locali fara sa vrea, au consumat pâine, care a dus la cinci decese documentate.
Acest incident a fost un precursor direct la experimentele cu LSD desfasurate in
conformitate cu programul CIA MKULTRA dupa ce a fost inaugurat in aprilie, 1953.
[39]

Harold Blauer, un jucator profesionist de tenis de la New York City, a murit in


ianuarie, 1953, ca urmare a unui experiment secret facut de armata care implica
MDA. [40]
Lui Frank Olson, un biochimist si cercetator din armata Statelor Unite pentru
armele biologice, i-a fost adminstrat LSD, fara stirea sau consimtamântul sau, in
noiembrie, 1953, ca parte a unui experiment CIA, si a murit in circumstante
suspecte (initial etichetat ca sinucidere), o saptamâna mai târziu in urma unui
episod sever de nebunie . Medicul CIA care trebuia sa monitorizeze recuperarea lui
Olson, a pretins ca dormea intr-o alta camera a hotelului din New York City cand
Olson a sarit pe fereastra de la etajul treisprezece, omorandu-se. [41]

Fiul lui Olson contesta aceasta versiune a evenimentelor, si sustine ca tatal sau a
fost ucis din cauza convingerii sale de a divulga cunostintele sale foarte secrete
cu privire la interogare, din programul numit Project ARTICHOKE (Proiectul
Anghinare). [42] Corpul lui Frank Olson a fost exhumat in 1994, si leziunile
craniene indicau ca Olson a fost lovit, fiind inconstient inainte de a iesi pe
fereastra. [43]

In contradictie cu aceasta, investigatiile proprii interne facute de CIA, au


sustinut ca Gottlieb a efectuat experimentul, Olson stiind dinainte, cu toate ca
nici Olson, nici ceilalti oameni care luau parte la experiment nu au fost informati
cu privire la natura exacta a drogului pâna la aproximativ 20 de minute dupa
administrarea lui. Raportul a mai sugerat ca Gottlieb a primit din aceasta cauza o
mustrare, deoarece el nu luat in considerare starea lui Olson care era deja
diagnosticat cu tendinte sinucigase, care ar fi putut sa fie exacerbata de LSD.
[41]

Alte decese au avut loc printre cei care au prezentat episoade psihiatrice, dupa
ingerarea LSD-ului, desi aceste decese sunt mai putin documentate.

Aspecte de ordin juridic care implica consimtamântul in cunostinta de cauza

Dezvaluirile despre CIA si armata au determinat o serie de subiecti sau urmasii


acestora de a da in judecata guvernul federal pentru realizarea experimentelor
ilegale. Desi guvernul in mod agresiv, si, uneori, cu succes, a incercat sa evite
raspunderea juridica, mai multi reclamanti au primit despagubiri prin hotarâre
judecatoreasca, sau in afara instantelor judecatoresti, sau actiuni ale
Congresului. Familia lui Frank Olson a primit 750.000 dolari printr-un act special
al Congresului, si atât presedintele Ford cat si directorul CIA, William Colby s-au
intâlnit cu familia lui Olson pentru a-si cere scuze public.

Anterior, CIA si armata in mod activ si cu succes au incercat sa nu divulge


informatiile incriminatoare, chiar daca ei au acordat compensatii familiilor in
secret. Unul din subiectii pe care s-au efectuat experimentare de droguri in cadrul
armatei, James Stanley, un sergent in cadrul armatei, a avut parte de un process
fara succes. Guvernul a sustinut ca lui Stanley ii era interzis sa faca proces
deoarece se aplica o doctrina juridica, cunoscuta sub numele de doctrina Feres,
cazul de dupa 1950 judecat de catre Curtea Suprema, Feres versus Statele Unite,
care interzice membrilor fortelor armate de a da in judecata guvernul pentru orice
rau suferit provocat ca “incident de serviciu.”

