CODUL CIVIL

ADNOTAT
CU T E X T U L ART. CO RESPU N ZĂ TO R FR A N C EZ , ITALIAN Şi BELG IA N

CU T R I M I T E R I LA D O C T R I N A F R A N C E Z A Ş I R O M Â N Ă
şi

J U R I S P R U D E N Ţ A COMPLECTĂ DELA 1868-1925

DE

C. HAMANGIU
C O N S IL IE R LA ÎN A L T A C U R T E D E C A S A Ţ IE Ş I JU S T IŢ IE

0
Cu colab orarea, în ceeace priveşte Doctrina şi jurisprudenja mai recentă,
a D-lui N. G EO R G EA N , Judecător de şedinţă la Tribunalul Ilfov.

VOLUMUL I
(Art. 1—643)

BU C U R E ŞT I

E D IT U R A L IB R Ă R IE I „ U N IV E R S A L A “ A L C A L A Y & Co.
Calea Victoriei, 37
1925
 CODUL CIVIL
ADNOTAT
CU T E X T U L ART. C O R E S P U N Z Ă T O R FR A N C E Z , ITALIAN ŞI B E L G I A N

CU T R I M I T E R I LA D O C T R I N A F R A N C E Z A Ş I R O M Â N Ă
şi

J U R I S P R U D E N Ţ A COMPLECTĂ DELA 1868-1925

DE

C. HAMANGIU
C O N S I LI E R LA Î N AL T A CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Cu colaborarea, în ceeace priveşte Doctrina şi jurisprudenţa mai recentă,

a D-lui N. G E O R G E A N , Judecător de şedinţă la Tribunalul Ilfov.

VOLUMUL Ï
(Art. 1— 643)
BCU C lu j-N a p o c a

R B C F G 2 0 1 2 0 1 115

Bibi. Univ. Cluj.

tir. Æ à ù jm £ I

BUCUREŞTI

ED ITURA LIB R Ă R IE I „U N IV E R S A LA “ A L C A L A Y & Co.

Calea Victoriei, 37
1 9 25
'*
 P R E F A Ţ3 Ă

Lipsa unui Cod civil adnotat in mod sistematic şi pus in curent

până la zi, cu doctrină şi jurisprudenţă, era adânc simţită in lumea ju r i­
ştilor noştri, avocaţi şi magistraţi. Prop riu zis, un Cod civil adnotat în
genul m arilor repertorii franceze: Sirey şi Fuzier-Herman, nici nu
există la noi. Un început fericit a fost făcut de fostul magistrat şi
actualul avocat D -l D. Neagu, dar n'a apărut din această pre­
ţioasă lucrare decât două volume, pânăla art. 516. M ai putem cita
şi lucrările de adnotare, foarte utile, ale D -lo r Fratoştiţeanu şi Cri-
stescu, apărute acum 30 de ani, continuată această din urmă, până la
1907, de D -l G. T. Ionescu, cari nu cuprindeau decât jurisprudenţă
Casaţiei şi a instanţelor de fond, lucrări cari insă astă-zi nu m ai
sunt in curent cu noua jurisprudenţă. .
Aceste consideraţiuni pe de o parte, iar pe de altă parte dorinţa
de a pune In mâna profesioniştilor dreptului o lucrare utilă şi adusă
la curent până la zi, nu numai cu jurisprudenţă dar şi cu trim iteri
exacte la aproape întreaga doctrină franceză şi română, m’au deter­
minat de a da publicităţei aceste 4 volume ale Codului civil adnotat.
In ce priveşte doctrina franceză şi română, am indicat numele
autorilor, titlul cărţei, volumul, ediţia, cu pagina sau numărul respectiv,
sau titlul publicaţiei, monografiei sau revistei în cari au apărut stu­
diile, articolele sau adnotaţiile diferiţilor autori de doctrină franceză
sau romană , cu indicarea N -ru lu i şi anului publicaţiunei sau revistei
respective.
In ceeace priveşte jurisprudenţă română, (Casaţie, Curţi de Apel,
Tribunale), am publicat sub fiecare articol, pe două coloane, toate
deciziile şi sentinţele cari prezentau o importanţă juridică oarecare,
cu controversele de drept ce s'au putut ivi în practica judecătorească,
indicând data exactă a Buletinului Casaţiei sau a revistelor în ca ri
au fost publicate, jurispruienfe, pe care le-am clasat în ordine cro-

— v —

â
 PREFAŢA

nologică, spre a se urm ări mai bine evoluţia juridică a soluţiunilor

date de Casaţie sau de instanţele noastre de fond. Şi pentru ca aceste
numeroase jurisprudenţe să poată f i uşor găsite şi consultate, am
însoţit fiecare grup de adnotaţiuni de câte un detaliat index alfabetic,
cu ajutorul căruia se poate urm ări cu cea mai mare u ş u r in ţă , speţa
de drept căutată.
In scopul de a se observa din prim ul moment diferenţa, une ori
destul de mare, între textul român şi acel francez (italian sau belgian),
am publicat în întregime, imediat după fiecare articol din Codul civil,
articolul francez (italian sau belgian) corespunzător, dând In notă
şi deosebirile mai esenţiale dintre aceste două texte. Cu modul acesta
consultarea tratatelor franceze de doctrină se poate face mai sigur
şi cu mai mult folos, atrăgându-se dela început atenţiunea asupra
diferenţelor de text. Ia r atunci când originele articolelor Codului civil
român sunt în vechile noastre legiuiri Caragea şi Calimach, am
indicat aceasta în note, dând uneori şi textul respectiv al acestor
vechi legiuiri.
De asemenea, în scopul de a stabili corelaţiunea tuturor artico­
lelor din Codul civil cu diferitele materii din acest cod sau din alte
coduri şi legi speciale, am indicat, între paranteze, imediat după
textul lor, toate articolele din codul civil, procedura civilă, codul co­
mercial şi penal chiar, precum şi legile sau regulamentele cu care
acele articole sunt în legătură. Ia r ca o complectare a dispoziţiunilor
modificate din Codul civil relcdive la actele stărei civile, căsătorie,
divorţ, paternitate, filiaţiune, legitimare, adopţiune, precum şi la drep­
turile civile şi naturalizare (art. 6— 20) am adaus pe lângă articolele
respective, legea modificatoare din 15 Martie 1906, precum şi noua
lege pentru dobândirea şi pierderea naţionalităţei române din 23
Februarie 1924.
Ţinem să atragem atenţiunea că jurisprudenţa română publicată
in adnotările respective ale celor 1914 articole ale Codului civil, cu­
prinde peste 20.000 decizii şi sentinţe de ale înaltei Curţi de Casaţie,
C urţilor de Apel şi de ale Tribunalelor, începând dela 1868 până la
1924 inclusiv, şi chiar deciziunile pronunţate în 1925 în cursul tipă-
rirei prezentei lucrări.
Credem dar că facem un real serviciu D -lor avocaţi şi magis­
traţi punându le la îndemână acest instrument de consultare zilnică
a complicatelor probleme de drept ce ridică importanta materie a
Codului civil. Sistematizarea practică a trim iterilor la doctrină şi a

— vi —
 PREFAŢA

întregei jurisprudenţe române de aproape 60 de ani (1868—1925), indi­

carea precisă a tuturor volumelor de doctrină citate precum şi a tu­
turor studiilor , adnotaţiunilor şi notelor critice publicate în diferitele
noastre reviste de drept, — studii şi adnotaţii în mare parte uitate şi
greu de găsit, fac ca această lucrare să fie de un real folos tuturor
profesioniştilor dreptului.
In general, planul de alcătuire şi adnotare, urm ărit în această
lucrare, este acela al lui Ed. Fuzier-Herman, bine înţeles păstrând
proporţiunile cuvenite faţă de un uvraj de valoarea şi importanţa
acestuia.
înainte de o, termina, nu uit să aduc aci mulţumirele mele di­
stinsului magistrat D -l N . Georgean, judecător de şedinţă la Trib.
Ilfov , pentru concursul ce mi-a dat în complectarea materialului de
doctrină şi jurisprudenţă adunat de mine până în anul 1920. Cola­
borarea sa mi-a fost cu atât mai preţioasă, cu cât, începând dela
1922 de când conduc publicarea „Pandectelor române“, tim,pul mi-a
lipsit cu desăvârşire pentru a mă putea ocupa cu adunarea mate­
rialului de doctrină şi jurisprudenţă din ultim ii ani. Cu această com-
plectare am însărcinat pe D -l N. Georgean, care, cu puterea sa de
muncă şi competenţa sa îndestul de cunoscută din importantele ad-
notaţiuni publicate în „Pandectele române*, s’a achitat în mod deo­
sebit de această însărcinare. Mai ales jarisprudenţele dela 1920 pânăla
1925, parte din trimiterile la doctrina străină şi cea mai mare parte
din trimiterile la doctrina română, sunt făcute de D-sa.

C. HAMANGIU
Consilier la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

— VI] —
 BIBLIOGRAFIA

OPERELOR L A CARE SAU FĂCUT TRIMITERI

A la u z e t. Commentaire du Code de Commerce et de la législation commerciale.

A le x a n d re s c o (D im itrie). Explicăţiunea teoretică şi practică a Dreptului civil Român
(Ed. I şi Ii-a).
— Droit ancien et moderne de la Roumanie.
A r n t z . Cours de droit civil français.
A ü b ry e t Rau . Cours de droit civil français d’après la métode de C. Zachariaè, (Ed.
IV şi V-a).
B au dry Lacan tin erie. Précis de droit civil.
Commentaire théorique et pratique de la loi sur le divorce.
Traité théorique et pratique de droit civil avec la collaboration de: Houques-
Fourcade, Ph. Bonnecarrère, G. Chéneaux, M. Chauveau, Albert Wahl, Maurice
Colm, L. Barde, J. Le Courtois, F. Surville, Léo Saignat, P. de Lovnes, Alb. Tis-
sier (Ed. II şi III-a).
B éd arid e. Commentaire du Code de Commerce, Des sociétés.
» » » » * Traité des faillites et banqueroutes.
. . » , » . « » De la lettre de change, des billets
a ordre et de la prescription.
B éd a rid e e t R iv iè re . Traité du dol et de la fraude en matière civile et commerciale
B e r t a u lt . Question pratiques et doctrinales de Code Napoléon.
Beudand. Cours de droit civil français.
Bioche. Dictionnaire de procédure civile et commerciale.
B o ileu x . Commentaire sur le code civil.
B o is te l. Cours de droit commercial.
B o ita r d e t Colm et-D aage. Leçons de procédure civile.
B o n fils . Manuel de droit international public.
Bonnier. Traité théorique et pratique des preuves en droit civil et en droit criminel
B o te z (C orn eliu ). Noul codice de şedinţă ai judecătorului de ocol. (Ed. 1908}
B d fn o ir. Propriété et Contrat. (Ed. Il-a).
C antacuzino (M a te i). Elementele dreptului civil.
— Despre libertatea individuală şi persoanele juridice.
C a p it a n t . De la cause des obligations.
C a rp en tier. Divorce et séparation de corps. Doctrine et jurisprudence.
C a r r é e t Chauveau. Lois de la procédure civile et commerciale.
Chabot. Commentaire sur la loi des successions, édition revue et augmentée nar
Belost Jolimont, 1848.
Commentaire sur la loi des successions, édition revue et augmentée par Ma-
zerat, 1839.
Ch ard o n . T ra ité du dol et de la fraude en m atières civiles et com m erciales.
Ch a u v e au A dolphe et F Au stin H é l ie . Th éorie du code pénal.
C o lin e t C apitant. Cours élémentaire de droit civil français. (Ed. I si Il-a).
Const an tinesou (N. Jac.). Asupra contractului de locatiuns. (Ed. II-a).’
Crépon. Du pourvoi en cassation en matière civile.
C ristod orescu (Const.) şi Ş tefăn escu -P rib oi. (Dem.) Codul legislatiunei de expropriere
pentru utilitate naţională. ’
D a llo zJurisprudence générale, Répertoire méthodique et alphabétique de législation,
de doctrine et de jurisprudence.
— Supplément.
D e g ré (A le x a n d ru ). Scrieri juridice.
Demante e t C olm et de S a n te rre . Cours analvt. du Code civil.
Demggue (René). Traité des obligations en général, I. Sources des Obligations
Demolombe. Cours de Code Napoléon.

— IX —
 BIBLIOGRAFIE

D espagnet. Précis de droit international privé.

Docan (G e o rg e P.). Minoritatea. Legislaţia ungară din Transilvania în comparaţie cu
legislaţia română.
D u breu il, T a r d if e t Cohen. Analyse de la législation des eaux.
D u fo u rm a n te lle (R o g er). La force majeure dans les contrats civils et commerciaux
et dans les marchés administratifs.
Dumitrescu (M. A.). Codul de com erciu comentat.
Duranton. Cours de droit civil français suivant le code civil.
D utru c . T ra ité de la séparation de biens ju diciaire.
D u v e rg ie r. Droit civil français. Suite à l’ouvrage de Toullier.
F a u stin -H élie. Traité de l’instruction criminelle.
F landin. De la transcription en matière hypothécaire, ou explication de la loi du 2S
Mars 1855 et des dispositions du code Napoléon relatives à la transcription des
domaines et des substitutions.
F o l l e v i l l e (D. de). Traité du contrat pécuniaire de mariage.
Frém ont. Traité pratique du divorce et de la séparation de corps.
G ănţoiu (A l .). Lucrări judecătoreşti.
G a rn ier. Régime ou traité des rivières et cours d’eau.
G a r r a u d . Précis de droit criminel.
G arson n et. Traité théorique et pratique de procédure.
G e r b a u lt e t Duboürg. Code des droits successoraux des époux, comprenant le Com­
mentaire de la loi du 9 Mars 1891.
Gide. Etude sur la condition privée de la femme dans le droit ancien /st moderne.
G lasson e t Colm et-D aage. Précis théorique et pratique de procédure civile. Ed. II-ème
par A. Tissier.
G u illo u a rd . Traité du contrat de louage.
— Traité du contrat de mariage.
— Traité de la vente et de l’échange.
— Traité du prêt, du dépôt et du séquestre.
— Traité des contrats aléatoires et du mandat.
— Traité du cautionnement et des transactions.
— Traité du nantissement et du droit de rétention.
— Traité des privilèges et hypothèques.
— Traité de la prescription.
— Traité du contrat de société.
G ren ier. Traité des donations, des testaments, etc.
G r io le t . De l’autorité de la chose jugée
H a m a n g ju (C). Proprietatea literară şi artistică în legislaţia românească.
— Noua lege asupra proprietăţii literare şi artistice din 28 Iunie 1923 cu note ex­
plicative şi prefaţa (Ed. „Adevărul“, 1924).
H e r o v a n u (E u g e n ). Tratat teoretic şi practic d e procedură civilă.
Hozoc (D.). Pactul comisor expres.
Houpin. Traité général théorique et pratique des sociétés civiles et commerciales.
Hoc. Commentaire théorique et pratique du code civil.
— Traité théorique et pratique de la cession et de la transmission des créances.
Ionascu (T raian ). L ’évolution de la notion de cause dans les convention à titre onéreux.
Ionesco (Ioan I.). Dota sub raportul înstrăinării.
Larom bière. Théorie et pratique des obligations.
L a sc a ro v -M o ld o v a n u (A). Legea autentificării actelor adnotată şi comentată.
L a u re n t. Principes de droit civil français.
— Supplément.
— Le droit civil international.
L e ro u x de B reta g n e. Nouveau traité de la prescription en matière civile.
L e S e lly e r . Commentaire historique et pratique sur le titre des successions.
— Etudes historiques et pratiques sur le droit criminel.
Levasseu r. Traité de la portion de biens dont on peut disposer.
L u ca (N ic o la e ). Execuţia silită asupra bunurilor nemişcătoare.
Lyon-Caen e t R e n a u lt. Traité de droit commercial.
M arinescu (N. G.). Codul consolidărilor petrolifere.
M a rc a d é e t P o n t. Explication théorique et pratique du Code Napoléon.
— Commentaire-traité des petits contrats.
M e r l in . R ecu eil alphabétique des questions de droit.
M ichaux. Traité pratique des testaments notariés, olographes, mystiques et antres et
des actes qui en sont la conséquence (Ed. II-a)
— Traité pratique des liquidations et partages de communauté, de succession
et de société.
M ironescu (G e o rg e G.). Analiza noului Cod de procedură civilă. (Ed. II-a).
M o u rlo n . Répétitions écrites sur le premier, le deuxième et le troisième examen du
code Napoléon. (Ed. VII-a).

— X —
 BIBLIOGRAFIE

M o u rlo n . Traité théorique et pratique de la transcription.

N acü (C.). Dreptul civil Român.
K egu lescu (Demetru). Execuţiunea silită Vol. II. Teoria Poprirei (Ed. IV-a). ,
Nem etescu (G eor& e P.). Călăuza divorţului.
P an d ectes Françaises. Nouveau Répertoire de doctrine, de législation et de jurispru­
dence.
P la n io l. Traité élémentaire de droit civil (Ed. II şi III-a).
P o n t. Commentaire des sociétés civiles et commerciales.
— Commentaire-traité théorique et pratique des privilèges et hypothèques et de
l’expropriation forcée.
P o n t e t M arcadé. Commentaire-traité des petits contrats.
Popesco (P e t r e ). Jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie pe anii 1917-1918, Iaşi si Buc.
P o th ie r . Oeuvres annotées et mises en corélation avec le Code civil par M.’ Bugnet.
P o u ille t . Traité théorique et pratique des brevets d’invention et de la contrefaçon.
— Traité des marques de fabrique et de la concurrence déloyale en tous genres.
— Traité théorique et pratique de la propriété littéraire et artistique et du droit
de représentation.
R ă d d lescu (A n d rei). Studii de drept civil (2 volume). *
— Publicitatea drepturilor reale imobiliare şi registrele de proprietate.
R o d iè r e e t P o n t. Traité du contrat de mariage et des droits respectifs des époux.
Roguin. Le mariage. Droit civil comparé.
Rousseau. Traité théorique et pratique de la correspondance par lettres missives et
télégrammes.
S a le ille s . Etude sur la théorie générale de l’obligation d’après le premier projet de
code civil pour l’empire allemand. (Ed. III-a).
Sescioreanu (G.). Des conventions relatives à la preuve de la libération du débiteur
S irey . Répertoire du Recueil Sirey.
Ş tefă n escu -P rib o i (D. C.), L ’idée de faute et la responsabilité des choses inanimées.
S to ea n o vici (N. A.). La validité des actes de l’héritier apparent en droit français et
en droit roumain.
S od rd a t. Traité général de la responsabilité ou de l’action en dommages-intérêts en
dehors des contrats.
T a ta r u (V. Gh.1. Prezidentul Tribunalului în legislaţia română. (Ed. II-a).
T essier. Traité sur la dot.
T h a lle r . Traité général de droit commercial. Sociétés commerciales.
— Traité élémentaire de droit commercial.
T h iry . Cours de droit civil professé à Liège.
T itu lescu N. îm p ărţeala m oştenirilor.
T o cilescu (Gh. Gh.j. Curs de procedură civilă.
Troplonck Le droit civil expliqué suivant l’ordre des articles du Code.
V areilles-S om m ières. Des lois d’ordre public et de la dérogation aux lois.
V avasseu r. Traité des sociétés civiles et commerciales avec formules.
V a z e ille . Résumé et conférence des commentaires du code civil sur les successions,
donations et testaments.
V e r d ie r . Transcription hypothécaire. Explication de la loi du 23 Mars 1855.
V ern e t. De la quotité disponible.
V in cen t e t Penaud. Dictionnaire de droit international privé.
V r a y e e t Gode. Le divorce et la séparation de corps.
W a h l. Traité théorique et pratique des titres au porteur français et étrangers.
W eiss. Traité théorique et pratique de droit international privé.
— Manuel de droit international privé (Traité élémentaire).

— XI —
 PRESCURTĂRI

al......................................................... Alineat.
Apel..................................................... Curtea de Apel.
A rt...................................................... Articolul.
Botoşanii Ju rid ic................................ Revista de drept „Botoşanii Juridic“ .
B., Bul................................................. Buletinul Curţii de Casaţie.
Bul. C. Apel ....................................... Revista de drept „Buletinul Curţilor de Apel“.
Bul. Trib. M u s c e l............................. Revista de drept „Buletinul Tribunalului Muscel“.
C. A p e l ............................................ Curtea de Apel.
C. civ................................................... Codul civil.
C. J., C. Jud., Curier Jud.................... Revista de drept „Curierul Judiciar“.
C. p., C. pen........................................ Codul penal.
Cas............................. • ...................... înalta Curte de Casaţie Română,
Cas. F r ................................................ înalta Curte de Casaţie franceză,
Cas. S. U . .......................................... înalta Curte de Casaţie Română Secţii Unite.
Civ....................................................... Codul civil.
Civ. F r ................................................ Codul civil francez.
Civ. Ital. ......................................... Codul civil italian.
Corn..................................................... Codul comercial Român.
Const.................................................... Constituţia Română.
Contr. de mar...................................... Contrat de mariage.
Conv. Jur., Convorbiri Juridice . . . . Revista de drept „Convorbiri Juridice“.
D., Dr., Drept...................................... Revista de drept „Dreptul“.
Dr. civ. int.......................................... Droit civil internaţional.
Don et test........................................... Donations et testaments.
Ed................. . .................................. Ediţia.
Gaz. Trib., Gazeta Tribunalului . . . . Revista de drept „Gazeta Tribunalului“.
lnstr. crim........................................... Instruction criminelle.
J., Jud., Judec...................................... Judecătoria.
Jurisprudenţa ................................... Revista de drept „Jurisprudenţa“.
Jur. Gen., Jurispr. Gen..................... Revista de drept „Jurisprudenţa Generală“.
Jur. Bom., Jurispr. Bom..................... Revista de drept „Jurisprudenţa Română*
Justiţia D obrogei................................ Revista de drept „Justiţia Dobrogei“.
Justiţia (Craiova) ................................ Revista de drept „Justiţia Craiovei“.
Justiţia ( I a ş i ) ................................... Revista de drept „Justiţia“ din Iaşi.
Justiţia Olteniei ................................ Revista de drept „Justiţia Olteniei".
L., Leg. . . ...................................... Legea.
L. aut. act........................................... Legea autentificării actelor.
L. jud. oc. . ......................... . Legea judecătoriilor de ocoale.
L. timbr............................................... Legea timbrului.
Mon. o f . ............................................ Monitorul oficial.
n.................................................. Nota.
No........................................................ Numărul.
V.......................................................... Pagina.
Pag. Jur., Pagini J u r id ic e ................ Revista de drept „Pagini Juridice“ .
Pand. Bom........................................... Revista de drept „Pandectele Române“ .
part. . . ......................................... Partea.
Pen...................................................... Codul penal Român.
Prescr. . , ................................ . . Prescription.
Pr. civ................................................. Codul de procedură civilă Română.
Pr. pen................................................ Codul de procedură penală Română.
Beg., Begul........................................... Regulamentul.

- XIII —
 PRESCURTĂRI

Reg. act. st. civ........................ Regulamentul actelor de stare civilă.

Rep................ ................ Répertoire.
Req. ...................................... Casaţia Franceză, Chambre des requête
Rev. crit., Revista critică. . . Revista de drept „Revista critică“.
Rev. de drept, Revista de drept Revista de drept „Revista de drept“.
Rev. Jud., Revista Judiciară . Revista de drept „Revista Judiciară“ .
S. . . . ................................ Secţia.
Săptămâna J u r id ic ă ............. Revista de drept „Săptămâna Juridică“.
Success., Succ........................... Successions.
Suppl................................... Supplément.
t. ............................ Text.
T., Trib.................................. Tribunalul.
Text. belg............................. Textul codului civil belgian.
Text. f r ......................... Textul codului civil francez.
Text. ital. . . . Textul codului civil italian.
T r ........................... ; ; ; ; ; Traité.
Trib. Jur.......................... ’ Revista de drept „Tribuna Juridică“,
urm,., ur............ următoarele.
V ................. A se vedea.

— XIV —
 CODUL C IV IL
ADNOTAT

1
53707. — C o du l C iv il adnotat.
CODUL CIVIL
Art. 1— 648.
 CODUL CIVIL '
(D E C R E T A T LA 26 N O E M V R IE 1864. — PROM ULGAT LA 4 D E C E M V R IE 1864. — PUS ÎN
A P L IC A R E LA 1 D E C E M V R IE 1864). ■
— CU U L T IM E L E M O D IF IC Ă R I D IN 1906 ŞI 192-S.

TITLU PRELIMINAR
Despre efectele şi aplicarea legilor în genere.

Art. 1. — Legea dispune numai pentru viito r; ea n’are

putere retroactivă. (Civ. 304, 624, 1015, 1415, 1589, 1911, 1914;
Pr. civ. 739, 742; C. p. 2, Leg. timbr. 100; Civ. Fr. 2).
Text. f r . A rt. 2. — L a loi ne dispose que pour l’avenir ; elle n’a point
d’effet rétroactif.
Doctrină străină.
A ubry e t R a u , I, p. 62-65, 67, 69-71, 78; I, ed. 5-a, p. 99-102, 104-108, 110-129; V, d
557 ; V II, p. 46 ;
B au dry e t F od rcad e, Personnes. I, 123, 124. 138, 141, 144-147, 150 154-169 172-178-
C olin e t C apitant, ed. 2-a, I, p. 47, 50, 57; II p. 310;
D a llo z , Rép. Lois. 125, 182 urm., 188 urm., 192, 193, 206 urm., 276 urm., 335 urm.
340 urm. 2955; Suppl. Lois. 117 urm., 119, 120 urm., 127 urm., 198 urm., 208 urm .:
Demante ET C olm et d e Santekke, I, 9 bis; 9 bis, I; 9 bis, V III, 9 bis, x - 9 bis X I-
Demolombe, I, 41, 44-55, 58-61, 66, 67, 591 ; X II, 422 ; X III, 47 ; ’ ’
G arsonnet, I, p. 635;
G lasson e t C olm et Daage, „P r é c is “ (ed. 2-a\ Tom e I, p. 11 urm .;
G ijili.ou ard , Conir. de mar., IV , 1843 ;
H cc, I, 62, 63, 65. 66, 70, 72, 75, 81-84 urm., 88 urm., 94;
L a u ren t, I, 141, 167, 194, 201, 202, 204, 211-214, 215 urm., 223-227 urm., 230--?32
235 urm., 238, 243, 244, 248, 249; V III, 119 ’

n j , l ) Co,d u l Cj y iJ c o p rin d ^ jâ M g S ftic o le , cari mai toate sunt traducerea fidelă a dispozitiunilor din
Codul N apoleon din 1807, care c u p r i P I ^ B s i de articole. L a alcătuirea acestui cod, s ’a avut în vedere si
proiectul codu lu i c ivil italian al M in istrului Pisanelli, precum şi legea b elgian ă dela 16 D ecem vrie 1851 din
care se vede ca s a inspirat legiuitoru l român în regu lam en iarea îpotecelor şi p riv ileg iilor
L e g ile în v igo are înaintea prom u lgării codului actual au fost: D e la 1652— 1711 P ra u ilile lu i Vasilo
Lupu şi M atei B asarab ; la 1806 aşa num itul cod al lui Toma C arra, tradus din lim ba g re c e a sc ă : Codul
lu i A n d ro n a c h iD o n ic i, care a avut putere de lege pânăla 1817. Tot pân ăla 1817 fu in v igo are în M u n ten ia P ra -
mliceasca condica a dom nului A le x . Io n Ip s ila n ti Voeood. D e la 1817— 32, Codurile Culim ach (in M o ld o v a)
a m b e l^ p rin c ip a te Un ^ dela 1832 încoace Regulamentul org a n ic, al Munteniei şi al M o ldo v ei pentru
R edactorii C o d u lu i C iv il actual su n t: 1. Strat, Pap adop ol-C alim ach , G h . V ern escu , G h . A p ostoleaim si
A le xandru_ C r e ţe a n u . L u c ră rile au început la 10 O ctom vrie 1864 şi s ’au terminat la 4 D ece m v rie acelas an
aaica in m a ip tlţin de doua luni. y "
n ’a, fost supus desbaterilor corpu rilor legiuitoare, aşa că nu putem avea lăm u ririle ce ar decu ree
ce ^ pwţm discuţiile din sânul com isiunei însărcinate cu ela b ora re a lui, care a r fi adus

d\n Januane 1865. A se vedea şi observaţiun ile importante ale d-lu i G . D . N e d elc u , fost
oecretar O en eral al M in isterului de Justiţie, din preţioasa sa lu c ra r e : Textul autentic a l Codului C ivil român.
oi f . i j u^osî^u C1V t.av Sl?ferit puţine m odificări. Astfel, art. 7 din Constituţie, ,i-a m odificat art. 8, 9 si 16
« ♦ ÎS6 i 4o b “ n d,rea.can tatei de cetăţean român. D e asem enea noua procedu ră c iv ilă din 1900 i-a modificat
art. id reiativ la cautio ju d ică tum solvi ce se cerea străinilor reclam anţi într’o acţiune civilă.
In fine prin legea din 15 M artie 1906, şi L e g e a din 24 F e b ru a rie 1924, i s ’au modificat o serie dc
articole, unele suprim ându-i-se, relative la căsătorie, legitim are, adopţiune şi divorţ, precum şi asu pra dobâo-
airei şi pierderei naţionalităţei rom âne, toate av â n d de scop sim plificarea sau com plectarea v echilor formalitâti.
qa S rn? a î t* £ ,v ‘ > acest cod trebuia aplicat dela 1 Iu lie 1865. In baza însă a decretu lu i din
lu m e 1865, şi a L e g e i din 2 Iulie 1865, punerea în lu crare a C o d u lu i C iv il, s’a am ânat pentru 1 D ecem v rie 1865

53707.— C o du l C iv il adnotat
Art. 1 EFECTELE ŞI A P L I C A R E A LEGILOR Codai civil

M arcad e, art. 2, No. 12 şi 49, I, 48;

M o u rlo n ed. 7-a, I, p. 46 urm.;
P la n io l, I, ed. 3-a, No. 240 urm.

Doctrină românească.
A le x a n d re s c o , I, ed. 2-a, p. 74 urm.; (III, part. I, ed. 2-a, p. 579, 741, 762, 805, 815;
IV, part. I, ed. 2-a, p. 8 n. 3, 419 n. 1, 530 ad. notam, 558 n. 3, 748, 771 n. 2; IV,
part. II, ed. 2-a, p. 13, 328 n. 2, 549 n. 1, 588; VII, p. 244; VIII, part. I, ed. 2-a, p.
117 n. 2.; X, p. 357, 371, 632; XI, p. 224, 517 ad. notam)-, Droit ancien et moderne
de la Roumanie p. 413, 462; Observaţie sub. Cas. I 99 din 24 Feb. 1910. Dreptul
24/1910; „Despre proba testimonială.“ Curier. Jud. 61/1901; Observaţie sub. C. Apel
Buc. s. I, 147 din 4 Iunie 903. Curier. Jud. 2/904; Notă sub. Cas. II, 15 Mart. 1922.
Pand. Rom. 1923, I, 98;
B arasch I. M arco, Nota sub. C. Apel Buc. s. I, 248 din 19 Sept. 1923. Pand. Rom.
1924. II. 18;
Benisache C. Remcs, Notă sub. C. Apel Constanţa 534 din 14 Mart. 1922. Pand. Rom
1923, II, 97; Adnotaţie sub. C. Apel Constanţa 22 din 14 Mart. 1922. Justiţia Do-
brogei 2/924;
Bonteanu Gh. „ Neretroactivitatea legilor“. Curier. Jud. 82/915;
Cantacuzino M a te i, p. 24 şi urm; 136;
Cerban A le x . Notă sub. Cas. II, 69 din 15 Mart. 922. Curier Jud. 25/923;
C h ircu lesco D. N. Observaţie sub. Trib. Ilfov, s. IV. 675 din 29 Aug. 1903. — Curier
Jud. 80/1903;
C ostin A l . Observaţie sub. Cas. Fr. Req. 30 Nov. 1920, Pand. Rom. 1922, III, 99;
D ecusară C. E. Notă sub. C. Apel Constanţa 40 din 24 April. 1922, Curier Jud. 10/1923;
D e g re A l. Scrieri juridice voi. II pg. 275 urm.; „Despre conflictul legilor vechi de
procedură civilă, de organizare judecătorească şi a celor noi“ .
D on goroz V in tilă , Notă sub. C. Apel Constanta 534 din 14 Mart. 1922, Pand. Rom.
1923. II. 98;
G eo rgea n N., Notă sub. Trib. Dorohoi, Jurnal 2875/924. Jur. Gen. 1924 No. 1806;
H erovan u Eugen, Tratat teoretic şi practic de.Procedură civilă. Voi. I, No. 7 urm.;
Hozoc Dim itrie. Notă sub. Cas. I, 137 din 15 Feb. 1922. Pand. Rom. 1923. I. 106;
Nacu, I, p. 41 urm.
N e g d le s c u Demetru, Notă sub. Trib. Ilfov s. 1,272 din 20 April. 920. Curier Jud. 36-37/1920;
N icolea n u G. H ip p o ly te, Notă sub. Cas. I, 298 din 18 Nov. 919, Pand. Rom. 1922, I, 37;
P e rie ţe a n u G r. I. „Art. I, codul civil şi Legea din 6 Aprilie 4923 privitoare la prelun­
girea contractelor de închiriere“. Curier. Jud. 23/923;
P la s t a r a G. Notă sub. Cas. I, 298 din 18 Nov. 919. Curier. Jud. 28-29/920;
P o lic h r o n Dem. Notă sub. Trib. Dolj s. III, 84 din 10 Mart. 1923, Pand. Rom. 1923, II, 182;
R ădu lescu A n d rei, Studii de drept civil, voi. I, p. 181 urm.; „Obligaţiunea impusă
prin legiuirea Caragea de a înzestra pe surori şi influenţa codul civil asupra
acestei obligaţiuni“ ;
Tanoviceanu I. Notă, sub. Judec. Ocol. 7 Buc. 822/916. Curier. Jud. 50/916;
Tocilescu . Curs de procedură civilă. Partea III, No. 7, p. 7, 8, 9;
Tomescu D. I. „Ce lege se aplică în cazul când apelul a fost declarat înainte de aplicarea
legei noi dar hotărîrea s’a pronunţat sub imperiul legei celei noi“. Curier. Jud.
42-43/920.

IN D E X A L F A B E T IC Fapte de comerţ 50. L e g e interpretativă 24, 58,

A b r o g a re 5.
A c c id e n t 78, 82, 84.
A c t de com prom is 32.
A d opţiu n e 73.
A p e 54.
A p e i 27, 40, 52, 61.
Asediu, stare de 86.
Bilet la ordin 50.
Bre vet 60.
C alim ach 28, 38.
C a ra g e a 5, 8, 9, 11, 15, 18,
22, 25, 27, 41, 72, 75.
Capacitate 1, 26, 29, 36,
47, 55, 63. ~
Căsătorie 18, 55.
Chirii, prelu n gire 90.
Com petentă 10, 16, 37, 45,
48, 50, 57, 62, 68, 74, 76,
79, 82, 85, 86, 88, 91, 92.
Com prom is 32.
Condiţiuni 32, 39.
Consiliu ju d ic ia r 56.
Constituţionalitatea le g i­
lo r 70.
Contestaţie 4, 5, 52, 53.
Contracte 21, 22, 26, 32,
37, 44, 46, 59.
C opil natural 29, 30, 31,
38, 39.
Creanţe 21.
Creditor 21, 28.
Cu rte cu ju ra ţi 48.
D ata actu lu i 20.
D elict silv ic 62.
D o b ro g e a (a p e ) 54.
D om eniu p u b lic 54.
D onaţiuni 14, 15, 25, 41.
D otă 18, 55.
D rep tu ri câştigate 3, 6, 8,
10, 13, 14, 15, 16, 17, 18,
24, 25, 29, 30, 31, 33, 35,
37, 39, 40, 41, 44, 45, 56,
63, 66, 67, 68, 79, 81, 82,
83, 89, 91, 92, 93.
D rep tu ri naturale 29.
E lectorale 47, 48.
E rede 6, 13, 14, 15, 23, 25.
29, 34, 35, 36, 41, 42.
Executare 4, 27.
Excepţionale m ăsuri 83.
F id ei Comise 17.
Filiaţiune 9, 29, 30, 31, 39,
72, 75.
F oi de zestre 18.
În chiriere 22, 52, 90.
In alien abilitate 18.
Inscripţii 21, 28.
Ipoteci 21, 28.
Interpretare 24, 50, 54.
Judecătorii de ocoale 77.
Jurâm âflt decizoriu 5,8.11.
Jurisdicţie 10, 16,37,45,48,
L e g a liz a re 18.
L e g e a de organ izare a
m eseriilor 78, 80, 82, 84.
Legea de pre lu n gire a
contractelor de tnchi*
riere 90.
L e g e a ju decătoriilor de
ocoale 77.
L e g e a m ăsurilor e x c e p ­
ţionale 83.
L e g e a m inelor 59.
L e g e a pensiilor 81.
L e g e a proprietarilor 52, 91.
L e g e a stării de asediu 86.
64. 69, 70-73.
L e g i anterioare 1-8, 10,
13, 18.
L e g i de organizare, vezi
competenţa.
L e g i otom ane 54.
L e g i penale 73.
L e g i politice 47.
L e g i posterioare 8, 20.
L e g i (p u b lic a re a şi efectul
lo r) 94.
Legitim are 72.
Licenţe 60.
M andat 2.
M artu ri 9, 30, 31, 39, 62.
M ăsu ri excepţionale 83.
Maternitate 29, 30, 31, 38,
39.
M eserii, le g e 78,80, 82, 84.
M ine, le g e 59.
Monitor oficial 94.
Moştenire, vezi su c ce ­
siune.
Moştenitor, vezi erede.
Naţionalitate 7, 38, 47,
51, 53.

— 2 —
Godul civil EFECTELE Sí A P U C A R E A LEGII.OH Art. 1

Naturalizare 7, 38, 47, 51, R aport 14, 15, 25, 41. nuntărei hotărîrei regulează cazurile
53. R e cu rs 57,
Neretroactivitate 1, 2, 3, R efo rm are 4. şi în care timp se poate cere reform a­
5, 8, 10, 15, 16, 17, 19, R egu lam en t organ ic 7, 18. rea ei. (Cas. I, 293/72. Sept. 1/72 B.
25, 26-29, 43, 45, 47, 48, R egu lam en te poliţieneşti, p, 218).
57, 60, 63, 66, 68, 73, 76, 65.
77, 79, 80, 83, 84, 90, Retroactivitate 8, 14, 30,
5- După art. 1208, jurământul deci-
91, 92. 32, 33, 37, 39, 40, 47, 52, soriu poate f i dat în orice fel de con-
Nulităţi 20, 44. 56, 57, 59, 60, 64, 65, testatiune, a cărei solutiune, nu atinge
O rdine p u blic ă 55, 56, 57, 72-74, 76, 78, 79, 85-88,
78, 95, 96. 93, 95, 96.
interesul general, fără a distinge dacă
Paternitate 38, 39. R e v iz u ire 56. faptele, a căror existentă tinde a fi
P ensii, lege 81. Servituţi 33. stabilită, s’au petrecut sub imperiul
P ersoan ă m orală 2 S ilv ic , vezi delict silvic.
P re lu n g ire a contr. de în ­ Stare c iv ilă 29, 39, 53.
acestei legiuiri, sau sub cea anterioară
c hiriere 90. S trăini 51, 53. abrogată, ce nu permitea părţilor a se
Prescripţie 22. Substituţii 17, 63. servi de jurământul decisoriu, decât
Prezum ţii 26. S uccesiune 6, 13-15, 23,
P riv ile g ii 21. 25, 29, 34-36, 42, 80.
în cazul excepţional cuprins în/ art.
P ro b e 8, 11, 12, 20, 30, 31, Terţi 18, 28. 49, dela dovezi, cod. Caragea; căci ju ­
39, 43, 49, 62, 66. Testam ent 23, 34, 36. rământul fiin d o transactiune, părţile
P ro c e d a ră 10, 12, 16, 23, T itlu executor 4, 27.
26, 27, 23, 36, 37, 50, 52, ; T ram v a e 69.
se pot servi de dânsul şi judecătorii
56, 57, 73, 74, 78, 79, 87, I Transcripţie 18. să decidă în consecinţă, fără ca prin
88, 91, 92. | T ranzacţie 5. aceasta să violeze principiul neretro­
Prop rietari 52, 91. ; T rib u n al păm ântean 7.
P u b lic a re a le g ilo r 94. ! U rm ă riri 4, 27, 32.
activitătii legilor. (Cas. I, 40/Febr.
Quota-litis 44. I Zestre 18, 55. 8/72 B. p. 31).
R a n g 28. 6 - Dreptul la succesiune se regulează
după legea în vigoare la moartea lui
Jurisprudenţă. de cujus, şi nimeni nu poate pretinde
1» Legile relative la capacitatea per­ că are un drept dobândit asupra unei
soanelor, în virtutea principiului ne- succesiuni, în puterea legei anterioare
retroactivitâtii, consacrat prin ari. 1, deschiderei ei. (Cas. I, 463/Dee. 20/72 B.
nu pot avea ui ei un efect asupra drep­ p. 360).
turilor dobândite legalmente sub regi- 7» Naturalizaţiunea cea mică, după
mul unei legi anterioare. Astfel, moar­ art. 379 regulamentul organic, astăzi
tea testatorului, având de efect de a abrogat, conferea drepturile civile, în­
face pe legatar proprietar al lucrului tre care este şi dreptul de a cere drep­
legat, dreptul asupra lucrului legat, tatea dela tribunalele pământene, caz
dobândit de el în momentul m orţii te­ în care străinul astfel naturalizat, erâ
statorului, nu i se mai poate răpi prin întru toate asimilat românilor. Prin
o lege posterioară. (Cas. I, 39/70. Febr. noul codice civ il (art. 16), naturaliza-
3/70 B. p. 35). tiunea cea mică nu mai este admisă.
2. Principiu l neretroactivitătii are Insă această dispozitiune are putere
de scop conservarea drepturilor do­ numai pentru viitor, conform art. 1
bândite. De aceea când legea nouă des­ c. civ., dar nu poate afectă întru nimic
fiinţează o persoană morală creată de o condiţie juridică bine stabilită prin
legea veche, încetează şi mandatul ce­ le g i anterioare, chiar şi dacă acea eon-
lui ce o reprezintă, căci aci nu se va- ditiune nu este admisă în legea cea
tămă nici un drept dobândit. (Cas. I,
198/Mai 18/71 B. p. 95).
3. In regulă generală, consacrată de
8.
nouă. (Cas. I I , 130/Sept. 6/72 B. p. 266).
In principiu, orice lege nouă se
aplică chiar situatiunilor sau rapor­
art. 1, legea nu poate dispune decât turilor juridice stabilite sau formate
pentru viitor, şi de aceea ea nu poate înaintea promulgatiunei sale, pe cât
aveâ putere retroactivă, afară numai retroactivitatea legei nu atrage după
de cazurile în care însuşi legiuitorul a sine leziunea drepturilor câştigate. Şi
vo it ca legea să aibă puter.e şi asupra dacă este drept ca o probă recunoscută,
trecutului; însă această voinţă a le­ prin legea în vigoare, în momentul
giuitorului, ca o escepţiune la regula când s’a creat un raport juridic, să fie
generală a neretroactivităţii legilor, admisibilă în justiţie chiar sub impe­
trebue să fie evidentă pentru că drep­ riul unei leg i posterioare care nu ad-
turile câştigate nu pot fi dobândite mite acea probă, şi aceasta pentru cu­
decât printr’o manifestă voinţă a legii. vânt că acea probă este un drept câ­
(Cas. I I , 116/Sept. 3/71 B. p. 216). ştigat pârtilor contractante, şi legea
4. Dacă modul executărei unei ho- posterioară nu poate fi retroactivă; nu
tărîri definitive poate fi contestat este însă tot asemenea în cazul in­
până la săvârşirea celui din urmă act vers, căci un nou m ijloc mai mult
de executare, şi dacă pentru aceasta creat prin legea cea nouă spre desco­
este indiferent a se şti sub care lege perirea adevărului, unor fapte petre­
s’a dat acea hotărîre, nu este tot astfel cute sub legea anterioară, nu vatămă
pentru cazul când contestatiunea la vreun drept al nici uneia din părţi, de
executare ridicată de una din părţile oarece este neadmisibil a se susţine că
litigante ar tinde la reform area în nedescoperirea adevărului ar constitui
tot sau în parte chiar a hotârîrei exe­ pentru părţi un drept câştigat. Astfel
cutorie; în asemenea caz, legea pro- fiind, se aplică rău principiul neretro-
 Art. 1
KKECTEI.E Ş[ A P U C A R E A
activităţii legei şi se violează art. 1913
cana nu se permite deferirea ju ră­
mântului decisoriu pentru fapte pe­
trecute sub legea Caragea. (Cas. I, 141,
A pr. 25/72 B. p. 133).
9- Cel născut sub legea Caragea
poate invoca m artori în constatarea
filiaţiunei sale, conform art. 33, part.
VI, cap. I I din citata lege, chiar când
i se contestă filiatiunea sub codul ci­
vil. (Cas. I, 283/Iun. 20/73 B. p. 126).
.
10 Principiul neretroactivităţii legi­ II, M ai 16/75. D r. 63/75).
lor, consacrat de art. 1 c. civ. şi art. 2
al. I c. pen., este supus exceptiunei
cana e vorba de jurisdicţiunea compe-
tmte şi de procedură, cum rezultă din
a r t 742 pr. civ. şi art. 602 al. 2 pr. pen.
In adevăr fondul dreptului nu poate
ti regulat decât după legrea ce domină
pe timpul când faptul la care dreptul,
este aplicabil, a luat naştere, căci alt­
m intrelea de ar urma să se refuleze
in legea nouă, s’ar aduce o vătămare
drepturilor câştigate; nu este totdea­
una astfel când este vorba de jurisdic-
tiunea competentă şi form a de proce­
dură, căci nimenea nu poate, cu drept
cuvânt, pretinde că la comiterea fap­
telor ce dau naştere la drepturile sau
obligaţiunilor sale, a avut în vedere
specialmente jurisdicti unea şi form a
de a procede în timpul perpetrării lor,
şi de aceea legile noui privitoare la
jurisdicţiune sau procedură sunt apli­
cabile la^ afacerile cari sunt încă pen­
dinte, căci schimbarea .iurisdicţiunîi
sau a form elor de procedură, nu aduce
nici o vătămare vre-unui drept câşti­
gat, afară numai de cazul când .iuris­
dictiunea ar fi efectiv sesisată O asemenea deciziune nu poate fi con­
de afacere, sau form alitatea îm plinită
după legea anterioară. (Cas. I I , 369
Iul. 5/74 B. p. 244).
H* Dacă faptul s’a petrecut sub le­
gea Caragea, care nu cunoştea între
probe jurământul decisoriu, cel ce a
făcut tot ce legea îi cereâ pentru a pu-
teâ ajunge la constatarea drepturilor
sale, nu poate fi azi fortat ca pentru
câştigarea cererei sale, pe lângă un
înscris în toată regula, să se supună
la o prestare de jurământ pe care nu
a putut să o aibă în vedere si T>e care,
poate, de ar fi cunoscut-o nu ar fi
consimţit a contracta cu adversarul.
(A pel Buc. II, Nov. 14/71, D r. 13/75).
Regulele de probe nu sunt numai
nişte regule de procedură prin care
judecătorul să poată ajunge la desco­
perirea adevărului, ci nişte adevărate
regule de drept contra cărora judecă­
torului nu-i este permis a contraveni.
Probele cari nu sunt lăsate la apre­
cierea judecătorului, ci obligatorii
pentru el, cată să fie acele admise de
legea sub care faptul s’a petrecut, ju ­
decătorul fiind dator să se pună în
momentul creatiunei dreptului ce voe-
— 4
LEGILOR
Codul civil
<ADeI BU°' Febr'
*3 . Succesiunile sunt regulate exclu-
Si1V £?1le? ea în vigoare în momentul
deschiderii lor, iar nu de leg i civile
anterioare sau alte dispozitiuni parti­
culare, căci dreptul de a f i erede nu
este un drept câştigat, ei numai o spe­
ranţa, o espectativă, şi prin urmare
încetând legea pe care el se bazase,
încetează şi dreptul însuşi. (Apel. Iaşi,
D ^ t i u n i l e făcute unui succesi-
bil sub o lege care nu impunea rapor­
tul, urmează a fi raportate dacă suc­
cesiunea donatorului se va deschide
sub legea nouă care nu permite succe-
sibijului donatar a veni la ereditate
fără a raporta donatiunile ce i s’au
făcut de defunct, căci aceasta este una
din condiţiunile esenţiale spre a putea
succede donatarul seccesibil. succesiu­
nea regulându-se după legea în v i­
goare în momentul deschiderei ei.
Acestei aplicaţiuni a leg ii nu i se
poate imputa retroactivitatea, căci le­
gea nouă nu atacă de loc dreptul câ­
ştigat al donaţiunei, liber fiind dona­
tarul succesibil a’şi păstră donatiunea
şi a nu veni la succesiune. (Apel, Bu­
cureşti, I, Nov. 29/75. D r. 5/76).
15. Donatiunile făcute unui. succesi­
bil sub im periul unei legi, ca legea Ca­
ragea, care nu impuneâ raportul, ur­
mează a f i raportate la succesiunea
donatorului, când acesta a încetat din
vieată sub imperiul legei celei noui.
care impune într’un mod imperios con-
ditiunea raportului la orice coerede.
trarie principiului neretroactivitătei
legilor, consfintit prin art. 1 cod. civ.,
căci pozitiunea unui moştenitor, care
este şi donatar, trebue a f i privită sub
două puncte de vedere, adică atât al
drepturilor sale izvorând din dona-
tiune cât şi acelea isvorând din moş­
tenire. In ceeace priveşte donatiunea,
este incontestabil că legea nouă nu
poate avea cea m ai mică influentă a-
supra ei, fiind vorba de un fapt com­
plect d esăvârşit; în ceeace priveşte
însă dreptul de succesiune, donatarul,
fată de moştenirea. donatorului,
n’are, până în momentul deschiderei
sale, decât o simplă espectativă sau
speranţă, care nu constitue un drept
câştigat pentru donatarul erede şi care
nu dobândeşte calitatea aceasta decât
dela mojnentul deschiderii succesiu-
nei, adică a încetărei din viată a dona­
torului; până în momentul acesta dar,
legiuitorul este^ liber de a reglementă
şi de a organiza astfel după cum înte-
lege mai bine moştenirile nedeschise
încă, fără a se putea susţine că în a-
ceastă privinţă s’a violat vre-un drept
caştigat i^i raportul fiin d o conditiune
esenţială spre a putea succede, de aci
Codul civil El'ECTELE ŞI A P L IC A R E A
urmează că dânsul este aplicabil chiar
persoanei care a prim it dela de m ju s o
donaţiune sub legea Caragea, care nu de­
clară donatiunile raportabile, şi acea­
sta fără a viola principiul neretroac-
tivitătei legilor, succesiunile regulân-
du-se după legea în vie-oare în mo­
mentul deschiderei lor; donatarul este
liber, oricare va f i valoarea donatiunei
prim ite care nu voeşte a raporta, să
declare că nu acceptă moştenirea şi
cu modul acesta a’şi conserva intacte
avantagiile rezultând din dar. (Cas
sect.-unih, 2 A pr. 23/77 B, p. 442).
16- Intru cât în noua lege civilă, nu
se cuprinde vreo dispozitiune transi-
torie relativă la procesele pendinte
înaintea tribunalelor, toate acele pro­
cese rămân în competinta tribunalelor
de a le judecă pe cât instantele sesi-
sate, nu au fost imediat suprimate. A cea­
stă doctrină este întemeiată nu numai
pe interesul pârtilor împricinate de a
dobândi o promptă şi cât m ai puţin
costisitoare justitie, dar încă, şi pe
consideratiunea superioară de ordine
publică că ju stitia tărei trebue să pre­
zinte ju stitiabililor o plină, întreagă şi
absolută "•arantie pe cât o lege nouă
nu dispune expres contrariul în vre­
un caz excepţional. A rt. 742 pr. civ.
prescrie schimbarea imediată a form e­
lor procedurei. dar acea dispozitiune
nu implică de loc vre-o m odificare re­
troactivă în ordinea chiar a juridic-
tiunilor. A se da un alt sens decât
acesta^ legii, ar fi a se lo v i în dreptu­
rile câştigate ale părţilor, violându-se
în acelaş timp principiul neretroacti-
vitătei leg ii pus în art, 1 c. civ. (Cas.
sect. unit. 3/Mart. 1/79 B. p. 978).
17- Codul civ il actual prohibind sub-
stituţiunile sau fidei-comisele, n’a în­
ţeles a respectă, conform principiilor
generale de drept asupra neretroacti-
vitătei legei. decât drepturile dobân­
dite în temeiul leg ilor anterioare. Deci
chemaţii intr’o substitutiune fidei-co-
misarie care nu s’au născut decât sub
regim ul noului cod, neputând invoca
nici un drept dobândit, nu pot avea
nici o acţiune relativă la imobilul care
e obiectul substitutiunei. (Cas. I. 94
Mart. 27/80 B. p. 105).
18. Legalizarea şi trecerea în con­
dică a fo ilo r de zestre era sub legea
Caragea şi Regulamentul Organic, ca
şi sub legea actuală, o form alitate fără
de care zestrele nu erau- opozabile ter­
ţilor nici în ceea ce priveşte inaliena­
bilitatea, nici în ceea ce se atinge de
dreptul de preferinţă. Facultatea de a
se putea opera transcripţia chiar după
celebrarea căsătoriei, facultate pe care
o avea după legea veche femeia m ări­
tată, a încetat din minutul promulgă­
rii legei li oui care desfiintaeză aceasta.
De unde rezultă că zestrea constituită
sub legea veche, dar a cărei foaiâ n’a
LEGILOR Art. 1
fost transcrisă sub domeniul acelei
legi, nu mai poate valabil să fie tran­
scrisă după promulgarea legei noui,
legea nouă având în această privinţă
efect din momentul prom ulgărei sale,
de oarece femeea înzestrată sub legea
veche, nu se poate prevala de nici un
drept dobândit, neputând f i considerat
03 un drept câştigat facultatea ce ea
avea de a putea imprimă în timpul
căsătoriei^ dotei sale constituită, fo r­
ma legală, caracterul de inalienabili­
tate xn fata tertiilor persoane, prin o
legalizare şi transcripţie pe care o pu­
tea cere sau nu. (Cas. I, 404/Dec. 15/81
13. p. 936).
>9- A rt. 1 c. civ. prescrie că legea nu
are putere retroactivă ; prin urmare
actele făcute sub legea veche, după
form ele cerute de acea lege. nu pot fi
isbite de nulitate pe m otiv că nu s’au
făcut după normele dictate de noua
lege. Actele urmează a f i făcute după
cerinţele legei care a dominat în tim-
Pul confectionărei lor. (Cas. I, 306/Oct.
7/81, B. p. 724).
2 0 . i n regulă generală, veracitatea
şi sinceritatea datei unui act se cons­
tată după principiile şi dispozitiunile
, PJ^pbatiune a legei în vigoare când
ş a săvârşit actul, de oarece numai
acea lege a avut-o în vedere cel care
a iăcut actul, ei a trebuit să se con­
forme, la ea s’a raportat, şi-i era impo­
sibil să prevadă schimbările ce o lege
posterioară va aduce pentru ca să duo
actul său la. adăpostul acestei legi.
Această regulă^ urmează a se aplica
chiar atunci când o lege posterioară
m odiiică sau înlătură form alităţile
după care se puteau săvârşi acte vala­
bile anterior; căci altmintrelea de nu
s ar aplica această regulă pentru pro-
batiunea datelor, actele săvârşite că
toate form alităţile cerute în timpul
unei legi, s’ar anulă indirect şi n’ar
mai puteâ produce efecte, pe timpul
unei legi posterioare care ar m odifică
sau înlătură form alităţile anterioare,
m vreme ce s’a admis că ele nu sunt
isbite de nulitate. Numai atunci s’ar
putea deroga la această regulă, când
legea posterioară prin măsuri transi-
torii ar dispune altfel. (Cas. I, 12/Ian.
15/82 B. p.^20).
21. De câte ori o lege nouă vine să
stabilească un privilegiu până atunci
necunoscut pentru a protege oarecari
acte sau fapte juridice, această lege se
aplică la toate actele de această specie
făcute după promulgarea sa, nu însă
la cele făcute mai înainte (leg. 12 § 3
cod. qui votiores in pignore habeantur,
cart. V I I I , tit. 18 Basil. leg. 39, cart.
25 tit. 5). Şi legile creatoare de p riv i­
legii sau hipoteci nu fac să decurgă
dreptul de preferinţă, ce dânsele a-
cordă creditorilor, numai din lege, ci
mai au încă de fundament şi o con-
Art. 1 Ei-'ECTELE SI A P L I C A R E A
ventiune tacită a părţilor, căci se pre-
supune că părţile au contractat numai
în vederea legilor existente în momen­
tul contractării, şi aceasta atât in ceea
ce priveşte chestiunea de a se şti cum
se nasc, se m odifică şi se sting drep^
turile cari decurg din contract, cat şi
în cât se atinge de chestiunea de a se
şti, dacă creanţa isvoritoare dm con­
tract, dă sau nu creditorului un drept
de preferinţă. (Cas. I, 273/Sept. 27/82.
B. p. 888).
22. Prescriptiunea creanţelor resul-
tând din contractele de închiriere nu
începeà a curge, după codul Caragea,
decât dela expirarea contractului, şi
nici o prescriptiune nu începe a curge
înainte de a se naşte acţiunea supusa
acestui mod de stingere (actioni non-
durn natae non prescribitur). Daca dar
contractul de arendare a expirat sub
imperiul c. civ. actual, prescriptiunea
fiin d începută după publicatiunea co­
dului astăzi în vigoare, ea e supusa
tuturor regulelor stabilite de acest co-
dice. (Cas. I, 379/Dec. 22/82, B. p. 1201).
23. Dacă este a se cercetă validitatea
unui act relativ la form a sa exte­
rioară, trebue să se aibă m vedere le­
gea locului unde dansul a jo s t tăcut
şi legea care erâ în vigoa re m momen­
tul facerei lu i ; prin urinare, şi m ce
priveşte testamentele trebue sa se ob­
serve aceleaşi regule, căci şi lor sunt
aplicabile maximele locus şi te™vus
re a it actum. (Trib. Braila, 18 Ian./83.
Drept. 29/83).
24. Legiu itoru l printr’o lege inter­
pretativă având de scop de a înlătură
ambiguitatea, dubiositatea şi obscuri­
tatea unei leg i precedente, este ev i­
dent că interpretatia data de dansul,
este m anifestaţia intentiunei şi cuge-
tărei ce acel legiu itor a avuţipe timpul
când a făcut legea interpretată, asupra
unei dispoziţiuni al cărui sens a parut
întunecos şi care dă loc la diverse in­
terpretativ; este, cu alte euvmte, expre
sia m ai clară a voinţei legiuitorului a-
m sensului legei sale Precedente;
de unde rezultă că legea interpretativă
cată a f i considerată, dupa natura Iu
crului, ca contimporana cu legea in­
terpretată. şi că face / lecesfJ ,a
integrantă din legea m tei^retate faxa
să fie nevoe ca aceasta sa ne zis xn
lege- prin urmare, legea interpreta­
tivă are efect din ziua precedentei
legi, şi se aplică chiar la faptele .mri-
dice petrecute în interval pană la da­
rea legei interpretative. Drepturile
însă câştigate printr’o .h otorire |ude-
cătorească, ce are . dobandit puterea
lucrului d efin itiv judecat, nu pot n
atinse printr’o lege interpretativa.
(Cas. I, 82/Mart 12/83 B. P. 272) .
25. Deşi în p rin c ip ii, raportului se
aplică legea în vigoare la deschiderea
succesiunei, caci aceasta lege es
— 6
I.EGIl.OK Oodul c iv il
aceea care determină conditiunile de
a succede, totuşi acest principiu nu e
general, şi chestiunea de a se şti care
e influenta legei noui în ce priveşte
raportul la masa succesiunei a dona-
tiunilor făcute prin acte între v ii îna­
intea acestei legi, nu se poate^ decide
decât prin distinctiunea următoare :
dacă legea nouă impune obligaţiunea
raportului în mod im perativ şi abso­
lut, sau dacă legea nouă lasă la facul­
tatea donatorului dispensa de raport.
In primul caz, raportul donatiunilor
e obligatoriu, fără a se putea susţine
cu succes că prin aceasta s’ar isbi prin­
cipiul neretroactivitătii legilor, pentru
că îndeplinirea raportului formează
una din conditiunile sub care succe­
siunea poate f i deferită, şi cel ce
voeşte să succeadă, rebue să îndepli­
nească toate conditiunile acestei legi.
In al doilea caz, trebue a se cerceta
dacă actul de donatiune conţine sau nu
voinţa donatorului rela tiv la această
dispensă. In cazul afirmativ donatarul
nu e obligat de a face raportul, căci
conditiunile de a succede cerute de
noua lege sunt îndeplinite; iar în c a ­
zul n efa tiv, trebue să facă raportul,
căci numai astfel îndeplineşte condi­
tiunile legei în virtutea căreia e che­
mat la succesiune. Dacă voinţa de dis­
pensă nu este expresă în act, ea tre­
bue să fie presupusă când donatiunea
e făcută sub im periul unei le g i ^care
nu obligă pe donatar la raport^ căci e
de principiu că se subînteleg_ în con-
ventiuni dispozitiunile le g ii care-i
sunt relative, şi prin urmare voinţa
tacită a părţilor, relativ la punctul ce
ne preocupă, trebue să aibă aceeaşi
valoare ca şi o declaratiune formală.
Or, în condica Caragea nu exista nici
un text de lege care să oblige pe dona­
tar la raport, deci donaţiunile lacute
sub acea lege sunt presupuse ca făcute
cu dispensă de raport. (Trib. Braila,
N ov. 10/83. D r. 10/84).
26. Principiu l suveranităţii legei re­
clamă ca o lege nouă să se aplice ra­
porturilor juridice născute chiar îna­
intea prom ulgărei sale. Insă acest
principiu nu-şi m ai poate^ avea aplij-
eatiunea în caz când ar f i de na,tura
a aduce o vătăm are intereselor şi drep­
turilor dobândite. Această regulă a ne­
retroactivitătii legei, consacrată de le­
giuitorul nostru prin art. 1 c. civ.,
fiin d întemeiată atât pe prezumtiunea
echitabilă că părţile contractante au
voit, într’un mod expres sau tacit, a
se referi, atât în privinţa form ei efec­
telor obligaţiunilor lor, cat m ai ales
în privinţa calitătilor persoanelor con­
tractante, la legea în vigoare m mo­
mentul contractului, cat şi pe P r i n c i ­
piul că autoritatea şi încrederea ce
trebue a se inspiră tuturor ca situa-
tiunea juridică născută sub imperiul
Codai civil EFECTELE ŞI A P L IC A R E A
unei legi va f i respectată chiar ei sub
imperiul unei legi viitoare, trebue a
găsi o aplicatiune riguroasă m ai ales
când este de examinat conditiunile
constitutive ale stărei şi capacitătii
persoanelor. (Apel. Buc. I. 45/Febr.
22/84, Dr. 28/84).
27. Odată începută executarea hotă-
rîrei sub im periul lesei Caragea, prin
îndeplinirea form elor cerute de acea
legiuire, deşi d efin itiva executare a
avut loc, pe când erâ în lucrare noua
lege de procedură, nu se puteâ însă
cere observarea form elor, prescrise de
această procedură pentru executarea
h otărîrilor începute sub imperiul le-
gei vechi. Deci, curtea apelativă anu­
lând executarea hotărîrei, pe m otiv că
acea hotărîre n’a fost învestită cu ti­
tlul executoriu, precum prevede ac­
tuala lege de' procedură civilă, vio ­
lează pricipiul neretroactivitătei legi­
lor consacrat în art. 1 c. civ. (Cas. I,
180, M ai 16/84, B. p. 417).
28. Dispozitiunile art. 1786 pot să fie
întinse, fără a se violă principiul ne-
retroactivitâtei legilor, şi asupra in-
scriptiunilor ipotecelor de sub codul
Calimach, care admiteâ că inscriptiu-
nea se stinge odată cu ipoteca, pentru
că prin faptul că creditorul nu a re-
înoit inscriptiunea, el nu pierde drep­
tu l' său de ipotecă, ipoteca eubsistă
între părţi, şi nu pierde nici dreptul
de inscriptiune, căci poate cere ori­
când inscriptiunea ipotece5 s il î, prin
urmare nu sufere nici un prejudiciu;
eeeace perde, este rangul de inscrip­
tiune fată cu cei de al treilea. Această
form aliiate însă nu e^te o form ă in­
strumentară a actului, ci numai o sim­
plă form alitate creată în interesul ce­
lor de al treilea şi care nu atinge nici
dreptul părţilor, nici form a actului şi
nici aduce vre-un prejudiciu credito­
rului; prin urmare, este una din acele
form e exterioare ale actului pe care
legiuitorul poate să o schimbe, şi ju ­
decătorul poate să o întindă salvo ju re
aquisito fără a călca principiul nere­
troactivitătei (Trib. Bacău, Oct. 15/85.
Dr. 78/85).
29. Filiaţiunea, ca fapt unic al naş­
terii, fiind petrecută sub legea veche,
în acea lege trebue să vedem cum ea
se poate dovedi, iar nu în legea în v i­
goare în momentul deschiderii succe-
siunei. Si deşi în principiu orice lege
nouă se aplică tuturor situatiunilor
juridice stabilite sau formate înaintea
promulgărei sale, totuşi acest princi­
piu lasă loc neretroactivitătii leg ii în
toate cazurile unde aplicatiunea lui ar
desfiinţa drepturi câştigate de parti­
culari în momentul creărei obligaţiu­
nilor sau naşterei drepturilor naturale
cari nu sunt efectul prescriptiunilor
legiuitorului. Si nu trebue confundată
capacitatea unei persoane, care este
LEGILOR Art. 1
rezultatul regulamentărei legiuitoru­
lui a diferitelor acte ce ea poate face
cu efect legal, cu starea sa civilă, care,
fiin d un fapt creat de natură, trebueşte
căutată după legea sub imperiul că­
reia sa născut. Deci căutarea materni­
tăţii în timpul codului civ il se poate
face după principiile legei vechi sub
care s’a născut copilul natural. (Apel,
Buc. I, 267, Febr. 9/85. D r. 40/85).
30. In materie de filiatiune natu­
rală, orice lege nouă are un efect re­
troactiv şi se aplică la toate faptele
relative petrecute sub legea veche,
fapte care n’au căpătat încă caracterul
de drepturi d efin itiv câştigate. Si nu
se poate zice că naşterea având loc sub
legea veche, copilul şi mama au nişte
drepturi câştigate prin faptul chiar al
naşterei, căci nu naşterea, nu faptul
material numai, dă aceste drepturi, ci
filiaţiunea legală, filiaţiunea stabilită
în conform itate cu legea, şi până ce
această filiatiune nu se găseşte astfel
stabilită, până atunci nici un drept
nu poate fi căpătat, căci nu s’ar puteâ
şti nici cine le are şi nici ce soiu de
drepturi are. A stfel fiin d cum legea
nouă refuză cercetarea maternitătei
dacă nu se posedă un început de do­
vadă scrisă, cum cere art. 308, cel năs­
cut sub legea veche nu poate proba
maternitatea prin m artori sub legea
nouă dacă nu are un început de do­
vadă scrisă. (Trib. Ilfo v . IV , 416. Dec.
18/84, D r. 11/85).
31« Faptele cele vechi, care nu au
fost încă legalmente constatate, sunt
supuse la modurile de probatiune sta­
bilite prin legea nouă, care, presupusă
a f i m ai bună, trebue aplicată de câtc
ori prin aplicarea ei nu se atinge vre­
un drept dobândit. Or, în materie de
filiatiune naturală, cel care n’a uzat
de înlesnirile ce i-a dat legea veche
pentru a^ stabili filiaţiunea sa, nu mai
poate uzâ de acele înlesniri după ce o
lege nouă, m ai restrictivă în privinţa
modurilor de probare, le-a desfiintat,
ca putând da loc la cercetări imorale
şi scandaloase de filiatiune naturală.
Astfel, copilul natural născut sub le­
gea veche nu-şi poate stabili filiatiu-
nea sub legea nouă prin m artori dacă
nu are un început de probă în scris.
(Apel, Buc, I I I , 111, M ai 30/85, D r.
67/85).
32. In principiu de câte ori se naşte
între părţi o neînţelegere asupra unei
urmări imediate şi necesare dintr’un
contract şi dacă în interval intervine
o lege nouă, trebue a se aplica legea
sub imperiul căreia s’a făcut contrac­
tul căci a ltfel s’a r aduce o atingere ar­
bitrară adevăratei intentiuni a părţi­
lor, şi astfel facultatea de a contractă
n’ar mai prezintă nici o siguranţă. Pe
lângă aceasta, este constant, că de câte
ori exerciţiul unui drept este subordo­
Art, 1 EFECTELE ŞI A P L IC A R E A
nat unei conditiuni, conditiunea înde-
plinindu-se, are un efect retroactiv la
timpul când germenile dreptului s’a
format, şi în asemenea caz trebue con­
sultată legislatiunea în vigoare la aeea
epocă. Astfel, actul de compromis, ur­
mare necesară a conventiunei dintre
părţi, e reglementat de legea în vigoare
în momentul contractului. (C. Apel,
Focşani, I I , 164/Mai 15/84. D r. 10/85).
33. Servitutea de vedere, după ve­
chea lege, obligând pe: proprietarul
fondului robit de a nu clădi de cât la
o distantă de 12 palme de la ferestrele
fondului dominant, dreptul de vedere
câştigat de proprietarul fondului do­
minant în întinderea şi conditiunile
legei sub care a dobândit acest drept,
eonstitue pentru dânsul un drept câş­
tigat pe care legea nouă, care re-
strânge_ această servitute la o distantă
mai mică de 12 palme, nu i-1 poate
răpi de cât prin o aplicatiune cu efect
retroactiv a dispozitiunilor sale, ceea
ce ar fi contrariu art. 1. (Cas. I, 4/86,
Ian. 10/86, B. p. 10).
34. Validitatea unui testament
confecţionai sub legea veche se va cer­
cetă după principiile legei noui dacă
succesiunea s’a deschis sub legea cea
nouă. (A pel Buc. I, 243. Nov. 26/85, Dr.
14/86).
35. L a o succesiune nedeschisă ni­
meni nu poate avea nici un drept. Şi
dar, neexistând drept câştigat, e cert
că o lege nouă poate să modifice, fără
a vătăm a drepturile cuiva, întreaga
ordine succesorală, dând vocatiune a-
celora ce erau excluşi după legea
veche. (A p el Buc. I I I , 188 Sept. 8/87,
D r. 74/87).
36. De şi testamentul s’a făcut sub
legea veche, după care se judecă form a
exterioară, însă fondul şi continutul
lui, precum şi capacitatea eredelui tre­
bue a se judeca după legea nouă sub
care s’a deschis succesiunea şi devolu-
tiunea. (A p el Buc., I, 174, N ov. 26/86,
D revtu l 11/87).
37. De şi în principiu legile de pro­
cedură sunt retroactive, căci neretroac-
tivitatea legilor nu constă decât în
respectul drepturilor câştigate, şi nu
•xistă drept câştigat pentru cineva a
intenta sau susţine în form ele în v i­
goare în ziua când a contractat proce­
sele cari se vo r naşte mai în urmă din
acest contract; această solutiune însă
nu se aplică şi întru ce priveşte legile
de procedură relative la competintă, de
oare ce aci conclusiunile părţilor sunt
cari fixează în mod invariabil compe­
tenta, şi afară numai dacă legea va
desfiinţa jurisdictiunea însăşi, este
drept câştigat pentru părţile între cari
s’a form at contractul sau quasicon-
tractul judiciar ă vedea terminată in-
stanta acolo şi în conditiunile în cari
a fost, angajată: ubi actum est semel
ju â iciu m ib i et recipere debet căci în-
LEGILOR Codul civil
tr alt fel s’ar da loc la prea mari in­
conveniente din punctul de vedere al
chelţuelelor şi întârziere! de a obţine
justitie,_ când o afacere, pusă în stare
de a fi judecată, ar fi luată de la jude­
cătorii cari au fost regulat sesizaţi de
ea şi dusă a fi judecată înaintea altei
jiirisdictiuni. Şi apoi beneficiul a două
instante nu este propriu zis un benefi­
ciu eminamente de ordine publică, ci
mai mult de interesul privat al părţi­
lor, de oarece ele pot renunţa la apel.
(Trib. Ilf. c-om., 579/87, Oct. 21/87, Dr.
77/87).
38. Dispozitiunea art. 307 este de or­
dine publică şi ca atare se aplică atât
copiilor născuţi sub imperiul acestei
legi cât şi celor născuţi sub imperiul
codului Calimach, cari voesc să caute
pe tatăl lor sub codul civil şi pe care
tribunalele noastre nu o pot face nici
în favoarea celor născuţi în o ţară în
care cercetarea paternitâtii ar f i per­
misă. nici a celor străini născuţi în
România precum nu o pot face în fa-
foarea nici a celor ce se pretind f ii de
cetăteni români născuţi în tară (Apel,
Iaşi I, Mart. 30/88, Dr. 42/88).
39. In ceea ce priveşte chestiunile de
ordine publică, legea nouă, care sta­
tuează şi reglementează asemenea ma­
terii are putere retroactivă asupra tu-
tulor cazurilor care nu au fost încă
d efin itiv regulate de legile vechi. In
puterea acestor principii, legea nouă,
care interzice cercetarea paternitătei
şi reglementează cercetarea materni -
tătei, trebue să aibă putere retroactivă
asupra modului cum urmează a se
face cercetarea maternitătei naturale.
Şi nu se poate susţine cu succes că
prin această putere retroactivă a legei
noui s’ar lo v i în drepturile câştigate
de cel conceput sub regimul legei
vechi care permitea administrarea
probei testimoniale pentru dovedirea
maternitătei naturale, de oarece dacă
este adevărat că legea privitoare la o
materie de ordine publică, cum este
aceea a regulărei statutului civil al
copiilor naturali, nu mai poate ridica
statutul civ il câştigat conform legei
vechi, chiar şi în cazul când legea
nouă ar schimba conditiunile sub cari
statutul civ il ar putea f i câştigat, este
însă tot atât de adevărat că câştigarea
statutului civil^ trebue să fie consu­
mată d efin itiv în momentul promulgă-
rei legei noui. A stfel copilul născut
sub legea veche nu poate cere, sub im ­
periul cod. civil, dovedirea prin mar­
tori a filiatiunei naturale fată cu ma­
ma, fără să existe un început de do­
vadă scrisă conform art. 308, de oarece
el nu avea decât facultatea de a putea
reclama statutul civil, facultate care
poate să o exercite şi sub legea nouă
întrucât legea nouă nu se opune, dar
pe care nu o mai poate exercita decât
Codul civil KFIÍCTKLE ŞI A i ’ I.ICARK A
potrivit dispoziţi uiiilor art. 308. (Apel,
Iaşi II. 65. M ai 6/89, D r. 62/89).
40. Termenul pentru a face apel în
contra nnei sentinte, acordat de lege în
momentul pronuntărei acestei sen­
tinţe, constitue pentru parte un
drept câştigat şi nu se poate m odifica
acest termen printr’o lege posterioară,
fără a da acestei legi im efect retroac­
tiv în contra dreptului deja câştigat
de o parte, ceea ce este contrariu art.
1 c. civ. (Cas. I I , 51/89 din 21 Mart. 30,
B. p. 372).
41. Sub imperiul legei Caragea, li-
beralitătile intre v ii nu erau supuse
la acţiunea în reduetiune; din momen­
tul ce bunurile erau dăruite, beneficia­
rul nu avea să se teamă că darul pu­
tea să fie atins de drepturile eredelui
reservatar; prin urmare, dreptul său
este un drept câştigat, Şi codul civil,
supunând liberalitătile între v ii la re-
ductiune în profitul eredelui reserva­
tar, nu poate avea efect retroactiv în
privinţa liberalitâtilor ce au avut loc
sub legea Caragea. (A pel Buc. I I I , 15
Ian. 25/90, Dr. 15/90).
42. Dreptul de succesori fiin d născut
pentru erezi încă din momentul des-
chiderei succesiunei, obligaţiunile ce
se nasc pentru dânşii urmează a se re­
gula după regulile atunci în vigoare.
(Cas. I, 862/din 29 Oct, 90, B. p. 1142).
43. Modul de probatiune al unei o-
bligatiuni se face după legea sub im ­
periul căreia a luat naştere acea obli­
gaţiune, căci altfel s’ar viola princi­
piul neretroactivitătii legii. (Cas. II,
21/91 Febr. 6/91, B. p. 239).
44. Pactul quota litis este nul ca
fiind basat pe o cauză ilicită, contrarie
ordinei publice; această nulitate e pre­
văzută de dispozitiunile codului civ il
(art. 966 şi 968), cari ca dispozitiuni de
ordine publică se aplică şi la contrac­
tele petrecute sub legea veche, întrucât
acestea nu confer pârtilor drepturi
câştigate, ci numai nişte simple ex­
pectative, căci în momentul contracta­
re! nu se putea şti dacă procesul se va
câştiga sau nu. (A pel Craiova I I , Oct.
7/92, Dr. 66/92).
45. Principiul neretroactivitătii le­
gilor, consacrat de art. 1, este supus
exceptiunei când este vorba de jnris-
dictiunea competentă căci nimeni nu
poate pretinde că. la comiterea fapte­
lor ce au dat naştere la drepturile sau
obligaţiunile sale, a avut în vedere
specialmente jurisdictiunea; şi schim­
barea jurisdicţiunei nu aduce nici o vă ­
tămare vre unui drept câştigat. (Trib.
Tlf. s. corn., M ai 9/92, Dr. 48/92).
46. Pentru drepturile ce părţile con­
tractante pot avea după natura con­
tractului ce închee se aplică legea în
vigoare, sub imperiul căreia s’a în­
cheiat contractul chiar şi pentru clau­
zele ce nu sunt exprimate în ele, dar
sunt subînţelese: căci se presupune că
- 9 —
LEGIIJIK Art. 1
negreşit intentiunea pârtilor a fost de
a se referi în momentul con trac tarei
la acele drepturi ce le da legea atunci
în vigoare. (Cas. I, 90/Mart, 8/93, B. p.
221).
47. Principiul neretroactivitatei le­
gilor nu este aplicabil legilor cari re­
gulează capacitatea politică pentru
că legile politice, prin esenţa lor,
sunt legi de interes general. P rin
urmare condamnatiunile anterioare
punerei în aplicare a legei elec­
torale fac nedemni de a fi alegători
pe cei condamnaţi pentru delictul pre­
văzut de art. 127 cod. penal. (Cas. II,
32/Apr. 9/93, B. p. 384).
48. Principiul neretroactivitatei leg i­
lor este un principiu general, ce se apli­
că nu numai în materie de drept privat,
ci şi în materie de jurisdietiune. De
aci reese că dacă o lege deferă judeca­
rea unor cauze altei ju risdicţii exis­
tente, această jurisdicţie nu este com­
petentă a judecă decât cauzele, care se
ivesc în urma acestei legi, nu însă şi
cauzele în curs de judecare, şi pen­
dinte la altă jurisdicţie încă existentă,
cauze care trebuesc judecate de juris-
dictiunea înaintea căreia sunt în stare
de a se judeca. A stfel un delict electo­
ral, care, după legea electorală, se ju­
decă de Curtea cu Juraţi, se va judeca
tot de această curte, chiar în urma le­
gei din 4 M ai 1895, care a trim is ase­
menea delicte *n competinta tribunale­
lor coreetionale, dacă a fost comis şi
trims la ju raţi înainte de promulgarea
acestei legi. (Cas. H . 666/95. B. p. 1366),
49. Comite o omisie esenţială şi v io ­
lează principiul din art. 1 instanta de
fond care refuză să se pronunţe asu­
pra probelor pentru determinarea e-
pocei confectionărei actelor făcute sub
vechea lege, când cererea supusă jude-
cătei depinde de pronunţarea sa asu­
pra acestui punct. (Cas. I, 358/96. B. p.
1464).
50. Nu se pot considera ca fapte de
comerţ şi deci de competinta Trib. co­
mercial, de cât biletele la ordin emise
după punerea în aplicare a noului cod
de comerţ, iar nu şi acelea de natură
civilă, emise înainte. Când însă in
stanta de fond interpretă greşit acest
lucru în privinţa competintii, totuşi
hotărârea sa nu poate fi casată, când
din considerentele ei rezultă că in­
stanta n’a înţeles că după noul codice
de comerţ Trib. comerciale trebue să
judece şi afaceri civile, după procedura
specială comercială, ei numai că ele,
având aceiaş organizare ca Trib. ci­
vile. pot să judece şi afacerile civile,
dar după procedura civilă, fără să se
poată conchide din faptul trim iterii
ce li se fac a unor asemenea judecăţi,
că acele afaceri sunt exclusiv de na­
tură comercială. (Cas. I I , 230/99. B. p.
1176).
Art. 1 EFECTELE Şl A P L IC A R E A
51. Recunoaşterea calitătii de ro­
mân, admisă de Constitiitmne, ca o
favoare pentru rom ânii din ţările su­
puse unei suveranităţi străine, nu are
efectele restrictive şi individuale ale
naturalizărei. P rin urmare, nu numai
fi i i născuţi după recunoaştere, dar şi
acei născuţi înainte, sunt români şi se
bucură de toate drepturile politice ea
şi rom ânii născuţi în tară. (Cas. II,
231/901. Dreptul 33/901).
52. L egile de procedură, având de
obiect de a înbunătăti şi de a ajunge
m ai uşor la descoperirea adevărului,
sunt retroactive. Ele se aplică nu nu­
mai la procesele ce se introduc după
promulgarea lor, dar chiar la contes­
tab ile pendinte la punerea ei în apli­
care. A stfel, noua lege a proprietari­
lor, pusă în aplicare dela 1 A p rile 1903
se aplică nu numai la eontestatiile din­
tre proprietari şi chiriaşi introduse
după 1 A p rilie 1903, ci şi la contesta­
ţiile pendente la acea dată, şi deci a-
pelul, declarat în urma punerei în a-
plicare a acestei legi, este tardiv, dacă
este făcut peste termenul de trei zile,
socotit de la data pronuntărei. (Trib.
H fov, s. IV , 675/903 C. jud. No. 80/903).
53. Naturalizarea nu poate produce
efect de cât în viitor, căci ea consistă
pentru străin în o schimbare de stat
şi substituirea unei nationalităti unei
alte nationalităti. Ia r o regulă con­
trarie ar conduce la acest rezultat
neadm isibil: că un individ ar puteâ
să aibă în acelaş tim p două naţiona­
lităţi. Tot aşâ şi cu recunoaşterea ca­
lită ţii de cetăţean român, căci în art,
9 din Constituţiune nu este vorba de
o simplă recunoaştere a unui drerpt.
ei de conferirea naţionalităţii, de
oarece, pe de o parte, până în momen­
tul reeunoaşterei, Românul de neam
dar supus unui alt Stat, este străin,
şi nu are fată de Statul român, nici
drepturi, nici datorii politice; iar pe
de altă parte,, acest art. 9 nu recu­
noaşte un drept la care ar corespunde
o obligaţie din partea Statului R o ­
mân de a-1 consideră ea cetăţean ro­
mân, numai prin simplul fapt al _ce-
rerei sale de a i se recunoaşte calita­
tea de cetăţean român, ci subordo­
nează această recunoaştere la un vot
al Corpurilor legiuitoare, care ar pu­
teâ să-i refuze cererea; aşâ dar, art. 9
din Constitutiune prevede o natura­
lizare de favoare, care însă nu-şi pro­
duce efectele decât din momentul ce
a fost încuviinţată prin lege. Astfel,
recunoaşterea calitătii de cetătean^ ro­
mân a unui Român de neam. insa
supus unui Stat străin, nu faee_ ca sa
se valideze dobândirea unui im obil
rural de către acest Român, dacă do­
bândirea este anterioară recunoaşte-
rei calităţei sale de cetâtean roman.
(C. Buc. I I I . 15/903. C. Jud. 32/903).
54. Statul român, substituindu-se
— 10 -
LEGILOR Codul civil
cu -Dpti.rosea, prin faptul anexărei,
Statului otoman, pe de o parte, s’a re­
cunoscut toate drepturile dobândite
pană atunci de particulari, după le­
gile otomane, atât cele de proprietate
absolută (mulk) cât şi cele de posesie
im obiliară (m irie); ia r pe de alta şi-a
însuşit tot ee m ai înainte form ă do­
meniul public şi privat al statului
otoman, între care sunt şi lacurile,
bălţile, canalurile şi pescăriile de ori­
ce natură, pe care legea le declară că
sunt şi rămân proprietatea absolută a
statului. P rin urmare, fată cu terme­
n ii generali ai acestei dispoziţii nu
se poate face nici o distincţie între
apele aflătoare pe pământul m irie,
sub cuvânt că caracterul de proprie­
tate absolută al unui m ulk ar fi in­
compatibil cu un asemenea drept,
pentrucă această distincţie nu o făcea
nici legea otomană, care declară afară
din comerţ toate apele în genere şi
pentrucă, după aceiaşi lege, din deo­
sebirea între proprietatea mulk, cu
proprietatea mirie, se poate deducQ. că
proprietarul unui mulk poate să-şi
întindă stăpânirea şi pe lucrurile a-
flătoare pe proprietatea sa, care sunt
afară din comerţ sau rezervate pen­
tru Stat. P rin o astfel de interpretare
nu se violează principiul din art. 1
C. civ. căci nu se deduce dreptul Sta­
tului pe apele din Dobrogea numai
pe temeiul legii pentru regularea pro­
prietăţii im obiliare din Dobrogea şi
din legea posterioară a pescuitului,
ci şi din dreptul ce aveâ mai înainte
Statul otoman, bazat pe legile oto­
mane. (Cas. I, 153/904. B. p. 400).
55. Legile, cari regulează capacita­
tea persoanelor, fiin d de ordine pu­
blică, ele se aplică de îndată şi nu se
poate deroga la ele prin convenţii
particulare, astfel că nu statul m atri­
monial ci legea care guvernează capa­
citatea soţilor trebue aplicată bunu­
rilor dobândite de femee în timpul că­
sătoriei, adică legea în vigoare în
momentul când s’au dobândit acele
bunuri. (Cas. I, 458/904, B. p. 1561).
56. L eg ile de procedură, când re-
gulamentează situaţiuni ce intere­
sează ordinea publică, au efect retro­
activ, însă caracterul retroactivitătei
unor asemenea dispoziţiuni se cir­
cumscrie şi nu coprind în sfera lor
drepturile dobândite, care au intrat
în patrim oniul părţilor. Pentru ca o
lege nouă de procedură să modifice
situaţiuni create şi rămase defini­
tive, cu paza şi îndeplinirea form elor
cerute de legea veche, trebue să cu­
prindă dispoziţiuni exprese în acest
sens. A stfel, revizuirea pentru cei
puşi sub un consiliu judiciar, fiind
prevăzută şi admisă numai de proc.
civilă cea nouă, pusă în aplicare la
1 Sept. 1900, hotărîrea obţinută îna­
 Codul civil KKKOTKIÆ ŞI A I ’I.ICARKA
inte de această dată contra unei per­
soane pnsă sub consiliu judiciar şi
comunicată părţii condamnate, care a
lăsat să treacă toate termenele de re­
formarea ei pe căile admise la pro­
nunţarea ei, căi, între care nu există
şi dreptul de revizuire, acea hotărîre
a rămas definitivă. P rin urmare, par­
tea condamnată nu poate cere refor­
marea ei pe calea revizu irei sub im ­
periul noului cod de P r. civ., întru­
cât drepturile consfinţite prin acea
hotărîre au rămas definitive, intrând
în patrim oniul activ al câştigătorului
sentintei. In asemenea caz cererea de
revizuire este neadmisibilă. (Trib.
Ilfo v , Sect. Com. 464/904. C. Judiciar
9/905).
57. L eg ile de competintă, ca şi cele
de procedură, sunt de ordine publică,
şi ca atare, neputându-li-se aplica
principiul neretroactivitătei, urmează
că ele se aplică faptelor anterioare
promulgărei, care n’au fost încă de­
ferite justitiei, iar competintă instan­
ţelor se regulează după legea în v i­
goare în momentul când s’a introdus
cererea. P rin urmare, recursurile con­
tra cărţilor de judecată introduse la
tribunal înainte de legea din 2 Iulie
1905, care m odifică competintă tribu­
nalelor, rămâne tot în competintă tr i­
bunalelor a le judecă,^ întru cât zisa
lege nu a desfiintat însăşi instanta,
care judecă asemenea recursuri. (Cas.
II. 490/905, B. p. 1689).
58. O lege interpretativă se aplică
şi la faptele anterioare prom ulgării
sale şi atunci chiar când un proces
erâ deja început asupra acelor fapte.
(Cas. I, 8 Febr. 1906,- B. p. 200).
59. Taxa proporţională de 1 % asu­
pra venitului brut, prevăzută de legea
minelor din 1900, nu se poate aplică
la contractele anterioare încheiate de
Stat, în care, conform leg ii minelor
din 1895, s’a stipulat cu concesionarii
taxa de 2 % asupra venitului net,
fiindcă ar fi a se da le g ii din 1900,
un efect retroactiv şi s’ar viola con-
diţiunilâ contractului, care este legea
părţilor. — (Cas. I I I . 11 Sept. 1906, B.
p. 1450).
60. D in nici o dispozitiune a legii
licenţelor din 1908. şi nici din întreaga
economie a acestei leg i nu rezultă că
intentia legiuitorului ar f i fost să
dea efect retroactiv prescriptiunilor
art. 3, care prevede condiţiunile pen­
tru a putea dobândi pe viito r un
brevet.
P rin ui'mare, de aci rezultă că debi-
tantilor cari aveau dobândit brevetul
sub imperiul legilor anterioare şi în
conformitate cu dispozitiunile acelei
legi, nu li se poate ridică acest drept
pe m otiv că noua lege a licenţelor din
1908, a creat noi cauze de incapaci­
tate de a dobândi brevet, pentru cei
— 11 -
l.Rdll.OU Art. 1
ce au suferit condamnaţi urii pentru
anume delicte prescrise de art. 3. —
(Cas. I I I , 2 Nov. 1909, B. p. 1368).
Bl. Dreptul de apel în contra unei
hotărîri se naşte în^ momentul pro­
nunţării acelei hotărîri; de unde^ re­
zultă că legea, după care trbue să se
reguleze dreptul de apel şi termenele
a căror expirare atrage decăderea
din acest drept, este legea care există
în momentul pronunţării hotărîrii,
iar nu aceea care, erâ în vigoare când
s’a introdus acţiunea sau aceea care,
în urma pronunţării hotărîrii, a putut
să schimbe căile de atac în contra ho-
tărîrilor. — (Cas. I, 31 M artie 1910,' B.
p. 496. In acelaşi senz, Cas. I, 1 Oct.
1910, B. p. 1304).
62. După art. 36 din vechiul cod
silvic, agenţii silvici aveau compe-
tinta de a constată delictele sil­
vice singuri şi fără asistenta vre­
unui martor, în caz de flagrant de­
lict, spre deosebire de noul cod silvic
promulgat la 8 A p rilie 1910, care, prin
art. 78, cere în caz de flagrant delict
ca procesul-verbal să fie semnat şi de
doi martori. Fondul dreptului şi m ij­
loacele de probatiune neputând f i re­
gulate decât după legea în vigoare pe
timpul când faptul a luat naştere,
urmează de aci că, dacă delictul silvie
s’a comis sub imperiul vechiului cod
silvic. Tribunalul violează acest prin­
cipiu când anulează procesul-verbal
încheiat de agentul silvic, conform
art. 36 din vechiul cod silvic, pe m otiv
că nu a fost semnat şi de doi m artori
asistenţi. — (Cas. I I , 9 Apr. 1912, B.
p. 700).
63. L eg ile relative la capacitatea
persoanelor, în virtutea principiului
neretroactivitătei consacrat prin art.
1 din codul civil, nu pot avea nici
un efct asupra drepturilor dobândite
legalmente sub regim ul unei leg i an­
terioare. — (Trib. Olt. Dr. 18/912,
p. 142).
64. L egile interpretative având de
obiect de a determina înţelesul legilor
anterioare, ele formează corp cu ace­
stea şi deci nu trebuese considerate
fără putere retroactivă ca legile cele
noi. (Cas. I. 448 din 17 Sept. 1910 —
Dreptul 69/1910).
65. Principiu l neretroactivitătii le­
g ilo r. nu se aplică regulamentelor de
simplă poliţie, autoritatea adminis­
trativă având dreptul şi datoria a
veghea totdeauna la tot ce poate inte­
resă salubritatea şi siguranţa publică.
A stfel dacă autoritatea comunală
(în specie Consiliul comunal din
Craiova printr’un regulament din 1
Iunie 1909 art. 57) a interzis în inte­
riorul oraşului depozitele de m aterii
inflamabile, nu se poate zice că per­
misiunile ce aveau depozitele de che­
restea înfiinţate în oraş anterior, a-
Art. 1 EEKCTEI.K ŞI A P U C A R E A
eestei dispoziţii (permise de altfel cu
caracter tim porar) confereau drep­
turi câştigate, spre a se opune măsu­
rilor luate în scopul de a se preveni
incendiile şi deci în interesul sigu­
ranţei generale.
Deci tribunalul poate obligă pe ci­
neva să mute depozitele afară din
oraş, cum prevede regulamentul co­
munal, fără a se putea zice că a vio ­
lat art. 1 din codul civil. (Cas. II,
1912/911 — Curier Jud. 6/1912).
66 . Când este vorba de adm isibili­
tatea unei probe nu se pot aplică re­
gulele procedurei civile în vigoare
în momentul când se cere admiterea
probei, ci dispoziţiile legei cari erau
în vigoare când s’au petrecut faptele
ce sunt de dovedit, căci altfel s’ar
violă drentur’ le câştigate ale părţi­
lor. (Cas. I, 905/911 — Curier Judiciar
29/912).
67. Codul civil nu a desfiinţai drep­
turile câştigate ale unui instituit în-
tr’un testament în care se prevedea şi
substituţiuni (Trib. Ilfo v , S. I.. 447 din
25 Iunie 1912. Curier Jud. 39/913).
68. Competinta unei instante jude­
cătoreşti^ se regulează după legea în
vigoare în momentul introducerei ac-
tiunei.
A stfel, dacă o hotărîre este dată de
tribunal asupra unei acţiuni imobi­
liare mai puţin de 10 hectare pământ,
cu drept de apel la Curte, conform
legei în vigoare în momentul introdu­
cerei ei, acest drept nu poate f i atins
de legea nouă a judecătoriilor de
ocoale în lipsa unui text expres.
Prin urmare. Curtea de apel dă &
greşită interpretare art. 122 din legea
judecătoriilor de ocoale, când declară
neadmisibil un apel, pe m otiv că tri­
bunalul este ultima instantâ compe-
tinte a judecă afacerea. (Cas. I, dec.
No. 79 din 27 Ian. 1912. Curier Jud.
16/1912).
69. Pentru a f i o lege într’adevăr
interpretativă, trebue ca ea să re­
zolve dificultatea de interpretare care
să aibă un caracter serios şi care in­
tervine mai cu seamă în cazuri când
există contrarietate de hotărîre în
interpretarea legilor pentru a [rane
capăt variatiunilor de jurisprudenţa.
P r i n u rm a re, nu e d estu l ca o le g e
să a ib ă fo r m a in te r p r e ta tiv ă ca să
fie în realitate interpretativă.
A stfel, legea din 18 Decembrie 1911
relativă la înfiinţarea societătei tram ­
vaielor comunale din Bucureşti şi
aplicabilă la un contract unic, m p ri­ ficatoare a codului civil relativ la a-
vinţa căruia justitia n’a rezolvat nici
o chestie de drept şi n’a dat loc la
nici o dificultate de interpretare, nu
este o lege interpretativă m ai cu sea-
mă că ea creiază dispozitiuni cu totul
nouă care nu intră în cadrul unei
— 12 —
LEGILOR Codul civil
legi interpretative. (Trib. Ilfo v s. II.
119/912. Curier Jud. 13/912).
70. O lege interpretativă presupune
obişnuit că o lege a prezentat dificu l­
tăţi asupra înţelesului ei înaintea in­
stanţelor judecătoreşti. Astfel, când o
lege nu a avut ocaziune a veni în dis-
cutiune dinaintea instantelor judecă­
toreşti, nu eră nevoe, ca o lege nouă
să vie să o interpreteze, mai cu ose­
bire când legea nouă coprinde dispo-
zitiuni cu totul noui şi cu înţelesuri
diferite şi chiar contradictorii asupra
aceluiaş punct.
O lege fie interpretativă, fie nouă
cu efect retroactiv, nu poate nesocoti
principiile constitutionale, aşâ că de-
claratiunea acelei legi de interpreta­
tivă nu poate împedicâ instantele ju ­
decătoreşti de a înlătură o asemenea
lege, când este contrarie constitu-
tiunii. (Cas. I, 549/912. Curier Jud.
65/1912).
71. Fiind incontestabil dreptul le­
giuitorului de a interpretă o lege, nu
e destul ca o lege să aibă denumirea
de interpretativă, ea în realitate să
fie interpretativă. Legea interpreta­
tivă este aceia care înloeueşte un text
îndoelnic cu un text clar, care dă un
înţeles precis unei dispozitiuni legale
obscure, care aduce lumină într’o lege
fără să sehimbe nimic esenţial din-
tr’însa, sau să adoage ceva peste ea.
A stfel legea din 18 Decembrie l& ll
conţinând dispozitiuni noui şi cu to­
tul diferite de acelea ale legei din 14
A p rilie 1909, nu poate f i socotită ca
o lege interpretativă. (Trib. Com. I l ­
fov, 623/912. Curier Jud. 40/912).
72. Legea din 1906 M artie 15, modi-
ficatoarea art. 304 c. eivil, având pu­
tere interpretativă urmează şă se a-
plice cu efect retroactiv, chiar naşte­
rilo r şi recunoaşterilor petrecute sub
imperiul codului civ il şi chiar al legii
Caragea. (Cas. I, 595/912. Curier Jud.
74/912).
73. Conform art. 1 din codul civil,
legea dispune numai pentru viitor,
neavând putere retroactivă, iar la
acest principiu general doctrina si
jurisprudenţa admit- următoarele ex-
ceptiuni. şi anume : când noua lege
prevede expres retroactivitatea, legile
interpretative, cari prin natura lor
implică efectul retroactivitătei, legile
penale cari desfiinţează sau micşo­
rează pedepsele prevăzute de legea
sub care s’a petrecut faptele şi legile
de procedură.
P rin urmare, legea din 1906 modi­
doptiune neintrând în nici unul din
aceste cazuri, nu are e f e c t retroactiv,
aşâ că o adopţiune făcută în 1904 şi a
cărei hotărîre pronuntată^ în această
materie n’a fost înscrisă în registrele
de stare civilă în termen de trei luni
Codul civil FFFCTF.LF Ş[
dela pronunţarea ei, este nulă. (Jud.
rur. Tătărăşti (Teleorman) 19/912. Cu­
rier Jud. 25/912).
74. In principiu, legile de compe-
tintă şi de p roced iyiţ'au efect' retro­
activ, în seiisul că se aplică la toate
afacerile găsite încă pendinte la pu­
nerea lor în aplicare de oarece schim­
barea jurisdictiunii sau a form elor de
.judecată nu aduce nici o vătămare
vreunui drept câştigat. (Cas. I 6/912.
Curier Jud. 11/912).
75. Tribunalul nu comite exces de
putere şi nu violează art. 1 şi 293 c. civ.
şi cap. II, p. V I din C. Caragea, când
constată şi admite dovada posesiei de
stat de copil legitim sub imperiul le­
g ii Caragea, de oarece, deşi posesia de
stat de copil legitim nu erâ reglemen­
tată de aoea legiuire, însă ea rezultă
dintr’o continuitate de fapte care s’au
petrecut într’un interval de timp ur­
mat după naşterea copilului ce invoacă
legitimitate. A stfel că deşi naşterea
acestuia a avut loc sub im periul leg ii
Caragea, totuşi faptele din care re­
zultă posesia de stat de fiu legitim au
urmat şi sub im periul cod. civ il ac­
tual, care recunoaşte şi reglementează
un asemenea m ijloc de dovedire a
filiatiu nei legitime. Pe lângă aceasta
stabilirea filiatiu nei legitim e fată de
tată nu se poate deduce decât tot din
aceleaşi fapte care constituesc posesia
de stat de fiu legitim , adică, că tatăl
l-a tratat şi a în g rijit de creşterea copi­
lului, ca fiin d fiu l său legitim . (Cas.
I, No. 627, din 30 Oct. 1913. Jur. Rom.
1914 p. 20).
76. Dispozitiunile art. I din codicile
civil, cari consacră principiul că legea
nu are efect retroactiv nu-şi are apli-
catiunea în privin ţa legilor de com-
petintă şi organizarea instantelor,
cari fiin d de ordine publică au putere
retroactivă şi guvernează nu numai
faptele posterioare prom ulgărei lor,
ci şi cele anterioare, întrucât nimeni
nu poate pretinde că are un drept câ­
ştigat în privinţa jurisdictiunilor şi
eompetintei pe care legiuitorul le
creiază într’un interes public. Dacă
însă instanta care se află constituită
în momentul naşterei faptului juridic
a fost deja sezisată când s’a promul­
gat legea nouă, atunci principiul ne- . latiuni.
retroactivitătei îşi recapătă imperiul
său şi procesul trebue să se sfârşească
acolo unde a început, în virtutea ada-
giului ubi acceptum jud icium ib i et
finem accipere debet. (A p el Buc. IV ,
No. 194, 1913; „Dreptul“ 1914, p. 113).
77. Legea judecătoriilor de ocoale,
fiin d o lege de procedură civilă, cu
ale cărei dispozitiuni se înlăntue şi
se complectează, i se aplică aceleaşi
reguli de drept, cu excepţia deroga-
ţiilo r exprese cuprinse într’însa.
P rin armare, art. 111 din legea ju-
— 13 -
ACI .ICAREA ].KC,IFoH Art. 1
decâtoriilor de ocoale, fiind p rivitor
la o chestiune de fond, iar nu la sim­
ple acte de procedură, nu poate avea
efect retroactiv. (J. Scărişoara, 17
A p rilie 914. Curier Jud. 26/915).
78. Legea pentru organizarea me­
seriilor, creditului şi asigurărilor
muncitoreşti prin care s’a luat ju ­
decata daunelor provenite din acci­
dente dela instantele ordinare dându-
se în căderea instantelor excepţionale
create de dânsa, fiin d o lege de pro­
cedură cu caracter de ordine publică
se aplică cu efect retroactiv asupra
accidentelor întâmplate anterior ei,
dar a căror lichidare se urmăreşte
sub im periul acestei legi. (A p el Buc.
I I , No. 125, 1914; „Dreptul“ 1914, p. 542).
79. Drepturile private anterior câ­
ştigate de locuitorii unui teritoriu ce
se anexează, rămân intacte şi guver­
nate de legea sub care au luat naş­
tere, afară numai de legile de proce­
dură şi de competintă, în privinţa că­
rora părţile nu pot invocă un drept
câştigat, întru cât formele de proce­
dură şi instantele de jurisdictiune nu
sunt create în vederea unui interes
privat ci într’un interes de ordine pu­
blică. (A p el Constanta, Oct. 1914;
„Dreptul“ 1914, p. 518).
80. Casa Meseriilor, Creditului şi
asigurărilor muncitoreşti înfiintată
prin legea din 27 Ianuarie 1912, nu
poate reclama decât succesiunile v a ­
cante care se vo r deschide după apli­
carea le g ii sale de organizare, iar nu
şi pe cele deschise anterior legii, pen-
trucă Cassa M eseriilor este o institu­
ţie autonomă cu fonduri cari au o de-
stinatiune deosebită şi deci ale cărei
drepturi sau beneficii nu pot să fig u ­
reze printre produsele diverse ale bu­
getului Statului şi pentru că legea sa
organică nu are efect retroactiv. (Cas.
I, No. 617, din 15 Dec. 1914; „Juris.
Rom.“ 1915, p. 189).
81. a) P rin drept câştigat se înţelege
acele facultăti legale cari derivând
dintr’un drept, sunt deja exercitate,
în deosebire de simpla expectativă
care cuprinde acele facultăti pe care
persoana nu le-a exercitat încă până
în momentul m odificărei nouei legis-
b) Dreptul de pensiune atât timp
cât nu s’a cerut lichidarea lui, nu con-
stitue un drept câştigat ci o simplă
expectativă, astfel că dispozitiunile
legislative ce au a fi aplicate sunt
acele ale legei în vigoare în momentul
când se cere lichidarea dreptului, iar
nu acele din momentul când s’a năs­
cut acel drept. (A pel Buc. I, No. 237.
1914; „Dreptul“ 1915, p. 115).
82. Dreptul la daune se naşte de
odată cu faptul ce le-a cauzat şi din
acel moment el intră în patrimoniul
Art. 1 EKEC.TEI.E ŞI Al' I. IC A KE A
dăuuatuliii îngrădit de toate garan­
ţiile ee i le dădea legea în vigoare în
acel timp.
P rin urmare, acţiunea în daune
pentru un accident întâmplat unei
persoane din serviciul C. F. anterior
datei de 25 Ianuarie 1912, când s’a pro­
mulgat legea meseriilor, rămâne să
fie făcută tot înaintea instanţelor de
judecată ordinare, deşi a fost intro­
dusă posterior acelei date, iar nu pe
căile arătate de legea meseriilor, de
oarece ar fi a se atinge un drept defi­
n itiv câştigat, întru cât acea lege pre­
vede nu numai chestiuni de pură pro­
cedură, spre a fi aplicată cu efect re­
troactiv, ci şi chestiuni ce ating în­
suşi drepturile persoanelor. (Cas. I,
No. 291, din 29 April. 1915; „Jurispru-
denţa Rom.“ 1915, p. 452).
83. O convenţie defin itiv încheiată,
perfectă sub imperiul legei vechi, nu
mai poate f i atinsă de legea nouă re­
troactivă, afară de cazurile expres
prevăzute, decât numai în efectele ei,
ce s’ar naşte sub imperiul acestei legi
retroactive, într’o atmosferă care nu
le permite a trăi.
P rin urmare, vânzarea a 182 bucăţi
tovale de talpă, însemnate de cumpă­
rător spre neschimbare, cu termen de
predare peste o săptămână şi preţul
fix at pe kilogram la 12 lei 80 bani,
este valabilă din momentul îneheerei
convenţiunei şi cumpărătorul nu poa­
te refuză m arfa sau cere reducere de
preţ pe m otivul că ulterior s’a pro­
mulgat legea asupra m ăsurilor ex­
cepţionale care a fix a t un preţ mai
mic decât preţul stipulat în conven-
ţiune. (T. Prahova II, 71/916. Curier
Jud. 42/916).
84. Legea asigurărilor muncitoreşti,
prin m ajoritatea dispoziţiilor ce cu­
prinde, nu este o lege cu caracter pro­
cedural, ci o lege de fond, care creiază
drepturi noui pentru cel dăunat prin-
tr’un accident de muncă, drepturi ce
diferă principial de cele acordate de
codul civ il şi de aceea legea m eseriilor
nu se poate aplica cu efect retroactiv.
P rin urmare, dacă accidentul ce dă
naştere la despăgubiri s’a întâmplat
înainte de punerea în aplicare a leg ii
meseriilor, reclamantul este în drept
să intenteze acţiune conform le g ii în
fiinţă în momentul accidentului, adică
conform dreptului comun, ia r nu după
dispoziţiile leg ii speciale a meseriilor,
deşi acţiunea a fost introdusă în
urma punerii în aplicare a acestei
legi. (Cas. I, No. 83, 1916 ; „Jurispr.
Rom.“ , 1916, p. 348. Curier Jud. 46/916).
85. L eg ile de organizare judecăto­
rească având efect retroactiv, urmează
că faptul prin care s-a contravenit or­
donanţei date de un comandant m ili­
tar cu p rivire la ordinea publică şi si­
guranţa statului, deşi săvârşit înainte
- 1
I.EGU.OR Codul civil
de promulgarea legii modificatoare a
codului de justiţie m ilitară, totuşi fiind
dedus judecăţii sub regim ul acestei
legi, este de competenta tribunalelor m i­
litare de a fi judecat. (Cas. Iaşi s. II,
88 din 13 Iunie 917, Petre Popescu, Ju­
rispr. Casaţiei 1917—1918, No. 15).
86 . Dispoziţiunea art. 3 din legea
stării de asediu şi a decretului pentru
punerea ei în aplicare, după care tri­
bunalele m ilitare sunt chemate să ju ­
dece toate cauzele şi delictele contra
siguranţei statului, cuprinzând o nor­
mă de competentă şi fiin d concepută
în termeni generali, se aplică cu efect
retroactiv, substituind jurisdicţiunea
m ilitară tribunalelor represive ordi­
nare, pentru toate faptele prevăzute
de legea stării de asediu, chiar dacă
ele au fost săvârşite înainte de pune­
rea ei în aplicaţie. (Cas. Iaşi s. I I . 151
din 1 Nov. 1917. Petre Popescu. Ju­
rispr. Casaţiei. 1917-1918. No. 16).
87. In materie de procedură legile au
totdeauna efect retroactiv.
(Cas. I. 131 din 23 Iunie 1919. Curier
Jud. 18/919t Trib. I lfo v s. I I I . 349 din
9 M ai 1922. Curier Jud. 22/922; Cas. II.
69 din 15 Mart. 1922, Dreptul 28/922,
Pand. Rom. 1923-1-98, Curier Jud.
25/923; Cas. I I I 194 din 19 Febr. 1923.
Jur. gen. 1923 No. 551; Cas. I I . 436 din
9 Oct. 1923. Jur. Rom. 1/924; Trib. Do-
rohoi Jurnal 2875/924; Jur. Gen. 1924
No. 1806).
88 . Regulele de procedură şi de com­
petenţă au după principiile constante
de drept efect retroactiv. (Cas. I I I . 218
din 20 Iunie 1919. Curier Jud. 27-28/919;
Trib. Dolj. s. I I I , 727 din 7 M ai 1923.
Dreptul 25/923, Pand. Rom. 1923-111-92;
Trib. Constanta. Jurnal 10045 din 4
Dec. 1923. Pand. Rom. 1924-11-117.)
89. Ca o consecinţă a art. 1 c. civ.,
judecătorul nu poate aplică legea
nouă la fapte anterioare, dacă*aplica-
ţiunea ei este de natură să atingă
drepturile pe care particularii le-au
câştigat individual în ce priveşte pa­
trimoniul lor.
Când este_ vorba de drepturi patri­
moniale, chiar dacă legea nouă este
de interes general, nu se poate zice că
ea necesarmente regulează şi trecu­
tul, aceasta cu atât mai mult când
este vorba de drepturi derivând din
contracte, cari prin esenţa lor sunt
drepturi câştigate, căci contractele
sunt irevocabile din momentul for-
mărei lor. (Cas. I, decizia No. 74 din 5
Maiu 1919; „Jur. Rom.“ 1919, p. 676).
90. Legea ch iriilor din 6 A p rilie
3916, prin art. 35 al. uit., consideră ea
contravenţiune orice spor de chirie şi
prevede ca sancţiune pe lângă redu­
cerea chiriei şi o amendă egală cu
sporul pe un semestru în folosul fa ­
m iliei luptătorilor, amendă care are
un caracter penal.
Godul civil EFECTELE ŞI A P L I C A R E A
Când însă se constată că contractul
prin care s’a sporit chiria de către
proprietar are o dată anterioară pro-
m ulgărei legei excepţionale, penalita­
tea nu-şi poate avea aplicarea decât
pentru fapte comise sub imperiul le­
gilor care le dictează, iar nu şi pentru
faptele comise în trecut când părţile
nu puteau cunoaşte şi nu erau ţinute
să se conducă decât de legile existente
în acel moment.
De altfel principiul neretroactivi-
tătii se învederează, în speţă, din în­
suşi textul art. 35 care prevede clar
că contraventiunile cu începere din
ziua promulărei legei, vo r atrage pe­
deapsa amendei, prin urmare sporul
făcut p r in lj’un contract anterior nu
poate fi considerat ca contravenţie la
lege. (Cas. I, decizia No. 40 din 6 M ar­
tie 1919; „Jurispr. Rom.“ 1919, p. 715).
91- Deşi în principiu legile p riv i­
toare la organizarea jurisdicţiilor, la
competinta şi la procedură au efect
retroactiv, totuşi atunci când o ac­
ţiune se găsea introdusă şi judecată
la prim a instantă în momentul când
intervenise o m odificare în legisla-
tiune, hotărîrea obtinută constitue un
drept câştigat pentru părţi şinele pot
deci urm ări desăvârşirea judecăţii con­
form legilor de procedură în vigoare
când hotărîrea a fost pronunţară, fără
a li se putea aduce o atingere în drep­
turile lor prin aplicarea dispoziţiilor
procedurale din legea nouă.
P rin urmare, Tribunalul admiţând
ca în apel procesul să fie judecat după
legea excepţională a proprietarilor şi
respingând ca neadmisibilă opoziţia,
deşi procesul fusese introdus şi jude­
cat la prim a instantă după^ dreptul co­
mun, prin aceasta violează principiul
neretroactivitătii legilor consacrat de
art. 1 cod. civ. (Cas. I, 298 din 18 Nov.
1919; Jurispr. Eom. 5/1920, p. 51, Juris.
Eom. 7/920; Curier Jud. 28-29/920,
Pand. Eom. 1922-1-37; Pand. Eom. 1924-
111-81. In acelaş sens, pentru principiu:
C. A pel Buc. S. I. 74 din 28 A pril. 1920.
Curier Jud. 55-56/920; Cas. II. 1480 din
9 M ai 1922. Curier Jud. 10/923; Justiţia
Dobrogei 1/923).
92. L egile de procedură şi de compe­
tentă sunt de ordine publică şi ca a-
tare ele se aplică nu numai pentru va­
lorificarea drepturilor ce au luat
fiinţă în timpul lor dar şi a drepturi­
lor născute anterior punerei lor în
aplicare şi care nu au fost încă de­
ferite judecăţii.
Art. 2. — Numai imobilele aflătoare în cuprinsul terito-
riului RomânieTEtint'"'supuse legilor Române, chiar când ele se
posedă de străini.
L esile relative la starea cu™lăJsU&_capacitatea persoanelor
u r m ă r e s e l ^ n T i T m c â n d ei îşi .au r e ş e d i n ţ a
15 —
LEGILOR Art. 2
O instantă însă odată sesizată cu ju ­
decarea unei pricini continuă a fi
competentă m ai departe cu rezolvarea .
acelei afaceri deşi o lege posterioară
— fără a o desfiinţa pe dânsa ea in­
stantă judecătorească — ar da aface­
rile de asemenea natură în compe­
tenta unei alte instante. (Trib. I lfo v s.
I, 272 din 20 A pril. 1920. Curier jud.
36-37/1920; C. A p el Constanta 40 din 24
A pril. 1922. Curier jud. 10/923; C. A pel
Constanta 22 din 14 Mart, 1922. Justitia
Dobrogei 2/924; C. A p el Iaşi s. I, 1 din
Ianuar. 1923. Pand. Eom. 1923-III-121).
93. Se poate legifera retroactiv şi
pentru procese în curs întrucât nu se
ating drepturi câştigate, ia r intenta­
rea unui proces nu poate constitui cel
mult de cât o expectativă pentru titu­
larul actiunei. (Trib. Dorohoi 302 din
8 Dec. 1921, Jur. gen. 1923 No. 1795).
94. In lipsă de dispoziţii speciale, o
lege intră în vigoare în toată întin­
derea tării, din momentul publicării
ei în Monitorul O ficial iar nu din mo­
mentul când această publicaţie ajunge
în diferitele puncte ale tării. (Cas. I I ,
73 din 24 Mart. 1922, Jur. Rom. 11/922,
Pand. Eom. 922-III-160; Caş. I I I , 1514
din 1 NoV. 1922t Jur. Eom. 23/922. Cas.
I I , 69 din 15 Mart, 1922. Dreptul 28/922.
Pand. Eom. 1922, I, 98; Curier Jud.
25/923).
95. Conform principiului general-
mente admis, legile privitoare la ra­
porturile de drept public sunt prin
nai,ura lor retroactive, retroactivitate
reclamată tocmai de necesitatea de
uniform itate şi egalitate de drepturi
şi datorii, împiedicând astfel să se
pună în diseutiuni, situatiuni recu­
noscute prin legiu iri anterioare şi des­
fiinţate sub cea actuală; de aci, ca o
consecinţă logică, pricinilor deschise
sub imperiul decretelor-legi anterioare
li se aplică dispozitiunile legei în v i­
goare. (Judec. ocol. V I I Buc. 210 din 2
Iunie 923. Jur. Gen. 1923. No. 1836).
96. L egile de ordine publică se
aplică cu efect retroactiv. (Trib. V â l­
cea s. I, 110 din 5 April. 1924. Curier
jud. 17/924; C. A pel Buc. s. I. 67 din 15
Mart, 1924. Jur. Gen. 1924, No. 849; Cas.
I, 309 bis din 27 Febr. 1924. Jur. Gen.
1924 No. 905, Curier jud. 27/924).
97. A se vedea: A rt. 6» Index „R etro­
activitate“ ' şi „N eretroactivitate“ şi
notele respective; N ota 8 sub. art. 285;
A rt. 304. Index. „Retroactivitate“ şi
notele respective; A rt. 803 cu notele 3
şi 49; A rt. 1911 cu notele respective.
 A rt 2 sta tu t rk ai.. sta tu t PERSONAL. form a a c tf.lo k Codul civil

,, a a etelor.e supusă legilor tării unde se

ace ăctiîTTCiv. 34, 152, 885, 1773, 1789 ; Pr civ 374- C n
3— 5 ; Civ. Fr. 3 , ' J"

l^bitelrietei-rfÎirf' “ U> '°“ * " * *•*"* <*“*“ « tous “ “

loi françaisemeU^ 6S’ même C6UX Possédés Par des étrangers, sont régis par la

Les lois concernant l ’état et la capacité des personnes régissent les Français,
même résidant en pays étranger. v

Doctrină străină.

& î r i v w w w . ţ ţ u * j y * % p ‘ ’•°d' • * »-
ü ™ s K r Æ S L " r " f , ,d ,îv » s' 204' 2M' 2i°- '2 ,i * * 6U:
Be u d a n t , 1, 92; ’ ’
Co lin e t C a p it a n t , ed. 2-a, I, p. 42, 383, 422;

D A IK » uim.', 42°9Su r a . ;U rm'’ ”4° 9’ 427 uΓ“ -’ 448 urm ’ ; Supplément-, Lois. 275, 358 urm.,
ÜEMANTE ET COLMET DE SaNTERKE, I, 28 bis, II;
Demolombe, I, 70-72, 77, 80, 82-84, 90 urm 93 94- 96 10? 113 180 iaa o i - o «- oî»o u-
Fau stin H é lie , Lut. crim., il, 615, 634 urm ’ 642 urm 652 ’ ’ 98’ 2l/’ 26° ’ 268 blS :
Hue, I, 102 urm., 112, 117, 119, 136, 140, 143, 146, 147, 149, 152 urm 158 269-
L a u re n t I 84 urm 105, 117 urm .; P r. d. civ. I, 90; Dr. in r i l V w f l V civ ini
* * 244 u™" **»•> n » ' * «S. m W . V & f -
M oürlon , ed. 7-a, I, p. 51 urm.;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 187 urm •
W eiss II p. 199, 229, 276, 282, 299, 395, 396, 404, 405 408 urm 423 urm 430 4qi
437, 445, 446, 493, 497, 533, 559, 560,’ 567,' 575 ’ urm., 591, 60l urm , G l t ’s Îo ’ l Î p. S

Efectele contractelor• forma intrinsecă.

A ubry et R au , I, p. 106, 108; I, ed. 5-a, p. 162-164; I V p 606-
Ba u d r y et F ourcade , Des personnes I 227-
Demolombe , I, 105;
Hcc, I, 162; II, 60;
L a u r e n t Dr. civ. ini., VII, i;j3, 434 urm., V III 109 urm • 114 903 •
W eiss , II, p. 295, 629, 632, 634-639. '’ ’ ’

Efectele contractelor; forma extrinsecă.

A u b ry e t Rau, I, g 31, n. 15 şi 70; I, ed. 5-a, p. 167-170 172 173 • V ->53 -
o a u d r ï e t Fourcade, Des personnes, I, 215 218 219 221 923 y./r.. ’ “ ’
Demolombe , I, 105, 106, 106 bis ■ ' ’ ’ ’ - ' •
G lasson , Tom e I, p. 9, 10;
G u illo u a rd , T r cont. ’mar. I, 335.
Hue, I, 159, 168, 169;
L a u r e n t , I, 100, 154 urm.; X X I, 49;
W eiss , II, p. 254 , 255, 521; III, p. 532.

Proba contractelor.
A u b ry e t Rau, I, ed. 5-a, p. 170 urm. ; I, p. 112:
o a u d ry e t F ou rcade, Des personnes, I 221 •
L a u ren t, Dr. civ. Int., II, 252;
W eiss , II, p. 625.

Executarea contractelor

A u br y e t R a u , I, p. 107, 108; I, ed. 5-a, p. 164 165-

Hue, I, 173;
W eiss , II. p. 640.

— 16 —
Codul civil STATUT R EA L. STATUT PERSO NAL. FORMA ACTELOR Art. 2
Stingerea obligaţiunilor.
A ubky et Rau, I, 5-a ed., p. 165;
L au r e n t , Dr. civ. int., V III, 253;
Tkoplong, Tr. de la prescr., No. 38 ;
W e iss, II p. 643-645.

Doctrină românească.

Alf.xan dresco, I, ed. 2-a, p. 123 urm.; (IV, part. I, ed. 2-a, p. 62, 325, 327, 510,667 695-
a. 4, 783; IV, part. II, ed. 2-a, p. 55 ad notam; V, p. 357; v il, p. 457’ v in part. i'
ed. 2-a, p. 327, 473, 510 ad. notam, 663; XI, p. 423 n. 3 in fine); Droit ancien et mo­
derne de la Roumanie: p. 32, 59,80,147,213, 214, 391, nota 2, 392, 396, 415 458- Obser­
vaţie. sub. Trib. Iaşi s. 1. 8 April. 1902, Dreptul 44/902 ; Observaţie sub’ Trib civil
al Senei 27 Mart. 1902, Dreptul 27/1903; Observaţie sub. Cas.'I. 110 din 8 Febr
1912, Dreptul 40/1912; Observaţie sub. Trib. civil Albi (Tarn), 28 Aprilie 1912 Dreptul
71/1912; Observaţie sub. C. Apel Buc. 11 Mai 1910, Dreptul 64/1913; Observaţie sub
Gas. Fr. 20 Iulie 1909 şi sub. C. Apel Paris 2 Dec. 1898, Dreptul 64/913. Observaţie
sub. Cas. Fr. 30 Oct. 905, Dreptul 71/1906; Observaţie sub. Cas. I 508 din 8 Dec.
1906, Dreptul 10/1907; Observaţie sub. Cas. II, 149 din 30 Mai 190B, Dreptul 41/1907;
Observaţie sub. Trib. Imperiului german 1 Mai 1905, Dreptul 62/907 ; Observaţie sub.’
C. Apel Iaşi s. Ii, 13 Nov. 1907, Dreptul 23/908; Observaţie sub. Trib. civil Paris
s. I. 14 Feb. 1908, Dreptul 70/1908; „Locaţiunea lucrurilor în dreptul international
privat“, Dreptul 5/1909; „Mandatul în dreptul internaţional privat“ Dreptul 60/1909;
„Societatea în dreptul internaţional privat“, Dreptul 68/909; „împrumutul în dreptul
internaţional p r i v a t Dreptul 71/1909; Observaţie sub. Trib. civil din Béziers 19
Febr. 1910, Dreptul 63/1910 ; Observaţie sub. Cas. Olandeză 4 Iunie 1919, Dreptul
24/1921; Observaţie sub. Trib. civil Nice 25 Feb. 1920, Dreptul 24/1923; Adnotatie
sub. Trib. civil din Bayonne 14 Iunie 1898, Curier. Jud. 5/1900; Motive sub. Cas.
Austria şi Trib. Viena, Curier. Jud. 54/1900; Observaţie sub. Trib. civil Liège 13
Nov. 1898, Curier. Jud. 60/1900; „O femee despărţită sau al cărei bărbat s’a săvârşit
din viaţă, poate ea să se căsătorească în ţara noastră înaintea expirărei celor zece
luni de văduvie% Curier. Jud. 63/1900; Observaţie sub. C. Apel Paris, s. I şi II. 31
Iulie 1895. Curier. Jud. 69/900; Observaţie sub. Cas. I. 82 din 20 Febr. 1901. Curier
Jud. 24'1901; Observaţie sub. Cas. Turin 21 Dec. 1897. Curier. Jud. 2/1902; Observaţie
sub. Trib. Dorohoi 221 din 24 Sept. 1901. Curier. Jud. 10/1902; Observaţie sub'C.
Apel Buc. s. I, 28 din 1 Feb. 1902. Curier. Jud. 25/1902; Observaţie sub. Trib. Gori,
200 din 17 Mai 1902. Curier. Jud. 70/1902; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. II, 69 din
14 Mai 1883. Curier. Jud. 15/1903; Observaţie sub.’ Trib. civil Caracas (Venezuela)
26 Febr. 1902. Curier. Jud. 20/903; Observaţie sub. Trib. Covurlui s. I, 13 Dec. 1903!
Curier. Jud. 3/1904; Notă sub. C. Gand. 24 Dec. 1902. Curier. Jud. 13/1905; Observaţie
sub. Cas. Engleză, 4 Nov. 1912. Curier. Jud. 62/1913; Observaţie sub. Cas. Fr. 6 Febr.
1905. Curier. Jud. 33/1906; Notă sub. Trib. superior Colmar, 14 Iulie 1912. Curier
Jud. 63/1915; Observaţie sub. Trib. Pointoise 14 Ian. 1922. Pand. Rom. 1922. III. 113;
Observaţie sub. Trib. Ilfov s. III. 279 din, 28 Mai 1919. Tribuna Juridică 19-20/1919;
Observaţie sub. Trib. Iaşi s. I. 28 April. 1921. Tribuna Juridică 21-22-23/1921; Obser­
vaţie sub. Trib. Paris, 28 Iulie 1921. Pand. Rom. 1923-111-42 ; Observaţie sub. Com.
Centr. de jud. de pe lângă Casa Noastră. (Basarabia) 30 Mai 1922.’ Pand. Rom.
1923-II1-59 ; Observaţie sub. Trib. Nisa 18 Iulie 1922 şi Trib. Senei 29 Oct. 1921.
Pand. Rom. 1023-111-102 ; Observaţie sub. C. Apel Milan, Lucca, Parma şi Palermo.
Pand. Rom. 1923-III-105; Observaţie sub. Trib. civil Alba-Italia, 27 Febr. 1922. Pand.
Rom. 1923-III-106; Observaţie sub. Trib. civil Bruxelles 10 Febr. 1920. Pand. Rom.
1923-111-127; Observaţie sub. Trib. civil Paris 19 Nov. 1920. Pand. Rom. 1923-111-127 :
Observaţie sub. Cas. II 19 Sept. 1922. Pand. Rom. 1923-III-131 ; Observaţie sub. Cas!
Fr. 27 Mart. 1922. Pand. Rom. 1924-IU-39; Notă sub. Trib. Paris 23 Febr. 1923.
•Turispr. Gen, 23/1923. No. 1628; Observaţie sub. Trib. Paris 16 April 1924. Pand.
Rom. 1924-111-102; '
Cantacuzino M a tei, pg. 29, 45;
Cerban A le x ., Notă sub. Cas. I. 714 din 20 Sept. 1921. Curier. Jud. 23/1922;
D e g ré A le x a n d ru , Scrieri juridice, vol. I, pg. 484 urm. „Adnotatiune“ .
Hamangiu C., Observaţie sub. Trib. St. Etienne 2 Aug. 1921. Pand. Rom. 1923-III-141:
Ionaşcd R. TRArAN, Notă sub. Cas. I. 714 din 20 Sept. 1921. Pand. Rom. 1923-1-191 ;
Juvara N. A l f r e d , „Dreptul internaţional privat dinaintea Tribunalelor R o m â n e Dreptul
No. 60, 61, 65, 68, 69, 74, 78, 83, 84/1900; 19, 21/1901; „Divorţul soţilor Bertola“. Dreptul
54/910; 55/910; Adnotare sub. Cas. I. 30 Ian. 1912. Revista Critică No. 5/912; Notă
sub. Trib. Gorj, s. I. 259/1920. C. Jud. 4/1921; Notă sub. Trib. Tecuci. 24 Ian. 1920.
Curier Jud. 9/1921; Notă sub. Trib. Iaşi s. III, 20 Iulie 1921. Curier. Jud. 13/1922;
Krainic. S., Observaţie sub. Trib. civil de Saintes, 7 Mart, 1922, Pand. Rom. 1923-III-101 :
Maxim G. D., Notă sub. C. Apel Buc. s. III, 182 din 28 Mai 1924. Pand. Rom. 1924-II-146'

53707—Codui Civil adnotat

— 17 —
 Art. 2 STATUT R EA L. STATUT PERSO NAL. FORMA AC TELOR Godul civil

M ™ r S « r ^ (7 re p tu ie?2 / 1 9 oT a 9UVernează im obiliară Şi M a r a

N acu , I, p. 76 urm., 155;

PEmjEJd.A8/D 1922'■ L (lFER)’ N° ta SUb' Trib' VlaŞCa S- 1 1585 din 23 Mart 1921> Curier
P o ssa M ir c e a , Nota sub. Trib. Iaşi s. I, 24 din 26 Feb 19*1 P a n rl R n m IQ99 TT fii-
Nota sub. Trib. Iaşi s. III, 20 Iulie 1921, Pand. Rom 1922-11 147 1922-n -61’
R a d u l e s c d S i l i c , Observaţie sub. Trib. Romanaţi 21 Mart. 1911. Dreptul 24/1911' Obser-
vaţie sub. Trib. civil Bruxelles 24 Mart. 1912, Dreptul 34/1914- uosel
R ^ s u c ia n u M. D., Aota sub. Cas. I, 714 din 26 Sept J921 Pand Rom 1Q22 T 2^7 -
W TnNTNA l0Ark Î 1 a SUht - Cas- ’’ 714 din 20 4 ° ? i i i Pand r S T S - S ’
Suciu I. A., „Combaterea teoriei statutelor în dreptul român“. Dreptul 23/1905'
lA T A R u G. V ., Prezidentul tribunalului, p. 64;
T o n e a n u N. C., „ Persoana morală străină“ . Curier. Jud. 16/1902.
IN D E X A L F A B E T IC
A bse n ţă 61. 15, 18, 20, 42, 50, 56, pronunţa asupra unei chestiuni de
A c te autentice 20, 25, 59. 57, 64. statut personal în ranort cu un străin_
A c te consensuale 20. L e g e a person ală 1, 3-5, 10, nu poate^ aplieâ acelui străin altă lege
A c je străine 69. 12, 14, 22, 29, 35, 39, 50,
A c ţiu n i personale 6. 52, 55, 58, 61, 64, 65, 67.
personală decât pe cea străină. V io la ­
A c to r sequitur forum rei rea acestei regule numai atunci poate
6 12
, .
L e g . străină 1,3-5,11,34-37.
42, 44, 52-54, 59, 60, 68. da loc la casare când străinul, invo­
A d o p ţiu n e 29. Lo cu s regit actum 2, 4, 5,
A g e n ţi diplom atici 3, 4. 27. 7, 9, 14, 15, 18, 20, 42,
când în _favoarea sa statutul său per­
37, 38, 69. 50,56,57,59, 62,68, 71, 72 sonal şi_ producându-1 înaintea jude­
Alim en te 56. M ajoritate 29, 35, 58. cătorului român, acesta ar refuza de
A n e x iu n e 63. M inister E xtern e 24, 69.
A n u la re 3. Minoritate 13,15,45, 58,67.
aplieâ, aplicând un statut personal
A p e l 3, 55. Naţionalitate 15, 16, 28, 35, roman, contrar statutului personal
Autentificare 20, 25, 68, 72. 41, 47. străin. (Cas. I, 337/Sept. 11/69. B. p.
Biserica 70. Naturalizare 15, 16, 51.
B u c o vin a 63. N u lităţi 30.
Capacitate 5, 14, 15, 20, O rdine p u b lic ă 56, 60-62, 2 Dună dreptul internaţional p ri­
22, 28, 29, 35, 45, 46, 49,
56, 58, 63.
65, 71. vat, legea locului situatiunii imobilu­
O rgan izare bisericeasca 70.
Caragea 3,4 54. Otom ani, sâ rb i 50, 52, 54,
lui, sau, de este vorba de mobile, ia­
Căsătorie 7, 9, 14-18, 22, 55, 66, 67. răşi leo-ea locului situatiunei lor pe
26-33, 41, 42, 56. Posesie de stat 33. timpul, vânzării, este aceea care regu-
Căsătorie reJigioasă. 18, j Preferin ţă 2.
30, 33. P ro b e 49, 54.
leaza dreptul de preferinţă între cre­
Catolici 14,15,30,39,41,42. P ro c u ră 24, 68, 72. ditorii aceluiaşi debitor, oricare ar fi
Cod c ivil austriac 44. P rotecţie străină 3, 38. locul naşterii creanţelor. P rin ur­
Competenţă 3, 4, 6, 8-12, P rotest 68.
22, 23, 27, 32, 38, 42. R eciprocitate 29.
mare, aceiaşi lege are să determine
Conflict de legislaţie 16, R e gu la m , organ ic 34, 47. modul^ exercitării acelui drept de pre­
20, 35, 37, 44, 66. — ’ R eşedinţă 22, 28, 29. ferinţă, astfel că, dacă prin acea lege
C opil natural 44. R etroactivitate 51.
Consulate, vezi consuli. Separaţie de corp 10, 45.
se impun conditiuni de publicitate,
C o nsuli 3, 4, 27, 37, 38, 69. Sezina 21. cum transcriptiuni sau inscriptiuni
Contestaţie 6. S tare c iv ilă 5, 15, 18, 27-29, in registre publice, pentru exerciţiul
Conven ţii consulare, 38, 45, 49, 58, 63-65 , 67, 70.
40, 45, 47. Statui personal 3-5, 10, 12,
dreptului de preferinţă, numai credi­
C onvenţia dela H a g a 65. 14-17, 20, 22, 26, 28-32, torii cari s’au conformat acelor con­
D ata certă 20. 35, 39, 41, 45, 46, 58, 63. ditiuni de publicitate, pot beneficiâ şi
D erogaţii 6. Statut real 19,30, 23, 36, 64.
D ivo rţ 6, 7, 8, 9, 14-16, 22, Statut teritorial 26.
opune acel drept celorlalţi creditori.
26, 28, 29, 31, 39, 41-43, S trăin i 1, 3-8, 12-17, 19, 21, Acest principiu nu este în -desacord
45, 65. 22, 26, 33-35, 37, 39-45, cu fOCMS re g it actum, căci dacă pentru
D o b ro g e a 67. 51, 54-56, 58, 62, 64.
D om iciliu 22. 29, 31, S uccesiu n i 21, 23, 32, 34,
validitatea unui act este deaiuns a se
'34,-43. — 36-38, 40, 52-55, 60, 61, conforma form alităţilor prescrise de
Dotă 57. 66, 67. legea locului unde el s’a încheiat, este
D rep t câştigat 16. S uccesiun i a b intestat 19,
D rep t de preferinţă 2. 53. nevoe^ pentru exercitarea drepturilor
D rep t internaţional 28, 30, S uccesiu n i vacan te 19. derivând din acel act, a se conforma
49, 52, 56, 66. T eritoriu străin 3,36,37,55 cu legile locului unde se execută ac­
E m an cip are 29. Testam ente 4. 5, 25, 29, 62.
Erede, vezi succesiuni. Testam ent v e rb a l 50.
tul. (Cas. I, 257/Iun. 9/71, B. p. 122).
Executări 4, 5, 11, 12. T ranzacţie 45 3. Tribunalele consulare sunt com-
Fiiiaţiun e 15, 29, 49, 54. Tratate internaţionale 12,
2--S*J!0, 38, 40, 45, 47.
petmte a pudecâ procesele civile din-
25, 50, 59. T rib u n a le consulare, 3, 4, .suPu®ii. l ° r' chiar pe teritoriul
Im obile (s t r ă in i) 20, 23, 32 27. străin lor, intru cât nu se ating prin
36, 37, 40, 55, 61, 64. T u rc i, a se vedea „O to ­
Jurisdicţiune 3, 4, 6, 8-12, m an i“ .
acea judecată interesele vreunui na­
22, 23, 27, 32, 3g;""52, T utelă 13, 34. ţio^ <1; şi aceasta rezultă din art. 13
L e g a ţiu n e 24. U rm ărire 3. şi urm. cod. civ., după care un pămân­
L e g e a lo cu lu i 2-5, 7, 9, 14, V ân zare 20, 67.
tean are facultatea să acţioneze pe
Jurisprudenţă. străinul cu care a contractat şi înain­
tea tribunalelor străine. In adevăr, ho-
1- Singura consecinţă ce rezultă din tărîrea consulatului între două per­
principiul că statutul personal urmă­ soane supuse aceleiaşi protectiuni, se
reşte persoana ori unde s’ar află, este consideră, după ficţiunea admisă în
că judecătorul român, chemat a se dreptul internaţional public, ca dată
Codul civil STATUT REAI.. STATUT
pe teritoriul statului ce reprezintă, a-
dică în tară străină. Deci curtea de
apel, care anulează urmărirea im obi­
liară făcută în puterea hotărîrei con­
sulatului, pe temei că nu posedă o ho-
tărîre a tribunalelor române, face o
manifestă violare a art. 374 pr. civ. şi
aplică greşit art. 63 pr. civ.; iar argu­
mentul pentru anularea urm ărirei în
baza art. 2 c. civ. nu este fundat pen­
tru cuvântul că, în specie, nu e vorba
de partagiul imobilului, ci de îm pli­
nirea^ unei sume de bani prin punerea
în vânzare a imobilului, conform cu
dispozitiunile prescrise de legea de
procedură. (Cas. I, 457/Nov. 28/71, B.
p. 393).
4. P rin art. 2 c. civ. se consacră prin­
cipiul de drept internaţional, admis în
general, că form a exterioară a actelor
se regulează după legile locului în
care sunt făcute, principiu rezumat în
adagiul locus re g it actum ; de unde
rezultă, că numai astfel actul unei
persoane, făcut în tară străină, poate
să producă efectele sale, nu numai în
patria sa, dar şi chiar în alte tări
străine, şi cu m ai mare cuvânt că ac­
tul străinului trebue să aibă form a
exterioară a leg ii tă rii în care domi­
cilia sau resida în momentul confec­
ţionării actului, dacă ’şi propune a’l
execută în acea tară. Acest principiu
aplicându-se la toate actele publice şi
private, se aplică de asemenea şi la
testament sub oricare din formele
prevăzute de legea tă rii în care se
confecţionează. Or, după acest prin­
cipiu, testamentul făcut de un străin
în România, nu poate produce efec­
tele sale în România, şi nu poate fi va­
labil decât numai pe cât timp el va fi
redactat în vreuna din formele exte­
rioare cerute de legea tării. Ia r art.
885 c. civ. este o exceptiune la regula
generală stabilită prin adagiul locus
regit actum şi ca atare nu se poate
întinde m ai departe de cazul ce pre­
vede, de permisiunea ce acordă legea
pământului de a testă în tară străină
în două din form ele prescrise de legea
patriei, pentru form a exterioară a
testamentelor, când voeşte ca testa­
mentul său, să-şi producă efectele în
ţara sa, căci aceasta nu poate să o-
blige pe alte tări străine în care tes-
tatorele ar vo i să se execute testa­
mentul său, şi cu atât mai mult nu
obligă tara în care s’a form at testa­
mentul, fără observarea form elor ex­
terioare prescrise de legea acelei tări.
Deci nu e valid un testament făcut în
România şi legalizat, în ce priveşte
iscălitura, de un consulat. (Cas. I, 425,
Dec. 1/72. B. p. 338).
5. P rin art. 2 c. civ. se consacră
principiul de drept internaţional ad­
mis în general că form a exterioară a
actelor se regulează după legile locu­
— 19 —
PERSONAL. I'ORM.V ACTELOR Art. 2
lui în care sunt făcute, principiu care
se formulează prin maxima locus re­
g ii actum şi care dobândeşte şi o mai
mare vigoare când străinul care con­
fecţionează actul în străinătate do­
reşte să’l execute în acea tară. Acest
principiu aplicându-se la toate actele
publice şi private se aplică de aseme­
nea şi la testamente. A stfel fiind, tes­
tamentul făcut de un străin în Româ­
nia nu poate produce efectele sale în
România decât numai dacă el va fi
redactat în vreuna din form ele exte­
rioare cerute de legea tării. Argum en­
tul că statutul personal urmăreşte pe
străin în tară străină şi că prin ur­
mare străinului urmează să i se aplice
legile tării sale, nu’şi poate avea apli-
catiune în specie, de oarece aci nu e
vorba despre starea civilă şi capacita­
tea străinului ca instantele judiciare
pământene să aibă nevoe să consulte
legile străinului, ci numai despre fo r­
ma exterioară a actelor care se regu­
lează de legea pământeană conform
art. 2 al. I I . Asemenea nu se poate
susţine că adagiul locus re g it actum
este facultativ, iar nu im perativ, în
fata textului leg ii atât de clar şi ca­
tegoric. (A pel Buc. I I I , Apr. 26/73;
Dr. 36/73).
6 . Tribunalele tărei instituite pentru
a judeca contestatiunile dintre ro­
mâni nu devin competinte a judecă
contestatiunile dintre străini decât în
cazurile anume prevăzute de lege, pre­
cum când este vorba de o acţiune re­
lativă la un im obil situat în România,
conform art. 2 c. civ. R elativ la acţiu­
nile personale legiuitorul n’a regulat
competinta tribunalelor române decât
în ceeace priveşte contestatiunile ivite
între români şi străini. In lipsă de
un text pozitiv, în lipsa vreunei dis-
pozitiuni relativă la contestatiunile
ce se pot iv i între străini nu putem
recurge decât la regulile dreptului co­
mun, adică când este vorba de o ac­
ţiune personală, intentată de un străin
contra unui alt străin ,' defendorul să
nu poate f i actionat decât înaintea ju ­
decătorilor săi naturali. Si. deşi după
art. 11 străinii se bucură de aceleaşi
drepturi civile ca şi rom ânii îns“ pen­
tru a pătrunde în spiritul legiuitoru­
lui, acest articol nu trebue a fi inter­
pretat într’un mod izolat, ci în com-
binatiune cu art. 13, căci dacă legiu i­
torul ar fi vo it să facă vreo deroga-
tiune regulilor comune, actor seauitvr
foru m rei, apoi atunci n’ar m ai f i avut
nevoie de a acorda • românilor, sub
form a unei favoare, dreptul de a ac­
ţiona pe străini înaintea instantelor
române. A s tfe l fiind, tribunalele sunt
incompetinte de a judecă divorţul în­
tre doui străini. (A pel Buc. I. Iun.
9/72. D r. 31/73).
7. Dreptul de a se căsători şi de a
 Art. 2 STATUI REAL. STATUT
cere ca justiţia să se pronunţe în p ri­
vinţa cererilor ce derivă din contrac­
tul de căsătorie este necontestat un
drept a v ii. Or, prin nici un articol nu
se hotărăşte ca procesele la care ar
da naştere căsătoriile dintre străini
şa nu se judece de tribunalele ţării.
A se admite contrariul ar fi a contra­
veni la dispoziţiunile exprese ale art.
, c-. C17- .Şi a tolera ca procesele ce
sa r isca intre străinii dom iciliaţi în
ţara şi care ar deriva din exersarea
drepturilor curat civile să fie jude­
cate nu de fireştii judecători ai locui-
terilor^ acestei ţâri, ceeace ar fi a con-
travem şi dispoziţiunilor art. 14 din
constituţiune. Chiar când legiuitorul
roman nu ar fi acordat străinilor un
drept atat de întins ca cel determinat
prin art. 11 c. civ., totuşi dacă părţile
a r i ! consimţit a f i judecate şi divor­
ţate de tribunalele române, tribunalele
?A r^fr -RPuter refuză de a’i judecă.
(Apel, Buc. I, Dec. 15/73, D r. 5/74).
8. Obligaţiunea de a distribui justi-
l,a T1° 7 -Car'ii-+ °* CCre’ fără distinc'ţiune
de naţionalitate, constitue pentru ori-
numai 0 datorie prescrisă
de dreptul ginţilor, dar încă o necesi­
tate socială ce se impune în interesul
ordinei publice, pentru ca omul, des­
tinat a avea raporturi sociale, să nu
ajungă a şi face justiţie singur când
interesele _ sale ar f i lezate. Si nu
exista nici o dispoziţiune prohibitivă
de lege care să oprească tribunalelor
romane de a se pronunţă asupra con­
flictelor dintre străini ; din contra,
străinii fund admişi, după art. 11 e.
civ., a se bucură de aceleaşi drepturi
civile ca şi naţionalii, ei sunt în drept
Î ? .?■ reclama justiţie dela tribunalele
ţ a r u m aceleaşi condiţiuni ca şi ro­
manii. Deci tribunalele române sunt
m drept de a statuă şi asupra cererei
de divorţ dintre doui străini domici-
39/74) a' BUC- 1 Mai 74’
9- Contractul de căsătorie nu are de
obiect Tmmai nişte simple drepturi
private, ci el cade mai ales în dome­
niul ondinei publice, şi astfel chestiu­
nile relative la desfacerea căsătoriei,
n.u fi străine de competinţa auto­
rităţilor locului unde se produc de
către însăşi părţile interesate sau de
una dintr’însele numai, oricare ar fi
naţionalitatea lor. Si, după art. 216 c.
civ., autoritatea competinte a judecă
cererile de divorţ pentru cauză deter-
minată, este tribunalul locului unde
părţile ’şi-au domiciliul. (Gas. II, 1
Ian. 8/75. B. p. 3).
a *0. Deşi este stabilit în principiu că
,e®e?ce Priveşte legile relative la
statutul personal al unei persoane, ele
îl urmăresc în orice stat s’ar stabili,
nu este însă mai puţin constant că
Ja acest principiu este pusă o restric-
PERSONAJ.. FORMA
ACTEI.OB Codul civil
ţiune, adică, că acele legi ’1 vor urmă
numai intru atât întru cât ele nu vor
atinge ordinea publică şi bunele mo-
ravu n m acel stat. Or, legiuitorul
nostru, care a copiat mai în tot codul
irancez, desigur a avut în vedere dis-
poziţiunea de separaţiune de corp,
uar cu toate acestea, crezând-o con­
trarie ordinei publice şi bunelor mo-
ravuri, n a adoptat-o şi prin conse­
cinţa ea nu poate fi acordată de jus-
r<),îîlarlăI în tr’un mod definitiv.
(T n b ..Ilfo v , I, Febr. 6/80, Dr. 7/80).
■- O hotărîre dată în ţară străină
nu se poate declară executorie în Ro-
mama dacă s’a pronunţat de o auto­
ritate judecătorească necompetintă ;
şi chestiunea competinţei are a se ju ­
deca după legile ţării unde se urmă­
reşte execuţiunea, căci chestiunea de
competinţă este o chestiune de drept
public şi în privinţa acestor chestiuni
nl c}- I.n\ stat suveran nu poate, fără a
abdica la independenţa sa, să se supue
Icgiior unui alt stat. (Cas. I. 338/80,
Oct. 20/80, B. p. 348).
12. E constant în drept că legile
care servesc de bază pentru a aprecia
competinţa nu sunt ale statului unde
s a pronunţat o hotărîre ci ale acelui
unde se execută acea hotărîre, acest
stat ne putând face abstracţiune de
regulile de competinţă consacrate de
propriile sale legi. Deci o persoană
condamnată de un tribunal străin şi
cu domiciliul în România, fie acea
persoană român sau străin — străinii
după art. 11 bucurându-se de aceleaşi
drepturi civile de care se bucură şi
romanii — nu poate fi distrasă de la
judecătorii săi naturali, afară de vreo
dispoziţiune formală a leg ii române
sau a vre-unui tratat internaţional.
Or, o asemenea dispoziţiune sau ase­
menea tratat ne existând între Ro-
mania şi Austria regula actor seouitur
forum, re i se impune în ori ce afacere
personală şi m obiliară ea aiVlicaţiune
a unui principiu de drept public intern
roman şi observat de m ai toate legi-
slaţiumle străine. Şi o hotărîre pro­
nunţată în dispreţul acestei regule
trebue a fi considerată ca o hotărîre
pronunţată de un tribunal incompe­
tent după legile din România unde se
cere a fi executată, autorităţile ro­
mane neputându-i recunoaşte nici o
valoare legală, nici o forţă obligatorie.
î?i aacă prin excepţiune la acest prin­
cipiu art. 13 acordă unui român fa ­
cultatea de a trage pe un străin îna­
intea tribunalului român pentru înde-
plinirea^ obligaţiunilor contractate de
dansul in România sau în străinătate:
rootesa contrarie nu poate fi admisă
fără a contraveni dreptului de suve­
ranitate internă asupra căruia repausă
regula actor seauitur foru m rei, fără
a acorda străinilor nişte drepturi
create de legiu itor în interesul naţio­
Godul civil STATUT R EA L. STATUT
nalilor sâi. (A pel Buc. II, 85, Febr.
12/80, D r. 12/80).
13. Tutela m inorilor străini se regu­
lează după legile lor naţionale în ceea
ce priveşte administratiunea averei
lor de către tutor. Ast-fel, un tutor
francez e în drept a intră în posesiu­
nea averei mişcătoare cuvenită mino­
rilor francezi, deşi s’ar află depusă la
tribunalele române. (A p el Buc. I, 216,
Oct. 12/81, Dr. 3/81).
14. îm prejurarea că căsătoria între 2
catolici supuşi austriaci, domiciliaţi
în tară, s’a săvârşit în România, are
efectul juridic că validitatea formală
a căsătoriei nu se va putea tăgădui în
Austria, dacă ea s’a celebrat după fo r­
mele usitate în România, form a acte­
lor regulându-se după legea locului
unde ele s’âu form at (locus re git ac-
tum, art. 152 c. civ.); nu are însă cât
de puţin consecinţa de a face aplica­
bilă legea română şi în ceea ce p ri­
veşte substanta şi efectele căsătoriei,
legile relativ® la capacitate şi la sta­
tutul persoanelor urmărind pe străini
în ori ce tară s’ar aflâ (art. 2 comb.
cu art. 11 c. civ.). Şi statutul perso­
nal străin încetează de a fi aplicabil
în România, nu când dânsul e în con-:
flic t cu o lege^ de ordine publică, ci
când dânsul e în opozitiune cu o lege
de politie şi de siguranţă (v. art. 3 al.'
1 c. civ. fr.), căci capacitatea şi sta­
tutul persoanelor interesează într’un
grad înalt ordinea publică şi se recu­
noaşte totuşi (art. 2 comb. cu art. 11 c.
civ.) că chestiunile de statut şi de ca­
pacitate au a se judeca după statutul
personal străin. Ia r legiuitorul român
a admis divorţul (a r t 209 c. civ.) nu
pentru că credea că siguranţa Statului
reclamă această măsură ci pentru că
presupunea că scopul moral al căsăto­
riei nu se poate atinge complect fără
de aceasta* siguranţa unui stat ne-
fiind cât de puţin ameninţată, (exem­
plul A ustriei dă acestei propozitiuni
o întărire em pirică) prin aceea că se
opreşte despărţenia între catolici şi se
admite între necatolici. Apoi, art. 11
c. civ. dispune, nu că străinii sunt în
drept a cere totdeauna şi în toate ca­
zurile aplicarea legei române, ci că
străinii se bucură în România de ace­
leaşi drepturi ca românii, şi dar, sta­
tutul personal urmărind pe români în
ori ce ţară s’ar aflâ (art. 2 c. civ.), ur­
mează că legile concemând capacita­
tea şi statutul persoanelor urmăresc
de asemenea pe străini în România.
A şa dar, instanţa de fond neadmiţând
divorţul între 2 catolici ^ supuşi au­
striac!, dom iciliaţi în România, departe
de a violă legea din contra, îi dă o
exactă interpretare. (Cas. I I , 108/83,
N ov. 18/83, B. p. 1115).
15. Este de principiu, principiu de
— 21 —
PER SONA L. FORMA ACTELOR Art. 2
alt fel stabilit şi prin art. 2 c. civ., că
statutul personal urmăreşte pe indi­
vid în ori-ce ţară s’ar aflâ. Or, legile
relative la filiaţiune, minoritate, căsă­
torie, sunt legi relative la starea ci­
vilă, incapacitatea persoanei, cu alte
cuvinte leg i de statut personal, care
urmăresc pe individ ori şi unde s’ar
găsi el. A st-fel fiind, cum după legile
austriace, dacă soţii sunt de religiune
catolică, divorţul nu e permis, un au­
striac de religiune catolică, căsătorit
cu o catolică, care prin căsătoria a de­
venit austriacă, nu poate fi divorţat
conform legei austriace, care e aplica­
bilă în specie. Şi chiar dacă soţii sunt
născuţi şi dom iciliaţi în România, a-
ceasta nu constitue unul din m ijloa­
cele prevăzute de lege pentru a perde
sau a câştigă calitatea de cetăţean, na­
şterea unui individ în ţară străină şi
faptul că el locueşte în acea ţară nu
atrag pierderea’ naţionalităţii ce a
avut-o prin naştere dela părinţii săi,
nici câştigarea naţionalităţii în care
s’a născut, dacă nu îndeplineşte cele-
lalate condiţiuni cerute de lege pentru
naturalizare. Asemenea faptul că o
atare căsătorie s’ar fi contractat în
România nu o face să fie supusă_ le­
gilor române, căci acest principiu e
aplicabil numai în ce priveşte forma
contractului de căsătorie, pe baza
principiului locus re g it actum, ia r în
ce priveşte capacitatea persoanei,
adică dreptul de a se căsători sau de
a se divorţa, se regulamenteazâ după
legea statutului personal în ori şi ce
ţară ar f i individul şi sub ori şi ce
form ă s’ar face actul. In fine, ori şi
de ce natură ar f i contractul de căsă­
torie sub legile române, chiar de ar fi
un contract pur civil, aceste legi nu
pot fi aplicabile străinului. (A pel Focş.
II, 94/Sept. 7/23, D r. 1/83).
16. Naturalizaţiunea obţinută de un
străin îl face să se bucure de toate
drepturile recunoscute cetăţenilor ro­
mâni şi prin urmare şi de dreptul de
a cere divorţul. Ia r statutul personal
al soţiei în momentul celebrărei căsă­
toriei, statut care nu’i permitea de a
divorţa, nu poate constitui pentru
dânsa un drept câştigat, dreptul so­
ţului de a-şi schimba naţionalitatea
ne putând intra în comerţ şi ca atare
form a obiectul unei convenţiuni. Apoi,
în caz de conflict de legislaţiune, tr i­
bunalele române sunt ţinute a aplica
legea română cu precădere asupra le-
gislaţiunei străine. ' (Trib. Ilfo v , I I I ,
Iun. 25/83, D r. 62/83).
17. Legile de statut personal al fie­
cărei persoane urmăresc pe acea per­
soană şi în ţară străină, sub singura
restricţiune ca ele să nu fie contrarie
acelor de ordine publică şi bunelor
Art. 2 S T A T l'T HI'.AI..
m oravuri ale tării în care străinul îşi
mută reşedinţa. P e baza acestui prin­
cipiu, căsătoria contractată între stră­
ini, în ce priveşte formele, este supusă
legilor lor. Deci este valabilă căsăto­
ria a doui supuşi austriaci celebrată
în România înaintea oficerului res­
pectiv a cultului viito rilo r soţi. (A pel
Focşani, II, 162, Dec. 19/81, D r. 24/83).
18. Legiuitorul român, voind a asi­
gură starea civilă a supuşilor săi, a
<‘dicta1 o pedeapsă, pentru ca celebra­
rea religioasă a cununielor fără în­
deplinirea prealabilă a form elor civile
să nu inducă persoanele inculte în e-
roare de a crede că benedicţiunea reli­
gioasă este suficientă pentru validita-
tatea căsătoriei. O asemenea măsură
de precauţiune, legiuitorul n’a putut-o
luă negreşit decât pentru supuşii lui,
cărora le putea impune şi form ele ci­
vile ale căsătoriei, iar nici cum şi pen­
tru supuşii străini ale căror form e de
căsătorie sunt regulate după legea ţâ­
rei lor. De altă parte, după art, 11 c.
civ., străinii se bucură în România de
aceleaşijdrepturi ca şi rom ânii; şi dacă
art. 152” c. civ., lasă a se înţelege că
românii se pot căsători în străinătate
cu form ele prescrise de legea noastră,
apoi în virtutea principiului de mai
sus, caută a se admite că şi străinii
se pot căsători în România cu înde­
plinirea form elor cerute de legea lor
naţională, cu atât m ai mult că regula
locus re g it aetum este facultativă pen­
tru părţi, ia r nu obligatorie. (Cas. II,
76/Febr. 11/85. B. p. 134).
19. Legea asupra succesiunilor ab
intentat având de obiect dominant, de
scop imediat şi esenţial, devoluţiunea
sau transmisiunea bunurilor, resultă
că dânsa este o lege de statut real. Şi
art. 2 declară că imobilele^ posedate
chiar de străini şi aflătoare în cuprin­
sul teritoriului României sunt supuse
legilor acestei ţări, căci s’ar f i atins
independenţa şi suveranitatea naţio­
nală, dacă aceste im obile ar f i fost
supuse leg ilor străine, în lipsă de con-
venţiune specială. A stfel fiind, trans­
misiunea ab infestat a imobilelor
aflate în România şi aparţinând stră­
inilor se regulează de legile române.—
A rt, 2 ne supunând însă legilor române
de cât imobilele din România aparţi­
nând străinilor, exceptă virtualmente
mobilele (inclusio unius est alterius
exclusio); şi aceasta este de acord cu
principiile generale de drept, căci mo­
bilele n’au o situaţiune permanentă,
şi de aci ficţiunea de drept care le
consideră situate la domiciliul per­
soanei (m obilia ossibus personae in-
hoerent). A st-fel fiind, mobilele ur­
mând persoana defunctului, succesiu­
nea lor ab intestat se va regulă de le­
gile tării lui de cujus. Insă regularea
STATUT PERSO NAL. KOHMA ACTELOR Codul civil
universalităţii unor asemenea bunuri
mobiliare fiind supusă legei ţârei do­
m iciliului proprietarului numai din
cauza relaţiunei juridice ce există în ­
tre persoană şi această universalitate,
urmează că ori de câte ori această re-
laţiune juridică n’ar există, mobilele,
considerate atunci individualmente,
nu vor mai f i guvernate de cât de le­
gea situaţiunei lo r actuale, căci, de şi
statul este şi el succesor, dar n’are ace­
laşi titlu ca rudele defunctului, el n’are
nici o calitate de a succede, şi dacă
legea îi atribue succesiunile vacante,
aceasta o face prin aplicaţiunea prin­
cipiului că bunurile vacante şi fără
stăpân aparţin domeniului public, care
principiu fiind de ordine publică face
parte din statutul real. A st-fel fiind,
statului român se vor atribui prin
dreptul de desherenţă mobilele lăsate
în România de un străin decedat fără
succesori. P rin urmare, dacă străinul
defunct, pe lângă im obile a lăsat şi
avere m obiliară în România, averea
m obiliară deşi ar urmă a se regulă
de legile ţă rii defunctului, însă dacă
nu se constată legalmente că defunc­
tul a lăsat erezi, în asemenea caz acea
avere cuvenindu-se statului român
prin desherenţă, urmează asemenea că
autoritatea română este în drept a o
conserva şi administrâ. (Trib. Ilfo v ,
s. vac., Aug. 27/87, D r. 64/87).
20 . L egile cari regulează form a ex­
terioară a actelor nu fac parte nici din
statutul real nici din statutul personal,
pe câtă vrem e nu au de obiect a deter­
mină nici condiţiunea juridică a bu­
nurilor nici capacitatea persoanelor.
Şi dificultăţile la cari dă loc conflic­
tele ivite între zisele legi se rezolvă prin
nişte consideraţi uni cu totul străine
dinstincţiunei ambelor statute. P rin
urinare, îm prejurarea că imobilul care
a făcut obiectul vânzării este situat în
B ulgaria şi îm prejurarea că. părţile
contractante sunt Bulgari, nu sunt de
nici o greutate pentru resolvarea con­
flictului existând între legea română,
care face din vânzare un contract con­
sensual, şi legea bulgară, care a făcut
din acel contract un contract solemn.
Căci e de principiu, că dificultăţile la
cari dă loc conflictul legilor relative
la form ele exterioare ale actelor se re­
zolvă prin aplicarea regulei admisă de
toate naţiunile civilizate: locus re g it
actum, regulă care se întemeiază pe
interesul ce-1 are ori ce naţiune ca su­
puşii săi, pe* când se află în străină­
tate, să poată îndeplini cu înlesnire
actele vieţei civile, acte care adesea
ori nu le-ar putea îndeplini, dacă ar
fi nevoiţi să recurgă pentru îndepli­
nirea lor la formele actelor prescrise
prin legea lo r naţională. Ia r regula
locus re g it actum se aplică la actele
— 22 —
Codul civil STATUT R EA L. STATU I'
autentice, ea şi la cele consensuale, şi
nu e nici un m otiv de a distinge, fiind
că în ambele cazuri aceeaşi necesitate
există ca părţile să recurgă la formele
prescrise de legile locului unde con­
tractează. De unde resultă că, pentru,
a se şti dacă un contract trebue sauj
nu pentru validitate să fie făcut îni
form a autentică, trebue aplicată legeş
locului facerei contractului. Deci e
valabilă vânzarea făcută în România
a unui im obil din Bulgaria printr’un
act sub semnătură privată şi având
dată certă, deşi după legile bulgare se
cere form a autentică pentru validita­
tea unor atari acte. (A pel Buc. I I I , 250,
Nov. 12/87, D r. 6/88).
21. Din art. 2 resultă că imobilele
aflate în România ce fac parte dintr’o
succesiune lăsată de un străin decedat
în România sau în străinătate, sunt
exclusiv supuse leg ilor române, fie
că erezii sunt români sau străini, şi
în asemenea caz se procede ca şi cum
străinul ar f i lăsat două succesiuni
distincte. ( Quot sunt bona diversis
te rrito riis obnoxia, totidem patrim o-
nia in telligu n tu r). Ast-fel, deşi succe­
siunea e deschisă în tară străină, deşi
erezii colaterali sunt străini şi după
legea ţării lor ar avea sesina, totuşi
ei trebue să se conforme legilor ro­
mâne, şi ca atare urmează să ceară de
la justiţie trim iterea în posesiune.
(Trib. Ialom., 112/Mai 17/88. Dr. 44/88).
22. După art. 11 străinii bucurân-
du-se în România de aceleaşi drepturi
ca şi Românii, şi după art. 2 statutul
personal urmărind pe Români în ori­
ce ţară, s’ar află, urmează de aci că
legile concernând capacitatea şi starea
persoanelor urmăresc de asemenea pe
străini în România. Ori, cum după
art. 216, cererea de despărţenie nu
poate fi intentată de cât la tribuna­
lul districtului în care soţii îşi au do-
micilul, şi prin urmare în totdeauna
la domiciliul soţului, de oarece, după
art. 98, femeea m ăritată n’are alt do­
m iciliu decât acela al bărbatului său,
s’ar păreâ că tribunalele române nu
sunt competente de a se pronunţa asu­
pra divorţului între doui străini do­
m iciliaţi în străinătate. Insă dacă e
vorba de o căsătorie contractată în
România şi desfacerea căsătoriei fiind
de ordine publică, statutul personal
cată să se plece înaintea acestui înalţ
principiu. In sprijinul acestei teorii
Vine art. 13 care spune că străinul,
chiar când n’ar avea reşedinţă în R o­
mânia, va putea fi tras înaintea tr i­
bunalelor române pentru îndeplinirea
obligaţiunilor contractate de el în R o­
mânia; şi pentru că legea nu spune cu
cine contractate, e natural că a înţe­
les că cu oricine, fie român s a u străin;
probă că aşa a înţeles, este că mai de­
23 —
PERSONAL. FORMA ACTELOR Art. 2
parte adaugă: „sau în tară străină cu
un rom ân“, cu alte cuvinte, când stră­
inul a contractat cu un român, atunci
poate f i tras înaintea tribunalelor ro­
mâne chiar pentru obligaţiunile con­
tractate în străinătate. Deci tribuna­
lele române sunt competinte de a pro­
nunţa divorţul între doui străini ne
dom iciliaţi în ţară, dar a căror căsă­
torie s’a contractat în ţară. (A pel Ga­
laţi, I, Mart. 18/89, D r. 27/89).
23. După art. 2 supunându-se juris-
dicţiunei leg ilor române numai imo­
bilele aflătoare în cuprinsul teritoriu­
lui României, chiar când ar f i pose­
date de străini, resultă că imobilele
fac parte din statutul real, şi că prin
urmare, prin a contrario, im o b ile le ro­
m ânilor situate afară din România
rămân supuse jurisdicţiunei ţărilor
unde sunt situate. Dreptul de juris-
dicţiune fiind, ca şi acela al legisla-
ţiunei, o emanaţiune a suveranităţii,
rezultă că şi unul ca şi celălalt nu îm ­
brăţişează de cât întinderea teritoriu­
lui român. A st-fel fiind, tribunalul ro­
mân nu poate ordona trim iterea suc­
cesorilor defunctului supus român de
cât în posesiunea im obilelor aflate în
România, rămânând ca pentru cele
situate în străinătate să se adreseze
autorităţilor competinte unde sunt si­
tuate. (Trib. Ilfo v , I, Mart. 20/89, Dr.
28/89).
24. După art. 19 din regulamentul
de la 27 Iunie 1880, făcut în conform i­
tate cu art. 40 din legea pentru orga­
nizarea ministerului afacerilor stră­
ine, toate actele ce ar emana de la le-
gaţiunile române din străinătate nu
vor fi admise ca valabile de autorită­
ţile din ţară de cât numai după ce vor
f i vizate de ministerul afacerilor stră­
ine. Deci este nulă procura vizată nu­
mai de legaţiunea română din ţara
unde s’a făcut procura, fără a fi v i­
zată şi de ministerul nostru de ex­
terne. (A p el Iaşi, II, 490/Apr. 21/89, D r.
45/89, p. 359).
25. După art. 2 şi 885, form a exteri­
oară a actelor este supusă legilor
ţării unde se face actul, şi românul
aflat în ţară străină va putea testa
în form a autentică întrebuinţată în
locul unde se face testamentul. Ia r în­
deplinirea form alităţilor cerute de o
legislaţiune străină pentru autentifi­
carea unui act este o chestiune de fapt
lăsată la aprecierea instanţelor jude­
cătoreşti, căci tribunalele române^ nu
pot fi ţinute a cunoaşte şi discută în
mod doctrinal legislaţiunea celorlalte
ţări străine. (Trib. Ilfo v , I, 110/Febr.
15/89, D r. 22/89).
26. Deşi legile relative la contrac­
tarea căsătoriei şi desfacerea ei fac
parte din statutul personal care ur­
măreşte pe individ în toate ţările, dar
 A.rt. 2 STATUT HRAL. STATUT
statutul personal n’are autoritate ab­
solută, fiin d dominat de statutul te­
ritorial în caşul când dreptul străin
este în opozitiune cu dreptul statului
în numele căruia judecătorii dau drep­
tate, statul având dreptul şi interesul
ca legea teritorială să domine legea
personală a străinului. Or, legea asu­
pra divorţului are toate caracterele
unei legi care interesează ordinea pu­
blică şi bunele m oravuri, şi statutul
personal ne putând să prevaleze asu­
pra unei legi de ordine publică, jude­
cătorul nu este ţinut să ia în conside­
rare statutul personal al soţilor, ci
trebue să aplice legea tărei unde se
cere divorţul, el pronunţând desface­
rea căsătoriei lucrează în calitate de
organ al puterei publice pentru a creea
o situaţiune nouă părţilor şi, a le con­
feri drepturi noui, şi nu poate prin
urmare lua drept călăuză altă lege de
cât aceea a statului chiar ce repre­
zintă. (T rib Ilfo v , I I I , 10 Mart. 21/90,
D r. 44/90).
27. A gen ţii diplom atici fiind compe-
tinţi^ să instrumenteze acte de stare
civilă pentru naţionalii lor în tara pe
lângă care sunt acreditati, asemenea
acte trebuesc considerate ca valabile
pretutindeni. A stfel, este valabilă că­
sătoria efectuată în România de doui
supuşi austriaci dinaintea consulului
lor respectiv. (Trib. Ilfo v , IV , Mart.
21/90. D r. 44/90).
28. Deşi după art. 2 alin. I I , legile
relative la starea civilă şi capacitatea
persoanelor, între cari se enumără şi
cele relative la căsătorie şi divorţ,
constituesc statutul personal al cuiva,
care statut urmăreşte pe individ în
orice tară ar fi şi ’şi-ar avea reşe­
dinţa sau domiciliul, totuşi cineva nu
se mai- poate prevala de îngrădirile
ce ’i ar acordă statutul său personal
după legea nationalitătii sale, când
aplicarea statutului său personal ar
lo v i în legile ce interesează ordinea
publică şi bunele m oravuri ale tării
în care se găseşte, indiferent chiar de
locul unde actul s’ar fi încheiat şi a
cărui sfărâmare se cere prin justitie.
Or, legile care cârmuesc căsătoria, cu
tot caracterul lor de legi de statut
personal, interesează ordinea publică
şi bunele m oravuri aşâ încât admite­
rea sau excluderea divorţului face
parte integrantă din dreptul public
im perativ al unei naţiuni, ca manifes­
tare vădită a principiilor religioase,
politice şi morale, admise în acea
tară, încât declararea divorţului, care
interesează ordinea publică şi bunele
moravuri, instanta judecătorească che­
mată a se pronunţa asupra admiterei
sau neadmiterei divorţului nu e ti-
nută de alte legi decât acele ale tării
unde procesul se judecă (le x fo ri).
Ast-fel, doui soţi italieni, căsătoriţi şi
— 24 —
PERSONA!.. FORMA ACTELOR Codul civil
domiciliaţi în România, pot cere şi ob­
ţine divorţul, măcar că legea italiană
nu permite desfacerea căsătoriei.
(Trib. Iaşi, I I I , Mart. 19/90, D r. 32/90).
29. După principiile generalmente
admise în legislaţiunile europene, în­
scrise şi de legiuitorul român în art. 2
şi 11 c. civ., legile relative la strea ci­
vilă şi la capacitatea persoanelor ur­
măresc pe naţionali chiar când au re­
şedinţa în străinătate; iar pe de altă
parte, ca măsură de reciprocitate, şi
străinii sunt urm ăriţi în ţările unde
locuesc de statutul lor personal, care
cuprinde dreptul de a contractă, de a
dispune prin acte între v ii sau testa­
mente, de a se căsători, de a se des­
părţi, majoritatea, emanciparea, adop­
ţiunea, etc. Singura excepţiune care o
suferă acest principiu este în caşul
când legea personală a străinului a-
tinge ordinea publică sau bunele mo­
ravuri ale ţării unde residă (art. 5). Şi
dacă prin legi de ordine publică, în-
tr’un sens general, se înţeleg cele re­
lative la starea persoanelor, la capaci­
tatea sau incapacitatea lor, când este
vorba de a se face o derogaţiune la
principiul statutului personal, expre-
siunea de „legi care interesează ordi­
nea 'publică şi bunele m ora vuri“, nu se
poate referi de cât la cele cari decurg
din dreptul pu b licai din dreptul penal;
căci, într,a3SvSî% dacă i s’ar da o in-
terpertare mai întinsă, atunci excep-
tiunea devenind regulă, principiul sta­
tutului personal nu şi-ar mai putea
prim i vre-o dată aplicaţiunea sa, şi
ca consecinţă cetăţeanul unui stat s’ar
vedea silit de a-şi schimba starea sa
civilă şi capacitatea de câte ori s’ar
strămuta cu reşedinţa dintr’o ţară în-
tr’alta, ceea ce ar face imposibilă uni­
tatea şi stabilitatea necesară statutu­
lui personal. In ce priveşte despărţe­
nia, dacă este necontestat că» capaci­
tatea de a contractă o căsătorie se re­
gulează după statutul personal, este
nerational de a se admite ca desface­
rea acestei căsătorii să fie regulată
de legile unei alte ţări. Nu se poate
prim i distincţiunea între legătura ma­
trim onială şi capacitatea de a se că­
sători, ce o fac unii pentru cari, odată
capacitatea recunoscută, căsătoria de­
vine un contract ordinar perfect prin
singurul consimtimânt al părţilor con­
tractante, ale cărui efecte sunte regu­
late prin legea ţării unde este format,
căci dacă efectele convenţiunei de­
pind exclusiv de voinţa părţilor con­
tractante, este natural de a se presu­
pune că ele s’au referit la legea ţării
unde domiciliază, pe când, cu toate că
căsătoria este un contract, întru cât
conţine consimţimântul părţilor, efec­
tele sale însă nu depind de voinţa lor,
Codnl civil STATUT R EA L. STATUT
aşa că s o ţii regulând interesele lor
private, ar pnteâ foarte bine stipula
eonvenţiuni matrimoniale după legile
ţării unde loc-uesc, dar n’ar depinde de
ei de a contractă o căsătorie disolubilă
când legea lor personală ar prohibi di­
vorţul ca contrar interesului public.
Deci, întru cât ambii soţi aparţin unor
naţiuni ale căror legi nu admit divor­
ţul, judecătorii români nu pot, deşi
soţii s’au căsătorit în România, modi­
fica statutul lor personal şi pronunţă
o despărţenie, care, de alt-fel, n’ar pu­
tea aveâ în ţara lor efectul de a le des­
face căsătoria. (A pel Iaşi, I, 147/Oct.
13/90, D r. 57/91).
30. In România de la 1865 nu se re
cunoaşte nici un efect căsătoriilor re
ligioase, fără a f i fost celebrate şi ci­
vil dinaintea unei persoane recuno­
scută că poate dresă asemenea acte.
Legiuitorul român a făcut din prin­
cipiul căsătoriei civile o chestiune
constituţională şi o chestiune de ordine
publică, fiind că art. 166 c. pen. pedep­
seşte pe ori ce preot, de ori ce cult,
care ar celebră o căsătorie religioasă
înainte de a fi celebrată civil. Şi dis-
poziţiunile de lege privitoare la ordi­
nea publică şi bunele m oravuri sunt
impuse tuturor acelora cari se găsesc
pe pământul României, căci alt-fel s’ar
părea straniu pentru naţionalii noştri
să se vadă pedepsiţi pentru fapte pe
cari străinii pot să le execute în R o­
mânia în toată libertatea şi fără nici
o sancţiune. Faţă dar cu aceste dispo-
ziţiuni de lege, e imposibil ca instan­
ţele judecătoreşti române să acorde
vre-o valoare juridică actelor dresate
pe teritoriul român în dispreţul dis-
poziţiunilor de ordine publică consa­
crate de legile ţării. Si disposiţiunea
art. 166 c. pen. nu e relativă numai la
români, fiind că textul e general şi nu
face nici o distincţiune între români
şi străini, şi legiuitorul penal nici că
puteâ face o asemenea distincţiune
fără a-şi fi nim icit singur principiul
căsătoriei civile care voia să-l vadă
respectat în România. De asemenea
nu este exact a se zice că aceasta ar
fi o atingere a libertăţii de conştiintă
a străinilor, cărora legile ţărei le re­
cunoaşte validitatea căsătoriei numai
religios celebrată, fiindcă nimic nu
împiedecă pe străini în România ca,
după eelebrarea căsătoriei lor civile,
să-şi celebreze căsătoria religioasă,
ori cum ar v o i şi înaintea ori cărui
preot de ori ce cult. O atare căsătorie
săvârşită numai religios este nulă şi
de nul efect, chiar dacă ar fi fost să­
vârşită conform leg ilor şi regulamen­
telor bisericei româno-catolice, de oare
ce legile şi regulamentele bisericei ca­
tolice, aplicate fără distincţiune la
— 25 —
PERSO NAL. FORMA ACTELOR Art. 2
francezi, belgieni, germani, italieni,
ete., şi în fine la toţi catolicii reşedinţi
sau domiciliaţi în România, ar con­
stitui în acest chip o autoritate de stat
român, în mod cai totul anormal şi în
afară de regulele dreptului interna­
ţional, căci biserica catolică nu e o
persoană morală internaţională ale că­
rei legi şi regulamente să fie sufici­
ente pentru a da forţă probantă acte­
lor ce le dresează dânsa. — O atare că­
sătorie im poate produce nici nn efect
putativ, căci căsătoriile isbite de o nu­
litate absolută, ea în specie, nu pot
produce nici un efect putativ, cu atât
mai mult când soţii sunt statorniciţi
de mai m ulţi ani în România aşa că
nu se pot consideră de bună credinţă
când se căsătoresc numai religios şi
când nu puteau ignoră că în România
căsătoria civilă e obligatorie pentru
toţi câţi locuesc în România. (A pel
Buc. I, 219, Dec. 11/92, D r. 11/93).
31 După art. 13, străinul nu poate
ii tras înaintea tribunalelor tării pen­
tru obligaţiunile contractate în Româ­
nia. Şi termenul de ,obligaţiuni“ din
art. 13 fiind general, se aplică la toate
speciile de eonvenţiuni, prin urmare
şi la contractele de căsătorie. Şi acest
beneficiu de a chemă pe un străin aici
în ţară, la domiciliul reclamantului,
îl au nu numai românii, dar încă şi
străinii, de oare ce art. 11 zice că, afară
de execepţiunile anume prevăzute de
lege, străinii se bucură în ţară de
toate drepturile civile ea şi conaţio­
nalii, prin urmare şi de acela prevă­
zut de art. 13. Deci românca, căsătorită
în ţară cu un străin, poate intenta ac­
ţiune de divorţ la tribunalele române.
(A pel Buc. I, 4, Febr. 244/92, Dr. 44/93).
32. A verea mobilă nu este supusă
legilor române când se posedă de stră­
ini şi este revendicată tot de străini.
In asemenea caz tribunalele române se
pot declară necompetente de a statuă
asupra proceselor ce s’ar iv i între
străini; ast-fel, averea m obiliară din
o succesiune care coprinde mobile şi
imobile urmează să fie regulată şi
distribuită de autorităţile lor respec­
tive, chiar şi în cazul când averea mo­
biliară se revendică de un erede de­
venit român prin căsătorie, când acel
erede nu vine cu un drept al său pro­
priu la sucesiune, ci ca succesor al
străinului care aveâ drept la acea suc­
cesiune. Numai averea imobiliară este
supusă legilor române. (A pel Buc. I,
219/Dec. 11/92, Dr. 11/93).
33 Căsătoria celebrată în România
de doi streini înaintea ministrului
cultului lor respectiv, fără îndeplini­
rea solemnităţei civile, nu este validă
la noi, şi nu poate produce efectele
sale, chiar dacă, după dreptul naţional
 Art. 2 STATUT R EA L . STATUT
al părţilor, căsătoria ar fi u d contract
religios. In asemenea caz, în lipsa ac­
tului de celebrarea căsătoriei, emanat
dela ofiţerul competent, căsătoria nu
poate fidovedită prin posesiunea de
stat. (Trib. Bacău. Dr. 55/95).
34. Succesiunea m obiliară a unui
strein mort în Eomânia se regulează
după legile tărei sale, chiar dacă toate
persoanele în proces ar f i române si
cu toate că dânsul îşi schimbase domi­
ciliul din streinătate în Eomânia,
dacă schimbarea domiciliului originar
n^a avut nici o influentă asupra cali-
tătei persoanei sale; şi aceasta se în­
tâmplă atât sub regim ul codului Ca­
ragea şi al regulamentului organic,
c â t ş i sub noul cod civ il şi al Consti-
tutiunei azi în vigoare, fie vorba de
un major, fie despre un minor strein,
care şi-a schimbat dom iciliul la tuto­
rele său dom iciliat în Eomânia, căci,
în toate cazurile, prin aceasta streinul
n’a încetat a fi strein. (Cas. I 193/95.
B. p. 561).
35.Legea care determină epoca ma­
jo rită ţii unui strein în Eomânia este
legea lui naitonală. Când însă străinul
din cauza unui conflict de legislaţie,
are o naţionalitate nesigură, depin­
zând în acelaş timp de două State di­
ferite, nu poate^ avea în realitate o lege
personală şi, în asemenea caz, legea
dom iciliului său va determină Gestiu­
nile relative la statutul şi capacitatea
sa. (Trib. I lfo v I I I 152/900. Dr. 55/900).
36. Transmisiunea im obilelor pe cale
de succesiune este exclusiv guvernată
de codul civ il al tării unde imobilele
sunt situate, astfel că în privinţa lor
se aplică statutul real. (Cas. I 82/901.
B. p. 222).
37. Succesiunea m obiliară a unui
supus elin, decedat pe teritoriul Eomâ-
niei, se regulează după legile tarei
sale şi ^ de autoritatea consulară de
care atârnă. Tribunalele române nu
sunt chemate a ’ interveni în regularea
unei asemenea succesiuni, decât a-
tunci când interesele indigenilor ar fi
angajate, sau când, fiind interese de
supuşi a două puteri străine, autori-
tătile acestora ar f i în conflict, sau
când averea rămasă ar fi imobiliară.
(Trib. Ilfo v I I I 334/901. D reptu l 36/901).
38 Tribunalul român, la care s’a ce­
rut regularea succesiunei unui supus
elin, nu se poate dezinvesti de afacere,
decât numai dacă ar există o conven­
ţie consulară încheiată cu Grecia, care
să confere consulatului elin dreptul
de a regulă succesiunea supuşilor săi
decedaţi în Eomânia. Chiar dacă s’ar
invocă de autoritătile eline tratatul
consular cu Italia, care dă drept con­
sulilor de a lichida singuri succesiu­
nea supuşilor lor, încetată din viată pe
teritoriul celuilalt Stat, fără ca autori­
tatea locală să intervină în această
PERSONAL. EORMA ACTELOR Codul civil
operaţiune, totuşi, când există un exe­
cutor testamentar, numit de defunct,
care se găsesc la locul deschiderei suc­
cesiunei, ori când supuşi ai tărei sau
a unei a treia puteri ar pretinde drep­
turi în succesiune, consulii neavând
nici un drept, pentru a termină sau
rezolvă acele dificultăti, în asemenea
cazuri numai, trib. tării sunt compe-
tinte să ia măsuri sau să judece, iar
învoirea celor doi consuli streini nu
poate aveă de efect de a ridică compe­
tinta tribunalelor române. (Apel, Bu-
ucreşti I I I , 101/901. C. Jud. 44/901).
39. L eg ile privitoare la divorţ, fiind
de statut personal şi neinteresând or­
dinea publică internaţională, se aplică
numai naţionalilor ia r nu şi străini­
lor, cari, în această privinţă, sunt
cârmuiţi de legea lor personală. De aci
rezultă că Tribunalele române nu pot
pronunţă divorţul între doui austriaci
catolici, întru cât, după legea aus­
triacă, numai moartea poate să des­
facă căsătoria lor, şi justitia este, în
asemenea caz, în drept a respinge di­
vorţul din oficiu, chiar dacă partea în
drept n’ar propune o asemenea excep-
tiune. (Tribunalul Iaşi I, 84/902. Drevt.
44/902).
40. După art. 2 din codul civ il şi dis­
poziţiile tratatuliii consular încheiat
cu Italia, aplicabil şi Austro-Ungariei,
succesiunea im obiliară a unui străin
se regulează după legea română, inde­
pendent de succesiunea sa mobiliară.
(Trib. Covurlui I, 90/903. Curier Jud.
25/903).
41. Statutul personal al soţilor căsă­
toriţi într’un stat trebue să-i urmă­
rească ori unde vo r fi ei, de oarece
aceia este legea sub imperiul căreia
s’au căsătorit şi sub care au înţeles a
întemeiâ fam ilia şi a stabili raportu­
rile dintre dânşii. A stfel, o căsătorie
contractată în Austria, în religiunea
catolică, între austriaci, după legile
austriace, care nu admit divorţul, nu
poate fi dsefăcută prin divorţ, chiar
dacă soţii s’au stabilit în altă tară,
cum ar f i în România, unde divorţul
există, şi chiar dacă soţul îşi pierduse
încă înainte de căsătorie nationalita-
austriaci, cari îşi părăsesc tara, fără
telor dela 24 M artie 1832, naţionalii
tea austriacă, căci, în virtutea decre-
spirit de întoarcere, după trecere de 10
ani, îşi pierd naţionalitatea lor de ori­
gină, fără însă a căpătă naţionalitatea
română unde s’au stabilit, şi se găsesc
dar în categoria acelora, pe care doc­
trina îi numeşte „Heimathlos“ sau
„peregrinus sine certa civitate“. (Apel
Iaşi II, 32/903. C. Jud. 83/903).
42. Un locuitor pământean din R o­
mânia, strein de origină, chiar căsăto­
rit cu o streină din alt Stat, poate să
invoace legea tă rii în care trăeşte, în
ceeace priveşte despărţenia, când ar
Codul civil STATUT RKAI.. STATUT
voi să se divorţeze, căci legile tării se
aplică la toate relaţiile de drept ale
tuturor locuitorilor pământeni, fie sau
nu cetăteni. Faptul că soţia supusă
austriacă, de religie catolică, la con­
tractarea căsătoriei, ar f i continuat să
fie austriacă, nu-i dă dreptul să^ se
opună la aplicarea legilor române,
când soţul cere divorţul, de oarece fe-
meea urmează condiţia bărbatului,
astfel că urmează să se aplice legea
soţului, adică legea română. (Cas. I I
497/903. B. p. 1412).
43. După art. 54 din noul cod de pro­
cedură civilă, Tribunalele române a-
vând o competentă generală de a ju ­
decă toate prigonirile dintre români
sau străini de orice natură, ele sunt
competente de a judecă şi acţiunea de
divorţ intentată de un soţ strein con­
tra soţiei sale, dacă soţul domiciliază
în tară, fiindcă în asemenea caz soţia
pârâtă n’are alt domiciliu decât acela
al bărbatului său. (Apel. Buc. I, 22/904.
D reptul 31/904).
44. Regula, că statutul personal ur­
mează pe o persoană în ţară străină,
este o regulă care se impune judecă­
torului în caz de conflict între d iferi­
tele legislatiuni, afară numai când ar
fi contrare ordinei publice. Astfel,
Codul C ivil austriac, prin articolele
166 şi 167, prevăzând că copilul nele­
gitim are dreptul de a cere dela pă­
rin ţii săi întretinere, educaţie şi în g ri­
jire în proporţie cu averea lor, şi că,
pentru întretinere, este mai ales obli­
gat tatăl, această obligaţiune alimen­
tară dintre tatăl şi copilul natural,
deşi nu este prevăzută de Codul C ivil
Român, nu constitue un ce contrariu
ordinei publice şi deci, poate fi invo­
cată şi admisă înaintea instantelor
judecătoreşti române. (A pel Buc. I,
223/904. C. Jud. 63/904).
45. Legile relative la starea şi capa­
citatea persoanelor, urmăresc pe stre­
ini în România, cum ele urmăresc pe
români în străinătate, conform art. 2
cod. civ. Este adevărat că la acest prin­
cipiu, legiuitorul nostru n’a proclamat
în mod form al proibitiunea ce se gă­
seşte în alte legislatiuni străine, rela­
tiv la legile de poliţie şi siguranţă,
însă această proibiţiune trebue admisă
şi la noi, fiindcă alături de principiul
statutului personal, este un alt princi­
piu de ordine superioară, necesitatea
pentru orice societate bine organizată,
de a face să se respecte legile de or­
dine publică şi pentru paza bunelor
m oravuri; aceasta cu atât mai mult
cu cât legiuitorul nostru a avut g rija
de a aduce asemenea restricţiuni în
mod expres în diferite conventiuni
consulare, comerciale şi de extradi-
tiune, ce a încheiat cu diferite state.
Astfel, legile relative la d iv o rţ intere­
sând nu numai fam ilia, dar şi ordinea
- 27 —
PERSONAL. FOHMA ACTELOR Art. 2
publică şi bunele moravuri, divorţul
nu poate fi refuzat unor străini din
cauza statutului lor personal, care
n’ar admite divorţul, ci numai sepa-
raţiunea de corp, pe care judecătopil
român, după rigoarea principiilor n’ar
aveâ putinţa s’o aplice. (Trib. Covur-
lui I, 142/905, Dr. 68/905).
46. Form ele cerute de lege, pentru ca
minorul să facă în mod valabil un act
de tranzacţie, fiin d relative nu la imo­
bil ci la capacitatea lui, aceste form a­
lită ţi sunt cele prescrise de statutul
personal al minorului, iar nu de legea
română. (Cas. I, 94/905. B. p. 176).
47. Nu se poate impune naţionalita­
tea română unui străin creştin, născut
în tară sub imperiul regulamentului
organic şi al conventiunei din Paris,
dacă acel străin şi-a manifestat voinţa
de a nu se lepădă de naţionalitatea pă­
rinţilor săi, prin toate actele lui pu­
blice. (Cas. I, 423/905. B. p . 1215).
48. P o triv it dispoziţiunilor art. 2
alin. I I cod. civil, chestiunile referi­
toare la starea civilă a unei persoane,
sunt supuse statutului personal. (A pel
Buc. I I , Dr. 60/908, p. 490').
49. După principiul de drept inter­
naţional privat, consfinţit în art. 2 din
codul civil, starea, capacitatea, filia-
ţiunea, cum şi dovada ei, fac parte
din statutul personal şi sunt cârmuite
de legile naţionale.. P rin urmare, în
asemenea materie, trebue să se a p lic e
legea naţionalităţei aceluia ce pretinde
un drept de judecată. (Trib. Ilfo v , I I I ,
Dr. 53/909, p. 423).
50. După art. 2 din codul civri, form a
exterioară a actelor este supusă legei
locului unde actul se închee, „locus
re git actum,“.
Această regulă nefiind însă obliga­
torie, ci facultativă, de aici resultă că
un străin, în speţă un supus otoman,,
poate face în mod valid un testament
verbal în România întru cât legea sa
personală permite asemenea testa­
mente si întru cât el poate testă nu
numai după legea locului unde el se
găseşte, dar şi după legea sa perso­
nală. (A pel Buc. IV , Dr. 64/913, p. 507).
51. Decretul regal şi cele două vo­
turi ale Corpurilor Legiuitoare, con­
stituind legea prin care un străin se
împământeneşte, el nu-şi poate pro­
duce efectele sale decât în viitor, po­
triv it art. 1 din codul civil, care, deşi
nu cuprinde un principiu de ordine
constituţională, el nu poate^ fi însă
înlăturat decât atunci când însuşi le-
guitorul dă leg ii sale un efect retroac­
tiv. (Cas. I I I , 7 Nov. 1907, B. p. 1782).
52. Conform dispoziţiunilor art. 2
din codul civ il şi principiilor de drept
internaţional privai, averea mobilă
considerată ca u niversalitate, adică
 Art. 2 STATUT R EA L. STATUT
din punctul de vedere al transmiterei
prin moştenire, este supusă statutului
personal al defunctului.
Astfel, o' succesiune mobiliară a unui
sârb, chiar în ce priveşte averea mo­
bilă din tara noastră, trebue să fie re­
gulată după legea lui naţională, adică
după legea sârbă. (Cas. I, 8 Febr. 1912
B. p. 215, Curier Jud. 26/1912 şi 42/912).
53. Preferinţele ce s’ar da colatera­
lilor de sex bărbătesc în tr’o moştenire
„ab intestat“ nu atinge nici un prin­
cipiu de ordine publică, iar dispoziţiu-
nile din codul civ il asupra egalităţei
in această privinţă, sunt relative la
interese de ordin cu totul privat.
P rin urmare, preferinţa la o succe­
siune ce s’ar da fraţilor în contra su­
rorilor, de o lege străină, nu atinge
prin respectarea acestei legi în tara
noastră, nici un principiu de ordine
publică. (Cas. I, 8 Febr. 1912, B. p. 215,
Curier Jud. 26/912 şi 42/912).
54. Dovada calităţei şi a gradului
de rudenie a unei străine, supusă oto­
mană, care pretinde o moştenire a lui
deciijus, deschisă în tară, urmează să
se facă conform legei otomane, întru-
cât este vorba de o lege de statut per­
sonal, care urmăreşte pe străini ori
unde s ar găsi, şi întrucât această lege
nu contravine dispoziţiunilor de or­
dine publică ale legei române.
A stfel, conform legei otomane, filia-
ţiunea dovedindu-se cu m artori, iar pe
de altă parte, codul Caragea, atunci
m vigoare, admiţând aceeaş probă şi
Ia noi, nu poate fi vorba de violarea
vreunei dispozitiuni de ordine publică
a legei române, care să excludă apli­
carea legei străine. (Cas. I, 396 din 4
bb P* Curier Jud. 58/912).
55. întrucât o succesiune a unui
străin se compune exclusiv din imo­
bile situate în România, devolutiunea
acestor bunuri, prin urmare şi rezerva
şi cotitatea disponibilă, se determină
după legea română, conform art.2 din
c2, J r civi! ’ care Prescrie că imobilele
allatoare m cuprinsul teritoriului Ro­
mâniei sunt supuse leg ilor române.
P rin urmare, când Curtea de A pel a
judecat că o străină supusă turcă are
arept la rezervă după legea română,
independent dacă după legea sa per­
sonală are sau nu acest drept, nu a
violat art. 843 din codul civil şi nici
art. 2 din codul civil. (Cas. I, 396 din 4
ce P' Curier Jud. 58/912).
56. In afară de obligaîiunile de or­
dine^ morală pe cari soţul le contrac-
teaza in momentul căsătoriei şi pe cari
legea let concretizează în cuvintele
„credinţă ‘ şi „sprijin“ mai este şi obli­
gaţiunea materială de ajutor, adică
de procurarea celor necesare pentru
existentă după starea socială, nevoile
PKRSONAL. FORMA ACTELOR Codul civil
Şi gradul lor de avuţie, şi această obli­
gaţie materială incumbă bărbatului,
nu numai în traiul comun cu soţia,
dar şi atunci când din vina şi fapta
lui soţia a fost silită să-şi părăsească
domiciliul.
Când este vorba de o căsătorie ce­
lebrată în tară străină între doi su­
puşi ai ţărei, se aplică principiile
dreptului internaţional privat şi re­
gula ,locus re g iţ actvm “, după care
dovada celebrărei căsătoriei săvârşită
conlorm^ regulelor acestei ţări, face
ca ea să fie valabilă ori unde. Dacă
este exact cum că p otrivit principiilor
de drept internaţional privat, tot ce se
reteră la starea şi capacitatea per­
soanelor urmăreşte pe streini în orice
loc s’ar găsi ei, acest principiu însă
nu se aplică atunci când intră în con­
flict cu o dispoziţie a legilor ţărei unde
străinii se găsesc, dispoziţie care ar fi
de oridne publică internaţională.
Astfel, când e vorba "de obligaţia
alimentară a soţilor, este evident că
legea română îşi reia tot imperiul ei,
deşi m cauză sunt doi străini, .căci
dispoziţiile art. 194 şi 196 c. civ. au,
iară îndoială, caracterul de ordine pu­
blică internaţională. (Trib. Buzău, s.
H , 25 M ai 1912, Curier Jud. 75/1912).
. . , . ce priveşte form ele extrinseci
şi intrinseci ale^ unui contract dotai
1P „ . eia ln România la căsătoria unei
strame cu un român, trebue a se a-
pliea legea română. (Trib. Ilfo v , s. I
157/914. Curier Jud. 42/915).
58. L eg ile privitoare la m ajoritate
^ m in o rita te Şi genere la starea ci­
vilă şi capacitatea persoanelor, sunt
legi personale alcătuind aşa zisul sta-
, personal; în privinţa acestor legi,
! 1in^ su,yu§i legilor ţării lor.
Ilfo v , s. I, 157/914. Curier Jud.
42/91.1).
59. A rt. 2 c. civ., dispunând că forma
exterioară a actelor este supusă legi-
" tăî-‘ii unde se face actul, de aci re­
zultă că şi chestiunea validităţii unei
C« P '.1 depe originalul autentic în tară
străină are să se judece după legea
strama.
P rin urmare, dacă instanta de fond
a examinat acea legiuire şi a consta­
tat ca nu cere nicăeri ca părţile să fie
raţa sau citate la liberarea copiei şi
intru cat recurentul, care susţinea ne-
vaiabilitatea copiei, nu a dovedit că o
asemenea cerinţă este form al înscrisă
in legea străină, în aceste împreju-
11 u P ° a^e fi vorba de violarea ar
1188 c. civ. (Cas. I, No. 99, 1914: Ju-
nspr. Rom.“, 1914, p. 262).
60 . Curtea de apel nu comite exces
de putere când decide că preferinţa
ce s a r da fra ţilor în contra surorilor
de o lege străină la succesiunea unui
Codul civil STATUT BEAI.. STATUT
străin deschisă în România nu atinge
ordinea publică astfel cum rezultă din
legile şi moravurile din România, de
oarece o asemenea preferinţă este p ri­
vitoare la devoluţinnea şi ordinea suc­
cesorală, deci la interese de ordin cu
totul privat, iar nu la organizarea fa ­
miliei. (Cas. I, decizia No. 293, din 16
M ai 1914; „Jurispr. Rom “. 1914, p. 385).
61. Dacă reguîele privitoare la pro-
tecţiunea persoanei şi averei unui
erede sunt stabilite de legea lui naţio­
nală, ia r în caz de absenţă această
lege este care va determină formele
de urmat cu p rivire la alcătuirea or­
ganelor chemate să-l reprezinte şi să
administreze averea absentului, în ce
priveşte însă dreptul de a dobândi,
o rin sucesiune, imobile în România,
fiind vorba de o devoluţiune de bu­
nuri situate în ţară, adică de învesti­
rea eredelui cu un drept nou, iar nu de
exercitarea unui drept aflat în patri­
moniul sucesibilului, se aplică legea
română, care determină modul de do­
bândire a proprietăţii prin devoluţia
bunurilor sucesorale. (A pel Buc. I, No.
119, 1915; „D reptul“ 1915, p. 514).
62. Regula „locus regit actum“ , după
spiritul legii noastre civile are un ca­
racter obligator. P rin urmare un tes­
tament, făcut de un străin în ţara R o­
mânească, după legile ţârii sale (în
specie după legea grecească) nu e va­
labil, dacă atinge ordinea publică,
adică atunci când se pune în conflict
cu legile ţării Româneşti. (Trib. Gorj,
s. I, 259 din 28 Oct. 920. Curier Jud.
4/921).
63. In statele cari cuprind provincii
cu legislaţii proprii, starea şi capacita­
tea persoanei se guvernează de legile
în vigoare în provincia unde domici­
liază persoana. Acest principiu se a-
plică în urma alipirei Bucovinei unde
conform Decretul ui-lege 3745/918, au
rămas în vigoare legile şi ordonanţele
existente înaintea alipirei. (Trib. Iaşi,
s. I, 24 din 26 Feb. 1921. Pand. Rom.
1922, II, 61).
64. Succesiunea im obiliară se regu­
lează conform legei locului situaţiei,
pe când celei m obiliare urmează a i se
aplica legea, naţională a defunctului,
cu distincţia: când sunt privite sin­
gulare se aplică statutul real şi când
sunt privite în universalitatea lor, li
se aplică statutul personal. (Trib. Te­
cuci 24 Ian. 921, Curier Jud. 9/921).
65. In afară de m otivele leg ii naţio­
nale cari fac parte din statutul lor
personal, străinii pot fi divorţaţi la
noi pe baza m otivelor admise de le­
gea română, de oare ce statul străin,
fiind singur în drept a veghea la or­
dinea publică şi siguranţa sa, tribu­
nalele sale au căderea de a pronunţă
— 29 —
PERSONA!.. FORMA ACTELOR Art. 2
divorţul cerut pentru m otive cari deşi
nu sunt admise de legea naţională a
părţilor, totuşi, sunt prescrise de le­
gea teritorială în interesul ordinei pu­
blice şi moralei, soluţie conformă eu
înşişi textul şi spiritul Convenţiei de
la H aga şi în special cu dispiziţiile
art. 5 din acea convenţie. (Trib. Ylaşca
s. I, Jurnal 1585 din 23 Mart. 1921. Cu­
rier Jud. 8/922).
6 6 . După principiile dreptului inter­
naţional privat şi conform art. 2 c.
civ., devoluţiunea succesiunei mobi­
liare a unui străin este guvernată de
legea naţională a defunctului, în spe­
cie de legea engleză. Deşi legea en­
gleză lasă ca statutul personal al su­
pusului său să fie cârmuit de legea do­
m iciliului său, tribunalele române nu
pot ţine socoteală de retrimeterea pe
care o face legea engleză pentru ca
orice conflict de legi fiind un conflict
de suveranităţi, legiuitorul atunci
când rezolvă asemena conflicte îşi f i ­
xează competenţa sa şi defineşte lim i­
tele propriei sale suveranităţi; de a-
ceea nu e admisibil ca tribunalele ro­
mâne să lase legei engleze g rija de a
fix ă lim itele suveranităţii statului r o ­
mân. (Trib. Ia ş i s. I I I , 20 Iu lie 1921.
Pand. Rom. 1922, II, 147, Curier Jud.
13/922).
67. Condiţiunile şi form ele cu cari
pot fi înstrăinate imobilele aparţinând
minorilor, nu au de obiect aceste bu­
nuri. privite ca atare, ci sunt numai
măsuri de protecţie a intereselor m i­
norilor, din cauza stării lor de inca­
pacitate. Ca atare asemenea preserip-
ţiuni fac parte din statutul personal
al minorilor, legea lor naţională tre­
buind să fie aceea care reglementează
proteeţiunea ce este necesară în ra­
port cu desvoltarea lor fizică, mo­
rală, etc.
Aceste măsuri se rapoartă la modul
de organizare al fam iliei şi la dreptu­
rile tutorului şi deci pentru mahome­
dani, cetăţeni români din Dobrogea, se
pot vinde prin bună învoială pentru
plata datoriilor succesiunei, de către
tribunalele mahomedane, bunurile i-
m obiliare ale minorilor. (Cas. I, 714,
din 20 Sept. 921. Curier Jud. 23/922;
Pand. Rom. 1923, I, 191).
^ 68 - Când o procură este legalizată
într’o ţară străină, de către o autori­
tate a cărei adeverire este certificată
de autorităţile superioare, form ele a-
cestui act urmează regula „locus regit
actum“ şi există prezumţie că formele
legei acelei ţări sunt îndeplinite.
Că prin urmare, în speţă, din mo­
ment ce notarul din Zürich, a cărui
semnătură este legalizată de autorită­
ţile respective, certifică ca originală
semnătura firm ei Straub et Comp.,
Art. 3 liKNEGARIi ÜK D R K l’T A T K Godul civil