In 1987, Curtea Suprema de aparare a afirmat acest lucru intr-o decizie 5-4 care a
respins cazul lui Stanley. [44] Majoritatea au afirmat ca “un test de raspundere
care depinde de masura in care procese particulare, repun in discutie disciplina
militara si de luarea deciziilor in sine ar putea necesita ancheta juridica, si,
prin urmare, amestecul, in problemele militare.” In dezacord, judecatorul William
Brennan a sustinut ca necesitatea de a pastra disciplina militara nu ar trebui sa
protejeze guvernul de raspundere si de pedepse pentru incalcari grave ale
drepturilor constitutionale:

Procesele medicale de la Nuremberg, din 1947 au lasat o profunda impresie asupra


lumii intregi tocmai prin faptul ca experimentarea pe subiecti umani fara ca
acestia sa stie este din punct de vedere moral si legal inacceptabil. Tribunalul
Militar al Statelor Unite a instituit Codul Nürnberg ca un standard pe baza carora
sa se judece oamenii de stiinta germani care au experimentat pe subiecti umani … .
[I] ca o sfidare a acestui principiu, oficialii militari de informatii … au inceput
pe ascuns testarea unor materiale chimice si biologice, inclusiv LSD.

Judecatoarea Sandra Day O’Connor, scriind o scrisoare de protest impotriva unei


hotarari majoritare, a declarat:

„Nici o regula juridica artizanala n-ar trebui sa sustraga de la raspundere


experimentarea involuntara si fara cunostiinta a oamenilor pretinsa a fi avut loc
in acest caz. Intr-adevar, dupa cum observa Brennan Justitie, Statele Unite au
jucat un rol esential in a urmari penal oficialii nazisti care au experimentat pe
subiecti umani in timpul celui de-al doilea razboi, precum si standardele pe care
la Nuremberg tribunalele militare dezvoltate pentru a judeca comportamentul
pârâtilor a declarat ca acordul “voluntar al subiectului uman este absolut esential
… pentru a satisface concepte morale, etice, si juridice. ” In cazul in care acest
principiu este incalcat, societatea poate avea grija cel putin ca victimele sa fie
despagubite, cat de mult se poate, de catre cei care au incalcat acest principiu.”

Acesta este singurul caz, abordat in Curtea Suprema de aplicare a Codului Nürnberg
in legatura cu experimentele, sponsorizate de guvernul Statelor Unite. Desi
procesul nu a avut succes, opinii divergente atrag atentia asupra armatei – si in
asociatie cu aceasta asupra guvernului – ca utilizarea oamenilor fara
consimtamântul lor este inacceptabila.

Aplicarea limitata a codului Nuremberg in instantele de judecata din SUA nu reduce


puterea principiilor adoptate, in special in lumina povestilor legate de
nerespectarea acestor principii care a aparut in mass-media si in literatura de
specialitate in cursul anilor 1960 si 1970 precum si in politicile adoptate in
mijlocul anilor 1970.

Intr-un alt proces, Wayne Ritchie, un fost ofiter federal al Statelor Unite, a
presupus ca CIA a presarat LSD asupra alimentelor sau bauturii sale la o petrecere
de Craciun 1957. In timp ce guvernul a recunoscut ca la acel moment, droga oameni
fara consimtamantul lor, judecatoarea Marilyn Sala Patel a gasit ca Ritchie nu
poate dovedi ca el a fost una din victimele MKULTRA si a respins cazul in 2007
[45].

Gradul de participare

Patruzeci si patru colegii sau universitati americane, 15 fundatii de cercetare pe


problem de chimie ori ale companiilor farmaceutice si similare, inclusiv Sandoz (in
prezent, Novartis) si Eli Lilly & Co, 12 spitale sau clinici (in plus fata de cele
asociate cu universitati), si 3 inchisori sunt cunoscute de a fi participat la
MKULTRA. [46] [47]

Subiecti notabili

O cantitate considerabila de dovezi credibile indirecte sugereaza ca Theodore


Kaczynski, de asemenea, cunoscut sub numele de Unabomber, a participat la
experimentele CIA-sponsorizate de MK-ULTRA efectuate la Universitatea Harvard din
toamna anului 1959, pina in primavara anului 1962. [48] In timpul celui de al
doilea razboi mondial, Henry Murray, seful cercetator in experimentele de la
Harvard, a lucrat cu Office of Strategic Services (OSS) – Biroul de Servicii
Strategice, care a fost un precursor al CIA. Murray a facut cerere pentru o
finantare catre Marina Statelor Unite, si experimentele sale de stres de la Harvard
semanau foarte mult cu cele conduse de OSS. [48] Incepând de la vârsta de
saisprezece ani, Kaczynski a participat impreuna cu alti 21 studenti in
experimentele de la Harvard, care au fost descrise ca fiind “ingrijoratoare” si
“etic imposibil de aparat.” [48] [49]

Merry Prankster Ken Kesey, autorul “Zbor deasupra unui cuib de cuci” s-a oferit
voluntar pentru experimentele MK-ULTRA in timp ce era student la Universitatea
Stanford. Administrarea de LSD de catre KESEY pe parcursul acestor experimente au
dus direct la promovarea sa pe scara larga a drogurilor si dezvoltarea ulterioara a
culturii hippie. [50]

Robert Hunter este un poet liric american, cântaret, compozitor, traducator, si


poet, cunoscut mai ales pentru asocierea sa cu Jerry Garcia si Grateful Dead.
Impreuna cu Ken Kesey, Hunter a fost unul din primii voluntari ai MKULTRA la
Universitatea Stanford. Subiectii testului de la Stanford au fost platiti pentru a
lua LSD, psilocibina, mescalina si, pentru raportarea experientelor lor. Aceste
experiente l-au influentat creativ pe Hunter:

“Stai pe spate imagineaza-te in picaj pe o porfira violeta cu creste de spuma de


picaturi de cristal care cad usor in mare intr-o ceata foarte fina de dimineata …
si apoi o cascada cu sunet de clopotel (trebuie sa te iau de mâna, pe fiecare atât
de lent) si apoi aglomerarea brusca intr-un hohot de argint vibrant de neinteles,
de sânge care canta, veseli clopotei rasunatori…. Pe credinta mea, daca acest lucru
este nebunie, atunci pentru dragostea de Dumnezeu permite-mi sa ramâna o nebunie.”
[McNally 42-43] [51]

Candy Jones, prezentator american de moda si moderator la radio, pretinde ca a fost


o victima a experimentelor de control al mintii, in anii ’60. [52]

Ticalosul sef irlandez de gloate James “Whitey” Bulger s-a oferit voluntar pentru
testare in timp ce era in inchisoare. [53]

Teorii ale conspiratiei

MK-ULTRA joaca un rol in multe teorii ale conspiratiei tinând cont de natura sa si
de distrugerea celor mai multe inregistrari. [54]

Lawrence Teeter, avocatul pentru asasinul Sirhan Sirhan, credea ca Sirhan a fost
sub influenta hipnozei, când a tras asupra lui Robert F. Kennedy in 1968. Teeter a
legat programul CIA MKULTRA de tehnici de control al mintii care, sustinea el, au
fost folosite pentru a-l controla pe Sirhan. [55]

Jonestown, locatia din Guyana al cultului Jones Jim si Templul Popoarelor de


sinucidere in masa, s-a crezut a fi fost un loc de testare pentru experimentele
MKULTRA medicale si de control asupra mintii dupa incheierea oficiala a
programului. Congresmanul Leo Ryan, un critic cunoscut al CIA, a fost asasinat de
membrii Templului Popoarelor dupa ce a vizitat personal Jonestown pentru
investigarea diverselor nereguli semnalate. [56]

1. ^ Richelson, JT (ed.) (2001-09-10). “Science, Technology and the CIA: A National