este de presupus, eă el a examinat 71. Cu toate că în virtutea principiu­

dacă persoana fizică, care a semnat-o
avea cădere, apelantul, care innvoacă
excepţiunea viciului procurei, ară ţi­
nut să facă dovada excepţiunei sale,
să probeze, cu alte cuvinte, modul cum
trebuia, conform legilor din Elveţia,
să se îndeplinească form alităţile ceea-
ee n’a făcut.
De asemenea, de oarece nu s’a făcut
dovada că actul de protest al tratei,
încheiat de portărelul din Zürich, nu
este dresat conform regulelor şi leg i­
lor locului, este de presupus că agen­
tul care l ’a încheiat erâ în cunoştinţă
şi. s’a conformat legilor tărei sale. (C.
A. Bucureşti IV , dec. 25 din 24 M artie
1923, Jur. gen. 1923 No. 298).
69. Pentru ca actele dresate în stră­
inătate de autorităţile străine, să poată
fi produse înaintea instanţelor româ­
ne, trebue ca semnătura celor ce le-a
dresat să fie legalizată de agenţii di­
plomatici sau consulari români, tri-
meşi în străinătate şi ca semnătura
acestora să fie apoi legalizată de M i­
nisterul de Externe, iar când actul este
dresat de un consul străin în Româ­
nia, semnătura acestuia trebue de ase­
menea legalizată de Ministerul de E x ­
terne. (Cas. I I , 2772 din 31 Dec. 1923.
Jur. Rom. 6/1924, Curier Jud. 9/924).
70. L eg ile de organizare bisericea­
scă ale bisericei române cât şi acele
privitoare la bunurile bisericeşti, sunt
aplicabile chiar în afara statului ro­
mân, comunităţilor compuse din ro­
mâni, iar statul român are controlul
de fapt al lor chiar în ţară străină.
(Trib. Iaşi s. I, 29 Ian. 1923. Pand.
Rom. 1923, III, 90).
lui „locus regit actum“, convenţiunile
încheiate şi prezentate de părţi în
instantă, trebue să-şi primească efec­
tele lor, aşa cum s’a convenit de părţi,
dacă s’a respectat legea locului unde
au fost încheiate, totuşi acele conven-
ţiuni nu m ai pot produce nici un efect
dacă clauzele lor conţin dispoziţii cari
calcă legile de ordine publică ale tării
unde se cere xecutarea lor. (Trib. com.
Ilfo v, s. I I , 1004 din 27 N ov. 923. Pand.
Rom. 1924, I I I , 68. D reptul 7/924).
72. In procura învestită cu formele
prevăzute în legile ţărei în care a fost
dată, este presupus. că ofieerul public
competent, s’a convins personal şi des­
pre calitatea celui ce o semna.
P rin urmare, în speţă, procura pre­
zentată de advocatul Societăţii in ti­
mate fiin d autenficată de notarul din
Monza (Ita lia ), iar în actul de auten­
tificare se vede arătat în mod expres
că semnatarul procurei are dreptul a
semna pentru acea Societate, nu mai
este nevoe a se cere părţii nici o altă
dovadă în stabilirea calităţii semnata­
rului, aceasta fiin d afirm ată de nota­
rul public prin actul său. (C. A. Bucu­
reşti IV , dec. com. 10 din 18 Februarie
1924. Jur. Gen. 1924, No. 873, Bul. C.
A pel 4/924). _ 4 x
73. A se vedea : A rt. 1, nota 23; A rt.
33. notele 10, 11, 12; Art. 34, notele res­
pective; Art. 121, nota 1; A rt. 131, nota
1 ; A rt. 143, nota 10; A rt. 151, notele 12
şi 14; A rt. 152, notele respective; A rt.
246, notele 13 şi 14; Art. 292, nota 5;
A rt. 309, nota 7; A rt. 344, nota 6; A rt.
413, nota 9; A rt. 652, nota 2; A rt. 751,
nota 17; A rt. 939, nota 2; A rt. 966, In ­
dex şi notele respective; Art. 968, no-
tetele respective; A rt. 970, notele 1 şi .2.

Art. 3. — Judecătorul care va refuza de a judeca, sub

cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîn­
destulătoare, va putea fi urm ărit ca culpabil de denegare de
dreptate. (Pr. civ. 305— 307; C. p. 152; Civ. Fr. 4).

Text. f r . A rt. 4. — L e juge qui refusera de juger, sous pretexte du silence

de l ’obscurité ou de l ’insuffisance de la loi, pourra être poursuivi comme coupable
de déni de justice.

Doctrină străină.

A ubry e t R a u , I, ed. 5-a, p. 188 ;

B a u d r y e t F ourcade , Des personnes, I, 237 ;
C a r r é , Compét. civ., I, 32;
Co lin e t Ca p it a n t , ed. 2-a, I, p. 38; .
Da l l o z , Rép. Déni de justice 5 urm., 18; Suppl. Déni de justice 3 urm .;
Demolombe , I, 43;
F a u s t in H é l ie , Instr. crim. VII, § 487, p. 236;
M ourlon , ed. 7-a, 1, p. 58 urm.;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 209.

— 30 —
 Codul civil
Doctrină românească.
A l e s a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 54, 58 urm.; (V. p. 430):
C a n tac u z x n o M a t e i , p. 22;
Fokeanu A le x ., Nota sub. J. Ocol. Cerna-Tulcea, 23 din 9 Iun. 1922, Pand. Rom. 1924-11-141 •
N ac u , I, p. 104 urm.
Jarisprudenţă.
1. O interpretare rea sau chiar ile­
gală a legei nu constitue, când provine
dela un judecător în exerciţiul func-
tiunei sale, nici delict, nici crimă în
sensul art. 493 şi 494 pr. pen. şi nu este
calificată prin vre-o dispozitiune a co­
dului penal ca delict sau crimă, care
să atragă după sine pedeapsa destitu-
tiunei sau alta mai mare; căci jude­
cătorul în aplicarea legilor, trebuind
a urmă numai conştiinţei sale ju ri­
dice, se poate ca el să^ interprete vre-o
dispozitiune din lege într’un mod care
este contrariu unor dispozitiuni a le­
gei sau ştiinţei dreptului, adică să o
fi interpretat într’un mod ilegal, însă
asemenea interpretare rea sau chiar
ilegală nu este supusă vre-unei pena­
lităţi, căci altfel libertatea conştiinţei
judecătorului, în aplicarea legilor, ar
încetă de a mai fi. (Cas. I, 337/Oct. 9/72.
B. p. 259).
In fata unei antinomii dintre dis-
uozitiunile unei leg i şi dispozitiunile
constitutiei nu poate fi îndoială că
trebuesc aplicate dispoziţiile constitu­
tie i în detrimentul legei, pentru că
constitutia este legea fundamentală şi
principală în stat după care se regu­
lează tot mecanismul puterilor publice
şi se stabileşte monarchia constituţio­
nală şi_ pentru că judecătorii, conform
art. 107 din legea organizărei judecă­
toreşti, jură credinţă şi ascultare con­
stitutiei. (Cas. II, 190/Sept. 24/75. B. p.
224).
3. In principiu judecătorii fondului
nu sunt în drept a complectă din o fi­
ciu lacunele ce pot există în concluziu-
nile părţilor litigante, nici a se fondă
pe m ijloace ce dânsele nu ar fi propus
cel puţin într’un mod implicit, de oare
ce legea nu le permite să statueze de­
cât asupra punctelor cerute. Pe lângă
aceasta, orice parte fiind liberă a re­
nunţă la drepturile şi m ijloacele de a-
parare ce-i sunt acordate de lege, ră­
mâne constant că judecata atât la in­
stantele de fond cât şi înaintea curtei
de casaţie urmează să fie circumscrisă
m conclusiunile părţilor. (Cas. sect.-
unit., 2/79, Febr. 15/79. B. p. 974).
4. Judecătorul fondului, chemat a se
pronunţă asupra unei contestatiuni a
cărei solutiune depinde de validitatea
unui act, e dator a se pronunţa asupra
punctului dacă, fata cu legea, actul în
discutiune şi contestat în form a lui
este valabil sau nu. (Cas. I 359 NTov
16/81. B. p. 829).
DENEGARE DE D R EP TA TE Art. 3
5- Este admis în drept că orice ce­
rere găsită justă şi întemeiată să fie
admisă, dacă nu este prohibită de lege.
De unde rezultă că, dacă chiar obiec­
tul cererei nu este prevăzut în vreo
dispozitiune a legei, nu urmează de
aci ca dânsa să fie şi respinsă. De ase­
menea, orice contestatie ivită în rela-
tiunile juridice ce au putut avea păr­
ţile ea urmează a fi deferită instan
telor judiciare, care sunt tinute a le
da o solutiune, bazându-se pe textele
legilor, interpretatiunea lor şi, în caz
de lipsă, pe principiile de echitate.
(A pel Buc. I I I , 69. Mart. 22/84, Dr.
71/84).
6. In principiu, instantele judecăto­
reşti sunt datoare, din moment ce sunt
sezisate de vreo acţiune, să-i dea curs
şi să judece acea acţiune fără între­
rupere până la fine. Acest principiu-
sufere esceptiune în cazurile când, în
cursul judeeătei procesului, s’ar iv i
circumstanţe din acelea care ar îm pie­
deca ca judecătorul să se poată pro­
nunţa momentan asupra actiunei, până
ce m ai întâiu nu se vo r înlătura acele
circumstanţe împiedecătoare la jude­
carea actiunei. Şi deşi legea nu pre­
vede anume asemenea circumstanţe
impedecătoare la judecarea cauzei dar
ele se admit de jurisprudentă, şi cu
drept cuvânt legiuitorul n’a putut pre­
vede anume aceste circumstanţe, de
oarece numai cu ocaziunea judecărei
unei acţiuni se potrivi diferite circum­
stanţe care pot împedicâ judecarea
unui proces. De câte ori dar în cursul
judecărei unei afaceri se ivesc circum­
stanţe împedecătoare la tranşarea ace­
lei afaceri, şi ele fiin d lăsate la apre­
cierea judecătorului, în asemenea ca­
zuri judecătorul poate să se oprească
de a judeca acţiunea, amânând-o până
ce se vor înlătura acele circumstanţe.
(Apel, Focşani I 10 Mart. 1886. Dr.
37/86).
J - Nu există denegare de dreptate,
când judecătorul constată că o lege
anterioară a fost abrogată prin o lege
nouă, ci numai când el refuză de a se
pronunţă, sub cuvânt de tăcere a le­
gei. (Apel. Iaşi I. Dr. 80/94).
#■ Dacă ju stiţia e obligată a face
strictă aplicare a textelor de lege
acolo unde sunt clare ş i' precise fără
a cercetă m otivele legiuitorului, este
tot de datoria ei ca acolo unde textele
sunt necomplecte şi întunecoase, să le
complecteze şi să le interprete, punân-
du-le în legătură şi în armonie nu nu­
mai cu principiile de drept dar şi cu
31
Art. 4-5 HOTàïURI; LEGI UE ORDINE PtïB I.lCA Codul civil

ech ita te a ca re este c o m p lim e n tu l fi- aceasta p r in t r o m t e ip ie t a ie e ^ e n s iv c .

resc a l d rep tu lu i, solu tio n â n d u -le ast-
f e l în c â t un d re p t să-şi g ă sea scă des-
le g a r e a sa în c o n fo r m ita te cu ech ita-
tea. (T r ib . M e h e d in ţi 3 M a rt. 1920.
D r e p tu l 39/920).
9. P e n tr u in te r p r e ta r e a le g ilo r se p o t
p re ze n tă dou ă ip o te z e d eoseb ite : I n
p r im a ip o te z ă ju d e c ă to ru l în tă c e re a
le g e i este adesea o b lig a t de a fa c e a p li-
ca ţia e i p r in a n a lo g ie la m a te rie sau
la cazu ri ce ea nu a p r e v ă z u t; el fa c e
a l e g i i zisa o rd in a ra , can d red a ctiu n ea
le g i i nu p re z in tă p n n ea in saşj un 1 « ;
teles lă m u r it şi c o m p lect sau canü ea
nu e x p r im ă 111 m o d e x a c t g â n d u l le
g iu ito r u lu i. A c e a s tă in te r p r e ta r e St*
fa c e p r in d ou ă m o d u ri : in te rp re ta re a
g r a m a tic a lă p r in a ju to r u l Iim b ei u zi-
ta te şi a r e g u lilo r s in ta x e i şi m te rp re -
ta r e a lo g ic ă a d ic ă în te m e ia ta p e r a ţie
nam ent. (T r ib . F a lc iu 16 M a i 19-1. Cu
r ie r Jud. 43/921).

A r t. 4. — Este oprit judecătorului de-a se pronunţa, în hotă-

rîrile ce dă, prin cale de dispoziţiuni generale şi reglem en­
tare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse. (Civ. 1201, 1537; C. p.
108; Civ. Fr. 5).
Text. f r . A rt. 5. — I l est défendu aux juges de prononcer par voie de
disposition générale et réglementaire sur les causes qui leur sont soumises.
Doctrină străină.
B a u d r y et F ourcade , Des personnes, I, 247, 248;
C olin e t C ap itan t, ed. 2-a, I, p. 14, 38;
D a llo z , Rép. Lois., 458 urm., 482, 517; Compét. adm. 71 urm. ; Suppl. Compet, adm.
155 urm .; L o is 432 urm., 437 urm., 448;
D emolombe , I, 109;
Hoc, I, 183, 185;
L a u r e n t , I, 258, 259, 266 urm.;
M ourlon , ed. 7-a, 1, p. 61 urm.;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 155.

Doctrina românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 54, 56 urm. ; (111, part. I, ed. 2-a, p. 805, 815);
Cantacuzino M a te i, p, 21, 22; t, ■■ -a- oîmîvio
Diogenjdb E., „ înalta Curte de Casaţie şi art. 4 dm codul c iv il1. P a g m i ju rid ice 94/1912
N acu , I, p. 104 urm.

Art. 5. — Nu se poate deroga prin convenţiuni sau dispo

zitiuni particulare, la legile, care interesează ordinea publici
s i’ bunele moravuri. (Civ. 587, 620, 702, 728, 803, 824, 839, 965
968, 1008, 1010, 1089, 1123, 1125, 1223— 1226, 1256f 1270, 1281
1339 1373, 1471, 1492, 1495, 1498, 1513, 1636, 1689, 1701, 1760
1838’; Pr. civ. 80, 109, 340, 374, 409; Com. 79, 273, 880. § 3
Leg. judec. oc. 116 ; art. 1, 2, leg. 20 Fevruarie 79 ; Leg. p. per
soanele juridice. (Mon. of. 27/1924). Art. 106. Legea asupri
propr. literare şi artistice (Mon. of. 68/923). Art. 3 al. final
L. A gra ră 124; Civ. Fr. 6).
Text. f r . A H . 6. — On ne peut déroger, par des conventions particulière
aux lois qui intéressent l ’ordre public et les bonnes mœurs.

Doctrină străină.

A ubry e t R a u , I, ed. 5-a, p. 178;

B a u d r y e t F ourcade , Des personnes, I, 268 urm. ;
C a p it a n t . De la Cause des Obligations,,p . 441 urm. ;
Co lin e t C a p it a n t , ed. 2-a, 1, p. 10, 62, 86, 626, 837; II, p. 161, 464, 606; ed. l-a, III,
13, 395.

— 32 —
Codul civil LEGI DE ORDINE PUBLICA Art. 5

D a llo z , Rép. Lois. 521 urm. ; Suppl. Lois. 440;

Demogue , I, Sources des obligations, II, pg. 541, 542;
D em olom be , I, 17;
G l a s s o n , II, pg. 261;
Hue, I, 187 urm.;
L a u r e n t , I, 47 urm. ;
M o u k lo n , ed. 7-a, I, p. 66, 67 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 290 urm.;
V a r e i l l e s Som m ières. Des lois d'ordre public et de la dérogation aux lois.
Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 223 urm.; (III, part. II, ed. 2-a, p. 8 8 ; IV, part. I, ed. 2-a-
p. 165, 187, 188, 637; IV, part. II, ed. 2-a, p. 383, 588; V, p. 514; VIII, part. I, ed.
2-a, p. 13, 14, 17, 26, 46, 130, 328 n. 1; XI, p 50;) Uroit ancien et moderne de la Rou-
manie p. 138, 191, 412; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. I, din 22 Nov. 1906. Dreptul
5/1907; Observaţie sub. Trib. Neamţ., 21 Nov. 1906. Dreptul 8/1907; Observaţie
sub. C. Apei Buc. s. III, 31 din 25 lan. 1907. Dreptul 28/1907; Observaţie sub. G. Apel
Iaşi s. I, 19 Nov. 1907. Dreptul 11/1908; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. II, 82 din
23 Iunie 1908; Dreptul 68/1908; Observaţie sub Trib. civil Audenarde (Belgia) 27 Nov.
1908; Dreptul 31/1909; Observaţie sub. Trib. civil Louviers, 16 Iunie 1899, Curier.
Jud. 25/19U0; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. I, 28 April 1881. Curier. Jud. 14/1901;
..Clauza de inalienabilitate cuprinsă într’o donaţie sau testament“. Curier. Jud. 72/901;
Observaţie sub Trib. Brăila s. II. 18 Mai 1901. Curier Jud. 73/1901; Observaţie sub.
Judec, ocol II, Iaşi 4115 din 27 Nov. 901. Curier Jud. 17/902; Observaţie sub. Cas Ii,
56 din 8 Febr. 902. Curier. Jud. 18/902; Observaţie sub. C. Apel Galaţi s. I, 65 din
7 Mai 1902. Curier. Jud. 25/903; Observaţie sub. Trib. Dorohoi 355 din 22 Sept. 1903.
Curier. Jud. 1/904; Observaţie sub. C. Apel laşi, s. 1, 87 din 28 Mai 1904. Curitr. Jud.
67/904. Nota sub. Trib. Paris 13 Mart. 1919. Curier. Jud. 30/vi23; Observaţie sub. Apel
Limoges 11 Sept. 920. Pand. Rom. 922, III, 146; Observaţie sub. Cas. Fr.’ 27 Mart. 922.
Pand. Rom. 1924, III. 39; Observaţie sub. Justiţia de Pace din Pont-A. Mou-son 2 Aug.
922. Pand. Rom III 80; Nota sub Trib. civ. Roma, 26 Ian. 923, Jur. Gen. 924, No. 1851;
A thanasovjci V. şi Z euceanu A . „Nulitatea actelor de înstrăinare încheiate în timpul
răsboiului cu supuşii statelor inamice“. Dreptul 23/1920;
B otez Co rn eliu . „ Ordinea publică în legile şi decretele-legi privitoare la prelungirea con-
tracttlor de închiriere“. Curier Jud. 30/922;
C antac u zin o M a t e i . pg. 62, 63, 144. 318:
D egre A le x an d r u . Scrieri Juridice, Voi. I, pg. 229 urm. ..Testamentele făcute sub o
condiţie peste putinţa sau neiertată“ ;
Dim itrescu D o re l . „Art! 409 si legile de ordine publică“. Dreptul 52, 53, 56, 60, 61, 69,
72, 77/191U;
E mm anuel E ugen Notă sub. Trib. Ilfov s. notariat 292 din 5 Nov. 920. Curier. Jud. 31/921;
G eorgean N. Observaţie sub. Trib. Dorohoi 394 din 28 Nov. 1922. Pand. Rom 1924, III, 65;
G helm egeanu M. Observaţie sub. Cass Req. 16 lan. 1923. Pand. Rom. 1923, III, 153;
H er o van u E ugen . Tratat teoretic şi practic de Procedura civilă, Voi. I, N. 21 urm.;
Hozoc D im it r ie . Notă sub. Cas. 1, 2 din 9 Febr. 1918. Pand. Rom. 1922-1-174; Nota sub.
Cas. 1,137 din 15 Febr. 1922. Pand. Rom. 1923-1-106;
I onaşcu R. T r a ia n . Notă sub. '[’rit). Ilfov, s. II com. 6 Nov. 1922. Pand. Rom. 1923-11-167;
M e it a n i G eorge (f iu ). „Despre condiţiunea ilicită, imposibilă sau contra bunelor moravuri
înscrisă într’o donaţie sau testament“. Dreptul 82/901, Dreptul 11/1902;
N acu , I, p. 108, 109; II, p. 234 urm.;
P ârvulescu G. „Condiţiunile imposibile şi ilicite puse într’un testament şi o donaţiune
Dreptul 20/1903;
P er ie ţe a n u G r . I. ( I p e r ). Notă sub. Cas. I, 898 din 2 Nov. 921. Curier. Jud. 19/922;
P olichron Dem. Notă sub. Trib. Dolj s. III, 84 din 10 Mart. 1923. Pand. Rom. 1923-11-182;
P o po vic i A t . N. N ic o lae . „ Condiţiunile ilicite, imposibile sau contrare bunelor moravuri,
anulează testamentul în care se găsesc“. Revista Critică No. 5/912;
R ădulescu S il iu . Observaţie sub. Trib. Ilfov s. III, 173 din 24 Febr. 1909. Dreptul 36/1913;
Observaţie sub. C. Apel Paris. 20 April 913. Dreptul 21/1914;
Stamhulescu N. I on . Notă sub. Cas. I ÎOM din 5 Nov. 1923. Pand. Rom. 1924-111-51;
S tătescu St . „Concluziuni“. Curier. Jud. 18/902.
IN D E X A L F A B E T IC C lauză de nerestituire 49. Condiţiune ilicită 5, 8-11,
C lauză penală 44. 18, 19, 22, 27, 28, 30, 33,
A c te bilaterale 5, 22. A sig u ra re 49. Cod civil francez 7-11, 19,' Ü7) TVJ tOj , TÖ. .
Ói J 39, 40, 45, ‘ti
37, 47, 48.
A c te unilaterale 5, 22, 26, A v e r i mănăstireşti 1. 22, 28, 33, 37, 46-48. Condiţiune im orală 8, 10,
47. B u n a credinţă 44. Cod silvic 52. 22, 23.
A c to r sequitur forum rei B u n u rile Statului 41. Com andam ent 26. Condiţiune im posibilă 8,
12, 33. C alim ach 48. Com petenţă 2, 3, 12, 13, 19, 22.
A d v o c a t 56. Capacitate 21, 31, 36. 13, 24-26, 32, 38. C o nd iţiun e rezolutorie 1.
A m an et 69. Căsătorie 20, 40, 42. Com prom is 2, 6, 15, 18, Confirm are 51
A p e l 6, 16, 25, 42. C lauză ç com prom isoriă 15, 24. Contestaţie 15, 24, 25, 38.
A r b it r i 2, 6, 12, 13, 15, 25. J 18, 24. Concesiune de farm acie 50. \ Contracte 8, 9, 13, 15, 19.

53707.— C o d u l civil adn otat.

— 33 —
 Codul civil
LEGI DE ORDINE PUBLIC Ă
Art. 5
tate privată, esenţialmente alienabi^,
M o n a s t ir i 1.
20, 22,
22, 23, 28, 33 , 35,
N a ş te ri 20.
şf tocmai de aceea legea dm 1863, nu
38 49.
C o n t r a c t e d e a s ig u r a r e 49.
N a ţ io n a lit a t e -4 , 3 ., 4o. di strane nimic despre liberalitatue ta
N u lit ă ţ i 5, 7-11, 13, 1 ». 18,
C o n v e n ţ iu n i /, 10-12,14 19, 19 22. 23, 2/» 28, 33,
cute m onastirilor sub eo n ilitiu n e1'
22, 23, 25-29, 3 1 ,3 3 , 3/, 49. 4 1 , 46*48, 51, 53, ^5» iiifnrîp dp unde rezulta, nu ca acele con
C o p i l n a t u r a l 20. 56*, 66, 68. % £ sunt desfiinţate, ci
D e c l i n a t o r 26. O f i c i i d e î n c h i r i e r e 67
D e l i c t e s i l v i c e 23, o — P ă m â n t u r i r u r a le , \ e z i L e
D i v o r ţ 16, 20, 42. s e a r u r a lă .
D o l 34. P r e lu n g ir e a c o n t r a c t e lo r
Domiciliu 12, 1j>. 2 i
D o n a ţm n i 8, 19, -»» P r e s c r i p ţ i e i , 29, 35.
27, 33. I P r i m e d e a s ig u r a r e 49.
D o t ă 36. , 09 I P r o b e 17, 59.
D rep t P r o c e d u r a c i v i l a -6 .
D r e p t r o m a n 8 ,9 ,1 9 , p r o c u r o r G e n e r a l 6.
E x e c u t ă r i 8, 26
P r o p r i e t a t e 58.
I x e c u t a r i s ilite 26. | P r o r o g a r e 13, 26, .*>.
E x e c u t o r i testa m en ta ri 34.
I R a t i o n e m a t e r ia e 26, d3.
E x p r o p r ie r e 26. R a t io n e p e r s o n a e 26.
F a r m a c i e şO. I R e c u r s 6, 16, 59, 63.
V i d e i c o m is e /, 10, 11» “=-> ] R e g u l a m e n t e c o m u n a le 38.
27, 44. R e n u n ţ a r e la a.Pe l ',v ^ p^ -
R e n u n ţ a r e t a c it a 2o, 29, dună legea dreptului comun ce domina
[m o b i l e “ ! , M , 31, 36^ 43.
R e z e r v a 44. to PSm ?ul facerei liberalit&tei « u n
S e c u la r iz a r e 1.
S e r v i t u t e 58.
în c h i r i e r e , p r e lu n g ir e a
c o n tr a c te lo r 61.
S o c i e t ă ţ i 63.
S t a t u t c i v i l 20, 24.
|
2 A rb itrii aleşi de pă rţi formează
•
în c h ir ie r e , o f i c i i 67.
In te rp re ta re 28
S t a t u t p e i- s o M l 24, 32, . o instanţă .iiidecătorească recmioşcuta
S t a t u t r e a l 24, d -
S t r ă in i 3, 24. i „ „ p gi care şi exercita aurisaic
; 8 S u b s t it u ţ ii 7, 10-1-, IJ, ţiunea în lim itele fixate « i sub, con-
27, 44. _
S u c c e s iu n i 19, 37, 5/. diţiunile prescrise de lege. 0 i tot
^ | f a m f s u r i . o r ’ e f c e p ţ io - T e r i t o r i u 12, 13, 26. priveşte jurisdictm nile este
T e r m e n e ,- v e z i A p e l ş i.
n a le 61. , ,
L e g e a p r e lu n g ir e ! co n trac -
te lo r d e În c h irie r e 61.
b i t u f u s i f
L e e e a r u r a lă 5 3 o a . w 3 l i 33, 34, 37 , 39, 40, 43,
L e i i d e o r d in e p u b lic a
44. 46, 47, 57, 64.
58, 70. . T r a n z a c ţ i i 16,# 42, 52, 5 ■ or-Li fri pste nulă cu desavarşire ori de
L e g i i ” ‘ eJ P r ®ta tÎ 5 e 2 l ' 22.
L i b e r a l i t a ţ i 8, 19, -si» —
T r i b u n a l s tr ă in 3, U , i«>» S Î e ori partea eare a dWtişat ar ™ a
28. 33, 34, 40.
I 24, 38.
U r m ă r i r i s ilit e 26
«a beneficieze de acea clauza spre a.
L i m i n e lit is 26. V â n z a r e 26, 36, 41.
M a n d a t 12, 13. V e c h e a le g i s l a ţ i e 9.
M a r t u r i 17, 62.
M ă s u r i e x c e p ţ io n a le 61.

Jurisprudenţă. urmează a f i eonsKlera 49/Febr.

când nu ar f i existat. (Cas. 1, 49/* eu
1. Măsura secularizărei interesează 16/72, B. p. 35).
o rd in e a p u b lic ă ş i g’a ^ f i fă e u t o
d is p o z iţiu n e p r i TO^ „ î , st l r i cu cla u za
r “ ” mpetinta S “ a”r .
^ h i Î r î n T a z u l e v e n tu a l d e secula-
ca ®£ia * a v e r ilo r m o n a s tire ş ti, ^acea

f? de.
22i ? ,Când1S/p ir te prin contract a stv-
S S e a " c S fîr V fS
»S a .B U
poate opri judecarea Procesului inte
tat de acea parte nici chiar at.anei
S t W S * * * * * e oIs 1 “:
^ e dp t f u ^ t a Î % Î = e , ? n S U *
c a să isb ească şi ^ d e p o s e d e z e p e p ar_ form ată de cealalta parte. (Cas. ,

StaS «i, "coSS ” ed”SUnsU

p r ie ta te suu . ,]ă ru ite m o n a sti-
119/Apr. 13/74, B. P- 78). .

ridic C( u n l l Î w a sCauab!lateral) oonsti-

, wA ” !ţ A ^ i “
Codul civil LEGI I)E ORDINE PUBLIC A Art. 5

formaţiune. Şi codul civil, care aplică tru a întinde această proibiţiune şi la

expres acest principiu fundamental în
art. 1008 în materie de eonvenţiuni
(acte bilaterale), nu conţine nici o dis-
poziţiune derogatorie în favoarea te­
stamentelor (acte unilaterale). Testa­
mentul care cuprinde o clauză de ina­
lienabilitate absolută poartă în sânul
sau o condiţiune ilicită care atrage -ţiunea care le conţine rămâne va la ­
fatalmente nulitatea testamentului, de
oare ce acest testament tinde sau a
scoate din comerţ imobilele sau a creea
din voinţă privată o incapacitate per­
manentă în dauna legatarilor. Şi alie-
nabilitatea sau inalienabilitatea- lucru­
rilor, precum şi incapacitatea persoa­
nelor sunt materii de ordine publică, ce
nu pot fi modificate prin dispoziţiuni
particulare; or, art. 5 prohibă expres
veri ce dispoziţiuni particulare care
ar deroga la legile de ordine publică
şi bunele moravuri. (Trib. Ilf. I I , Oct.
30/76, D r. 29/76).
• Dacă părţile stipulează că re­
nunţă la dreptul de a face apel sau
recurs în casaţie contra hotărîrei arbi­
trilor numiţi de dânsele prin actul de
compromis, o asemenea stipulaţiune
cată să-şi producă efectele sale (art.
969 c. civ.), m ai cu seamă că însăşi le­
gea permite a se renunţa la apel chiar
înainte de a se da hotărîrea arbitri­
lor (art. 344 şi 363 pr. civ.), şi nu există lor testamentare pentru toate dispozi­
nici un cuvânt pentru care o stipula­ tiunile cu titlu gratuit, chiar şi pentru
ţiune de renunţare anticipată la re­
curs să nu fie valabilă. Precum ordi­
nea publică nu este întru nimic vătă­
mată prin o renunţare la recurs, fă ­
cută posterior de darea hotărîrei, ase­
menea ea nu este cât de puţin atinsă
prin o renunţare anticipată; căci păr­
ţilor numai în interesul lor p rivat s’a
acordat de lege facultatea de a recurge
în casaţie, în vreme ce e în interesul
general şi public că numai Ministrul
Justiţiei şi Procurorul general al
curţii de casaţie au misiunea de a de­
nunţa casaţiei hotărîrile judecătoreşti
contrarie cu legea. (Cas. I, 38/Febr.
5/79, B. p. 85).
7. Condiţiunea de inalienabilitatea separat de ^elementele ee’l constitue.
fondului testat, lovind în libera circu-
laţiune a bunurilor, este contrarie or-
dinei publice, după cu m . aceasta re­
zultă, deşi în mod indirect dar evident,
din dispozitiunile leg ii care prohibă
substituţiunile, al căror caracter do­
minant era de a împiedecă libera dis-
poziţiune a bunurilor în mâinile pose­ c-e liberalitate subordonată unei condi-
sorilor actuali. Or, art. 5 prohibă de a
se derogă, fie prin eonvenţiuni fie prin
veri ce dispoziţiuni particulare, la, _le­
gile care interesează ordinea publică.
Şi în acest art. 5, derivat din art. 6 din
codul francez, cuvintele „sau dispozi­
ţiuni particulare“ au fost adăogate cu
intenţiune de legiuitorul-rom ân pen­
dispoziţiunile testamentare, iar nu nu­
mai la eonvenţiuni, ca în legislaţiu-
nea franceză; ceea ce rezultă în mod
şi mai evident din suprimarea în le-
gislaţiunea noastră a art. 900 c. civ.
francez, în care asemenea condiţiuni
se presupun ca ne-scrise, iar dispozi-
bilă fără această condiţiune care sin­
gură se desfiinţează. A stfel fiind, în
legislaţiunea noastră rămâne în v i ­
goare numai textul im perativ şi ab­
solut al art. 5; prin urmare un atare
legat este nul şi de nul efect. (A pel
Buc, III/160, Iun. 25/81, D r. 59/81).
$ ■ Principiu] consacrat de lege prin
art. 1008, care isbeşte de nulitate con-
venţiunile dependente de o condiţiune
imposibilă, imorală sau ilicită, există
şi la Romani, unde însă se exceptau
dispoziţiunile testamentare pentru mo­
tivu l că în testament nu există de cât
o voinţă, aceea a testatorului, şi că ce­
lui în persoana căruia s’a făcut dis-
poziţiunea neputându-i-se imputa ni­
mic, ei decideau că atari condiţiuni să
se considere ca nescrise, iar dispozi-
ţiunea să-şi aibă valoarea ei. Codul
francez, tratând donaţiunile şi testa­
mentele în acelaşi titlu, a admis re­
gula ce Rom anii aplicau dispoziţiuni-
cele între vii.* Insă această inovaţiune
găsind critică aproape unanimă între
comentatori, să vede că legiuitorul ro­
mân a vo it să coreagă aceasta şi a în ­
lăturat art. 900 din codul francez, aşa
că intenţiunea şi scopul său se vede
că a fost ca această chestiune să se re-
solve după regulele generale şi după
rigoarea principiilor, asimilând efec­
tele condiţiunilor imposibile, imorale
sau prohibite de lege asupra liberali-
tăţilor cu efectele ce produc aceleaşi
condiţiuni asupra contractelor. A-
ceasta m ai rezultă şi din principiul
general, că ori ce act emanat din l i ­
bera voinţă a omului nu poate să fie
dacă este susceptibil de execuţiune,
apoi în întregul lui cată să fie execu­
tat; şi, în adevăr, dacă se scindează
actul se scindează şi voinţa aceluia ce
l’a făcut, şi ast-fel nu voinţa lu i se
execută, ci o voinţă străină. A st-fel
dar, o dată stabilit acest principiu, ori
ţiuni nu poate form ă de cât un întreg
indivizibil şi nu se poate înlătură con­
diţiunea fără a se scindă voinţa ace­
lui ce a făcut liberalitatea; de alt-fel
nu numai că nu execută voinţa lui,
dar încă liberal itatea devine mai avan-
tagioasă decât eră în intentiunea ace­
luia ce a făcut-o. Ast-fel, obligaţiunea

— 35 —
 LEGI 1)K ORDINE PUBL IC A
Art. 5
pusă de testator de a nu înstrăina le­
gatarul averea imobiliară, se consideră
o condiţiune ilegală, de oare ce scoate
din comerţ şi isbeşte de inalienabili­
tate o porţiune a teritoriului^ pe care
numai legiuitorul ţării este în drept
de a o declara ca atare; o _atare _con­
diţiune atrage nulitatea dispoziţiunei
testamentare ce depinde de ea, (Trib.
Brăila, M ai 21/83, D r. 59/83).
9. In codul civ il nu există nici un pre snbstituţiuni. Dacă art. 5 c. civ.
text de lege care să declare de nule
testamentele care ar conţine o condi-
ţiune ilicită, aşa precum legiuitorul
prevede în mod categoric, prin art.
1008 pentru contractele sinalagmatice,
ast-fel că condiţiunea de inalienabili­
tate, care e contrarie legei şi ordinei
publice, şi ca atare constitue o condi-
ţiune ilicită fiind că scoate din co­
merţ bunurile, nu anulează testamen­
tul chiar în care ar fi cuprinsă, ci cată
a se consideră ca nescrisă, după cum
se consideră atât în dreptul roman,
cât şi în vechia legislaţiune, înainte
de aplicarea codului civil, şi nulităţile
fiind de drept strict nu se pot aplică
prin analogie. Dacă legiuitorul român
a suprimat din codul civil art. 900 din
codul francez, care prevede anume ca­
zul când condiţiunea ilicită se găseşte
în testament, aceasta a făcut-o pentru
că a vo it a suprima acea inovaţiune
din codul francez, menţinând cu mo­
dul acesta vechia noastră legislaţiune
şi jurisprudenţă. (A p el Focş. I, 156,
Dec. 12/83, D r. 24/84).
10. Dacă art. 5 pune principiul că nu soană care are domiciliu legal pe te­
se poate deroga prin dispoziţiuni par­
ticulare la legile care interesează or­
dinea publică, apoi nu se poate deduce
ca consecinţă că derogaţiunea la acest
principiu atrage nulitatea întregei dis-
pozţiuni, întru cât nulităţile fiind de
cea mai strânsă interpretare şi re­
strânsă aplicare, ele nu se crează prin
analogii sau omisiuni, ele nu se pot
pronunţa de judecată de cât atunci
când sunt prescrise form al de lege,
precum este prescrisă la convenţiuni
(art. 1008), precum este impusă la tes­
tamente (a r t 803), pentru condiţiunea
de a păstra şi a remite la o a treia
persoană. S i din omisiunea de a se re­
produce în codul român dispoziţiunile
art. 900 din codul francez nu se poate
deduce că legiuitorul nostru a înţeles
să părăsească sistemul francez, căci
de ce utilitate eră la 'noi a m ai zice
prin un nou articol, că clauza ilicită
sau im orală este nulă la testamente,
când deja în art. 5 se dispune'în mod
general că o asemenea clauză nu poate
avea fiinţă, dispoziţiune care la fran­
cezi nu se referă de cât la convenţiuni
(a r t 6). (A p el Focş. I I , 58/Apr. 15/82,
D r. 22/84).
Codul civil
11. N ic i un text de lege n’a prevăzut
nulitatea absolută a testamentelor dm
cauză că în conţinutul lor ar exista o
clauză ilicită; pe lângă aceasta mai
reese că clauzele ilicite cuprinse m
corpul unui testament nu pot da loc
la nulitatea lo r şi din înprejurarea că
legiuitorul când a vo it să declare t e ­
menea nulităţi a prevăzut anume m
a r t 803 c. civ. unde se vorbeşte des­
opreşte de a se derogă prin conven­
ţiuni sau dispoziţiuni particulare la
legile care interesează ordinea publică
şi bunele m oravuri, aceste prohibi-
ţiuni nu au sancţiune expresă la testa­
mente, ci numai la convenţiuni (art.
1008 c. civ.) De asemenea nu se poate
deduce nulitatea testamentului şi din
îm prejurarea că legiuitorul în redac-
ţiunea codicelui civ il n’a reprodus şi
art. 900 c. civ. francez, de oare ce nuli­
tăţile sunt de drept strict şi de oare
ce supresiunea zisului articol din co­
dicele nostru se explică îndestul prin
inutilitatea unei dispoziţiuni care de
sine se sub înţelege, după cum pentru
acelaşi cuvânt, se văd asemenea omise
în legea noastră art. 901 şi 902 c. civ.
francez. P rin urmare în fata celor ex­
puse, testamentul nu poate fi afectat
de nulitate din îm prejurarea că s a
prevăzut într’însul o clauză care nu
este admisă de lege şi care trebue în­
lăturată. (Cas. I, 125/Mart. 24/84, B.
p. 267; 173, M ai 12/84, B. p. 409).
12. Deşi este adevărat că ori ce per­
ritoriu l unei naţiuni devine chiar prin
acest fapt justiţiabil de tribunalul do­
m iciliului său, în virtutea maximei
actor sequitur foru m rei, cu toate a-
cestea această jurisdicţiune ^naturală
este o jurisdicţiune la care părţile pot
deroga prin convenţiune. In adevăr,
toate legislaţiunile au permis _ per­
soanelor cari au liberul exerciţiu al
drepturilor şi acţiunilor lor» de a sub­
stitui prin convenţiune tribunalului ce
exercită puterea judiciară în numele
suveranului, un tribunal arbitrai, şi
legislaţiunea noastră conţine expres
acest drept în a r t 339 pr. civ. P rin ur­
mare, prin convenţiune se poate alege
un tribunal care să aparţină organi-
zaţiunei judiciară a unei alte naţiuni,
căci în d efin itiv un atare tribunal nu
este decât un tribunal am itral, pen­
tru că, ca şi arbitrii particulari, jude­
când cauzele ce-i sunt voluntar su­
puse, nu exercită această putere în
virtutea delegatiunei dată_ de suveran,
ci în virtutea mandatului ce i-a fost
dat prin voinţa părţilor. (Trib. Brăila,
Sept. 8/84, D r. 83/84).
13. O ri ce persoană naturală sau ci­
vilă, care are un domiciliu legal pe
Codul civil LEGI DR ORDINE
teritoriul unei puteri, devine prin a-
cest fapt chiar ju stiţiabilă de tribuna­
lele sale şi trebue să fie actionată în-
naintea tribunalului domiciliului său,
in virtutea maximei a cto r sequ itu r
fo ru m rei. P rin u rm a re' este nulă
clauza prin oare părţile se supun ju ­
decăţii tribunalului arbitrai al burseL
din Buda Pesta, căci o atare clauză nu
conţine nici înfiinţarea unui trib u ­
nal de arbitri, de oare ce tribunalele
unui stat în această calitate, judecă
numai în funcţiunile lor publice şi le­
gale; jurisdictiunea unui tribunal de
arbitri este bazată pe un mandat, adică
pe un titlu privat şi tribunalele pu­
blice nu pot accepta de la un particu­
lar vre un mandat; ele nu pot f i alese
ca arbitri, fiind-că persoanele nu sunt
indicate anume şi se pot schimba din
zi în zi. E a nu conţine nici o proroga­
ţi une, sau m ai bine zis o jurisdicţiune
prorogată, fiindcă prorogatiunea este
admisibilă numai între tribunalele a-
celuiaşi stat. CJn contract prin care o
parte li ţigan tă renunţă absolut la pro-
tecţiunea justiţiei statului său este cu
totul lipsit de ori-ce efect juridic.
(Trib. Brăila, Iunie 14/84, D r. 59/84).
14. Este valabilă convenţiunea prin
care părţile stipulează o prescripţiune
mai scurtă de cât cea prevăzută de
lege, ea neavând nimic de contrariu
legii, căci legea nu proibă prin art.
1838 de cât renunţările la prescripţiu-
nea de ordine publică, de oare ce or­
dinea publică chiar este interesată ca
procesele să ia fin it cât mai în grabă;
ea nu e nici contrarie bunelor mora­
vuri, şi ea ori şi ce convenţiune face
lege între părţile care au stipulat-o.
(Trib. Ilf. com. 174, Mart, 10/83, D r.
57/84. r>. 427; A p el Buc. I I I , M ai 30/84,
D r. 60/84, p. 487).
15. Clauza prin care părţile se supun
ta deriziunea unor arbitri aleşi de
dânsele, în caz când s’ar naşte o con-
testaţiune isvorîtă din convenţiunea
lor, trebue considerată ca nulă de câte
ori nu conţine alt-ceva de cât o enun­
ţare vagă, fără ca să specifice obiectul
contestatiunei şi să desemne numele
arbitrilor. Şi deşi art. 339 pr. civ., per­
mite de a face compromis persoanelor
care dispun de dreptul lor, totuşi acest
articol nu trebue a se luâ izolat, ca şi
cum ar prezentă un principiu general
fără nici o restricţiune, din contra tre­
bue să-l combinăm cu articolii urmă­
tori şi în special cu art. 342, care dis­
pune categoric că compromisul trebue
să desemne obiectul în litig iu şi nu­
mele arbitrilor sub pedeapsă de nuli­
tate, de unde rezultă evideut că ar fi
a nu se ţine în seamă un text de lege
formal, dacă s’ar admite ca valabil sub
denumirea de clauză compromisorie,
— 37 —
PU BLIC A Art. 5
un act lipsit de toate indicaţiunile
prescrise sub pedeapsă de nulitate
pentru validitatea unui compromis. Pe
lângă acestea, dacă se admite ca vala­
bilă o atare clauză, ea ar deveni ne­
apărat de stil, în toate contractele şi
ar avea de efect să substitue, contrar
dreptului comun, în detrimentul părţi­
lor, hotărîrea unor arbitrii în locul
hotărîrei unor m agistraţi instituiţi de
lege. (A pel Focş., I I , 164/84, Noembr.
15/84, D r. 10/85).
16» Kegulele relative la constituirea
fam iliei, pe care se- întemeiază ed ifi­
ciul societătii moderne, fiin d esenţial-
mente de ordine publică, păzirea lor
cu sfinţenie este impusă membrilor i
societătii, şi judecătorul are datoria I
de a supraveghiâ exacta lor aplica- i
tiune şi a nu încuviinţă un singur mo­
ment călcarea lor. Or. despărţenia, le­
giuitorul o priveşte cu ochi răi, aşâ
că divorţul l ’a înconjurat cu multe fo r­
m alităţi şi m otive de respingere, c a ,
să-l facă pârtilor destul de dificil. D in f
diferitele termene şi înfătişeri ce s’au
înfiin ţat în această materie rezultă că
legiuitorul a înţeles a creeâ părţilor
cât se poate m ai multe pedici, pentru
ca ele să poată ajunge la împăcare. Şi
scurtarea termenelor ar însemnă a
contraveni spiritului legiuitorului în
această m aterie escepţ’ onală. Acesta
rezultă în mod neîndoelnic atât din
toate articolele relative la divorţ, cât
şi mai eu seamă din art. 245. unde se
arată că chiar recursul în casaţie este
suspensiv de executarea hotărîrei.
P rin urmare, o renunţare la apel ar
lo v i în spiritul dispoziţiunilor le g ii care
e de ordine publică şi s’ar lăsă oarecum
părţilor dreptul de a transige şi a
transportă în domeniul p rivat lucruri
ce nu pot face obiectul convenţiunei
părţilor. (Trib. Iaşi I, N ov. 29/85. D r.
7/85).
17. O lege care interzice proba tes-1
timonială din cauză că m ărturisirile
mincinoase ar conrupe justiţia şi ar al-
terâ conştiinţa publică, interesează
neapărat bunele m oravuri în cel m ai
înalt grad, şi dacă prin ordine publică
se înţelege interesul public, apoi so­
cietatea e destul de interesată a pre­
veni procesele şi a le termină m ai re­
pede. Or, e suficient a ne raportă la
m otivele şi consideraţiun;le cari au
făcut să se introducă restricţiunile şi
prohibitiunile admiterei probei testi­
moniale, pentru a ne convinge că dis-
poziţiunile le g ii n’au fost introduse
numai în interesul părţilor, dar aseme­
nea şi mai cuseamă în interesul ordi-
nei şi al m oralităţii publice. Urmează
dar că convenţiunea prin care părţile
ar declară că supun proba angajamen­
telor lor la proba testimonială. în a-
fară de cazurile unde legea o declară
admisibilă, sau când părţile intere-
Art. 5 I,EGI DE ORDINE PU B LIC Ă
sâite; ín ö instanţă angajată nu se
opun la admiterea ei, n’ar legă pe
părţi, că această conventiune, conform
art. 5, nu e legalmente form ată şi n’ar
obliga pe judecători, pe cari legiuito­
rul i-a însărcinat specialmente a face
să se respecte prohibitiunile sale, şi
cari ca atare trebue din oficiu a res­
pinge această probă testimonială.
(Trib-, Ialom., Nov. 10/85.. D r. 9/86).
18. Deşi conventiunile între părţi au
putere de lege, acest principiu însă e
adevărat numai pe cât timp ele au un
obiect licit. Or, competenta tribunalu­
lui şi organizatiunea ( jurisdietiunilor
fiind de ordine publică, nu se poate
derogă decât în cazurile şi conditiu-
nile determinate de lege. Astfel, deşi
art. 339 pr. civ. consacră facultatea
de a face compromis, dar art. 342 pr. civ.
pronunţă nulitatea oricărui compro­
mis sau clauze compromisorie, care,
legând mai dinainte pe părţi prin
obligaţiunea de a compromite, nu a-
rată obiectul litigiu lu i şi conditiunile
determinate de lege. (A pel Bnc. I I I ,
Sept. 11/86. D r. 8/87).
19» Sub legislatiunea romană eră ad­
mis că conditiunea imposibilă afirm a­
tivă impusă liberalitătilor care se fo r­
mau prin consimtimântul mutual si
care constituiau o conventiune cu ti­
tlul gratuit, ca şi în conventiunile eu
titlu l oneros,- anula întreaga dona-
ti une, pe când conditiunea imposibilă
negativă nu împedecă validitatea do-,
nâtiunei, ca şi a oricărei alte conven-
tiuni eu titlul oneros, considerându-se
pură şi simplă. Legislatiunea fran­
ceză, după mai multe oscilatiuni, a
şters arătatele distinctiuni şi prin art.
900, depărtându-se dela principiul ge­
neral stabilit în materia obligaţiunilor
cu titlul oneros, a dispus ca conditiu-
nile imposibile, fie în donatiuni fie în
testamente se vor considera ca ne­
scrise. A s tfe l fiin d starea legislatiuni-
lor antice şi moderne, după cari legiu i­
torul nostru nu numai s’a orientat dar
a şi copiat, ce vom decide în legislatiu­
nea noastră unde legiuitorul, după ce
a stabilit principiul general prin art.
1008 la materia obligaţiunilor, cum că
asemenea conditiuni desfiinţează con-
ventiunea ce depinde de dânsa, n’a
mai reprodus art. 900 din codul fran­
cez ca derogatiune la acest principiu ?
IJn act, oricare ar fi el, nu poate f i se­
parat de elementele chiar care-1 con­
stitue, şi nu sev poate ca un act să fie
valabil când părţile sale constitutive
sunt nule'; or, conditiunea este unul
din elementele constitutive ale actului,
oricare ar f i ea, şi astfel fiin d nu se
poate separa actul de conditiunea oare
îi este - inerentă, fără n-l schimbă cu
totul. Aceasta a fost recunoscut în
tjoti timpii, căci Romanii o admiteau,
ca şi.'codul civ il france?; şi,român, în
Godul civil
eeeace concerne donatiunile, dar, din
eauza form ei externe ce acordau ei
voinţelor testamentare se depărtau
numai în ce priveşte testamentele şi
chiar art. 1172 francez şi art. 1008 ro­
m ân o consacră. In legislatiunea noa­
stră testamentul n’a fost niciodată o-
biectul unei fa v o ri egale cu aceea de
care se bucura la Romani, ci din contră
constitue o eseeptiune la dreptul co­
mun, căci pentru transmisiunea bunu­
rilor unui defunct, succesiunea leg i­
timă are primul pas şi legea loveşte de
riulităti foarte severe donatiunile şi
testamentele (art. 821 urm. şi art. 886).
Legiuitorul nostru, nu numai că n’a
reprodus art. 900 francez, dar a şi mo­
dificat art 5, corespunzător cu art. 6
francez, introducând pe lângă cuvân­
tul „c o n v e n ţiu n i“ şi pe acela „sau dis­
p o z itiu n i v a rtic u la re “, care nu sunt de
cât donatiunile si testamentele, supu-
nându-le astfel şi pe dânsele prohibi-
tiunilor prevăzute în acest articol şi
asimilând prin urmare efectele condi-
tiunilor imposibile, imorale sau con­
trarie legei asupra liberalitătilor. cu
efectele ce produc aceleaşi conditiuni
asupra contractelor. Si ar fi surprin­
zător şi neconsecinte să menţinem,
scindând şi mutilând fără un text de
lege expres, o liberalitate pe care dis-
punătorul însuşi a subordonat-o unor
conditiuni contrarii legei sau m oralei;
pr, în cazul acesta trebue a aplică prin­
cipiile generale care o anulează cu
totul. A stfel fiind, dispozitiunea testa­
mentară subordonată clauzei de ina­
lienabilitate, adică unei clauze contra­
rie ’' legei, urmează ca, conform art.
1008, să se declare nulă. (Trib. I lfo v I,
608. Dec. 4/89. D r. 82/89).
20. Din cuprinsul tuturor principiilor
de drept admise de legislatiunea ro­
mână rezultă că m ateria statutului ci­
vil, din care face parte şi statutul co­
p iilo r naturali, este de ordine publică.
Si din combinatiunea acestor principii
cu dispozitiunile art. 5, rezultă că ori­
ce fapt, care ar p.veâ de rezul'at a sta­
bili, suprimă sau m odifica statutul ci­
v il trebue să fie determinat eu preci-
ziune de lege, şi verificarea aplicărei
acelei leg i la faptele ce se petrec tre­
bue îneredintată numai instantelor ju ­
decătoreşti. P rin urmare, naşterile, că­
sătoriile, divorţurile, filiafriunile le g i­
time sau naturale, nu se stabilesc, nu
se suprimă şi nici nu se pot m odifică
prin contracte particulare, de oarece
ordinea publică este mai presus de
voinţa părţilor. (Apel, Iaşi, I I , 65/Mai
6/89. D r. 62/89).
21. Conditiunea de a nu aliena, im ­
pusă în mod absolut şi indefinit, fără
restrictiune şi lim ită, are de rezultat
sau'de a face bunul inalienabil sau de
â f a c e pe donatar sau legatar incapa­
bil de a aliena,; pe lângă pericolul care
Codul civiL LEGI DE ORDINE PU BLIC Ă
ar putea rezultă din, punctul de vedere
al economiei politice şi al creditului
public şi privat. Or, alienabilitatea sau
inalienabilitatea bunurilor, ca şi capa­
citatea şi incapacitatea persoanelor,
sunt chestiuni de ordine publică cari
nu pot fi m odificate prin dispozitiuni
particulare. P rin urmare o astfel de
conditiune este contrarie lesei. (Trib.
Ilfov. I, 602, Dec. 4/89. D r. 82/89).
22. Inalienabilitatea scoţând din co­ una; şi celalalt, şi ce regule ar mai tre­
merţ bunurile imobile şi lovind cu
modul acesta libera lor transmitere şi
cireulatiune, este contra ordinei pu­
blice, ceeace rezultă din tot sistemul şi
economia legilor noastre, cum şi mai
cu seamă din dispozitiunile speciale
ale art. 803, care prohibă substitutiu-
nile, al căror caracter dominant era să
împedice libera dispozitiune a bunu­
rilor, retinându-le în m âinile posesori­
lor lor. Or, art. 900 din codul francez,
care consideră ca neexistente conditiu-
nile imposibile, imorale sau ilicite re­ care ele depind, decât celelalte contracte.
lative la donatiuni şi testamente, ne-
fiind reprodus de legiuitorul român,
nu se poate deduce că l’ar fi suprimat
din neprevedere şi nu l’ar f i suprimat
cu voinţă, ci, din contră, văzând că el
da loc la nenumărate critice, de oare­
ce prescriâ o inovatiune în sistemul ro­
man, căci menţinea liberalitatea făcută
considerând ca nescrisă numai condi-
tiunea ilicită ce depindea de dânsa.
A suprimat acest articol şi a intro­
dus dispoziţiile sale în art. 5. Aceasta
se confirm ă şi prin comparatiunea
dintre art. 5 codul român cu art,
6 codul francez, în care cuvintele adăo- pentru fiecare dintr’însele. (Trib. P ra ­
gate în urmă de legiuitorul nostru
„m u d is p o ziţiu n i p a rtic u la re “ nu se
vad trecute. A stfel fiin d voinţa legiu i­
torului, cu toată confuziunea ce se face
între donatiuni şi testamente de o
parte, cari sunt contracte unilaterale,
şi între conventiuni, cari sunt con­
tracte sinalagmatice de altă parte, ră­
mâne ca toate acele conditiuni imposi­
bile, contrarii ordinei publice sau bu­
nelor m oravuri, să se rezolve după re-
gulele generale şi după rigoarea prin­
cipiilor la donatiuni şi testamente ea
şi la celelalte conventiuni, făcându-se
în privinţa lor aplicatiunea art. 1008 şi
eonsiderându-se ca nule, cu tot ceeace
depinde de dânsele. P rin urmare*, orice
liberalitate subordonată unei condi­
tiuni, formează un întreg indivizibil şi
nu se poate scinda voinţa celui ce a
făcut-o, fără de care liberalitatea să
nu devină mai avantagioasâ decât a
fost intentiunea lui. Apoi, dacă m oti­
vele ce au determinat pe legiu itor ca
Prin art. 1008 să anuleze contractele
făcute sub conditiunea imorala, ilicită
sau imposibilă au fost ca nu cumva,
sţergându-se numai conditiunea şi lă-
sându-se neatins contractul, partea să
se creadă moral obligată de a o înde­
Art. 5
plini, apoi tot astfel poate să se în­
tâmple şi cu ocaziunea liberalitătilor
şi nu există nici o raţiune a se crede
că o asemenea temere ar putea anulă
contractele oneroase şi nu şi liberalită-
tile făcute în modul şi conditiunile a-
rătaţe. Ba încă sub form a unei dona­
tiuni se poate ascunde câte odată un
contract sinalagmatic, şi în acest caz
cum s’ar m ai face distinctiunea între
bui să fie aplicate decât cele prevăzute
de art. 1008. A p o i în sistemul actualei
noastre legislatiuni, liberalitătile în
genere sunt p rivite într’un mod defa­
vorabil, de oarece sunt înconjurate de
o mulţime de form alităti a căror omi­
siune atrage imediat nulitatea lor; aşa
că nu s’ar puteâ deduce că legiuitorul,
părăsind deodată întreaga economie a
legii, să f i vo it a trata m ai favorabil
donatiunile şi legatele, pe care n’ar fi
voit a le anulă, fată cu conditiunile de
In fine, dacă prin interpretarea art. 5
s’ar părea că se creează nulităti pentru
testamente şi donatiuni, ceeace este
de drept strict, trebuind să fie anume
prevăzute de lege, neputându-se în-
fiin tă de judecător, ci privind numai
pe legiuitor, totuşi dacă rezultă că dân­
sul a avut intentiune ca în speţă să
asimileze donatiunile şi testamentele
eu celelalte conventiuni, apoi toate nu­
lităţile privitoare la unele sunt aplica­
bile de drept şi celorlalte şi trebue să
urmeze regula generală, cu exceptiunea
deosebirilor anume prevăzute de lege
hova, II, 75/Mart. 11/89. D r. 38/89).
23. O conventiune, prin care o parte
fixează însăşi valoarea despăgubirilor
şi arată modul executării acestui
drept, se referă numai la o ordine de
interes privat, şi nu atinge întru ni­
mic ordinea publică. P rin nici un text
de lege nu .e proibit facultatea pentru
părţi de a prevedeâ prin contract atari
clauze, după cum a procedat Eforia,
care a evaluat mai dinainte preţul ar­
borilor ce se vo r tăiâ din proprietatea
sa, determinând în acelaşi timp auto­
ritatea în drept de a face asemenea
constatare, şi modul încasării acestui
pret. Pe cât timp cealaltă parte, aren­
daşul. a prim it această clauză, ca atare
e obligatoare pentru dânsul, deoarece
nu' contravine veri-unei dispozitiuni
form ale a legei, nici e contrarie ordine!
publice şi bunelor m oravuri, pentru ea;
să fie vorba de aplicarea art. 5 şi 968
c. civ., relative la anularea conventiu-
nilor prohibite de lege, sau cari intere­
sează ordinea publică. P rin acea clauză
părţile conţiactante au înţeles să scu­
tească pe eforia proprietară de toată'
seria actelor de procedură .precum r
citatiuni, înfăţişări, expertize şi pro­
duceri de martori, pentru ca să poată
 leg i de
Art, 5
ajunge la legitim ele sale cereri, în des­
păgubirea daunelor suferite Prin delic­
tele silvice; şi prin ea nu s a luat aren­
daşului dreptul natural şi incontesta­
bil de a se adresă la justiţie, pentru a
se apăra de nedreptăţile ce ar 11 putut
să i se facă peste acea obligaţiune
luată în mod valabil şi verbal prin
contractul de arendare. (Cas. 1, 49 din
9 Febr. 90. B. p. 139).
24. Principiu l autonomiei părţilor ci trebue făcută în mod formal. Si ar
contractante, adică al voinţei lor suve­
rane de a reglementa raporturile din­
tre ele, formează una din bazele _fun­
damentale ale dreptului internaţional
privat. Si întru cât părţile, fie ele de
aceiaşi naţionalitate sau diferita, nu
caută prin reglementarea intereselor
lor de a eluda legea lo r naţionala, a
vio la regulele statutului lor personal
sau real, sau a stipula un act contrariu
ordinei publice sau bunelor moravuri,
libera lo r voinţă formează lege m
sfera sau domeniul intereselor lor p ri­
vate. Or, clausa compromisorie, adica
faptul de a se supune unei nurisdic-
tiuni aleasă de părţi, în caz de conţes-
tatiune între ele, nu e decât o aplica-
tiune sau m ai bine un exerciţiu al
dreptului lor inerent persoanei lor ca
cetătean sau individ. S i deşi prin art.
13 un străin ce nu se află cu domiciliu
sau cu locuinţa în România poate^ 11
actionat înaintea tribunalelor Romane
pentru obligaţiunile contractate de
dânsul în România sau tară strai na
cu un Român, totuşi o asemenea dispo-
zitiune fiin d o facultate creată de le­
g iu itor într’un interes de ordin privat,
românul poate renunţa la dânsa chiar
tac:t, necum printr’o învoială atribu-
tivă de jurisdictiunea unui tribunal
străin, printr’o clausă clară şi lămu­
rită. (A pel Buc. I. 35. Dec. 18/89 D r.
6/90; Trib. Covurl. N ov. 7/90, D r. 76/90;
Trib. Ilf. com., 577, Mart. 29/92, D r.
39/92).
25. Dacă în vederea unei bune admi- ţiunea silită şi prin urmare art. 495 pr
nistratiuni a justiţiei, legiuitorul a
instituit două grade de jurisd:cţune,
totuşi trebue a se recunoaşte că o per­
soană ce se bucură de libera dispozi-
tiune a drepturilor sale, pentru m otiv
de celeritate şi a înlăturărei unor des-
bateri înăspritoare, să poată renunţă
la dreptul de a apelă dela prim a in-
stantă jurisdictiunei superioare. Si
precum, după art, 317 pr. civ., partea
care a dat mulţumire în scris şi pe o
sentinţă nu mai are dreptul de apel,
deasemenea trebue a recunoaşte şi
p ă rţii care voeşte a renunţă la un Ra­
tare drept să o poată face chiar înain­
tea pronunţării hotărîrei tribunalului,
căci dacă legiuitorul a permis părţilor
litigante a putea renunţă la dreptul de
apel în primul caz, ca fiin d în joc un
interes de ordine privată^ necesar­
mente trebue a decide în acelaşi sens
o r d in e p u b l ic a
Codul civil
şi în secundul caz. Dacă legiuitorul a
reglementat renunţarea la dreptul de
apel după pronunţarea hotărîrei tr i­
bunalului fără a menţionâ nimic des­
pre cazul renunţărei înaintea instanţei
începute, m otivul este că la procedura
apelului nu puteâ edictâ o regulă ge­
nerală ce nu şi-ar fi putut aveâ loc de­
cât la materia competintei; ceeace a
vo it legiuitorul este a arăta numai că
renunţarea tacită nu este admisibilă,
fi cu totul iraţional ca în materie de
arbitragiu părţile să poată renunţa la
dreptul de apel (art. 344 pr. civ.), pe
când în materie ordinară să nu se
poată atribui judecătorilor, cari exer­
cită o porţiune a suveranităţii, dreptul
de a statuă defin itiv asupra contesţa-
ţiunei. Pe lângă acestea, fiin d de prin­
cipiu general că lucrurile viitoare pot
face obiectul unei convenţiuni, ca apli-
caţiune a acestui principiu trebue a se
încuviinţă că o persoană să poată re­
nunţă la dreptul de apel. (A pel Buc. 1.
36. Dec. 10/89, D r. 7/90; A pel Buc. I I I .
7 Febr. 16/90. D r. 20/90). ,
26. Procedura civilă, m dispoziţiu
nile sale relative la executarea silită,
cum şi dispoziţiunile din codul^ civil
relative la expropriaţiunea silită, nu
cuprind regulele ce cârmuesc compe^
tinţa unui tribunal, căci din art, 495
pr. civ. combinat cu art. 1829 şi urm.
c. civ., nu resultă alta de cât că urmă­
rirea silită a unui im obil se face la
tribunalul situaţiunei imobilului, sau
la tribunalul indicat de debitor în in­
terval de 5 zile de la darea comanda­
mentului, conform art. 496 pr. civ., sau
dacă sunt mai multe imobile puse în
urm ărire fiind că fac parte din una şi
aceeaşi exploat-aţiune, la tribunalul în
circumscripţiunea căruia se găseşte
centrul exploataţiunei sau la tribuna­
lul unde e bunul ce prezintă cel mai
mare venit; deci articolele de la execu-
civ. nu regulează de au sau nu părţile
dreptul de a prorogă competinţa_ teri
torială asigurată unui tribunal şi nic
nu cârmuesc acea competinţă sub di
feritele ei aspecte. Şi tocmai din art
495 pr. civ. reese că debitorul chia:
după ce a prim it vestirea urmărirei
în interval de 15 zile, prin voinţa s;
unilaterală, fără a concură şi aceea ;
creditorilor săi, designa alt tribuna
de cât acel al situaţiunei imobilului
de unde reese învederat că nu e u:
principiu imutabil şi de ordine pu
blică, ca numai de cât urmărirea să s
facă la tribunalul situaţiunei imobili:
lui. Ceea ce nu pot face prin conver
ţiunea lo r este că nu pot să stabileasc
erarchia instanţelor sau căderea lo r 1
privinţa m ateriilor ce le sunt deie
rite alt fel de cât prevede legea lo r oi
40 —
 Codai civil LEGI DE ORDINE PUBLICĂ.
panică, căci legile relative la erarchia
instantelor judecătoreşti, la m ateriile
anume ce le sunt deferite, fac parte
din dreptul public, din organizarea
statului şi nu pot fi m odificate de par­
ticulari, dreptul p rivat trebuind ;a
cedă celui public. Şi atât e de adevărat
că părţile pot de comun acord merge
şi lichidă diferendul lor la alt tribu­
nal competent de altfel asupra ma­
teriei deferite, fără ca să poată fi
vorba că prin aceasta s’ar derogă la
un principiu de ordine publică, în cât
dacă cine-va e dus, fără să fi convenit
expres la aceasta, înaintea altui tribu­
nal de cât al domiciliului său când e
vorba de acţiuni personale, sau al si-
tuaţiunei când e vorba de acţiuni
imobiliare, şi dacă nu propune in­
competenta teritorială in lim in e litis,
asemănat art. 108 procedura civilă.,
înainte de ori ce excepţiune sau apă­
rare în fond, este considerat de lege
că a renunţat la decimatorul de incom­
petenţă teritorială şi tribunalul incom­
petent din pricina teritoriului, devine
competent chiar dacă pârâtul în urmă
ar mai propune această incompetentă.
Deci părţile pot conveni ca un imobil
ipotecat să fie vândut la alt tribunal,
de cât la acel al situaţiunei lui. (Trib.
Iaşi, I I I , 225. Oct. 10/90, D r. 70/90).
27. Condiţiunea ilicită nu poate să
anuleze un testainent, căci dacă în
ceea ce priveşte convenţiunile avem
art. 1008, care prescrie că condiţiunea
oprită de lege este nulă şi desfiinţează
şi convenţiunea ce depinde de dânsa,
nu avem însă nici un articol care să
declare testamentele <pule când cuprind
o condiţiune ilicită. Şi dacă legiuito­
rul, prin art, 5, zice că nu se poate de­
rogă prin eonvenţiuni sau dispoziţiuni
particulare la legile care interesează
ordinea publică, nu spune în ceea ce
priveşte testamentele şi donaţiunile
care este sancţiunea când părţile au
derogat de la aceste legi, după cum
spune în ceea ce priveşte convenţiunile
şi după cum decide şi prin art. 808 în
ce priveşte testamentele cari conţin o
substituţiune fideicomisară. (Trib. Ilf.
I. 533, Oct. 30/90, D r. 1/91).
28. D in combinaţiunea art, 5 eu 1008,
şi din lipsa unei dispoziţiuni form ale
ca aceea a art, 900 din codul francez,
rezultă: 1) că prohibiţiunea cuprinsă
in art. 5 are ea sancţiune în conven-
tiuni nulitatea contractului făcut sub
o condiţiune ilicită; 2) că în ceea ce
priveşte testamentele legiuitorul nu a
pus aceeaşi sancţiune, dar nici nu a
admis ca dispoziţiune de lege şterge­
rea condiţiunei ilicite şi menţinerea
dispoziţiunei ca pură şi simplă în toate
cazurile. Şi dispoziţiunile privitoare la
nulităţi nu se pot întinde pe cale de
— 41 —
Art. 5
interpretare, şi prin urmare art. 1008
nu se poate aplica la dispoziţiunile tes­
tamentare. Deosebire între contracte
şi testamente în această privinţă, pe
lângă că este conformă cu toate pre­
cedentele, este şi. foarte raţională, de
oare_ ce contractul fiin d opera ambelor
părţi, sancţiunea nulităţei se justifică
când ele au subordonat convenţiunea
la o condiţiune contrarie legei, pe când
testamentul fiin d opera numai a testa­
torului, ar fi nedrept să se declare le­
gatul totdeauna nul pentru o condi­
ţiune ilicită înscrisă în tr’un act la care
legatarul nu a luat nici o parte şi de
care nu are poate nici cunoştinţă. Pe
de altă parte, lipsa unei dispoziţiuni
ca aceea a art. 900 francez, lasă jude­
cătorului o latitudine pe care nu o
lasă legea franceză, şi care-i permite
ca făcând să se respecte prohibiţiunile
legei să poată ţine în acelaşi timp
seamă şi de intenţiunea probabilă a
testatorului, care este fundamentul
dispoziţiunilor testamentare. P rin ur­
mare, el poate, declarând ca nescrise
condiţiunile ilicite, să menţină legatul
ca pur şi simplu atunci când din na­
tura şi din term enii dispoziţiunii ar
rezultă că cauza determinantă a acelei
dispoziţiuni a fost liberalitatea iar nu
condiţiunea, şi să anuleze totul atunci
când ar fi convins că ceea ce a pre­
dominat în intenţiunea testatorului a
fost îndeplinirea condiţiunei, liberali­
tatea ne fiin d de cât un mijloc, pentru
a^ ajunge la îndeplinirea ei. şi ne pu-
tându-se prin urmare menţine fără
dânsa, de cât nesocotind cu totul vo­
inţa testatorului. (A p el Buc. I I I , 20,
Febr. 7/91, D r. 17/91).
29. In interesul ordinei sociale, le­
giuitorul a stabilit prescripţiunea care
se cuvine jspre a întâmpină procesele
cari ar fi inevitabile dacă acţiunile nu
ar aveâ nici un termen, ceea ce l’a con­
dus să^ stabilească diferite termene în
baza eărorş şi în anume condiţiuni să
se poată ajunge la câştigare de drep­
turi sau liberare de obligaţiuni. Şi
pentru^ a ajunge la acest scop legiu ito­
rul prin art, 1838 a interzis părţilor
dreptul de a renunţă la preseripţiune
înainte de a fi împlinită, ceea ce în­
semnează că părţile prin convenţiunile
lor nu pot să renunţe la o prescrip-
ţiune sau să lungească termenul fix at
de legiuitor, căci alt-fel această clauză
ar deveni comună în ori ce conven-
ţiune, şi prin urmare acţiunile nu ar
aveâ nici o dată termen. Şi dacă se
înţelege cauza pentru care sunt inter­
zise convenţiunile de renunţări la o
preseripţiune sau de prelungirea ter­
menului, nu se poate vedea însă ra ­
ţiunea pentru care ar f i interzis păr­
ţilor dreptul de a-şi creeâ o prescrip-
Art. 5 LEGI DE ORDINE l ’ U B U C Ă
ţiune '-convenţională mai scurtă de eât
cea legală, căci o asemenea conven-
ţiune departe de a creeâ dificultăţi pe
cari legiutorul a voit să le evite, m i­
litează în favoarea raţiunei prescrip-
■ţiunei căci scurtează termenele acţiu­
nilor, şi prin urmare fixează mai cu­
rând drepturile părţilor. (Trib. Ilf.
com., 83, Ian. 25/91, D r. 50/91).
30. N ici o lege nu declară form al ea
o condiţiune ilicită clauza de inaliena­
bilitate. Şi dacă se admite de jurispru-
de-nţă că inalienabilitatea este o clauză
ilicită, aceasta e numai pentru că este
în opoziţiune cu legea fundamentală
a economiei politice, care cere libera
circulaţiune a bunurilor, şi prin ur­
mare numai pentru, că este contrarie
interesului general, ordinei publice.
Insă dacă inalienabilitatea e stipulată
pentru un interes general, pentru a
form ă un fond unui spital şi a veni
ast-fel în ajutorul umanitătei, nu mai
poate fi o clauză contrarie vre unei
legi şi prin urmare ilicită. (Trib. Ilf.
I, 583, Oet. 30/90, D r. 1/91).
31. Clauza de neînstrăinare având
drept rezultat de a scoate din circula­
tiune imobilul, fi© că ar fi privită ca
având de efect o disponibilitate a imo­
bilului, fie că s’ar consideră ca dând
naştere la o incapacitate pentru lega­
tar, de a înstrăina imobilul, este în
ori ce caz contrarie interesului gene­
ral şi ordinei publice, şi prin urmare
nu poate fi menţinută în dispoziţiu-
nea testamentară. (A p el Buc. I I I , 20,
Febr. 7/91, D r. 17/91).
;32. Este de principiu în dreptul in­
ternaţional privat că convenţiunile
sunt cârmuite de legea aceea căreia
părţile au înţeles să se sti pună, fie ele
de aceeaşi naţionalitate sau de naţio­
nalităţi diferite, căci prin acea alegere
a unei jurisdicţiuni alta de cât aceea
a părţilor, nu se violează regulele sta­
tutului lor personal sau real, nici se
stipulează ceva eontrariu ordinei pu­
blice sau bunelor moravuri. (A pel Ga­
la ţi, I I , 9/Febr. 25/91, D r. 30/91).
• 33. Suprimarea art. 900 francez, care
dispune că în testamente clauza ilicită
se consideră ca nescrisă, în fata istori­
cului acestui articol, în faţa criticelor
nenumărate ce i se făceau de aproape
-întreaga doctrină franceză, şi în fata
regulei admisă că în convenţiuni con­
diţiunea ilicită atrage nulitatea între-
gei eorivenţiiiiii, această suprimare în
legea noastră nu se poate explica în
mod" mai plauzabil de cât în sensul că
legiu itoru l nostru a vo it să părăsea­
scă sistemul francez, să admită siste-
-mul“ preconizat de doctrină şi intrând
în dreptul comun; să şteargă diferenţa
dintre actele cu titlu oneros şi cele
Codul civil
eu titul gratuit. In afară de aceasta,
complectarea art. 5 prin adăugarea
cuvintelor că „şi p rin d is p oziţiu n i p ar­
ticu la re nu se poate d erogă la le g ile
de ord in e p u b lică “ , această schimbare
a árt. 5 n’ar avea absolut nici un sens,
nu s’ar putea explica în nici un fel
dacă n\i i-am da înţelesul că legiuito­
rul prin aceste cuvinte a voit să v i­
zeze donaţiunile şi testamentele pe
care le-a asimilat cu convenţiunile în
cazul când ele ar conţine condiţiuni
ilicite sau imorale. P e de altă parte,
constant fiind că atât în convenţiuni
cât şi în testamente, şi m ai cu seamă
în acestea, judecătorului, nu-i e per­
mis de a altera sau scinda voinţa au­
torului actului, şi în legea noastră ne­
existând excepţiunea form ală din ar­
ticolul 900 francez, ar fi a ne depărta
cu totul de această regulă fundamen­
tală când am admite că judecata poate
scinda o dispoziţiune testamentară,
anulând condiţiunea ilicită sau imo­
rală şi menţinând restul dispoziţiu-
nei. A se admite sistemul contrariu, ar
fi a se călca mai totdeauna şi voinţa
testatorului, de oare ce condiţiunea
într’un legat constitue fiin ţa chiar a
legatului, ea formează un tot indivi­
zibil cu dispoziţiunea principală, şi
sub pedeapsă de a cădeâ în arbitrai
nu-i poate fi permis judecătorului dc
aprecia şi a decide dacă condiţiunea s
fost sau nu cauza impulsivă şi deter­
minantă pentru testator. Obiecţiunet
ce se va face în contra acestui sisten:
pe cuvântul eă în testamente e o sin
gură voinţă care dictează, pe când îi
contracte e un ccfcicurs de voinţe, şi ce
prin urmare legatarii fiind în totdea
.una de bună credinţă, ei ar m erită ma
multă indulgenţă, această obiecţium
este cu totul nefundată, de oare ce pi
lângă că buna credinţă a legatarului
nu poate influenţa asupra legatului
apoi când e chestiune de indulgenţă
mai mult interes m erită moştenitori
legali şi de sânge de cât un legata
care ar prim i un legat eu condiţiun
ilicite sau imorale, condiţiuni pe car
•în urmă, dacă i s’ar da legatul, pentri
recunoştinţă către testator poate le ai
îndeplini în întregul lor. In fine pi
nedrept se mai susţine că art. 5 nu a
avea sancţiune, de oare ce din modn
im perativ cum se exprim ă acest arti
col, şi prin faptul că el vizează interes
de ordine generală, reesé îndestul că é
conţine în sine însuşi şi în mod vii
tual sancţiunea nulităţei, şi a se decid*
alt-fel, ar fi a se permite condiţiur
imorale şi contrarii siguranţei soci<
tăţei şi ordinei publice, şi în lipsă d
sancţiunâ ar trebui să se zică eă nu s
poate anulâ nici chiar acele condiţiui
imorale dintr’iin legat. Deci e- nul li
 Codul civil I;EGI DE ORDINE PU BLIC Ă
gatul care conţine o condiţiune ilicită.
(Apel Buc. I, 14, Ian. 16/92, D r. 27/92).
34. Dispoziţiunea testatorului prin
care dispensează pe executorii testa­
mentari de a da compt de gestiunea
lor, ne fiind nici contra ordine! pu­
blice, nici contra bunelor moravuri,
cată a se respecta; cu atât mai mult
cu cât testatorul care putea legă exe­
cutorului testamentar reliquatul ges-
ti unei sale, poate de sigur să facă mai
puţin, să-l dispenseze de a presintă
corupturi, afară numai când va exista
doi vădit din parte-i. (Trib. Ilf. I, 264,
Mai 10/92, D r. 59/92).
35. A rt. 1838 prescrie că nu se poate
renunţa de cât la o prescripţiune îm ­
plinită, pentru raţiune de ordine şi
utilitate publică. Legiuitorul a intro­
dus prescripţiunea pentru a face să
înceteze incertitudinea drepturilor şi
pentru a introduce pacea publică. A
permite dar părţilor a renunţa dela
început la prescripţiune, ar fi a des­
fiinţa din legiskiţiune prescripţiunea,
fiind că creditorii n’ar lipsi de a re­
clamă de la debitori im prescriptibili­
tatea, care ar deveni, în toate contrac­
tele, o clauză de stil. (Cas. II, 150/Sept,
15 92, B. p. 816),
36. Deşi în lege nu există un tex
formal care să interzică inalienabili­
tatea bunurilor, totuşi din economia
întregei legi, din principiul că capaci­
tatea persoanelor de a înstrăinâ sau
de a face alte acte nu poate f i res­
trânsă de cât prin lege, din dispozi-
ţiunile excepţionale relative la inalie­
nabilitatea fondurilor dotale, din art.
475 şi urm. şi mai cu seamă din prin­
cipiile economice-politice, cari cer l i ­
berul schimb al bunurilor, din toate
acestea reese în mod vădit că legiu i­
torul consideră ca contrarie interesu­
lui general şi ordinei publice inaliena­
bilitatea bunurilor. (A pel Buc. I, 14,
Ian. 16/92, D r. 27/92).
37. N ici un text de lege nu prevede
nulitatea absolută a testamentelor pen­
tru cazul că în conţinutul lo r ar există
o clauză ilicită. Legiuitorul când a
voit să declare asemenea nulităţi, le-a
prevăzut anume în art. 803; or, nulită­
ţile sunt de drept strict şi deci ele nu
se pot invocă şi admite de cât atunci
când sunt anume prevăzute de lege,
iar nu prin presupuneri şi interpre­
tări. Şi: deşi prin art. 5 derogaţiunea
la legile care interesează ordinea pu­
blică şi bunele m oravuri este oprită,
totuşi această dispoziţiune este p riv i­
toare numai- la convenţiuni, unde este
anume prevăzută prin art, 1008 şi nu
are nici o sancţiune la dispoziţiunile
testamentare, unde legiuitorul nostru
înlăturând art. 900 francez, a crezut
nefolositor a reproduce o dispoziţiune
- 48 —
Art. S
care de sine se sub-înţelege. (Trib.
Buzău, Dec. 19/92, .C u rieru l ■ ju d ic ia r
.38/93).
38. Judecata în sine nu este altceva
de cât un contract al părţilor litîgante
care supun afacerea în contestaţiune
la soluţiUnea instanţelor legal consti­
tuite; de aci dreptul părţilor a cere de
a se judecă înaintea judecătorilor fon­
dului, a competinţei, a jurisdicţiunei,
etc., precum şi. dreptul de a prorogă
instanţa voluntar sau .fbrţat, expres
sau tacit. Principiul admis de legiu i­
torul român in art. 65 pr. civ. că p ă r­
ţ i l e J n v o in d u -s e v o r puteă să se judece
în a in tea o r i c ă r u i. trib u n a l de că t cel
însem nat -prin a r tic o lii p receden ţi
(art. 54, urm.), este în armonie cu teo­
ria de mai sus. Prorogarea convenţio­
nală prevăzută de art. 65 se face în­
scris, dar se poate face şi în mod ta­
cit, întru cât părţile consimt a se ju ­
decă şi la alt tribunal de cât cel care
este desemnat prin lege, destul ca acel
tribunal să fie competent ra tio n e m a­
tériáé. Consecinţa acestei prorogări
este că părţile nu mai pot deschide a-
ceeaşi acţiune înaintea tribunalului
competent, căci alt-fel prorogarea con­
venţională nu ar aveă nici o utilitate.
(Trib. Covurl. II, Ian. 13/93, D r. 14/93).
39. D iferitele dispoziţii dintr’un tes­
tament, putându-şi produce efectul lor,
independent de validitatea sau nevali-
ditatea unora din ele, urmează că
clauza ilicită, ce ar conţine una din
acele dispoziţii, nu poate aveă de efect
anularea tuturor dispoziţiilor conţi­
nute într’însul, .şi dar anularea între­
gului testament. O asemenea clauză
dintr’o dispoziţie testamentară nu are
efect decât în privinţa acelei dispo­
ziţii. (Cas. s. I 338/900. B. p. 1141).
40. Condiţiunea de a nu se căsători,
impusă unui legatar, poate să nu fie
declarată de ilicită, ori de câte ori ju­
decătorul ar recunoaşte, fiin d dată
vârsta înaintată a legatarului şi cele­
lalte circumstanţe luate în totul lor,
că testatorul n’a fost pornit de a luă
această măsură, decât în interesul le­
gatarului şi pentru a-1 protege contra
speculaţiunilor, la care ar putea f i ex­
pus chiar din cauza acelei liberalităţi.
(Cas. I, 338/900. B. p. 1141).
41. Dispoziţia art. 51 din legea pentru
înstrăinarea bunurilor statului din
1889, prin care se opreşte înstrăinarea
acestor loturi de către cumpărători,
până la plata lor integrală către Stat,
fiin d de ordine publică, orice conven­
ţie de vânzare a acestor loturi, înainte
de plata lor integrală către stat, este
nulă p otrivit art. 5 codul civil. (C. A pel
Craiova I. D re p tu l 71/901).
42. M ateria căsătoriei şi a divorţului
interesând ordinea publică, nn se poate
renunţă la dreptul de apel, pe care îl
 LEGI DE ORDINE PU B LIC A
Art. 5.
are soţul, în contra căruia s a pronun-
tat divorţul, întru cât în asemenea ma­
terie orice tranzactie e cu neputmta.
(C. Apel. Iaşi I. D re p tu l 63/903).
43. Orice măsură, care ar avea de re­
zultat împedicarea circulatiunei bunu­
rilor, atinge principiul fundamental de
economie politică, care asigură în or­
ganizarea modernă prosperitatea si bo-
gătiâ societătii, din acest punct de
vedere şi ordinea publică este pusă m
joc. Cum însă nici un^ text de lege nu
reglementează* această materie, răj
mâne ca judecătorii să aprecieze, după
circumstanţe şi după cadrul în care se
prezintă o afacere, întru cât lim ita im ­
pusă acestui principiu de liberă circu-
latiune. prin o dispozitiune l’ar ştirbi,
astfel încât societatea ar suferi. Aşa,
chiar din examinarea regulelor, de care
s’a condus legiuitorul în asemenea ca­
zuri, rezultă că legiuitorul s’a ferit de
măsurile acelea care ar stabili o inalie­
nabilitate absolută, iar pe aceea vre­
melnică o consacră, găsind-o utilă. Ast­
fel. conditiunea pusă de testator urun
legatar, de a nu înstrăina, cât va trăi,
imobilul lăsat prin testament, fiin d o
probitiune de inalienabilitate vrem el­
nică. dictată numai în interesul lega­
tarului şi neavând de rezultant scoate­
rea în mod absolut din circulatiune a
imobilului legat nu este contrarie or­
dinei publice şi ca atare este valabila.
(C. A p el Galaţi I, 65/902. Curier Jud.
25/903). A ,
44. Clauza penală înscrisă întrun
testament, în scopul de a asigura res­
pectarea voinţei testatorului este v a ­
lidă, atunci când asemenea clauză nu
se referă la v itiile de formă, de care ar
f i atins testamentul, nici la dispoziţiile
ce el ar cuprinde în contra ordinei pu­
blice sau bunelor m oravuri. Nu se
poate însă face o culpă legatarului şi
a se aplică clauza penală î)\ toata r i­
goarea ei, atunci când, atacând testa­
mentul, el a fost de bună credinţă şi
când testamentul este astfel conceput
încât se puteă crede că el coprinde dis­
poziţii contrare ordinei publice, de
exemplu, o substitutie fideicomisară,
sau atacă rezerva legatarului. In ase­
menea caz judecătorii de fond, suve­ ventiunilor, totuşi există o restric
rani apreciatori ai faptelor,^ pot să
menţină testamentul, deşi, fără succes,
el a fost atacat de legatar, în contra
voinţei testatorului, care a dispus anu­ publică.
me ca, în asemenea caz, legatul să nu-şi
m ai primească aplicare. (C. Iaşi II.
146/905. O. Jud. 14/906).
45. Condiţia pusă legatarului ca, re­ tămâ ordinea publică, pentru că pei
prezentantul Ţarului Rusiei în Eomâ­
nia, să dea hotărîre în ceeace priveşte
serviciul religios, numirea preoţilor şi
a diaconilor, precum şi de a se urmă
slujbele bisericeşti ca în Cremlin şi
Moscova, în caz dacă s’ar schimbă ca­
lendarul, sunt dispoziţii contrare or-
— 44
Codul civil
dinei publice, de oarece ştirbesc na­
ţionalitatea bisericei Române, dată
prin art. 21 din Constitutie. (Trib.
Neamţ 400/900. C. Jud. 8/907). ^ .
46. Condiţia ilicită coprinsă intr un
testament, precum este clauza de ne-
înstreinare perpetuă a averii legate,
are de efect anularea întregului testa­
ment, atât în baza art. 5 C. civ. cât şi
a âlim inării art. 900 din Codul francez
care, admiţând soluţia contrarie, con-
stitue o derogare dela dreptul comun,
derogare neadmisă de legiuitorul no­
stru. (C. A p el Ia ş i I, D re p tu l 5/907).
47. In legislaţia noastră clauza ilicită
coprinsă într’un testament nu se con­
sideră numai ca nescrisă, după cum
se consideră în codul francez^ conform
teoriei Sabinienilor, admisă în genere
la Romani, ci anulează însăşi dispozi­
ţia testamentară. Această soluţie care
se impune în dreptul nostru, rezultă
nu numai din eliminarea din codul ci­
v il a art. 900 cod fr., dar încă şi din
m odificarea conştientă a art. 5 din co­
dul civ il român, unde* cuvântul „dispo-
s iţiu n i“, adaos de legiuitorul nostru
se referă la actele unilaterale, adecă
tocmai la testamente. (A pel Iaşi I 1908.
D re p tu l No. 11/908, p. 84).
48. Clausa ilicită cuprinsă într’un
testament, nu se considcră numai ca
nescrisă, după cum pe nedrept s’a de­
cis în cele m ai multe cazuri de către
Jurisprudenţa noastră, ci anulează în­
tregul testament, după cum anulează
şi convenţia, prin aplicarea art. 1008
codul civil. Această soluţie, care se
impune în legislaţia noastră rezultă
atât din art. 5 codul civil, care modi­
fică art. 6 corespunzător din codul
francez, cât şi din eliminarea con
ştientă a art. 900 din codul francez
pe care doctrina franceză îl critică ci
drept cuvânt. Dispozitiunile contrar«
ale codului Calimach, care admitea so
iutia consacrată de art. 900 cod. fr.
au fost abrogate prin art. 1912 din co
dul civil. (A p el Iaşi II, 1908. D re p tu
No. 68/908, p. 557).
49. Deşi legiuitorul codului civ il i
pus un principiu general în art. 96Í
care regulamentează libertatea con
tiune în art. 5 c. civil, care nu permit
ca părţile să deroage prin conven
tiuni particulare la legile de ordin
In contractele1 de asigurare asupr
vieţii, clauza de nerestituire a prime
lor este o convenţie de natură a vă
mite societătei o îm bogăţire în daun
altuia, ceeace nu se poate fără o just
cauză. (Trib. I lfo v Com. D r. No. 26/91
p. 205).
50* Dispozitiunile art. 119 din lege
sanitară relative la pedeapsa acelor
cari calcă legea şi regulamentul fai
Codul civil LEGI DE ORDINE
maceutic nu sunt decât măsuri disci­
plinare, cari se aplică numai la actele
petrecute după ce s’a obtinut sau
transmis în mod legal concesiunea,
ele nu constituesc nicidecum sancţiu­
nea unui principiu de ordine publică
pus de lege. (Cas. I I I , 19 M artie 1907.
B. p. 584).
51. N ulitătile absolute, actele neexis­
tente făcute cu călcarea unei dispozi-
tiuni legale de ordine publică nu pot
deveni valabile prin nici un fel de
confirmare. (Cas. I I I , 19 M artie 1907,
B. p. 584).
52. In vederea caracterului contra-
vential al delictului silvic, legiuitorul
prin art. 44 din codul silvic, autoriză
pe Stat, pentru proprietăţile sale, să
transigă asupra despăgubirilor civile
şi amenzilor, înainte de a se da o ho-
tărîre definitivă, şi numai asupra des­
păgubirilor civile în cazul când ho-
tărîrea este rămasă definitivă. Acea­
stă, autorizare de a transige se referă
evident la delictele silvice săvârşite,
iar nu la delictele silvice ce se pot să­
vârşi căci numai aşâ înţeles şi aplicat
art. 44 din codul silvic este în armonie
cu dispozitiunile art. 20 din legea ad-
ministratiunei bunurilor statului p ri­
vitoare la tranzacţiile ce se pot în ­
cheia de Stat şi la formele de îndepli­
nit pentru validitatea lor.
P rin urmare, instanta de fond când
achită pe cumpărătorul unui număr
de copaci, care tăiase şi alti copaci ce
nu erau marcaţi şi nu-i fuseseră vân­
duţi, de delictul silvic ce i se impută
si-1 apără de despăgubirile civile ce
rezultă pentru Stat din acel delict, in­
dependent de valoarea lemnelor tăiate,
interpretă greşit art. 44 din codul sil­
vic, nesocoteşte principiul înscris în
art. 5 din codul civil, care opreşte a se
derogă prin eonvenţiuni la legile pe­
nale şi denaturează stipulatiunea din
art. 7 al contractului intervenit între
cumpărător şi $tat. (Cas. Sect. Unite,
19 Apr. 1912, B. p. 849).
53. N ulitătile rezultate din nerespec-
tarea dispoziţiilor legei rurale, fiind
de_ ordine publică, pot f i invocate de
orice persoană interesată, prin urmare
şi de posesorul pământului în litigiu.
(Cas. I, 621 din 16 N ov. 1910. Jurispru-
denta 4/1911).
54. L eg ile de îm proprietărire în ce
priveşte capacitatea părţilor de a do­
bândi bunuri rurale, sunt de ordine
publică. (Trib. Tecuci 65/912. Curier
Jud. 45/912).
55. Dispozitiunile legei relative la
anularea înstrăinărilor făcute în con­
tra dispoziţiilor prohibitive ale legei
rurale din 1864 deşi sunt prescrise de
legiu itor din m otive de ordine publică,
însă p o trivit art. 14 din legea inter­
pretativă dela 1879, ele nu pot f i invo­
cate decât de săteanul în favoarea că­
45 —
PUBLIC A Art. 5
ruia au fost create aceste nulităti, iar
nu şi de tertii uzurpatori. (Cas. I, 500
din 1912. Curier Jud. 58/912).
56. Nulitatea prevăzută de art. 1309
c. civ., care opreşte pe avocaţi de a se
face cumpărători de drepturi litigioase
este bazată, în esenţa ei. pe un m otiv
de ordine publică.
P rin urmare, o asemenea nulitate
nu poate face obiectul unei tranzac-
tiuni între părţi, ci poate fi invocată
chiar în cazul când, în mod expres,
s’a renuntat la ea. (Cas. I, No. 109, din
19 Febr. 1914; „Jurispr. Rom.“ 1914,
p. 359).
57. a) Preferin ţa ce s’ar da unei rude
de sex masculin fată de alta de sex
femenin într’o succesiune ab intestat,
fiind privitoare la ordinea şi devolu-
tiunea succesorală, deci la interese de
ordin cu totul privat, iar nu la orga­
nizarea fam iliei, dispozitiunile legei
străine, cari ar f i contrarii în această
privinţă legei române, îşi pot av-.îâ
aplicarea şi în România întru cât nu
ating ordinea publică.
b) După cum atunci când străinul
prin testamentul său îşi poate institui
moştenitori numai pe rudele de sex
masculin fără ca prin executarea tes­
tamentului să se poată adueo atingere
ordinei publice, tot astfel şi în cazul
unei succesiuni ab-intestat, care nu
face_ decât să prezume voinţa defunc­
tului, nu se aduce nici o atingere or­
dinei publice prin preferinţa ce acea­
stă lege ar da-o rudelor de sex mas­
culin. (Cas. I, No. 293, 1914; „Jurispr.
Rom.“ 1914, p. 385 ; „ D re p ttil“ 1914,
p. 369).
58. a) P rin legi de ordine publică se
înţelege toate acele legi cari se referă
la dreptul public şi interesează în p ri­
mul rând organizarea societâtei, cum
sunt toate legile constituţionale, pe­
nale, adm inistrative pi de interes eco­
nomic.
b) Regulamentele comunale făcute
de prim ar în virtutea atributiunilor
ce i sunt acordate de lege şi destinate
a reglementă alinierea şi construirea
caselor pe străzile unui oraş în scop
de estetică, privind în prim ul rând in­
teresul public local, căruia particula­
r ii trebue să i se supună şi dela cari
nu pot să se sustragă prin eonvenţiuni
particulare au a f i p rivite ca legi de
ordine publică.
c) Din moment ce dreptul de pro­
prietate care este prin esenţa sa un
drept real, nu poate fi exercitat în
mod absolut de către proprietar, dân­
sul fiin d supus la toate restrictiunile
stabilite prin legi şi regulamente,
create în interes general şi de u tili­
tate publică, acelaşi principiu urmează
a se aplică şi în ceeace priveşte drep­
tul de servitute care ca şi toate cele­
lalte drepturi reale constitue un des-
membrământ al dreptului de proprie­
Art. 5 LEGI DE ORDINE PU B LIC Ă
tate şi este supus aceloraşi regule ca
şi însuşi dreptul de proprietate.
d) Cu toate că proprietarii sunt vo l­
nici a crea pe proprietăţile lor orice
servitute, acest drept încetează dui
moment ce se găseşte în conflict cu o
lege sau regulament de ordine publică
şi interes general care să împedice
exerciţiul dreptului de servitute, întru
cât legile şi regulamentele de ordine
publică au putere de a se aplica şi
pentru trecut fără ca cei ce au dobân­
dit drepturi să se poată plânge. (Trib.
I lfo v IV , No. 155, 1914 ; „Dreptul“ 1914,
p. 251).
59. Nulitatea întemeiată pe inaliena­
bilitatea imobilului urmărit privind
ordinea publică legală, poate fi pro­
pusă deadreptul înaintea Curţii de ca­
saţie, dacă nu cere o verifica re a ele­
mentelor de fapt, (Cas. s. I I , 78/915.
Curier Jud. 60/915).
60. Cu toate că chestiunile de filia-
tiune find de ordine publică, orice con-
venţinne sau renunţare asupra lor este
nulă, totuşi acest principiu nu-şi poate
av,eâ aplicarea decât atunci când prin
acele convenţiuni sau renunţări ?s’ar
creea o situaţiune falşă, consimţindu-
se sau convenindu-se la o filialtiune
care nu există, iar nici de cum când
prin ele se recunoaşte o stare de fapt
conformă cu adevărul. (C. A pel Buc.
s. I, 1/915. Dreptul 1915, p. 180).
61. Toate dispoziţiunile cuprinse în
legea măsurilor excepţionale, deci şi
acelea din art. 87, relative la prelun­
girea de drept a contractului, de în­
chiriere, sunt de ordine publică şi păr­
ţile nu pot contraveni lor, conform
art. 5 c. civ., prin convenţiuni particu­
lare.
P rin urmare, este nulă clauza din
contract prin care proprietarul îşi re­
zervă dreptul de ă rezilia contractul
oricând anunţând pe chiriaş într’un
anumit termen. (Cas. I, Buc., decizia
No. 2 din 1 Febr. 1918; Jurispr. Rom.
1918, p. 459).
62. Dispoziţiunile prohibitive cu­
prinse în art, 1191 c, civ., după cari do­
vada unui fapt juridic de o valoare
m ai mare de 150 lei nu se poate face
de cât prin act autentic sau sub sem­
nătură privată, sunt de ordine publică
şi nici judecătorul nu poate deroga.
P rin urmare chiar dacă părţile au
convenit la admisibilitatea probei eu
m artori, ea nu poate fi admisibilă căci
se întemeiază pe o cauză neîngăduită
de lege. (Judec. ocol. Bârca-Dolj, 1921
din 10 Oct, 1921. Curier Jud. 2/922).
63. L a constituirea societăţilor drep­
tul de rambursare poate formă obiec­
tul unei clauze de prohibire de plată
fiin d un drept de interes particular,
însă dreptul de retragere nu poate fi
— 46 —
Codul civil
oprit, implicând chestiunea libertăţii
individuale, este de ordine publică şi
nu se poate derogă prin statute. (C.
de lege. (Judec, ocol Bârca-Dolj, 1921
Curier Jud. 7/923).
64. Condiţiunea imposibilă sau con­
trară bunelor m oravuri sau prohibită
de lege, înserată într’un testament,
anulează liberalitatea ce depinde de
dânsa, în virtutea art, 5 şi 1008 c. civ.
(Trib. Dorohoi, 394 din 28 Nov. 1922.
Jur. Gen. 1923 No. 1261; Pand. Rom.
1924, I I I , 65).
65. Călcarea dispoziţiunilor unei
legi interpretative este de ordine pu­
blică; ea poate f i invocată pentru
prima oară în Casaţie. (Cas. I, 162 din
21 Febr. 1922. Tribuna Jur. 24-27/922).
66 . Din dispoziţiunile înscrise în art.
27 din legea agrară, moşiile rămase în
urma exproprierei nu se pot arendă pe
un period mai mic ca 7 ani, iar aren­
darea trebue făcută cu drept de pre­
ferinţă obştiilor sau agronom ilor de
profesiune.
Dispoziţiunile înscrise în acest arti­
col sunt de ordine publică, fiind luate
de legiu itor într’un interes obştesc şi
anume ca pământul să intre în m âi­
nile obştiilor pentru ca să se acopere
lipsurile acolo unde exproprierea nu
a putut satisface toate nevoile, sau să
fie cultivate de agronomi de profe­
siune, cari cu ştiinţa lo r să îmbunătă­
ţească sistemele de cultură. Arendarea
pe 7 ani permite o cultură care nu se-
cătueşte forţa vitală a pământului.
Aceste dispoziţiuni fiind de ordine
publică, părţile nu pot derogă prin
convenţia lor, iar sancţiunea nerespec-
tării form alităţilor prevăzute de lege
este nulitatea absolută a contractului
de arendare, nulitate ce poate fi opusă
de oricine are interes. (Trib. Ilfo v , I I I ,
304 din 30 Mart. 1923. Jur. Gen. 1923,
No. 354).
67. Legea o ficiilo r dte închiriere din
21 August 1921 eră o lege de ordine
publică, deoarece cuprindeă dispozi­
ţiuni privitoare la orânduiala socială,
aşezarea raporturilor dintre proprie­
tari. şi locatari şi conţineâ şi dispozi­
ţiuni penale, amenda până la 10 m ii de
lei (a r t 19 1. p. înf. of. închiriere) pen­
tru acei care ar fi contravenit la dis­
poziţiunile acelei legi.
Aşa fiind, .urmează că prin conven­
ţiuni sau dispoziţiuni particulare nu
se puteâ derogă dela regulele stabilite
prin acea lege.
In speţă, cererea, de a se obligă la
achitarea unei sume de bani, rest din-
tr’o sumă ce pârâtul şi-a luat obliga­
ţiunea de a plăti, pentru cedarea unui
local cu eludarea dispoziţiunilor men­
ţionatei legi, care prin art. 1 oprea şi
declară nule, orice închiriere de clă-
Codul civil LEGE p. DOBÀND. ŞI PIERD. N A Ţ I O N A L I T Ă Ţ I I ROMÂNE Art. 1-2