Security Archive Electronic Briefing Book”. George Washington University.
http://www.gwu.edu/~nsarchiv/NSAEBB/NSAEBB54/. Retrieved 2009-06-12.
2. ^ “Chapter 3, part 4: Supreme Court Dissents Invoke the Nuremberg Code: CIA and
DOD Human Subjects Research Scandals”. Advisory Committee on Human Radiation
Experiments Final Report.
http://www.hss.energy.gov/healthsafety/ohre/roadmap/achre/chap3_4.html. Retrieved
2005-08-24.
3. ^ “The Select Committee to Study Governmental Operations with Respect to
Intelligence Activities, Foreign and Military Intelligence”. Church Committee
report, no. 94-755, 94th Cong., 2d Sess.. Washington, D.C..: United States
Congress. 1976. pp. 392.
http://www.aarclibrary.org/publib/church/reports/book1/html/ChurchB1_0200b.htm.
4. ^ “An Interview with Richard Helms”. Central Intelligence Agency. 2007-05-08.
https://www.cia.gov/library/center-for-the-study-of-intelligence/kent-
csi/docs/v44i4a07p_0021.htm. Retrieved 2008-03-16.
5. ^ “Interview with Victor Marchetti”.
http://www.skepticfiles.org/socialis/marcheti.htm. Retrieved 2009-08-22.
6. ^ Cannon, M (1992). “Mind Control and the American Government”. Lobster Magazine
23.
7. ^ “Opening Remarks by Senator Ted Kennedy”. U.S. Senate Select Committee On
Intelligence, and Subcommittee On Health And Scientific Research of the Committee
On Human Resources. 1977-08-03.
http://www.druglibrary.org/schaffer/history/e1950/mkultra/Hearing01.htm.
8. ^ http://www.nytimes.com/packages/pdf/national/13inmate_ProjectMKULTRA.pdf
9. ^ http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/magazine/4443934.stm
10. ^ http://www.jlaw.com/Articles/NaziMedEx.html
11. ^ Church Committee; p. 390 “MKULTRA was approved by the DCI [Director of
Central Intelligence] on April 13, 1953″
12. ^ “Chapter 3, part 4: Supreme Court Dissents Invoke the Nuremberg Code: CIA and
DOD Human Subjects Research Scandals”. Advisory Committee on Human Radiation
Experiments Final Report. http://www.eh.doe.gov/ohre/roadmap/achre/chap3_4.html.
Retrieved August 24 2005. “MKULTRA, began in 1950 and was motivated largely in
response to alleged Soviet, Chinese, and North Korean uses of mind-control
techniques on U.S. prisoners of war in Korea.”
13. ^ Church Committee; p. 391 “A special procedure, designated MKDELTA, was
established to govern the use of MKULTRA materials abroad. Such materials were used
on a number of occasions.”
14. ^ Church Committee; “The congressional committee investigating the CIA
research, chaired by Senator Frank Church, concluded that ‘[p]rior consent was
obviously not obtained from any of the subjects.’”
15. ^ Price, David (June 2007). “Buying a Piece of Anthropology: Human Ecology and
unwitting anthropological research for the CIA” (PDF). Anthropology Today 23 (3):
3–13. doi:10.1111/j.1467-8322.2007.00510.x.
https://secure.wikileaks.org/w/images/AT-june07-Price-PT1.pdf. Retrieved 2008-04-
13.
16. ^ http://www.druglibrary.org/schaffer/History/e1950/mkultra/Hearing05.htm,
retrieved 25 April 2008
17. ^ “Chapter 3, part 4: Supreme Court Dissents Invoke the Nuremberg Code: CIA and
DOD Human Subjects Research Scandals”. Advisory Committee on Human Radiation
Experiments Final Report. http://www.eh.doe.gov/ohre/roadmap/achre/chap3_4.html.
Retrieved August 24 2005. (identical sentence) “Because most of the MK-ULTRA
records were deliberately destroyed in 1973 … MK-ULTRA and the related CIA
programs.”
18. ^ a b McCoy, Alfred (2006). A Question of Torture: CIA Interrogation from the
Cold War to the War on Terror. New York: Metropolitan Books. pp. 8, 22, 30. ISBN
0805080414.
19. ^ Klein, N (2007). “2″. The Shock Doctrine: The Rise of Disaster Capitalism.
New York: Picador. pp. 47-49. ISBN 0-312-42799-9.
20. ^ Ranelagh, John (March 1988). The Agency: The Rise and Decline of the CIA.
Sceptre. pp. 208–210. ISBN 0-340-41230-5.
21. ^ “Senate MKULTRA Hearing: Appendix C–Documents Referring to Subprojects, (page