diri pentru case de locuit întreprin-
deri comerciale sau industriale, ce s’ar
fi făcut dela data prom ulgărei acelei
legi, fără intervenţia oficiului local de
închiriere, nu poate fi valorificată
prin justiţie. (C. A. Oradia-Mare, s.
II, 390 din 24 Sept. 1923. Jur. Gen. 1924,
No. 645).
68 . Nulitatea edictată de art. 27 din
legea agrară pentru vechiul Regat şi
art. 73 din Regulamentul de aplicaţie,
în ce priveşte contractele de arendare
făcute în dispreţul condiţiilor sau fără
îndeplinirea form alităţilor prevăzute
de aceste texte de lege, este o nulitate
de ordine publică absolută, putând
ca atare să fie invocată de orice parte
interesată, deci şi de proprietarii cari
au consimţit la ea. (Cas. I, 970 din 12
Oct. 1923, Jur. Rom. 1/924).
69. Dispoziţiunile art. 488 c. com. po-
triv it cărora este nulă orice clauză
care ar autoriză pe creditor a-şi apro-
pia gajul ori a dispune de dânsul
fără paza form elor statornicite de co-
dul comercial, sunt dispoziţii de ordine
publică, de oarece se referă la un ele-
ment esenţial pentru existenta gajului
şi în consecinţă în virtutea art. 5 c.
civ., nu se poate deroga în nici un chip
de la aceste dispoziţii. (Trib. com. II-
fov, s. I I , 1004 din 27 Nov. 1923. Pand.
Rom. 1924, I I I , 68).
70. P rin ordine publică se înţelege
respectarea tuturor legilor, care inte-
resează direct ordinea din Stat, şi ni-
mănui nu-i este permis a derogă prin
eonvenţiuni particulare (art. 5 c. civ.)
dela dispoziţiunile de ordine publică,
(Trib. Brăila, s. II, 17 Mart. 1924. Jiir.
Gen. 1924, No. 1167).
71. A se vedeâ : A rt: 1 Index, „Ordine
publică“ şi notele respective; A rt. 2
Index, „Ordine publică“ şi notele res-
pective; A rt. 304 cu notele 3 şi 19; A rt.
408 cu notele 19, 26, 27; A rt. 803 cu no-
tele 44, 45; A rt. 966 cu nota 7; A rt, 1008.
Index şi notele respective; A rt. 1171
cu notele 1, 90; Art. 1201 cu nota 305;
A rt. 1248 cu nota 44; A rt. 1306, Index
si notele respective; A rt. 1309 Index
şi notele respective; A rt, 1310 Index şi
notele respective.

Art. 6 —20 inclusiv din Codul civil se abrogă şi se înlo-

cuesc cu art. 1— 70 inclusiv din

L E G E

PR IVITO AR E LA
DOBÂNDIREA Şl PIERDEREA NAŢIONALITĂŢII ROMÂNE ])
Din 23 F e b ru a rie 1924, publicată în „M onitorul O ficial“ No. 41/1924

DISPOZITIUNI GENERALE
şi
M IJL O A C E L E P R IN C A R E SE D O B Â N D E Ş T E N A Ţ IO N A L IT A T E A R O M Â N Ă

CAPITOLUL I
A rt. 1. — Naţionalitatea română se dobândeşte în conditiunile acestei
legi p rin :
1. Filiatiune;
2. Faptul naşterii pe teritoriul României prevăzut la art. 3 din pre­
zenţii lege;
3. Căsătorie şi
4. Naturalizare.
A rt. 2 . — Sunt români prin flliaţiune:
a) Copiii născuţi din căsătoria unui român, indiferent de locul naş­
terii lor;
1) A rt. 6 —20 in c lu z iv din Co3tH **c1^i«tiyTiân, au f^ st-a fero ^ a te ’ş^^s’.au în loc.yjt J^rin art. 1—70 iricl. din
Legea pentru^dopdndirea şi pierderea natioriaîiTâtU^roixÂp&r^ - « ă r e i te x te se g as esc ~p u bl i c a fe^ îrr-^ t e& kFa
p a g ifT ă '^ r th pagin eze'trriTîiitu are. C u t o a t a a ceastă a b ro g a r e , în a cest v o lu m s ’au tip ă rit în p a g in e le u rm ătoare
şi art. 6-r20 in e l. din C o d u l c iv il, fă câ n d su b fie c a r e a r tic o l n u m eroase trim eteri la. d o c irin ă rom ân ească' -şi
străin ă ş i p u b lic â n d rezu m a te de ju risp ru d eriţă , d e o a re c e o m a re p a rte din e le îşi gă se sc a p lic a ţia şi sub leg ea
actu ală şi toa te p rezin tă in teres şi fo lo s în v e d e re a ju d e c ă r e i a fa c e r ilo r p e tr e c u te sub; im p e riu l; ârtic6Î&!lpr
a b ro g a te .

— 47 —
A rt. 3 - lâ LEGE p. DOBÂND. ŞI PIERD. NAŢIONALITĂŢII ROMÂNE C odul c M l

b) Copiii naturali ai unei românce născuţi chiar în ţară streină.

Copiii legitim aţi de către un român se socotesc că au fost totdea­
una români.
Adopţiunea nu produce efecte asupra naţionalităţii.
A rt. 3. — Sunt socotiţi ca români copiii găsiţi pe teritoriul Rom â­
niei fără tată şi mamă cunoscuţi.
A rt. 4. — Streina căsătorită cu un român devine româncă.
A rt. 5. — Streinii care au dobândit naturalizarea devin români.
A rt. 6. — Streinii se bucură în deobşte în Rom ânia de aceleaşi
drepturi civile de cari se bucură şi românii, afară de cazurile unde
legea ar fi hotărît altfel.
Ei nu pot dobândi cetăţenia română şi prin efectul acesteia dreptu­
rile politice decât prin vreunul din mijloacele prevăzute sub titul de faţă.

C A P I T O L U L II

Naturalizarea

§ 1. Condiţiunile naturalizării
A rt. 7. — Naturalizarea este individuală şi nici un strein nu o poate
dobândi decât întrunind condiţiunile următoare:
1. Să aibă vârsta de cel puţin 21 ani îm pliniţi;
2. Să-şi manifeste voinţa de a deveni român şi să declare că se
leapădă de cetăţenia streină după formele prevăzute la art. 21;
3. Să fi locuit, în urma acestei manifestări de voinţă, neîntrerupt
pe teritoriul Rom âniei timp de zece ani;
4. Să fi avut şi să aibă bune purtări;
5. Să aibă m ijloace suficiente pentru întreţinerea sa şi a fam iliei sale,
sau posibilitatea de a le câştiga;
6. Să fi pierdut naţionalitatea streină sau să o piardă, potrivit le­
gilor ţării sale, prin efectul dobândirii naţionalităţii române.
Art. 8. — Comisiunea de constatare a condiţiunilor naturalizării
poate aviza la reducerea sau la dispensa de stagiu:
a) Pentru streinii cari dovedesc că sunt utili naţiunii române;
b) Pentru streinii căsătoriţi cu românce.
A rt. 9. — Sunt dispensaţi de stagiu:
a) Streinii născuţi şi crescuţi în România până la vârsta de 21 ani,
dacă cer naturalizarea în cursul unui an dela împlinirea acestei vârste;
b) Copiii cari aveau 21 ani împliniţi în momentul când tatăl lor
a dobândit naturalizarea,
A rt. 10. — Rom ânii de origină supuşi unui stat strein, indiferent
de locul naşterii lor, lepădându-se de supuşenia streină, pot dobândi na­
ţionalitatea română fără a mai îndeplini condiţiunile cerute la No. 3, 5
şi 6 din art. 7.
In acest caz declaraţiunea de manifestare de voinţa prevăzută la
art. 7 No. 2 şi art. 21 va cuprinde în mod expres renunţarea la supu­
şenia streină.
§ 2. Organele şi procedura n a tu ra liză rii
A rt. 11. — Naturalizarea se acordă de consiliul de miniştri în urma
constatării comisiunii, compusă din prim-preşedintele şi preşedinţii Curţii
de apel din Capitala ţării, că streinul solicitant întruneşte’ condiţiunile
de sub art. 7 din legea de faţă.
Art. 12. — Comisiunea pentru constatarea condiţiunilor naturali­
zării funcţionează pe lângă ministerul de justiţie şi este prezidată de
prim-preşedintele Curţii de apel din Capitală.

— 48 —
Coiul civil LEGE p. DOBÂND. ŞI PIERD. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Art. 13-23

In lipsa acestuia funcţiunile sale se vor îndeplini de cel mai vechiu

dintre preşedinţii cari compun comisiunea.
Directorul afacerilor judiciare din ministerul de justiţie îndeplineşte
funcţiunea de secretar al comisiunii.
A rt. 13. — In caz de vacanţă a vreunuia din locurile de prim-pre-
ş e d in t e sau preşedinte, comisiunea va fi complectată cu preşedintele sau
consilierul care, după legea de organizare judecătorească, îndeplineşte
de drept funcţiunile de prim-preşedinte sau preşedinte.
Aceasta dispoziţiune se aplică şi în (^,zul când preşedintele sau unul
din membrii comisiunii este împiedecat de a lua parte la lucrările ei.
A rt. 14. - Comisiunea se convoacă de preşedintele ei. Ea nu va
putea lucra, nici lua deciziuni, decât cu m ajoritatea absolută a membrilor
cari o compun.
Paritatea se interpretează în favoarea cererii.
A rt. Io. — încheierile comisiunii se vor da întotdeauna în scris şi
motivat.
A rt.' 10. — încheierea comisiunii constatând că streinul întruneşte
condiţiunile cerute pentru naturalizare se înaintează, împreună cu dosarul
respectiv, consiliului de miniştri, prin m ijlocirea ministerului de justiţie.
A rt. 17. — Consiliul de miniştri acordă sau refuză naturalizarea.
In cazul art, 8 el se pronunţă şi asupra reducerii sau dispensei
de stagiu.
Cererile de reducere şi de dispensă de stagiu respinse nu mai pot
fi repetate, afară de cazul când cei cari au făcut cerere ar dovedi că
au adus ţării servicii excepţionale după respingerea cererii.
A rt. 18. — Jurnalul consiliului de miniştri prin care se refuză natu­
ralizarea nu va fi motivat.
Jurnalul de admitere a naturalizării se va publica în M onitorul
Oficial.
A rt. 19j — Cererile de naturalizare constatate prin încheiere de
comisiune că nu întrunesc condiţiunile legii nu se vor mai înainta con­
siliului de miniştri.
A rt. 20. — Cererea de naturalizare însoţită de declaraţia prevăzută
la art. ^7 No. 2 şi de toate actele privitoare la naturalizare se adresează
preşedintelui comisiunii prevăzută la art. 11 şi se înregistrează la secre­
tariatul acestei comisiuni.
Stagiul prevăzut la art. 7 No. 3 va începe să curgă dela data în­
registrării cererii de naturalizare.
A r i 21. — Declaraţiunea de manifestare a voinţei de naturalizare
şi de lepădare de cetăţenia streină se va face în form a autentică.
Tot astfel se va face şi declararea de opţiune privitoare la naţio­
nalitate.
A rt. 22. — îndată după înregistrarea cererii de naturalizare pre­
şedintele comisiunii va dispune, la stăruinţa şi în contul petiţionarului,
publicarea ei_ în M onitorul Oficial, într’una din publicaţiunile’ periodice
mai răspândite din ţară de preferinţă într’unul din ziarele dela domi­
ciliul petiţionarului.
Preşedintele va supune comisiunii cererea de naturalizare numai
după^ ce petiţionarul va fi prezentat M onitorul O ficial şi ziarul în care
s’a făcut publicaţia şi va fi constatat că au trecut 30 zile libere dela
data ultimei publicaţii.
Cererile românilor de origină se vor publica numai în M onitorul
Oficial, din oficiu şi aceasta în mod gratuit, de asemenea şi jurnalul
consiliului de miniştri pentru acordarea naturalizării.
A rt. 23. — In ’ termenul prevăzut la art. 22 ministerul public, auto-
?3707.—Codul civil adnotat 4
- 49 -
Art. 24-31 LEGE p. DOBÂNI). ŞI PIERI). N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Codul Civil

riţăţile administrative, centrale şi locale, precum şi orice persoană în

măsură de a dovedi cu acte că solicitantul nu întruneşte condiţiunile
cerute de lege, vor putea să adreseze întâmpinările lo r ’ scrise înaintea
eomisiunii.
Asemenea întâmpinări se pot adresa şi consiliului de miniştri înainte
ea acesta să se fi pronunţat asupra naturalizării.
A rt. 24. — Comisiunea poate dispune:
a) Ca petiţionarul să complecteze actele sau să dea explicaţiuni
orale sau scrise;
b) Ca prin unul din membrii săi, sau prin delegaţiuni date mem­
brilor parchetelor de orice grad, sau autorităţilor administrative, să
culeagă informaţiuni sau să facă cercetările ce va crede necesare;
c) Să cheme înaintea sa pe orice alte persoane ce ar crede că
pot da informaţiuni utile.
A rt. 25. — Cererile de naturalizare respinse de comisiune pentru
neîndeplinirea vârstei sau stagiului vor putea fi reintroduse după împli­
nirea vârstei de 21 ani sau a stagiului cerut, fară^a mai fi nevoie de
o nouă declaraţie de manifestare a voinţei.
Cererile respinse pentru neîndeplinirea condiţiunilor prevăzute la
art. 7 No. 4 nu mai pot fi reînoite.
Cererea respinsă pentru neîndeplinirea condiţiunii dela art. 7 \o. 5
se poate reînoi când prin acte noui se poate dovedi neîndoios că solici­
tantul îndeplineşte şi această condiţiune.
A rt. 26. — Jurnalul consiliului de miniştri pentru acordarea natu­
ralizării se comunică ministerului de justiţie, care îl va publica în , M o­
n itorul O ficial pe cheltuiala celui naturalizat, după ce acesta va presta
jurământul de credinţă.
A rt. 27. — Sub sancţiunea pierderii beneficiului jurnalului de natu­
ralizare, solicitantul este obligat ca, în termen de 30 zile libere dela
invitaţiunea ministerului de justiţie şi după plata taxelor legale, să presteze
înaintea delegatului ministerului de justiţie jurământul de credinţă, în
formula urm ătoare:
„Pe onoare şi conştiinţă, jur credinţă M. S. Regelui României şi
„ Dinastiei, Constituţiei şi legilor ţării, drepturilor şi intereselor naţionale
„ale poporului rom ân“ .
A rt. 28. — Naturalizarea se constată prin jurnalul de naturalizare
publicat în M onitor şi prin diploma de încetăţenire ce se eliberează
celui în drept de ministerul justiţiei.
A rt. 29. — In afară de condiţiunile statornicite la art. 7, cetăţenia
română, sub titlul de cetăţenie de onoare, pentru servicii excepţionale
aduse ţării şi naţiunii, se poate acorda, la propunerea guvernului sau a
iniţiativei parlamentare, de Adunările legiuitoare cu majoritate de doua
treim i din numărul votanţilor.
A rt. 30. — Exerciţiul drepturilor politice pe temeiul cetăţeniei de
onoare nu se poate dobândi decât cu autorizarea consiliului de miniştri
după ce beneficiarul dovedeşte că nu mai ocupă în ţară streină nici c
funcţiune publică şi că s’a lepădat de supuşenia Statului al căruia na;
ţional era.
A rt. 31. — Cetăţenia de onoare acordată streinilor de consiliile ju­
deţene s'au comunale n’are nici un efect asupra naţionalităţii. N ici într’ur
caz ea nu poate fi acordată decât în condiţiunile stabilite de legea ad­
m inistrativă şi pentru servicii excepţionale aduse judeţelor sau co­
munelor. ’

- 50 —
 Codul Civil LEGE p. DOBÂND. ŞI PIEIID. NAŢIONALITĂŢII ROMÂNI'. Art. 33-40

§ 3. Efectele na tu ra liză rii

A rt. 32. — Naturalizarea nu are efect retroactiv.
Efectele ei se produc numai dela data publicării în M onitorul
Oficial a jurnalului consiliului de miniştri prin care s’a acordat.
A rt. 33. — Naturalizarea aseamănă pe streini cu românul atât în
ce priveşte drepturile civile cât şi în ceeace priveşte drepturile politice.
A r t : 34. — Soţia profită de naturalizarea soţului, afară numai dacă
dânsa printr’o declaraţiune autentică renunţă la naţionalitatea română,
pentru_ a-şi conserva naţionalitatea dobândită prin căsătorie sau aceia
care şi-a rezervat-o cu ocazia căsătoriei în forma arătată la art. 40. .
Deasemenea şi copiii m ai m ici de 21 ani profită de naturalizarea
tatălui lor.
A r t . 35. — Copiii deveniţi români în condiţiunile art. 34, pot în
termen de un an dela împlinirea vârstei de 21 ani să renunţe la naţio­
nalitatea română printr’o declaraţiune făcută în form ă autentica şi
adresată în ţară ministerului de justiţie, iar în streinătate legaţiunilor
sau consulatelor române.

T IT L U L II

Despre pierderea şi redobândirea naţionalităţii române

A rt. 36. — Naţionalitatea română se p ierd e:
a) prin naturalizare dobândită în ţară streină;
b) prin legitim area copilului natural de naţionalitate română de
către un strein;
c) prin căsătorie, în cazul art. 38;
d) prin prim irea fără autorizaţia guvernului român a vreunei
funcţiuni publice dela un guvern strein;
e) prin supunerea pentru ori cât de puţin timp la vreo protectiune
streină, ori din care fapt ar rezulta aceasta;
f ) prin retragerea naturalizării, în cazurile art. 41'ş i 42;
g ) în cazul prevăzut la art. 37.
A rt. 37. — Românul care, fără autorizarea guvernului, va intra în
serviciul m ilitar la streini sau se va alătura pe lângă vreo corporaţiune
militară streină va pierde calitatea de român.
El nu va putea redobândi calitatea de român decât conform art. 7.
Toate acestea fără a fi scutit de sancţiunile prevăzute de codul
penal în contra românilor cari au purtat sau vor purta arme în contra
patriei lor.
A rt. 38. — Românca devine streină prin căsătoria sa cu un strein,
exceptându-se cazul când, după legea soţului, ea nu dobândeşte naţio­
nalitatea acestuia, sau când şi-a rezervat naţionalitatea română prin
contractul matrimonial sau, în lipsa acestuia, printr’o declaraţie expresă
tăcută în formă autentică înainte sau cu prilejul contractării căsătoriei.
A r t - 39. — Românca devenită streină prin căsătorie, redobândeşte
calitatea de româncă prin încetarea căsătoriei, prin divorţ sau decesu!
soţului, dacă îşi manifestă dorinţa printr’o declaraţiune dată în formă
autentică şi adresată în ţară ministerului de justiţie, iar în streinătate
legaţiunilor sau consulatelor române.
Acelaş drept îl are şi femeia în caz de separaţiune de corp.
^ A rt. 40. — Streina care a dobândit calitatea de româncă prin
căsătorie. îşi menţine această calitate şi după desfacerea căsătoriei prin
despărţenie, sau separaţie de corp, sau prin decesul soţului, afară numai
dacă nu si-a manifestat dorinţa contrarie printr’o declaraţiune făcută în
Art. 41-48 LEGE p. DOBÂND. ŞI PIERII. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Codul civil

form ă autentică şi adresată în ţară ministerului de justiţie, iar în străi­

nătate legaţiunilor sau consulatelor române. u .
A rt. 41. — Naţionalitatea română poate fi retrasă oricărui natu­
ralizat român originar al unui Stat cu care România s’ar găsi în stare
de răsboi: .. .
a ) Când se va constata că a săvârşit acte contrarii ordinei publice
si siguranţei interioare sau exterioare a Statului român;
b) Când se va constata că a părăsit ţara pentru a se sustrag«
serviciului m ilitar sau oricărui alt serviciu public obligator pentru rom âni;
c) Când se va constata că în serviciul ţării lui de origină sau al ori­
cărei alte ţări ar fi săvârşit acte de spionaj şi ar fi ajutat acţiuni potriv­
nice drepturilor si intereselor naţionale ale Statului şi poporului român.
In toaţe aceste cazuri, retragerea naturalizării se va face prin decret
regal publicat în M onitorul Oficial, dat prin propunerea ministerului de
justiţie şi pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri.^
Sub nici un cuvânt aceştia nu vor mai putea redobândi calitatea de
români. .
A rt. 42 . — Retragerea naturalizării are efect individual. Ea nu se
poate resfrânge asupra femeei şi copiilor celui naturalizat, afară dacă
aceasta se prevede expres în decretul de retragere a naturalizării.
A rt. 43. — Retragerea naturalizării se face independent de sanc­
ţiunile prevăzute îru codul justiţiei m ilitare sau alte legi pentru crimele
si delictele săvârşite de cel naturalizat.
A rt. 44. — Românul care şi-a pierdut această calitate, în cazurile
prevăzute sub lit. a şi 6 dela art. 36, nu o va putea redobândi decât
prin naturalizare.
A rt. 45. — Românul care şi-a pierdut această calitate prin accep­
tarea unei funcţiuni publice în ţară străină sau prin supuşenia tempo­
rară la o protecţiune streină, o va putea redobândi dacă, renunţând
form al la aceasta,’ va obţine autorizaţiunea consiliului de miniştri de a-şi
stabili domiciliul în România.
A rt. 46. — Copilul născut dintr’un român care ar fi pierdut cali­
tatea de român, va redobândi totdeauna această calitate îndeplinind
formalităţile prescrise la art, 45.

T IT L U L JII

Despre opţiuni şi renunţări la Naţionalitate

A rt. 47. — Declaraţiunile de opţiune sau de renunţare la naţiona­

litate, în cazurile şi în termenele îngăduite de legi sau de convenţiunile
internaţionale ratificate de Corpurile legiuitoare, se vor face, dela data
promulgării legii de faţă, în form a prevăzută la art. 21 şi înaintea auto­
rităţilor prevăzute la art. 48, afară de cazul când acele legi şi conven-
ţiuni statornicesc alte forme şi alte autorităţi.
A rt. 48. — Declaraţiunile de opţiune sau renunţare la naţionalitate
se pot face pe teritoriul român, în orice comună rurală sau urbană,
înaintea autorităţilor împuternicite după lege de a constata consimţi-
mântul şi a autentifica actul.
Declaraţiunea se va face în 6 exemplare, din cari numai 3 vor fi
eliberate declarantului.
Sub sancţiunea prevăzută la art. 53, atât autoritatea care a auten­
tificat declaraţiunea, cât şi persoana care a făcut opţiunea sau renunţarea,
sunt obligate fiecare din ele să trim ită câte un exemplar autentificat prim ă­
riei comunei unde dom iciliază declarantul şi prefecturii judeţului respectiv.

— 52 —
Qodul civil LEGE p. DOBÂND. ŞT PIER I). N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Art. 49-56

In streinătate declaraţiunea de opţiune pentru naţionalitatea română

sau de renunţare la această naţionalitate se vor face tot în forma
autentică, înaintea legaţiunilor sau consulatelor române.
A rt. 49. — Autoritatea care primeşte declaraţiunea de opţiune sau
renunţare va verifica identitatea declarantului, menţionând pe declara-
ţiune actele de identitate prezentate.
A rt. 50. — Opţiunea sau renunţarea soţului atrage după sine pe
aceea a soţiei, iar renunţarea părinţilor atrage după sine pe aceea a
copiilor mai m ici de 21 ani.
Opţiunea şi renunţarea pentru minorul fără părinţi se va face de tutor.
A rt. 51. — Declaraţiunea de optare sau renunţare este definitivă.
Ea nu mai poate fi retrasă.
Se exceptează opţiunea sau renunţarea pentru persoanele prevăzute
în art. 50, dacă au dreptul, după lege sau după convenţiuni, de a opta
sau renunţa în numele lor propriu.
A rt. 52. — Prefecturile judeţelor sunt obligate să comunice minis­
terului de interne toate declaraţiunile de opţiune sau renunţare, care
făcând cuvenitele tablouri le va înainta, prin ministerul de afaceri streine,
guvernelor Statelor în favoarea cărora s’a optat.
A rt. 53. — Autorităţile şi declaranţii cari nu se vor conforma art.
48 şi 49, se vor pedepsi cu amendă dela 5.000 la 20.000 lei.

T IT L U L IV
Dispoziţii finale şi tranzitorii
A rt. 54. — Se abrogă dispoziţiunile art. 6— 20 inclusiv de sub cartea
I, titlul I, cap. I şi II din codul civil rom ân; paragrafele 18— 38 inclusiv
din codul civil în vigoare în Bucovina; art. 50 al colecţiei legilor din
1879 aplicabile în Transilvania, Banat, Grişana, Sătmar şi Maramureş;
art. 819, 820, 824, 825, 826, 827, 836—857 inclusiv din tomul IX, cartea I,
partea VI, cap. III din 1899 cu m odificările ulterioare aplicabile în Ba­
sarabia, precum şi orice alte dispoziţiuni privitoare la aceleaşi m aterii
cuprinse în legi, regulamente, ordonanţe, decrete şi deciziuni ce s’ar
găsi la data promulgării legii de faţă în vigoare în deosebite părţi ale
Statului român.
A rt. 55. — Cererile de naturalizare sau de recunoaştere adresate
ministerului de justiţie sau Corpurilor legiuitoare înainte de promulgarea
legii de faţă, cu toate lucrările referitoare, se vor înainta comisiunii dela
art. 11, care le va examina dacă întrunesc condiţiunile legii de faţă, fără
ca pentru- aceasta să mai fie necesară declaraţiunea de manifestare de
voinţă prevăzută la art. 7 No. 2.
In aceste cazuri stagiul se calculează dela data introducerii cererii
de naturalizare.
Consiliul de miniştri se pronunţă asupra încheierii comisiunii in
condiţiunile arătate la cap. II de sub § II al legii de faţă.
Cererile de naturalizare sau de recunoaştere, votate de unul din
Corpurile legiuitoare înainte de promulgarea prezentei legi, se vor tri­
mite cu toate lucrările referitoare direct consiliului de miniştri, care va
decide asupra lor fără a mai fi nevoie de constatarea comisiunii
prevăzută de art. 11.
A rt. 56. — Sunt şi rămân cetăţeni români, fără a fi obligaţi să
îndeplinească vreo formalitate, locuitorii de m ai jos cari, până la data
promulgării legii de faţă, nu vor fi optat pentru o altă naţionalitate:
1. Toţi locuitorii din Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Săl-
mar şi Maramureş cari aveau indigenatul (apartenenţa) 1 1918;

— 53 —
 LEGE p . DOBÂND. ŞI PIKRD. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Codul civil
Art. 57-61

2. Locuitorii din Basarabia cari la data de -9 ApriIje '1918 aveau do­

miciliul administrativ după legile în vigoare în Basarabia ;
3. Locuitorii din vechiul regat cari au dobândit naţionalitatea ro­
mână în condiţiunile decretelor-legi ratificate prin art, 133 din Constituţie;
4. Locuitorii din judeţele Caliacra^ si Durostor, cărora li s’a recu­
noscut naţionalitatea română prin hotărârile definitive ale comisiunilor
prevăzute*în art, 6 din legea dela 1 Aprilie 1914 şi în art. 10 şi urmă­
torii din legea dela 26 Iulie 1921 pentru organizarea Dobrogei-Noui ;
5. Persoanele originare din Bucovina, Transilvania, Banat, Sătrnar,
Crişana şi Maramureş, domiciliate la data unirii în vechiul regat, în­
trucât posedau indigenatul (aparţinerea, apartenenţa sau competenţa)
într’una din comunele din teritoriile menţionate;
6. Persoanele cari la data unirii, deşi nedomiciliate în vreuna din
comunele din Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Crişana, Săţmar
si Maramureş, erau însă născute în acele comune din părinţi domiciliaţi
acolo; .
7. Rom ânii de origină din teritoriile fostului imperiu rus şi clin
cele atribuite Statelor Serbo-Croato-Sloven, Ceho-Slovacia, Polonia, Italia,
Austria şi Ungaria, cari vor fi optat pentru naţionalitatea româna îna­
intea autorităţilor, locale din aceste State sau a oricărei autoritaţi
române; „
8. Locuitorii din comunele cari la stabilirea sau la rectificarea frun­
tariilor trec de sub suveranitatea unui alt Stat sub suveranitatea Statului
român, întrucât întrunesc condiţiunile cerute pentru categoriile de locui­
tori de sub No. 1 şi 2.
A rt. 57. - Dobândirea naţionalităţii române în condiţiunile prevă­
zute mai sus de către soţ şi părinte atrage după sine obţm eiea acelei
nationalităti pentru soţia şi copiii aflaţi sub puterea părinteasca.
A rt. 5 8 . __ V o r putea fi dispensaţi de stagiu în condiţiunile art. 7
si 8 streinii m aiori născuţi, crescuţi şi domiciliaţi în România, nesupuşi
nici unei protecţiuni streine, dacă cer ‘naturalizarea în cursul unui an
dela promulgarea legii de faţă.
A rt. 59. — Copiii născuţi în Basarabia, Bucovina, Transilvania,
Banat, Sătmar, Crişana şi Maramureş, cari lâ data unirii nu se vor ^
putut prevala de o alta naţionalitate, dobândesc naţionalitatea romana.
A rt. 60. — Sunt considerate a fi perdut de drept naţionalitatea ro­
mână persoanele din categoriile de sub ari. 56, cari se vor constata ca
înainte de data promulgării legii de faţă au optat pentru o alta naţionalitate.
Ministerul de interne şi autorităţile administrative şi poliţieneşti
vor fi în drept de a lua măsurile necesare faţă de persoanele cari, optând
pentru o altă naţionalitate, nu vor fi părăsit ţara în cele 12 luni acor­
date dela data opţiunii. j
Aceste persoane vor putea sa-şi ridice bunurile lor mobile de oiice
natură fără a fi impuse pentru aceasta la o taxă de ieşire.
Dela data autentificării declaraţiunii, ele sunt obligate pentru tot
timpul cât vor mai petrece în ţară să se conformeze legilor şi regula­
mentelor relative la streini. .
A rt. 61. — Opţiunile sau renunţările făcute înainte de promulgarea
leo-ii de faţă, fie că au rezultat dintr’o declaraţiune autentică, fie că au
rezultat din declaraţii sau acte sub semnătură privată, sau^ numai din
fapte din cari se poate deduce neîndoelnic voinţa şi hotarirea de a
opta sunt şi rămân valabile şi au de efect pierderea naţionalitaţn
române. 7 *
A rt. 62 . — Autorităţile cari, pâna la data prom ulgam legii de ţaţa

- 54 —
Codul C iv il LKGK p. DOBÂND. Şl 1HERD. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Art. 62-67

au prim it declaraţiuni de opţiune pentru o naţionalitate streină, precum

si de renunţări la naţionalitatea română, de persoane născute pe teri­
toriul Statului român, sunt obligate să le înainteze prim ăriilor comunelor
unde s’au născut acele persoane.
A rt. 63. — Locuitorii din comunele cari la stabilirea sau rectificarea
fruntariilor ar trece sub suveranitatea unui alt Stat, pierd naţionalitatea
română din momentul retrocedării, afară dacă ei îşi strămută de fapt
domiciliul pe teritoriul Statului român sau optează pentru naţionalitatea
română.
A rt. 64. — Situaţia tuturor persoanelor de sub No. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7
ale art. 56 şi art. 57, 59, 60, 61 şi 63 se va'constata din oficiu de auto­
rităţile administrative, prevăzute în regulamentul pentru constatarea na­
ţionalităţii, cu drept de apel pentru cei interesaţi, la comisiunile ce vor
funcţiona în acest scop pe lângă fiecare Curte de apel.
Fiecare comisiune de apel va fi compusă:
a) Dintr’un consilier al Curţii de apel respective, numit de mini­
sterul de justiţie cu aprobarea consiliului de miniştri, cu titlu de preşe­
dinte al com isiunii;
b) Din doi delegaţi, numiţi de ministerul de interne, deasemenea cu
aprobarea consiliului de miniştri.
Apelul se declară la prim ăria locală în termen de 40 zile libere de
la data afişării listelor prevăzute la art. 64 şi se va judeca fără opoziţie.
Acelaş’ drept îl are atât ministerul de interne cât şi ministerul public.
A rt. 65. — Autorităţile administrative însărcinate cu operaţiunea
constatării sunt obligate să întocmească pe comune liste de cetăţenie în
cari vor cuprinde pe toţi acei cari se găsesc în vreuna din categoriile
prevăzute la art. 56.
Aceste liste se vor afişa după terminarea operaţiunilor în fiecare
comună la localurile autorităţilor comunale.
Actele rămân definitive faţă de toţi aceia cari în termenul prescris
la art. 64 n’au declarat apel.
Recursul îm potriva hotărîrilor comisiunilor de apel se va declara
la grefa acestor comisiuni în termen de 20 zile libere dela pronunţare.
Curtea de Casaţie va judeca aceste recursuri de urgenţă în camera
de consiliu, după m em orii scrise fără citarea părţilor.
A rt. 66. — Se acordă pentru această singură dată un termen de 3
luni dela data promulgării legii de faţă, locuitorilor din judeţele Du-
rostor şi Caliacra, cari nu au făcut declaraţii la comunele prevăzute în
art. 10 ’şi următoarele din legea dela 26 Iulie 1921, pentru organizarea
Dobrogei-Noui, sau ale căror cereri pentru recunoaşterea cetăţeniei ro­
mâne au fost respinse pe motivul că declaraţiile au fost' făcute după ex­
pirarea termenului prevăzut în art. 13 din acea lege.
In acelaş termen îşi vor stabili cetăţenia română şi locuitorii cari
nu pot face dovada cetăţeniei prin hotărîrile definitive ale comisiunilor
de încetăţenire prevăzute în legea din 1 Aprilie 1914. Diplomele de în-
cetăţenire eliberate potrivit dispoziţiunilor acelei legi sunt valabile.
Se prelungeşte în acest scop funcţionarea comisiunilor prevăzute
în art. 10 din sus citata lege.
Aceste comisiuni îşi vor termina lucrările cel mult în 3 luni dela
data expirării termenului de mai sus.
A rt. 67. — Toţi locuitorii cari nu vor fi cuprinşi în aceste liste, sau
nu vor fi obţinut hotărîrea judecătorească potrivit art. 64, dela data
promulgării legii de faţă, nu pot dobândi naţionalitatea română decât
prin mijloacele arătate la art. 7 şi următorii.
Se exceptează locuitorii absenţi dela domiciliu, cari având dobân-

— 55 —
Art. 6 D R E PTU R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Codul civil

dita de drept naţionalitatea română, potrivit art. 56, vor putea oricând
cere dela autoritatea comunală competentă, certificatul de naţionalitate
cu drept de apel la tribunal şi recurs la Curtea de casaţie, în termenele
prevăzute de art. 64 şi 65, îm potriva deciziunii acestei autorităţi.
A rt. 68. — Pe temeiul listelor şi hotărîrilor definitive prevăzute la
art. 65 şi 66 ministerul de interne va elibera celor în drept, prin pri­
m ării, certificate de naţionalitate.
Orice alte acte sau certificate de naţionalitate sunt nule.
Decretele-legi de naturalizare individuală, hotărîriie judecătoreşii
sau certificatele grefei instanţelor judecătoreşti constatând declaraţiunile
prevăzute de decretele-legi,* ratificate prin art, 133 din Constituţiune, fac
dovada naţionalităţii pentru evreii din vechiul regat.
A rt. 69. — Românca de origină din Basarabia sau Bucovina, care
prin căsătorie contractată înainte de unirea acestor provincii a devenit
străină, poate beneficia de dispoziţiunile art. 40 din prezenta lege, daca
căsătoria este desfăcută.
A rt. 70. — Un regulament special pentru constatarea naţionalităţii
va stabili amănunţit condiţiunile de aplicare a dispoziţiunilor de sub
art, 56 şi următorii din legea de faţă.

CARTEA I
DESPRE PERSOANE

T IT L U L 1
Despre drepturile civile şi despre naturalizare
CAPITOLUL I
D espre b u c u ra rea de d re p tu rile civile şi d espre n atu ralizaţiu n e.

Art. 6 (A b ro g a t i ). — Exercitarea drepturilor civile nu de­

pinde de calitatea de cetăţean, care nu se poate dobândi şi
păstra decât conform ări. 6 din această condică. (Civ. 11, 13;
C. p. 8 § II, 13, 16, 22; Const. 6, 7, 133; Decret-lege 3902/918
relativ la acordarea drepturilor cetăţeneşti (Mon. Of., 223/918) ;
Decret-lege 2085/919 privitor la acordarea drepturilor cetă­
ţeneşti evreilor născuţi în ţară (Mon. Of., 33/919); Decret-lege
3464/919 privitor la prelungirea termenilor pentru declaraţiile
de opţiune Mon. Of., 03/919; Civ. Fr. 7).
T e x t f r . A r t. 7. — L ’exercice des droits civils est indépendant de la qualité
de citoyen , laquelle ne s’acquiert et ne se conserve que conformément a la loi
constitutionnelle.
Doctrină străină.
C o l in e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 101 ;
D a l l o z , Rép. D r o its c iv ils , 61 u r m .; Suppl. D r o its c iv ils 30 u r m .;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 69 u r m .;
P i .a n io li , I, ed. 3-a, N o . 425.
Doctrină românească.
; D roit ancien et moderne de la Roumanie : p. 23. „ Despre
A i. e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 291 u rm .
dobândirea naţionalităţii prin anexiunea de teritoriu “. T r i b u n a J u r id ic ă 1-8/1919;
N a c u , I, p. 155 u rm .

1) A se vedea Legea şi N ota dela pag. 47,

— 56 —
 Codul civil
IN D E X A L F A B E T I C
A c t e de sta re c iv ilă 13.
A d v o c a t 25.
A n e x iu n e 31, 41, 42.
A r d e a l 41.
A r m e n i 10.
A u s t r ia c i 35.
B o te z 2<>, 26.
C a lim a c h 36.
C a lita te d e rom â n 1, 3-5,
1, 8, 11, 14, 19, 21, 24,
26, 23, 29, 33.
C a p a cita tea ju r id ic ă 2, 4.
C a ra g ea 16.
C ă să to rie 16, 20.
C etă ţen ie rom ân ă 12,13,18,
19-22, 26, 38, 40, 42, 43.
C o n d em n a ţiu n i 34.
C o n d iţie ju r id ic ă 2, 4.
C o n a ţio n a li 21.
C o n stitu tie 17, 25-27, 29.
C o p ii 1,15, 1 7 ,19,21 ,23,
28-30, 32.
D e c r e t e - le g i d e în cetă ţe-
n ire 40.
D ispen să de s ta giu 2% 29.
D o b ro g e a 18, 22. 42.
D o m ic iliu 35.
D re p tu r i câ ş tig a te 26.
D re p tu ri c iv ile 4.
D re p tu ri p erso n a le 17, 28.
D re p tu ri p o lit ic e 4, K, 9,
12, 21, 29, 32, 3 i, 38.
E v r e i 10, 11, 26, 40.
F u n c ţiu n i 20, 24, 25, 27.
G e r m a n i 43.
îm p ă m â n ten ire 8, 12, 16,
17, 20, 21, 23-31.
In c e tă ţe n ire , a se v ed ea
„ D e r r e t e - le g i“ .
In te rp re ta re 1, 21._
J o c u ri o l/m pice 37.
L e g e a c o m u n . 26.
L e g e a D o b r o g e i 18» 22.
L e g i a n ie rio a r e 2.
L e g i a u stria ce 35.
L e g i p o s te rio a re 9.
M a jo rita te 1, 19, 21-23.
.Mandat 15.
M ilita r, a se v e d e a „S e r ­
v ic iu “.
M in o ri, v e z i C o p ii ş i: 1,
15, 21.
Jurisprudenţă.
1. A rt. 8 cod. civ. nu se poate inter­
pretă în contra copiilor minori, cari,
născuţi fiin d de un supus străin, a do­
bândit în urmă calitatea de român,
căci după principiul juridic, fiii m i­
nori urmează calitătile părintelui lor,
afară numai de declaraţie con/trarie
din parte-le când au ajuns la m ajori­
tate; numai în caz când fiu l minor,
după ajungerea sa la majoritate, ar
v o i a se întoarce iarăşi la protectia
străină dela care s’a lepădat părintele
său, numai atunci urmează a face de­
clarat 'e că voeşte acea protectie, iar
pe cât timp o asemenea protectie nu
o pretinde, rezultă din acest fapt că
el a prim it pe acea ce ’şi a ales-o pă­
rintele său. (Cas. Oct. 27/67. B. p. 851).
.
2 Naturalizaţiunea cea mică, după
art. 379 regulamentul organic, astăzi
abrogat, conferea drepturile civile, în­
tre care este şi dreptul de a cere drep­
tatea dela tribunalele pământene, caz
în care străinul astfel naturalizat erâ
întru toate asim ilat românilor. P rin
D R E PTU R I CIVILE
M o za ic » v e z i E v r e i.
N a ţio n a lita te 6, 10, 15. 19.
21, 23, 30-32, 35, 38.
39, 42.
N a tu ra liz a re 2, 3, 8, 12, 13,
^ 15, 17, 1 ,21, 22, 26-23,43.
29
N e r e tr o a c tiv ita te 26, , 34.
O b ic e iu l pă m â n tu lu i 16,
32.
O lim p ic e 37.
O rig in ă rom ân ă 6, 7, 13,
28 29 31.
O rto d o x i 10, 20, 26, 32.
O tom an 18, 22.
P ă m â n tea n 4, 13, 16, 20
26, 32.
, tru supunerea străinului la stagiul
P a s s e p o rt 42.
P erso a n ă m o ra lă 37.
P o s e s ie d e stat 6, 13. 14,
31.
P r e z u m ţii 33.
P r o b e 9, 13, 14, 31, 33, 38,
39.
P r o t e c ţ ie s tre in ă 1, 18, 21,
2>, 32.
R e g u la m e n t o rg a n ic 2, 4,
8, 9, 12, 14 16, 20,32, 33.
R e li g i e m o za ică 10, 11.
R e li g i e o rto d o x ă 10, 20,
26, 32.
R e n u n ţa re la p r o te c ţie 3,
42.
R e t r o a c t iv it a t e 26, 29, 34.
R o m â n , a se v e d e a „ C a li­
t a te “ , „C e tă ţe n ie “ şi , 0 -
r ig i n ă “ .
S e r v ic iu m ilita r 5.
S ta g iu le g a l 3, 28.
S la r e c iv ilă 13, 15.
S tră in i 1-4, 7, 9, 10, 12, 15,
16, 18-24, 26, 29, 30, 32,
35.
.Străm oşi 6.
T e r it o r iu a n exa t, v e z i a-
n ex iu n e.
T e r it o r iu strein 7.
T it lu r i d e b o e r ie 20, 33.
T r a ta tu l d e V e r s a ille s 43.
T r ib u n a l păm ân tean 2.
V ila e t otom an 22.
— 57 ^
ŞI N A T U R A L IZ A R E Art. 6
noul codice civ il (art. 16), naturaliza-
nea cea mică nu m ai este admisă. Insă
această dispozitiune are putere numai
pentru viitor, conform art. 1 c. civ ,
dar nu poate afectă întru nimic o con­
diţie juridică bine stabilită prin legi
anterioare, chiar şi dacă acea condi-
tiune nu este admisă în legea cea
nouă. (Cas. I I , 130/Sept. 6/72. B. p. 266).
N ici renunţarea la protectiunea
ţărei sale, nici cererea de naturalizare
şi dispozitiunile luate de Cameră pen­
cerut de lege, nu poate da încă străi­
nului calitatea de român, şi. nu poate fi
considerat decât tot ca străin, pe cât
nu s’au îndeplinit ad litte ra m dispo­
zitiunile art. 16 c. civ. (A pel Buc. I,
Dec. 15/73. D r. 5/74).
4 Străinul sub regim ul regulamen­
tului organic,^ nu puteâ dobândi cali­
tatea de român şi exerciţiul drepturi­
lor politice decât conform condiţiilor
prescrise de art. 379 al regulamentului
organic, prin o lege, nu însă printr’un
act numai al puterii executive sau nu­
mai din partea unui ministru. Dacă
dar prin actul unui ministru nu s’a
conferit străinului decât drepturile
unui pământean, conform alin. 5, art.
379 reg. org., adică exerciţiul drentu-
rilo r civile în opoziţie cu cele politi-
ceşti, expresia de pământean coprinsa
în acel act, nu e identică cu expresia
de român cu consecinţele juridice ce
rezultă din această calitate după leg i­
le astăzi. în vigoare (art'olele 7 şi 8
codul civil), ţ i nu implică în sine
exerciţiul tuturor drepturilor c iv i­
le cât şi a celor politice; acea ex­
presie nici nu este o noţiune juridică
care să indice capacitatea juridică, fie
civilă fie politică, a individului res­
pectiv, întru cât între zişii pământeni
capacitatea juridică -atât civilă cât si
politică erâ^ diferită ; astfel străinul,
pentru ca să obtie exerciţiul drepturi­
lor politice, trebuesc să îndeplinească
condiţiile prescrise de regulamentul
organic pentru naturalizarea aşâ nu­
m ită cea mare. (Cas. I I . 244/Nov. 4/75.
B. p. 298).
5- Faptul izolat al plăţei contribuţiei
nu constitue o dovadă despre calita­
tea de român, asemenea şi acoc!+ fapt
unit cu faptul înrolărei între militeni
nu este dovadă de acea calitate, căci
dacă e un drept şi o obligaţie a Româ­
nilor de a prestâ servicii militare,
serviciul în sine nu presupune şi exis­
tenta calităţei de român. (Cas. I I , 260,
Dec. 13/75. B. p. 349).
6 De admitem în general posesia de
stat ca probă a naţionalităţi», aceasta
nu se poate invocă de către oricine ;
ea nu se poate invocă de către aceia
despre cari e constant că nu sunt de
origină Români în sensul politic; ea
nu poate fi admisă decât în favoarea

D R E P TU R I C IV ILE
Art. 6
acélom cari pretind a fi români de
origina, cari ar trebui, d u p a rigoa rea
principiilor, să dovedeasca ca nu nu­
mai ei, ci şi tatăl lor, bunul ! or ^' sÎ [ ţ ' decât cea ortodoxa nu poate i i c o n ­
bunul lor sunt de origina lomaim.
pentru care asemenea proba tuna
imposibilă trebue să admitem posesia
de stat prin analogia art. 179, 293, 294
c civ. (Cas. I I , 150, M ai 23/78, B. p. 166). 313- 34, Apr. 4/86, B. p. 333; 174, Apr.
7. Singura îm prejurare că cineva s a
născut pe un teritoriu străin, iara a
se putea proba şi împrejurarea ca
este născut şi din părinţi străini, nu
schimbă întru nimic calitatea de ro­
mân şi nu se poate considera ca străin
decât în cazul când s’ar constata ca
părinţii sei erau supuşi străini. (L-as.
I I 67, A pr. 8/78, B. p. 132).
8 . Lipsa împământenirei sub regula­
mentul organic, precum şi lip s a . v o ­ 2412°’ Regulamentul organic, prin art.
tului Camerilor nu pot f i înlocuite
prin nimic, nici prin faptul ca el a
exercitat drepturile politice, sau drep­
turile ca un român şi ca a îm plinit
obligaţiile ce impune calitatea de ro ­
mân? (Cas. I I , 105, M ai 23/78, B. p. 16b).
9. După art. 71 reg. org. toti^pluşarn
şi m uncitorii străini aşezaţi m Vala­ 40^* 954/^1 Anr. 691, B. p» 519» 61 M.art.
hi a, de orice lege şi neam, nu pot li
cunoscuţi de străini. Reg. org. in in ­
teresul agricult-urei şi a im ultirei bra­
ţelor pentru munca pământului, a voit
a favoriza pe toti străinii plugari sau
muncitori de ori unde_ ar i i venit si a
nu-i considera ca străini; aşa dar ie-a
acordat beneficiul de a i i Romani; ex­
presiile din regul. org. „a nu fis tra in ^
nu pot însemna decât „ » i i Koman ;
a nu admite acest sens,^ e nu numai
contrariu expresiilor însăşi, dar ar în ­ fost considerat şi în trecut de pămân­
semna că legiuitorul nu a vo it a a-
cordâ un beneficiu. Raţiunea acestei
interpretări a art. 71 m ai rezulta şi
din opunerea art. 71 articolului ^ p<9> 274)
prin care se dovedeşte că pe straanu
cari uneltesc negutătorie şi industrie,
legiuitorul îi consideră ca străini şi
nu le acordă beneficiul ce acorda plu­
garilor şi m uncitorilor străini. Ubiec-
tiunea recunscând că plugarii şi munj
citorii străini sunt R o m â n i, insa tara
drepturi politice, nu e grava, caci toţi
plu garii şi m uncitorii de pământ ro
mân nu aveau drepturi politice şi pen­
tru aceasta nu se putea zice ca nu erau
Români; şi dacă prin legile poste­
rioare, prin convenţie (art. 46) şi prm
statut (art. 2 legea electorala) s a re;
cunoscut tuturor Rom ânilor drepturi
politice, s’a recunoscut tocmai acelor
Români cari nu avusese înainte exer­
ciţiul drepturilor politice, precum erau
Rom ânii plu gari sau muncitori. (Cas.
I I , 149, Iun. 16/78. B. p. 209).
10. Arm enii, ca şi orice alţi creştini, parte, dacă naţionalitatea este un drept
nu pot fi consideraţi ca străini, pe
simplul fapt că profesează^ alta reli-
giune decât cea ortodoxă rasăriteana,
căci religiunea, exceptând pe cea mo-
Codul civil
SI N A T U R A L IZ A R E
saică, nu constitue, după legile noastre
o incapacitate de a fi ro m a n ;p rin u -
mare o persoana de naţionalitate ro
m in ă putând profesa o altă religm ne
testată în naţionalitatea sa, decât do
vedindu-se că e supusa unui stat
străin. (Cas. I I , 106 şi 109, Apr. 9/<9,
B p. 294 şi 297; 146, Apr. 16/(9* B- T'-
16/87, B. p. 368).
II. In România, evreii fiind consi­
deraţi în totdeauna ca străini, pn n
simplul fapt al schimbârei religiunei
nu puteau dobândi de drept calitatea
de roman ci această calitate trebue
i se Recunoaşte de Corpurile legiu i­
toare conform art. 16 cod. civ.
I I , 95, Mart. 24/79, B. p. 250; 6, Mart,
379 alin V , prescrie că străinii cari od-
ţineau mica împământenire nu doban-
deau prin aceasta drepturi politice, de
aci rezultă că mica împăm^iiteiin'C ini
conferea celui ce a obtinut-o, cetatema
română, ci numai câteva drerihnn oi'a-
şenesti. (Cas. n , 7 v . Apr. 14/93. B. P.
20/79^8." p. 240 ; 47, Mart. 12/79, B. p. 228).
13. Posesiunea de stat de cetătean
român, nu trebue să fie probata ab­
solut prin acte de naştere sau de^ na-
turalizatiune, fiindcă urmeaza wi a-
vem în vedere lipsa şi neregulantatea
ce eră în trecut pentru dobandirea ac­
telor de stare civilă; posesiunea de
stat se poate proba şi dm alte actc
din care să rezulte că reclamantul a
tean fiindcă a purtat şi poarta toate
sarcinile la care se supun numai pă­
mântenii. (Cas. I I , 12 Mart. 20/80, B. p.
a
14. Toti rom ânii cari n’au dobândit
calitatea de român prin beneficiul le­
gei, conform art, 8, 16 cod. civil şi con­
form regulamentului organic, nu pot
justifica calitatea de roman decât prm
posesiunea de stat, căci altfel nici unui
n’ar f i în stare a dovedi ca e roman.
(Caş- I I . 48, A pr. 12/82, B. p. 476)
15. Naturalizarea fiin d un beneficiu
ce se acordă străinului, ea este indi­
viduală, priveşte numai persoana ce
a obtinut-o, şi nu-şi poate întinde eiec-
tele asupra copiilor existenţi ai străi­
nului naturalizat; aceasta este cu atat
mai adevărat cu cât copilul dobânde­
şte dela lege naţionalitatea ce avea pă­
rintele în momentul naşterii ^sale, şi
această calitate esenţială a stării sale
civilă, dânsul n’o m ai poate pierde de­
cât printr’un act al voinţei sale, ex­
pres sau tacit manifestata; de alta
de care numai cetăţeanul singur poate
dispune, apoi părintele, m timpul m i­
norităţii copiilor săi, n’are ■nici o ca-
58
Godul civil D R E PTU R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Art. 6

litate nici mandat dela lege pentru a multe funcţiuni, nu-i poate conferi
schimba patria şi naţionalitatea lor dreptul de cetăţean român. (Cas. II, 67,
originară; de altminterelea nici un ar­ Mart, 30/87, B. p. 284).
gument decisiv nu se poate trage din 21. împământenirea se întinde şi, la
autoritatea puterii părinteşti, de oare­ copiii legitim i m inori dejâ născuţi,
ce legiuitorul n’a acordat părintelui căci ei nu pot urmă decât condiţiunei
decât dreptul de a veghiă asupra creş­ părintelui lor, şi prin urmare, nu pot
terii şi educaţiunii copiilor săi minori, aveâ o naţionalitate deosebită de a ta­
precum şi de a în g r iji de averea lor, tălui. Schimbarea de naţionalitate o-
iar nicidecum dreptul abuziv de a re­ perată de părinte este, în generalita­
nunţa în numele lor la beneficiul unei tea cazurilor, favorabilă intereselor
nationalităti, ce eră câştigată atât co­ sale materiale şi morale, ceeace fo lo­
piilor cât şi natiunei căreia ei apar­ seşte şi m inorilor săi copii; părintele
ţineau. (Cas. I I , 78, Apr. 27/83, B. p. într’un asemenea caz lucrează în inte­
476). resul şi spre binele^ copiilor săi. Obiee-
16. Căsătoria unui străin cu o pămân­ ţiunea ce se ridică în contra acestui sis­
teancă era, m ai înainte de regulamen­ tem, şi care consistă în a zice că de
tul organic (1832), unul din modurile s’ar admite această interpretare, pen­
de împământenire, consacrate, nu prin tru a fi logică ar urmă ca şi copiii
vre-o lege specială, ci prin obiceiul pă­ unui român ce s’ar n»turaliză î n tară
mântului; şi, după cum constată Vodă străină să fie despuiaţi de calitatea
Caragea în preambulul codicelui său de români (teorie în contra căreia tre­
din 1818, obiceiul pământului aveâ bue să se înscrie oricine, nu are mare
putere de lege. (Trib. Vâlcea, Mart. importanţă. In adevăr, dacă minorul,
2/88, D r. 49/83). ajuns la majoritate, ar aprecia că na­
17. A rt. 7 din constituţiune, modi­ ţionalitatea de origină i-ar fi m ai a-
ficat în 1879, prevede în partea a I lI- a vantagioasă, n’ar aveâ decât să o re­
că naturalizarea nu se poate acordă clame, şi legile române (art, 10 şi 18)
decât prin lege şi în mod individual; au dispoziţiuni de favoare pentru
de aci reese că naturalizarea fiind un nişte conaţionali cari doresc a se în­
drept personal, nu se poate întinde şi toarce în patria de origină. Dacă dar
asupra copiilor născuţi m ai înainte de sunt atâtea m otive puternice pentru
a fi dobândit părintele lor împămân­ extensiunea naturalizărei chiar la m i­
tenirea, (Cas. II, 77, A pr. 14/93. B. p. norii copii ai unui străin naturalizat,
406; 254, Apr. 8/91, B, p. 519; 45. Am*. cari se poate să nu fie nici măcar năs­
5/86, B. p. 344; 22, Apr. 9/85, B. p. 316). cuţi în noua patrie şi pentru care, de
18. După art. 3 din legea de organi­ multe ori, afecţiunea lor este contes­
zare a Dobrogei, fiecare cetăţean oto­ tabilă, cu un cuvânt mai mult trebue
man din Dobrogea, a devenit eetătean a se admite această opiniune când e
român prin faptul alipirei teritoriului vorba de un român, născut în ţară din
Dobrogei la România, întru cât el părinţi români de origină, cari s’au
însă nu eră supuus unei alte protec- lepădat de orice protectiune străină şi
ţiuni străine. (Cas. I I „ 12, 13 şi 15, cari au fost recunoscuţi solemn de ce­
Mart 31/86, B. p. 261 şi 263-? 18 Apr. 1/86 tăţeni ai statului român. In numele
B. p. 308; 5, Mart. 27/89, B. p. 378). nici unui principiu de drept nu se
19- Deşi fiu l străinului naturalizat poate pretinde că un asemenea copil
e născut în România, totuşi fiind năs­ ajuns la m ajoritate cată a fi p riv it ca
cut când părinţii săi erau străini, şi străin si depărtat dela exerciţiul drep­
întru cât naţionalitatea obţinută de tului de cetăţean, căci legea nicăeri
părintele sau este individuală, ea nu nu prescrie categoric că m inorii unui
se poate resfrânge şi asupra fiului; şi român de origină, născuţi înainte de
dacă el nu s’S, conformat dispoziţiuni- recunoaşterea ealitătei de cetăţean ro­
lor art, 8 c. civ., reclamând calitatea mân, sunt străini. Interpretarea res­
de cetăţean român la un an după ma­ trictivă a diferitelor texte relative la
joritate, în lipsă de toate aceste form a­ această materie s’a susţinut în ce p ri­
lităţi, el nu este considerat decât ca veşte pe fiii străinilor naturalizaţi,
străin. (Cas. I I , 57, Mart. 28/87, B. p. dar nu şi în privinţa copiilor rom â­
274; 152, A pr. 20/89, B. p. 477). nilor de origină. A aplică aceeaşi mă­
20. După art. 5, anexa X din regu­ sură şi unora şi altora, fără distinc-
lamentul organic a l M oldovei, orice ţnmea sus arătată, ar f i o adevărată
străin care se va căsători cu o pămân­ nesocotire a dispoziţiunilor legii, care
teancă nobilă şi care va aduce dovezi face deosebiri remarcabile între mo­
intru aceasta, va dobândi împământe­ durile de admiterea străinilor la be­
nirea după 7 ani. Deci cel ce nu dove­ neficiul drepturilor - politice, pentru
deşte că s’a căsătorit cu o pămân­ cari se cer o mulţime de condiţiuni,
teancă nobilă, nu poate beneficiâ de cari, în ochii legiuitorului, sunt atâ­
dispoziţiunile sus citatului text de tea garanţii de a se asigură că acela
lege. Singurul fapt că s’a botezat în ce intră în sânul naţiunei române nu
religiunea ortodoxă, că a ocupat mai va f i ostil intereselor ei, şi între ro­

— 59 —
Art. 6 D R E PTU R I C IY ll.K
mânii din altă tară, cărora nu li se
cere decât renunţarea la protecţiunea
străină, netemându-se legiuitorul de
sentimentele şi de ataşamentele unor
asemenea români pentru nat'unea si
statul român. (A pel Buc. I I , 211, Nov.
24/88, Dr. 42/89).
22. După art. 2 din legea vilaetelor
otomane, ori-ce individ născut din pă­
rinţi străin pe teritoriul otoman,
poate, în interval de trei ani de la
majoritate, să ceară naturalizatiunea
otomană cu îndeplinirea form elor pre­
scrise de legea din 26 M artie 1869. Dacă
un atare individ nu a făcut o aseme­
nea declaraţiune înaintea autorităţi-
] or otomane înainte de 11 August
1877, el este străin, adică nu are cali­
tatea de otoman, şi ca atare, conform
art. 3 din legea Dobrogei, nu poate să
se bucure de cetătenia română, întru
cât la anul 1877 August 11, era supus
străin. (Cas. I I , 64/89 din 1 Apr. 80 B.
p. 485).
23. Copii născuţi în ţară din pă­
rinţi cari la momentul naşterei lor se
aflau de naţionalitate străină, sunt
născuţi străini; ei îşi păstrează a-
ceastă calitate chiar dacă părintele
s’a împământenit în urma naşterei lor;
şi nu pot fi consideraţi ca români şi
a se bucură de drepturile ce acordă
această calitate de cât numai dacă
dânşii, după ce vo r fi ajuns la m ajo­
rat, v o r f i cerut şi dobândit in d ivi­
dual împământenirea conform dispo-
ziţiunilor § 3 al legei din 1879. (Cas. II,
87/din 11 Apr. 90. B. p. 491).
24. Pentru obţinerea împământeni-
rei fiind form e şi condiţiuni anume
determinate prin lege, numai cine în­
deplineşte acele form e şi condiţiuni se
consideră român şi poate să se bucure
de drepturile ce dă această calitate;
ast-fel fiind, nu numai faptul d’a fi
servit ca m ilitar şi acela de a fi co­
pist la o subprefectură, dar şi acela
de a fi ocupat funcţiile cele m ai supe­
rioare în stat, încă nu poate face pe
un străin de naţionalitate sau un năs­
cut din asemenea străin în România,
să pretindă a i se recunoaşte dreptu­
rile unui român ori devenit român,
dacă nu a dobândit împământenirea
pe calea indicată de lege şi cu fo r­
mele prescrise de dânsa. (Cas. I I , 25 din
24 Mart. 90, p. 386).
25. Profesiunea de advocat ce exer­
cită şi diferitele funcţiuni ce a ocu­
pat nu conferă cuiva dreptul de îm ­
pământenire care se obţine numai
printr’un vo t al Camerilor legiuitoare
conform regulelor stabilite prin con-
stituţiunea ţărei şi codicele civil. (Cas.
I I , 76/din 10 Apr. 90, B. p. 485).
26. Dacă israelitul pământean, cali­
tate prevăzută şi recunoscută prin
- 60 -
ŞI N A T U R A L IZ A R E Codul civil
legea comunală din 1 A p rilie 1864, s’a
botezat în 1854 în religiunea creştină,
de la acea epocă dânsul a încetat de a
a fi israelit şi prin urmare a devenit
pământean creştin. Şi aceasta fiind
poziţiunea sa în momentul promul-
gărei codului civil, adică la 4 Decem­
brie 1864, dânsul n’avea nevoe^ a re­
clama nici calitatea sa de pământean,
căci această calitate o aveâ deja, nici
a obţine naturalizarea, conform art. 16
din citatul cod., căci art. 9 din acelaşi
cod nu cerea îndeplinirea acestei fo r­
m alităţi de cât pentru cei ce nu erau
de ritul creştinesc, şi dânsul eră cre­
ştin la acea epocă. P rin urmare, el
fiind, la promulgarea art. 7 din con­
stituţie, cetăţean român, în virtutea
legilor existente, şi acest articol ne
vorbind de cât de străini, adică de cei
ce erau consideraţi de străini în v ir ­
tutea legilor ce erau în vigoare la acea
epocă, el nu poate f i aplicabil, oricare
ar fi înţelesul ee ar aveâ, afară de o
dispoziţiune expresă, şi pentru cei ce
aveau calitatea de cetăţeni români în
momentul prom ulgărei sale, căci ar fi
a se violă principiul neretroactivităţei
legei şi a se nesocoti drepturile deja
câştigate. (Cas. I I , 71/din 30 Mart. 91,
B. p. 401).
27. A rt. 9 din constituţiune a regle­
mentat modul cum se poate obţine îm ­
pământenirea şi, între form ele şi con-
diţiunile determinate de acest articol,
nu intră şi serviciul m ilitar şi înain­
tarea la gradele ofiţereştii în ori ce
caz, naturalizarea se obţine printr’o
lege votată de Corpurile legiuitoare,
iar nici cum prin guvern, prin înain­
tare în vreo funcţiune sau serviciu
public. (Cas. I I , 254/din 8 Apr. 91, B.
p. 519).
28. Recunoaşterea calităţei de ro ­
mân pentru rom ânii născuţi în ţările
române supuse altor state şi veniţi în
ţară, nu este în sine de cât o natura-
lizatiune privilegiată eu dispensă de
stagiu, supusă însă voturilor Corpu­
rilor legiuitoare şi având aceleaşi e-
fecte ca şi dânsa. Aşa, deşi tatălui i s’a
recunoscut calitatea de român de că­
tre Corpurile legiuitoare, însă cum
naturalizaţiunea, aşa şi recunoaşterea
calităţei de român, este un drept per­
sonal care nu-şi întinde efectele ei
asupra copiilor născuţi m ai înainte de
a f i obţinut părintele împământenirea.
(Cas. I I , 6/91, din 27 Mart. 91. B. p. 372).
29. Din combinaţiunea art. 7, 8 si 9
din constitutiune, resultă că numai
străinii dobândesc calitatea de români
cu începere numai de la votarea împă-
mântenirei lor, în mod individual, de
către Corpurile legiuitoare, ia r pen­
tru rom ânii de naştere, din ori-ce stat
 Oodul civil W SKl'TL'R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Art. 6

străin, cărora li se recunoaşte calitatea după vrem i de d iferiţi Domnitori, şi a

de români de către :Puterea legiu i­ consfinţit naţionalitatea română a co­
toare, după dovada ce dau că au pă­ p iilo r acestor străini, născuţi şi cres­
răsit protectiunea străină, efectul a- cuţi în ţară. (A p el Buc. 1, 90, M ai 27/91.
celei recunoşteri are putere retroactivă D r. 42/92).
până la naşterea lor, căci prin ea se 33. Boeria, după regulamentul orga­
ridică numai o împiedicare acciden­ nic, art. 399—402, neputându-se acorda
tală a exerciţiului drepturilor politice, de cât pământenilor, făcea a se presu­
iar nu se acordă calitatea de român pune preexistenta calităţei de român;
pe care dânşii o aveau deja de la na­ aceasta însă nu este o resumţiune ju -
ştere. P rin urmare, asemenea efect al ris et de ju re , căci sunt ştiute abuzu­
recunoaşterei calitâtei de români de rile ce se făceau m ai ales în timpurile
naştere are drept consecinţă că şi din urmă cu acordarea acestor titluri,
copiii acelor români, născuţi deja îna­ şi deci urmează să considerăm ca ro­
intea recunoaşterei părinţilor lo r ca mân pe cel ce are titlul de boerie, nu­
români,, trebue să fie consideraţi ca mai intrig cât această presumţiune nu
români cu exerciţiul drepturilor poli­ va fi dărâmată prin o dovadă contra­
tice, întru cât nu stau sub o proteeţi- rie. (Trib. Vaslui, 22 Mart. 3/92. D r.
une străină. (Cas. I I , 38/92, Mart. 27/92. 32/92).
B. p. 299). 34. Principiul neretroacti vităţei le ­
g ilo r nu este aplicabil legilor cari re­
30. împământenirea fiind o favoare gulează capacitatea politică pentru că
personală care se acordă în mod indi­ legile politice, prin esenţa lor, sunt
vidual şi prin anume lege, nu profită legi de interes general. P rin urmare
de cât aceluia căruia se acordă, şi co­ condamnaţiunile anterioare punereiîn
piilor ce se vor naşte în urmă, în v ir ­ aplicare a legei electorale fac nedemni
tutea principiului că copilul urmează de a f i alegători pe cei condamnaţi
naţionalitatea părintelui, iar nici de pentru delictul prevăzut de a r t 127 cod.
f llmu copiilor născuţi mai înainte de penal. (Cas. I I , 32/Apr. 8/93, B. p. 384).
împământenire, cari vo r f i consideraţi 35. Streinii, cari nu au o naţionali­
ea străini tot în virtutea aceluiaşi tate determinată, sunt supuşi legilor
IAr,11?J )hî- <T rib - Vaslui, 22 Mart. 3/92. unde îşi au domiciliul şi beneficiază
D r. 32/92).
de aceste legi, Austriacul, care de 10
31 Posesiunea de stat nu e un m ii- ani şi-a părăsit ţara, fără sni-rit de re­
loc de a dobândi naţionalitatea româ- întoarcere, perde, conform leg ilor aus-
nă, care nu se poate dobândi de cât triace, naţionalitatea lui şi fiind sta -;
prin unul din jnjloacele arătate de bilit în România beneficiază de le g ile !
.=? (naşterea anexiunea de teritoriu române. (Apel. Iaşi, I I , 187/94. Dreptul, !
şi împământenirea), ci este numai o 17/95).
situaţiune în care gâsindu-se cine-va 36. Sub, imperiul codului Cal im ah
se presumă a fi român şi ’i procură a- asociaţiile licite conservau personali­
vantagiul de a nu proba aecastă cali­ tatea civilă, dacă anterior acestui cod
tate, rămânând ca acel ce ’1 contestă dobândiseră aceâ personalitate. Perso­
să facă probaţiunea. (Trib. Vaslui. 22, nalitatea civilă se dobândea, anterior
Al art. 3/92, D r. 32/92).
codului Oalimach, prin existenta de
32. înainte de regulamentul organic, fapt a societăţii, căci prin aceasta ea
după obiceiul pământului şi faţă cu trăia cu ştirea stăpânirei. (A p el Ga­
dispoziţiunile care regulamentau con- laţi II. D r. 29/900).
ditinnile străinilor în ţară, luate de 37. O comisie instituită de Stat, în
diferiţi Domnitori, străinii de rit creş­ scopul de _a îneuraja agricultura, in ­
tin _ şi mai cu seamă Rom ânii din dustria, virtuţile civice şi desvoltarea
ţările locuite de Români supuşi altor fizică a cetăţenilor, — cum este Comi-
state, veniţi şi stabiliţi în România, se siunea^Olimpicelor din Grecia, — în ­
bucurau de toate drepturile civile şi zestrată cu un patrimoniu propriu şi
politice ca şi pământenii. Copii aces­ o individualitate distinctă, este un sta­
tor străini, născuţi şi crescuţi în ţară, biliment public şi, prin urmare o per­
erau^ Români şi. naţionalitatea lor ro­ soană morală. Această comisiune a O-
mană n’a fost de nimeni pusă la îndo­ lim picelor din Grecia există astăzi ca
ială. Ia r regulamentul organic, ocu- persoană juridică privată si în Româ­
pandu-se în art. 379 şi regulamentând nia, în baza decretului regal din 13 De­
numai condiţiunea străinilor de ori-ce cembrie 1901, capabilă dar de a sta în
rit creştinesc din nou veniţi în ţară, instanţă şi susceptibilă de drepturi şi
este evidenţ că a recunroscut străini­ obligaţiuni. (Trib. Ilfo v -s. I, C. Jud.
lor de rit creştin cari la acea epocă 49/903).
erau stabiliţi în ţară fără spirit de în­ 38. Persoanele care domiciliază în
toarcere şi fără a fi spuşi- vre unei România sunt presupuse a fi de naţio­
protecţiuni, condiţiunea de care se bu­ nalitate românât prin urmare acel ce
curau, în virtutea obiceiului pămân­ contestă unei persoane naţionalitatea
tului şi. a măsurilor reglementare luate e dator să dovedească că acea per-

- 61
Art. 6
soaBă e de naţionalitate străină. (Cas.
I, 191 din 11 Mart 1911, Jurisprudenţa,
17/1911).
39. Naţionalitatea unei persoane nu
se poate stabili de cât cu acte; prin
urmare proba testimonială este inad­
misibilă pentru a dovedi naţionalita­
tea. (Cas. 1 ,191 din 11 Mart. 1911. Juris-
prudenţa 17/1911).
40. Conform art. 2 al I I din Decre-
tul-lege de încetaţenire, văduvele şi
copiii m inori ai decedaţilor m obili­
zaţi, beneficiind de plin drept de cetă-
tenia română, e inutilă şi fără interes
cererea adresată justiţiei pentru valo­
rificarea unor 'asemenea drepturi.
(Cas. I I , 39 din 16 Iunie 919. Curier
Jud. 12/919).
41. a) Schimbarea natiorialitătii lo­
cuitorilor Ardealului are loc ipso
facto din însăşi momentul alipire! de
fapt decisă prin votul Adunărei de la
Alba Iu lia şi prin Decretul de alipire
din 11 Decembrie 1918 şi înainte de
consacrarea ei prin tratate internaţio­
nale.
b) Această schimbare are loc sub
condiţiunea rezolutorie a unei opţiuni
contrarii pentru naţionalii cari vo r să
păstreze vechea naţionalitate a statu­
lui alipit.
c) Această schimbare are loc pentru
toţi locuitorii originari din tinuturile
alipite indiferent de domiciliu. C. Ap.
Buc. s. IV . 16 din 13 Feb. 1919 Pand.
Kom. 9/922, I I , 268).
42. a) Servirea de passeport străin
poate în principiu să constitue o re­
nunţare la cetătenia română. Fiind
vorba de renunţări însă, e necesar a
se statua asupra intenţiei aceluia care
în mod incidental s’a servit de un ase­
menea act precum şi asupra îm preju­
rărilor în care a intervenit.
b) In părerea ce susţine că anexiu­
nea nu m odifică statutul ju ridic din
punctul de vedere al naţionalităţii şi
ca schimbarea de naţionalitate este e-
fectul numai al unui tratat de pace
ratificat, se decide că, până la r a tifi­
care, supuşii Statului anexat îş i păs­
trează vechea lor naţionalitate. Deci
dacă un asemenea supus^s’a servit de
usi passeport străin, în intervalul
ce desparte anexiunea de ratificarea
tratatului, el nu a putut denota, prin
acest fapt numai, o renunţare la cetă­
ţenia română, întrucât în toată acea­
Art. 1 {Abrogat *). — Tot Românul se va bucura de drep­
turile civile (Civ. 6, 17— 20; C. p. 8, 13, 16, 22; Const. 8, 10;
Civ. Fr. 8).
Text. fr. A rt. 8. — Tout Français jouira des droits civils.-
-r 1) A se v e d e a L e g e a şi JVo'ta d é l a p a g . 147.
D R K PTU R I C IV IL I’. Codul chil
stă perioadă de timp nu avea liberul
exerciţiu al dreptului de opţiune m ce
priveşte naţionalitatea ce o va do­
bândi.
c) In părerea ce susţine că schimba­
rea naţionalităţii are loc „ipso facto
din momentul anexiunei, sub condiţia
rezolutorie a unei opţiuni contrare din
partea supuşilor ce vo r a-şi păstra ve ­
chea naţionalitate, se poate vorbi de
posibilitatea renunţărilor, fiin d necesar
însă a se stabili, prin îm preju rări ab­
solut sigure şi concludente că actul a-
rătat ea o dovadă de renunţare, nu e
susceptibil de nici o altă interpretare.
In tot cazul incertitudinea din doc­
trină asupra naţionalităţii, din pe­
rioada dela anexiune până^ la ratfi-
care, se poate repercurtâ şi în mintea
supuşilor anexaţi, putând deci să pro­
ducă atâta confuziune încât să le r i­
dice putinta unei cunoştinţi exacte
asupra caracterului şi mai ales asu-
pra consecinţelor unui fapt, ce numai
în mod incidental pune în discuţie ches­
tia naţionalităţii, cum e utilizarea de
passeport. străin.
d) O dispoziţie regulamentară— cum
e art, 22 Regul. legei pentru organiza­
rea Dobrogei noi din 26 Iu lie 1921 —
care ar spune că nu se consideră ca
renunţarea la supuşenia^ română, fap­
tul că cineva, silit de îm prejurări, a
obţinut şi s’a folosit vremelnic de pas-
sepoarte sau acte străine, este admisi­
bilă în principiu şi constitue pentru
judecată un element serios de apre­
ciere. (Trib. Dorohoi Ordonanţa 435.
din 25 Dec. 1922, Jur. Gen. 1924 No. 42).
43. Din moment ce cetăţenia română
a fost în mod regulat conferită, nu se
mai poate spune că fostul cetăţean
german ar putea conform legilor în
vigoare în Germania să îşi păstreze
această din urmă cetăţenie, deoarece
art. 17 al le g ii germane din 22 Iulie
1923 privitoare la naturalizare prevede
eă cetăţenia germană se pierde prin
dobândirea unei supuşenii streine, iar
din art. 278 al. I al tratatului dela Ver-
sailles reese că Germania s’a îndatorat
a recunoaşte noua naţionalitate a sta­
telor aliate care a fost sau ar f i do­
bândită de supuşii săi. (Curtea de apel
Bucureşti, s. II. Dec. 88 din 31 Iu lie
1924. Jur. Gen. 1924 No. 1515).
44. A se vedea A rt. 304 cu notele 25
şi 26.
— 62 —
C odul c iv il D R E PTU R I CIVILE Art. 7

Doctrină străină.
Aubrv et R a u , I, 5-a ed., p. 262, 263, 327, 330, 347, 349, 355, 362, 363, 373;
Baddry et F ouecade. Des personnes, I, 288,293, 332-334, 337-339,347, 348, 350, 359, 362,
410, 411, 446 urm.; 462, 471;
D a l l o z , Rep. Droits civils, 67 urm., 83 urm., 120 urm.. 122 urm., 481 urm.; Suppl.
Droits civils, 31 urm., 55 urm., 73 urm.;
D e m a ş t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 18 bis, I, II si III;
D e m o l o m b e , XIII, 148, 151, 173, 182;
Huo, 1, 223, 224, 230, 235, 237, 256, 294;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 69 urm.;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 384 în notă, 425;
W e i s s , I, p. 55, 57, 59, 62, 72, 82, 83, 130, 137, 165, 167, 200; 202, 203, 310, 312, 329, 348.

Doctrină românească.
A lexandresco, I, ed. 2-a, p. 291 urm.; D ro it ancien et moderne de la Roumanie, p. 43;
N acu, I. p. 155 urm.
IN D E X A L F A B E T IC
hrisovul din 1776 precum şi legiuirea
A n u la re 6, 18. In c a p a c ită ţi 18. Principelui G rigore Ghica din 1827,
A d m in is tra to ri 7. In s titu ţii p io a se 4, 7.
B a siîicale 9. J u ris d ic ţiu n e 18. prevăzute în ofisul Principelui Ş tir­
B iserici 7, 9. L e g a t u r i 4, 13, 16, 18. bei din 1851. Acea lege, care aducea o
Calim ach 8, 9. L e g e a M a tei B a sa rab 2. restrictiune la plenitudinea drepturi­
Călu gări I, 2, 8, 15. M o n a h i 1, 2, 4, 8, 15.
lor cetăteneşti ale călugărilor, preve­
Canoane 2, 15.
Com unităti stre in e 5, 10
11, 14, 16. 18.
, M o n a s tiri 1, 4, 6, 8. 9.
M o n a s tiri c a to lic e 6.
M o ş te n iri 1, 2, 3.
dea două cazuri în privin ţa bunu­
rilor lor, adică ceeace trebue să faeă
C aragea 2, 8, 9, 14. P e rs o a n e fiz ic e 10, 12, 13.
C h in ovii 4, 6, 8, 9. 17, 18.
cu dânsele voind să îmbrăţişeze viea-
Ctitori 7. P e rs o a n e ju r id ic e 1, 3-8, ta^ monacală, m ai înainte de a p ri­
Curtea de C o m p iu ri ' 10-14, 16-18. mi tunderea şi cum trebue să se re-
Donaţiuni 4, 7, 13. P e rs o a n e m o ra le 1, 3-8.
Donatori 7, 13. 16. 10-14, 16-18.
guletze bunurile ce vo r posedă călugă­
Drept p u b lic 17. P r im ă r ii 7, 13. r ii la încetarea lor din vieată. Deci
Drept rom a n 17. R e g u la m e n t o rg a n ic 8, 9. acea lege nu se poate aplică decât nu­
Drept v e c h iu 17. S c h itu ri 8.
Drepturi c iv ile 2. S e c u la riz a re 4, 17.
mai la acele cazuri; de unde rezultă că
Efori 7. S u c c e s iu n i 1, 2, 3. călugării puteau face, după intrarea
Egum en 8, 9. T es ta m en te 3, 4, 16, 17, 18. lor în vieata monacală, achizitiuni de
Em batic 8. T r a n z a c ţii 17.
Gestiuni 7. U tilita te p u b lic ă 5, 10, 11.
alte bunuri, fie prin succesiune, fie alt­
im obil 9, 13. V â n z ă ri 6. fel, şi de care puteau dispune după
In a lien ab ilitate 9, 13. voinţa lor prin acte între vii. Si dacă
vom examină canoanele bisericesti,
Jurisprudenţă. cari au fost baza hrisovului din 1776
1 Dreptul de moştenire al monasti- şi a legei din 1827, şi mai cu seamă ca­
rilor asupra averei călugărilor pentru nonul al V I al sinodului din Constan-
a putea f i câştigat, trebue ca monasti- tinopol, care anume prevede despre
rea să existe şi să aibă capacitatea în regularea averii călugărilor, precum
momentul deschiderei succesiune;, si novela 123 a lui Justinian, nu vom
conform art. 654 şi 120 c. civ. Or, mo- găsi nicăeri o dispozitiune care să in­
nastirea ca. institutiune pioasă a pier­ terzică călugărilor de a prim i o succe­
dut capacitatea de achizitiune prin siune ce le-a venit după ce au îmbră­
legea din 1863, care i-a retras averea, ţişai vieata monacală, sau să se res­
trângă dreptul de a dispune de acea
substract m aterial care formează una
succesiune prin acte între v ii dnnă
din condiţiunile esenţiale pentru exis­ cum ar fi voit. (A pel Buc. I, Aug.
tenta unei persoane ,iurid;ce. (A pel 25/76. D r. 30/76).
Iaşi. II, M ai 16/75, D r. 63/75, p. 501, col. I). 3- Tot de se atinge de condiţiunile
2 Precum sub imperiul nouei legis- existentei persoanelor juridice cade
latiuni. asemenea şi sub acela al co­ în domeniul ordinei publice. Simpla
cului Caragea, toti cetătenii erau pre­ intentiune a unor privaţi de a v o i să
supuşi capabili la exerciţiul tuturor dea averilor de dânşii lăsate prin tes­
drepturilor civile; şi de câte ori le­ tament o afectatiune specială, nu este
giuitorul a voit să restrângă la unii un fapt de natură a schimbă nimic în
din cetăţeni parte din aceste drepturi, domeniul ordinei publice, în ceeace
aceasta a prevăzut-o printr’o anume priveşte condiţiunile existentei per­
dispozitiune a le g e i; o atare restric­ soanelor morale. (Cas. I. 73, Febr. 28/76,
tiune, fiin d o exceptiune la dreptul B. p. 87).
comun, este de drept strict şi nu se 4. In urma leg ii de secularizare din
Poate aplieâ decât numai la cazurile Decembre 1863, m onastirile au încetat
anume cuprinse în acea lege. Or, sub d’a există ca persoane juridice cu capa­
'fflperiul codului Caragea, singura lege citate d’a avea drepturi, d’a aveă a-
care regulă raporturile călugărilor în vere d’a administrâ acesta avere şi d’a
societate în privinţa bunurilor lor erâ se folosi de ea, căci statul, ca să-şi în-

63 —
Art. 7 D R E PTU R I CIVILE
suşiască averea monastirilor, a trebuit
ea acestea să înceteze a există ca per­
soane distincte, altmintrelea statul
n’ar f i putut să-şi însusiască averea
monastirilor, precum în general sta­ ea cercetează daca scopul ce are a fi-
tul nu poate să-şi însuşiaseă averea
oricărei persoane juridice de orice na­
tură ar fi ea, decât după ce persoana
juridică încetează a exista. Aşâ dar,
pentru săvârşirea secularizării averi­
lor monastireşti, a trebuit să precede
actului de secularizare în mod logic
si necesar dizolvarea sau încetarea
m onastirilor ca persoane juridice; a
recunoaşte faptul necontestabil că sta­
tul şi-a însuşit averile m onastirilor şl
a susţine totuşi că monastirile ar mai
continuă a există ca persoane juridice,
este o contradicţie, şi pentru aceasta
ca opinie de nesustinut; nici legea de
secularizare nu prescrie -în nici una
din dispoziţiile ei, că cu toată secula­
rizarea averilor, monastirile să conti­ trebui să poată exercită drepturi şi în­
nue a există ca persoane juridice, ceea
ce ar fi fost necesar ca să putem, şi
în urma leg ii de secularizare, recu­
noaşte m onastirilor capacitatea per­
soanelor juridice; încetarea monastiri­
lor ca persoane juridice se confirmă şi
prin faptul că monastirile, în urma se-
cularizărei, nu administrează nici nu
se folosesc de averea ce avusese, nici
nu exercită direct în numele propriu
drepturi în privinţa acelei averi.
Deci monastirile încetând în urma
secularizărei a fi persoane juridice, ele
n’au capacitatea d’a aveâ avere sau
drepturi şi pentru v iito r; dacă dar
cineva ar dispune în urma legei de
secularizare în favoarea unei monas-
tiri, asemenea dispoziţie testamentară
are să cadă conform art. 928 c. civ. în­
trucât monastirea n’are capacitatea
d’a prim i; însă spre a menţine o dispo­
ziţie testamentară făcută în favoarea
unei monastiri. nimic nu împedică că
statul apreciind, să recunoască în mod
special monastirei caracterul de per­
soană juridică, încât în urma unei
recunoaşteri speciale, monastirea do­ tul a apreciâ dacă scopul urm ărit d e,ol
bândind capacitatea unei persoane ju ­
ridice, să poată prim i averea ce i s’ar
f i lăsat de cinevă ca legat, ca donaţie,
tot asemenea precum când cineva ar
fi dispus de o parte de avere pentru
înfiinţarea unui stabiliment de u tili­
tate publică, dispoziţia nu cade eo
ipso , ci ea se menţine dacă statul re­
cunoaşte şi admite înfiinţarea acelui
institut. (Cas. I, 380/Nov. 17/78, B. p.
357).
5. Existenta unei comunităti străine
ca persoană morală urmărind scopuri
de utilitate publică, fiin d necontesta­
bilă, este a se şti. dacă asemenea per­
soană străină poate exercita drepturi
sau poate aveâ avere în România. O
persoană morală începe a există nu­
mai în virtutea unui act al puterei pu­
blice a statului, în care persoana mo­
- 64 —
Codnl civil
rală are a funcţionă, care act are s&
fie conform legilor acelui stat; pute­
rea publică recunoscând unei institu-
tiuni caracterul de persoană morală^
urm ărit e şi de utilitate publică, încât
numai după aceasta puterea publică:
recunoaşte o institutie ca persoană
morală, aceasta e un act care nu poate
aveâ şi produce efectele sale decât în
statul de a 'cărui autoritate compe­
tentă s’a dat şi el nu poate produce
efecte peste^ lim itele acelui stat, cu
alte cuvinte în alt stat; consecinţa este
că şi institutia nu poate f i persoană.!
morală decât în lim itele statului de a
cărui autoritate competentă a fost re­
cunoscută ca persoană morală. S’ar
puteâ însă zice că, precum persoanele
fizice exercită drepturi în toate sta­
tele, asemenea şi o institutie recunos­
cută într’un stat ca persoană morală ar
alte state, căci o persoană, îndată ce
s’a născut, are drepturi inerente per­
sonalitate! ca atare independent de
autoritatea statului în care s’a născut;
acea personalitate o are individul î i
fiecare stat fără o recunoaştere anume
a puterei publice a statului, şi de a-
ceea individul poate exercită în ge­
nere drepturi în fiecare stat; cu totul
altfel însă este cu persoanele morale
cari, fiin d simple ficţiuni, dobândesc
o personalitate, o existentă numai prin
o recunoaştere specială a statutului în
care are să funcţioneze; personalita­
tea recunoscută unei institutii întruni
stat nu se poate recunoaşte în fiecare
alt stat, căci se poate ca un stat să
considere scopul ce vreâ să urmărea­
scă o institutie ca fiin d de utilităţi
publică, fără ea aceiaşi utilitate să fie
şi pentru alt stat; altfel recunoscând
personalitatea unei institutii în fie-'
care stat, este a zice a v r io r i că insti-i
tutia e de utilitate publică pentru
toate statele, ceeace nu se poate, căci
puterea legală în fiecare stat are drep-1
institutie poate să fie de utilitate pu l
blică sau nu şi de acest drept statul!
ar f i lipsit când s’ar recunoaşte perji
sonalitatea unei institutii în toatei
statele. A şâ fiind, o persoană moralăJ
altfel ca individul nu are person alii
tate decât în statul care a recunos-1
cut-o ca atare, iar pentru alt stat, e a
nu poate să existe decât iarăşi în v im
tutea unei recunoaşteri. (Cas. I, 3531
Oct. 24/78, B. p. 331). 1
6. Statul având şi asupra m onastir
catolice dreptul de supraveghere, ca sil
asupra oricărei persoane morale d îij
România, în virtutea acelui drept de
supraveghere, statul are dreptul a ceM
cetâ dacă averea şi veniturile acelei,
monastiri se administrează bine şi sţi
afectă la realizarea scopului pe eare-jj
urmăreşte monastirea, şi în caz când
'1
Codul Civil D REPTU RI
ar constată o rea administrare, statul
poate interveni şi luâ măsuri pentru
a împedeca pe v iito r o rea adminis­
trare, dar acel drept de supraveghere
nu implică în sine dreptul pentru stat
a intenta acţiuni pentru persoana mo-
rală, sau a cere anularea vânzărilor
făcute de monastiri, căci aceasta ar
însemnă că statul ar aveâ dreptul d’a
reprezenta persoanele morale sau a
exercita drepturi pentru monastire,
drepturi pe cari nu le are. (Cas. I, 122,
Apr. 30/79 ,B. p. 284).
7. Statul având supravegherea asu­
pra tuturor institutelor de binefacere
sau pioase, sau a stabilimentelor pu­
blice, el are dreptul a controla dacă
averile acelor institute sau stabili­
mente se administrează de către efori
sau ctitori, sau oricum s’ar denumi
administratorii sau reprezentanţii lor,
astfel ea scopurile cărora au fost afec­
tate sau destinate averile de către do­
natori să fie îndeplinite; iar în caz de
neglijentă din partea administratori­
lor, în caz de neîndeplnire a scopurilor
pioase pentru care s’a afectat o avere,
statul, în virtutea acelui drept, e în
drept a luâ orice fe l de măsuri spre
asigurarea îndeplinirei scopurilor pi­
oase şi de binefacere, putând între
altele destitui pe adm inistratorii ne­
g lijen ţi sau contravenienţi, şi numi
alţi administratori, şi putând dispune
cum să se adminstreze averea. Dreptul
de a controla şi ve rifica gestiunea aşe­
zămintelor de binefacere, este consa­
crat şi prin art. 15 al legei Curtei de
Compturi din 14 M artie 1874. Dreptul
de supraveghere al statului în întin­
derea arătată, există şi atunci când
prin actele constitutive ale donatori­
lor, s’ar enuntâ că „ctitorii după vi-«mi
să administreze fără nici un amestec
al guvernului“, enunţare care nu poate
aveâ de efect a denegâ organele sta­
tului dreptul de supraveghere, ei nu­
mai de a consacra că institutele având
o personalitate distinctă de personali­
tatea statului, au şi o administraţie
deosebită, rămânând de altmintrelea
intact dreptul de supraveghere al sta­
tului. Dreptul de supraveghere asupra
stabilimentelor publice de binefacere,
asupra institutelor pioase şi între al­
tele asupra bisericelor din comune, s’a
recunoscut prin legea comunală rev i­
zuită la 1874, primarului comunei resj
pective. Aceasta fiind constant, după
modul şi în întinderea în care şi cu care
statul prin organele sale e în drept a
exercită dreptul de supraveghere şi
primarul e în drept a exercita dreptul
de supraveghere, şi aceasta fără nici
un concurs al justitiei. A şâ fiind. P r i­
măria e în drept să intervină în mod
direct spre a asigura administrarea
moşiei lăsate bisericei şi a luâ măsu­
rile necesare pentru întrebuinţarea ve­
53707, — Codul Civil adnolat
— 65 —
c iv ile Art. 7
niturilor la scopurile pioase indicate
de testatore. Dacă Prim ăria, Pi'in^ de­
legaţii ei, se adresează la autoritătiie
judecătoreşti spre a obţine prin sen-
tintă judecătorească o dispoziţie în
privinţa regulărei administrărei ave-
rei şi a asigurărei afectărei venituri­
lor moşiei bisericei, autoritătiie^ jude­
cătoreşti sunt în drept, constatând a-
baterea sau neglijenta din partea cti­
torilor, a dispune măsurile prescrise
pentru regularea administrărei şi a
întrebuintărei veniturilor. (Cas. I, 211,
Iun. 10/81, B. p. 489).
8. In principiu, persoanele morale
n’au şi nici au avut dreptul de aliena-
tiune. Deci monastirea Cerniea, ca ori­
ce monastire, fiin d constituită şi do­
tată în scop de a servi la binefaceri,
după cum rezultă din chrisovul lui
Radu-Vodă de pe la începutul secolu­
lui X V I I , averile închinate nefiind
ale călugărilor, ci ale monastirei, care
este o persoană morală, nici stariţul,
nici obştea călugărilor nu putea în-
străinâ această avere. Aceasta rezultă
şi din art. 5, p. I I I cap. I I dela vânzări
din codul Caragea, care zice : „Năs-
tavnicii nu sunt volnici să vânză lu­
cruri nemişcătoare şi ţigani monasti-
reşti, fără numai pentru plată de da­
torii, şi atunci iarăşi cu ştirea şi cu
voia stăpânirei“. Si nu se poate sus­
ţine cu succes că această prohibitiune
este aplicabilă numai m onastirilor
propriu zise, iar nu şi chinoviilor, căci
art. 2 al legei din 1843 precum şi art.
3 al legei din 1847 prevăd în termeni
generali că egumenii tutulor monas-
tirilo r închinate şi neînchinate precum
şi în g rijito rii schiturilor sunt propriti
de a m ai da locuri cu embatic dela
sine fără ştirea stăpânirei, precum şi
de a mai vinde pădurile; nici codul
Caragea .nu face nicăeri distinctiune
între monastiri şi chinovii, şi când
zice „toate m onastirile“ înţelegea şi
chinoviile, cari în realitate nu erau de
cât m onastiri cu călugări, după cum
rezultă din legile dela 1843 şi 1847. Si
nici din chrisovul lu i Radu-Vodă, nici
din jurnalul Sfatului adm inistrativ
din 1838, întărit de Vodă Alexandru
Ghica în acelaşi an, nu rezultă că s’a
recunoscut călugărilor dreptul de pro­
prietari absoluţi asupra bunurilor mo­
nastirei, ci rezultă numai ca călugării
să-şi aleagă dintre dânşii starit, mona­
stirea nefiind supusă la altă parte.
Ia r din faptulu că regulamentul orga­
nic nu a prevăzut si Cerniea între ce­
lelalte monastiri, nu rezultă că Cerniea
a perdut calitatea să de monastire,
după cum n’a perdut-o şi alte monas­
tiri eari nu se coprind în regulamen­
tul organic. (A p el Buc. I I , 63, Mart.
19/80, D r. 44/81).
9. Inalienabilitatea im obilelor bise­
ricilor şi a m onastirilor a fost regula
 *
Art. 7 DRKT'TU
nestrămutată după dreptul pozitiv al
României; acea inalienabilitate e con­
sacrată prin Basilicale, cart. V, titlul
I I , apoi pentru Muntenia prin leg iu i­
rea lui Matei Basarab V., glava 97,
prin legea Caragea, part. 3, cap. 2. p. 5
dela vânzări şi se presupune inaliena­
bilitatea prin Reg. Organic, prin art.
2 al legei din 1843 şi art. 3 al legei din
1847 în privinţa oprirei egumenilor de
a mai da locuri cu embatic. Si nici
Basilicalele, nici M atei Basarab, nici
codul Caragea nu fac distingere în
privinţa capacitătii de a înstrăina în­
tre monastiri şi chinovii, astfel ca să
se poată susţine că chinovia ar fi avut
dreptul a înstrăina imobile; încât pro-
hibitiunea de înstrăinare a imobilelor
monastireşti există şi pentru acele mo­
nastiri cari s’au numit sau au fost chi­
novii, chinoviile fiin d tot monastici.
(Cas. I. 116/81, Mart. 28/81, B. p. 236).
10. Este constant nu numai în doc­
trină şi jurisprudentă, dar încă prin
natura lucrurilor, că o persoană mo­
rală este o fiinţă fictivă, de oarece
dânsa n’are o existentă individuală
reală, ca persoană fizică a omului,
singurul subiect al dreptului natural,
sanctionat de dreptul civil.
Şi ar fi un pericol social din punctul
de vedere al ordinei publice, şi un pre­
judiciu din acela al economiei sociale,
să se recunoască existenta de fapt a
unor asemenea persoane morale, când
scopul lor nu este determinat de le­
giu itor şi când drepturile lor nu sunt
lim itate; căci o corporatiune prin nu­
mărul persoanelor ce poate o compune,
eu cantitatea bunurilor ce poate să
aibă şi prin facultatea de a se per­
petua, rapresintă o putere f*are poate
ameninţa ordinea publică şi posesiu­
nea bunurilor sale ne pătând fi împu­
ţinată prin înstrăinare, ci din contra
mărindu-se necontenit prin noui aqui-
sitiuni, scoate din comereiu un însem­
nat m ijloc de prosperitate publică.
P rin cipiile salutarii din constitutiune,
libertatea conştiinţei şi a cultului,
care nu este alt ceva de cât m anifes­
tarea conştiinţei, nu are alt scop de
cât acela de a lăsa în facultatea fie ­
căruia să crează şi să profeseze crezul
său religios, după cum îi dictează con­
ştiinţa, fără ca autoritatea publică să
îl poată popri din exerciţiul acestei
facultăti, sau să’l persecute pentru cre­
zul său; şi libertatea instructiunei nu
are alt scop de cât a lăsa facultatea a
veri-ce ştiinti de a se produce şi a se
propaga, fără ca autoritatea publică să
poată interveni ca să o proibe sau să’i
pue pedici în desvoltarea ei. D intr’a-
cestea însă nu resultă că constitutiu-
nea ar fi dat facultate, în presinte şi
viito r ve ri cărora vo r voi, să formeze
un scop sau un stabiliment de utilitate
publică, adică persoanele morale nu
— 66 —
c iv n .E Codul civil
pot să existe de cât în virtutea legei;
care va să zică că pentru fiecare din
persoanele morale, trebue un act legis­
lativ, care să ’i dea fiinţă care să arate
care ’i este obiectul şi să ’i determine
drepturile. Şi prin persoane morale în-
telegându-se corporatunile şi aşeză-
mi ntele create de legiu itor pentru uti­
litatea publică, nu poate să existe nici
o diferenţă între congregatiunile reli­
gioase şi comunităţile israelite, şi
unele şi altele nu pot lua fiin ţă de cât
din voinţa legiuitorului. Deci curtea
de apel respingând acţiunea intentată
de representanţii unei comunităti israe­
lite, pentru că această comunitate nu
este creată persoană morală prin lege
şi respingând actele prim ăriei şi ale
ministerului din întru cu care se ser­
veau să dovedească că comunitatea este
recunoscută ca persoană morală, exis­
tând de fapt, n’a violat nici un prin­
cipiu de drept, nici v e ri un text de le ­
ge, ci din contra s’a conformat lor şi
le-a aplicat bine. (Cas. I, 144/81, Mai
4/81. B. p. 374).
11. O persoană morală nu poate
exista în stat de cât numai în virtutea
unui act al puterei publice din acel
stat, de oare ce persoanele morale fiind
simple ficţiuni, ele nu dobândesc o per­
sonalitate de cât numai prin recunoa­
şterea specială a statului ir> care au a
funcţiona, căci puterea legală a statu­
lui are dreptul a aprecia dacă scopul
urm ărit de acea persoană poate să fie
sau nu de utilitate publică. A se ad­
mite că o reuniune de mai multe per­
soane, şi încă străine, ar putea consti­
tui fără autorizatiunea statului o per­
soană morală, este a se admite viola ­
rea dreptului celui m ai sacru ee’l are
statul de a priveghia ordinea publică
şi de a se interesa de propria sa exis­
tentă. Deci nu poate intenta acţiune
în justiţie epitropii şcoalei comunită-
ţei israelite, care nu e recunoscută de
statul român, conform legilor tărei, ca
o persoană morală. (A p el Craiova I,
78, A pr. 2/90, D r. 50/81).
12. înainte de codul civil, care a dis­
pus că autorizatiunea pentru existenta
unei persoane morale să se dea prin
deeret Domnesc, întrucât nu există o
lege care să reguleze cine trebuia să
dea autorizatiunile persoanelor civile,
uzul era ca ele să se dea de M inister;
deci asemenea persoane morale au ca­
pacitatea de a contracta. (A pel Focş.
I, Mart. 11/83. D r. 34/83).
13. Codul civ il nu recunoaşte distin-
ctiunea între o persoană fisică şi o
persoană morală în capitolul „Despre
persoane“ . Şi este un principiu con­
stant că numai legiuitorul poate creea
persoane cari, fără a f i persoane f i ­
zice, să poată exercita drepturi ca o
persoană fizică. Această prerogativă a
legiuitorului de a creea singur per-
Codul civil D R E PTU R I CIVILE
soanele morale, îi a fost recunoscute
în toate timpurile legislatiunei pentru
multe motive, din cari cele mai princi­
pale sunt: pericolul ce ar rezulta pen­
tru societate dacă în sânul ei ar putea
într’un mod spontaneu, să resară dife­
rite corporatiuni cari sub un nume de
bine-facere, ar putea aduce societătei
cele mai mari rele; stampila de inalie­
nabilitate aplicată pe bunurile imobile
ale acestor societăti, care asemenea e
privită cu un ochiu defavorabil de le­
giuitor. Deci e constant că numai le­
gea poate creea aceste persoane anor­
male. Codul civil nu pomeneşte de cât
in treacăt de persoanele morale, spre
exemplu în art. 1753, 1786, 1845, 811, 817,
559 şi altoie unde legea, într’un mod ex­
cepţional, acordă statului, comunelor şi
stabilimentelor publice drepturi, fără
de cari nu ar putea ajunge la scopul lor;
şi afară de acestea nu există alte per­
soane căror se recunoaşte de lege drep­
turile de mai sus, de cât societătile co­
merciale şi institutiunile de binefacere,
de instrucţiune şi de utilitate publică,
etc., cărora se acordă aceste drepturi
într’un med form al şi în urma unui
uz îndelungat. A stfel fiind, o persoană
morală nerecunoscută de lege nu poate
sta în judecată nici prim i daruri sau
legate. (Trib. Ilfo v , IV , 923, Sept. 24/85,
D r. 71/85).
14. Orice institutiune străină, fie de
binefacere, sau pentru orice alt scop,
pentru a putea avea existenta de per­
soană civilă, trebue să’i fie recunos­
cută prin lege această calitate. Odată
nerecunoseutâ de statul român, ex:s-
tenta unei persoane civile, cum ar fi
comunitatea greacă din Janina, ea nu
poate exercita nici o acţiune înaintea
tribunalelor Române. Existenta aces­
tei persoane civile nu poate f i discu­
tată după codul Caragea când ea in­
tentează acţiunea sub codul civil, căci
după legile existente azi caută a se şti
dacă are sau nu a rest drept, (Trib.
Ilfo v , I I , 122, M ai 20/86, D r. 50'86).
15. De si e exact că sub vechia legis­
laţie a Moldovei, atât după canoanele
bisericeşti, cât şi după dispoz;tiunile
cuprinse în codul C'alimach (art. 762—
769), cei cari alegeau vieata mona-
cală renunţau la dreptul de stăpâ­
nire şi ocârmuire a persoanei şi ave-
rei lor, dar această lepădare de sine şi
de avutul lor nu se cerea de cât la
aceia cari se stabileau într’o mănăstire
de călugări sau călugărite autorizată
ca atare, şi apoi după o ispitire ^înde­
lungată luau sarcina monacală închi-
nându-şi acolo metania. Nu_ sunt apli­
cabile aceste dispozitiuni când cineva
s’a călugărit la dânsul acasă, a v ’ etuit
la biserica ce o zidise pe prororjetatea
sa prorie care nu era o mănăstire în­
chinată şi a rămas până la încetarea
lui din viată absolut stăpân pe pro­
67 -
Art. 7
prietatea sa exercitând în tot acest in­
terval dreptul de proprietate asupra
moşiei. (Cas. I. 156/Mai 6/87, B. p. 408),
16. După art. 808, prima condiţiune
pentru ca cineva să poată prim i o do-
natiune sau legat este să existe în mo­
mentul mortei testatorului. Deci lega­
tul lăsat unei institutiuni care ar ur­
ma să se înfiinţeze este lăsat unei per­
soane morale care n’a avut o existentă
legală în momentul m ortei lui de
cvjus. Şi o persoană morală, neavând
existenta sa de cât numai de la lege,
nu o poate invoca şi nici a exercita
drepturile sale de cât în lim itele teri­
toriului asupra căruia se întinde su­
veranitatea acestei legi. A stfel o per­
soană morală recunoscută în tară
străină, nu poate invoca art. 2, după
care starea şi capacitatea persoanelor
se regulează după legea tărei lor, căci,
înainte de a examina care este legea
care regulează drepturile unei per­
soane, trebue aceasta a dovedi că are
oare cari drepturi de exercitat în tară
străină, şi pentru a avea drenturi tre­
bue a exista, trebue a i se recunoaşte
personalitatea juridică de către statul
român. (Trib. Ilfo v , I. Mart, 20/89. D r.
28/89).
Persoana morală fiind o ficţiune,
numai legiuitorul o poate creea; par­
ticularii n’au această posibilitate. Şi
dacă persoanele fizice se manifestă p u­
blicului prin singurul fapt al naşterei,
persoanelor morale însă nu se pot
aduce la cunoştinta tertielor persoane
de cât cu autorizarea guvernului,
această atestare a existentei lor este
foarte necesară pentru siguranţa tran-
zactiunilor. Creatiunea persoanelor
morale interesează foarte mult pe s+at
pentru ca ele să nu se creeze de cât cu
consimtimântul său; căci, pe lângă eă
interesele generale, socia’ e, economice,
liniştea şi siguranţa publică sunt în
joc prin creearea acestor persoane mo­
rale, statul mai trebue să îngrijească
ca nu cumva prin asemenea creatiuni,
particularii să nu fie prea lesne îm ­
pinşi a’şi despuia fam ilia lor, des-
puiare care se poate efectua cu atâ t
mai lesne eu cât pe testator nu’l costă
nimic, căci el creează după moarte, şi
cu atât mai mult cu cât el este împins
prin vanitate să se perpetueze după
moarte. Dreptul public modern şi cel
vechiu, credincios doctrinei drentului
roman, nu recunoaşte particularilor
dreptul de a creea persoane morale.
Astfel, a trebuit să intervină d’ ferite
hrisoave domneşti pentru d:feritele sta­
bilimente de utilitate publică. Legea
secularizării mănăstireşti denotă ase­
menea omnipotenta .statului în ceea ce
coneerne crearea, suprimarea sau îm ­
puţinarea drepturilor acestor persoane
morale. Tot astfel legi speciale mai
recente au recunoscut personalitatea
 1

UOBÀNDIHF.A C A L IT Ă Ţ II DE ROMÁN Codul civil

Art. 8

juridică a judeţului, comunei, Acade­ persoanele civile luându-şi existenta

m iei române, ete. Asemenea, codul co­ de la puterea publică a unui stat. ca
mercial nu permite creaţiunea societă­ persoane fictive, ele nu au existentă
ţilor ca persoane juridice de cât cu au­ legală dincolo de jurisdicţiunea pute-
torizarea tribunalului sau a guvernu­ rei prin faptul căreia au luat naştere.
lui (art. 138 şi. 244 c. com.). Aşa dar, A stfel o societate străină, recunoscută
dreptul nostru public se manifestă de- în ţara ei, dar nerecunoscută în Roma-
__ 1 -«■-X ,-1 î 4- «i+■»•î Tm -i i n r l m im a i nia, nu poate exercita acele drepturi
ce legea română le atribue persoane­
lor civile de aceiaşi natură, şi dar
18. Principiu l stabilit de^ art. 808, tribunalul face o justă aplicaţmne a
fiind general, el se aplică atât persoa­ acestor principii de drept când recu­
nelor fizice cât şi celor civile; de unde noaşte că legatul lăsat unei atari per­
rezultă că o persoană civilă care nu soane civile este nul din cauza incapa,-
are o existenţă legală în momentul
morţei testatorului, nu este capabilă a
primi legatul făcut în favoarea sa. Si

A r t. 8 — Verice individ născut şi crescut în •

(A b r o g a t').
România până la majoritate, şi care nu se va fi bucurat nici­
odată de vreo protecţiune străină, va putea reclama calitatea
de Român în cursul unui an după majoritate 2).
Acei ce, aflându-se în condiţiunile de mai sus, vor n de­
venit majori înainte de promulgarea acestui codice, vo r avea
termen de un an dela promulgare pentru a reclama calitatea
de cetăţean român 2). v .
Copiii găsiţi pe teritoriul Român fără tata şi mama cu­
noscuţi, sunt Români. (Civ. 9— 11, 44; Constit. veche, 7, 9;
Civ. Fr. 9).
T e x t f r . A r t. 0. — Tout individu né en France d’un étranger pourra, dans
l ’année qui suivra l ’époque de sa majorité, réclamer la qualité de F ra n ç a is ;
pourvu que. dans le cas oà il résiderait en France, il déclare que son inten­
tion est d’y fixer son domicile, et que. dans le cas où il résiderait en pays
étranger, il fasse sa soumission de fixer en France son domicile, et qu il 1 y
établisse dans l ’année, à compter de 1 acte de soumision.

Doctrină străină.

D a llo z , Rép. Droits civils, 39, 67 u rm . ; Suppl. Droits civils.

De u o g u e , I, Sources des Obligations, II, pg. 145.
M o u r l o n , ed. 7-a, I , p. 90 u r m . ;
W e i s s , I, p. 112, 118, 137.

Doctrină românească.

— 68 —
€odul civil
IN D E X A L F A B E T IC
A b r o g a r e 12, 16.
A p r e c i e r e s u v e r a n ă 20.
A rm a tă 13, 14, 17-19.
C a l i t a t e a de r o m â n 1, 5-10,
i_\ 13. 16-19.
C V ă tea n rom ân 2-4, 8-10,
!3;’ 14, 17-20.
C od c iv il fr a n c e z 17.
C o n siliu co m u n al 3, 9, 18.
C o n stitu ţie 2, 8, 9, 11, 12.
15. 16, 19, 22.
C o n testaţie 7.
C o p il gă sit 2 !.
C o p il n atu ra l 21.
C o rp u ri le g iu ito a re 2, 4, 6.
9 . 11 , 12 .
.Deputat 6.
D ispensă d e s ta giu 8, 16.
n ^ p t u r i cetă ţen eşti 5.
Jtreptu ri p o lit ic e 2.
D rept p u b lic 5.
E lec to ra le 19,
F v re u 5.
Frau d a ie g e i 6*
F u n cţiu n i p u b lic e 2).
îm p ă m â n ten ire 11,12,14,15.
Jurisprudenţă.
1- P rin art. 8, legiuitorul dă facultate
veri cărui individ născut şi crescut în
Komânia, care însă nu este român, de
a dobândi nationalitateâ română, fără
de a se supune la toate form ele natu-
ralizatiunei prevăzute de art. 16, prin-
tr’o simplă reclamatiune, sub îndoita
însă conditiune de a nu se f i bucurat
niciodată de vreo protectiune străină
şi de a reclamă calitatea de român în
cursul unui an după m ajoritate; iar
prin alin. 2 stabileşte termenul de 1
an dela promulgarea codului civil,
pentru acei cari, aflându-se în condi-
tiunile primului aliniat, vo r f i devenit
m ajori înainte de promulgarea codi-
eelui. Aceste două moduri de a do­
bândi calitatea de român, naturaliza-
tia prevăzută la art. 16 şi reclamatiu-
nea în termen de 1 an dela majoritate
sau dela promulgarea codului civil,
pentru cei ce se află în conditiunile
art. 8, sunt lim itative. (Cas. I, 230/Iun.
17/68, B. p. 210).
2- Aceste dispoziţiuni ale codului ci­
vil în privinţa celor ce sunt născuţi şi
crescuţi în România, deşi din părinţi
străini, nu s’au desfiintat sau m odifi­
cat prin art. 8 din constitutiunea pro­
m ulgată posterior punerii în executare
a codului civ il; căci prin alin. 1 al a-
cestui articol, se consacră prin o dis-
pozitiune tonstitutională prescriptiu-
nile art. 16 c. civ.., că naturalizatiunea
nu poate să fie acordată decât prin
concursul Corpurilor legiuitoare, iar
prin aliniatul din urmă se dispune că
streinul numai în urma unei naturaliza-
tiuni poate exercită drepturi politice.
Insă, prin acest art. 8, nu se dispune
nimica în privinţă celui care devine
cetătean român, nu în puterea unei
naturalizatiuni emanată dela bună­
voinţă a Corpurilor legiuitoare, ci nu­
m ai în puterea şi prin beneficiul legii,
DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Art. 8
din contra, din art. 7 din constitutiune,
In te rp re ta re 12. că însuşirea de român se dovedeşte, se
L e g iu it o a r e c o rp u r i 2, 4. conservă şi se perde p otrivit regulelor
6, 9, 11, 12.
Is ra e lit 5. statornicite prin legile civile, rezultă
L is te e le c to r a le 19. evident, că legiuitorul eonstitutiei nu
M a jo rita te 1, 3-5, 9, 12, a vo it a se aduce nici o schimbare în
^ 14— 19.
N a ţio n a lita te 1, 5, 8, 14.
dispozitiunile codului civ il privitoare
N a tu ra liz a re 1, 2, 4, 5. 8. la cei născuţi şi crescuţi în România,
16, 22. care devin români în puterea şi prin
P ă rin ţi s tră in i 2, 4, 14, 19,
P r im ă r ie 3, 9.
singurul beneficiu al legiii. (Cas. II,
P r o b ă 7, 20. 54/Apr. 1/72, B. p. 125).
P r o ie c ţ ie strein ă 1, 4, 7, 3- Dacă, prin art. 8, nu se indică au­
11, 12, 15— 19. toritatea la care trebue să fie adresată
P u te re ju d e c ă to re a s c ă 6.
R it c r e ş tin 11. reclamatiunea ce în timpul fatal
S e r v ic iu m ilita r 13, 14, cată să facă cel născut şi crescut
17— 19, în România, este evident că această
S tră in i 2-6,' 9, 11, 12, 14,.
15, 17-19. reclamatiune poate să fie dată orică­
S tră in i n e cre ştin i 5. rui funcţionar public român, şi prin
S u p u şi s tră in i 1, 4, 7, 10. urmare şi consiliului comunal, căci a-
12, 15.
T e r ito r iu rom ân 4. ceastă form alitate tinde mai cu seamă
a constată în mod autentic că străinul
şi-a arătat în adevăr în termenul fatal
de 1 an după m ajoritate dorinţa sa d’a
se bucură de drepturile cetăţeanului
român acordate lu i de lege. (Cas. II,
54/Apr. 1/72, B. p. 125).
4. Dacă după articolul 16 codul civil,
străinul care, statornicindu-se pe te­
ritoriul român, doreşte a se bucură
de drepturile unui cetătean român,
trebue să dobândească naturaliza­
t a prin concursul puterei executive
şi a corpurilor legiuitoare, care nu
sunt tinute a o acordă ori şi cui, nu
este tot astfel cu acela care deşi din
părinţi străini, este născut şi crescut
în România până la m ajoritate şi care
nu s’a bucurat niciodată de vre-o pro­
tectiune străină, căci unul ca acesta,
după art. 8 combinat cu art. 9 c. civ.,
dacă doreşte a se bucură de drepturile
unui cetătean român, nu este obligat
a face altcevă decât a reclamă această
calitate de român în cursul unui an
după majoritate. De unde rezultă că
dânsul, dacă a făcut reclamatiune în
timpul fatal, devine de drept cetătean
român numai în puterea legei care
acordă acest beneficiu îm preju rării
naşterii pe teritoriul român. (Cas. I I .
54/72, Apr. 1/72, B. p. 125).
B. Dacă art. 8 introduce principiul
naturalizatiunei prin naştere, acest
principiu însă nu poate fi invocai de
un israelit, căci art. 9, care este conti­
nuarea art. 8. face o exceptiune pen­
tru străinii necreştini, zicând că aceşti
străini nu se pot naturaliză decât prin
lege. Su’ >ozitiunea că legiuitorul a
creeat o distinctiune între calitatea de
român şi calitătea de cetătean care ar
rezultă din art. 8 care prin alin. I a-
cordă străinilor deveniţi m ajori după
promulgarea coduluif calitatea de ro­
mân, şi străinilor deveniţi m ajori îna­
inte de promulgarea lu i calitatea de
cetăteni, şi că art. 9 care este făcut în
acelaşi spirit, cerând străinilor ne­
creştini oarecari form e de îndeplinit
-6 9
A rt 8 DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN
pentru a obţine cetătenia^ le recu­
noaşte im plicit că ei posedă de.ia na­
ţionalitatea de român, tste o supozi-
tiune contrarie principiilor de drept
public modern după care tot omul este
cetătean în naţiunea din care face
parte cu oarecare rezervă în ceeace
priveşte exerciţiul drepturilor cetâ-
teneşti; şi dacă legiuitorul, indicând
modurile de naturalizatiune, întrebuin­
ţează când vorba uj român când vorba
de cetătean aceasta întemeiază tocmai
că în ideia iui aceste două vorbe ex­
prim ă unul şi acelaşi lucru iar nu că
el a voit să ese din sistemul universal
şi să creeze între români două grade
de naţionalitate după care unii să fie
români şi ceilalţi cetăteni. (A p el Buc.
I, Mai 14/73, D r. 43/73).
.
6 Necesitatea declarării ce are a se
face conform art. 8, spre a reclamă ca­
litatea de român, nu poate să fie în­
locuită printr’un alt acL Scopul leg ii
în această privinţă nu e îndeplinit nici
prin faptul alegerii ca deputat, a cărei
validitate presupune tocmai calitatea
de român, nici prin verificarea titlu ­
lui din partea Camerei legiuitoare,
căci nu se poate zice că Camera având
dreptul a acordă unui străin calitatea
de român, verificarea titlului ar im ­
plică în sine o acordare sau cel puţin
o constatare a existentei calitătii de
român, căci pe deoparte acordarea ca­
lită tii de român nu se poate face nu­
m ai de Cameră, şi pentru aceasta se
cere, ca pentru oricare lege, coopera­
rea tuturor factorilor puterii legiu i­
toare; pe de altă parte constatarea
existentei unei calităti sau a unui
drept este în general de atributul pil­
ie r ii judecătoreşti, de vreme ce scopul
v e rific ă rii în sine e să declare că per­
soana aleasă, întruneşte condiţiile de
eligibilitate, că este bine aleasă, pre-
suounându-se de altmintrelea că alesul
este român, dar aceasta nu poate aveâ
efectul de a acordă calitn+pa sau de a
constată existenta calităţii de român,
căci ar fi a fraudă legea. (Cas. I I , 244,
N ov. 4/75, B. p. 299).
1 După art. 8 alin. 2, e destul să se
dovedească, că s’a făcut declaratiunea
cerută de acest articol în termen de 1
an dela promulgarea codului civil. Be­
neficiul acestei declaratiuni invocân-
du-se de acela căruia se contestă cali­
tatea de român, contestatorului in­
cumbă sarcina d’a probă că contesta­
tul nu e născut în România, sau că
deşi născut, dar s’a bucurat într’un
timp oarecare personalmente de o pro-
tectiune străină. (Cas. I I , 48/77, Mart.
1/77. B. p. 102).
8 P rin legea dela 13 Octombrie 1879
m odificatoare a art. 7 din constitu-
tiune, legiuitorul n’a admis în favoa­
rea persoanelor născute şi crescute în
Eom ânia decât dispensa de stagiu, iar
— 70 —
Codul civil
în ce priveşte dobândirea nationalită-
tii române, le-a supus la form alităţile
necesare pentru obţinerea naturaliză­
rii. (Cas. II, 78/83. Apr. 27/83. B. p. 476).
9- După legea promulgată în 13 Oc­
tombrie 1879, m odificatoare art. 7 din
constitutie, orice străin născut în tară
nu poate dobândi calitatea de cetătean
român decât în urma unei legi vota'ă
de corpurile legiuitoare. Faptul că
străinul a făcut cererea d’inaintea pri­
m ăriei de^ a se prenumără între cetă-
tenii români nu-i puteâ acordă această
calitate pe cât timp declaraţia a fă ­
cut-o după promulgarea legei m odifi­
catoare art. 7 din constitutie, şi prin
care lege s’a sters acest privilegiu a-
cordat străinilor născuţi în tară, pre­
văzut de art. 8 c. civ., de a reclamă ca­
litatea de cetătean român în timpul
unui an dela m ajoritate fără a mai fi
necesitate ca el să se adreseze la cor­
purile legiuitoare. (Cas. II, 37/84, Apr.
16/84. B. p. 362).
10. Legiuitorul nearătând nici o fo r­
mă în privinţa declaratiunei cerută de
art. 8 şi nici autoritatea către care
urmează a fi îndreptată acea declara­
r e . ea se poate înlocui şi prin alte
fapte din care să rezulte intentiunea
cuivâ d’a se bucură de cetătenia ro­
mână. (Cas. II, 97/Oct. 2/84. B. p. 826),
ii- Dacă declaraţia prescrisă de ar*..
8 c. civ. a avut loc înainte de m odifi­
carea făcută în anul 1879 art. 7 din
constitutiune, atunci eră în vigoare
codul civ il iar nu art. 8 din constitu-
tia actuală; şi sub imperiul acelui cod
legiuitorul a vo it să acorde o favoare
străinilor născuţi în tară, de rit cre­
ştinesc, şi cari nu s’au bucurat de vreo
proiecţie străină, considerându-i ca
români, fără a fi trebuintă de a ob­
ţine împământenirea prin Corpurile
legiuitoare. (Cas. I I , 15/Apr. 3/85. B.
p. 303).
12. In principiu, conform art. 8 din
c. civ., în vigoare înainte de constitu-
tiunea din 1879, orice individ născut
şi crescut în România şi care nu s’a
bucurat niciodată de vreo protectiune
străină putf â reclamă calitatea de ro­
mân în cursul unui an după m ajori­
tate. Si constitutiunea din 1866, prin
art. 8, edictând că împământenirea se
dă de puterea legiuitoare, vizează pe
străinii ordinari şi n’a înţeles să abro­
ge art. 8 c. civ., unde nu se vorbeşte
de împământenire ci de recunoaşterea
unui drept ce acordă legea civilă. A -
ceastă interpretare se confirm ă chiar
prin textul artv 7 din eonstitutiune,
care dispune că însuşirea de român se
dobândeşte, se conservă şi se perde po­
triv it regulelor statornicite prin legile
civile. (A p el Galaţi, I, 158, N ov. 2/73,
D r. 10/88).
13. A rt. 8 nu prescrie nici o form ă
şi nu arată autoritatea care să fie în
Codul civil DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE R O M *N
drept să primească declaraţiunea in­
dividului care, găsindu-se în condi-
ţiunea prevăzută de dânsul, reclama
calitatea de cetătean român, fiin d în­
destulător pentru aceasta o simplă ma­
nifestare a voinţei, şi această voinţă
şi intentiune poate rezulta în mod ne­
îndoios că în anul care a urmat ma­
joritatea sa, acel individ făcea servi­
ciul m ilitar. (A pel Buc. I, 89, M ai 27/91.
Dr. 42/92; Cas. II, 16/Mart. 23/87. B. p.
255).
14. Dacă cel născut din părinţi stră­
ini nu dovedeşte că dela 1 an după ma­
joritate ar fi optat pentru naţionalita­
tea de român prin vreo form alitate din
care ar rezulta intentiunea sa de a de­
veni cetătean român, el nu se poate
consideră decât ca străin. Singurul
fapt că ar fi servit în armată, nu-i
poate constitui cetătenia, întru cât n’a
îndeplinit form alităţile legale spre a
obţine împământenirea. (Cas. I I , 71,
Mart. 30/87. B. p. 286).
15. Deşi cineva este născut în Româ­
nia, dar întru cât tatăl său erâ de ori­
gină şi supus străin, şi întru cât el nu
s’a conformat dispozitiunilor art. 8
c. civ., de a cere împământenirea la 1
an după m ajoritatea şi nioi în urma
nu s’a conformat dispozitiunilor art.
7 din constitutie de a dobândi împă­
mântenirea, el este străin. (Cas. II, 183,
Apr. 13/88. B. p. 412).
ia- Deşi art. 8 c. civ. prevede că orice
individ născut şi crescut în România,
care până la m ajoritate nu se va fi
bucurat niciodată de vre-o protectiune
străină, va putea reclamă calitatea de
român în cursul unui an după m ajo­
ritate; însă acest articol a fost abrogat
prin art. 9 din constitutiune, m odifi­
cat în 1879, care a stabilit modul cum
se poate obţine naturalizarea, fie cu
stagiu, fie cu dispensă de stagiu. Deci
cel ce a devenit m ajor dimă promul­
garea art. 9 din constitutiune, nu mai
poate invoca beneficiile art. 8 c. civ.
(Cas. II, 254, A pr. 8/91. B. p. 519).
17. A rt. 8 nu arată nici autoritatea
la care o asemenea reclamatiune ur­
mează să se facă, nici vre-o form ă în
care dânsa să trebuiască a fi făcută;
el nu cere, cu deosebire în această pri­
vinţă de art. 9 c. civ. francez, după
care de altfel acest articol a fost co­
piat, dela eel ce reclamă această cali­
tate nici una din declaraţiunile prevă­
zute în ultimele dispozitiuni ale ace­
lui articol. De aci urmează că voinţa
celui ce se află în categoria art. 8, d’a
fi considerat ca român, poate să fie
manifestată în orice mod şi dar să re­
zulte învederat din faptul că dânsul
ajungând la majoritate, fără să fi fost
supus nici unei protectiuni, a prim it
să ia parte la tragerea sorţilor pentru
armata română, fără să escipe de ca­
Art. 8
litatea de străin, de oarece numai acel
ce e român poate f i supus acestei obli­
gaţiuni. (Cas. I, 104, Mart. 17/92. B. p.
215).
18- AsemRnat art. 8 din codul civil,
verice individ născut şi crescut în Ro­
mânia până la m ajoritate si care nu se
va f i bucurat niciodată de vre-o pro­
tecţie străină, va putea reclama calita­
tea de român, în întrul unui an după
m ajoritate şi acest articol 8 neprevă-
zând modul cum are a se reclama ca­
litatea de român, ea poate fi reclamată
sau printr’o cerere form ală adresată
autorităţei comunale, sau autoritâti-
lor Statului, român sau chiar prin sim­
pla cerere de a se înrola în armată.
(Cas. I I . 14/98, B. p. 568).
|9. Y erce persoană născută în R o­
mânia, din părinţi streini stabiliti în
tară şi crescuţi în tară până la m ajo­
ritate şi care nu se vor fi bucurat nici­
odată de vre-o protectiune streină*
dacă a ajuns la majoritate, înainte de
promulgarea art. 7 din Constitutiunea
dela 1879, şi şi-a manifestat voinţa de
a dobândi cetăţenia română, înrolân-
du-se în armată şi făcând serviciul m i­
litar, acea persoană şi-a câştigat ast­
fe l dreptul de cetăţean român, şi deci
poate f i înscrisă în listele electorale.
(Cas. I, 114/99, B. p. 560).
20 . Reclamaţiunea calitătii de cetă­
tean român prevăzută de art. 8 c. civ..
nefiind reglementată la noi nici ca
form ă nici cu p rivire la autoritatea
înaintea căruia urmează să fie făcută,
ea poate să rezulte din orice acte si
îm prejurări cari să învedereze voinţa
unei persoanp de a deveni cetăţean ro­
mân, iar faptele şi actele din care re­
zultă o asemenea reclamatiune rămân
să fie constatate şi apreeiate în mod
suveran de instanţa de fond, cu con­
diţia ca ele să fie petrecute în cursul
anului după majoritate, cum cere art.
8 citat.
P rin urmare, Curtea de apel nu v io ­
lează acest articol când decide că re-
clamaţiunea calităţii de cetătean ro­
mân rezultă, între altele, din faptul că
a ocupat funcţiuni publice în anul
care urmă după m ajoritatea părţii.
(Cas. I, No. 397, 1915; „Jurispr. Rom.“
1915. p. 434, Curier Jud. 66/915).
21. Copilul natural, nerecunoscut de
mamă se găseşte sub raportul naţio-
nalitătii sale în conditiunea copiilor
găsiţi pe teritoriu l ţării şi deci consi­
derat ca român nefiind astfel supus
dispozitiunii leg ii streinilor. (Cas. Iaşi
I I , No. 145 1917; „Jurispr. Rom.“ 45/919,
p. 525).
22. A rt. 7 din Constituţie astfel cum
a fost m odificat în 1879 cu ocazia re-
vizuirei, întrucât prevede că natura­
lizarea nu se poate acorda decât prin
A rt. 9 -1 1 DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN C o d u l C Î V il

lege şi în mod individual a desfiin- Constituée. (Cas. 11/95, Pand. Rom.

tat dispozitiunile art. 8 din codul civil, 1922, I, 232).
singurul mod de a dobândi împămân- 23. A se vedea: art. 6 cu Index si no-
tenirea nefiind de cât cel prevăzut de tele respective.

Art, 9 ' ) . (Abrogat art. 7 Constituţia veche).

Doctrină românească.
ALEXANDRESoo, I, ed. 2-a, p. 294, 306 urm ., 427.
N a c u , I, p. 134, urm ., 141, 143.
R a d o I o r g u , Notă sub Gas. II, 15 April. 1895. Pand. Rom. 1922-1-232.

Art. 10 {A b ro g a t 2). — Tot copilul născut din Român în ţară

străină, este Român.
Tot copilul născut în ţară străină din un Român care ar
fi pierdut calitatea de Român, va redobândi totdeauna acea
calitate îndeplinind formalităţile prescrise de art. 18 (Civ.
17— 20; Const. veche 9; Civ. Fr. 10).
Text f r . Art. 10. — Tout enfant né d’un Français en pays étranger est
Français.
Tout enfant, né en pays étranger d’un Français qui aurait perdu la qua­
lité de Français, pourra toujours recouvrer cette qualité, en remplissant les
formalités prescrites par T article 9.
Doctrină străină.
B a u d r y e t F o t je c a d e , Des personnes , I, 396, 416, 421;
D a l l o z , Rép. D roits civils 140 u rm .; Suppl. D ro its civils 101, 102 u rm .;
H üc , I, 263 ;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 90 urm . ;
W e is s , I, 168, 597 ;

Doctrină românească.
D r o it ancien et moderne de la R ou­
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 296 urm ., 303 urm ;
manie: p. 4; Observaţie sub. Cas. I, 78 din 27 Ian. 912, D reptul 30/912; Observaţie
sub T rib. civil N ice,'25 F ebr. 1920, Dreptul 2t/923; Observaţie sub Trib. civil C a ra c a s
(V e n e z u e la ) 26 Febr. 1902, C u rie r Jud. 20/903; _ „o «™
J u v a r a A l f r e d , Nota, sub T rib. Ilfov s. I, 197 din 19 M artie 1921, C u rier Jud. 38/921 ;
N a c ü , I, p. 130 urm . ; 154, 155.

Jurisprudentă. cid de naţionalitatea cuiva, după cum

o spune art. 2 şi 10. (Cas. I I , 97/Mai
1. P rin expresiunea de român se în- 4/73, B. p. 100). .
telege nu origina de sânge a unui in- 3. Simplul fapt al naşterii unui co-
divid. ci statul său politie; şi astfel ro- pil pe un teritoriu străin insă din pa:
mân prin naştere, va să zică individ rinti ■ români, conform art. 10, nu i
născut din părinţi supuşi români. schimbă intru nimic naţionalitatea.
(Cas. I I , 97/Mai 4/73, B. p. 100). (Cas. H . 131'Apr. lă! /9. B p. 310).
2 Dom iciliul şi locul naşterii nu de- 4. A se vedea: A rt. 6 nota 7.

Art. 11. ( A b rog a t 2). — Străinii se vo r bucură în de obşte în

România de aceleaşi drepturi civile de care^ se bucură şi R o ­
mânii, afară de cazurile unde legea ar fi hotărît altfel. (Civ. 6,
11 Textul vechin al art. 9. C ei ca ri nu sunt de rit c reştin e sc nu pot d o b â n d i c a lita te a şi d r e p tu rile
d e cetăţean R o m â n , d ec â t cu co n d iţiu n ile p rescrise la art. 16 d in a cest c o d ic e . ( C i v . 6 ; C on st. v e c n e , 7, 8>
A c e s t art. 9, ca si art. 16 ce u rm ea ză este a b ro g a t p rin art. 7 un C o n stitu ţie, a stfel cu m a fost m o ­
d ific a t p rin le g e a din 13 O c t. 1879. A se v e d e a te x tu l art. 7 din C o n stitu ţia v e c h e , şi nota dela te x tu l art,
C o d . C iv .
2) A se v e d e â Legea şi N ota dela p a g. 47.
 S T R Â IM I SI D R KPTÜ RILK CIVILE Art. 11
Codul civil

13__i o , 1773; Pr. civ. 54, 75 §7, 106, 107, 374; Const. 9; C. p.
<••*>0; Leg. 19 Mart. 1915 p. control străin. (Mon. of. 281/915);
Civ.’ Fr. 11).
T ex t. fr. A rt. 11. — L ’étranger jouira eu France des mômes droits civils
que ceux qui sont ou seront accordés aux Français par les traités de la nation
à laquelle cet étranger appartiendra.

Doctrină străină.
A u bry e t R a u , I, g 77, n. 7; § 78, n. 61; p. 288 urm., 373; I, ed. 5-a, 483— 486, 497 urm.
511— 516 urm ., 520, 522, 527 ;
B a u d r y e t F o u rcad e, Des personnes, I, 636;
B e u d a n t , I, 82, 84 ;
C o lin e t C a p i t a n t , ed. 2-a I, p. 74;
D a llo z , Rép. D ro its civils 178 u rm .; Şuppl. D roits civils 130;
D e m an te e t C o lm e t d e S a n t e r r e , I, 43, 43 bis, 43 bis 111, 43 bis \ I I , 43 bis V III,
H e m o lo m b e , 1,88, 240 urm., 241, 245, 246 bis^ 267, 533;
P e m o g u e , I, Sources des obligations, II, p. 379;
Huo, I, 275; III, 351;
L a u r e n t , I, 405 urm ., 430, 455; IV , 194;
M a r c a d e , art. 343— 345, 346, N o. 2;
M o t i h l o n ed. 7-a I. p. 73 urm .; 82 arm .;
A V m ls II, 150, 157—-160, 189, 195, 197, 204, 207, 214. 318 , 343.

Doctrină românească.
V e x a n d k e s c o , I, ed. 2-a, p. 326 urm .; (II, ed. 2-a, 879; I V , part. I, ed. 2-a, p. 80: V I I I ,
“ nart I ed 2-a, p. 664 ad-notam ; IX , p. 629; X I , p. 4M ). D ro it ancien et moderne de
la Roum anie: p. 23, 30, 39, 251 ; Observaţie, sub Cas. T u rin 21 Dec. 1897. C u rier
Jud. 2/1902; Observaţie, sub T rib. Dorohoi 221 din 24 Sept. 1901, C urier. Jud. 10/1902 :
Observaţie, sub T rib. civil C a ra c a ş (V en ez u ela) 26 F ebr. 1902, C u rier Jud. 20/903;
D i^sescu C. G. . Care este c o n d i ţ i a ju rid ic ă a persoanelor străine m Romanici , Dreptul SiVSU ;
J u v a r a A l e r e d „D iv o rţu l soţilor B ertola “ Dreptul 54/910, 55/910;
N a c u , I, p. 155 u r m ., 160, 181, 216. _
N e g u le s c u D e m e tru . „ P rin c ip iu l capacităţii persoanelor m orale străine şi aplicai ea tui
la societălile străine în R o m â n i a Dreptul N o. 6/1901;
T o n e a n c N . C. „ Persoană morală străină*, C u rier Jud. lb/9Ui;
L 'r ş ia n u V a l e r i u , ..Afacerea Z a p p a “, D reptul 7/902, 8/902.
P r e c a r it a t e 30. S ta tu t p erso n a l 20, 31.
IN D E X A L F A R E T IC
P r o b e 10. S tr ă in i 1-7, 11-22, 24-30,
P r o p r ie ta r a p a ren t 10. qo qq 40. 42.
A b intestat 20, 32. 16, 20, 21, 27, 35, 37, 40,
42. P r o p r ie ta r f i c t i v 10. S u c c e s iu n i 2, 20, 2 ), 32.
A b r o g a r e 13.
D re p tu r i p o lit ic e 11, 16, R e c ip r o c ita te 14, 22, 23. T e r it o r iu stră in 31.
A d ju d e c a ta r 26. T es ta m en te 20, 28, 32, 38.
A c t e a u te n tice 10. 20, 23. R e g u la m e n t o rg a n ic 7, 11.
E r e z i 20, 28. R e ş e d in ţă 1, 4, 6, 15, 16. T r a ta te 1, 7, 13, 20, 24, 36.
A c t o r seq u itu r fo ru m re i 1.
E v ic tiu n e 30. R e v e n d ic a r e 34. T r ib u n a le ro m â n e 1, 3, 4,
A n u lă ri 13, 21, 24, 25, 30.
E v r e i 5, 7,8,13,14,22-24,30. R it c re ş tin 5, 7, 11,13, 14, 6, 15-17, 27, 35, 37, 38.
A r b it r i 8.
E x e c u tă r i 6, 38. 21, 22, 23. T u r c 9.
C a lim a c h 14, 22, 23. •
F ra u d ă 10, 21. R it m o za ic 7. U rb a n e im o b ile , a se v e d e a
C od c i v i l fr a n c e z 1.
Im o b ile ru ra le 7, 13, 17, R u r a le im o b ile , a se v ed ea „ I m o b i l e u rb a n e“ .
C o m e rc ia n t 7.
19, 20-22, 24-26, 28-34,38. „ I m o b ile ru r a le “ . U z u fru c t 28.
C o m p eten ţă 1, 3, 6, 38, 42.
Im o b ile u rb a n e 5, 7, 11, S o c ie ta te an o n im ă 18, 39. V â n z a re a se v e d e a „ C u m ­
C o m p ro m is 8.
13, 14, 22, 23, 31. S o c ie ta te n a ţio n a lă 19, 39. p ă ra re “ şi 7, 13, 21, 24,
C o n fis c a ţie 29.
îm p ă m â n te n ire 11. S o c ie tă ţ i stre in e 18,19, 39. 30.
C o n stitu ţie 11, 13, 19-21.
24, 26, 27, 29, 30, 34, 41. In c a p a b ili 2, 8, 10, 20, 26,
C on su li 6. 30,
In d u stria ş 7.
Jurisprudenţă.
C o n tr a c te 12, 15, 21.
C o n v e n ţie c u Ita lia 20. Ju răm ân t d e r iz o r iu 10.
C o n v e n ţie d e la P a r is 36. J u ris d ic ţiu n e 1, 3. 1. D in art. 11 rezultă că legiuitorul
C reştin , a se v e d e a ,,R it L e g a t a r i 32.
L ic it a ţ ie 26.
nostru, neadoptând sistemul lej?ii
creştin “ .
C u m p ă ra re, a se v e d e a L it ig iu în tr e s tre in i 42. franceză, după care, când nu sunt în ­
..V â n z a re “ şi 7, 11, 13, M a n d a t 8, 10, 12. cheiate tractate, se pot bucură în
M o ş te n ito ri 20, 28.
14, 17, 22, 24, 26, 27, 33.
M o za ic 7.
Franţa de drepturile civile numai acei
D e c lin a to r 3.
D e n e g a r e 7, 21, 30. N a ţio n a lita te 9, 18, 20,31, străini cari au dobândit autorizaţia
D ep o sed a re 30. 36. guvernului pentru stabilirea domici­
N a tu ra liz a re 21.
D e r o g a r e 3.
N u lită ţi 13, 21, 24, 25, 30.
liului lor, a pus pe^ acelaşi picior pe
. D iv o r ţ 36.
D o m ic iliu 1. 3, 4, 7, 13, O tom a n 9. străin cu românul în ceeace priveşte
14. 37. P ă m â n tea n 7, 11, 22, 23. drepturile civile, afară numai de cazu­
P erso a n ă in terpu să 10.
D re p t c â ş tig a t 17, 20, 30.
P e r s o a n ă m o ra lă 31, 40.
rile când îusăşi legea a făcut excep-
D rept in te rn aţio n a l 3, 15.
D re p tu ri c i v i l e 1-3, 7, 8, P o s e s iu n e 30. tiuni. Şi bucuria drepturilor civile,