167, in PDF document page numbering).” (pdf). Senate Select Committee on
Intelligence and Committee on Human Resources. August 3, 1977.
http://www.arts.rpi.edu/~pellr/lansberry/mkultra.pdf. Retrieved 2007-08-22.
22. ^ Declassified
23. ^ Mind Control and the Secret State
24. ^ Declassified
25. ^ Marks, John (1979). The Search for the Manchurian Candidate. New York: Times
Books. pp. 106–7. ISBN 0-8129-0773-6.
26. ^ NPR Fresh Air. June 28, 2007 and Tim Weiner, The Legacy of Ashes: The History
of the CIA.
27. ^ [1]
28. ^ Marks 1979: pp 40–42.
29. ^ Marks 1979: chapters 3 and 7.
30. ^ Declassified
31. ^ Marks 1979: pp 140–150.
32. ^ Turbide, Diane (1997-04-21). “Dr. Cameron’s Casualties”.
http://www.ect.org/dr-camerons-casualties/. Retrieved 2007-09-09.
33. ^ Collins, Anne ([1988] 1998). In the Sleep Room: The Story of CIA Brainwashing
Experiments in Canada. Toronto: Key Porter Books. pp. 39, 42–3, 133. ISBN
1550139320.
34. ^ Marks 1979: p 141.
35. ^ a b Prepared Statement of Admiral Stansfield Turner, Director of Central
Intelligence
36. ^ Government Mind Control Records of MKULTRA & Bluebird/Artichoke
37. ^ HistoryOnAir Podcast 98 – MKULTRA
38. ^ Quote from “Is Military Research Hazardous to Veterans Health? Lessons
Spanning Half A Century”, part F. HALLUCINOGENS 103rd Congress, 2nd Session-S. Prt.
103-97; Staff Report prepared for the committee on veterans’ affairs December 8,
1994 John D. Rockefeller IV, West Virginia, Chairman. Online copy provided by
gulfweb.org, which describes itself as “Serving the Gulf War Veteran Community
Worldwide Since 1994″. (The same document is available from many other (unofficial)
sites, which may or may not be independent.)
39. ^ Marks 1979: p 72n.
40. ^ a b Marks 1979: chapter 5.
41. ^ Olson, E (2002-08-22). “Family Statement on the Murder of Frank Olson”.
http://www.frankolsonproject.org/Statements/FamilyStatement2002.html. Retrieved
2008-10-16.
42. ^ Ronson, Jon (2004). The Men Who Stare at Goats. Picador. ISBN 0-330-37548-2.
43. ^ United States v. Stanley, 483 U.S. 669 (1987)
44. ^ “Ritchie v. United States of America: United States District Court, Northern
District of California No. C 00-3940 MHP. Findings of Fact and Conclusion of Law
Re: Motion for Judgment on Partial Findings” (pdf).
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/5/5c/Ritchie.pdf. Retrieved 2008-10-16.
45. ^ Book Review: Search for the Manchurian Candidate by John Marks
46. ^ CIA Off Campus: Building the Movement Against Agency Recruitment and Research
47. ^ a b c Chase, A (2000-06-01). “Harvard and the Making of the Unabomber”. The
Atlantic Monthly. pp. 41–65. http://www.theatlantic.com/issues/2000/06/chase.htm.
Retrieved 2008-10-16.
48. ^ Cockburn, A; St Clair J (1999-10-18). “CIA Shrinks and LSD”. CounterPunch.
http://www.counterpunch.org/ciashrinks.html. Retrieved 2008-10-16.
49. ^ Baker, Jeff (November 11, 2001). “All times a great artist, Ken Kesey is dead
at age 66″. The Oregonian: pp. A1.
50. ^ McNally, Dennis. A Long Strange Trip: The Inside History of the Grateful
Dead. Broadway Books, 2002. ISBN 0-7679-1186-5.
51. ^ Bennett, C (2001-07-01). “Candy Jones: How a leading American fashion model
came to be experimented upon by the CIA mind control team”. Fortean Times.
http://www.forteantimes.com/features/profiles/497/candy_jones.html. Retrieved 2008-
10-16.
52. ^ Bruno, A. “James “Whitey” Bulger”. truetv.com.
http://www.trutv.com//library/crime/gangsters_outlaws/mob_bosses/james_whitey_bulge
r/2.html. Retrieved 2008-10-16.
53. ^ Knight, P (2003). Conspiracy theories in American history: an encyclopedia,
Volume 2. ABC-CLIO. pp. 490. ISBN 1576078124.
54. ^ Teeter, Lawrence. “Interview with Sirhan’s attorney Lawrence Teeter”. KPFA
94.1/Guns & Butter show. http://www.kpfa.org/archives/index.php?
arch=8965&page=2&type=.
55. ^ Meier, M (1989). Was Jonestown a CIA Medical Experiment?: A Review of the
Evidence. New York: Edwin Mellen. ISBN 0-8894-6013-2.