— 73 —
Art. 11 S T R Ă IN II ŞI D R E PTU R ILE
care nu este decât atributia drepturi­
lor, atrage după sine şi exerciţiul lor,
care este punerea în lucrare a acelor
drepturi, afară numai de cazul când
legea a refuzat acest exerciţiu, cum a
făcut pentru necapabili; şi unul din
efectele exerciţiului drepturilor civile
este d’a puteâ acţiona înaintea tr i­
bunalelor pe adversar. P rin urmare,
după cum un român poate intenta ac­
ţiune înaintea tribunalelor române în
contra unui străin tot asemenea şi un
străin poate aetiona pe un alt străin,
de oarece legea noastră civilă a pus
pe acelaşi picior pe străin cu românul
în ceeace priveşte bucuria şi, prin ur­
mare, exerciţiul drepturilor civile, şi
n’a dispus altfel pentru intentare-
acţiune! ce un străin voeşte a face
înaintea tribunalelor române în contra
altui străin, afară numai de excep-
tiunea prevăzută de art. 15. cod. civ.,
reprodusă la art. 106 pr. civ. Ia r din
combinaţia art. 13 c. civ. cu art. 58
pr. civ. rezultă că un străin poate che­
ma în judecată înaintea tribunalelor
române numai pe acel străin care are
reşedinţa în România, fie si momen­
tană; căci prerogativa d’a trage înain­
tea trbunalelor române şi pe străin1-!
care n’are reşedinţă în România, este
rezervată de lege românilor, şi că o
derogatie la principiul de drept co­
mun a c to r sequ itu r fo ru m rei, consa­
crat de art. 58 pr. civ., nu poate fi in­
vocată în favoru l străinului recla­
mant. Şi din combinaţia art. 13 eu art.
14 c. civ. rezultă că legiuitorul nostru
spre^ a da jurisdictiune tribunalelor
române, nu s’a oprit de îm prejurarea
că obligaţiunile cari fac obiectul ac­
tiunei înaintea lor au luat naştere în
tări străine. (Cas. I, 61, Febr. 20/69.
B. p. 93).
2. Străinul bucurându-se în România
de toate drepturile civile recunoscute
şi garantate românului, e virtual-
mente supus obligaţiunilor corespun­
zătoare acelor drepturi; or, proteetiu-
nea ce judecătorul român e dator a
acordă intereselor românilor, prin
măsurile de conservarea averilor ce
legea îl obligă a lua la moartea unui
cetăţean care lasă copii minori, cons­
titue pe de o parte, un drept civil pen­
tru orice român sau străin, iar pe de
alta, o obligaţiune pentru orice român
sau străin de a se supune autoritătii
judecătorului român îndrituit d’a ve-
ghiâ asupra averilor rămase incapabi­
lilor; pe lângă aceasta, legile ce au de
obiect măsurile de conservare a averi­
lor lăsate la moartea unei persoane,
precum şi acelea ce au de obiect pro-
tectiunea incapabililor sunt legi cari
interesează direct ordinea publică a
statului şi ca atari opozabile erga
omnes. (Cas. I, 337, Sept. 11/69. B. p.
412).
— •74 —
CIVILE Codul civil
3. A rt. 11 c. civ., stabilind principiul
că străinii se vor bucură în deobşte în
România de aceleaşi drepturi civile de
care se bucură şi Românii, acordă în
consecinţă tribunalelor române o com-
petintă generală şi absolută asupra tu­
turor contestaţiunilor născute între
străini. Acest principiu liberal, consa­
crat de mai toate legislatiunile ţărilor
civilizate, punând pe străini pe aceeaşi
linie cu românii, în ceeace p riveşfef
exercitarea drepturilor civile, nu mai
poate fi permis a creea distincţiuni ba­
zate pe diferitele cauze sau naturi de
acţiuni recunoscute de legile noastre!
Principiu l acesta, principiu de drept
internaţional privat, inspirat de nece-j
sitătile timpului şi de progresul civi-
lizaţiunei, nu i se poate derogă decât
în cazul când un pârât străin, stabi­
lind extraneitatea şi existenţa unui
domiciliu real şi serios într’altă tară,
ar declină competinta jurisdicţiunilor
române. (A p el Buc. I I , M ai 13/74. D r.
45/74).
4. Dreptul de a recurge la protectiu-
nea tribunalelor naţionale, e un drfvnt
civil pe care legea îl acordă în Româ­
nia străinilor, pe cari în această pri- j
vinţă îi pune pe aceiaşi treaptă cu r o ­
m â n ii; singura exceptiune ce se face
la această regulă, e cazul când pârâtul
străin nu-şi are nici reşedinţa în R o­
mânia, în care caz el nu poate fi traşi
înaintea tribunalelor române decât de
un român. (Cas. II, 215, Oct. 2^/74. B. p. 3i7).
5. După legea din 20 August 1864 nu­
mai străinii de rit creştin, domiciliaţi
în România, au dreptul de a cumpără
proprietăti imobiliare, şi numai pe cât
şi rom ânii se vo r bucură de asemenea
drept în ţara lor. De unde rezultă că
străinii cari nu sunt de rit creştinesc,
precum sunt evreii, nu pot cumpără,
sub nici un cuvânt, imobile în Româ­
nia; cu atât m ai mult cu cât a doua
condiţiune cerută de acea lege, recipro­
citatea, nu există în favoarea evreilor
cari nu au nici o patrie. E v re ii nu pot
invocă nici beneficiul art. 11 c. civ., de
oarece dreptul de a cumpără imobile
în România e interzis prin o lege spe­
cială. (A p el Iaşi I L D r. 71/75).
6 . Străinii pot contractă în România
nu numai cu rom ânii dar şi cu alţi
străini. D in această facultate decurge
ca consecinţă virtuală dreptul de a ur­
mări judecătoreşte exeeutiunea obli­
gaţiunilor care pot rezultă din aseme­
nea convenţiuni, făcute chiar înaintea
unui consul străin. P rin urmare, legea
română, care recunoaşte prin art. 11
străinilor acest drept, nu poate să le
refuze m ijloacele de a puteâ exercită
asemenea facultăţi. A stfel tribunalele
române sunt competinte de a judecă
cereri cari isvorăsc din o convenţiune
Codul civil S T R Ă IN II ŞI D R E PTU R ILE
făcută între doui străini cari reşed
mai cu seamă în România şi a cărei
executare urmează a fi făcută tot în
România. (Cas. I, 369, N ov. 7/75. B. p.
310).
7. Dreptul de a cumpăra şi vinde, din
natura lui este un drept natural şi
prin urmare orice persoană capabilă
de a contracta îl poate exercita ^cum­
părând sa$i vânzând tot ce este în co­
merţ, afară numai dacă o anume lege
nu stabileşte vre-o proibiţiune. O _ ase­
menea proibitiune n’a existat înaintea
regul. organic în România în privinţa
străinilor, fie creştini sau necreştini.
Prin urmare, până la această legiuire,
orice străin puteâ cumpăra în tara ro­
mână imobile urbane sau rurale. Insa
reg. org., prin art. 379 § 5, a admis că
străinii fără distincţiune, comercianţi
sau industriali cari se înscriu în vre-o
corporatiune şi plătesc patente, etc.,
în alte cuvinte care îşi stabilesc domici­
liul în România, se pot bucură de drep­
turile obicinuite de care se bucură ne­
guţătorii şi industriaşii indigeni ; şi
necontestabil în aceste drepturi obici­
nuite este şi acela de a puteâ cumpăra
un imobil. Deci dar, dela acest regu­
lament, dreptul nelimitat ce-1 aveau
străinii de a puteâ cumpăra a fost
restrâns şi dat numai străinilor domi­
ciliaţi şi cari exercitau un comerţ sau
industrie în România. Dovada cea mai
puternică că acesta e sensul art. 379
§ 5 din regulament este legea dela 1
M artie 1836, care recunoaşte dreptul
străinilor de a cumpăra imobile în ora­
şul B răila fără a f i neguţători sau in­
dustriaşi, sau a plăti patentă. Dacă
străinii ar fi avut dreptul nelimitat
după reg. org. de a cumpăra imobile,
nu s’ar înţelege confecţionarea acelei
legi care este incontestabil o lege ex­
tensivă, iar nu restrictivă a unor dis­
pozitiuni legislative anterioare. Drep­
tul de a cumpără imobile, recunoscut
israeliţilor ca străini ce sunt, în v ir ­
tutea numai a art. 379 § 5 reg. org. şi
legea din 1 M ai 1836, a fost în privinţa
bunurilor rurale, adică moşiilor, des­
fiin ţat prin legea din 15 M artie 1839,
care mărgineşte dreptul de vânzare în
ţara românească; în art. 1 al acestei
legi se zice form al că dobândirea pro­
prietăţii de moşii, v ii şi ţigani nu se
poate cuveni decât feţelor de rit creş­
tinesc. Şi legea dela 20 August 1864 a
venit, în ceeace priveşte pe străinii de
rit numai creştinesc, a lărgi, a întinde
şi mai mult dreptul restricţiunei ce-1
avea până atunci această clasă de
străini de a cumpăra imobile în R o­
mânia, admiţând chiar pe un străin
domiciliat, fără a fi comerciant sau
industriaş, la dreptul de a cumpăra
imobile.' destul numai ca românul să
— 75 —
CIVILE Art. 1J
se bucure de un asemenea drept în ţara
căreia aparţine străinul. A stfel fiind,
această lege cu totul specială^ şi exten­
sivă a dreptului de a cumpără al străi­
nilor creştini, nu poate fi invocată
pentru a denegâ într’un mod absolut
unui israelit dreptul restrictiv ce-1 are
de a cumpără un im obil urban, con-
formându-se la form alităţile ce se pot
îndeplini azi, şi cari sunt prescrise de
art. 379 § 5 reg. org. Dacă străinii nu
se bucură azi în România de aceleaşi
drepturi civile, de care se bucură un
pământean, si prin urmare şi de acela
de a cumpără orice imobil, nu urmează
de aci că străinii de rit mosaic au ace­
leaşi drepturi ca toţi ceilalţi străini,
de oarece însuşi art. 11 c. civ., care
proclamă aceste drepturi civile aie
străinilor, face o restricţiune în p ri­
vinţa cazurilor unde legea hotărăşte
altfel; or aceste leg i restrictive su n t:
art. 319 reg. org. şi legea din 15 M artie
1839, care prohibă israeliţilor de a cum-»
părâ imobile rurale, ci numai urbane,
şi aceasta încă îndeplinind oarecari
condiţiuni. Dovadă şi mai mare că
israelitul nu puteâ în urma promul-
gărei cod. civ. a cumpără în nici un
mod un im obil rural, iar u^-ban numai
îndeplinind oarecari condiţiuni, este
tractatul de comerţ încheiat între R o ­
mânia şi Austro-Ungaria prin care se
menţine prohibiţiunea anterioară exi­
stând în privinţa israeliţilor^de a pu-
teâ cumpără imobile rurale în Roma-
nia, recunoscându-se numai dreptul
israeliţilor supuşi Austro-U ngari de a
puteâ cumpără imobile urbane (art. 1
no. 2 şi 4 din protocolul final). (Cas.
I, 35/Ian. 24/77. B. p. 34).
8 . Legea noastră nu cere nici o condi-
ţiune specială pentru ca cineva să
poată f i arbitru într’un arbitragiu v o ­
luntar; astfel acest drept revine ori­
cărei persoane capabile. Dacă israeliţn
sunt incapabili de a ocupă funcţiuni
publice, din această incapacitate^ nu
poate f i dedusă şi aceea de a funcţiona
ca arbitri într’un arbitragiu voluntar,
întru cât la aceasta arbitrii ţin pute­
rile lor dela părţile ce i-au desemnat
prin actele de compromis; astfel func­
ţiunea lor nu poate f i considerată ca
o delegaţiune a puterii publice, ci nu­
mai ca un fe l de mandat. Caracterul
de funcţionari publici al arbitrilor vo­
luntari nu poate f i dedus nici din re-
gulele ce le ordonă legea a observa la
lucrările lor, căci acestea nu sunt de­
cât condiţiuni pentru, validitatea actu­
lui emanat dela dânşii şi nu au nici o
corelaţie cu calificările necesare pen­
tru a exercită funcţiunea; nici din
efectele atribuite hotărîrei, căci aceste
efecte sunt legate de recunoaşterea pu-
terei judecătoreşti şi de ordinul, de
Art. 11 S T R Ă IN II
executare al acesteia, iar nu de însuşi
actul hotărîrei arbitrală. A stfel fiind,
dreptul d’a funcţiona ca arbitru în-
tr’un arbitragiu voluntar, nu poate fi
considerat ca o specie de drept public,
ci este un simplu drept civil, al cărui
exerciţiu revine oricărei persoane ca­
pabile. (Cas. II, 13/Ian. 12/78. B. p. 26).
9. Un albanez din imperiul otoman
nu poate f i p riv it politiceşte decât ca
otoman, oricare i-ar f i naţionalitatea.
0 asemenea persoană aflându-se pe
pământul României şi neavând nici o
autoritate tutelară proprie, urmează să
se bucure, conform art. 11, în persoana
şi averea sa, de protecţiunea legilor şi
autorităţilor române. (Cas. I, 168/Apr.
3/78, B. p. 173).
10. Dacă poate fi indiferent în regulă
generală cum cineva stăpâneşte pen­
tru sine sau în numele altora, nu este
tot astfel când se pretinde că cel ce se
flă de proprietar este, nu un proprie­
tar aparent, care poate în interesul ce­
lo r de al treilea de bună credinţă sâ
reprezinte pe proprietarul cel adevă­
rat, care încă este necunoscut la cei
de al treilea, ci este o persoană inter­
pusă, un proprietar fictiv, care voeşte
sâ ascundă pe adevăratul proprietar
pentru că eate o persoană necapabilă
de a dobândi după lege proprietatea,
m ai cu seamă când prohibiţiunea le­
gei are în vedere un interes general
public; căci dacă se admite că proprie­
tarul aparent reprezintă în folosuL ce­
lor de al treilea pe adevăratul proprie­
tar, este pentru că se presumă că ace­
sta are dat un mandat tacit celui din-
tâiu, ceeace nu se poate concepe iegal-
mente în cazul proprietarului fictiv,
acesta neputând aveâ un mandat pri­
vitor la exercitarea dreptului proprie-
tăţei dela o persoană care, în baza le­
gei prohibitive, dată în interesul or-
dinei publice, nu poate să fie proprie­
tar şi legalmente nici că este, căci alt­
mintrelea ar f i a se permite eludarea,
fraudarea şi violarea făţişă a legilor
prohibitive de ordine publică. Dacă
dar terţiul, prin jurământul decisoriu
deferit deţinătorilor unei moşii tinde
să dovedească că acestea sunt _persoa­
ne interpuse, proprietari fic tiv i ai mo­
şiei şi că adevăratul proprietar ce se
ascunde sunt persoane ce după legile
existente sunt poprite de a cumpără
şi aveâ moşii, o asemenea dovadă poa­
te să fie administrată prin toate mo­
durile de probă, cu atât m ai cu seamă
prin jurământul deeisoriu, chiar în
contra celor ce se cuprind în acte, fie
chiar autentice, fiin d vorba de o frau-
1!ă la o dispoziţiune probitivă a unei
jeg i de ordine publică. (Cas. I, 178/79,
Iun. 12/79. B. p. 503).
il. După art. 379 al. 5 din regula­
ŞI D R EPTU RILE CIVILE Codul civil
mentul organic, singura restricţiune
ce se aduce asupra exercitării dreptu­
rilor pentru cei cărora li s’a acordat
mica împământenire, este în privinţa
drepturilor politice, aeordându-li-se, eu
excepţiunea drepturilor politice numai
exercitarea tuturor celorlalte drepturi
de pământean. Şi prin nici o lege an­
terioară legei revizuitoare a art. 7 din
constituţiune, dreptul de a cumpăra
imobile în România nu eră considerat
ca legat de drepturile politice, în acest
sens că trebuia a aveâ cineva dreptu­
rile politice pentru a puteâ cumpăra
imobile în România; ci prin o practică
constantă, dreptul de mica împămân­
tenire da, pentru cei de rit creştinesc,
dreptul de a cumpără imobile în R o­
mânia. Deci, un străin, aveâ, în virtu ­
tea acordărei împământenire! mici,
câştigat în persoana sa, dreptul de a
cumpără imobile în România până la
promulgarea legei din 1879. (Cas. II,
136/Sept. 9/80. B. p. 312).
12. Calitatea de străin a cuivâ nu li­
berează pe arendaş de obligaţiunea
personală contractată, la plata arendei
şi de a preda acareturile moşiei con­
form contractului, către acel străin,
fie ca proprietar, fie ca simplu man­
datar al acelui dela care a cumpărat
proprietatea. (Cas. I, 103/Mart. 17/81,
B. p. 209).
13- După art, 1 al leg ii din 20 August
1864, până la m odificarea art. 7 din
constituţiune ce a avut loc la 1879, un
străin pentru ca să poată cumpără
imobile în România trebuiâ să însu-
şiască două condiţiuni : să fie de rit
creştin şi să aibă domiciliul în ţară.
Această lege nu făceâ nici o deosebire
între imobilgle rurale şi cele urbane;
de unde rezultă că străinii de rit ne­
creştin, sau nedomiciliaţi în ţară, nu
aveau drept să cumpere nici un im o­
bil, fie el urban ori rural. Şi chiar
dacă legile şi regulamentele vechi ar
f i făcut vre-o deosebire între imobilele
urbane şi rurale, această deosebire a
fost înlăturată prin art. 3 din legea
dela 1864 care abrogă toate dispoziţiu­
nile acelor legi. Asemenea nu se poate
susţine că legea din 1864 a fost
abrogată prin promulgarea codului ci­
vil, căci legea din 1864 este o lege ex­
cepţională şi ca atare nu a putut fi a-
brogată prin dispoziţiunile generale
ale codului civil, şi apoi aplicatiunea
în vigoare a acestei leg i este afirmată,
şi prin convenjfciunea eomereială în ­
cheiată de România cu Austria în
1874. A stfel fiind, după legea din 1864,
israelitii nu aveau dreptul să cum­
pere imobile în tară; iar actele con­
tractate cu călcarea acestei proibiţiuni
sunt lovite de o nulitate absolută şi
perpetuă, şi prin urmare imobilul cum-
— 76 —
Codul Civil STRĂINII ŞI 1)RE1> I T R I L L C IV IL E Art. 11

parat trebue să reintre în patrimoniul iute de 1879 de a cumpără imobile ru­

vânzătorului. Şi deşi în urmă prin mo­ rale în ţară, aceasta nu constitue un
dificarea constitutiunei, cumpărătorul drept câştigat, pentru că ceeace înain­
a devenit capabil să cumpere imobile, te de 1879 avea el, era numai posibili­
câştigarea acestei capacităti nu poate tatea de a cumpără, cu alte cuvinte o
avea însă de efect ca să dea actului simplă expectativă, drept pe care azi
de cumpărătoare validitatea de care erâ nu-1 m ai poate exercită. (A pel Galaţi,
lipsit, căci un act nul la confecţiona­ II, 43, Mart. 12/88, D r. 38/88).
rea lui nu se poate ratifica în urmă. 18. De şi la o societate anonimă ca­
(Apel Focş. I I , 55/Mai 13/81. D r. 28/82). pitalul este esenţial a f i cunoscut şi a-
14. Legea din 20 August 1864 regu­ sigurat încât el n’ar fi susceptibil de
lează dreptul supuşilor străini, de rit naţionalitate, totuşi fondatorii socie­
creştin, dom iciliaţi în ţară, de a cum­ tăţii, principalul său aşezământ şi sta­
pără imobile sub condiţiune de a se rea ce i-o confirm ă guvernul prin au­
supune la legile pământului, şi pe cât torizare, desemnă dacă acea societate
şi rom ânii se vor bucura de un atare este o creaţiune străină sau românea­
drept în ţările acelor străini. De unde scă. (A.pel Galaţi, I I , 43, Mart. 12/88.
rezultă că legiuitorul nu s’a ocupat de­ D r. 38/88).
cât de dreptul de reciprocitate ce cată 19- A rt. 7 § V din constitutiune cu­
a avea românii în statele străinilor ce prinde că numai românii pot dobândi
ar vo i a cumpăra imobile în România, imobile rurale în România, ia r art. 247
iar nici cum de dreptul israelitilor, c. eom. hotărăşte că societăţile străine
pentru care nu se face cea m ai mica nu au alte drepturi decât ceie acordate
menţiune şi care se găsea regulat prin străinilor; de unde urmează că socie­
legi şi regulamente anterioare ce pre­ tăţile naţionale au aceleaşi drepturi
vedeau un atare drept israelitilor de ca românii, dacă legea sau actul lor
a cumpără imobile urbane în ţară (art. coiistitutiv nu hotărăşte altfel. Or, ac­
1431 c. Calimach). (Cas. I, 46/Febr. 8/82, tul constitutiv (statutele) recunoaşte
B. p. 144). expres „Băncei României“ dreptul de
*5. Din principiul pus în art. 11 ree- a face operaţiuni im obiliare în Româ­
se pentru străini dreptul de a încheia nia, ceeace nu e contrariu constituţiu-
ori ce contracte, fie cu un regnicol, fie nei, care nu pronunţă în contra socie­
între dânşii. Şi pentru ca acest drept tăţilor naţionale oprirea de a dobândi
recunoscut străinilor să nu fie iluzo­ imobile rurale în România. (Cas. I,
riu, urmează ca dânşii să se poată a- 147, Apr. 28/89. B. p. 431).
dresa tribunalelor şi tribunalele să fie 20. Dreptul de proprietate asupra
obligate să constrângă pe contractanţi im obilelor rurale din România, după
a’şi executa angajamentele. Or, este ad­ art. 7 din constitutiune, fiind un drept
mis generalmente în dreptul interna­ politic, urmează că transmisiunea aces­
ţional privat că puterea judecătorească tui drept la străini, atingând intere­
a fiecărei naţiuni se întinde asupra sele conservărei naţionale, trebue con­
persoanei şi averei străinului care are siderată ca de ordine publică. A stfel
reşedinţă în acea ţară, întocmai ca a- fiind, fie că s’ar cere intrarea în pose­
supra persoanei şi averei regnicolului. siune a unei universalităţi de bunuri,
Deci tribunalele române sunt compe- în care s’ar cuprinde şi imobile rurale,
tinte de a judeca pe doi străini ce au fie că s’ar cere intrarea în posesiune
reşedinţa şi au contractat în România. a unei succesiuni compusă numai
(Apel. Buc. I I I , 317, Dec. 4/82. D r. din imobile rurale, în orice caz ju ­
14/83). stiţia e datoare a examina dacă eel
16. Dreptul de a acţiona şi a obţine ce transmite acest drept poate fi
justiţie dela autorităţile judiciare ro­ autorizat la aceasta, şi dacă celui
mâne este în România considerat ca ce i se deferă poate sau nu după
un drept eminamente civil, iar nu po­ lege a-1 dobândi. Or, după art. 7 § V
litic, şi prin urmare este atribuit ori din constitutiune, numai Rom ânii sau
cărei persoane care în România se bu­ cei naturalizaţi români, pot dobândi
cură de dreptul civil. Or art. 11 decla­ imobile rurale în România; deci stră­
ră că străinii se bucură în deobşte în in ii sunt incapabili de a dobândi ase­
România de aceleaşi drepturi civile de menea imobile. Şi cuvântul a dobândi,
cari se bucură şi românii. A stfel fiind, întrebuinţat de legiuitorul constituant,
străinul care reşeade în România este fiind generic, cuprinde toate modurile
în drept a beneficia de dispoziţiunile de câştigarea proprietăţei, fără ose­
art. 13, şi prin urmare a acţiona în ju ­ bire, cu titlu oneros sau gratuit; or,
decată pe un străin înaintea tribunale­ succesiunea, fie testamentară, fie ab
lor române pentru obligaţiunile con­ intestat, fiin d de asemenea un mod de
tractate cu dânsul în România. (Trib. a câştiga proprietatea, conform art.
Ilfo v eom., 174, Mart. 10/83, D r. 57/84— 644 şi 645 e. civ., este cuprinsă în dis-
Apel Buc. I I I , M ai 30/84. D r. 60/84). poziţiunea art. 7 § V din constitutiune.
<7. De şi un străin avea drept îna- Apoi, din dezbaterile ce au urmat în
 S T R Ă IN II ŞI D R E P TU R IL E
Art. 11
constituantă, cu ocaziunea votărei art.
7, rezultă că primul proect de redac-
tiune al acestui articol prezentat Ca­
merei, că „ s tră in ii nu p o t în a lt m od
dobândi im o b ile ru ra le decât p r in m oş­
te n ire ab intestat“ , proiect care fiind
respins, guvernul a propus un altul în
care se prevedea că „ s tră in ii nu v o r
putea dobândi , sub v e ri ce t iilu a r f i
p ro p rie tă ti rurale, a fară de v ii, lo c u r i
sau case în oraşe“ ; acest proiect fiind
trim is din nou în studiul secţiunilor,
a devenit legea actuală din care s’au
suprimat însă cuvintele „ sub v e r i ce
titlu a r f i şi a fară de v ii, lo c u r i sau case
în oraşe“ , declarându-se tot atunci de
raportorul leg ii că , m odificaţiunile fă ­
cute proiectului guvernului, n’au alte­
rat nici spiritul, nici esenţa sa, şi că
dobândirea proprietăţii rurale a ră­
mas tot un drept politic“ . P rin urma­
re, rezultă că constituanta, prin art. 7
§ V, n’a permis străinilor de a dobândi
Imobile rurale prin moştenire, căci de
ar fi voit aceasta, ar fi declarat-o ex­
pres fată cu respingerea primului pro­
iect. Şi art. 7 din const. de şi este sub
titlul „ D re p tu rile R o m â n ilo r“ , totuşi
diferitele sale dispoziţiuni, şi în spe­
cie cea din § V , nu este numai o decla-
ratiune de principiu, ci conţine din con­
tra o restrictiune la modul de succe­
siune deja existent; şi prin urmare,
fiin d o dispoziţiune negativă, nu nece-
sitează o altă dispoziţiune expresă
pentru punerea ei îu aplicare. A stfel
fiind, prin această dispoziţiune s’a
restrâns, în privinţa im obilelor rurale,
nu numai dreptul de moştenire al
străinilor, ci şi dreptul de a dispune
oricine prin moştenire sau orice alt
mod de aceste imobile în favoarea
străinilor. A p oi nu se poate invoca
cu succes dispozitiunile aliniatului I I
de sub § V din art. 7 al const., care se
ocupă de drepturile câştigate pentru
că chiar în ipoteza când imobilele ru­
rale ar fi fost în patrimoniul lui de
cujus m ai înainte de 1879, când acest
drept de proprietate eră considerat ca
un drept civil, încă nu se poate invoca
dispozitiunile alin. I I de erezi, de oare
ce simplele expectative, chiar de ar J:i,
nu pot fi considerate ca drepturi câş­
tigate. N ici din conventiunea consula­
ră încheiată la 1881 între România şi
Ita lia nu se poate deduce dreptul străi­
nilor de a dobândi prin succesiune
imobile rurale în România, întrucât
această conventiune, precum şi cele­
lalte, nu pot altera întru nimic dispo-
ziţim iile exini^e cuprinse în consti-
tuţiune, du oarece legiuitorul^ ordinar
n’a avut în vedere aceleaşi îm preju­
r i ri ca legiuitorul constituant, ş’apoi
prin o lege ordinară nu se poate mo­
d ifica o dispoziţiune constituţională.
In fine, de şi legile relative la moşte­
— 78 —
CIVILE Codul civil
nire ar putea f i considerate ca apar­
ţinând statutului personaj şi succe­
siunea unui străin, deschisă în Roma-
nia, ar trebui a se regulă după legea
ţărei sale, totuşi aplicarea legei naţio­
nale a defunctului trebue să înceteze
de îndată ce este în conflict cu o lege
socială întemeiată pe dreptul de con­
servare şi existenţă al statului şi al
suveranităţii sale, cum este art. 7 s V
din constit., care prohibă străinilor do­
bândirea proprietâtei im obiliare ru­
rale în interesul conservărei statului
şi suveranităţii sale; deci statutul per­
sonal nu poate fi invocat contra ace­
stei dispoziţiuni. de lege. (A p el Iaşi 1,
Dec. 5/91. D r. 18/92; Trib. Suceava Nov.
7/91. D r. 75/91).
21. După modul cum sunt formulate
art. 7 § V şi art. 9 din constituţiune, şi
dacă se opun aceste două dispoziţiuni
una alteia, nu fără oarecare aparenţă
se susţine că românul, din orice stat,
poate dobândi imobile rurale în R o­
mânia, chiar dacă nu i s’a recunoscut
calitatea de român, conform artico­
lului 9 din constituţiune. încă aceasta
opiniune, care pare a aveâ litera tex­
tului pentru sine, este cu totul con­
trazisă de scopul urm ărit la propune­
rea şi formularea § V din art. 7 al con-
stitutiunei; căci fiin d a se revizui con-
stituţiunea în 1879, cu ocaziunea acea­
sta şi a desbaterilor urmate m Consti­
tuanta anului 1879, fie siib influenţa
temerei, indiferent a cerceta de era în­
temeiată sau nu, adică a înstrăirărei
im obilelor rurale şi a acaparârei aces­
tora de străini în detrimentul roma­
nilor şi a desvoltărei lor, fie pentru
alte motive, a. voit a m odifica legisla-
ţiunea ce era până atunci în vigoare,
şi a proclama cu totul alte principii,
Aceea ce caracteriza legiuirea în v i­
goare până la 1879 erau principale că
deosebirea de religiune are o influentă
asupra exerciţiilor drepturilor civile,
întru cât pentru dobândirea imobilelor
rurale se cerea ca condiţiune neapă­
rată pentru străini să fie creştini; acei
cari nu erau creştini, să f i fost sau nu
supuşi protecţiunei unui stat străjn,
nu puteau dobândi imobile rurale fără o
fi dobândit calitatea de cetăţean ro­
mân prin naturalizare, de şi de altmin­
trelea exerciţiul drepturilor civile nu
era condiţionat de calitatea de cetă­
tean român. Acest principiu se desfiin­
ţează prin constituţiunea revizuită la
1879 de Constituantă, proclamându-se
că deosebirea de religiune să nu mai
aibă o influenţă asupra exerciţiului
drepturilor, conform art. 7 din revizui­
ta constituţiune, şi se declară în gene­
ral prin aceaşi constituţiune revizu i­
tă (art. 7, § V ) că, independent de ritul
religiunei, dobândirea im obilelor ru­
rale presupune din partea achisitoru-
Codul Civil STRĂINII ŞI OREI’’
lui ca condiţiune, calitatea de cetă­
ţean român, astfel că, dacă înainte da
1870, calitatea de cetătean român eră
cerută pentru dobândirea im obilelor
rurale numai din partea acelora cari
nu erau de religiune creştină, acum
dobândirea 'im obilelor rurale este re­
ze rv a tă numai acelora ca ii an cetăţe­
nia română, oricare ar fi religiunea
lor. Yreasăzică principiul dinainte în
virtutea căruia pentru unii se cerea
spre dobândirea de imobile rurale
calitatea de cetăţenie, aceasta s’a g e ­
neralizat, cerându-se calitatea de ce­
tăţenie ca o condiţiune generală din
partea oricui pentru ach iz iţi unea de
imobile rurale, încât exerciţiul acestui
important drept civ il s’^a subordonat
călită ţei de cetăţean român, ca si când
numai cetăţenii români inspirau în­
credere suficientă spre a putea, do­
bândi imobile rurale. Această inten-
ţiune a legiuitorului care a revizuit
constituţiuriea şi a introdus acel arti­
col 7, § V din constitutiune, că dobân­
direa de imobile rurale presupune ca­
litatea de cetăţean român din partea
achizitorului, se manifestă nu numai
prin locul ce ocupă § V din art. 7 al
constituţiunei, dar m ai cu seamă prin
discuţiunile urmate în Constituantă,
cari ori cum s’ar privi, ori cât de con­
fuze într’o privinţă au fost, ori cată
reticenţă voită ar conţine, nu lasă_ în­
doială asupra punctului că dobândirea
imobilelor rurale, ca un drept în or­
dinea socială de cea m ai mare impor­
tanţă, să fie recunoscut numai cetăţe­
nilor români. Nu s’ar putea opri apli­
carea dispoziţiunilor de cari e vorba,
precum a tutulor consecinţelor ce de­
curg, nici prin m otivul că constitutiu-
nea ar f i proclamat numai un prim
cipiu, a cărui reglementare ar trebui
să se efectueze prin o lege specială, la
elaborarea cărei principiul enunţat în
§ V ar trebui să serve de normă, fiin d ­
că prin nimic nu se relevează rezerva
reglementară posterioară, şi fiindcă
dispoziţiunea din § Y are caracterul
unei dispoziţiuni im perative aplicabilă
în viito r fără deosebire între comple­
xul normelor ce constitue dreptul pu­
blic şi între complexul normelor ce
constitue dreptul privat şi natura lor
varie, aceasta e discuţiune zadarnică
în sine, fiindcă nu poate avea de re­
zultat a lua dispoziţiunii din § Y în
chestiune, caracterul ce-1 are. Aseme­
nea nu se poate înlătura obligativi­
tatea dispoziţiunei prin consideraţiu-
nea că n’ar avea sancţiune!, căci sanc­
ţiunea dispoziţiunei e suficient a o
căuta şi constata în caracterul impe­
ra tiv şi în, preocupările ce le-a avut
legiuitorul pentru preservarea pro-
prietăţei rurale. Dacă caracterul dis-
poziţiunei § V este cel arătat, dacă
TRII.E C IV ILE A-r t. 11
cetăţenia română e o condiţiune nea­
părată pentru dobândirea imobilelor
rurale, de la sine resultă că unui ro­
mân dintr’un sat străin trebue a î se
denegâ dreptul de a dobândi imobile
rurale tocmai fiind^ că nu _e cetăţean
român, şi dacă românul unui stat stră­
in nu dobândeşte prin naturalizare, ci
prin formele m ai simple ale art. 9 din
constitutiune, calitatea de cetăţean,
totuşi soluţiunea nu poate fi alta. Re-
cunoscându-se dar m otivele pentru
cari s’a introdus § V şi caracterul a-
c-estei dispoziţiuni, de sigur că con­
tractul de vânzare către un străin e
radical nul, şi vânzătorul ^ de sigur
poate să ceară anularea, fără să se ca­
lifice aceasta ca fraudă. (Cas. I, 389,
Oct, 16/91. B. P . 1082).
22. După art. 45 şi 1431 c. Calmi., şe
statorniceşte principiul că străinii in
deobşte se bucură de aceleaşi drepturi
şi îndatoriri ca şi pământenii, afară
de facultatea de a cumpără imobile
rurale, iar evreii pot cumpăra case şi
dughene în oraşe. In o asemenea stare
de lucruri, apare decretul din 20 A u ­
gust 1864, care, stabilind că străinii de
orice rit cerştinesc pot cumpăra pro­
prietăţi imobiliare, supunându-se leg i­
lor pământului, şi număr pe cât roma­
nii se vor bucură în ţările lor, nu face
de cât să precizeze dreptul străinilor
de a cumpără imobile, condiţionându-1
cu clausa reciprocităţii, şi fără a pre­
scrie nimic rela tiv la evrei cărora le
rămân intacte drepturile din legile
existente. (A pel Iaşi I, 192. Sept. 11/91.
D r. 72/91).
23. Legea d'in 20 August 1864 vizează
numai pe străini de rit creştin apar­
ţinând altor state, cărora le acordă
dreptul de a cumpără imobile in R o­
mânia sub condiţiunea reciprocităţii;
deci dar capacitatea israelitilor de a
cumpără imobile nu este regulată
prin această lege. Isra eliţii pământeni,
de şi nu au bucuria drepturilor politij
ce, nu este însă mai puţin adevărat că,
ei nu pot să fie consideraţi ca străini
în înţelesul strict al cuvântului, căci
străin este numai acela care aparţine
unui alt stat politic organizat unde
se bucură de toate drepturile în gene­
ral, fie civile, fie politice. Deci ei pu­
teau, conform art. 1431 c.^ Calimach, să
cumpere imobile urbane în ţară. (A pel
Galaţi, II, Sept. 4/90. D r. 43/91).
24. Isra eliţii nu pot sub nici un chip
dobândi imobile rurale, afară de cazu­
rile speciale prevăzute prin conven-
ţiunile încheiate cu .câteva state şi a-
ceasta nici sub legea din 20 August
1864, nici sub legea nouă de la 1879,
Constituţiunea acordând acest drept
numai rom ânilor sau celor împămân­
teniţi prin corpurile leguitoare. O ase­
menea nulitate a cumpărărei unui
79 —
Art. 11 S T R Ă IN II ŞI D R EPTU RILE
imobil rural fiind de înaltă ordine pu­
blică, se poate relevă ori când si chiar
după săvârşirea vânzărei. (Trib. Su­
ceava, M ai 19/91, D r. 41/91).
25. Dispoziţia prohibitivă pentru
străini de a dobândi imobile rurale în
România, cuprinsă în art. 7 § V din
Constitutie fiin d luată de legiu itor în-
tr’un interes de ordine politică şi so­
cială, orice act contrariu e isbit de o
nulitate radicală, care ca atare, poate
f i invocată de toţi acei care ar aveâ un
interes. Dealtmintrelea, obligativita­
tea^ acestor dispoziţiuni nu se poate
înlătura pe consideraţia că ea n ar con­
ţine în mod expres o sancţiune, căci
această sancţiune rezultă manifest din
însăşi caracterul im perativ al dispozi-
ţiunei şi din interesul eminamente de
ordine publică care a condus pe legiui-
t° r la crearea ei. Şi. din momentul ce
această nulitate e creată pentru consi-
deraţiuni de ordine publică, voinţa
părţilor, sub orice form ă ar f i ea ma­
nifestată, nu o poate acoperi. (Cas. I.
180/Mai 19/92. B. p. 466).
26- A rt. 542 pr. civ. prevede că sunt
admişi la licitaţiune numai persoane
capabile de a. dobândi bunurile ce se
vând, încât dacă s’ar admite că adju­
deca tarul, ea străin, era incapabil de a
dobândi imobile rurale în România, el
n’ar fi putut lua parte la licitaţiune;
dar urmăritul n’are calitate de a se pre­
vala după adjudecare de această îm ­
prejurare, persoana cumpărătorului
trebuind a-i fi indiferentă. A rt. 7 § V
din constit. rămâne fără efect şi fără
sancţiune odată ce ordonanţa de adju­
decare, care recunoaşte de cumpărător
al unui im obil rural urmărit pe u d
concurent ce nu întruneşte toate cali­
tăţile necesare, a devenit executorie.
(Trib. Suceava, Mart. 26/92. D r. 41/92).
27. D in combinaţiunea art. 11 Constit.
cu art. 11 civ., rezultă că străinii în
România se bucură de aceleaşi drep­
turi civile de care se bucură şi româ­
nii, afară de cazul unde legea dispune
contrariul, cum de exemplu când e v o r­
ba de a cumpăra fonduri rurale. Or
dreptul de a se adresa la justiţia unei
ţări, este un drept civil, sau m ai exact
un drept natural, al cărui exerciţiu in­
teresează ordinea publică, căci a re­
fuza acest drept ar f i a consacra prin­
cipiul ^ă omul trebue să-şi facă ju stiîie
singur. In exerciţiul acestui drept ci­
vil, legea română nu face nici o d ife­
renţă între străini şi români', nefiind
dar nici un text care să declare pe tr i­
bunalele române necompetente pentru
a judeca acţiunile personale şi mobi­
liare dintre străini, întru atât tribuna­
lele române nu pot face distincţiune a-
colo unde legea nu face. (Trib. Doro-
hoi, Sept. 4/92, Curier Jud. 28/92).
28.Usufructid este un drept real dar
— 80 —
CIVILE Codul civil
incorporai asupra unei proprietăţi
străine şi nu se poate confunda cu
dreptul de proprietate necuprinzând
dreptul de a dispune şi stingându-se
cu moartea usufructuarului. Dacă usu-
fructul se declară întru câtva imobil
aceasta nu este decât o extensiune fic ­
tivă pentru utilitatea cauzei, care nu
influenţează întru nimic asupra esen­
ţei acestui drept şi nu-1 poate preface
în lucru concret din drept incorporai
ce este. Deci un străin erede testa­
mentar poate f i trim is în posesiunea
usufructului unor imobile rurale. (T r i­
bunalul Suceava, jurn. 4512, Nov. 7/91.
D r. 64/92).
29 Restricţiunea pusă prin art. 7 din
Constituţie, faţă cu principiile generale
ale dreptului comun, se reduce numai
la aceasta : străinul nu poate sub nici
un titlu să posede ca proprietar un
imobil rural în România, dar pe căx
timp confiscaţiunea în favoarea statu­
lui a succesiunilor im obiliare ale
st-răinilor_ nu e proclamată de legile în
vigoare, judecătorul trebue ca, conci­
liind dispoziţiunile constituţiunei cu
principiile generale şi cu dispozitiu­
nile dreptului comun, să facă ca pe
de o parte străinul chemat la o succe­
siune im obiliară rurală în România
să nu fie pus în stăpânirea de fapt
a imobilului succesoral, şi pe. de alta să
nu fie frustat de succesiunea la cârt­
eşte chemat. (Trib. Ilfo v , I, 264, Mai
16/92. D r. 59/92).
30. Incapacitatea de a dobândi imo­
bile rurale de către străini, fiin d per­
sonală şi absolută, împedecă pe acel
în a cărei persoană este dată atât de
a poseda cât şi a f o r t io r i de a reclamă
posesiunea unui im obil rural, căci pen­
tru a reclama cu succes un lucru, tre­
bue neapărat ca dreptul invocat pentru
evicţiune să fie mai tare decât al stă­
pânului. A stfel fiind, dacă într’un pro
ces ambele părţi sunt lovite de această
incapacitate, reclamantul cel dintâi e
desbrăcat de orice drept de a reclamă,
căci dacă posesiunea pârâtului e pre­
cară, posesiunea reclamantului, dacă i
s’ar da câştig de cauză, ar aveâ tot
acest caracter de precaritate, şi dar,
după principiul „in p a ri causa m e lio r
est co n d itio possidentis“ rămâne ca
posesiunea pârâtului să fie menţinută
faţă cu reclamantul, cedând numai
unei pretenţiuni bazată pe un drept
mai consistent decât al său, sau faţă
cu deposedarea violentă ori doloasă,
căci în acest caz chiar precaristul are
acţiunea de reintegrare.— Un drept de
această natură ar f i şi existenţa unor
drepturi câştigate, a căror continuare
se garantează printr’un aliniat special
al art. 7 din constituţie. — Insă după
legea din 20 August 1864, evreii erau
Codul civil
opriţi numai de a cumpăra imobile în
România, putând dar prin orice alt
m ijloc legal de dobândire, a ajunge la’
posesiunea legală de imobile. Deci,
evreul care sub imperiul acelei leg i a
cumpărat un im obil rural, pe care
sub imperiul actualei legi l’a vândut
unui alt evreu, desbrăeându-se ast­
fel de bună voe de orice drept
câştigat, azi când vine şi cere resti­
tuirea imobilului vândut, nu se poate
prezintă decât cu însuşirile ce-i acordă
pentru aceasta legea actuală; or, acea­
stă lege îi deneagă calitatea necesară.
Astfel fiind, el n’are calitatea de a in­
voca nulitatea vânzării făcută, înte-
meiându-se pe art. 7 constit. —•Dacă re­
clamantul, în această eventualitate,
cere preţul care reprezintă valoarea
imobilului vândut această cerere ar fi
admisibilă numai atunci când cumpă­
rătorul nu i-ar f i numărat preţul vân­
zării, şi aceasta, nu din punctul de
vedere al dreptului strict, ci pe baza
principiului de echitate „nem o in de-
trim e n tu m a lteriu s lo c u p le tio r fie r i
jjotest“. (Trib. Suceava, Mart. 8/93. D r.
33 93).
31. Persoanele morale, înfiintate pe
teritoriul unui stat strein, neavând un
statut personal exteritorial, nu pot e-
xerc-ita drepturi în altă tară, de cât
unde au luat naştere, fără a fi recu­
noscute de autoritatea ţării, în care
voesc să-şi exercite acele drepturi. In
ce priveşte însă persoanele morale,
necesare, cum sunt cireumscriptiunile
administrative, din moment ce în Sta­
tul, din care fac parte, sunt recunoscu­
te. ele pot exercită toate drepturile
civile în Statul unde sunt astfel re­
cunoscute, afară de drepturile re­
zervate naţionalilor într’un interes de
conservare economică şi socială sau de
ordine publică. Intre aceste drepturi e
şi acela de a dobândi şi posedă imobile
pe teritoriul naţional. (T r ib . Bacău,
Drept. No. 43/95).
32. D in moment ce este stabilit
că moştenitorul străin are dreptul la
valoarea im obilelor rurale, ce fac par­
te din succesiune ab-intestat, la care
este chemat, urmează neapărat că şi
streinul, instituit ca legatar de imobiîe
rurale, are acelaş drept, căci testato­
rul este presupus că a înţeles să se
raporteze la lege în privinţa întinde-
rei, ce are a se da dispozitiunilor sale
testamentare. (Cas. S. Unite, Dec, 110,
97. B. p. 668).
33. Nu se poate propune pentru pri­
ma oară în casaţie m otivul întemeiat
pe faptul, că cumpărătorul unui pă­
mânt rural eră străin, şi deci nu pu­
teâ cumpără un asemenea pământ,
dacă n’a fost propus la instanţa de
fond. (Cas. I 192/900, B. p. 643).
34. îm prejurarea că acţiunea în re­
537U7» — C o d u l C i v i l a d n o t a t
S T R Ă IN II ŞI DREI’ IT'RII.F. CIVILE Art. 11
vendicare, făcută de către un străin re­
lativă la un im obil rural, a fost intro­
dusă după promulgarea m odificare!
Constituţiei din 1879, care opreşte pe
străini de a dobândi imobile rurale, nu
poate fi o cauză de neadmisibilitate a
acestei reclamaţi uni, când este cons­
tant, că acel străin a avut proprietatea
imobilului revendicat, înainte de pro­
mulgarea Constituţiei, căci în aseme­
nea caz, nu este vorba despre dobân­
direa vre unui drept de proprietate, ci
despre respectarea unui asemenea
drept. (Cas. I, 365/900. B. p. 1182).
35. Streinii se bucură în deobşte în
România de aceleaşi drepturi civile, de
cari se bucură şi românii, afară de ca­
zul unde legea ar hotărî altfel, şi acest
principiu, proclamat de art. 11 c. e., a
fost reprodus şi de proced. civilă-în art.
54. A stfel dreptul de a cere justiţie
fiind un drept civil, toti străinii se bu­
cură de el şi trib. române nu pot re­
fuza protecţiunea lor streinului, care o
reclamă, (Apel. Buc. I I I . 101/901, Curier
Jud. 44/901).
36. Simplul fapt că un strein s’a sta­
tornicit în România nu-i conferă na­
ţionalitatea română şi el nu poate be­
neficia de dispoziţiunea de favoare
coprinsă în art. 46 al convenţiei de la
Paris din 1858, care are de scop a sta­
bili egalitatea politică şi civilă între
toti locuitorii ţării româneşti, ridicând
p rivileg iile pentru moldo-valahi. Strei­
nii stabiliţi în tară, cari au perdut na­
ţionalitatea străină, dar n-au dobândit
nici pe cea română, nu pot invocă le­
gea română relativă la divorţ. (A pel
Iaşi II, 39/903, Drept. 25/903).
37. Dreptul de a cere şi dobândi jus­
tiţia, fiin d un drept civil, şi străinii
având în România bucurarea şi exer­
ciţiul drepturilor civile, tribunalele ro­
mâne sunt astăzi şi erau, chiar îna­
inte de reviziuirea I ’rocedurei civile,
competente de a judecă orice contes­
taţii între străini, chiar nedomiciliati
în ţară. (Trib. Covurlui I, Curier Jud.
3/904).
38. Dacă după art. 11 c. civ. şi art.
54 Pr. civ. tribunalele române sunt
competinte a judecă toate pricinile din­
tre streini, când însă este vorba de ce­
reri relative la executarea unor dispo­
ziţii testamentare, care conform art. 63
al. I şi I I Pr. civ., urmează să se în-
drepteze la trib. locului unde s’a des­
chis succesiunea, această competentă
încetează dacă testatorul, în speţă un
străin, a murit în străinătate şi dacă
acele cereri nu sunt privitoare la imo­
bile situate în România. (Trib. Mehe­
dinţi I, D r. 26/907).
39. Autorizaţiunea cerută de codul
comercial pentru înfiinţarea de su­
cursale pe teritoriul român a societă­
ţilor anonime străine nu e conferă-
Art. 12 DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Codul civil

toare de p riv ile g ii şi avantaje, ci o pot fi aplicabile şi persoanelor morale

simplă modalitate a autorizărei ob- \ căror existentă interesând in primul
şteşti dată de tribunal societăţilor rand statul şi ordinea publica, ele nu
noastre româneşti. pot fi create decât de puterea
P rin urmare, violează art. 4, alin. 1, toare. (Trib. Ilfo v , I v . D r. rfU/Ji-i,
litera B, Comisiunea de apel când con- p. 238).
sideră ca bancă p rivilig ia tă pe The 41. A rt. 11 c. civ. n a abrogat legea
Bank o f Roumanie din Bucureşti, su- din 20 August 1864, care a iost m vi-
cursala unei bănci existente în Lon- goare până la 13 Oct. 1879, când sa
dra, şi o impune astfel cu 50 bani la revizuit art. 7, § 5 din Constitutie.
m ia de lei din capital, în loc de a o (Trib. Dorohoi, 1915; Curier Jud. 59/910,
impune la patenta fix ă la care se im- p. 483). .
pun toate băncile. — (Cas. H I, 7 Oct. 42. Facultatea de a sta in justiţie
1911, B. p. 1317). fiind recunoscută^ ca un drept natural
40. D in moment ce persoanele mo- şi într’o egală măsură străinului ca şi
rale române au nevoe de o lege pentru naţionalilor, străinul poate traduce
a puteâ aveâ o existentă juridică, cu înaintea unui tribunal din Komania,
atât mai mult această form alitate este pentru datorii contractate m ţara
esenţială unei persoane morale străi- străină, fie pe un roman,^ lie pe un
ne, de oarece numai puterea legiui- străin, căci legea, recunoscandu-le ace-
toare este în măsură a examinâ dacă leaşi drepturi private, ca consecinţa li
o asemenea persoană poate să existe se recunoaşte m aceleaşi condiţii şi
şi să se bucure de drepturi în tara posibilitatea de a şi le v a lo n i ica in
noastră. Deşi prin art. 11 din codul ci- justiţie. (C. A p el Constanţa, 4 din 21
v il se recunoaşte străinilor dreptul de A pril. 1923. Justiţia Dobrogei 1/924).
a se bucură în România de aceleaşi 43. A se vedea : A rt. 2, Index şi no-
drepturi civile de cari se bucură şi ro- tele respective; A rt. 13 nota 11 şi Index
mânii, totuşi aceste dispozitiuni nu cu notele respective.
Art. 12 (A b ro g a t 1). — Străina ce se va căsători cu un R o ­
mân se va considera de Româncă. (Civ. 19, 93, 1753 urm.;
Civ. Fr. 12).
T ex t. f r . A r t . 12. — L ’étrangère qui aura épousé un Français suivra la
condition de son mari.
Doctrină străină.
A u b r y e t Rau, I, § 73, n. 2 ; p. 266 ; I, 5-a ed. p. 396— 398, 405, 408, 409, 417 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, 424— 428. 430, 478, 481, 482;
B e u d a n t , I, p. 56, 57 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a I, p. 622;
D a llo z , Rép. D roits civils, 151 urm . ; Suppl. D roits civils, 111 urm., 125;
D e m o l o m b e , I, 183, 184; I V , 111;
Hue, I, 263, 265;
L a u r e n t , I, 348, 349;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 102 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, N o. 920—2°; III, ed. 2-a, N o . 248-2°:
W e is s , I, p. 145, 359, 360, 505, 507-509, 511, 513.

Doctrină românească.
2-a, p. 879) ; D ro it ancien et moderne de
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 308 urm. ; (II, ed.
la R oum anie: p. 13, 14: Observaţie sub. T rib. civil M arseille 13 N ov. 912, D reptul
77/913; Observaţie sub. C. A p e l Bucureşti s. I, 95 din 24 A p r il 1915, Dreptul 51/915;
F i l i t i i). Io a n , Care este, după legea română, efectul schim bării în tim p u l căsătoriei a
n aţionalităţii solului asupra naţionalităţii fem eii?“, D reptul 5/912 şi P a g in i Juri­
dice 85/912 ;
N a c u , I, p. 136, 137, 146, 147, 151, 474 ;
V d l t u r e s c u G r . „Efectele n a tu ra liză rii soţului după căsătorie, asupra naţion a lită ţii so­
ţiei sale“. Dreptul 79/911.
Jurisprudentă. din îm prejurarea că soţul n’are o na­
ţionalitate, fie din cauză că legea na-
1. Fem eia îşi conservă naţionalita- ţională a soţului nu-i conferă acest
tea sa de origină, ori de câte ori prin avantagiu. (A p el Iaşi I I , 32/903, D r e v t
căsătorie nu poate să obţină alta, fie 25/903).
1) A se vedea Legea şi N ota dela pag. 47

— 82 —
Codul civil COMPF.T. TRIB . HOM. F A Ţ Ă CU S T R Ă IN II Art. 13

2 Soţia deşi de origină greacă, de- va recăpătâ calitatea de româncă, iar

vine româncă prin căsătoria sa cu un prin art. 12 se arată că străina ce se
r o m â n şi ea îşi păstrează calitatea de căsătoreşte cu un român, se va con-
româncă chiar în urma desfacerei că- siderâ ca româncă, fără a se m ai zice
săioriei prin moarte sau divorţ întru nimic de conditiunea ei când va de­
cât legea nu prevede contrariu. veni văduvă, rezultă că străina căsa-
P rin urmare, sofia păstrSndu-şi a- torită cu un român şi devenind vadu-
ceastă calitate poate dobândi imobile vă, îşi păstrează naţionalitatea dobân-
rurale. (Trib. Roman, 437/910. Curier dită prin căsătorie, adică rămâne tot
Jud. 81/912). româncă. (A p el Buc. I, No. 95, 1915 ;
3. D in faptul că prin art. 19 din co- „Dreptul“ 1915, p. 402; Curier Jud.
dul civ il se spune în mod expres că 52/915, O. A p el Buc. s. I, 54 din 2 Mart
românca care se va căsători cu un 1923. „Dreptul“ 37/923, Pand. Rom. 1924,
străin, va urma conditiunea soţului. I I I , 36, Jur. Gen. 1923, No. 1186).
şi se adaogă că, devenind văduvă, ea
Art. 13 ( A b ro g a t 1). — Străinul, chiar când n’ar aveâ reşedinţa
sa în România, va putea fi tras înaintea tribunalelor Române
pentru îndeplinirea obligaţiunilor contractate de dânsul în
România, sau în ţară străină cu un Român. (Civ. 11, 14; Pr.
civ. 54, 58, 59, 75, 106; C. p. 5; Const. veohe 11; Tratat de
Pace Versailles 28 Iunie 1919 (Mon. of.V7/1920), Art. 304: Civ.
Fr. 14).
T>>xt. f r . Art. l i . — L ’étranger, même non résidant en France, pourra
être cité devant les tribunaux français, par l ’exécution des obligations par lui
contractées en France avec un Français; il pourra être traduit devant les tri­
bunaux de France, pour les obligations par lui contractées en pays étranger
envers des Français. ,
Doctrină sirăină.
A u b r y e t Rau, I, 5- a é d ., p. 526, 883; V III, p. 135— 136, 1 3 9 -1 4 1 ,1 4 3 -1 5 0 ; § 748] b is
n. 27 ;
B a i :d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 631, 647— 650, 652— 659, 661, 663, 664, 693, 695— 701,
703, 705, 70ô ;
B e u d a n t , I, 90;
D a l l o z , Rép. D ro its civils, 257 u r m ., 301 urm., 352 urm .; Suppl. D roith civils, 158 urm.
179 urm ., 215 urm . ;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 29 b is, I V ;
D e m o l o m b e , I, 217, 249, 250, 251 b is , 261, 2 6 1 -2 «, 2 6 1 -4 », 266;
G l a s s o n , I, p 3U7 urm . ;
Huo, I, 269, 279, 280, 283;
L a u r e n t , Dr. civ. int., III, 39 urm., 41 u rm .;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 77 u r m .;
W e is s , I, p. 70, 733, 736, 738-740, 748-751, 778, 782, 784, 788.

Doctrină românească.
A i.exandresco, I, ed. 2-a, p. 231, 353 urm., 366; (V , p. 359— 362; V II, p. 453 n. 4). D ro it
ancien et moderne de la Roum anie, p. 285, 286, 287 ; Observaţie sub. C. A p e l G alaţi
s. I, 24 din 14 Oct. 1906, Dreptul 73/906; Observaţie sub. C urtea de C asaţie din
Rom a, 10 Iunie 1920, T rib u n a Juridică 11— 12/922;
Comnen P. N. Nota sub T rib u n a lu l Ilfov s. II com. 7772 din 18 Oct. 1921. Pan d. Rom.
1922, II, 243;
D is e s c u G. C., „ S tră in ii evrei p ă m â n t e n i Dreptul 52/902;
M â n d r e a N . Adnotaţie sub C as. II, 286 din 28 Iunie 1^02, C u rie r Jud. 52/902:
M a xim G. I)im. „ Efectele n a tu ra liz ă rii“. D r e p t u l 31/924.
M e it a n t G e o r g e , „S tră in ii în faţa ju s tiţie i“, Dreptul 84/906; 14, 17, 26, 35,39, 50, 59,
70, 8 i1/907;
N a c u , I, p. 158 urm .;
P e t r o v i c i G. Nota sub T rib u n a lu l Ilfov s. II com. 7772 din 18 Oct. 1922. P a n d . Rom.
1922, II, 246 ;
V e l e s c u A l e x ., Nota sub C. A p e l Buc. s. III 96 din 8 A p ril. 1922, C. Jud. 3/923;

1) A se vedea Legea şi N o ta dela pag. 47.

— 83 -
 COMPET. T R Ili. ROM. F A Ţ A CU S T R Ă IN II
Codul civil
Art. 13

IN D E X A L L - 'A R E T IC le). acea persoană morală se poate cita

la tribunalul unde se află sucursala,
L im it a t iv ă en u m era re IO.
A c t d e g u v e rn ă m â n t 12. ,
M o b ilia r e a cţiu n i 7.
îndeplininclu-se şi actele de procedura
A c ţ iu n e in d ire c tă 4. prin acea sucursală si aceasta reese
O b lig a ţiu n i c o n tra c ta te
A c ţ iu n i m o b ilia re 4.
A c to r seq u itu r fo ru m rei M4-’ din art. 75 al. I I , pr. civ. (A p el F o c ş .'
O m is iu n e esen ţia la o.
2, 4. . . .
O rd in e p u b lic ă 13.
I Nov. 24''80, D r. 6/80; A pel Focşani l i,
A g e n ţ i d ip lo m a tic i o.
A r b it r a i trib u n a l 14.
P e rs o a n ă m o ra lă 3. Nov. 29/84, D r. 3/84).
P r o c e d u ră c i v ilă 9. 4. După principiul a cto r sequ itur
A s ig u r a r e 4.
Q u a s i-d e lic t i, 12.
C ă să to rie 10.
R e c h iz iţ ie 12. fo ru m re i acţiunile mobiliare se in:
C ita ţie 3.
C o m p eten ţă 1-14. R e c ip r o c it a te 6. dreptează la domiciliul pârâtului. 51
C o n s u li 5, R e c u r s 7, 8. e^ceptiunea la acest principiu, preva:
C o n v e n tiu n i R e n u n ţa re 6.
e c o n o m ic e
R e ş e d in ţă 10. zută de art. 13, se aplică numai atunci
11 .
C u rte de c a sa ţie 7. R o m â n ă le g e c-ând reclamantul este roman si cand e
S o c ie ta te 3, 4, 12. vorba de obligaţiuni contractate m Jtso-
D e lic t e I.
S tate 11.
D e r o g a r e 13.
S ta t g e rm a n 14. mânia. A stfel o societate romana
D ip lo m a tic i a g e n ţi 5.
D iv o r ţ 9. S tat stre in 3, 12. care a asigurat m arfa din un vapor
D re p t in te rn a ţio n a l 5. S tat tu rc 12. străin cufundat de alt vapor al unei
E n u m e ra re a e n u n c ia tiv a S tre in ă le g e 7.
S tră in ă ta te 3. companii străine, în acţiunea de daune
10- . . . „n
E n u m e ra re lim ita tiv a 1<>. S tră in i 1-4. contra acelei companii reprezintă drep­
E v r e i 8.
S u cu rsa lă 3, 4.
S u p u s g e rm a n 12.
turile vaporului înecat, si m atare caz
E x c e p ţie I I, 13.
S u p u s rom â n 2. îi se poate opune toate exceptiunne
F r a n c e z f>.
G erm a n S tat 14. S u p u ş i s tră in i 8 inerente calitătii de străin, deci şi ne-
T ra ta tu l de V e rs a n le s 14. eompetinta tribunalelor romane, de şi
Im u n ita te 5. ^
T r ib u n a l a rb itr a i m ix t 14.
In c o m p e te n ţă 13.
T r ib u n a l F r a n c e z 6. acea companie are în Romania o su­
In te rn a ţio n a l d rep t 5.
In te rp re ta re 7.^ ! T r ib u n a l G erm a n 14. cursală şi un agent, căci aceasta ser-
L e g e rom ân ă __7, j T r ib u n a l stră in 6. vă numai pentru reprezent^tiu^ca
, T u r c 12.
L e g e s tre in ă 7.
| V e r s a ille s - T r a ta t 14. afacerilor contractate în . Romania,
L im in e litis 13.
adică o reşedinţă de atribuţiune. (ir ib .
Jurisprudents. Covur. I, Iun. 5/80, D r. 6/80). .
5. Consulul străin n’are dreptul nici
1. Art. 13, ne făcând disţinctiune calitatea de a contestă competinţa^ tri­
restrictivă., ci enunţând într un mod bunalelor române, căci el ne-avand ca­
generic, vorba de oblif/aţiuni con ţi a d a ­ racter diplomatic prin postul pe caro
té, iii mie nu autoriză a se restrânge a- îl ocupă, ci fiind numai un reprezen­
plicatiunea acestui articol numai la o- tant al intereselor comerciale ale su­
bligaţiunile născute din contraci, de puşilor ţărei sale află tori m Romania,
oarece este recunoscut în principiu ca nu poate beneficiâ de im unitatile şi
obligaţiunile se nasc şi din delicte si specialele favoru ri cari după dreptul
quasi-delicte, şi pentru aceste nn se internaţional, sunt acordate agenţilor
vede că legiuitorul să fi stabilit aittel. diplom atici; astfel consulul străin poate
(\ p e l Focş. I, Nov. 24/80. D r. 6/80). fi chemat a răspunde de faptele sale
2. Din art, 13, care deroagă la prin­ din care pot naşte raporturi nuridice
cipiul a cto r sec/uitur forum, rei, reese înaintea trbuunalelor romane de către
cel mult că străinii se pot prevala in români. (Trib. Iaşi, IV , Oct. 25/85, D r.
România de art. 13, întocmai ca roma­
66 /86 )
nii, citând pe străini înaintea tribuna­ 6. Renunţarea la facultatea acorda­
lelor române dacă tocmeala s a tăcut tă prin art. 13 se regulează tot dupa
în România, nu însă că străinii au xa- principiul reciprocităţii si ea nu se
cultatea de a cita înaintea tribunalelor poate deduce din singurul iapt al re-
lor pe supuşii români sau pe străinii clamaţiei, adresată unui Trib. strenii.
dom iciliaţi în R o m â n i a , dacă tocmeala A stfel fiind, românul reclamant m
s’a făcut în tara lor. (Gas. I, 338/Oct. Franţa şi condamnat de Trib. francez
29/80. B. p. 349). nu perde dreptul de a se mai adresa cu o
3. Din art. 13 reese că tribunalele ro­ asemenea cerere la Trib. romane, pe
mâne sunt competinte a judeca recla- cât tim p francezul reclamant m Kom li­
raatiunile ridicate de un roman contra nia şi contra căruia s’au pronunţat
unui străin, nu numai în cazurile cana Tribunalele române are dreptul de a
obligaţiunea este contractată in Ro­ se adresă cu aceiaş cerere la lrib .
mânia, dar şi în cazul cand obliga­ francez. (Cas. I, 224/96, B. p. 940).
ţiunea va f i contractată în straina- 7. Misiunea Curţei de Casaţie fiind
tate. Şi acţiunea urmează a se adre­ de a menţine uniform itatea în aplica­
sa la tribunalul locului unde s a în­ rea legilor române, urmează ca inter­
cheiat conventiunea dacă s’a încheiat m pretarea eronată dată de o instanţa de
România, iar dacă s’a încheiat in străi­ fond unei legi streine, numai atunci
nătate la tribunalul dom iciliului recla­ poate servi ca m ijloc de casare, cana
mantului. In caz însă când se reclama acea interpretare ar fi cauza unei eon-
în judecată o persoană morala care travenţiuni la legea română, căci nu­
n’are domiciliu în România dar are m ai într’un asemenea caz se poate zice
biurouri de administratiune (sucursa-

84 -
Codul Civil COMPKT. TRIB. ROM.
„x legea română a fost violată. (Cas.
I 308/98, B. p. 392).
’ 8 . Dispoziţia articolului 13 se poate
invocă şi de evrei de oarece dânşii nu
sunt- prin aceasta chiar streini, decât
dacă s’ar dovedi că sunt supuşi vre­
unei protecţii străine. P rin urmare,
dacă Curtea de ’A pel se declară incom­
petentă, fără a răspunde nimic la m ij­
locul de apărare bazat pe art. 13, co­
mite o omisie esenţială, de oarece în
virtutea acestui articol eră competin-
te să judece afacerea afară numai da­
că s’ar fi dovedit că reclamantul eră
supus strein. (Cas. II. 286/902, B. p.
857).
9 Tribunalele române sunt compe­ Statul străin în virtutea dreptului său
tente de a judecă acţiunile de divorţ,
c h i a r dacă litiganţiî ar fi streini. ^A-
ceasta nu se m ai poate discuta astăzi,
în urma m odificărilor aduse Codului
de Procedură civilă în 1900, care prin
art. 54 a dat form al în competenţa T r i­
bunalelor ordinare toate prigonirile
dintre orice împrecinaţi strein i atât
civile, cât şi cele ce le sunt date în că­
dere prin alte legi. (Trib. Covui-lui I,
Dreptul 68/905).
10. Dispoziţiunile art. 13 din codul pentru hrana armatei otomane şi că
civil, privitoare la chemarea înaintea
instanţelor române a străinilor care
n'ar aveâ reşedinţă în România, pen­
tru obligaţiunile contractate în Româ­
nia sau în ţara streină cu un Român,
fiind numai enunciative, iar nu lim ita­
tive, se pot aplică şi în materie de că­
sătorie, observându-se însă formele re­
lative la validitatea căsătoriei, după
legile ţă rii în care căsătoria a fost
contractată. (A p el Craiova I, D r. 73,
911, p. 582).
11- Dispoziţiunea art. 13 din codul convenţie, să fie judecate de tribuna­
civil, care prescrie că Românul^ nu
poate chemă în judecată în România
pe străinul cu care a contractat dânsul
chiar în ţară străină, creează un drept
excepţional numai în favoarea Româ­
nilor ce au contractat cu un străin.
Acest drept nu se poate întinde şi în
favoarea străinilor, chiar dom iciliaţi
în România, cari au contractat cu un
alt străin, pentru că art. 13 din codul
civil stabileşte o derogaţiune de la art.
11 din acelaş cod, care asimilează pe
străini cu Rom ânii în ce priveşte
drepturile civile.
In principiu, convenţiunile comer­ tere aplicaţiunea diferitelor disp. ale
ciale încheiate între diferite State nu
au de scop altceva de cât a strânge
cât se poate mai mult între Statele
amice relaţiunile dintre dânsele, de_ a
asigură supuşilor respectivi protecţiu-
nea şi siguranţa cea mai mare, precum
şi de a le acordă acestora şi cele mai
mari facilităţi în daraverile lor, fără
însă ca printr’aceste convenţiuni să se
poată schimbă legile economice chiar
ale acelor State, şi de a acordă şi fa ­
— 85 —
faţa <:r străinii Art. 13
voruri pe cari legile unui Stat le a-
eordă numai propriilor lor supuşi.
Din convenţiile încheiate de Româ­
nia cu diferite State nu reiese nici fo r­
mal, nici indirect, ideia că prin aceste
convenţiuni, încheiate de România eu
Elveţia, Italia, Germania, A n glia şi
Rusia, România să f i voit să deroage
dela favoarea acordată prin art. 13 din
codul civil numai Românilor. (Cas.
I I I , 7 M artie 1913, B. p. 530).
Instanţele judecătoreşti române
sunt competinte, conform art. 13 c, civ.,
să judece acţiunea unui român în con­
tra unui Stat străin ori de câte ori
acţiunea nu are de cauză un act de
guvernământ, adică un act săvârşit de
politic, a suveranitătei sale.
Prin urmare, Statui Otoman răspun­
de, conform art. 1000 c. civ., de faptul
agenţilor1săi, cari au ridicat făina, pro­
prietatea unei societăţi^ române, de pe
bordul vaselor aflate în portul Con-
stantinopol, înainte de a fi descărcată,
fără îndeplinirea vre-unei form alităţi
şi fără a o plăti, dacă instanţa de fond
constată că Statul Otoman n’a putut
dovedi că făina a fost rechiziţionată
deci actul care a dat naştere la răspun­
dere nu intră în categoria actelor de
guvernământ. (Cas. secţiuni-unite. No.
11, din 18 Iunie 1915; „Juruispr. Rom.“
1915, p. 578, Curier Jud. 76/915; In ace­
laş sens: Trib. I lfo v s. I I com. 7772 din
18 Oct. 1920. Dreptul 6/921; Pand. Rom.
1922, II, 243).
13. Dispoziţiunile art. 13 c. civ. rom.
nefiind de ordine publică, românul
care contractează cu un străin, poate
conveni ca diferendele rezultate din
lele ţărei străinului. Acţionat de ^ro­
mân înaintea tribunalelor române,
străinul poat invocă excepţia de in­
competenţă in lim ine litis, adică in­
dependent de amânări procedurale, la
primul termin când se discută acţiu­
nea. (C. A pel Buc. ş. I I I , 96 din 8 A p ril
1922, Curier Jud. 3/923).
t4. Di n diferitele disp. cuprinse în
secţiunile I I I - V I I inclusiv ale tratatu­
lui de pace dela Yersailles, rezultă că
Trib. arbitrai mixt, prevăzut de art.
304 a fost instituit în scopul de a re­
gulă neînţelegerile la care ar da naş­
tratatului, referitoare la raporturile
de drept privat ale supuşilor Puteri­
lor aliate sau asociate cu Statul ger­
man sau supuşii germani. P rin creia-
rea acestei jurisdicţiuni nu s’a urmă­
rit câtuşi de puţin a se restrânge, mo­
difică, sau suspendă competenţa in­
stanţelor judecătoreşti ale Pu terilor
aliate sau asociate, eu privire la regu-
larea conflictelor de drept privat — în
general — între supuşii lor şi acei ai
Art. 14 COMP ET. TRIB. ROM. F A Ţ Ă CU S T R Ă IN II Codul civil

Statului german, iar dacă o restrictiu- „gea sa naţională nu se opune la a-

iie sau suspendare de competentă se „ceasta.“
poate desprinde din textul şi spiritul Din aceste dispoziţiuni rezultă că,
acestor dispoziţiuni, ea este privitoare deşi — în pricipiu — Tribunalul ar­
numai la tribunalele nationale germa- bitrai m ixt este competente să judece^
ne, considerate de către Pu terile cari orice diferende relative la contractele
au dictat pacea, ca neprezenţând su­ încheiate, înainte de punerea în vigoa­
ficiente garanţii, de im partialitte pen­ re a tratatului, între supuşii Puterilor
tru supuşii lor. aliate sau asociate şi supuşii germani,
Acest principiu reese clar din însăşi totuşi, o atare competintă nu exclude
termenii art. 304, care prin al. 2 de pe aceea pe care o au, după legile ta­
sub lit. b., spune textual următoarele: rei Îor, Tribunalele naţionale din Sta­
...„toate diferendele oricari ar fi _ele, tele aliate sau asociate, ci dimpotrivă,
„relative la contractele încheiate îna­ competenta acestora are precădere şi
i n t e de punerea în vigoare a tratatu­ exclude pe aceea a Trib. arbitrai mixt,
l u i de fată, între supuşii Pu terilor a- eu facultatea pentru supusul Pu terii
„liate sau asociate şi supuşii (ressor­ aliate sau asociate, care ar f i interesat
tissa n ts) germani, vor fi regulate de în cauză, şi numai pentru acesta, de
„Tribunalul arbitrai mixt, cu exeeptiu- a deferi pricina Tribunalului arbitrai
„nea diferendelor cari, prin aplicatiu- mixt, prin derogare dela regulele de
„nea legilor Pu terilor aliate, asociate competentă prevăzute în legile tării
„sau neutre, sunt de competenta tr i­ sale şi întrucât aceste legi nu i-ar in­
b u n a lelor nationale ale acestor din terzice form al această cale. (Cas. I I I ,
„urmă puteri. In acest caz, aceste di­ 1563 din 12 Dec. 1923, Jurispr. Gen. 1924
fe r e n d e se vor regulă de către aceste No. 171; Jur. Eom. 1/924, Pand. Rom.
„tribunale nationale, eu excluderea tri­ 1924, I, 128; Curier Jud. 20/924, Dreptul
bu n alu lu i arbitrai mixt. Supusul (res 2/924).
„sortissant) interesat al unei Puteri a- 15. A sevedeâ: A rt. 2 cu notele 8, 6,
J ia te sau asociate, v a putea totuşi a- 9, 31; A rt. 5 cu notele 3, 4, 12, 13, 24, 32;
„duce afacerea înaintea tribunalului Art. 11 cu notele 1, 15, 16.
„arbitrai mixt, afară numai daeă le-

Art. 14 (A b r o g a t *). — Românul va puteâ fi tras înaintea unui

tribunal Român pentru obligaţiuni contractate de el în ţară
străină, chiar cu un străin. (Civ. 2, 13, 15; Pr. civ. 75, 76,
106, 107; C. p. 4, 5; Civ. Fr. 15).
Text f r . Art. 15. — Un Français pourra être traduit devant un tribunal
de France, pour des obligations par lui contractées en pays étranger, même
avec un étranger.
Doctrină străină.
A u b r y kt R a u , V III, p. 142, 143;
B a u d r y e t F o u r c a d b , Des personnes, I, 666— 670;
D a l l o z , Rép. D roits civils, 242 urm., 289 urm .; Suppl. D roits civils, 151 urm., 175;
G l a s s o n , I, p. 307 ui-m. ;
Hue, I, 283 ;
M q u r l o n , ed. 7-a I, 77, 78;
W e is s , I, p. 754, 755.
Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 231, 353 urm., 366; ( V , p. 359— 362). D ro it ancien et mo­
derne de la Roumanie, p. 286 ;
M a x i m G. Dim., „ Efectele n a t u r a l i z ă r i i D reptul 31/924;
M e i t a n i G e o r g e , „S tră in ii în fata ju s tiţie i“, Dreptul 84/906 ; 14, 17, 26, 35, 39, 50, 59,
70, 80/907 :
N a c u , I, p. 158 u rm .

Art. 15 2). ( Abrogat art. 106 Proc. civ.).

1) A se ved eâ Legea şi N o ta d e la p a g . 47.

2) Textul vechiu al art. 15. In o r ic e m a terie, afară d c c e le c o m e r c ia le , stră in u l re cla m a n t, c a re nu
v a a v e a im o b ile în R o m â n ia , de o v a lo a r e su fic ie n tă p en iru a a sig u ră p la ta c h e ltu e lilo r d e ju d e c a tă şi a dau ­
n e lo r in te rese c e ar pu teâ re zu ltă din p ro ce s, v a ii ţinu t de a da ca u ţiu n e p e n tru p la ta a cesto ra . (C i v . 11, 14,
1675, 1676; P r . c iv . 105, 107, 392— 396; C iv . F r . 16).
A c e s t Ert. 15 este a b ro g a t p rin „N ou a procedură civilă* ca una c e d esfiin ţea ză art. 106, d m v e c h e a
p ro c e d u ră c iv ilă , c a re o b lig ă p e stră in u l re c la m a n t sau in te rv e n ie n t d e a da ca u ţiu n e în m a terie c iv ilă .

— 86 —
Codul civil C A U Ţ IU N E A JUDICATUM SO LVI Art. 16

T ex t f r . A r t. 16. — En toutes matières, autres que celles de commerce,

l ’étranger qui sera demandeur, sera tenu de donner caution pour le paiement
des frais et dommages-intérêts résultant du procès, à moins qu’il ne possède en
France des immeubles d’une valeur suffisante pour assurer ce paiement.

Doctrină străină.
Aü B R Y E T R a ü , V II I , p. 127— 182 ;
B a u d r ï e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 675, 677, 679, 681, 685;
C o l in e t C a p i t a n t , ed. 2 -a , I, p. 736;
D e m o l o m b e , I, 255, 256, 258, 266 ;
G a r s o n n e t , II, p. 395;
H ue, I, 284;
M o u r l o n , ed. 7 -a, I, p. 79 u r m .;
W e is s , I, p. 280, 760, 764. 770, 919.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a , p. 367, 368 ; ( V I I , p. 563 n o ta ); Droit ancien et moderne de la
Roumanie, p. 39, 252;
C a x t a c u z i n o M a t e i , p. 536 ;
M a x i m G. D i m ., „Efectele n a t u r a l i z ă r i i Dreptul 31/924 ;
M e i t a n i G e o r g e , „ Străinii in fata j u s t i t i e i D re p tu l 84/906; 14, 17, 26, 35, 39, 50, 59,
70, 80/907;
N a c u , I, p. 162; III, p. 490.

Jurisprudenţă. iar pe de altă parte este incontestabil

I- După art. 106 pr. civ. şi art. 15 c.
civ., numai străinul reclamant poate fi
supus la plata cautiunei ju d ic a tu m
solvi, nu însă şi străinul pârât, chiar
dacă este anelant, căci face aceasta
tot ca pârât spre a se apărâ de pre-
tentiunile reclamantului. (Cas. I, 300,
Sept. 4/72, B. p. 227).
2. P rin art. 15 c. civ. şi art. 106 pr. pentru judecarea pretentiunilor civile
civ. se prevede că orice străin recla­
mant sau intervenient, care nu va f i
domiciliat în România, va fi dator,
după cererea părţii interesate, de a da
cauţiune pentru plata cheltuelilor şi a
daunelor interese la care ar puteâ îi
condamnat pentru orice materii, afara
de cele comerciale. Această dispozi-
tiune trebue a se aplică nu numai pen­
tru străinii reclamanţi în materie ci­
vilă, dar şi pentru străinii părţi civile
care pretind daune-interese cauzate
prin delicte ori crime, pe cată vreme
legiuitorul a voit a dispensa de ase­ daune cauzate prin delicte sau crime,
menea cauţiune numai pe străinii care
ar reclama, în materie comercială, după
cum s’a exprimat expres în această
privire prin articolele mai sus citate.
Deşi prin art. 11 c. civ. se prevede că
străinii se vo r bucura în România de
aceleaşi drepturi civile ca şi Românii,
afară de cazurile unde legea ar fi ho-
tărît altfel, şi deşi în codul de proce­
dură penală nu există vre-o dispozi-
tiune pentru darea vreunei cauţiuni
de către părţile civile, totuşi trebue a
se supune străinii părţi civile de a
da cauţiunea ju d ic a tu m s o lv i pe câtă ţiune pentru străinii reclamanţi în
vreme, pe de o parte prin art. 15 c. civ.
şi 106 pr. civ. străinii reclamanţi sunt
obligaţi de a da asemenea cauţiune,
principiul că pentru rezolvarea orică­
ror chestiuni în materie penală trebue
a se aplica dispozitiunile din codul
sau procedura civilă dacă nu există
dispoziţiuni speciale în codul sau pro­
cedura penală pentru rezolvarea ace­
lor chestiuni, şi astfel după acest prin­
cipiu urmează că şi citatele art. 15 c.
civ. şi 106 pr. civ. trebue a se aplică şi
pe calea penală. Apoi, deşi prin art. 60
pr. p. se prevede în general că oricine
se v a socoti vătăm at prin vre-o crimă
sau delict v a puteâ aduce plângere şi
a se constitui parte civilă, totuşi nu
se poate deduce din acest articol că nu
se poate face pentru străinii părţi ci­
vile nici o restrictiune pentru exrcitiul
unui asemenea drept, prin obligaţiunea
de a f i supuşi la dare de cauţiune, căci
negreşit legiuitorul a înţeles că prin
citatul art. 60 să prevadă principiul
general al dreptului de a reclamă
fiin d bine înţeles că pentru exercita­
rea unui asemenea drept urmează să
se aplice şi alte texte de leg i care sunt
prescrise pentru arătarea conditiuni-
lor în care el se poate exercită, după
cum şi prin art. 66 pr. civ. se prevede
principiul general pentru dreptul de a
reclamă în materie civilă, fără deose­
bire între români sau străini, rămâ­
nând desigur ca pentru străini să se
aplice dispozitiunile ulterioare ale art.
106 pr. civ. pentru darea cautiunei j u ­
d icatum solvi. Dacă asemenea obliga­
materie penală se poate considera prea
riguroasă, fiindcă li se îngreunează
exerciţiul dreptului de a reclamâ pen-

- 87 —
 Art. 16 DOHÁXDIRF.A C A L IT Ă Ţ II DE ROMÁN Godul civil

tru nişte daune provenite din fapte ce caz va trebui să se recunoască raţiu­
nu puteau prevede, pe când diu comra nea de a obligă pe străinii reclamanţi
în materie civilă li se poate impută de a da cauţiunea ju d im tin n solvi,
lipsa de precaatiune pentru a nu fi apoi ar fi neexplicabil pentru ce n’ar
siliţi să reclame dreptul lor prin jude­ exista aceeaşi raţiune şi în cazul cânii,
cată, totuşi pe de o parte această r i­ acei străini ar urmări pretenţiunile
goare nu se poate evita decât prin re­ lor pe calea penală alături cu ministe­
form area legei, iar nu prin neaplica- rul public. (A pel Iaşi I I , Sept. 28/89 D r.
rea ei, iar pe de altă parte nu este mal 68/89).
puţin adevărat că ar fi iarăşi nedrt-pt 3. Cum în materie de petiţiune de
ca românii să fie expuşi de a fi urmă­ ereditate, când punerea în posesiune
riţi pe cale penală după reci am a fi uni lo se cere dela justiţie, cei ce fac o ase­
nedrepte ale străinilor, fără a puteâ să menea cerere au calitatea de recla­
fie despăgubiţi de către aceştia pen­ manţi; în atare calitate, dacă sunt
tru daunele şi cheltuelile ce li s’ar străini, trebue să dea ca u tio ju d ica tu m
cauza prin asemenea nedrepte urmă­ solvi. (Trib. Ilfo v , II, Sept. 21/92, D r.
r iri pe calea judecăţii penale, în cazul 61/92).
când acei străini 11’ar aveâ nici domi­ 4. Excepţiunea judicatum , solvi, după
ciliu nici avere în Eomânia. In tot ca­ art. 106 pr. civ. nu poate fi invocată
zul, dacă interpretarea forţată a legii în prima instanţă decât înaintea ori­
în sensul de a nu se cere nici o cau­ cărei apărări asupra fondului; iar în
ţiune dela străinii părţi civile pare apel, ea constituind o excepţiune di-
posibilă atunci când aceştia îşi exer­ latorie, iar nu peremtorie, nu poate fi,
cită acţiunea civilă deodată cu cea pu­ în nici un caz, admisă în temeiul art.
blică, apoi asemenea posibilitate de 331 pi\ civ., după care nu se poate pro­
interpretare nu mai poate aveâ loc în duce în apel excepţiuni existente la
cazul când străinii ar exercită acea prima instanţă şi cari nu s’au invocat
acţiune direct înaintea instanţelor ci­ acolo, afară de excepţiunile peremto-
vile, conform art. 8 pr. p. căci atunci rii. Deci tribunalul cu drept respinge
virtualmente trebue a se procede con­ excepţiunea ju d ic a tu m solvi, invocata
form procedurei civile, şi prin urmare pentru prim a oară înaintea sa ca in­
trebue a li se aplica art. 106 pr. civ. stanţă de apel. (Cas. I, 74/Febr. 29/93,
P rin urmare, dacă pentru asemenea B. p. 124).

Art. 16 '). (A b r o g a t art. 7, 8 şi 9 din Constituţia veche).

Doctrină românească.
A lexandresco , D ro it ancien el moderne de la Roumanie, p. 23.
N a c u , I, p. 137, 138, 144, 153, 216.

O T e x t u l v e c h i l i a l a r t . 16. -S tră m u l ca re va v o i a se n atu ra liza în R o m â n ia , va fi d a tor a c e r e natu-

ralazaţiunea p rin s u p lică c ă tre D o m n » arătând c a p ita lu rile , starea) p ro fe siu n ea sau m e seria co e x e rc ita , şi
v o in ţa d e a-şi s ta to r n ic i d o m ic iliu l pe te rito riu l R o m â n ie i. D a c ă stră in u l, du pă o a sem en ea c e r e r e va lo c u i 10
a m în ţara, şi d a că p rm pu rta re a şi fa p te le sa ie v a d o v e d i că este fo lo s ito r tă rii, adu narea le g iu ito a re , după
in iţia tiv a D o m n u lu i, a scu ltâ n d şl o p m m n e a c o n s iliu lu i d e S tat, îi v a pu teâ a co rd ă d e c r e tu l d e n atu ra liza tiu n e,
c a re v a ii sa n cţion a t şi p r o m u lg a i d e D om n .
Cu toa te acestea v a pu teâ fi d isp en sat d e s ta g iu l d e 10 ani stră in u l, c a re ar ii fă cu t tă rii s e r v ic ii im ­
p o rta n te, sau ca re a r fi adus în ţară o in du strie, m v e n ţiu n i u tile sau ta len te distin se, sau c a re ar ii fo rm at în
ţa ra sta b ilim e n te m a ri de c o m e r c iu sau in d u s trie “ . (C iv . 6, 9, 87; C on st. 6—9).
A r t . 16, ca şi art. 9 C od. C iv ., a fost a b ro g a t p rin art. 7 d in C on stitu ţia v e c h e , astfel cu m a fost r e v i ­
zu it prin L e g e a din 13 O c to m v r ie 1879. Ia tă c u p rin su l a c e s te i le g i. A rt, u n ic. „ In lo c u l art. 7 d in C on stitu -
ţiu ne, c a re se re y iz u e ş te , se va p u n e u rm ă to ru l:
A r t . /. D iferen ţa d e cre d in ţe re lig io a s e şi c o n fesiu n i nu co n stitu e în R o m â n ia o p ed ică spre a d o b â n d i
d r e p tu rile c iv ile şi p o litic e , şi a le ex e rc ita .
§ i. S tră in u l fără o seb ire d e re lig iu n e , su pu s sau nesu pu s unei p r o te c tiu n i străin e, poa te d o b â n d i îm ­
p ă m â n ten irea cu c o n d iţiile u rm ă to a re :
a ) V a a dresă g u v e rn u lu i c erere a d e n a tu ra liza re, în c a re v a arătă ca p ita lu l ce posedă , p ro fe s iu n e a
sau m eseria c e e x e r c ită şi v o in ţa d e a-şi s ta b ili d o m ic iliu l în R o m â n ia .
b) V a lo c u i în u rm a a c estei c e r e r i, 10 a n i în ţa ra şi v a d o v e d i p rin fa p tele, sa le că este fo lo s ito r ei.
§ II. P o t fi scu tiţi d e s ta g iu :
a ) A c e i c a r i v o r fi adus în ţară in d u strii, in v e n ţiu n i u tile sau ta len te distin se, sau c a ri v o r fi fon d at
a c i s ta b ilim e n te m ari d e c o m e r c iu sau d e in d u s trie ;
b) A c e i c a re fiin d n ăscu ţi şi cre s c u ţi în R o m â n ia din p ă rin ţi s ta b iliţi în tară, nu s au b u cu ra t n ic i
u n ii n ic i a lţii, vre-od a tă d e v r e o p ro te c ţiu n e s tră in ă ;
c ) A c e i c a ri au s e r v it sub d ra p e l în tim p u l re sb elu lu i pen tru in depen den ţă si c a ri v o r pu teâ fi n atu ­
ra liz a ţi în m od c o le c t iv , du pă p rop u n ere a g u v e rn u lu i, p r in tr’o sin g u ră le g e şi fă ra a lte fo rm a lită ţi.
§ I I I . N a tu ra liz a re a nu s e p o a te a co rd ă d ec â t p rin le g e , în m od in d iv id u a l.
§ IV . O le g e s p e c ia lă v a d eterm in ă m odu l p rin c a re s tră in ii v o r pu teâ s ta b ili d o m ic iliu l lo r pe t e r i­
to riu l R o m â n ie i.
§ V . N u m a i R o m â n ii sau c e i n a tu ra liza ţi R o m â n i pot d o b â n d i im o b ile ru r a le în R o m â n ia .
D re p tu r ile până acu m c â ştiga te sunt re sp ecta te.
C o n v e n ţiu n ile in te rn a ţio n a le astăzi ex isten te răm ân în v ig o a r e cu toa te cla u z e le ş i term en u l cu prin s
în tr ’în s e le 1*.
A se v e d e a şi art. 8 şi 9 din C on stitu ţia v e c h e , p recu m şi nota dela art. 9 C o d . C iv . A s e c it i în a c e la ş
tim p şi art. 379 din R e g u la m e n tu l O rg a n ic , spre a se v e d e a m odu l şi c o n d iţiile cu m se fă cea n atu ra liza rea sub
im p eriu l a cestei le g i a b ro g a te .
 PIERD EREA C A U T A Ţ II DE ROMAN Art. 17
Codul civil

Jurisprudenţă. Stat, aplicabil se înţelege şi rom ânilor

1. Naturalizarea dobândită conf. art.
9 din Constituţie nu produce efecte
decât pentru viitor. Acest art. prevede
numai o înlesnire pentru rom ânii din
alte State sau pentru acei cari şi-au
pierdut calitatea de cetăţeni români,
ca să-şi recapete această calitate; nu
rezultă însă din nimic că recunoaşte­
rea cetăţeniei are efect retroactiv. (0.
Apel Galaţi I I 142/98, D rep t. 73/98).
2. Restricţiunea pusă de legiuitor,
prin art. 7 paragraful V din Constitu­
tiune, după care streinii nu pot do­
bândi imobile rurale în România^ nu
se aplică şi rom ânilor de origină, însă
supuşi ai unui Stat strein, şi cari po­
triv it art. 9 din Constituţie pot do­
bândi imediat recunoaşterea ; consti­
tuanţii găsind de folos pentru ţară să
trateze pe aceştia cu m ai multă fa ­
voare decât pe ceilalţi streini, astfel că
dânşii pot dobândi asemenea imobile
în România. (Cas. S. Unite, 8/901. B.
p. 1489).
3. Streinii, cari au cumpărat imobile
rurale, înainte de naturalizare şi au
intrat în stăpânirea lor, nu pot fi scoşi
din această posesie în mod legal, decât
prin anularea actelor de cumpără­
toare. In această situaţie nu se poate
contestă, unor asemenea deţinători de
fapt ai im obilelor rurale, dreptul de a
face acte de conservare pentru men­
ţinerea integrităţii acelor imobile, in­
tre care intră şi intreruperea prescrip­
ţiei prin intentarea unei acţiuni con­
tra acelora de al treilea, cari ar deţine
fără drept vre-o parte din imobile,
fără însă să poată executa aceea ce ar
câştigă. (Cas. I, 546/903. B. p. 1482).
4. Ceeace Constituţiunea a dispus în
favoarea rom ânilor de origină din alt
streini, e natural să se aplice şi ro­
mâncelor din regatul României, atunci
când ele se căsătoresc cu un strein,
căci, dacă în asemenea caz^ ele îşi
pierd naţionalitatea lor după^ art. 19
din Codul civil, origina lor însă nu
şi-o pot perde, prin urmare, nici avan-
tagiul ce le asigură această origină şi
care consistă în capacitatea civilă de­
plină de a dobândi orice lucruri din
România. Astfel, o româncă din R ega­
tul României, născută din părinţi ce
tăţeni români, căsătorită cu un român
macedonean, supus otoman, are capa­
citatea de a prim i prin donaţiune im o­
bile rurale situate în România. (Cas.
S. Unite, 8/901. B. p. 1489. Contra: Cas.
S. Unite 10/903. B. p. 1216).
5. Legea din 9 M artie 1880 care con­
feră calitatea de cetăţeni români locui­
torilor din Dobrogea se aplică tuturor
locuitorilor acestei provincii, fie şi
Bulgari, cari la 11 A p rilie 1877 erau
supuşi otomani şi această lege este
aplicabilă chiar copiilor m inori ai a-
cestor supuşi, întru cât anexiunea Do-
brogei n’a putut să lase fără naţiona­
litate pe copiii m inori ai noilor cetă­
ţeni români. (C. A p el Galaţi I, D re p t
83/906).
G. E v re ii născuţi în ţară şi cari au
satisfăcut legea serviciului m ilitar de­
vin prin aceasta supuşi români, întru
cât se dovedeşte că nu s’au bucurat
vreodată de protecţia străină, fără însă,
să dobândească calitatea de cetăţeni
români. P rin urmare măsurile de ex­
pulzare luate în contra lor sunt lipsite
de sancţiune penală. (Trib. I lfo v I I ,
D r. 21/907. Contra : Curtea A pel Bucu­
reşti I I I . D r. 31/907).
7. A se vedea: Art. 6. Index şi notele
respective; A rt. 8, nota 1.

C A P I T O L U L II

Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calităţei de român

Art. 17 {Abrogat *'). — Calitatea de
român se pierde :
a)Prin naturalizaţiune dobândită in ţară străină ;
b)Prin primirea fără autorizaţiunea guvernului român, a
vreunei funcţiuni publice dela un guvern străin ;
c ) Prin supunerea pentru oricât de puţin timp la v re o
protecţiune străină. (Civ. 7, 19, 20; Const. 32; Civ. Fr. 17).
Text f r . Art. 17. — L a qualité de Français se perdra, 1° par la natura­
lisation acquise en pays étranger; 2° par l ’acceptation non autorisée par le Roi,
de fonctions publiques conférées par un gouvernement étranger ; 3° enfin par
tout établissement fait en pays étranger, sans esprit de retour.
Les établissements de commerce ne pourront jamais être considérés comme
ayant été faits sans esprit de retour.

!) A se vedeà Legea şi X o ta dela pag. 47.

— 89 -
Art. 17 PIERDEREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Codul civil

Doctrină străină.
A u b r y e t Rau, I, 5-a e d . p. 433— 441, 453;
jBa u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 516— 519, 521— 525, 527, 530, 533— 535, 538— 540,
542 545 *
B e u d a n t , I, p. 68— 70, 73—75;
D a l l o z , Rép. Droits civils 480 urm .; Suppl. D roits civils 281, 282 urm .;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 49 bis, II şi III ;
D e m o l o m b e , I, 179, 180:
Hue, I, 191, 288, 290, 291, 293;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 106 urrn. :
W e i s s , I, p. 435, 445, 462, 468, 469, 471, 476, 478, 480, 481, 484, 490, 492, 493.

Doctrină românească
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 368 u r m .; D ro it ancien et moderne de la Roum anie: p. 12;
M a r in e s c u C. I o a n , Notă s u b Cas. 111,378 din 14 M artie 1922. P an d. R o m . 1922-1-248;
N a c o , I, p. 148 u r m . ;
P a n t a z i E m ., Notă sub Cas. III, 378 din 14 M artie 1922. P a n d . Rom. 1922-1-246

IN D E X A L F A B E T IC
C ă să to rie 9.
C o n trib u ţiu n e 2.
D iv o r ţ 9.
D o b r o g e a 7.
E le c to r a le liste 5.
F e m e e v ă d u v ă 9.
Fu n cţiu ne^ p u b lic ă 10.
G a rd ă c iv ic ă 1«
P a s s e p o rt 2, 3, 4, 10.
P ie r d e r e a c a lită ţii d e r o ­
m ân 1—5, 8— 10.
Jurisprudenţă.
1 Dacă românul a fost esclus din
garda civică ca străin, aceasta nu ’i
poate luâ calitatea de român, căci
calitatea nu se perde numai prin voin­
ţa cuiva, ci numai în unul din modu­
rile prevăzute prin art. 17. Şi dacă nu
există unul din modurile prevăzute
prin art. 17, prin care numai se perde
calitatea de _român, prin nimic, prin
nici o altă îm prejurare nu se poate
perde calitatea de român. Dacă dar un
român, spre a se scuti de îndeplinirea
unei sarcine impuse românilor, pre­
tinde că este străin, si pe acest m otiv
el e scutit de îndeplinirea acelei sar­
cine, prin aceasta nu se poate zice că
acela a încetat de a f i român, căci per­
derea calitătii de român nu atârnă de
la voinţa noastră, ci e regulată de lege
prin art. 17. (Cas. I I , 149/Iun. 16/78,
B. p. 210).
2. După art. 17 calitatea de român se
perde chiar în caz când pentru un
scurt timp cineva a prim it â se pune sub
o protectiune străină. Dacă dar româ­
nul, pentru a fi scutit de contributiuni
către stat şi alte îndatoriri ce legea
impune în sarcina esclusivă a cetăţe­
n ilor români, a înfătişat un pasport
străin, de unde rezultă că s’a supus
unei protectiuni străine, astfel per-
zând calitatea de român ea nu mai
poate fi redobândită decât îndeplinind
conditiunile cerute de art. 16. (Cas. II,
120/Iun. 6/78, B. p. 200).
3. Rezultă din cuprinderea art. 17,
P o sesiu n e d e stat 6.
P re z u m ţiu n e 6, 10.
P r o t e c ţ ie străin ă 2, 3, 8.
R e d o b â n d ire a c a lită ţii de
ro m â n 2.
R en u n ţa re 3.
S e r v ic iu m ilita r 4, 5, 10.
S tr ă in i 1, 6.
S u p u s stră in 3, 4.
T u r c i c etă ţen i 7.
V ă d u v ă 9.
că pentru a f i o supunere la o protec-
tiune străină care atrage după sine
perderea ealitătei de român, trebue sâ
existe o cerere din partea unei per-
soâne prin care să-şi manifeste voinţa
că renunţă la acea calitate si se su­
pune unei proiecţii străine. Faptul de
a se servi cu un pasport străin într’o
îm prejurare oarecare nu implică cu
sine perderea nationalitâţei. (Cas. II, 82,
Apr. 10/90, p. 486), pe cât timp nu există
nici o cerere din partea aceluia de a
părăsi naţionalitatea română şi a i se
acordă acea proiecţie străină ; chiar
dacă numitul s’ar află trecut în regi­
stre ca supus străin, încă acest fapt
nu-i poate schimbă întru nimic situa-
tiunea, dacă nu există nici o cerere
din partea lui în această privinţă.
(Cas. I I , 108/0ct. 5/84, B. p. 833).
4. Calitatea de cetătean român se
perde prin faptul servirei de un pas­
port strein în scop de a fi scutit de
serv. m ilitar. (A pel Galaţi, I I , D r e v t
73/98).
5. Cel care s’a scutit de serviciul m i­
litar, sub cuvânt că este supus străin,
a perdut dreptul de cetăţean român
şi nu m ai poate figu ră în listele elec­
torale. (Trib. Tecuci. D re v t. 37/98).
6. Posesiunea de Stat a calitătii de
român, ori cât de bine ar fi stabilită,
nu poate constitui decât o simplă pre-
zumptiune de naţionalitate, prezump-
tiune care poate f i distrusă prin proba
extraneităţii persoanei. (Cas. I I I , 3
A p rilie 1908, B. p. 676).
7. Conform art. 3 din legea pentru
organizarea Dobrogei, au devenit ce-
tăteni români toti locuitorii din Do­
brogea cari, în ziua de 11 A p rilie 1877,
erau cetăţeni otomani, ia r prin cuvân­
tul „locuitor din Dobrogea“ legea, în
art. 3, a înţeles numai pe acei ce erau
stabiliti în Dobrogea la data arătată,
ia r nu şi pe acei cari erau stabilişi în
alte tări, şi cari nu veneau în Dobro­
gea decât în mod vremelnic ca să ex-
Codul civil REDOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Art. 18

nloateze pământurile ce aveau acolo. No. 1186, D re p tu l 37/923, Pand. Eom.

(Cas. I I I , 3 A p rilie 1908, B. p. 676).
8 . Conform art. 17, lit. c. din codul
civil, calitatea de român se pierde
când el se supune unei protectiuni
străine şi-şi manifestează în mod con­
stant si neîndoios această infentiunc.
(Cas. I I I , 3 Apr. 1908, B. p. 676).
9. Naţionalitatea na se poate pierde
decât prin unul din modurile exnrese
şi lim itativ ennmărate de lege, nepu-
tându-se procede prin analogie la e x ­
cluderi sau pierderi de naţionalitate;
ori, neexistând nici un text în legi sta­
ţiunea noastră care să facă din vădu­
via femeei provenită prin divorţ sau
moartea soţului o cauză de p :erderea
nationalitătei, străina căsătorită c’un
român şi apoi devenită văduvă îşi
păstrează naţionalitatea dobândită
prin căsătorie, adică rămâne româncă.
(O. ap. Buc. I, 93/915. Curier. Jud;c'ar
52/915, D re p tu l 19.15, p. 402; C. A pel Buc.
s. L 54 din 2 Mart. 1923. Jur. Gen. 1923,
1924, I I I , 36).
IO . Pentru a se puteâ opune unei
persoane că şi-a pierdut naţionalita­
tea, se cere din partea acesteia un act
de voinţă, o manifestare voluntară fie
expresă în sensul unei declarat1i fo r­
male, fie tacită, în care caz însă, ea
trebue să rezulte im plicit din fapte ca­
tegorice cum ar fi prim irea unei func­
ţiuni publice de la un guvern străin
sau intrarea fără autorizaţia guvernu­
lui în serviciul m ilitar la străini con­
form art. 17, 20 c. civ.
Faptul procurărei unui passeport
de la un stat străin, nu poate conferi
naţionalitatea tării străine şi nici a-
trage pierderea nationalitătii de ori­
gină — cel mult poate constitui o pre-
zumptie, care necesită însă a fi confir­
mată prin acte categorice. (Trib. Ba­
cău s. I I , 36/923, Jur. Gen. 1924 No. 162;
Dreptul 41/923).
îl. A se vedea: A rt. 6 cu N ota 42;
A rt. 12 cu N ota 2.

Art. 18 ( Abrogat 1). — Românul care va fi pierdut calitatea

sa de Român, o va puteâ redobândi întorcându-se în România
cu autorizaţiunea guvernului Român, şi declarând că voeşte
a se aşezâ în ţară, şi că renunţă la toate djstincţiunile con­
trarii legilor Române. (Civ. 10,17,19§ 2, 20§2; Const. veche 9) ;
Legea privitoare la recunoaşterea calităţii de cetăţean român
celor cari sunt de origină română şi se află sub drapel (Mon. of.
321/916). Art. unic; Civ. Fr. 18).
T e x t f r . A r t . 18. — L e Français qui aura perdu sa qualité de Français,
pourra toujours la recouvrer en rentrant en France avec l ’autorisation du Roi,
et en déclarant qu’il veut s’y fixer, et qu’il renonce a toute distinction contraire
à la loi française.
Doctrină străină.
A d b r y e t Rau, I, 5-a e d . p. 444, 445;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 554, 555 ;
D a l l o z , Rép. Droits civils 158 u r m .; Suppl. Droits civils 109 u rm ., 114 u rm ., 189;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 112 u r m .;
W e i s s , I, p. 583, 586, 587.

Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 378 urm., 380; D ro it ancien et moderne de la R oum anie:
pag. 4, 12;
N a c u , 1, p. 152 u rm .

Jurisprndenţă. funcţiuni străine în tară străină, -nu

1. P rin faptul prim irei unei func­
ţiuni publice dela un guvern străin în
România, românul a perdut calitatea
de român şi nu o poate redobândi de­
cât îndeplinind form alitatea cerută de
art 18, acea privitoare la declaratiunea
de renunţare, căci celelalte două nu
privesc decât la aceia ce au prim it
1) A se vedeâ Legea şi N o ta dela pag. 47.
şi la cei ce au prim it funcţiuni străine
în tara românească. (Cas. I I , 167/Sept.
3/75, B. p. 208).
2. După legislatiunea anterioară co­
dului civil, românul care şi-a pierdut
calitatea de român, neavând în favoa-
re-i nici o dispozitiune specială care
să-i înlesnească redobândirea calitâtei
de român, urmâ, spre a dobândi acea-

- 91 —
 1

A rt 19 m w » i : \ i.n V i n fu «m te Codul

calitate, * „ ,n,t,„ • « ! . » » D to o - * .$ & « » • > “ •“ •* "

z i t i u n i l e d e f a \ o a r e , c o n s f in ţ i e p ^ D u p ă a r t. 18, n u m a i r o m â n u l, c a r e
a r t . 18 c. c iv ,, d e s i c r e a t e m f ^ o a i e a * . 2 » ^ sa de ro m â n în ca ­
t u lu i or ş i P n « “ f al y i ^ i l e p r e v ă z u t e la art. 17, c. c iv .. a r c
cari ’ şi ş i auau pv ie
“ r1“
d u“ t,
1’ a n t e n o i p..i o m u i g a .
rivAntnl c ^ -s i reciooanaeasca
să-si r e d o b â n d e a s c ă <tuco,
a c e a ^c a l i ­
c i * n n
rei sale, calitatea de lîta te a d e rr ooiriai)),
m a n i, n u P
uii pot d r ePp t u l sa ş i simplă autorizatiune a
însă profita acestor din urma, decât tete p im n o^s ^ ^ oare ?>a
sub condiţiune ca form alitatile ceiute gu\ o dată caijtatea de roman,
printr’însul să se îndeplinească de dan- a 90/A.pr. 11/90, B. p. 493).
şii în urma prom ulgarei codului care ( _ ._ , , care va fi pierdut cali-
creează aceste dispoziţiuni de favoare, . r0’m âu, prin supunerea pen-
orice declaratiuni anterioare promul- tatea sa de^i eman, ^p ^ 1& v re .0
g ă r e i c o d u lu i n e p u ta n d a v e a n ic i o v a - tra str ă in ă d a c ă n u v a f i P ă r ă ­
to are. (C a s . I I , 133/Iun. 1/77, B. p.. 260). p io te c tie s t i a m a ^ o w ^ ^ şe ză to r în
3. F i u l u n e i ro m â n c e ce s i-a p ie r d u t » _^ re d o b â n d e ş te c a lit a te a s a de
n a ţ io n a lit a te a p r in c a s a t o r ia <511 u n 1 0 - se v a c o n sta ta că, în u r -
m â n s u p u s u n u i a lt stat, n a r e nec - 1Tia gUp u n e r ii sale, a re n u n t a t i a to ate
ta te d e v o t u r ile c a m e r ilo r p e n t iu a o b - o iiilo c o n t r a r ii le g ilo r ro m an e,
tin e d re p t u r ile p o lit ic e ; le g e a 111 co n si- t 108 /g 99 g ggg).
d e r a t iu n e a s â n g e lu i ro m a n e s c ce curg:e (C a s . I , . de gub a r t .
î n v in e le lu i, *i a c o r d ă în le s n ir e a de a b . A se ^ e a e a ş
r e d o b â n d i c a lita te a de c etate an în d e - 1 / 91 n o ta JJ a e s u l
p lin in d n u m a i fo r m a lit ă ţ ile p re s c ris e ^

Art. 19 (A b r o ga t 1) . — Românca care se va căsători cu un

străin, va urma condiţiunei soţului sau. , R
Devenind văduvă, ea va redobândi calitatea sa ae n o
mâncă. (Civ. 12, 17, 93; Civ. Fr. 19). ^
Text. fr. Art. 19. — Une femme française qui épousera un étranger, buivia

la “ s f ‘lîl“ " L ^ n t “ e„ve. e ll. recouvrera la qualité de F r a n . a » , pourvu

qu'elle résidé e T C c e , ou qu'elle y rentre avec r.u tor.sat.ou ,1» E„,, e. eu
déclarant qu’elle veut s y fixer.
Doctrină străină.
A dbry et R a u , I, 5-a ed. p. 4^0, 441, 446,447 ; _
B a o d r y e t F o ü r c a d e , Des personnes, 1, obS— o/u,

D a“ * V ^ s civils 167 urm .; 561 u r m , SuppL D roits civils 119 u r m , 302 urm. ;
Hue, I, 293:
, M o o k l o n , ed. 7 -a I. p. 109 urm., 112 urm .;
P l a n io l , I, ed. 3-a, N o . 920-2°; III, ed. 2-a, N o. 248-2.
Doctrină românească.
A™ e s c o , I ed. 2 -a, p.
et moderne de la R o u m a n ie ,y . 12, 14 , OOservaiie buu. C u r i e r : u d _ 22/903; N ota

a riT r i r d J ? S r i ; % 1 S ” » l & ' j « r 4 r 1568; «h

F' T S , S , « , 4 “ 7 . Æ XXVSB* t » “ “ Dreptul W . . 5 PaS.ui

ridice 85/912;

^ S S Ü , r< ~ * « — » lMri““i “
«nluraim rii , o M < ** * « « * «* > » » < * » » « “ 1«
D r .p t ,,1 7O T 11 ^ m a , p o a tc d o ;,â ,,1 ilp o b il6
Jurisprudenţa. rurale în România. Faptul că m ur-
1. Femeia româncă, care se eSeiţo- m * j 'a d to »
«- » » «• «*-
vedea” L e g e a şi N o t a d e l a p a g . 47.

— 92 -
Codul C iv il l'IEROF.KKA C A L IT Ă Ţ II JJE ROMÂN Art. 30

ia această calitate cu efect retroactiv.
a îtfel că orice donatiune de imobil ru-
ral. ce i s’ar fi făcut în intervalul cât
a fost străină, este nulă, neavând dona-
tară nici dreptul de a pretinde măcar
valoarea acelui imobil. (C. A pel Buc.
I I I Curier Jud. 32/903).
2. Dispoziţiunile art, 19 din codul
civil, p ortivit cărora românca devenită
străină
S t ra prin căsătorie cu un
__n iii JJllIi. -n. ,
t u n e1 uu
dobândeşte calitatea de româncă după
u u *a nv
dul civil se spune în mod expres că ro-
mânca, care se va căsători cu u nstrem ,
va urmă condiţiunea soţului, şi se a-
da.ofi'ă că, devenind văduvă,^ ea va ro­
căpătă calitatea de româncă, iar prin
art. 12 se arată că străina care se ca-
sătoreşte eu un roman, se va conside-
ra ca româncă, fără a se m ai zice m :
mic de condiţiunea ei când va deveni
străin re- văduvă, rezultă că străina Jcăsătorită
a m.1__y _ ___ _~ Í fl i “ t»n j
rin
cu un roman şi devenind vaduya, îsi
V iAci.

d e s f a c e r e a căsătoriei, nu se poate aplică păstrează naţionalitatea^ dobandita

prin analogie şi în ceeaee priveşte pe
femeile străine devenite românce prin
căsătorie, acestea din urmă conţi-
iluând a avea calitatea de românce şi
după desfacerea căsătoriei. (A pel Ga-
laţi I I , No. 31, 1914; D r. 1914, p. 275).
3. Din faptul că prin art. 19 din co-
]:i'in căsătorie, adică rămâne tot ro-
mânca. (A pel Buc. 1, No. 95, 1915;
Dreptul 1915, p. -J/l_ Curier Jud. 52/91o,
C. Apel Buc. s. i, »4 din 2 M art 1923,
Dreptul 37/923, Pand. Rom. 1924, I I I , 36,
Jur. Gen. 1923 À o. 1186).

Art. 20 (Abrogat M. — Românul care, fără autorizaţi unea g u ­

vernului, va intră în serviciul militar la străini, sau se va
alătura pe lângă vreo corporaţiune militară străină, va pierde
calitatcci d6 român.
El nu va putea reintră în România decât cu permisiunea
guvernului. El nu va puteă redobândi calitatea de român de­
cât conform art. 18; toate acestea, fără a fi scutit de osân­
dele pronunţate de legea criminală, contra Românilor, cari
au purtat, sau vor purtă arme contra patriei lor. (Civ. 2, 8,
17; C. p. 66 urm.; Const. veche 30; Civ. Fr. 21).
T e x t.fr. Art. 21. — L e Français qui, sans autorisation du Roi, prendrait
du service m ilitaire chez l ’etranger, ou s affilierait à une corporation m ilitaire
étrangère perdra sa qualité de Français.
I l ne pourra rentrer en France qu’avec la permission du Roi, et recou­
rrer la mnali'+é
qualité de Français qu’en
mi’en remplissant
remnlissant les conditions imposées à l ’étran-
ger pour de devenir citoyen : le tout sans prejudice des peines prononcées par la
loi criminelle
iriminel contre les Français qui ont porté ou porteront les armes contre
leur patrie.
Doctrină străină.
A ubry et I. 5-a e d . p. 439, 445, 447 ;
Rau,
B audry et Fourcade, Des personnes, I, 562-565-;
D a l l o z , liép. D ro its civils 163, 568; Suppl. D ro its civils 304 urm., 310;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 111, 112;
W e is s , I, p, 581, 582.

Doctrină românească.
A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 369 urm., 378 urm., 380;
N a c u , I, p. 148 urm .. 152 ù rm .

1) A se vedea Legea şi N o ta dela pag. 47.

— 98 —
 AC TE LE S T Ă R II CIVILE
Codul civil
Art. 21-22

T IT L U L II
Despre actele starei civile 1).

C A P IT O L U L I

D isp oziţiu n i gen erale.

Art. 21. — Actele stărei civile vo r cuprinde anul. luna, ziua

si ora când ele s’au făcut, pronumele (numele de botez), la-
milia, vârsta, profesiunea sau meseria şi domiciliul tutulor
persoanelor înscrise în ele. (Civ. 29, 43 urm., 62, 65 uim., 71,
73, 87; Const. 21; Leg. timbr. 3 9 § 6 ;R e g . act. st. civ. 2 7 ;Civ.
Fr. 34).
Text. fr. Art. 34. — Les actes rde l ’état civil énonceront l ’année, l e j o u r
et" l ’heure où ils seront reçu, les prénoms, noms, âge, profession et domicile de
tous ceux qui y seront dénommés.
Doctrină sirăiră.

A ubry et R a d , I, p. 218, 219; I, 5-a éd., p. 287-289, 329, 330;

B audry et F o u r o a d e , ü s personnes, I. 844;
C o lin h t ( ’ a p i t a n t , ed. 2-a, I. p. 394, 400 nota 3 ; •
D a l l o z . Rép. A<ie de L’état c io il 27 urm .; Suppl. Acte de le ta t c iv il 14 urm .,
D e m o l o m b b , I, 279, 319, 320 ;
Hue. I, 313, 320;
L a u r e n t . II, 39;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 145, 146;
P l a n i o l , ed. 3-a, No. 483.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e ?co, I, ed. 2-a, p. 391, 392;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 181, 182;
N a c u , I, p. 191.

Art. 22 . — Ofiţerii stărei civile nu vo r puteà trece în aceste

acte, nici prin adnotaţiuni nici prin alte adaose oarecare, decât
numai ceeace trebuie a ii declarat de persoanele ce se
ţisează înaintea lor. (Civ. 29, 41— 43, 64, 70, 307, 308; 1197;
R eg. act. st. civ 28; L e s e p. reorganizarea Ministerului ata-
cerilor străine-, Civ. Fr. 35).
Text f r A rt. 35. — Les officiers de le ta t civil ne pourront rien insérer
dans les actes qu’ils recevront, soit par note, soit par énonciation quelconque,
que ce qui doit être déclaré par les comparants.

Doctrină străină.
A ubry et R a d . 5-a ed. p. 302, 308, 307 ;
B au d ry e t F o u rca d e, Des personnes, I , 82 0, &21 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p 394,400 n o t a i ; 97 ,ipm
D a l l o z , Rép. Acte de l’élat c iv il 90 urm .; Suppl. Acte de le ta t c iv il 27 urm .

1) V e z i r r g u la n v n t u l d in 2 Iu n ie . 1865 p en tru p u n erea în a p lic a ţi une vVic " ^ r e c umV ş f n o u I rc g u l

stă -ii c v i l e ; regu lü m cn tu din 3 D e r e m v n e 1366, P f n tn JT1s^.rvl< t ..7 ri:n j e ’ ca d ela 21 M a rtie 1873;
din 11 Iu l,e 1913; (c u m od. .914. V . C . H - m a - w u , V o - V , p a g .. 2 » ) , d e l, Æ u m

& tS & S ÏÏS S Ë 8 3

(CcOan; U, ,r adn ë x f )Urnô?u.i r 01
’ f Æ i7I i s tă rii c i v i l e i » W r e d i ^ t p r e o ţ i a , ia r n a
p r im a rilo r ca în le g ile a stă zi în v ig o a r e .

- 94 —
Codul Civil AC TE LE S T Ă R II CIVILE Art. 23-24

D fm ante et C o i ,m e t de S a n t e r r e , I, 87 b is ; 109 bis II;

D e m o l o m b e , 1, 2 j6 , 298;
H u c, i, 314, 338;
L A U R E N T , II,t 17 î
M o u k l o s ed 7-a, I, p. 14b;
P l a s i o l , I, ed. 3-a, N o. 483.

Doctrină românească.
A lexandresco, I, ed. 2-a, P- 392, 393; Observaţie sub. Trib. M ehedinţi a. I, 96 din 22
A p r il 902. Curier. Jud. 3/1603;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 182;
N a c ü , I, p. 191.

Art. 23. — In cazurile când părţile interesate nu vo r fi

obligate a se înfăţişa în persoană, ele vo r putea fi ^ p re ze n ­
tate de un procurator, cu procuraţiune speciala şi autentica.
(Civ. 25, 3" , 52? 61,276,’ 1171, 1532 urm., 1535 ; Reg. act. st. civ.
47; Civ. Fr. 36).
Text fr Art. 36. - Dans les cas où les parties intéressées ne seront
point obHgfa de comparaître en personne, elle» pourront s. fa.re représenter
par un fondé. w. w-
Doctrină strama.

B a u d r y e t F o ü r o a d e Des personnes ţ j ® » , 810 ! .

C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 284, 393, II, P
D a l l o z , Rép. Acte de l’état c iv il 199 u r m .; Suppl. Acte de le ta t c iv il 5 1 ,
D e m o g u e , 1, Sources des Obligations, I, p.
D e m o l o m b e , I, 284;
H cc, I, 315;
M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 1 4 5 ,
P l a n i o l , I, ed. 3-a, N o. 480.

Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 388, 389 ; D ro it ancien et moderne de la Roumanie, p. 292, nota 2 ;
N a c ü I, p. 189.

Art. 84. - M artorii produşi la actele stărei civile nu v o r

puteà fl decât în vârstă de 21 de ani cel puţin, rude sau
străini, şi vor fl aleşi de persoanele i n t e r e s a t e . (Crv. 26, 33 42,
57, 61, 8 1 ; c. p. 22 § 3; Reg. act. st. civ. 48; Civ. Fr. 37).
Text fr A rt 37. — Les témoins produits aux actes de l ’état civil ne pour­
ront être que'du sexe masculin, âgés de vingt-un ans au moins, parents ou
autres; et ils seront choisis par les personnes mteressees.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, S n - 5 ; I> 5-a e d . p. 302,
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes I, 81b;
C o l in et Ca p it a n t , ed. 2-a, I, p. 153, 394, 402,
D a l l o z , Rép. Acte de l’ état c iv il 193 u r m .;
D e m o l o m b e , I, 281 ;
Huc, I, 316 ;
S X I . l d . ï â , 1NPo. S 859; HI, ed. 2-a, N o. 182. ^
Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 390, 391; D r o it ancien et moderne de la Roum anie: p. 31 ;
C a n t a c u z in o M a t e i, p. 181 ;
N a c u , I, p. 190.

— 95 —
Art. 25-27 AC TELE S T Ă R II CIVILE Codul civil

Art. 25.— Ofiţerul stărei civile va citi părţilor înfăţişate

sau procuratorilor lor precum şi martorilor actele, şi se va
face menţiune despre îndeplinirea acestei formalităţi. (Civ. 23,
26, 36; C.’ p. 124; Reg. act. st. civ. 31; Civ. Fr. 38).
Text. f r . A rt. 38. — L ’officier de l ’état civil donnera lecture des actes
aux parties comparantes, ou à leur fondé de procuration, et aux témoins.
I l y sera fait mention de l ’accomplissement de cette formalité.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 394;
M o u r l o n , ed. 7-a, I , p. 146;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 486.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 393 urm. ;

N a c u , I, p. 191.

Art. 26. — Aceste acte se vor subscrie de ofiţerul stărei

civile, de persoanele înfăţişate înaintea lui şi de martori, sau
se va menţiona cauza ce a poprit pe aceştia de-a subscrie.
(Civ. 25, 36; Reg. act. st. civ. 32, 35; Civ. Fr. 39).
Text. f r . A rt. 39. — Ces actes seront signés par 1 officier de l ’état civil,
par les comparants et les témoins ; ou mention sera faite de la cause qui empê­
chera les comparants et les témoins de signer.

Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , I, 5 -a ed . p. 303 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 825;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 395 ;
B a l l o z , Rép. Actes de l’état civil 185 urm.; Suppl. Actes de l ’état civil 47 urm.;
D e m o l o m b e , I, 285 ;
L a u r e n t , II, 25, 29 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 486.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a , p. 393 urm. ;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 1 8 2 ;
N a c u , I, p. 191.

Art. 27. — Actele stărei civile vor fî înscrise în fiecare

comună într’unul sau mai multe registre, ţinute în câte două
exemplare. (Civ. 29, 36, 38, 46, 48,49, 66, 68, 72, 180 ; C. p. 161 ;
Reg. act. st. civ. 15; Civ. Fr. 40).
Text. f r . A rt. 40. — Les actes de l ’état civil seront inscrits, dans chaque
commune, sur un ou plusieurs registres tenus doubles.

Doctrină străină.

ed. 2-a, I, p. 389;

C o l in e t C a p i t a n t ,
D a llo z , Rép. Actes de l’état civil 39 urm. ; Suppl. Actes de l’état civil 22 urm ;
M o ü r l o n , e d . 7-a, I, p. 147, 148;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 469-472.

— 96 —
Godul civil AC TELE S T Ă R II CIVILE Art. 23— 30

Doctrină românească

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 393 u r m . ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 181, 182;
N a c u , I, P- 192.

Jurisprudenţa. face proba căsătoriei şi deci căsătoria

neconstatată p rin tr’un act trecut în
1. Când un act de căsătorie nu a fo st R eg istru l stârei c iv ile este inexistentă,
trecut în registru , ch iar dacă s’ar f i (T rib . P ra h o v a s. I I I , 2126 din 13 Oct.
redactat pe foa e volantă, el nu poate 920, D reptu l 12/921).

Art. 28. — Registrele vor fi numerotate, şnuruite şi para­

fate, pe fiecare pagină, de preşedintele tribunalului de întâia
instanţă, sau de judecătorul ce-I va înlocui. (Civ. 49, 1 6: Reg.
act. st. civ. 14; Civ. Fr. 41).
Text. f r . A r t. 41. — L es registres seront cotés p a r prem ière et dernière,
et paraphés sur chaque feu ille, par le président du tribu n al de prem ière in­
stance, ou p a r le ju g e qui le rem placera.

Doctrină străină.

C o lin e t C a p i t a n t , ed . 2 -a, I, p. 389;

D a llo z , Rép. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 46 u r m .; Suppl. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 23 u r m .;
M o u r l o n , ed. 7 -a, I, p. 147, 148;
P l a n i o l , I, e d . 3 -a , N o . 471. , /

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , 1, ed. 2 -a, p. 393 u r m .;

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182;
N a c u , 1, p. 1 92;
T â t a r u G . V ., Prezidentul Tribunalului în legislaţia română, p. 39, 40, 41.

Art. 29. — Actele se vor înscrie pe registre în şir, fără Icc

gol; răsâturile şi indicaţiunile, notiţele, vor fi aprobate şi sub­
scrise în acelaş’ mod ca şi textul actului.
Nu se va putea scrie nimic în prescurtare, şi data nu se
va scrie în ţifre, ci în litere. (Civ. 26, 36; Civ. Fr. 42).
Text. f r . Art. 42. — Les actes seront inscrits sur les registres, de suite,
sans aucun blanc. Les ratures et les renvois seront approuvés et signés de la
même manière que le corps de l ’acte. I l n’y sera rien écrit par abréviation,
et aucune date ne sera mise en chiffres.

Doctrină străină.

C o lin e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 394;

D a l l o z , Rép. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 52 u r m .; Suppl. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 24;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 147. 148;
P l a n i o l , I, e d . 3 -a, N o . 483-486.

Doc!rină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 393 u r m . ; ( I V , p a r t. I I , e d . 2 -a, p. 5 8 );
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 1 82 ;
N a c u , I, p. 192.

Art. 30. — Registrele se vor încheià de oficerul stărei ci­

vile ia finitul fiecărui an, şi până într'o lună. unul din ce!e
două exemplare se va depune la arhivele comunei; iar celait
53707.-Codai Civil adnotat
97
 AC TE LE S T À K II CIVILE
Codul civil
Art. 31-82

se va trimite la grefa tribunalului de întâia instanţă, spre păs­

trare. (Civ. 36, 39; Reg. act. st. civ. 9, .18, urm.: Civ. Fr. 43).
Text fr Art. 43. — Les registres seront clos et arrêtés par l ’officier de
l ’état civil à la fin de chaque année ; et dans le mois l ’un des f e s s e r a
déposé aux archives de la commune, 1 autre au greffe du tribunal de première
instance.
Doctrină, străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 389;

D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 65 urm .; Suppl. A cte de 1état c iv il 25,
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 47, 148;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 475.

Doctrină românească.

A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 393 urm .; (X , p. 750);

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182;
N acu , I, p- 193.

Art. 81. — Procurele şi celelalte înscrisuri, care trebuie să

rămână anexate la actele stărei civile, se vor depune, după
ce se vor parafă de persoanele care le-au depus şi de olice-
rul stărei civile, la grefa tribunalului dimpreună cu registrele
care trebuie să rămână în zisa grefă. (Civ. 23, 39, o c , 54, ob,
57, 59; Reg. act. st. civ. 39; Civ. Fr. 44).
Text fr Art. 44. — Les procurations et les autres pièces qui doivent
demeurer annexées aux actes de l ’état civil, seront déposées, après qu elles
auront été paraphées par la personne qui les aura produites et par 1 officier
de l ’état civil, au greffe du tribunal, avec le double des registres dont le dépôt
doit avoir lieu audit greffe.
Doctrină străină.

D a l l o z , Rép. Acte de l’état c iv il 77 urm .; 192;

M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 147, 148;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 485.
Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 389 urm.,

N a c u , I, p. 193.

Art. 82. — Oricine are drept de-a cere delà păstrătorii re­
gistrelor stărei civile extracte din acele registre. Extractele
date conform registrelor şi legalizate de preşedintele tribuna­
lului de întâia instanţă, saù de judecătorul ce-1 va înlocui, vor
fi crezute pe cât timp ele nu vor fi atacate piin inscripţiune
L f S S ’v ^ o ! 43, 61P 64, 84-86, 176 292, 1171 1173 1188;
C. p. 123— 126; Pr. p. 450 urm.; leg. timbr. 20 § 12; 39 §6 ;
Reg. act. st. civ. 9, 49 urm. ; Civ. Fr. 45).
Text f r - A r t 45. — Toute personne pourra se faire délivrer, par les dé­
positaires des‘ registres de l ’état civil des extraits de ces registres. Les extrait
délivrés conformes aux registres, et légalisés par le président du tribunal de
première instance, ou par le juge qui le remplacera, feront foi jusqu a inscrip­
tion de faux.
Godul civil AC TELK S T Ă R II CIVILE Art. 32

Doctrină străina.

A u b r y e t Rau, I, § 65, n. 6 ş i 7 ; I, 5-a e d . p. 331, 3 3 2 ;

B a u d r y b t F o u r o a d b , Des personnes, I, 837, 838, 841;
P o l i s e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 300 urm., 398, 406: II, p. 216;
D a llo z , Rep. A c te de l’elat c iv il 36, 98 urm., 173, 291 urm., 389 urm., Suppl. A c te de
I'etât c iv il 20, 31 u rm .; 96 urm .;
D e m a ş te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 97 bis, I V ;
D e m o lo m b e , I, 317;
H u c, I, 3 19 ;
L a u r e n t , II, 36;
M a roa d e, art. 45, n. 2;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 151 urm .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 476, 478, 516, 519.

Doctrină românească.
D roit ancien et moderne
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 398 u rm .; (V II, p. 231; X , p. 749);
de La Roumanie: p. 7; Observaţie sub. Trib. M ehedinţi s. I, 96 din 22 A p r il 1902.
C urier Jud. 3/903;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182, 183, 184;
N a c u , p. 196, 197, 198, 203; II, p. 816; ..
N e d e l c o D. G e o r g e , „ Când sunt crezute în Justiţie extractele după registrele stăm
civile ?“ — Dreptul 75/1911;
PÂRVTJLESCU M. Nio., Adnotaţiune sub. Trib. P ra h o va , s. I, 6043 din 12 Sept. 1906. Gazeta
Tribunalului 6/1906;
T ă t a r u G . V ., Prezidentul Tribunalului în legislaţia română, 41, 42.
IN D E X A L F A B E T IC cărora li se opun asemenea acte nu
M a rtu ri 9.
pot pretinde nici ch iar a se presentâ
A c t de că să torie 7.
A c t de d e c e s 9. N a ş te r e 4. registrele o rig in a le însăşi spre a se
A c t de n aştere 4. N e r e tr o a c tiv ita te 1. controla dacă es tra d e le eliberate sunt
A p r e c ie r e 3. N u lita te 3.
P o se s iu n e d e stat 4.
conform e sau nu cu registrele. (A p e l
C ă să to rie 7.
C on testare 4, 6, 10, 11. P r e o ţ i 1. Ia şi, I ,Dr. 40/75).
P r o b e 1, 2, 5, 9. 3. N e observarea regu lelo r re la tiv e
E x tra c te 2, 5, 6, 8, 10, 11. R e » u rs 6.
R e g is t r e 2, 5, 6, 8, 10, 11.
la fo rm a actelor s tă rii c iv ile nu rid ică
F a ls 2.
F ra n ce z cod. 10, 11. S em n ă tu ra o fiţe ru lu i stă rii necesarmente acestor acte fo rţa proban­
în s c rie re în fa ls 2. c iv i l e 6, 8, 10. tă ce le este a trib u ită căci leg ea ne­
L e g a liz a re 2, 6, 8, 10, 11. S p ita l m ilita r 9.
subordonând neobservarea acestei re-
gu le pedepsei de nulitate, s’a ra p orta t
Jurisprudenţă.
la tribu n al pentru a aprecia după îm ­
1. In princip iu , regu lele de proba- p re ju ră ri credinţa ce m erită actele ce
ţiune ale unui act cată să se reguleze p rezin tă n eregu larităţi m a i m ult sau
după legea în v ig o a re în m om entul fa ­ mai pu ţin gra ve. (A p e l Buc. I I I , 116,
cerii acelui act. A r f i periculos a se a- M a i 11/92, D r. 40/92).
p lica art. 32 e. civ., făcu t în vederea 4. Starea c iv ilă a unei persoane,
p recau tiu n ilor luate de leg ea cea nouă constatată prin actul său de naştere,
pentru redactarea actelor stă rii c i­ se poate contestă, când nu are o pose­
vile, la actele tinute de p reoţi după le ­ sie de S tat conform acelui act. (Cas.
gea cea veche, unde g a ra n ţiile luate s. I, 165/900, B. p. 600).
de lege erau m ai m iei. (T rib . I lfo v , I, 5. C op iile sau extractelş date după
Febr. 4/74, D r. 28/74). re gistru l actelor stărei c ivile , fa c de­
2. După art. 32 extractele lib era te de plin ă credinţă despre con form itatea
p ă stră torii registrele stă rii c iv ile şi le- lo r cu registrele, aşâ că nu este ne­
galisate de preşedintele tribu n alulu i fac v o ie de a se cere prezentarea re g istre­
deplină dovadă despre co n form 'ta tea lor, ia r proba con firm ită tei, trebue fă ­
lo r cu re g istre le până la inscriptiu nea cută de reclam ant. (T rib . M en edin ţi I.
în falş. P r in urm are, pe cât tim p a- C u rier Jud. 3/903).
cela căruia se opune n’a stabilit fa ls i­ 6 . L eg a liza re a ex tra ctelo r după re­
tatea lo r p rin m ijlo a cele procedurei g is trele s tă rii civile , se cere de le g iu i­
particu lare a fa lsu lu i (art. 450 urm. pr. to r în scopul de a se constată au tenti­
pen.) nu se poate să se m ărgin ească în citatea sem nătu rii prim aru lu i, de unde
a a l e g a că actul e falş, lăsând dovada rezu ltă că, dacă partea n’a contestat
sin cerităţii pe seama p ă rţii celeilalte, în ain tea instanţelor de fond semnătu­
ci trebue însuşi să dovedească fa ls ita ­ ra şi com petinta o fiţeru lu i s tă rii c iv i­
tea şi aceasta, nu p rin m ijlo a cele o r­ le dânsa nu pcate fo rm ă un m o tiv de
dinare ci p rin m ijlo a cele procedurei casare din n eîn d eplin irea fo r m a lit ă ţ i
particu lare ale falsului. M a i mult, a r t cerută de art. 32 din codul c iv il. (Cas.
32 fiin d o derogatiu ne la art. 1188, cei I, 22 Sept. 1906, B. p. 1353).
 ACTKLF. S T Ă R I! CIVII.1'.
Codul civil
Art. 33

7. M enţiunea făcu tă în actul do că­
sătorie că este p rim a căsătorie, nu face
probă decât despre căsătorie, iar_ nu
că acea căsătorie este prim a, m a i cu
osebire când s’a dovedit existenţa unei
alte căsătorii. (Cas. I, 31 Oct. 1906.
B. p. 1591). „ era că sem nătura o fic e r ilo r de stare
8 . L e g a liza re a prevăzu tă de art. az
cod. c iv il nereprezentând altceva de
cât le g a liza re a sem năturei o ficeru lu i
de stare c iv ilă care a c e rtific a t co n for­
m itatea extractu lu i şi atestarea caii-
tătei sale, nu se poate refu za aceasta
le g a liza re pe m o tivu l că extractu l nu
este conform cu acel din re gistru l a-
fla t în păstrarea Tribu nalu lu i. (A p e l
Buc. I I , D r. 67/911, p. 532). w parte poate cere extracte de stare ci­
9. Când actul de deces constata ţca
cine-va a încetat din v ia tă în tr un
spital m ilita r este in ad m isibilă proba
testim on ială spre a doved i contra ac­
tului. (T r ib Gor.i s. I, din 1 Ian . 1923,
C u rier Jud. 13/923).
10. E xtra ctele de stare c iv ila fa c de­
p lin ă c-redintă de conţinutul lor, chiar
dacă nu sunt leg aliza te de preşedin te­
le tribunalului, conform art.. 32 ^c. civ.,
în tru cât sensnl ju rid ic al cuvântului
„le g a liz a re “ înseam nă o a firm a ţiu n e o-
fic ia lă a id cn tită tii unei sem nături şi
nim ic m a i mult. D upă in terpretarea
dată d isp ozitiu n ilor art. 45 c. civ. ir.,
după care e tradus ad litera m art. Ai
o. civ. rom., le g a liza re a însem neaza :
1 ) că sem nătura o ficeru lu i de stare ci­
v ilă care certifică, con form itatea cu o r i­
gin a lu l din registru , nu este fa lşă şi
2) că autorul sem nătu rii are calitatea
de a eliberă asemenea extracte după
registrele de stare c iv ilă (B a u d ry La-
eantinerie, tom. I ed. I I para.gr. 247,
pag. 118, P la n io l, I, pag. 177 şi 178, ed.
I I din 1904 para gr. 477 şi 478).
E x p lic a ţi1! ii ea istorică m 1 ranţa
c iv ilă nu putea f i cunoscută d m tr un
arondism ent în tr’altul. A şa dar, nu­
m a i atunci ar f i nevoe de^ legalizare,
când a r f i contestată sem nătura depo­
zitaru lu i registrelor. (T rib . V â lc e a I.
sent civ. 73, din 20 F ebru arie 1923,
Jur. Gen. 1923 N o. 1418). .
ti. A rt. 32 cod. civ. spune că orice
vilă , care fiin d date de d ep ozita rii re­
gistrelo r, conform re g istre lo r de stare
c iv ilă şi leg a liza te de preşedintele
Trib., v o r f i crezute până la în scrie­
rea în falş.
L e g a liz a re a fiin d atestarea autenti­
cită ţii sem năturii o fiţe r ilo r publici,
fo rm a lita tea aceasta este cerută în to t­
deauna pentru extractele de stare c i­
vilă . S olu ţia aceasta admisă^ la F r a n ­
cezi, trebne adm isă şi la noi.
O p a rte nu trebue să conteste sem­
nătura o fiţeru lu i public, pentru ca le ­
ga liza rea să fie cerută._ L eg a liza re a
prescrisă de art. 32 cod. civ., trebue f ă ­
cută in d iferen t de contestare. (T rib
D o lj I în m a jorita te. Ju rn al No. 2142
din 26 F e b r.' 1924. Jur. Gen. 1924 N o.
747).

Art. 33. — Când nu vor fi existat registre, sau se j o r fi

pierdut, lipsa sau pierderea lor se va putea dovedi atat prin
dovezi înscris cât si prin martori, şi in asemenea cazuri, că­
sătoriile, naşterile si încetările din viaţă se vor putea dovedi
atât prin registre si înscrisuri de ale tatălui şi ale mamei în­
cetaţi din vieaţă cât şi prin martori. (Civ. 176, 292, 29b, ^97,
308, 1185, 1198; Civ. Fr. 46).
Text. fr. A r t. 4 6 . — L o rs q u ’i l n’aura pas existé de registres, ou qu ils
seront perdus, la preuve en sera reçue tant par titres que p a r tém oins; et
dans ces cas, les mariages, naissances et décès, pourront être prou ves tant par
les registres et papiers émanés des pères^et mères décédés, que p a r témoins.

Doctrină străină.

Aubry b t Raü, I, § 64, n. 3 şi 5; I, p. 216 217; L 5-a éd., [}. 32i >'328 ’
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des -personnes, I, 848-8o0, 8o2, 853, »57 8 bd,
p m m f t C a p i t a n t ©d. 2~8-, I> p- 264, 408 u rrn .ţ II, p. 2(31, ^
D a l l o z , Rép. Acte’ d e l’état c i v i l 113 urm., 168 ; Suppl. Acte de l’état c i v i l 34 ;
D e m a n t e e t C o l m e t d é S a n t e r r e , I, 98 bis, II;
D e m o l o m b e , I, 322-327 ;
D u r a n t o n , I, 294, 295 ;
Hue, I, 323, 325, 326;
L a u r e n t , II, 51, 52;
M a k c a d b , art. 42, No. 2;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 155 urm. ;
P l a n i o l , 1, ed. 3-a, No. 535 urm., 545, 1778.

— 100
Codul civil AC TELE S T Ă R II CIVILE Art. 38

Doctrină românească.
I, ed, 2-a, p. 189, 40i
A ijE X A N D R B s a o , urm., 443, 607, 679, 680; (II, ed. 2-a, p. 156, 270,
271; III, part. II, ed. 2-a, p. 901, t. şi n. 2; V II, p. 252, n. 3); Droit ancien et mo­
derne de la Roumanie, p. 6, 412; Observaţie sub. Cas. I, 402, 27 Ian. 910. Dreptul
31/1910; Observaţie sub. Judec. Ocol. R u ral Pechea-Covurlui, 8 Ian. 910. C urier
Jud. 23/910;
C antacuzino M ate i , p. 184, 253, 689;
C o n s t a n t in e s c u D. A l e x . „Streinii şi art. 33 c. civ.“ Justiţia D obrogei 6/924;
C osm oo 1. „Căte-va observaţiuni asupra art. 33 c. civ.“. Bul. Trib. M uscel No. 11/921;
„ Observaţiuni asupra dovezilor cerute pentru stabilirea stărei civile în cazurile pre­
văzute de art. 33 c. civ.“ Bul. Trib. M uscel 12/921;
\ acu , I, p. 198, 199, 200, 363, 516, 536;*
R ă d u le s o u S i l i u , Observaţie sub. Trib . Ilfo v s. I, 18„Febr. 1910. Dreptul 32/1910.

IN D E X A L F A B E T IC în că prin art. 4 p revede anume ca această

N a ş te r i 2, 3, 7-9, 13, 16,
obligaţiu ne se im pune num ai în scop d’a
A c t e d e co resp on d en ţă ,
v e z i T it lu r i. 20, 23, 32, 33, 35, 41 ,4 5 , nu se da loc la p rig o n iri pentru d oved i­
A c t e d e sta re c iv ilă 1-4, 46, 51. rea stării civile, de unde rezultă că legiu i­
6-9, 11, 12, 14, 19, 22, 24, O fiţe r d e s ta re c iv ilă 53.
O m is iu n i 2, 4, 6, 32, 35,
torul atât în caz de om isiune precum şi
27, 29, 32, 34, 39, 45-43.
A d o p ţiu n e 29, 47. 37, 38, 42, 45. în caz când din ori ca re alte îm preju rări
B u lg a re le g i 11, 12. O rd in e p u b lic ă 43, nu s’a r putea d oved i starea c iv ilă a unei
C a p a cita te 10. P e n s iu n i 19, 53.
P e tiţiu n e de e r e d ita te 40.
persoane de pe actele stării civile, perm ite
C a ra g e a 2, 15, 17.
C ă să to rie 1, 3, 5, 7, 11, 12, P o s e s iu n e d e sta t 2, 19, părţilor a o dovedi după regu lele adm ise
15, 16, 18, 20, 21, 23, 27, 48. de dreptul comun. A cest principiu este
33, 36-38, 41, 45, 46, 51. P r e z u m ţiu n i 6, 17,19, 29,
31, 32, 34, 40-42, 45, 47,
consacrat şi c h ia r prin noul codice c iv il.
C e rtific a te 3, 13, 16, 21, 34,
36, 42, 5.1. 51. După această lege, puţin im portă a se
C o m p eten ţă 50. P r o b e 1-4, 6, 10-12, 14, 16, cercetă cum şi din ce îm p reju rări copilul
C o n testaţie d e stat 1, 48. 18, 20, 21 bis, 22, 24. 30, nu a re titlu d oved itor de naştere, fie din
C o p il 2, 33, 35, 37-42, 45, 48.
D ece s 3, 7, 20, 23, 33, 41, R e c u r s 43, 49. cauza unei om isiuni de a se în scrie în
44, 45, 50-53. R e g is t r e 2-9, 11-13, 16, 18, registrele ofiţerului stării civile, fie că
E v r e i 1. 20, 21, 23, 25 , 26, 31-37,
actul s’a pierdut s’au s’a distrus, fie din
E x c e s d e p u tere 36. 42, 44, 45.
E x tra c te 3, 4. R e g u la m e n t o r g a n ic 1. alte îm p reju ră ri; în toate cazu rile el este
F ilia ţiu n e 2, 10, 14, 16, 17, R u d e n ie 2, 14, 21 b is , 22, adm is a dovedi filiaţiunea, nu numai prin
24-26. 30, 31, 40, 42, 43, 24, 41, 48,51. proba testim onială, d ar şi ch ia r prin po­
48; S ta r e c iv ilă 1-5, 7, 9, 10,
F iu le g itim 1, 21 b is, 48. 12, 13, 19. sesiunea de stat ca re stabileşte, p rin tr’o
J u d e c ă to rii d e o c o a le 50, S ta t c i v i l 6. Uniune, de fapte raportul filiaţiu nei şi ru­
52, 53. S tr ă in e le g i 28. deniei între aceâ persoană cu fam ilia
L e g i b u lg a r e 11, 12. S tr ă in i 10.
L e g i stră in e 23. S u c c e s iu n e 1, 14, 15, 21 către ca re pretinde a aparţine. (Cas. I,
L e g iu ir i v e c h i 2, 7, 15, 17, b is, 24,30,40 , 43, 48, 51. 363, Dec. 11/82, B. p. 1173).
39, 47. T e r ito r iu R o m â n 10. 3. In reg u lă gen erală, naşterea, căsă­
M a rtu ri 1-9, 11-26, 29-43, T it lu r i 4, 31, 41, 45, 51.
45-49, 51. T r ib u n a le 50, 52, 53. toria şi m oartea nu se pot d oved i decât
M ilita r i 50-53. prin extracte după actele de stare c iv ilă ;
la această regu lă art. 33 aduce o excep-
Jurisprudenţă. ţiune, adm iţând în unele cazuri d oved i­
rea acestor acte fie prin m artori, fie prin
1. D acă celui ce reclam ă o succesiune i registre sau înscrisuri de ale tatălui sau
se contestă atât calitatea de fiu legitim ale m am ei încetati din viată. Pentru ca
a l decedatului, cât şi existenţa căsătoriei să fie adm isibilă asem enea probă, art. 33
părin ţilor săi, instanţele de fond, în lipsă cere m ai întâiu să se dovedească că n ’au
de actele stării c iv ile în p rivin ţa israeliţi- existat de loc re g istre sau că se v o r C
lo r sub regu lam entu l o rga n ic, sunt în pierdut. Şi a p recia rea probelor fiind lă ­
drept a adm ite proba testim onială prin sată la su veran itatea ju d ecătorilor de-fond,
ca re să-şi form eze convincţiunea, atât că tribunalul este în tot dreptul său să ceară
reclam antul este fiul legitim a l defunctu­ com plectarea unei probe pe care dânsul
lui cât şi că părinţii săi au fost căsătoriţi. nu o găseşte îndestulătoare, cum a r fi
O atare ad m itere’ de m artori, în lipsa când a r cere ca reclam antul să d ove­
existenţei actelor civile, este în con form i­ dească prin c e rtific a t din partea autori-
tate cu dispoziţiunile art. 33 c. civ. (Cas. I, tăţei com unale că, la epoca când pretinde
306, N ov. 12/79,' B. p. 784). că s’a născut, părin ţii săi locuiau în lo ­
2> Codul C aragea, încât priveşte actele calitatea unde zice că s’a născut. (Cas. I,
stării civile, arătând m otivele pentru care 52, Febr. 12/90, B. p. 143).
regu lează ţin erea reg istrelo r stării civile, 4. După codul civil, starea c iv ilă a per­
obligă pe p ărţile interesate de a stărui a soan elor nu se poate dovedi de cât prin
se face în scrierea în ele, şi nu num ai că extractele luate de pe actele stării c iv ile
nu prescrie pierderea dreptului de d ove­ din registrele respective, certifica te de de­
d ire a statului c iv il în alt mod, în caz p ozitarii lor. Cu toate acestea, legiu itoru l
cân d s’a r fi omis a se face în scrierea cu a prevăzu t că n ’a r fi drept ca cetăţenii
form ele anum e arătate de acea lege, dar să sufere consecinţele unui caz fortuit

— 101 —
 Codul civil
AC TE LE S T Ă R II C IVILE
A rt. 33

9. S iarea c iv ilă a p ersoan elor nu se

sau a n eg lijen tei funcţionarului respectiv
poate dovedi de cât prin registrele starei
şi a adm is ca actele stărei c iv ile sa se civile, şi într’un mod excepţion al prin m ar­
poată stabili şi prin alte înscrisuri şi chiar tori sau prin a l t e probe luate de aiurea,
prin m artori în două cazu ri excepţionale, când nu există registre de acte c ivile, sau
a d ic ă : 1 ) când nu v o r fi existat de loc
când acele registre au fost perdute sau
registre, sau când ţin erea lor a r ti tost distruse. A stfel, este n eadm isibila proba
n eregu lată sau întreruptă m a ca r un timp cu m artori, pentru d oved irea starei civile
oare c a r e ; 2) când re g is tre le v o r fi fost
a persoanelor, când se pretinde ca s a o-
pierdute sau distruse, fie in -total, tie m mis a se trtc e actul în registrele starei
parte, destul a r fi ca o filă sa iip sea«ca
civile. (Cas. S. I, 202/901, B. p. /80 •
sau să nu se poate ceti. A rt. 33, fund o 10. Streinii, aflători pe teritoriu l rom an
exceptiune la dreptul comun, trebue strict sunt cârm uiţi, în p rivin ţa s t ă r i i lo r c iv ile
aplicat numai la cazu rile anum e p revă ­ şi în p rivin ţa capacităţii lor, de le g ile na­
zute. Dacă vom adm ite proba testim oniala
ţiunii lo r respective, dacă ele nu sunt con­
în d oved irea stărei c iv ile a persoanelor
tra rii ordin ei publice şi bunelor m oravuri.
de câte ori a r există om isiunea înscrierei Deci proba filiaţiu n ei unui strein irebue
în registrele respective, am aju n ge ia să se facă după le g e a lui n aţionala şi lui
concluziunea câ starea c iv ilă se poate
îi incum bă sarcin a de a probâ cum se
probă de o p otrivă atât prin titluri, cat dovedeşte în ţa ra sa filiaţiu n ea şi, in caz
si prin m artori, ceea ce n’a fost întenţiu- când nu dovedeşte aceasta, ju decătorii tre­
n ea legiuitorului, şi c a re în tr’un m od strict bue să-i aplice dispoziţiile Cod. civ. ro ­
a adm is această probă cu m artori numai
mân. (T rib . G órj C. Jud. No. 70/902). a
în cele două cazu ri din art. 33 atara de 11. D acă căsătoria pretinsă celebrata in
aceasta pericolul a r fi m are, ca ci am a- B u lga ria nu se găseşte înscrisă în regis­
iunge să înlocuim proba prin titluri cu
trele bisericei, partea este ţinuta sa do­
cea testim onială. (T rib . Ial°rn. 287, Dec. vedească, în ce mod se poate stabili dupa
21/89, Dr. 4/90; Trib. Dorohoi, Iul. 20/91, le g ile b u lgare c eleb ra rea unei casatorii,
D r 72/91>. ca re nu este înscrisă în reg istrele actelor
5. Se poate dovedi cu m artori existenţa
stărei civile. P rin urm are, este inadm isi­
unei căsătorii, con form art. 33, dacă se bilă proba testim onială, spre a dovedi^ o
constată că reg istrele de stare c iv ila erau
căsătorie, dacă nu se probează m ai în­
d esăvârşit com plectate la epoca contrac-
tâi u că existenta căsătoriei se poate sta­
tărei acelei căsătorii, prin trecerea in re ­ bili după le g ile b u lga re cu o asem enea
gistre a căsătoriilor an terioare, ta ra ca sa dovad ă (Cas. S. II, 36/902, D r. 31/902).
existe alte registre suplim entare m ca ri 12. In B u lgaria, registrele starn civile
să se poată trece căsătoria a c ă re i d ove­ fiind desfiintate prin le g e a din 10 Decem ­
d ire se cere. (A p e l Buc. III, Oct. 17/90, bre 1880, existen ţa unei casatorii nu se
poate dovedi de cât p rin tr’un extract de
. 6 . D^spozitiunile art. 33 din Codul c ivil,
pe registrele de stare civilă , ia r dovad a
re la tiv e la actele stărei civile, trebuesc cu m artori nu s’a r putea adm ite, de cat
considerate ca enunţiative, ia r nu ca li­ atunci când s’a r d oved i că existenţa ca-
m itative şi deci, proba testim on iala şi
sátoriéi poate fi probată dupa legea bul­
prezum tiunile pot fi adm ise şi cana re ­ g a r ă prin m artori, căci art. 33 C. civ. ro­
g is tre le ’ ex a m in a fe de instanţa judecăto­ mân nu prevede o asem enea proba de
rească, a vâ n d aparenţa să fie regu la t ţi cât când se in vo a că că reg istrele starn
nute, totuşi s’a r fi omis, din eroare, a se c iv ile au fost perdute sau distruse. (Cas.
trece în ele actul, care stabileşte stătu
c iv il al unei persoane. D acă legiu itoru l II, 564/902, B. p. 1279).
13. S tarea c iv ilă nu se poate dovedi
nu a prescris în această privin ţă o regu la prin registre sau înscrisuri de a le tataiul
form ală, este că el a p r e f e r a t să se^ rap or­
sau m am ei, încetaţi din viaţă, sau prin
teze la prudenţa T rib u n alelor, lasam lu-le m artori, de cât în cele două cazu ri pre­
facultatea a adm ite sau a respin ge p ro ­ scrise de art. 33 şi anume, când nu v o r
b ele cerute, după îm p reju rările de ta p tş i fi existat registre sau se v o r fi perdut.
după g ra v ita te a şi seriozitatea prezumţiu- P r in u rm are certificatu l prim arului, ca re
n ilo r d eferite su veranei lo r a p recieri. (.Cas. constată că naşterea unei persoane nu se
I 262/97, B. p. 8r>8). ved e trecută în registre, nu satisface ce­
’ 7. Sub legiu irile vechi, înainte de pune­ rin ţa leg ii, de oare-ce n etrecerea in re ­
rea în a p lica re a actualului c o d civil,^ n e­
g istre poate să p ro v ie şi din alte cauze si
fiind înfiinţare registre de stare c iv ila in atunci adm iterea m artorilor, peste p reve­
regu lă, ca sub actualul cod, naşterile, că­
derile leg ii, a r însem nă suprim area re­
să toriile şi decesele se puteau dovedi, în g is tre lo r stării civ ile . (Cas. I, 215/903, £?.
lipsă de alte dovezi scrise., şi prin m artori.
(Cas. I, 203/^01, B. p 781 ). . 14. D ispoziţiile art. 33 şi 292 C. civ. nu
8. Inexistenţa şi perderea totala şi p ar­ sunt ap licabile de cât atunci cand este
ţială a re g is tre lo r stării c iv ile sunt sin­ v o rb a de d oved irea filia ţie i legitim e, insa
gu rele două cazuri, în ca re d ovad a naş- atunci când e v o rb a de a se stabili g ta -
terei se poate face altfel de cât prin acte dul de rudenie în m aterie de succesiune,
de stare civilă . (Trib. Ilfo v II, C. Jud. rudenia se poate dovedi, nu num ai prin
47/901).

102 —
Codul civil AC TE LE
acte de stat c ivil, ci şi prin orice fel de
probe şi deci şi prin m artori, nefiind în
jo c decât interese băneşti, ca re privesc
ordin ea privată. (Cas. I, (54/904, B. p. 144).
15. C ăsătoriile, contractate sub im periul
legiu irei C aragea, se pot d oved i şi cu
m artori, de oarece, după această legiu ire,
proba cu m artori este adm isibilă pentru
doved irea căsătoriei, şi, în consecinţă, pe
baza depoziţiunilor m artorilor, instanţa
de fond poate constată existenţa căsăto­
riei şi să atribue recla m a n ţilor calitatea
de fii legitim i si m oştenitori ai tatălui lor.
(Cas. I, 119/905,’ B ul.'p. 289).
16. Este adm isibilă proba testim onială
pentru d oved irea fiiiaţiu n ii legitim e, când
se constată, dintr’un certificat al P rim ă rie i
locale, că nici naşterea reclam antului, nici
căsătoria m am ei sale nu se găsesc trecute
în registrele de stare civilă. (Cas. I, 31 Oct.
1906, B. p. 1591).
17. F iliaţiu n ea p ersoan elor născute sub
im periul lé g ii C a ra gea poate fi stabilită
prin m artori şi prezumptiuni. (Cas. I, 15
Dec. 1906, B. p. 1985).
18. P rob a căsătoriei se face cu m ar­
tori num ai atunci când partea dovedeşte,
că s’a r fi pierdut, sau că n ’au existat re­
gistre de stare c iv ilă la epoca când pre­
tinde că a r fi avut loc căsătoria. (Cas. I,
26 Ianu arie 1907, B. p. 27).
19. După art. 50 din le g e a pensiunilor,
în caz de lipsă a actelor de stare civilă,
părţile interesate pot dovedi starea lo r
c iv ilă prin m artori şi prezum ptiuni con tra­
dictoriu cu casa pensiunilor, dacă sunt
în im posibilitate a prezentă acte scrise,
fă ră însă a se pretinde părţii un început
de dovad ă scrisă sau prezum pţiuni g ra v e
relativ la starea sa civilă , după cum pres­
c rie art. 296 codul c ivil, căci în acest caz
posesiunea de Stat a părţii nu este con­
statată. (Cas. III, 15 Ian u arie 1907, B. p. 140).
20. După dispoziţiunile art. 33 din codul
civil, proba eu m artori pentru d oved irea
naşterilor, că să toriilor şi deceselor nu este
adm isibilă decât în cele două cazu ri pre­
văzute de acest text de lege, ad ică eâxe'
nu v o r fi existat registre sau se V 9 uj_
pierdut. (Cas. I, 23 Febr. 1907, B. p. per_
21. Pentru ca n etrecerea unui agare
registrele stării c iv ile să poată a ^ y <je
efect a se consideră din acest pyte a c_
ved ere că registrele nu a r fi fo fn care
în regulă, trebuie ca instanţa de pentru
arate din ce anum e îm p reju rări >e ia se
acea concluziune. eri-un
P rin urm are, când instanţa de fq g- j
a fa ră de o asem enea constatare
baza unui simplu certificat, prin csL sta_
constată că în registre nu se găseâ.u(je .
cut un act de căsătorie, adm ite prob^j şj
tim onială spre a se dovedi căsătoria,' (jj.
lează dispoziţiunile art. 33 citat şi decizii\Pe
sa urm ează a fi casată. (Cas. I, 23 F1je j
1907, B. p. 225). 0 n-
21 b is . Pentru stabilirea gradulu:ja r
rudenie, când se reclam ă o m oştean
şi când partea care o cere este înkib
- 105 —
S T Ă R II CIVILE Art. 33
grad de rudenie m ai depărtat şi, pentru
acest m otiv în im posibilitate să-şi poată pro­
cură acte de stare c iv ilă cu ca re să poată
stabili legă tu ra de rudenie cu defunctul,
proba ce partea reclam an tă e datoare să
facă nu poate fi atât de rigu roasă ca
aceea cerută de art. 41 şi 292 şi urm ă­
torii din codul c iv il, pentru dovedirea
fiiiaţiu n ii cop iilo r legitim i.
P rin urm are, Tribunalul se poate în­
tem eia pe m artorii propuşi de am bele
părţi pentru a constată că reclam antul
este în g ra d succesibil m ai apropiat cu.
defunctul. (Cas. I, 13 A p rilie 1907, B. p. 661)
22. In lipsa a ctelor de stare civilă , in"
stanţa de fond poate să stabilească grad u 1
de rudenie prin m artori sau alte probe-
(Cas. I, 8 M ai 1907, B. p. 795).
23. în ain te de 1864 n efiind înfiinţate
registre de stare c iv ilă în regu lă ca sub im ­
periul actualului cod, naşterile, căsătoriile
şi decesele se puteau dovedi, în lipsă de
alte d ovezi scrise şi prin m artori. Cas. I,
8 M ai 1907, B. p. 795).
24. A rt. 33 şi 292 din codul c iv il, nu
sunt ap licab ile decât atunci când este
vo rb a de d oved irea fiiia ţiu n ii legitim e, ia r
nu şi atunci când este vorb a de stabilirea
gradului de rudenie în m aterie de succe­
siune ; astfel că, în acest caz, rudenia se
poate dovedi nu num ai prin aş,te dgţe de
civilă , ci şi prin orice f e l j i ^ i n 30 Maiu
de le g e şi, deci, şi prin p 421> C urier
nu sunt în discuţie de^
Pî 1
QftQSCR ° rdiS â S<î P ° a tă d ° Vedi CU
o « ' i i w j ^ une‘ persoane, în cazu-
25. A r t 33 qie prevăzu te de art. 33 C.
d ovad a ţiliaipejjue sa doved ească în prea-
cepţional, ^cle scnige, prin m artori sau
v ?r “ ?x Ve prezum pţiuni, că decesul ace-
cand ele^ne a a v u t ’ loc In com una ce
A stfel şi a p0i sa stabilească prin ace-
e c m v a d e probe că se găseşte în tr’unul
caz ug|e cazu ri excepţionale, şi anum e
fano >acea com ună n’a ’u existat registre
190j|are civilă , că s’au pierdut sau cel
puţin că au fost ţinute neregulat. (Cas. I,
No. 516 din 5 N oem bre 1914 „Jur. R om .“ ,
1914, p. 613).
45. I) Deşi actele stării c iv ile constituesc
singurul m ijloc pentru d oved irea naşte­
rilor, că să to riilo r şi în cetă rilor din viaţă,
cu toate acestea în anum ite cazuri, ele
sunt înlocuite prin alte probe. Astfel, art.
35 c. civ., perm ite în 2 cazu ri şi an u m e:
când nu v o r fi existat registre de stare
c iv ilă sau se v o r fi perdut, ca lipsa sau
p erderea lor, să se poată d oved i atât prin
d o vezi înscrise, cât şi prin m artori şi, în
asem enea cazuri, căsătoriile, naşterile şi
în cetările din via ţă se v o r putea dovedi,
atât prin reg istre şi înscrisu ri de ale ta ­
tălui şi ale m um ii încetaţi din viaţă, cât
şi prin m artori sau prezumpţiuni.
II) R egu la g e n e ra lă în m aterie de do­
v ed ire a stării c iv ile după c a re faptele
stării c iv ile urm ează a fi stabilite prin
acte scrise, prezentând, deasem enea, o
excepţiune prin articolu l 33 codul civil,
 AC TE LE S T Ă R II CIVILE
Art. 33
vo a c ă o legisla ţie sau un uz străin este
ob liga t să-l dovedească, numai răm âne
în doială că a.tunci când acei uz este de
not orietate publica şi in deobşte cunoscut,
dova d a lui, ai.ese ori g re a şi uneori im­
posibilă de făcut, răm âne inutilă şi jude­
c a ta -îl poate consideră ca dovedit. (Trib.
Constanta, Dr. 33/ulO, p. 70)
29. Constatarea în deplinire! condiţiunei
cerută de art 319 din couul c ivil, că adop­
tatorul este cu 18 ani mai m are în etate
decât adoptatul, nu poate fi făcută de
ju decător decât după norm ele le g a le pentru
con statarea etăţei, ad ecă dupe actele s'a-
rei c iv ile sau conform art. 33 din codul
civil, în c a z de lipsă sau p ierd ere a lor.
(T rib . Covurlui I, Dr. 6/913, p. 44).
.
3 0 O ri de câte ori se reclam ă o suc­
cesiune, filiaţiu n ea nu se poate dovedi
num ai cu m artori, căci n icăieri le g e a nu
face o asem enea excepţiune la regu lile
de probă stabilite la titlul filiaţiu n ii şi nici
s’a r puteâ înţelege o asem enea excepţiune,
dreptul de succesiune fiind atributul cel
m ai însem nat al filiaţiunei.
P rin u rm are, proba cu m artori nu de­
vin e adm isibilă decât dacă instanţele jude­
cătoreşti constată şi a ra tă m otivele pentru
c a ri reclam antu l a fost în neputinţă să-şi
procu re p r o la scrisă a le g a tu rilo r sale
.-id e (Cas. I, 785 din 18 N o v. 1911,
a e f e a ' f c * - i e r Jud. 1/912).
tarei acelei ţ-*-- m artori pentru d o ved irea
g istre a c a s a to rii ,,;t)j ] ă nu num ai în
existe alte regist . Hionale prevăzute
sa se poata trcce a -a , -. când nu VQr fî
dire se cere. (A p e l Buc- .lt re g is lre le de
^ B. Dispoziţiunile art. 33 (l n ^ d a c e > e rc
re la tiv e l a actele stărei c iv i,
considerate ca enunţiative, i a r _ lte’ d e a .şi
m itative şi deci 1™' c ived irea
nrezumtiurule pot fi adm ise şi c<.
e is tre le ’ e x a m in a 'e de instanţa JU'-P’
rească, a vâ n d aparen ţa sa fie regi- ( Je
nute, totuşi s’a r fi omis, din eroare, , ^
trece în ele actul, ca re stabileşte s,.
c iv il al unei persoane. D acă legiu itorii,
nu a prescris în această p rivin ţa o regu la
form ală, este că el a p r e f e r a t sa s e r a p o r ­
teze la prudenta T rib u n alelor, lasandu-le
facultatea a adm ite sau. a resp in ge pro­
bele cerute, dupa îm p reju rările de tapt şi
după g ra v ita te a şi seriozitatea prezumţiu-
n iio r deferite su veranei lo r a p recieri. (.Cas.
I 262/97, B. p. 8 n8).
’ 7. Sub leg iu irile vechi, înainte de pune­
rea în a p lica re a actualului cod civ iL ne-
fiind în fiin tafe registre de stare c iv ila in
regu lă, ca sub actualul cod, naşterile că­
sătoriile şi decesele se puteau dovedi, în
lipsa de alte ilovezi scrise., şi prin m artori,
/{fas. I, 203/v)01, B. p. 781). . tutori, con form art. 33 c. civil,
8 . In exisien ţa şi perderea totala şi p ar­
ţială a reg istrelo r stării c iv ile sunt sin­
g u rele două cazuri, în ca re d ova d a naş-
ferei se poate face altfel de cat prin acte
de stare civilă . (Trib. Ilfo v II, C. Jud.
47/901).
102 —
Codul civil
s’a petrecut actul ce voeşte a d oved i nu
au existat registre sau că, deşi au existat,
s’au perdul sau cel p u ţ i n că acele registre
au fost ţinute în mo-l neregulat. (Cas. I,
89 dm 29 Ian u arie l ‘.il3. B. p. 103).
34 C ertificatul din partea prim arului
unei com une că cutare act de stare ci­
v ilă nu se găseşte trecut în r e g i s t r e l e acelei
com une nu poate dovedi ca registrele
acelei com une a r fi ţinute în neregula,
întrucât netrecerea actului în registrele
acelei com une a r fi foarte naturală dacă
actul nu s’a petrecut în acea comună.
N u m ai atunci un asem enea certificat ar
face d ova d a n eţin erii regu la te a regis­
trelor de stare c iv ilă din tr’o comună, când
din acte, m artori sau ch ia r sim ple pre-
z u m p t i i , judecătorul şi-a făcut co n vin gerea
că acel act s’a petrecut în acea comună.
(Cas. I, 89 din 29 Ian u arie 1913, B. p. 103).
35. A rt. 33 c. civil, p revede că atunci când
nu v o r fi existat registre sau se v o r fi pier­
dut, lipsa sau pierderea lo r se v a putea do­
vedi atât prin dovezi în scris cât şi prin
m artori şi în asem enea cazuri, naşterile
se v o r putea dovedi atât prin registre ş i
înscrisu ri de ale tatălui şi ale m am ei în­
cetaţi din via ţă cât şi prin m artori. Că
această dispoziţiune a le g ii fiind aplicaţia
regu lei de drept din art. 1198 c. c iv il,
după care, proba testim onia ă este ex ­
cepţional adm isibilă ch ia r despre un lucru
de o sumă sau de o v a lo a re m ai m are
de 150 lei, cât şi în contra sau peste cet ace
cuprinde actul, când celui ca re in vo a că
proba testim onială nu i-a fost cu putinţa
a-şi procu ră o probă scrisă, sau a con­
servă d ova d a scrisă luată.
De aci rezultă în ved erat că dispoziţiu-
n ea art. 33 c. c iv il p rivito a re la adm isi­
bilitatea probei testim oniale pentru do- »
v e d ire a naşterilor, se aplică, nu num ai
în cele două ca zu ri anum e prevăzute in
• acel articol, d ar şi atunci când registrele
sunt tinute în mod neregulat, precum şi
atunci când există registre în aparen ţa
com plecte şi bine ţinute, d ar în care. s^a
-îis a se trece naşterile de oarece şi in
priiSte două cazuri, n eregu laritatea în
s a u ” ea reg istrelo r şi om isiunea nu sunt
m a r t tabile celo r ce in vo a că m artori pentru
scrise irea naşterei lo r şi deci nu li se
fi e x i s ap lica consecinţele n eregu larităţei
P r in utisiunei. (Cas. I, 11 M artie 1913, B.
c o n s t a tiCurier Jud. 46/913, Jur. Rom. 19/913).
ved e tm principiu, după art. 176 c. civil,
rin ta H a se dovedeşte cu actele de cele-
gistre ei trecute în registrele de stare
atunc- a fa ră de cazurile excepţionale când
d erilerele nu au existat, când s’au pierdut,
g i s t r e â n d au fost ţinute în mod neregulat,
p. 63i’ri cazu ri se poate dovedi şi prin
s u i i r i n urm are, nu săvârseşte n ici un ex-
vo r de putere, tribunalul, când adm ite
atuiia cu m artori pentru d oved irea unei
dul H orii când constată n eregu laritatea
rudistrelor din certificatu l comunei. (Cas.
) M artie 1913, B. p. 661).
 Codul civil AC TE LE
37. A rt. 33 c. civ. nefiind decât aplica-
ţiunea regu lei de drept din art. 1198 c.
civ., după ca re proba cu m artori este e x ­
cepţional adm isa, când părţei nu i-a fost
cu putinţă să-şi procure sau să con serve
proba scrisă a dreptului său, de aci ur­
m ează că dispoziţiunea sa nu este lim ita­
tivă ci e n u n cia tivă ; că, deci, se ap lică şi
atunci când au existat registre de căsă­
torie, d a r s’a omis a se trece în ele căsă­
toria, o asem enea om isiune neputând fi
im putabilă celui ce învocâ proba cu m ar­
tori. (Cas. I, 655 din 12 N ov. 1913, B. p.
1987, Curier Jud. 6/914, Jur. Rom. 1914,
p. 22).
38. Dacă proba cu m artori nu se poate
justifică decât cu condiţiune ca partea să
facă în prealabil dovad a că a fost în ab­
solută im posibilitate de a-şi procură proba
scrisă a căsătoriei, adică d ovad a perderei
şi inexistenţei re g is tre lo r sau a om isiunei
căsătoriei din ele, însă constatarea fa p ­
telor din ca re instanţa de fond deduce o
asem enea d ova d ă prealabilă, constitue o
chestiune de fapt şi de apreciere, c a re
scapâ de controlul Curtei de casaţie. (Cas.
I, 12 N ov. 1913, B. p. 1987). >
39. U n act de stare c iv ilă petrecut în a­
inte de punerea în a p lica re a codului ci­
vil actual se poate d oved i cu m artori.
(Cas. 1,40 din 27 Ian. 1910. Jurisprudenţa
6/1910).
40. A cţiu n ea în petiţiune de ereditate
neavând alt scop de cât re a liza re a unor
drepturi băneşti, în atare caz proba cali-
tăţei în virtutea c ă reia se reclam ă se poate
face atât prin actele stărei civile, re g is ­
trele şi h â rtii ale fam ilii, precum şi prin
presumpţiuni şi m artori, fă ră a m ai fi
nevoe a recu rg e la rig o r ile le g ii ce se
cere atunci când este v o rb a a se stahili fi­
liaţiunea cuiva. In a d evăr, când este vo rb a
de d oved irea filiaţiu nei legitim e sau natu­
rale, legiu itoru l a edictat anum e condiţiuni,
fără de ca re proba testim onială nu este ad­
misă, şi aceasta în scop de a g a ra n tă liniş­
tea fam iliei şi ordinea publică contra unor
acţiuni hazardate, ca ri bazate num ai pe
depoziţiuni de m a rto ri să a ib ă du rezul­
tat introducerea în fam ilie a unor per­
soane străine de dânsa, m otiv însă care
nu m ai poate fi în acţiunile c a ri n’au de
scop decât interese băneşti, cum este a c ­
ţiunea în petiţiune de hereditate în care
proba testim onială este adm isibilă pentru
dovedirea calităţei în virtu tea c ă reia se
reclam ă, fă ră a m ai fi n evoe de veri-un
început de probă scrisă. (C. G alaţi s. I,
41/912. C urier Jud. 62/912).
41. Num ai atunci când trebue să se sta­
bilească un g ra d m ai depărtat de rude­
nie şi deci o serie de naşteri, căsătorii şi
decese petrecute la diferite epoci şi în di­
ferite localităţi, se adm ite, prin d ero ga re
de la regu la gen erală, că proba rudeniei
se poate face cu orice acte de corespon­
denţă, titluri de fam ilie, m artori şi ch iar
simple prezum pţiuni (Cas I, 89 din 29 Ian
913, Jur. Rom . 12/913; In acelaş sens : Trib.
— 105 —
S T Ă R II CIVILE Art. 33
Ilfo v s. I, 18 Feb. 1910. Dreptul 32/910;
Cas. I, 146 din 19 Feb. 1913. Jur. Rom.
17/91:1).
42. T ribu n alu l com ite ex ces de putere
şi v io le a ză art 33 c. c iv il când nu e x a ­
m in ează un act prezentat şi in voca t de
partea ce voeşte a stabili cu m artori fi­
liaţia sa, act în ca re se arată că acea
parte este născută în com una de unde a
adus certificatu l şi că actul său de naş­
tere nu se găseşte trecut în registrele ace­
lei comune. In a d e v ă r din a cel act putea
să rezulte pentru ju d ecă torii de fond, dacă
l-ar fi avu t în vedere şi l-a r fi exam inat,
o prezum pţie că partea s’a născut în ade­
v ă r în acea com ună astfel că în acest
caz n etrecerea naşterei sale în registrele
acelei com une constitue o dovadă de ne­
reg u lă a a celor registre, ca re fâ ceâ ad­
m isibila probă cu m artori conf. art. 33 c.
civ. (Cas. I, 67 din 23 Ian. lv)13. Jur. Rom .
12/913, C u rier Jud. 2i/913 şi 35/913).
43. D acă partea nu a obiectat n im ic la
instanţa de fond în p rivin ţa ncrespectărei
dispoziţiilor art. 33 c. c iv .’ re la tiv la do­
va d a filiaţiu n ei prin m artori, adm isă pen­
tru a stabili calitatea de m oştenitor, o
asem enea obiecţiune nu poate fi in vocată
pentru prim a oară Ja Curtea de Casaţie,
întrucât d ovad a cu m artori pentru stabi­
lire a calităţii de m oştenitor nu este de
ordine publică. (Cas. I, No. 316, din 30 Maiu
1914. „Jurispr. R om .“ 1914, p. 421, C urier
Jud. 68/914).
44. Pentru ca să se poată d oved i cu
m artori decesul unei persoane, in cazu­
rile excep ţion ale prevăzute de art. 33 c.
civ., partea trebue să dovedească în prea­
la b il prin acte scrise, prin m artori sau
prin sim ple prezum pţiuni, că decesul ace­
lei persoane a avu t loc în com una ce
pretinde şi apoi să stabilească prin ace­
laş fel de probe că se găseşte în tr’unul
din acele cazu ri excepţionale, şi anum e
că în acea com ună n’au existat registre
de stare civilă , că s’au pierdut sau cel
puţin că au fost ţinute neregulat. (Cas. I,
No. 516 din 5 N oem bre 1914 „Jur. R om .“ ,
1914, p. 613).
45. I) Deşi actele stării c iv ile constituesc
singurul m ijloc pentru d o ved irea naşte­
rilor, că să toriilor şi în cetă rilor din viaţă,
cu toate acestea în anum ite cazuri, ele
sunt înlocuite prin alte probe. A stfel, art.
3 5 c. civ., perm ite în 2 cazu ri şi an u m e:
când nu v o r fi existat re g istre de stare
c iv ilă sau se v o r fi perdut, ca lipsa sau
perderea lor, să se poată d oved i atât prin
d o vezi înscrise, cât şi prin m artori şi, în
asem enea cazuri, căsătoriile, n aşterile şi
în cetările din v ia ţă se v o r putea dovedi,
atât prin reg is tre şi înscrisu ri de ale ta­
tălui şi ale m um ii încetaţi din viaţă, cât
şi prin m artori sau prezumpţiuni.
II) R egu la g e n e ra lă în m aterie de do­
ved ire a stării c iv ile după ca re fap tele
stării c iv ile urm ează a fi stabilite prin
acte scrise, prezentând, deasem enea, o
excepţiune prin articolu l 33 codul civil,
 AC TELE S T Ă R II CIVILE
Art. 33
care înlocueşte proba scrisă prin proba
cu m artori, această excepţiune trebue a
fi socotită că constitue o aplicaţiune a
principiu lu i g en era l în m aterie de probe,
de oa rece ea este creată tot pentru a se
ven i în ajutorul părţilor, care, găsindu-se
în cazu riie arătate de art. 33 c. civ., s a r
a flă în im posibilitate de a-şi procu ră sau
produce proba scrisă a faptului stării ci­
v ile ce voesc a stabili.
De aceea, art. 33 c. civ., nu trebue soco­
tit, prin faptul că d e ro a g ă dela regu la
stabilită în m aterie de d oved ire a stării
civile, ca o dispoziţiune excep ţion ala şi,
deci, a fi luat în înţelesul său restrictiv,
ci, urm ează a întinde în lesn irile ce el pre­
vede pentru d oved irea fap telor stării ci­
v ile si la alte cazuri, neprevăzu te de acest
articol, orid ecâteori ad m iterea probei cu
m artori este cerută de n evo ia de. se ven i
în ajutorul părţilor, care aflându-se in
im posibilitate de a-şi fi procurat actul
scris, n ’a r putea în altfel să fa c a dovada
faptului stărei c iv ile ce voesc a stabili.
III) Cazurile prevăzu te de art. 33 c. civ..
n efiind deci, decât nişte exem ple suscep­
tibile de a fi întinse pe cale de a n a lo gie
si la alte cazuri, din c a re să rezulte im ­
p osibilitatea pentru părţi, de a: şi fi pro:
curat proba scrisă pentru d o ved irea starn
c ivile, de a ci rezultă că pentru d oved irea
decesului unei persoane, prin m ijloacele
arătate de art. 33 c. civ., se cuvine a se
m ai ad ău gă urm ătoarele cazu ri:
a) Când, deşi au existat registre de stare
civilă , însă ţin erea lo r a fost n eregu lata
sau întreruptă oricât de scurt tim p;
b) Când, registrele de stare c iv ila au
fost distruse, fie în total, fie în parte, fund
destul ca să lipsească num ai o • filă din
ele sau să nu se poată ceti.
c) t:â n d deşi, în aparenţă, au existat
re g istre de stare c iv ilă regu la t ţinute, dar
s’a om is de a se trcce în ele un act izo­
lat, fie că ofiţeru l de stare c iv ilă , căruia,
i s’a d eclarat decesul, a om is de a întocm i
actul, fie că în cetarea din v ia ţă nu s’a
constatat prin act de ofiţerul stărei civile,
pentrucă în d atoraţii după lege, de a de­
c la ră decesul, au omis de a fa c e aceasta.
(T rib . Olt, 1913, C u rier Jud. 1914, p. 562).
46. A ctu l de naştere al cu iva nu poate
să dovedească decât faptul m aterial al
n aşterii, ia r nu şi căsătoria leg itim ă a
p ă rin ţilor săi, aceasta putându-se dovedi,
con form art. 176 c. civ., num ai p rm tr un
act de celeb ra rea ei înscris în registru l
stă rei c iv ile sau în ca zu rile excepţion ale
p revăzu te de art. 33 c. civ,, prin m artori.
P r in u rm are, Trib u n alu l com ite exces
de putere si vio le a ză art. 176 c. civ., când
consta'tă căsătoria dintre părinţi, num ai
pe baza actului de naştere al copilului
lo r si pe b aza actului de deces a l părin ­
telui'. (Cas. I, N o. 491,1914; „Jurispr. R om .“
1915, p. 7). _ cu orice acte de corespondenţă, titluri de
41. In m aterie de adopţiune, daca naş­
terea adoptatului şi aceea a adoptatori­
lo r cum şi căsătoria acestora sunt ante­
— 106 —
Codul civil
rio a re ap licărei codului c ivil, instanţa de
fond poate să constate aceste fapte prin
extra cte după actele de stare c iv ilă , ţi­
nute de preoţi şi acte de notorietate, de
o a rece sub vech ea le g iu ire n aşterile şi
căsătoriile se puteâ dovedi prin m artori
si prezumpţiuni. (Cas. I, N o. 589, 1914;
Jurispr. Rom .“ 1915, p. 137).
48. P ro b a prin acte de stare c iv ila şi
prin posesiunea de stat este cerută numai
pentru stab ilirea filiaţiu n ei co p iilo r le g i­
tim i în tr’o acţiune în conlestaţiune de stat,
ia r n ici de cum pentru stab ilirea grad u ­
lui de rudenie într’un interes pur pecu­
n ia r cum a r fi în m aterie de m oştenire,
caz în care proba pentru stab ilirea ru­
deniei se poate fa ce în conform itate cu
dispoziţiunile art. 33 c. civ., şi prin m a r­
tori, (A p e l Buc. I, N o. 40, 1915; „D reptul“
1915, p. 228).
49. Data c e re re i de în scriere, a unei
h otărîri de adopţiune, poate fi dovedită
prin toate m ijloacele de probă adm ise de
lege, deci şi prin m artori, independent de
existenta unui început de dovad ă scrisa,
de oarece partea interesată se găseşte în
im posibilitate de a a v e ă o d ovad ă scrisă,
şi în acest caz articolul 1198, ca şi art.
33 c. civ., au toriză proba cu m artori.
In acest caz, dacă se dovedeşte că c e ­
re re a de în scrierea h otă rîrii de adopţiune
a fost făcută în term en, aceasta v a a v e a
de efect de a suplini în scrierea h otărîrii
ce s’a om is a se face de prim ar, confurm
art. 33 c. civ., c a re este ap licabil şi in
m aterie de adopţiune.
P r in urm are, om isiunea instanţei de tona
de a se pronunţă asupra probei cu m ar­
tori, in vo ca tă de recurentă, este esenţială
si m otivul de casare este întem eiat. (Cas.
I, N o. 296, 1919; „Jurispr. R om .“ 1920, p.
70, Curier. Jud. 34-35/920).
50. P rin art. 27 din le g e a prom u lgata
cu D ecretul 3244/916 s’a dat în com petenţă
ju d ecă toriilor de ocoale constatarea de­
cesului m ilita rilo r foşti d om icilia ţi în co:
m unele rurale, dispăruţi sau m orţi numai
în îm p reju rări de răsboiu.
De a ic i u rm ează ca atunci când se con­
stată Că o persoană a m urit de m ic co­
pil, deşi fig u re a ză în controalele arm atei
ca nesupus la in corp ora re şi deci nu a
dispărut din îm p reju ră ri de răsboiu,în atare
caz este v o rb a de constatarea unui deces
în cazu rile prevăzu te de art. 33 c. civ. şi
deci num ai Tribu nalu l de judeţ este che­
m at a statua după cererea celo r în d re p t
(Cas. I, 19 din 25 Ian. 1921. Jurispr. Rom .
16-17/921). . .
51. Dacă s’a adm is în doctrina _şi ju n s-
prudenţa ca atunci când trebue să se sta­
b ilea scă un g ra d m ai îndepărtat de ru­
denie şi deci o serie de naşteri, că să torii
si decese petrecute la d iferite epoci şi în
cliferite localităţi, prin d ero g a re de la r e ­
gu la g en era lă , proba rudeniei să se fa c a
fam ilie, m artu ri şi ch ia r simple prezum ţii,
această procedare nu se poate ap lică la
Godul civil AC TELE S T À K II CIVILE Art. 34

dovedirea deschiderei succesiunei, unde
înainte de a se adm ite d ovad a cu m artori
sau prezumţiuni pentru constatarea dece­
sului lu i decujus, trebue în prealabil să
ss dovedească că este im posibilitate de a
se procura actul de deces din cauza unuia
din cazu rile prevăzu te de art. 33 c. civ.
In specie părţile pentru a face dovada
decesului lui A lex a n d ru I. M anoliu-Tetz-
canu se servesc de un „certifica t m edi­
c a l“ lib era t de m edicul Căpitan V. Popo-
vici, fost şef al spitalului de evacu are din
Curtea de A rg e ş , în ca re se arată că:
Locotenentul de re z e rv ă A l. M anoliu-
Tetzcanu din R eg. 85 Inf. a decedat la 31
Octom brie 1916; că d-sa a redactat actul
de deces, care a fost lăsat în a rch iva
Spitalului „Crucea R oşie“ din Curtea de
A rgeş, a rc tiiv ă ca re la ocuparea locali-
tăţei de inam ic, a răm as acolo. Acest cer­
tificat, potrivit art. 33 şi 64 şi urm. c. civ.,
nu poate face d ovad a decesului lui decu­
jus şi deci n ici a deschiderei succesiunii,
deoarece persoana care l’a lib erat nu a-
vea calitatea să lib ereze acte m edicale
c a ri.s ă ţină loc de acte de deces. (Trib.
D oroh oi 258 din 30 Sept. 1921. Jur. Gen.
1923, No. 908).
52. C onstatarea decesului m ilita rilor dis­
păruţi sau m orţi în răsboiu se face de
tribunalele de judeţ ia r nu de judecăto­
riile de ocoale. (Judec. Ocol. I, Balş-Ro-.
m anati, 15 din 15 M ai 1922, C urier Jud.
28/922).
53. Com petinţa ce s’a atribuit de le g ile
excep ţion ale din 1916 şi 1920 judecătorului
de ocol de â constată decesul celo r m orţi
în răsboiu, nu se poate întinde decât la
cazu rile de regu la re de pensie şi numai
în ved erea acestei îm p reju ră ri; când însă
se cere constatarea m orţii faţă de ofiţerul
stărei c ivile, con form art. 33 c. civ. con­
statare care urm ează a ţine loc de act de
deces, pentru orice altă îm preju rare de
cât cea de m ai sus, cererea a re a se în­
dreptă la tribunalul de judeţ care sin gu r
e com petent a se pronunţă asupra eii (Cas.
I, 1208 din 15 N ov. 1922. Jur. Rom . 5/923).
54. A se v e d e a : Art. 41 cu nota 2; Art.
176 cu notele 3 ,4 ,5 ; Art. 292. In dex. „A c t
scris“ , „M a rtu ri“ , „Prezu m pţiu n i“ şi „R u ­
d en ie“ cu notele respective.

Art. 34. — Orice act al stărei civile privitor la Români sau

la străini, făcut fiind el în ţară străină, va fi vrednic de cră-
dintă, dacă el se va fi făcut după formele păzite în acea ţare.
(Civ. 2, 32, 45, 73, 152, 885. L. din 13 Febr. 1894 p. reorga­
nizarea Ministerului afacerilor străine, Art. 23, 24 ; Regul. şi
tariful consular din 12 Iunie 1880. Art. 25; Civ. Fr. 47).
Text. j r . A rt. 47. - T o u t acte de l ’état c iv il des Français et des étrangers
fa it en pays étranger, fera fo i, s’i l a été rédigé dans les form es usitées dans le
dit pays.
Doctrină străină.

A ü b r y e t R a ü , I, § 66, n. 3 şi 7 ; I, 5-a ed. p . 334;

B a u d r y è t f o u r c a d e , Des personnes, I, 8 73 ;
D a l l o z , Hep. Acte de l’état civil 344 urm.; Suppl. acte de l’état, civil 85 urm.;
D e m o lo m b e , I, p. 312 ;
Hue, I, 327;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 159, 160;
P l a n i o l , I. ed. 3-a, No. 550, 8 67 ; III, ed. 2-a, N o. 190.

Doctrină românească.
>
A l e x a n d r e s c o . I, ed. 2-a, p. 187 urm., Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 7, 41 ;
N a cu , I, p. 194, 195.

Jurisprudenţa. 2. P rin realitatea statului se înţelege

t. C ăsătoria celebrată în R om ân ia de
doi streini în ain tea m inisterului cultului
lor respectiv, fă ră în d eplin irea solem nităţei
civile, nu este va lid ă la noi, şi nu poate
produce efectele sale, ch ia r dacă, după
dreptul naţional al părţilor, căsătoria ar
fi un contract re lig io s In asem enea caz,
în lipsa actului de c eleb ra rea căsătoriei,
em anat dela ofiţeru l competent, căsătoria
nu poate fi dovedită prin posesiunea de
stat. (T rib . Bacău. Dr. 55/95).
că le g ile situaţiunei bunurilor, ad ică atât
ale m obilelor cât şi ale im obilelor, regu ­
lea ză condiţiunea lo r ju ridică, adică de­
term ină distincţiunea bunurilor, servitu-
ţile sau ipotecile, de care sunt suscepti­
bile şi executarea, al c ă ro r obiect pot fi,
ia r nu că actul, regu lat făcut în tr’o ţară
streină, nu produce efect, dacă nu este
făcut con form le g e i ţă rii situaţiunei .- rea ­
litate însem nează încă, că trebue înde­
plinite o a reca ri form e, considerate de o r­
dine publică de leg ea situaţiunei, de şi

107 —
 AC TE LE S T Ă R II CIVILE Codul civil
Art. 35-86

le g e a tă rii unde s’a făcut actul, nu le-ar
adm ite, cum este transcripţiunea, pentru
transm iterea proprietăţei faţă de terţiile
persoane. De asem enea nu este raţional,
nici le g a l de a se face distincţiune pentru
actele solemne, fiin dcă în d eplin irea fo r ­
m elor situaţiunei a r putea fi im posibilă,
în ţară, şi pentrucă pentru unele acte
solem ne cum este căsătoria, reese din
art. 34 codul civil, că este v a la b ilă , dacă
a fost făcută după form ele ţă rii unde s’a
celebrat. (T rib . Dolj... I, Dr, 25/901).
3. P o triv it dispoziţiunilor art. 34 şi 152
codul c iv il, actele de căsătorie făcute in
ţară străină sunt v a la b ile în ţ a r a noastra
dacă sunt făcute cu păstrarea fo rm elo r
prevăzute în acea ţară şi dacă nu calca
prohibiţiunile exp rese ale codului nostru,
în baza principiului „locus rcgit actum “ .
(T rib . M uscel 1913, „D reptul“ 1914, p. 93). |
4. A se ved ea: A rt. 2. — In d ex „Casa- |
to rie“ şi notele respective; A rt. 152 cu j
notele respective. |

Art. 85. — In toate cazurile, când urmează a se face men­

ţiune despre un act privitor la starea civilă, pe marginea unui
alt act déjà înscris în registre, acea menţiune se va face, după
cererea părţei interesate, de către oficerul stărei civile pe re­
gistrele zilnice, sau pe acelea care vor fi fost depuse la ar­
hivele comunei, şi de către grefierul Tribunalului de întâia
instanţă pe registrele depuse la grefă. Spre acest sfârşit ofi­
ţerul stărei civile va vesti, în termen de 3 zile, despre men­
ţiunea de el făcută, pe procurorul tribunalului respectiv, care
va priveghiâ ca menţiunea să se facă într’un mod uniform
la ambele registre. (Civ. 36, 39, 48, 53, 85, 86, 180 ; Reg. act.
st. civ. 9; Civ. Fr. 49).
Text fr . A rt. 49. — Dans tous les cas où la mention d’un acte re la tif à
l ’était c iv il devra a vo ir lieu en m arge d’un autre acte deja inscrit, elle sera
fa ite à la requête des parties intéressées, par l ’o fficier de l ’état c ivil, sur les
registres courants ou sur ceux qui auront été déposés aux archives de la com­
mune, et p a r le greffier du tribu n al de prem ière instance, sur les registres dé­
posés au greffe ; à l ’effet de quoi l ’officier de 1 état c iv il en donnera avis, dans
les trois jours, au procureur du R o i près ledit tribunal, qui veillera à ce que
la mention soit fa ite d’une manière uniform e sur les deux registres.

Doctrină străină.

C o l i n e t c a p i t a n t , ed. 2 -a, I, p. 231, 396;

D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il 59 urm. ;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 149.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 409, 410; (II, ed. 2-a, p. 119);

N acu , I, p. 193, 194.

Art. 36. — Oricare abatere din articolele precedente din

partea funcţionarilor în ele arătate, va fi urmărită înaintea
tribunalului de întâia instanţă şi pedepsită cu o amendă, care
nu va puteâ trece peste 100 de lei. (Civ: 39, 40, 174, 181, 182;
Leg. jud. oc. 51; Reg. act. st. civ. 58; Civ. Fr. 50).
Text. f r . A rt. 50. — Tou te contravention aux articles précédents de la part
des fonctionnaires y dénommés, sera poursuivie devant le tribu n al de prem ière
instance, et punie d’une amende qui ne pourra excéder cent francs.

— 108 —
Codul civil AC TE LE S T Ă R II CIVILE Art. 37

Doctrină străină.
A u b ry e t R a u , I, § 62, n. 1 ; I, 5-a ed. p. 312, 313 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des -personnes, I, 866, 867 ;
C o li n et c a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 232;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 95 u rm .; Suppl. A c te de l ’état c iv il 30:
D e m o lo m b e , I. 288, 289 ;
Hue, Ï, 331:
M a r c a d é , art. 50 ;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p ' 149, 150.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 410, 411; (X I, p. 529);

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182, 183;
N a c u , I, p. 204;
T A t a r u G. V., Prezidentul Tribunalului în legislaţia română, p. 42, 43.

Jurisprudenţă. act a l stărei c iv ile (m oartea unui locuitor),

1. T re c e re a unui copil, conceput în a-
fară de căsătorie, sub num ele de fam ilie
al mam ei, nu constitue o abatere In actele
stării c iv ile (T rib . Fălciu. Drept. No. 30/98 >.
2. Deşi este a d evă ra t că am enda pre­
văzu tă de art 36 din codul c iv il este de
natură civilă , însă prin art. 51 din leg ea
Judecătoriilor de ocoale, pusă în ap licare
la 1 M ai 1908, asem enea contravenţiuni
sunt date în com petinţa penală a Jude­
c ă to riilo r de ocoale, aşa că, conform art.
o din legea org a n ică a acestei înalte
Curţi, recursurile în asem enea m aterie
intră în com petinta sectiunei II a le judecă.
(Cas. Secţ. Unite,’ 5 M ai 1911, B. p. 784).
3. D atoriile impuse o fiţerilo r de stare
c iv ilă p rivito a re la ţin erea a ctelor statu­
lui c iv il au sancţiunea lo r în pedepsele
edictate, unele de codul civil, ia r altele
de codul p e n a l; cele dintâi consistă în
exacta ob serva re a d iferitelo r form alităţi
prescrise de le g e cu p riv ire la m odul în-
scrierei actelor de stare c iv ilă şi a m en­
ţiu n ilor ce ele trebue să cuprindă, şi, în
caz de abatere, art. 36 din codul c iv il pe­
depseşte aceste n eglijen ţe cu am endă, ia r
a două în d atorire a In scrierei actelor stă­
rei c iv ile se pedepseşte, în caz de om i­
tere, cu pedeapsa corecţională, prevăzută
de art. 161 din codul penal. P rin urm are,
faptul prim arului şi al notarului de a fi
omis să treacă în registrele respective un
constitue delictul prevăzu t de art. l o l din
codul penal, de com petinţa Tribu nalu lu i
de a fi judecat. (Cas. II, 1119 din 4 M ăi
1912, B. p. 965, Curier Jud. 47/1912).
4. A m en da prevăzu tă de art 36 c. civ.,
pentru ofiţeru l stării c iv ile c a re nu s’a
con form at’ art. 29 şi 30 c. c iv il la red ac­
tarea a ctelor stării c iv ile este o am endă
c iv ilă c a re nu a re în n im ic ca ra cteru l
unei am en zi penale, de unde u rm ează că
acţiunea ex ercita tă în baza art. 36 c. civ.
se p rescrie prin treizeci ani.
A ceastă prescripţie dacă nu a fost pro­
pusă la instanţa de fond, nu m ai poate
fi in vo ca tă de a dreptul în Casaţie. (Cas.
II, 385 din 22 Feb. 913. Curier Jud. 32/913).
5. D atoriile impuse ofiţerilor de stare
c iv ilă p rivito a re la ţin erea actelor statului
c iv il au san cţiu n ea’ lo r în pedepsele edic­
tate unele în codul c iv il, ia r a liele în co ­
dul p e n a l; cele dintâi consistă în exacta
ob serva re a d iferitelor form alităţi pre­
scrise de le g e cu p riv ire la modul în scrierii
actelor de stare c iv ilă şi a m enţiu nilor
ce ele trebuesc să cuprindă, şi în caz de
abatere art. 36 cod. c iv pedepseşte aceste
n eglijen ţe cu am endă, ia r a doua îndato­
rire a în scrierii a ctelor stării c iv ile se
pedepseşte, în caz de om itere, cu pedeapsa
corecţion ală prevăzu tă în art. 161 cod.
pen. (Cas. II, dec. pen. 543 din 2 M artie
1923. Jur. Gen. 1923, No. 255; ‘ Jur. Rom.
10/923).

Art. 37. — Vericare depozitar al registrelor'menţionate va

fi supus acţiunei civile a părţei vătămate pentru alteraţiunile
ce s’ar săvârşi în ele, rămânând însă acestuia dé va gâsi de
cuviinţă, dreptul de a se întoarce cu urmărire asupra adevă­
raţilor’ făptuitori a sus ziselor alteraţiuni. (Civ: 38, 182, Pr
1599; Civ. Fr. 51).

Text. f r . A rt. 51. — T o u t dépositaire des registres ser

sable des altérations qui y surviendront, sauf son recour
les auteurs desdites altérations.

— 109 —
Art. 38-39 AC TELE S T Ă R II CIVILE Codul civil

Doctrină străină.
D a l l o z , Rép. A c t e d e l’état c i v i l 95 urm.; Suppl. Acte d e l’état c i v i l 3Ü ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 149, 150.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 412, 413; (V, p. 398, n. 2, 429 n. 1, 432):
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183 ; s
N a c u , I, p. 204.

Art. 38. — Orice alteraţiune, orice falsificare în actele stă­

rei civile, orice înscriere a acestor acte, făcută pe vre-o foae
liberă, şi nu în registrele destinate pentru ţinerea lor, va da
drept părţilor interesate a-şi cere despăgubiri, şi aceasta fără
prejuditiul pedepselor prescrise de codul penal. (Civ. 27, 182,
998, 999.— Pr.p. 61, 162, 179; C. p. 123—126,161; Civ. Fr. 52).
Text. f r . A rt. 52. — T o u te altération , tout fau x dans les actes de l ’état
civil, toute inscription de ces actes fa ite sur une feu ille volante et autrement
que sur les registres à ce destinés donneront lieu aux dommages-intérêts des
parties, sans préju dice des peines portées au Code pénal.

Doctrină străină.
A u b r y e t Raü, I, 5 -a ed. p. 314 ;
B a u d r y e t F o u b c a d e , Des personnes, I, 870;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 388 ;
D a l l o z , Rép. Acte de l’état civil 53 urm.;
D e m o g u e , I, Sources des obligations IV , p. 54;
D e m o lo m b e , 1 ,2 8 6 ;
Hue, I, 331 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 149, 150.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 413; (V, p. 398, n. 2, 429, n. 1,432);
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183;
N a c u , I, p. 203, 204.

Art. 89. — Procurorul tribunalului de întâia insţanţă va fi

dator a* verifică starea registrelor, când ele se vor depune la
grefă; el va încheia proces-verbalsumariu despre a sa veri­
ficare, va arătă abaterile sau vinele comise de ofiţerul stărei
civile, şi va cere osândirea sa la amendele prevăzute de lege.
(Civ. 34, 36, 54, 62, § ultim, 81,84, 139,164; Pr. p. 21, 31 urm.,
45, 178; C.'p. 123— 126. 161, 162; leg. jud. oc. 56; Reg. act. st.
civ. 59, 60; Civ. Fr. 53).
Text. f r . A r t. 53. — L e procureur du R o i au tribu n al de prem ière instance
sera tenu de vérifier l ’état des registres lors du dépôt qui en sera fa it au greffe ;
il dressera un procès-verbal sommaire de la vérification, dénoncera les contran-
ventions ou délits commis p a r les officiers de l ’état c iv il, et requerra contre
eux la condamnation aux amendes.

Doctrină străină.
’ et ed. 2-a, I, p. 390;
Ca p it a n t ,
Rép. Acte de l’état civil 84 urm. ; Suppl. Acte de l’état civil 25 urm. ;
. I. 287 ;
a, I, p. 149, 150, 151 ;
No. 473.

— 110 —
Codul civil ACTELE DE NAŞTERE Art. 40-41

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 414; D roit ancien et moderne de la Roumanie, p. 7, 302;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183;
N acu , I, p- 204.

Art. 40.— Părţile interesate au dreptul de apelaţiune în

contra hotărîrilor date de tribunalul de întâia instanţă asu­
pra actelor stărei civile. (Civ. 85, 1201 ; Pr. civ. 316 urm. ;
Civ. Fr. 54).
Text. f r . A r t. 54. — Dans tous les cas où un trib u n a l de prem ière instance
connaîtra des actes re la tifs à l ’état c ivil, les parties intéressées pourront se
p o u rvo ir contre le jugem ent.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 62, n. 3;
D e m o lo m b e , I, 289;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 149, 150, 151.

Doctrină Românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2*a, p. 410 urm. ;
N a c u , I, p. 201, 202.

C A P IT O L U L II

Despre actele de naştere.

Art. 41. — Declaraţiunea despre naşterea unui copil se va

face la ofiţerul stărei civile al locului, în termen de trei zile
după uşurarea femeii. Copilul i se va înfăţişa.
La caz de împiedicare de a se transporta copilul înaintea
ofiţerului stărei civile, acesta va fi dator a merge însuşi fără
vre-o plată, la locuinţă spre a constata naşterea1), (Civ. 4?
45, 77, 84, 292; C. p. 276; Reg. act. st. civ. 74, 80, 92 urir
Civ. Fr. 55).
Text. f r . A r t. 55. — L es déclarations de naissance seront faites, dans
trois jours de l'accouchement, à l ’o fficier de l ’état c iv il du lieu : l ’enfant lui
présenté.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 60, n. 11 şi 12 ; § 60, p. 202; I, 5-a éd., p. 305. 307, 308 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 884, 885, 903 ;
C h a u v e a u e t H é l i e , Th éorie du Code pénal, IV ; 1549, 1712,1713;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 399 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 214 urm., 236 urm. ; Suppl. A c te de l’état civ
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 107 b is ; 107 bis, I ;
D e m o lo m b e , I, 290, 292, 295 ;
Hue, I, 333, 334, 337, 355;
L a u r e n t , II, 55 ;
M o u r l o n , ed.“::7-a, I, p. 160 urm .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 488, 492.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 415 urm. ; (V II, p. 309) ; D ro it ancien et moder*-
manie : p. 5 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 181, 182;
N acu , I, p. 189, 205.

1) In textul art. francez 55, corespunzător, lipseşte acest al 2-lea aii'

— 111 —
 AC TE LE DE NA ŞTE R E Codul civil
Art. 42

TnrisTirndPTită înscris-o în registru înlăuntrul acestui

“ ®"
f. După art. 41, declaraţiunea despre
naşterea unui copil se va face în termen
de 3 zile după uşurarea femeii, fără însă
a sp-cif'ică d a că ’ acale 3 zile trebue sau
nu socoMe libere; întru cât î.tsă acest
articol nu deroagă expres la principiile
dreptului comun în ceeace priveşte ter-
meuele, urmează să se aplice principiul
general nrevazut de art. 729 pr. civ., după
care termenele se înţeleg pe zile libere,
nesocjti i'lu-se nici ziua de că id s’a în-
cep it, nici ziua când se împlineşte ter-
mennl. Cas. II, 521/Oct. 19 92, p. 923).
2. P.jtri vit art. 41 G. civ. declaraţi unea
despre naşterea unui copil se va face în
termin, legea permite ca o asemenea omi-
siune să poată fi reparată pe cale jude-
câtorească, însă nu se ocupa de cazul
când în contra acestei dispoziţii, ofiţerul
stării civile ar fi primit o declaraţiune şi
înscris în registru, în mod neregulat, un
act de naştere, peste trei zile dela acest
eveniment.
Nici un text de lege nu prevede^ nuliţa-
tea actelor neregulat întocmite şi înscrise
în registrul de stare civilă referitoare la
naşteri, şi în lipj a unui asemenea text, nu
se poate pronunţă nulitatea actului, atara
de cazul neîndeplinirei vre-unei condiţium
esenţiala în lipsa căreia, actului nu î se
p o a t e recunoaşte caracterul de act de stare

terini î de 3 zile dela acest eveniment. civilă. (Cas. I, 1221 din 30 Iunie 1924. Jur.
In cazul când declaraţiunea nu a avut Gen. 1924 sNo. 1861).
loc sau când ofiţerul stării civile nu ar fi

Art. 42. — Naşterea copilului se va declara de către tatăl

său, în lipsa acestuia, de către medici sau hirurgi, moaşe, sau
de către orice alte persoane care vor fi fost faţă la naştere.
Iar dacă mama nu va fi născut la domiciliul ei, această
declaraţiune se va face şi de persoana aceea la locuinţa că­
reia ea a născut.
Actul de naştere se va redige îndată faţă cu doi martori,
(Civ. 24 urm., 4o, 93, 94; C. p. 276; Reg. act. st. civ. 75, 76,
79, 81, 82, 84; Civ. Fr. 56).
Text. f r . A r t. 56. — L a naissance de l'en fan t sera déclarée par le père,
ou, à défaut du père par les docteurs en médecine ou en chirurgie, sages-fem­
mes, officiers de santé ou autres personnes qui auront assisté à l ’accouchement ;
et lorsque la mère sera accouchée hors de son. dom icile, p a r la personne chez
qui elle sera accouchée.
L 'a c te de naissance sera rédigé de suite, en présence de deux témoins.

Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 60 n. 4 ; I, § 60, p. 202 ; I, 5-a ed. p. 305 ;
B a u d k y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 888, 889;
C o l i n e t C a p i t a s t , ed. 3-a, I, p. 259, 393, 394, 398;
[)a l l o z , Rép. acte de l’état civil 207 urm , 217 urm., 242 ; Suppl. Acte de 1état civil 53 urm. ;
ÏE M A N T E E T C O LM E T DE S A N T E R R E , I, 108 bis, I;
E M O LO M B E , I , 293 ;
UC, I, 337 ;
AURENT, II, 56;
a r c a d e , art. 56;
h i r l o n , ed. 7-a, I, p. 160 urm. ;
a n i o l , I, ed. 3-a, No. 491, 493.
Doctrină românească.
I, ed. 2-a, p. 419 urm.; Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 5.
jE x a n d r e s c o ,
Observaţie sub. C. Apel Iaşi S. I, 14 A prilie 906. Curier Jud. 42/1905; Observaţie sub.
Cas. I, 73 din 2 Mai 1919. Tribuna juridică 26—27/1919;
M a t e i , p. 181, 182;
n t a c u z in o
teu, 1, p. 189, 205, 214.
Jurisprudenţă. persoanelor arătate în act, trebue consi-
‘ derată ca neexistentă, atunci când nu se
' făcută de ofiţerul stărei dovedeşte că părinţii acelei persoane sunt
-iă este fiu legitim al căsătoriţi după formele legei, precum nici

— 112 —
Codul civil AC TE LE DE N AŞTE RE Art. 43-44

anul celeb ră rii c ă lă to rie i, nici localitatea
unde s’a r fi celebrat căsătoria (T rib . Putna
II C. Jud. 23/907.
’z. A ctele «ta re i c iv ile au caracteru l au-
tenticităţei, întrucât ele sunt redactate de
ofiţeru l investit cu depline puteri prin lege,
pentru acest fapt, şi atât asem enea acte
cât şi extractele după ele fa c probă în
justiţie până la în scrierêa în falş.
P rin urm are, d eclaraţiu n ea facuta de o
persoană înaintea ofiţerului stărei^ c iv ile
şi con sem 'iată în actul de naştere că copiii
ce declară ca născuţi, sunt ai săi, născuţi
din tr’însul cu fem ee, este o consim ţire la
o recunoaştere benevolă, care dpclara-
ţiune nu poate fi com bătută de cât prin
în scrierea în fals. (Judecăt. Pueşti-Tutova,
17/914. C urier Jud. 32/915).

Art. é3. — Actul de naştere va arăta cu desluşire ziua,

ora, locul naşterei, sexul copilului, prenumele_ ce i se va da
la botez, precum şi numele de familie, profesiunea sau me­
seria si domiciliul tatălui, mamei si al martorilor. (Civ. 21, 22,
24, 42’ 44, 45, 307, 308; C. p. 276; Reg. act. st. civ. 78-, Civ.
Fr. 57).
Text. f r . A r t. 57. — L ’acte de naissance énoncera le jo u r, l ’heure et lieu
de la naissance, le sexe de l ’enfant, et les prénoms qui lu i seront donnés les
prénoms, noms, profesion et dom icile des père, et mère, et ceux des témoins.

Doctrină străină.
A u b k ï e t R a d , I, § 60, n. 8 ; I, ed. 5-a, p. 306, 307 ;
B a u d r y e t F o u r c a d b , Des personnes, 1,895;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 257, 259, 391, 400 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 243 urm. ; Suppl. A c te de l ’état c iv il 65 ;
D e m a n te e t C o l m e t d e s a n t e r r e , I, 109 bis, I I ;
D e m o lo m b e , I, 297 ;
Hue, I, 338 ;
L a u r e n t , II, 55, 57 urm., 61 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 160 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3 a, No. 383, 493;

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 - a , p. 250, 422 urm .; (IV , part. II, p. 46) ; „CAte-va cuvinte asupra
numelui p e r s o a n e l o r Dreptul 42/191)5; Observaţie sub. Cas. I, 73 din 2 Maiu 1919.
T rib u n a Juridică 26, 27/1919;
N a c u , I, 206, 207;
P l a s t a r a G e o r g e , — Nota sub. Cas. I, 73 din 2 M ai 1919. Pand. Rom. 1922 ~1 — 86.

J u ris p ru d e n tă de naştere, acest articol nu face decât să

F s ‘
1. Din comb. art. 43 c. civ. 275 şi 726 c.
pen., reiese că actul de naştere face prin
el însuşi proba filiaţiu n ii naturale în ra-
port cu m am a şi ch ia r cu tatăl necăsă-
torit când el se d eclară s in g u r; — iar,
dacă prin art. 308 c. civ., se prescrie că
copilu l reclam an t nu este prim it să pro-
beze că e acelaş cu cel prevăzut în actul
rezo lve o cestiune de identitate între cel
ce recla m ă filiaţiu n ea şi cel trecut în act,
cestiune ca re dacă nu se contestă lasă
actului de naştere în treagă, puterea de a
dovedi filiaţiu n ea m aternă. (Cas. I, decizia
No. 73 din 2 M a i 1919; „Jurisprudenţa
Rom .“ , 15-16/919, p. 650. C urier Jud. 14/919 ;
Pand. Rom. 1922-1-86).

Art. 44.— Vericine va găsi un copil nou născut, va fi

dator a-1 încredinţa ofiţerului stărei civile împreună cu toate
hainele şi obiectele găsite la copil şi a declară toate împre­
jurările timpului şi locului unde-l va fi găsit. •
Ofiţerul stărei civile va întocmi îndată proces-verbal a-
rătător de toate împrejurările, în care se va cuprinde vârsta
copilului după aparenţă, sexul şi numele ce i se va da şi au­
toritatea civilă la care se va fi încredinţat.
53707. — Codul Civil adnotat
— 113 —
 AC TE LE DE N AŞTE RE Codul civil
Art. 45-46

Acest proces-verbal se va trece în registru. (Civ. 8, 27,

urm • C p. 276—279 ; Reg. act. st. civ. 85, 86, 97 ; L. asupra
numelui din 18 Mart. 1895, Art. 6; Civ. Fr. 58).
Text. fr. A rt. 58. — Toute personne qui aura trouvé un enfant nouveau-né,
sera tenue de le remettre à l ’officier de l ’état civil, ainsi que les vetêments et
autres effets trouvés avec l ’enfant, et de déclarer toutes les circonstances du
temps et du lieu on il aura ete trouvé.
I l en sera dressé un procès-verbal détaillé, qui énoncera en outre la g e
apparent de l ’enfant, son sexe, les noms qui lui seront donnés, l ’autonte civile
à laquelle il sera remis. Ce procès-verbal sera inscrit sur les registres.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, p. 356, 400; ifW m 'm •

D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il 143 urm. si 267 urm. ; Suppl. A c te de 1état c m l 10- ui m .,
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 167 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 496 ;

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 426;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182, 192;
N a c ü . I, p- 208.

Art. 45. — Dacă se naşte un copil pe un vas JEtomân, că­

lătorind pe mare, actul de naştere se va face până în 24 de
ore în prezenţa tatălui, dacă se va fi aflat faţă şi a doi mar­
tori luaţi dintre ofiţerii vasului, sau în lipsă dintre oamenii
echipajului. . . . . . * „
Acest act se va redige de căpitanul, stapanul sau patro­
nul vasului şi se va trece în rolul (lista oficială) persoanelor
ce se află pe vas. (Civ. 21 urm., 24, 46 urm., 71, 72, 875; Reg.
act. st. civ., 87, 90; Civ. Fr. 59).
Text. f r . A r t. 59. — S’il naît un enfant pendant un voyage de mer, l ’acte
de naissance sera dressé dans les vingt-quatre heures, en présence du père, s’il
est présent, et de deux témoins pris parmi les officiers du bâtiment, ou, a leur
défaut, parmi les' hommes de l ’équipage. Cet acte sera rédigé, savoir, sur les
bâtiments du Eoi, par l ’officier d’administration de la manne ; et sur les bâti­
ments appartenant à un armateur ou négociant, par le capitaine, maître ou pa­
tron du navire. L ’acte de naissance sera inscrit à la suite du rôle d équipage.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 401;

M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 167 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 497.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 428 urm. ;

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183 ;
N acu , I, p. 208.

Art. 46. — La cel dintâiu port unde se va opri vasul, de

va fi un port Român, căpitanul, stăpânul sau patronul vasu­
lui, sau oricine ar fi redigiat actul de naştere, este dator a

— 114 —
Godul civil AC TE LE DF. NA ŞTE R E Art. 47

depune două côpii autentice după act la autoritatea portu­

lui. Acesta va opri o copie în cancelaria sa, iar cealaltă o
va trimite neîntârziat Ministerului de interne, care o va trans­
mite autorităţei comunale a domiciliului tatălui copilului născut
sau, de nu s’ar cunoaşte tatăl, al mamei.
Autoritatea comunală va trece actul îndată în registrul
stărei sale civile. (Civ. 45, 47, 72; Reg. act. st. civ. 88, 97:
Civ. Fr. 60).
Text. f r . A r t. 60. — A u prem ier p ort où le bâtiment abordera, soit de re­
lâche, soit pour toute autre cause que celle de son désarmement, les officiers
de l ’adm inistration de la marine, capitaine, m aître ou patron, seront tenus de
déposer deux expéditions authentiques des actes de naissance qu ’i l auront ré ­
digés, savoir, dans un p ort français, au bureau du préposé à l ’inscription m a­
ritim e ; et dans un p o rt étranger, entre les mains du consul.
L ’une de ces expéditions restera déposée au bureau de l ’inscription m ari­
time, ou à la chancellerie du consulat ; l ’ autre sera envoyée au M inistre de la
marine, qui fera parvenir une copie, de lu i certifiée de chacun desdits actes, à
l ’o fficier de l ’état c iv il du dom icile du père de l ’enfant, où de la mère si le
père est inconnu : cette copie sera inscrite de suite sur les registres.

Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 401, 421, n o ta 1;
M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 167 ;
P l a n i o l , I, ed . 3 -a, No. 4y7.

Doctrină aromânească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 428 urm.;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183 ;
N a c u , I, p. 208, 214.

Art. 47. — De va abordà vasul într’un port străin, căpi­

tanul, stăpânul sau patronul vasului va trimite, prin poşta
locului, la Ministerul de Interne al României o copie legali­
zată de pe actul de naştere.
Ministerul şi autoritatea comunală vor urma în acest caz
după cum s’a prescris la art. precedent. (Civ. 46, 72: Reg.
act. st. civ. 89; Civ. Fr. 61).
Text. f r . A r t. 61. — A l ’a rrivée du bâtiment dans le port du désarmement
le rô le d’équipage sera déposé au bureau du préposé à l ’inscription m aritim e,
qui enverra une expédition de l ’acte de naissance, de lu i signée, à l ’o fficier de
l ’état c iv il du dom icile du père de l ’enfant," ou de la mère si le père est inconnu :
cette expédition sera inscrite de suite sur les registres.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed . 2-a, I, p. 401, 421, n o t a 1 ;

M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 167;
P l a n i o l , I, ed . 3-a, No. 497.
Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 428 urm. ;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183:
N a c u , I, p. 208, 214.

— 115 —
Art. 48 AC TU L DE RECU NO AŞTEREA COPILULU I N A T U R A L Codul civil

Art. 48.— Actul de recunoaştere1) unui copil se va în­

scrie în registrele stărei civile cu data sa şi se va menţiona
recunoaşterea în marginea actului de naştere, dacă există
asemenea act. (Civ. 27, 35, 304, 307, 308, 337 ; Reg. act. st.
civ. 97; Civ. Fr. 62).
Text. f r . A rt. 62. — L ’acte de reconnaissance d’un enfant sera inscrit sur
les registres à sa d a te; et il en sera fa it mention en m arge de l ’acte de nais­
sance, s’il en existe* un.
Doctrină străină.

A k n t z , I, 589, 590, 592-594, 596, 598, 603;

A d b r y e t Rau, VI, § 568, p. 1 59 ; § 568 b is, p. 163. n. 30; p. 165, n. 4 ; p. 169; g 568 te r ,
p. 173, 178, 179, 181, 1 82; § 368 q u a t e r , p. 182;
B a u d r y e t F o u e c a d e , Personnes, II, 2218;
B a u d r y e t c h é n e a u x , Personnes, III, 617, 618, 624, p. 548 urm., 627, 637, 638, 648-651,
654-657, 659, p. 594-597, 660, p. 602, 603, 661 ;
B e u d a n t , H , 566, 568, 573, p. 213, 2i4, 574, 575, 579;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 395;
D a l l o z , Rép. Acte de l’état civil, 261 urm., 330 urm : .
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , II, 62 bis, III, V, IX, X I; 70 bis, II; IV , 181 bis, I I I;
D e m o l o m b e V, 193, 383, 388, 393, 397,414,416-419,431-434,437, 439, 441,444 urm., 451, 452,
454-456 urm., 484, 484 bis ; V II, 796;
Du ranto n, III, 217, 219, 265;
Hue, III, 74, 76-78, 100-104; o „
L a u r e n t , IV, 27, 36-38, 40, 42-45, 47 urm., 50, 51, 53, 54, 57, 58 urm., 65, 66 , 68-70, 74,
77, 81, 84-87 ;
M a r c a d é , I, 259, 260, 262; II, 59, 70; IV , ;181;
M o u r l o n , ed. 7-a. I, pg. 167 urm. ; 481 nota 1, 485;
P a n d e c t e s F r, Minorité 10; Enfants naturels 165 urm.;
P l a n i o l , I, ed. 2-a, No. 909, nota 1, 2853, 2855, 2858, 2860-2864, 2870, 2873, 2875, 2876,
2878; I, ed. 3-a, No. 458, 1470, 1472, 1475, 1477-1479, 1481, 1486,1489,1491,1492,1494 ;
S i r e y , Enfant naturel 37,50, 58 urm.. 86 , 108, 112 urm., 127, 134, 144, 148-150 urm.;
T h i r y , I, 449, 455-458, 459, p. 445, 447, 460, p. 450, 461;
W e is s , Tr. d e dr. internat., IV, p. 31, nota 3.

Doctrină românească.
. A l e x a n d r e s c o , II, ed. 2-a, p. 119 nota 4, 314 urm. ; Droit ancien et moderne de la Rou­
manie, p. 9, 11, 396; Observaţie sub. Trib. Ilfov, s. II, 1050 din 23 Dec. 1903. Dreptul
47/1903; Observaţie sub. T rib .'Ilfo v , s. II, 1050 din 23 Dec. 1902. Curier Jud. 45/903;
Observaţie sub. Judec, ocol Cloşani 264 din 19 Iunie 903. C. Jud. 29/904. Nota sub.
Trib. civil din Le Pu y 2 Dec. 919 Curier Jud. 79-80/1920 ; Nota sub. Judec, ocol rural
Pueşti-Tutova 17/914. Curier Jud. 32/915; «Legislaţia copiilor naturali în dreptul
nostrw. Tribuna Juridică 9-14/1919; Nota sub. Trib. civil Nice, 10 Nov. 922. Jurispr.
Gen. 18/1924, No. 1052;
D o c a n P. G e o r g e , Minoritatea, p. 46.
Ju v a r a A l f r e d , Nota sub. Trib. Ilfov s. I, 197 din 19 Mart. 921. Curier Jud. 38/921;
M a v r o j a n n i A l e x a n d r u , « Recunoaşterea voluntară a copilului natural în codul nostru
civil». Trib. Juridică 28-29/919;
N acu , I, p. 527;
R ă d u l e s c u S i l i u , Observaţie sub. T rib .'Ilfo v s. I, 18 Febr. 1910. Dreptul 32/910.

Jurisprudenţă. mentul incheerii actului de naştere, fie în

urmă, cu ocazia altui eveniment, la care
1. Codul nostru admite recunoaşterea ofiţerul stării civile este chemat să ia parte.
voluntară, din partea mamei, a copilului (Trib. Vâlcea. Dr. 65/900).
său natural ca probă pentru dovedirea 2. Conform principiului stabilit de art.
filiaţiunei. Recunoaşterea aceasta se face 295 c. civ., nimănui nu-i este permis a do­
cu form alităţile prescrise de art. 48 c. civ. vedi contrariul în ceeace priveşte .statul
înaintea ofiţerului stării civile, fie în mo­ civil al unei persoane, care are o posesie

1) A c i v o r b a „ r e c u n o a ş t e r e " e ste im p ro p rie de o a r e c e c o d u l n ostru c i v i l , sp re d e o s e b ire d e c e l F r a n ­

c e z , nu a dm ite re c u n o a ş te re a c o p iilo r n a tu r a li; le g iu it o r u l E o m â n a dm ite legitim area lo r. A se v e d e a şi dis-
p o z iţiu n ile a rt. 304 co d u l c iv il.

— 116 —
Codul C i v i l AC TELE DE CĂSĂTO RIE Art. 49

de stat c iv il con form ă cu actul de naş­ corespunzătoare cu art. noastre 48 şi 337

tere. Recunoaşterea cop iilor naturali este
adm isă de legiu itoru l rom ân şi form ele
ei sunt acele determ inate de art. 48 c. civ.,
ceeace însem nează că ea se face înaintea
ofiţerului stărei civile. Copilul natural re­
cunoscut de p ărin ţii săi, înaintea căsă­
toriei lor, este legitim , deşi el n’a fost re ­
cunoscut ch ia r prin actul lor de căsătorie.
In adevăr, cuvântul „c h ia r “ c a re se vede
în art. 304 c. civ., nu însem nează că co­
pilul nu poate fi recunoscut de cât sau
num ai prin actui de căsătorie, ci şi prin
actul -de căsătorie a l p ă rin ţilor săi. (Trib.
Olt, C. Jud. 46/905).
3. Din faptul că legiu itoru l nostru, cu
ocazia red actărei codului c ivil, a supri­
m at secţia II din capitolul III, rela tiv la
recunoaşterea cop iilor naturali şi nu a
menţinut în art. 307 şi 308 decât dispozi­
ţiile a rtico lelor corespunzătoare 340 şi 341
din codul Napoleon, rela tive la recunoaş­
terea silită a cop iilor naturali, de a ci re ­
zultă că în sistemul leg iu irei noastre nu
s’a adm is recunoaşterea volu n tară a co­
p iilo r naturali. M en ţin erea unor texte din
codul Napoleon, cum sunt art. 62 şi 383,
cod. c ivil, în ca re se vorbeşte de recu­
noaşterea cop iilor naturali, nu se poate
ex p licâ decât ca o sim plă in adverten ţă
din partea legiu itoru lu i nostru, când el
însuşi nu adm isese instituţiunea în sine
a recunoaşterei volu n tare a co p iilor na­
turali.
P rin u rm are, om isiunea Curţii de apel
de a se pronunţă asupra cerer’ei de a se
a.dmite m artori pentru d o ved irea unei a-
sem enea recunoaşteri nu este esenţială,
spre a puteâ a tra g e casarea deciziei. (Cas.
I. No. 135, 1916; „Jurispr. R o m â n ă “, 1916,
p. 338).
4. Copilul natural, nerecunoscut de
m am ă se găseşte sub raportul n aţion ali­
tăţii sale în condiţiunea copiilor găsiţi pe
teritorul ţă rii şi deci considerat ca r^m ân,
nefirnd astfel supusdispoziţiunii le g ii strei­
nilor. (Cas. Iaşi II, No. 145 din 30 O ctom ­
b rie 1917; „Jurisprudentă R om â n ă “ 4-5,
919, p. 525).
5. A se v e d e a : A rt. 308, Index. „R ecu ­
noaştere prin act autentic“, şi notele res­
p e c tiv e ; A rt. 308, Index. „R ecu n oaştere“
şi notele respective

C A P IT O L U L I I !

Despre actele de căsătorie.

Art. 491). — (Mod. L. 15 Martie 1906). Căsătoria trebue să

fie precedată de o publicaţiune; 'viitorusoţi vor face declara-
ţiunea proectului de căsătorie ofiţerului stărei civile care îl
va publică înaintea uşei bisericei enoriei şi la uşa casei co­
munale.
Această declaraţiune se va puteâ face verbal sau înscris.
Această publicaţiune şi actul ce se va încheiă întru aceasta
vor cuprinde pronumele, numele, profesiunea şi domiciliul
ambilor viitori soţi, calitatea lor de majori sau minori şi pre­
numele, numele, profesiunea şi domiciliul taţilor şi mamelor.
Acest act va mai coprinde şi ziua, locul şi ora în cari s’au
făcut publicaţiunile ; el se va înscri pe un singur registru
care va fi numerotat şi parafat precum este prescris la art, 28
şi care, la finele anului, urmează a se depune la grefa tribu­
nalului de întâia instanţă.
Text. f r . A r t. 63. — A v a n t la célébration du m ariage, l'o ffic ie r de l ’état
c iv il fera deux publications à huit jours d’in terva lle, un jo u r de dimanche, de­
vant la porte de la maison commune. Ces publications, et l ’acte qui en sera
dressé, énonceront les prénoms, noms,professions et domiciles des futurs époux,
leu r qu alité de majeurs ou de mineurs, et les prénoms, noms, professions et do-

1) Textul vechia al art. 49. în a in te a c e le b r ă r ii că să to riei, o fic e r u l s tă rii c i v i l e va fa ce dou ă p u b li-

caţiu n i, în in te rv a l d e 8 z ile în z i de D u m in e c ă , în ain tea u şei b is e r ic e i e n o r ie i şi la uşa ca sei co m u n a le .
A c e s t e p u b lic a ţiu n i şi a c tu l c e se v a în ch e ia în tr u a cesta , v o r c u p rin d e p ren u m ele, n u m ele, p ro fe ­
siu n ea şi d o m ic iliu l a m b ilo r v iit o r i s o (i, c a lita te a lo r de m a jo r i sau m in o ri, şi p ren u m ele, n u m e le , p rofe siu n ea
şi d o m ic iliu l ta ţilo r şi m a m elor. A c e s t a c t v a m a i c u p rin d e şi z ile le , lo c u l şi ora în c a re s’ au fă cu t p u b li­
c a ţ iu n ile ; el se v a în s c r ie p e un s in g u r r e g is tr u c a re v a f i n u m e r o t a te i para fa t, p recu m e s te p r e s c r is la
art. 28 şi c a re ia fin e le a n u lu i u rm ea ză a se d ep u n e la g r e fa tr ib u n a lu lu i de în tâ ia in stan ţă. ( C iv . 28,30, 50,
51, 55, 76, 79,80, 84, 152, 174, 175, 179, 342,434; R e g u l. a ct. st. c i v i l e 9, 98 u rm . C iv . F r . 63).

— 117 -
Art. 50-51 AC TELE DE CĂSĂTORIE Godul civil

miciles de leu r pères et mères. Cet acte énoncera, en outre, les jours, lieu x et
heures où les publications auront été faites: i l sera inscrit sur un seul registre
qui sera coté et paraphé comme i l est dit en l ’a rticle 41, et déposé, à la fin
de chaque année, au greffe du trib u n a l de l ’arrondissement.

Doctrină străină.
B a u d r y e t F o u r c a d e . Des personnes, II, 1569 u r m .; 1581, 1605;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 - a , I, p. 148, 389, n o t a 1 ;
D e m o i.o m b e , 111, 181;
L aurent, II, 418;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 289, 294;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 793; III, ed. 2-a, No. 111.

Doctrină românească.

A l f x a n d r î s c o , I, ed. 2-a, p. 430, 600 urm., 603;

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 676, 686, 687 ; . . . „
M a v r o d i n e a n u V l a d i m i r , « Raţiunea juridică a publicaţiunilor la căsătorie». Curier
Jud. 12/912;
N acu, I, p. 304, 305.

Axt. 50 4).—(Mod. L. 15 Martie 1906). Un extract de pe actul

de publicaţiune se va afişă pe uşa Casei comunei unde\ îşi
au domiciliul viitorii soţi şi va rămâne afipt timp de lpjizile.
Căsătoria nu se va piiteă celebră decât după 10 zile li­
bere dela publicaţiune.
■ Text. fr. A rt. 64. — U n e x tra it de l ’acte de pu blication sera et restera
affiché à la porte de la maison commune, pendant les huit jours d’in terva lle de
l ’une à l ’autre publication. L e m ariage ne pou rra être célébré avant le troisièm e
jo u r, depuis et non compris celui de la seconde publication.

Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , V, p. 105 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1576, 1580, 1581, 1846;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 148 ;
D e m o l o m b e , III, 186;
Hue, II, 87;
M o u r l o n , ed. 7-a, p. 234, 298;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 796 ; III, ed. 2-a, No. 115.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 430, 600 urm., 603;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 505, 676, 686 , 687 ;
N a c u , I, p. 214, 305, 306.

Art. 512). — (Mod. L. 15 Martie 1906). Dacă căsătoria nu s’a

celebrat în cursul unui an dela publicaţiune, atunci se va face
o nouă publicaţiune după formele prescrise mai sus la art. 49.
Text. f r . A rt. 65. — Si le m ariage n’a pas été célébré dans l ’année, à

1) T extu l vechia al art. 50. U n e x tra c t du pă a c t u l d e p u b lic a ţiu n e se v a a fişa p e u şa c a s e i c o ­

m u n ei, u n d e îşi a u d o m ic iliu l v i i t o r i i s o ţi şi v a ră m ân ea a fip t tn to t in te r v a lu l p u b lic a ţiu n ilo r.
C ă s ă to ria nu se v a p u tea c e le b ră , d e c â t d u p ă 3 z ile lib e r e dela c e a d e a d o u a p u b lic a ţiu n e . ( C i v . 174,
175; P r . c iv . 729; R e g . a c t. st. c i v . 101, 105; C i v . F r . 64). ^
2 ) T extu l vechitt al art» 51« D s c ă că să toria nu s ’a c e le b r a t în c u rs u l u n u i an d ela cea d in urm a
p u b lic a ţiu n e , a tu n c i se v o r fa c e n ou i p u b lic a ţiu n i, du pă fo rm e le p r e s c r is e m a i sus, la art. 49. ( C i v . 49, 50;
P r . c iv .’ 730; R e g . a ct. st. c iv . 107; C i v . F r . 65).

— 118 —
Godul civil AC TELE DE CĂSĂTORIE Art. 52-53

compter de l'ex p ira tio n du délai des publications, il ne pourra plus être célébré
qu’après de nouvelles publications auront été faites dans la form e ci-dessus
prescrite.
Doctrină străină.
A u b ry et Rau, V, p. 105;
B a u d r y e t F o u r o a d e , Des personnes, II, 1582, 1846 ;
C o l in e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 149;
D a l l o z , Rép. M ariage 333 urm.; Suppl. M ariage 166;
D e m o l o m b e , III, 187 ;
M a r c a d é , a r t. 65;
M o b r l o n , ed. 7-a, I, p. 298;
P l a n i o l , I, ed. 3 -a , No. 798 ; III, ed. 2-a, No. 117.

Doctrină românească.
A lexandre ,soo, I, ed. 2-a, p. 430, 600 urm., 603;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 505, 676, 686, 687;
N a c u , I, p. 305, 306.

Art. 52. — Opoziţiunile la căsătorie se vor face în două

exemplare subsemnate amândouă de însăşi opozanţii, sau de
împuterniciţii lor prin procuraţiune specială şi autentică. Unul
din exemplare, dimpreună cu copie după procuraţiune, se va
comunica părţilor în persoană şi în lipsă-le se va lăsă la do­
miciliul lor; iar celălalt exempiar, asemenea cu copie după
procuraţiune, se va comunica ofiţerului stărei civile care va
pune viza sa. (Civ. 23, 53-55, 62, 87, 153-161, 174; C. p. 284;
Pr. civ. 74 ; Reg. act. st. civ. 121 ; Civ. Fr. 66).
T e x t . f r . A rt. 66 . — L es actes d’opposition au m ariage seront Jsignés sur
l ’origin a l et sur la copie par les opposants ou p a r leurs fondés de procuration
spéciale et authentique ; ils seront signifiés, avec la copie de la procuration, à
la personne ou au dom icile des parties, et à l ’o fficier de l ’état civil, qui met­
tra son visa sur l ’origin al.

Doctrină străină.
A ü b r y e t R a u , V, p. 36, 37 ;
B a u d r y e ţ F o ü r c a d e , Des personnes, II, 1650, 1651, 1656 urm. ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ech 2 -a. I, p. 161 ; II, p. 708 ;
D a l l o z , Rép. M ariage 143, 289 urm.; Suppl. M ariage 143, 146 urm.;
D emogi-u e , I, Sources des obligations, I, p. 323;
D e m o l o m b e , III, 120, 154;
Hue, II, 117;
L a u r e n t , II, 391, 393, 394;
M a r c a d é , art. 176, No. 2;
M o u r l o n , ed. 7 -a , I, p. 325 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 816, 821 ; III, ed. 2-a, No. 137, 142.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a , p. 621 urm., 624 ; Droit ancien et moderne de la Roumanie,
p. 292, n o la 2 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 677, 686, 687 ;
N a c u , I, p. 315, 317. •

Art. 58. — Ofiţerul stărei civile va trece pe scurt, în registrul

de publicaţiune, toate opoziţiunile. Dacă acele opoziţiuni se vor
anula prin’ vre-o hotărîre judecătorească, sau prin vre-un act

— 119 —
 Arf ţd
A IL * actele de c ă s ă t o r ie Codul c iv il

de retragere din partea celor ce le dedese acea hotărîre sau

î t t VM rT«6; P®scurt’ Pe marginea aceluias registru. (Civ. 49,
t>4, 62, I 08- I 6I; Reg. act. st. civ. 122, 124; Civ Fr. 67).
Text f r . A r t .' 67. — L ’officier de l ’état civil fera, sans délai, une mention

e n T a ar S Î f “ 8 T ! -]- 6 re« lstre. des Pu blications; il fera aussi mention,

levée dont e i o é d S 7 - desdltes,° P P osUlons>des jugem ents ou des artes de main­
levée aont expédition lui aura été remise.

» . Doctrină străină.
A rntz, f, 34-5;
A u b ry e t R au , V , § 454, p. 36, t e x t şi n o ta 3 ; S 457 p 39 n o ta 3-

B E U D A N T^r, 2 ° :ÏR 272E’ 068 V e r s 0 n m s ’ n > 1650> « 5 1 , 1654, 1 6 6 7 ; ’

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a., I, p. 161 ;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t t e r e , 1, 251 bis I-
D e m o l o m b e , III, 154 — 157 : ’ ’
D u r a n t o n , II, 207 ;
Hcc, II, 120;
L a u r e n t , II, 391 — 394, 3 98 :
M a r c a d é , I, 6 0 4 ;
M o u r l o n , e d 7 -a, I, p. 3 2 8 '

» 3 iNo' 821' 820 : ,n ’ 2' a- N»- 133 " ™ - » * . * « ■ • « ;

T h i r y . I, 280, 281.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 621 u r m , 624 •
C a n t a c u z i n o M a t e i , 677, 686 687 '
N a c u , I, p. 316.

54, r ; La de opoziţiune, ofiţerul stărei civile nu

va putea celebra casatona până ce nu i se va face formai cu-
^sauCDrinnh ôtie? ^ ^ n e i prin retragerea celui ce a dat-o,
sau prin hotanre de judecată.
Ofiţerul stărei civile, care va urmà în potrivă, va fiosân-
dit la o amenda de 300 lei şi la despăgubirea de toate chel-
tuehle şi pagubele urmate părţilor. (Civ. 62, § 7 158-161 174-
Reg. act. st. civ. 58, 123; Civ. Fr. 68). ’ ’
« S I A Tex\' f r' ArL 68' ~ E n cas d’°PPOsition, l ’o ffic ie r de l ’état c iv il ne courra.
titZ 6 ^ o* ^ ^ ait remis la m a in le v é e , sous p e C de
cents francs d amende, et de tous dommages-intérêts.

Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , V , § 456, n . 1; V , p. 37, 38;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1585, 1659 u r m .-
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a , I, p. 158 u r m .;
t w Î £ : R ţ P - M A n a g e 31)1 u r m . ; 336 Suppl. M a r i a g e 153 u rm . •
D em i ig u e , I, Sources des obligations. I V , p. 54 • ’
D e m o l o m b e . III, 163;
Hue, II, 121 ;
L a u r e n t , 11, 396;
M a r c a d é , a r t. 176, n. 6 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I, p. 3 17 ; 328 u r m .;
P l a n i o l , I, e d . 3-a, No. 819, 8 2 3 ; III, e d . 2 -a, No. 140, 144.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a, p. 624 u r m . ; ( V I I I , p a rt. I, ed 2-a n 10r>>-
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 677, 686, 687 • ' ’ 1 >■
N a c u , I, p. 310, 316 u r m .

— 120 —
Codul civil AC TE LE DE CĂSĂTO RIE Art. 55-56

Art. 55. — Dacă nu s’a ivit vre-o opoziţiune, se va menţiona

aceasta în actul de căsătorie şi dacă publicaţiuniîe au fost fă­
cute în mai multe comune, părţile vor înfăţişa certificatele
fie *ărei comune la funcţionarul stărei civile spre a constată
neivirea de opoziţiune. (Civ. 62 § 7; Civ. Fr. 69).
Text. fr. A r t. 69. — S’il n ’y a point d ’opposition, il en sera fa it mention
dans l ’acte de m a riage; et si les publications ont été faites dans plusieurs com­
munes, les parties rem ettront un certificat d élivré par l ’oflîcier de l'éta t c iv il
de chaque commune, constatant q u ’il n ’existe point d’opposition.

Doctrină străină.

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1585. 1657 ;

P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 820, 821; III, ed. 2-a, No. 141, 142.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 610 u r m .;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 686 , 687 ;
N a c u , I, p, 307.

Art. 56. (Mod. L. 15 Martie 1906 M. — Ofiţerul starei civile

va alătura la dosarul căsătoriilor extractele după actele de
naştere, scoase din oficiu din registre, când soţii sunt născuţi
în acea comună. Dacă ambii soţi, sau unul din ei, sunt năs­
cuţi în altă comună, sunt datori a prezenta ofiţerului stărei
civile extracte de pe actele lor de naştere, sau vor îndep.ini
lipsa acestor acte prin alte dovezi dela domiciliul lor.
Tot aşa se va urma şi cu extractele de pe actele de moarte
ale ascendenţilor viitorilor soţi, când au decedat în acea comună.
Text. fr. Art. 70. — L ’o fficier de l ’état c iv il se fera rem ettre l ’acte de
naissance de chacun des futurs époux. Celui des époux qui serait dans l ’im posi-
b ilité de se le procurer, pou rra le suppléer, en rapp ortan t un acte de notoriété
d élivré p a r le ju g e de p a ix du lieu de sa naissance, ou p a r celui de son domicile.

Doctrină slrăiD ă.

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1583. 1584, 1871;

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 126, 142, 150;
D a l l o z , Rép. M ariage 350 urm. ; Suppl. M ariage 172 urm.;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 302, 303;
P l a n i o l , I, ed. 3-a. No. 713, 718, 833; III, ed. 2-a, No. 26, 32, 155.

D octriră românească.

A l e x a n d r e s c o . f, ed. 2-a, p. 610 urm.; Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 281 ;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 686 , 687 ;
H a g i - C h i r e a 'H e o r s h e , „ Actul de constatarea etăţii servind pentru adopţiune şi căsătorii
Curier Jad. 53/1914;
N acu , I, p. 307.

1) Textul v e c h i a al art. 56. O fiţeru l stă rei c i v i l e v a c e r e şi v a lu a a c te le de n aştere a le a m b ilo r

v iit o r i s -ţi.
D a că însă va fi cu n epu tin ţă a le a v e a , a tu n ci se v a în d e p lin i lipsa a c e s to r a cte p rin a lte d o v e z i d fla
lo c u l n aşterei sau a l d o m ic iliu lu i lo r. ( C i v . 33,57-59, 87, 133; le g . ju d . oc.,5 0 ; R e g . a c t. st c i v . 104 C i v . ; F r . 70).

— 121 —
 Art. 57 AC TE LE DE CĂSĂTORIE Codul civil

Jurisprudenţă. naştere a le stărei civile, sau că aceste

« T . . t , ,
1. In principiu tribunalele sunt com pe-
tinte a îndeplini lipsa a ctelor de naştere
ori de cale ori li se va dovedi, de către
persoana ce face o asem enea cerere, că
nu se găseşte înscrisă in registrele de
registre sunt perdute, şi dovezile, ce vo r
în deplin i lipsa unor asem enea acte de
naştere, sunt declaratiunea a 5 m artori,
făcută în a in tea tribunalului locului naş-
terei a c e le i persoane sau al dom iciliului
său. (Cas. U, 240/97, B. p. 1255).

Art. 57. (Mod. L. 15 Martie 1906 O- — Dovezile ce vor în­

deplini lipsa actelor de naştere sau de moarte sunt: deelara-
, arton, ba^rbaţi sau femei, rude sau nu a viito­
rilor soţi, despre locul şi epoca naşterii sau a mortei.
Primarul comunei va redactâ ’ act despre această decla­
raţiune, care se va semna de martori şi dacă veri-unul din
martori nu va şti sau nu va putea subscrie se va face men­
ţiune despre aceasta în acel act,
Text. f r . A rt. 71. L 'a c te de notoriété contiendra la déclaration faite
pa r sept témoins, de 1 un ou de l ’autre sexe, parents ou non parents, des prénoms,
nom, profession et dom icile du futur époux, et de ceux de ses père et mère,
s ils sont connus; le lieu, et, autant que possible, l ’époque de sa naissance, et
es causes qui empêchent d en ra p p orter l ’acte. L es témoins signeront l ’acte de
notoriété avec le ju g e de p a ix ; et s i l en est qui ne puissent ou ne sachent
signer, il en sera fa it mention.

Doctrină străină.
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des -personnes, II, 1584;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 150;
D e m o lo m b e , III, 192:
Huo, II, 342;
M ourlon ed 7-a, I, p. 302, 303;
P l a n i o l , III, ed. 2-a, No. 155.

Doctrină românească.

^ 686’' 687 ; ; ^ * la Ro^ i e , p. 281;

HAGCuri?rE JudH 53/ lT l 4 • * COnstatarea età<-ü serv'ir>d pentru adopţiune şi căsătorii

N acu, I, p . 307.

Jurisprudenţă. tr’un m od cert pentru toate îm preju rările

i Aotni A A- ,■» . ^ §* Pentru toţi. (Cas. I, 89, M artie 16/79. B.
1. A ctu l de d ovedire, făcut conform art. p 187)
te r ii de
terei, de cât
c â fnum
^ J T
ai nmVÎlved
eHd° V ed
erea -re-at n&Ş'
căsătoriei, ,■ 2 * ° Upâa Je«
ficatoare ea 57
art. , 588 si
din M a59
rtie
c W75, modi-
c iv un act
KS”i&T«rSl
ju ia re . (Las. II 388. Dec. 19/79, p. 961), cu inchei5‘1
1
8f™™1
e reşedin ţa de tribunal în care se cu- o"„u
alte cuvinte n a r e puterea probantă a unui prinde declaraţiu nea, sub prestare de iu-
fn s ă s f tenm enü'art e?7 d° Vede?te T * râm ânL a 5 m artori desP reP naşterea u^ei
ne c l ‘ sp v « ’ ” Va CUP r,nde- persoane, instrum entat pentru persoanele
® * p -ea m ai neir*erit epoca ce sunt dom iciliate în com unele ce nu
naşterei , term eni ca re a ra tă că legiuito- sunt reşedin ţe de tribunale a re aceeaşi
r '1,r ? U ,C0 ,ial5Jera naşterea şi vâ rsta do- tărie şi putere ca si un act autentic de
vedita de cat cu aproxim aţie, ia r nu în- starea civilă . Şi dé şi art. 57, 58 şi 59 c.

— 122 —
 AC TE LE DE CĂSĂTO RIE Art. 58-59
Codul civil

civ. se referă la actul de naştere trebuitor de naştere al adoptatului. (A p el Buc., II,

la facerea căsătoriei, existând însă şi în
m aterie de adopţiune aceleaşi m otive care
au făcut pe legiu itoru l din 1875 a d erogă
la form alităţile mai rigu roa se a le art. 58
c. civ., actul (ie notorietate dresat con form
legei din 1875 e de natură a suplini actul
4 Ian. 15/88. Dr. 12/88).
3 . Este bine constatată d iferen ţa de
vârstă între adoptator şi adoptat când se
face conform legei din M artie 1875. (Cas.
I, 190, Iun. 27/88, B. p. 595).

Art. 58. (Abrogat L. 15 Martie 1906 1).

Text. f r . A rt. 72. — L ’a cte de n o to rié té sera présen té au trib u n a l de p re ­
m iere instance du lie u où d o it se c é lé b re r le m a ria ge. L e trib u n a l, ap rès a v o ir
entendu le p ro c u re u r du R o i, don n era ou re fu s e ra son h o m o lo g a tio n , selon qu i l
tro u v e ra suffisantes ou in su ffisa n tes les d écla ra tion s des tém oins, et les causes
qui em pêchent de r a p p o r te r l ’a cte de naissance.

Doctrină străină.

B au d ry e t F o u rca d b , Des personnes II, 1584;

C o l i s e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 150;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 302, 303.

Doctrină românească.

I, ed. 2-a, p. 610 urm. ;

A le x a d r e s c o ,
686, 687 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p.
N acu , I, p. 307.

Art. 59. (Mod. L. 15 Martie 1906 2). — Actul autentic despre

consimţimântul tatălui, mamei sau tutorelui, va cuprinde pre­
numele,’ numele, profesiunile şi domiciliul viitorilor soţi a tu­
turor acelora cari vor fi luat parte la acest act şi gradul
înrudi rei lor.
Autentificarea acestui act va putea fi făcută de judecăto­
riile de ocol şi de judecătoriile comunale.
Text. f r . A rt. 73. — L ’acte authentique du consentement des père et mère
ou aïeuls et aïeules, ou, à leu r défaut, celui de la fam ille, contiendra les
prénoms, noms, professions et dom icile du fu tu r époux, et de tous ceux qui
auront concouru à l'acte, ainsi que leu r degré de parenté.

Doctrină străină,

A u b r y e t R a u , V, § 466, n. 6 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes II, 1487, li- 88 , 1493, 1857;
C o lin e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 139, 141, 150; II, p. 203;
D a l l o z , Rép. M ariage 354 urm. ; Suppl. M ariage 173 ;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 241, 241 bis ;
D e m o lo m b e , III, 53, 55; ,
M a r c a d é , a r t . 73 ; I, n. 573 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 302, 303;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 767, 768; III, ed. 2-a, No. 83, 84.

I ) Textul vechlu al art. 58. A c t u l d e d o v e l i r e se v a în fă ţişa trib u n a lu lu i d e în tâ ia in stan ţa a l

iu d etu lu i, un ie treb u o să se să vâ rşea scă că să toria . T r ib u n J u !, a scu ltâ n d c o n c lu z iu n ile p ro c u ro ru lu i, v a fa c e
sau va refu ză le ja liz a tiu n e a lu i, după a p re c ie re a c e v a da d ec la r,.ţiu n lo r m a rto rilo r şi îm p re ju ră r ilo r c<

rei lo r. (C iv .
C iv . F r . 73).

— 123 —
 Art. 60-61 ACTELE UE C Ă S Ă TO R IE Godul civil

Doctrina românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 610 u rm . (V III, p a rt. I, e d . 2-a, p. 76, 141) :

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 686, 687;
N acu , I, p. 307.

Art. 60. (Mod. L. 15 Martie 1906 1). — Căsătoria se va ce­

lebră în comuna în care unul din soţi va avea domiciliul său.
Acest domiciliu, întrucât priveşte căsătoria se va stabili
prin o reşedinţă de şase luni continue într’o comună *).
Text. f r . A rt. 74. — L e m a ria g e sera cé lé b ré dans la com m une où l'u n
des deu x ép o u x au ra son d om icile. C e d o m icile, q u a n t au m ariage, s’é ta b lir a
p a r six m ois d ’h a b ita tio n con tin u e dans la m êm e commune.

Doctrină străină.
A u b r y e t Rau, V, g 465, p. 103 ; § 466, n. 1 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes II, 1577, 1588 urm., 1595;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 152, 421, 427;
D a l l o z , Rép. M a ria ge 363 urm .; Suppl. M a ria g e 182 urm .;
D e m a n te e t ( o l m e t d e S a n t e r r e , I, 233 ;
D e m o lo m b e , III, 196 urm., 20J-2U4;
D u r a n t o n , II, 225;
H u e , 6 9 , 91 ;
L a ü r e n t , II, 412, 417, 420;
M a r c a d e , art. 74, n. 1;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 299;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 858 urm., 1025; III, ed. 2-a, No. 174 urm., 360.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 597 u r m .;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 686, 687;
N a c u , I, p. 306.

Jurisprudenţă. ţile îşi au reşed in ţa continuă de 6 luni,

ia r nu num ai dom iciliu l de drept prevă-
1. D om iciliul unde a re a se celeb ra că- zut de art. 87. (A pei Galaţi, I, 186 Oct
sătona, conform art. 60, e acolo unde păr- 3/88, Vr. 73/89).

Art. 61. (Mod. L. 15 Martie 1906 3). — In ziua hotărîtă de

părţile ce voesc a se însoţi, după expirarea termenului de pu­
blicaţiune, ofiţerul stărei civile, în casa comunală, în prezenţa
a doi martori, rude sau străini, va da citire părţilor în per­
soană a actelor sus menţionate, relative la statul civil’alpărţilor si
la formalităţile căsătoriei şi le va citi art. 194, 195,196 din capito-

. ... O Textul vechlu al art. 60. C ă să toria se va c e le b ră în com u n a, în ca re u nu l din so ti v a a v e â do-

m ic iliu l sau. - ! ™
A c e s t d o m ic iliu , în tru câ t p r iv e ş te că să toria , se va s ta b ili p rin o re şed in ţă de 6 lu n i c o n tin u e în tr ’o
com u n a. (C iv . 73 u r „ 87 u r., 151, 173; R e g . a ct. st. c iv . 106; C iv . F r . 74).
-, După o m o d ific a r e a vu tă lo c la S en a t în şed inţa dela 7 M a rtie , se a d ă o g a se Ia fin itu l a cestu i a r tic o l
u rm a to a rele râ n d u ri: „a fa ra de că zui prevăzut de a rt. 50, când reşedinţa de sase lu n i nu se cere “ c a ri
in sa nu au fost m en ţin u te. ' ’
. 3) vechlu al art. 61. In ziu a h otă rîtă d e p ă rţile c e v o e s c a se în so ţi, du pă e x p ira r e a te rm e ­
n u lu i de p u b lic a ţiu n i, o fiţeru l s tă rii c i v ile , în casa co m u n ală , în p re z e n ta d e 4 m a rto ri, ru d e sau s tre in i, va
da c e t ir e p a rţilo r de a c te le sus m e n ţio n a te, r e la t iv e la statul c i v i l a l p ă r ţ ilo r şi Ia fo rm a lită ţile că să to riei si
le v a c e ti ca p ito lu l 1 a l titlu lu i Despre căsătorie, despre . d repturile si d a to riile respective ale s o ţilo r -
e l v a in te rp ela p e v iit o r ii so ţi, p recu m şi p erso a n ele c a re a u to rizea ză că să toria de v o r fi d e faţă, să d ec la re
d a ca s a tăcu t vreu n c o n tra c t d e că să to rie şi, la ca z d e a firm a tiv ă , data a cestu i c o n tra c t p recu m şi n u m ele
ş i reşed in ţa a u to rită ţii, c a re 1-a le g a liz a t, ^Ofiţerul s tă rii c i v i l e v a p r im i, du pă a cea sta , d ec la ra tiu n ea fie c ă re ia
d in p ă rţi, una du pă alta, că v o e s c a se c ă să to ri. E l v a p ron u n ţă în n u m e le le g ii, că p ă rţile su n t u n ite o rin
că s ă to rie şi^va re d ig e ă în dată a c t d es p re a cea sta . (C iv . 24, 49, 51, 151, 173, 194, 208; Const. v e c h e 22; C. p. 162
u rm . 166; C om 19; R e g . act. st. c iv . 108, 110; L e g e a u to rizâ n d lu a rea dc m ă su ri în v e d e re a stă rii de ră z b o i cu
p r iv ir e la fa m ilia şi a v e re a c e lo r m o b iliz a ţi (M o n . of. 221/916). A r t . 10, 11; CTiv. F r . 75).

— 124 —
Godul civil AC TE LE ÜE C Ă SĂTO R IE Art. 61

Iul VI al titlului „Despre căsătorie, despre drepturile şi datoriile

respective ale soţilor“ ; el va întreba pe viitorii soţi, precum şi
persoanele cari autorizează căsătoria, de vor fi de faţă, să
declare dacă s’a făcut veri-un contract de căsătorie, şi, la
caz de afirmativă, data acestui contract, precum şi numele
şi reşedinţa autorităţei care l-a autentificat. Ofiţerul stărei
civile va primi după’ aceasta declaraţiunea fiecărei părţi, una
după alta, că voesc a se căsători. El va pronunţa, în numele
legei, că părţile sunt unite prin căsătorie şi va redacta îndată
act despre aceasta.
Căsătoria poate fi celebrată în alt loc decât în casa co­
munală, după atestarea medicală că unul dintre soţi este îm­
piedicat de a părăsi casa pentru cauză de boală.
Intrarea publicului în acest local va fi lăsată liberă şi se
va face menţiune despre aceasta în act.
Text. f r . Art. 75. — L e jou r désigné par les parties après les délais des
publications, l ’officier de l ’état ciyil, dans la maison commune, en présence de
quatre témoins, parents ou non parents, fera lecture aux parties, des pièces ci-
dessus mentionnées, relatives à leur état et aux formalités du mariage, et du
chapitre V I du titre du Mariage, sur les droits et les devoirs respectifs des époux.
Adition , L . 10 ju ille t 1850.— I l interpellera les futurs époux, ainsi que
les personnes qui autorisent le mariage, si elles sont présentes, d’avoir à déclarer
s’il a été fait un contrat de mariage, et, dans le cas de l'affirm ative, la date
de ce contrat, ainsi que les noms et lieu de résidence du notaire qui l ’aura reçu.
I l recevra de chaque partie, l ’une après l ’autre, la déclaration qu’elles
veulent se prendre pour mari et femme; il prononcera, au nom de la loi,
qu’elles sont unies par le mariage, et il en dressera acte sur-le-champ

Doctrină străină.

A d b r y e t Rau, V , § 466, n. 9 ; p. 109 ;

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1447, 1593 urm., 1694,1872,1873,1874;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 67, 121, 153, 387 nota 4, 393 ; ed. l-a . III,( p. 26 ;
D a l l o z , Rép. M a ria ge 367, 379, 380; Suppl. M a ria g e 185 urm., 190 ;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 245 b is ;
D e m o lo m b e , III, 206, 210, 213;
D u r a n t o n , II, 241 ;
Eue, II, 18, 92;
L a u r e n t , II, 401, 425, 428;
M a r c a d é , art. 36, I, n. 123;
M o u r l o n , ed. 7-a. I, p. 303 urm. ;
P l a n i o l , I, e d . III-a ; No. 860; III, e d . 2-a, No. 183, 810 urm.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 605 urm .; (IV , part. I, ed. 2-a, p. 227, n. 3; V III, part. I, ed.
2-a, p. 58, n. 3, 104, 105. 113).; Nota sub. C. A p el Iaşi s. II, 7 M ai 1924, Jur. Gen.
1924, No. 1498;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 679, 686, 687, 717 ;
N a c u , I, p. 308 urm.

Jurisprudenţă. ţia actului destinat a probà căsătoria nu

* ’ poate atin ge căsătoria. (C. A p el Buc., I,
1. Omisia, de a se m enţiona în actul de Curier Jud. 24/900).
căsătorie consim ţăm ântul soţilor, nu a- 2. A se ved eà : Art. 151 cu notele res-
trage nulitatea căsătoriei, c ă ci im perfec- pective.

- 125 —
Art. 62 AC TE LE DE CĂSĂTORIE Oodul civil

Art. 62. — (Mod. L. 15 Martie 1906 ‘j. In actul de căsătorie

se va cuprinde:
1. Prenumele, numele, profesiunea, etatea, locul de naştere
şi domiciliul fiecăruia din soţi;
2. De sunt majori sau minori;
3. Prenumele, numele, profesiunea şi domiciliul taţilor şi
mamelor lor;
4. Consimţimântul taţilor şi al mamelor sau al tutorelui în
cazurile cerute de lege;
5. Publicaţiunile din diferite domiciliuri;
6. Opoziţiunile, de ar urmă nişte asemenea, revocarea
acestora sau menţiunea că nu s’a arătat opoziţiune;
7. Declaraţiunea părţilor contractante că se iau de soţi şi
pronunţarea unirei lor de către ofiţerul public;
8. Prenumele, numele, etatea, profesiunea şi domiciliul
fiecărui din martori, precum şi declaraţiunea de sunt rude sau
afini a soţilor, de ce anume parte şi grad;
9. Declaraţiunea ce s’a făcut asupra interpelatiunei prescrise
de articolul precedent, că a urmat sau nu contract de căsă­
torie şi, pe cât se va putea, data contractului, de există, precum
şi numele şi locul reşedinţei autorităţei care l-a autentificat;
toate acestea sub pedeapsă contra ofiţerului stărei civile de
amenda prescrisă la art. 54. In caz când declaraţiunea s’ar
fi omis sau greşit, rectificaţiunea actului, în ceeace pri­
veşte omisiunea sau greşala, se va putea cere de procurorul
tribunalului, fără prejudiciul dreptului părţilor interesate, în
conformitate cu art. 84 al acestui cod.
Text. f r . Art. 16. — On énoncera, dans l ’acte de mariage :
1° Les prénoms, noms, professions, âge, lieux de naissance et domiciles
des époux ;
2° S’ils sont majeurs ou mineurs ;
3° Les prénoms, noms, professions et domiciles des pères et mères ;
4° L e consentement des pères et mères, aïeuls et aïeules, et celui de la
famille, dans les cas où ils sont requis :
5° Les actes respectueux, s’il en a été fait ;

1) Textul vechia a l art. 62. In a c tu l de că să to rie se v a c u p r in d e :

I. P r e n u m e le , n u m ele, p r o fe s iu n e a , etatea, lo c u l d e n aştere şi d o m ic iliu l fie c ă ru ia d in so ţi. ( C i r . 21).
I I . D e su n t m a jo ri sau m in o ri. ( C i v . 21, 342, 434).
I I I . P r e n u m e le , n u m ele, p ro fe siu n ea şi d o m ic iliu l ta ţilo r şi a l m a m e lo r lo r.
I V . C o n sim ţim â n tu l ta ţilo r şi a l m a m elor, b u n ilo r sau a l b u n elo r sau a l fa m ilie i In c a z u r ile c e r u te de
le g e (C iv . 131— 133, 164, 165).
V . A c t e le r e s p e c to a s e , d a că a cestea s ’ ar fi fă cu t ( C i v . 134— 138).
V I . P u b lic a ţ iu n ile In d ife r it e d o m ic iliu r i. ( C i v . 49— 51, 174).
V I I . O p o z iţiu n ile , d e a r u rm ă n işte a sem en e a , re v o c a r e a a cesto ra , sau m en ţiu n e a că nu s’a a rătat o p o ­
z iţiu n e . (C iv . 52— 55, 153— 201).
V I I I . D e c la ra ţiu n e a p ă r ţilo r co n tra c ta n te că se iau d e soţi, şi p ro n u n ţa rea u n iu n ei lo r d e c ă tre o fic e ru l
p u b lic . (C i v . 129).
I X . P r e n u m e le , n u m ele, etatea, p ro fe siu n ea şi d o m ic iliu l fie c ă ru ia d in m a rto ri, p re c u m şi d ec la ra ţiu n e a
d e su n t ru d e sau a fin i a i s o ţilo r , d e c e an u m e p a rte şi g r a d . ( C i v . 2 î, 24, 660 u rm .).
X . D ecla ra ţiu n ca c e s ’a fiicu t asu pra in te rp e la ţiu n e i p re s c ris e d e a r tic o lu l p re c e d e n t, că a u rm at sau
nu c o n tra c t d e c ă să to rie şi, p e c â t se v a pu teâ , data c o n tr a c tu lu i, d e ex istă , p re c u m şi n u m ele şi lo c u l r e ş e ­
d in ţe i a u to rită ţii c a r e l-a le g a liz a t ; toa te a cestea , su b p ed ea p să co n tra o fic e r u iu i stă rei c i v i l e d e a m en da
p rescrisă la a r tic o lu l 54. In ca z c â n d d ec la ra ţiu n ea s ’ ar fi o m is, sau g r e ş it, re c tific a ţiu n e a a c tu lu i, în c e e a c e
p r iv e ş te o m isiu n ea sau g r e ş a la se v a pu teâ c e r e d e p r o c u r o r u l trib u n a lu lu i, fă ră p r e ju d iţiu l d r e p tu lu i p ă rţilo r
in te resa te, In c o n fo r m ita te cu a r tic o lu l b4 al a cestu i c o d ic e ). (C . co m . 19,20; le g . 29 O ct. 77. B e g . a ct. st. c iv .
58, 109; C iv . F r . 76).

— 126 —
 AC TE LE DE ÎNC ETAR E DIN V IA Ţ A Art. 63
Codul civil

6° Les publications dans les divers domiciles; ^

7° Les oppositions, s’il v en a eu ; leur mainlevée, ou la mention qu il
n’ y a point eu d'opposition :
8° L a déclaration des contractants de se prendre pour époux, et le pro­
noncé de leur union par l ’officier public;
9° Les prénoms, noms, âge, professions et domiciles des témoins, et leur
déclaration s’ils sont parents ou alliés des parties, de quel côté et à quel degré ;
Addition, L . 10 ju illet 1850, § 10. — L a déclaration faite sur l ’interpel­
lation prescrite par l ’article précédent, qu’il a été ou qu’il n’a pas été fait de
contrat de mariage, et autant que possible, de la date du contrat, s il existe,
ainsi que les noms et lieu de résidence du notaire qui- l ’aura reçu; le tout à
peine, contre l ’officier de l ’état civil, de l ’amende fixée par l ’article 50.
Dans le cas où la déclaration aurait été omise ou serait erronée, la rec­
tification de l ’acte, en ce qui touche l ’omission ou l ’erreur, pourra être demandée
par le procureur de la République, sans prejudice du droit des parties inté­
ressées, conformément à l ’article 99.

Doctrină străină.

Baü d ry et F Des personnes II, 1601, 1657, 1874;

ourcade,
ed. 2 -a, I, p. 67, 12ô, 142, 154, 395; ed. l - a , III, p. 26;
C o l in e t C a p i t a n t ,
D a l l o z , Rép. M ariage 378 urm ; Suppl M ariage 190 ;
M o u r l o n . ed. 7-a, I, p. 303 arm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 860; III, ed. 2-a, No. 183, 810 urm.

Doctrină românească.
A lexandresco ,1, ed. 2-a, p. 451, 608 urm.; (V III, part. I, ed. 2-a, p. 58 n. 3, 104, 105, 113);
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 686, 687, 688, 717.

Jurisprudenţă. nu domiciliate sau reşedinţe in comuna

sa; şi declaraţiunea sa afirm ativă nu se
f. Ofiţerul stărei civile este obligat a poate combate cu martori. (Apel Galaţi,
constată, pe lângă alte exigente cerute la I, 136. Oct. 3/88. Dr. 73/89).
o căsătorie, şi-dacă persoanele sunt sau

C A P IT O L U L IV.
Despre actele de încetare din viaţă.

Art. 63. — Nici o înmormântare nu se va face fărăauto-

rizaţiune.— Autorizaţiunea se dă de ofiţerul stărei civile, care
nu o va putea elibera până ce mai întâi nu va merge însuşi
la locuinţa celui încetat din viaţă, ca să se încredinţeze des­
pre moartea sa şi până nu vor trece 36 ore dela încetarea
din viaţă, afară dê cazurile prevăzute de regulamentele po­
liţieneşti.
In localităţile unde se vor fî aflând revizori de morţi,
ofiţerul stărei civile îl va luă cu dânsul pentru a face constatare.
Autorizatiunea de înmormântare se va da fără plată de
vre-o ta x ă 1).’ (Civ. 66, 67, 68, 81; C. p. 284 urm.; Reg. act.
st. civ. 145 urm. ; Civ. Fr. 77).
Text. f r . A r t. 77. — Aucune inhumation ne sera faite sans une auto­
risation, sur papier libre et sans frais, de l ’officier de 1 état civil, qui ne pourra

1) In textu l a rt. francez co respunzător, 77, lip sesc u ltim ele două a lin ia te . In a c e laş tim p, textu l francez
prevede în prim u l a lin ia t, 24 ore în loc de 36.

— 127 —
Art. 64-65 AC TELE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ A Codul civil

la d élivrer qu après s’être transporté auprès de la personne décédée, pour s’as­

surer du décès, et que vin gt-qu atre heures après le décès, hors les cas prévus
p a r les règlements de police.

Doctrină străină.
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 904, 907 ;
C o l in et Ca ed. 2-a, I , p . 401, 403;
p it a n t , -,
Dallo z , Rép. Actu de ]’ét.at civil, 285 urm.; Culte 759 urm.; Suppi. Acte de leta t civil,

08 urm.; Culte 834 urm.;

D e m a n t e e t C o i .m e t d e S a n t e r r e , I , 114, 114 b i s ;
D e m o l o m b e , I, 302, 303;
M a r c a d é , art. 77, n. 3;
M o u r l o n ed 7-a, I, p. 169;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 499, 501,520.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 431, 432;

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 216;
N a c u , I, p. 209.

Art. 64.—Actul de încetare din viaţă va fi redactat de către

ofiţerul stărei civile, după declaraţiunea a 2 martori; aceşti
martori vor fi, de se va putea, din cele mai de aproape rude
sau vecini. Iar când cineva va muri afară din domiciliul său,
persoana în locuinţa căreia a murit, dimpreună cu ruda sau
alte persoane, vor servi de martori. (Civ. 21, 24, 65 urm.,
76 urm., 81 urm.; Civ. Fr. 78).
Text. f r . A r t. 78. — I/ a cte de décès sera dressé p a r l ’officier de l ’état
c ivil, sur la déclaration de deux témoins. Ces témoins seront, s’ il est possible,
les deux plus proches parents ou voisins, ou, lorsqu ’ une personne sera décédée,
h' rs de son dom icile, la personne chez laqu elle elle sera décédée, et un parent
ou autre.
Doctrină străină.

A u b r y e t Rau, I, 5-a, ed. p. 310;

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I , 907 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I , p. 394, 401 ;
D a l l o z , Rép. Acte de l'état civil, 284, 303, 304;
Dem o lo m be, I, 302;
Hue, I, 351 ;
Ma r c a d é , art. 77 n. 3;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 170;
P l a n i o l , I. ed. 3-a, No. 499, 501, 620.

Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 432, 433, 610;

C a n t a c u z in o M p. 216 ;
a t b i,
N acu, I, p. 210.

Art. 65.— Actul de încetare d in v ia ţ ă va cuprinde: prenu­

mele numele, vârsta, profesiunea şi domiciliul mortului, pre­
numele celui alt sot, dacă mortul era căsătorit sau văduv;
prenumele, numele,’vârsta, profesiunea şi domiciliul celor ce
au declarat moartea, si de sunt rude, gradul înrudirei. Acelaş
act va mai cuprinde, pe cât se va putea şti, prenumele, numele,

— 128 —
Codul civil AC TE LE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ A Art. 66

profesiunea si domiciliul-părinţilor mortului şi locul naşterei

sale. (Civ. 21, 22, 25, 36; Reg. act. st. civ. 153; Civ. Fr. 79).
Text. f r . A rt. 79. — L ’acte de décès contiendra les prénoms, nom, âge,
profession et dom icile de la personne décédée; les prénoms et nom de l ’autre
époux, si la personne décédée éta it mariée ou veu ye; les prénoms, noms, âges,
professions et dom iciles des déclarants ; et, s’ils sont parents, leur degré de parenté.
L e même acte contiendra de plus, autant qu on pou rra le savoir, les
prénoms, noms, profession et dom icile des père et mère du decéde, et le lieu de
sa naissance.
Doctrină străină.
A u b r y e t P a u , I, ed. 5-a, p. 310;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, 1,913;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 402; ed. l-a, III, p. 368;
D a l l o z Rép. Acte de l’état civil 2s2 urm.; Suppl. Acte de l’état civil, 67 urm.;
De m a n t e e t Co lm e t de S a n t e r r e , I, 116 b is ;
D em o lo m be, I, 304 :
Hue, 1,352;
L a u r e n t , II, 88 ;
M a r c a d e . I, art. 79;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 170 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 499, 501, 620.

Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 433 urm. ; (III, part. II, ed. 2-a, p. 50) ; Droit ancien et mo­
derne de la Roumanie, p. 154;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 216.
N a c u , I, p. 210.

Art. 66. — Dacă încetarea din viaţă a v r’unei persoane

s’a întâmplat în spitalele militare, civile sau orice alte stabili­
mente publice sau particulare, superiorii, directorii, admini­
stratorii şi stăpânii acelor case vor fi datori a da de ştire în
24 ore, ofiţerului stărei civile, care va merge îndată ca să se
încredinţeze de moartea acelei persoane, după declaraţiunile
ce i se vor fi făcut şi după ştiinţele ce va fi luat; se vor ţineâ
în zisele spitale şi stabilimente, registre destinate spre a se
înscrie acele declaraţiuni şi ştiinţe.
Ofiţerul stârci civile va întocmi actul de încetare din viaţă
si îl va trimite la locul unde încetatul din viaţă va fi avut
cel din urma domiciliu, pentru a se înscrie în registre. (Civ.
21 urm., 63, 81, 82; C. p. 284; Reg. act. st. civ. 149, 154; Lege
privitoare la constatarea morţii prezumate a acelor dispăruţi
în timpul războiului. (Mon. of. 204/923 Art. o; Civ. Fr. 80).
Text. f r . A r t. 80. — E n cas de décès dans les hôpitaux m ilitaires, civils
ou*” autres maisons publiques, les supérieurs, directeurs, administrateurs et
m aîtres de ces maisons, seront tenus d ’en donner avis, dans les vin gt-q u atre
heures, à l'o ffic ie r de l'é ta t c iv il, qui s’y transportera pou r s’assurer du décès, et
en dressera l'a cte conformém ent à l'a rtic le précédent, sur les- déclarations qui
lu i auront été faites, et sur les renseignements qu’i l aura pris.
I l sera tenu en outre, dans lesdits hôpitau x et maisons, des registres
destinés à inscrire ces déclarations et ces renseignements.
L 'o ffic ie r de l etat c iv il enverra l ’acte de décès à celui du dernier dom icile
de la personne décédée, qui l inscrira sur les registres.

53707. — Codut Civil adnotat

— 129
Art. 67-68 AC TELE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ Ă Godul civil

Doctrină străină.
B a u d k y b t F o ü r c a d e , Des personnes, 1, 916, 917 ;
C o u s b t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 4ul nota 1, 403, 421, nota 1 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il, 308, 321 u r m . ; Suppl. A cte de l’état c i v i l 78;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 117 b is, III ;
D e m o lo m b e , I, 306 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 505.

^ D octrin ă românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p." 435, 437;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 216;
N acu , I, p. 210, 214.

Art. 67. — Când vor fi oarecari semne, sau indicii de moarte

violentă sau alte împrejurări bănuitoare, mortul nu se va puteâ
îngropa decât după încheerea unui proces-verbal de către un
funcţionar poliţienesc, faţă cu un medic sau chirurg, spre a se
constată starea cadavrului şi a vericărei alte împrejurări
relative la aceasta, precum şi orice in formaţiuni ce se vor
putea lua despre prenumele, numele, vârsta, profesiunea, locul
naşterei şi domiciliul acelui mort. (Civ. 63, 68, 70; C. p. 284,
285; Pr. p. 14, 43; Reg. act. st. civ. 151; Civ. Fr. 81).
Text. f r . Art. 81. — Lorsqu ’il y aura des signes ou indices de mort vio­
lente, ou d’autres circonstances qui donneront lieu de le soupçonner, on ne pourra
faire l ’inhumation qu’après qu’un officier de police, assisté d’un docteur en mé­
decine ou en chirurgie, aura drésse procès-verbal de l ’état du cadavre, et des
circonstances y relatives, ainsi que des renseignements qu’il aura pu recueillir
sur les prénoms, nom, âge, profession, lieu de naissance et domicile de la per­
sonne décédé.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, ed. 5 -a, p. 310;
C o l i n e t C a p i t a n t , I, p. 403;
D e m o lo m b e , I, 308 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 169, 173. ]

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p.^438, 4 39 ;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 216;
N a c u , I, p. 203, a i l . 1 ?

^Art. 68. — Funcţionarul poliţienesc va fi dator a trimite în­

dată ofiţerului stărei civile al locului unde va fi murit acea
persoană, toate ştiinţele arătate în procesul său verbal, în
conformitatea căruia se va redacta actul de încetare din viaţă.
Funcţionarul stărei civile va expedia o copie după acea
comunicaţiune despre încetarea din viaţă a acelei persoane la
domiciliul său, de va fi cunoscut, şi această expediere se va
înscrie în registre. (Civ. 27, 65, 67,* 83, 87 urm. ; Civ. Fr. 82).
Text f r . Art. 82. — L ’officier de police sera tenu de transmettre de suite
a 1 officier de l ’état civil du lieu où la personne sera décédée, tous les renseig­
nements énoncés dans son procès-ver bal, d’après lesquels l'acte de décès sera
rédigé.

— 130
Codai civil AC TE LE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ Ă Art. 69-70

L/officier de l ’état c iv il en enverra une expédition à celui du dom icile de

la. personne décédée, s 'il est connu: cette expédition sera inscrite sur les registres.

D octrină străină.

C o l i n b t C a p i t a n t , I, p. 401, n o ta 1, 403, 421, nota 1 ;

D ü C A U R R O Y, ÎJONNIER E T R O U S T A IN , I, 146 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I. p. 173.

Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 438, 439;

C a n t a c u z in o M p. 216;
a t e i,
N acu, I, p. 211, 214.

Art. 69.— In caz de moarte în închisori se va încuno-

ştiinţâ îndată ofiţerul starei civile, de către îngrijitorul închi-
sorei’, spre a merge acolo după cuprinderea art. 66, spre a
redigiâ actul de încetare din viaţă. (Civ. 64 urm., 70; Reg.
act. st. civ. 150; Civ. Fr. 84).
Text. f r . A r t. 84. — En cas de décès dans les prisons ou maisons de ré­
clusion et de détention, il en sera donné avis sur-le-champ, par les concierges
ou gardiens, à l'officier de l'état civil, qui s’y transportera comme il est dit en
l ’article 80, et rédigera l ’acte de décès.
Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , ed . l - a , III, p. 977 ;
D e m o l o m b e , 1, 307 ;
M a r c a d é , art. 84, n. 1 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I. p. 1 73 ;
P l a n i o l , I, sd. 3-a, No. 504.

Doctrină românească.

A le x an d r e sco , I, e d . 2 - a , p. 439 u r m . ;
C a n t a c u z in o Ma t e i , p. 216;
N a c u , 1, p. 211.

Art. 70. — In toate cazurile de moarte în închisori, nu se

va face în registre nici o menţiune despre asemenea împrejurări
şi actele încetării din viaţă se vor redactâ numai după for­
mele prescrise de art. 65. (Civ. 65, 67, 69; Reg. act. st. civ.
150; Civ. FY. 85).
Text. f r . Art. 85. — Dans tous les cas de mort violente, ou dans les pri­
sons et maisons de réclusion, ou d’exécution à mort, il ne sera fait sur les re­
gistres aucune mention de ces circonstances, et les actes de décès seront simple­
ment rédigés dans les formes prescrites par l'a rticle 79.
Doctrină străină.
C o lin e t C a p i t a n t , ed . 2 -a , I , p . 402;
D a llo z , Rép. Acte de l'état civil, 314 urm.; Culte 761 urm.;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I, p. 170 u r m .;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 504.
Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a . p . 439 u r m .; Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 302;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 216;
N acu, I, p. 191, 211.

— 131 —
Art. 71-72 AC TE LE DE ÎNC ETAR E DIN V IA Ţ Ă Codul civil

Art. 71. — In caz de moarte pe un vas român călătorind

pe mare, moartea se va constata până în 24 ore prin un act în
prezenţa a vioi martori luaţi dintre ofiţerii vasului sau în lipsă
dintre oamenii echipagiului. Acest act se va redigiâ de către
căpitanul, stăpânul sau patronul vasului şi se va înscrie pe
rolul echipagiului. (Civ. 21 urm., 45, 65, 72; Reg. act. st. civ.
160 urm. ; Civ. Fr. 86).
Text. f r . Art. 86. — En cas de décès pendant un voyage de mer, il en
sera dressé acte dans les vingt-quatre heures, en présence de deux témoins pris
parmi les oficiers du bâtiment, ou, à leur défaut, parmi les hommes de 1'’équi­
pa ge. Cet acte sera rédigé, savoir, sur les bâtiments du Roi, par l ’officier d ad­
ministration de la marine; et sur les bâtiments appartenant à un négociant
ou armateur, par le capitaine, maître patron du navire. L ’acte de décès sera
inscrit à la suite du rôle de l ’équipage.

Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 401, n o t a 1, 403, 421 nota 1;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I, p. 1 73 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 506.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 441 ;

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183 ;
N a c u , I, p. 210, 211.

Art. 72. — La cel întâiu port unde va intrà vasul, de va

fi portul român, căpitanul, stăpânul sau patronul vasului, care
a redigiat actul, va depune două côpii încredinţate de el ale
actului de încetarea din viaţă la autoritatea portului, care
va urma conform art. 46, iar de va intrà vasul într’un port
străin se va urmă conform art. 47. (Civ. 46, 47, 65, 71, 87 ;
Reg. act. st. civ. 161 ; Civ. Fr. 87).
Text. fr. Art. 87. —- Au premier port où le bâtiment abordera, soit de re­
lâche soit pour toute autre cause que celle de son désarmement, les officiers de
l ’administration de la marine, capitaine, maître ou patron, qui auront rédigé
des actes de décès, seront tenus d’en déposer deux expéditions, conformément à
l ’article 60. ^
A l ’arrivée du bâtiment dans le port du désarmement, le rôle d’équipage
sera déposé au bureau du préposé à l ’inscription m aritime; il enverra une ex­
pédition de l ’acte de décès, de lui signée, à l ’officier de l'état civil du domi­
cile de la personne décédée; cette expédition sera inscrite de suite sur les
registres.
Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I , p. 405, 421, nota 1;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I, p. 173;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 512-514.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p 441 :

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183;
n a c u , I, p. 210, 211, 214.

— 132 —
 Codul civil AC TELE P R IV ITO A R E L A M IL IT A R I Art. 73-74

C A PITO LU L V
Despre actele stării civile privitoare la militarii ce se găsesc afară de teritoriul
român, sau pe teritoriul român în timp de rezbel sau turburări.

Art. 73. — Actele

stărei civile, făcute afară de teritoriul
român sau pe teritoriul român, în timp de resbel sau turbu­
rări, şi care privesc la militari sau alte persoane în servicii
pe lângă armată, vor fi redactate după formele prescrise după
dispoziţiunile de mai sus, afară de excepţiunile cuprinse în ar­
ticolele următoare. (Civ. 21 urm., 30 urm., 34 urm., 42 urm., 62,
64 urm., 870 urm.; Civ. Fr. 88).
T ext. f r . A rt. 88. — L es actes de l'éta t c iy il faits hors du territo ire du
Royaume, concernant des m ilitaires ou autres personnes em ployées à la suite
des armées, seront rédigés dans les formes prescrites par les dispositions pré­
cédentes, sau f les exceptions contenues dans les articles suivants.

Doctrina străină.
à ü b r y e t R au , I, ed. 4-a, § 66, p. 223 ;
C o lin e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 118 bis, II ;
D em o lom b e, I, p. 31 î-, 315;
D u r a n t o n , I, 232, 332;
Hue, I, 354;
L a u r e n t , II, 12-14;
M a r c a d é , I, 281, 282, 295;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 174;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 512-514.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 188, 441 urm.; (IV , part. II, ed. 2-a, p. 135 ad notam )',
C a n t a c ü z in o M a t e i , p. 183 ;
N a c u , I, p. 212.

Art. 74. — Cuârtir-Maestrul în fiecare corp de unul sau

mai multe batalioane sau escadroane, ofiţerul contabil în cele­
lalte corpuri, vor îndeplini funcţiunile de ofiţeri ai stării ci­
vile. Aceste funcţiuni vor fi îndeplinite, pentru ofiţerii fără
trupe şi pentru funcţionarii armatei, de către intendentul ataşat
pe lângă armată sau pe lângă corpul de armată. (Civ. 82;
Civ. Fr. 89).
Text. f r . A rt. 89. — L e qu artier-m aître dans chaque corp d ’un ou plu ­
sieurs bataillons ou escadrons, et le capitaine comandant dans les autres corps
rem pliront les fonctions d ’o ffic ie rs de l e t a t c iv il: ces mêmes fonctions seront rem­
plies, pour les officiers sans troupes et pour les em ployés de l ’armée p a r l ’ins­
pecteur aux revues attaché à Farinée ou au corp d’armée.

Doctrină străină.
C o lin e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 4 0 5 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I, p. 174 u r m .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 512-514.

Doctrină românească.
A lexand resco , I, e d . 2 -a, p. 443, 4 44;
Nacu. I, p. 212.

— 133 -
 AC TE LE P R IV IT O A R E L A M IL IT A R I
Codul civil
Art. 75-77

Art. 75. — Se va păstra în fiecare corp al trupelor un re:

sistru al actelor stării civile pentru oamenii din acel corp şi
altul la statul major al oştirei pentru actele civile relative la
ofiţerii fără trupe şi la funcţionam ataşaţi. _
Aceste registre se vor păstră ca şi celelalte registre ale
corpurilor si ale statelor-majore şi se vor depune în arhivele
ministerului de resbel la întoarcerea corpurilor sau armatelor
în tară, sau la încetarea resbelului, sau a turburărilor in ţara.
(Civ. 27, 76; Civ. Fr. 90).

la tifs aux officiers sans troupes et

de la même manière que les autre
posés aux archives de la guerre, à la rentrée des corps ou armées sur le terri-
to ire du Royaum e.
Doctrină străină.
C o l in et C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405; ed. l-a, III, p. 977 ;
P l a n io l , 1, ed. 3-a, N o . 512-514.
Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 444;

N acu , I, p. 212.

Art 76 — Registrele vor fi numerotate şi parafate, în fie­

care corp, de către ofiţerul care îl comandă şi te statul ma­
jor, de către corpul statului major general. (Civ. 28, 75; Civ.
Fr. 91).
Text fr A r t 91. — Les registres seront cotés et paraphés, dans chaque
corps, par l ’officier qui le commande; et à l ’état-major, par le chef de 1 état-

C o l in et C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405; ed. l-a , III, p. 977,

P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 512-514.
Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 444;

N acu , I, p. 212.

Art. 77 — Declaratiunile de naştere în oştire se vor face

în 10 zile după naştere. (Civ. 41 urm.; Reg. act. st. civ. 97;
Civ. Fr. 92).
Text. f r . Art. 92. — Les déclarations de naissance seront faites dans les
dix jours qui suivront l ’accouchement.
Doctrină străină.
C o l in et C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405 ; ed. l-a, III, p. 977 ;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 512-514.
Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 445;
N acu , I, p. 212.

- 134 —
Codul Civil AC TELE P R IV ITO A R E LA M IL IT A R I Art. 78-80

Art. 78. — Ofiţerul însărcinat cu ţinerea registrelor stărei

civile va fi dator,’ în 10 zile după trecerea unui act de naş­
tere în registrul său, să adreseze un extract funcţionarului
stărei civile la locul unde şi-a avut în urmă domiciliul tatăl
copilului sau mama, cAnd tatăl nu e cunoscut. (Civ. 49— 51,
74, 83, 87 urm., 174; Reg. act. st. civ. 97; Civ. Fr. 93),
Text f r . Art. 93. — L ’o fficier chargé de la tenue du registre de l e t a t c iv il
devra, dans le dix jou rs qui suivront l ’inscription d’un acte de naissance audit
registre, en adresser un ex tra it à l'o ffic ie r de l ’état c iv il du dernier dom icile du
père de l ’enfant, ou de la mère si le père est inconnu.

Doctrină străină.

C o l in e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 387, 403;

P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 767; III, ed. 2-a, p. 27, nota 1.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , 1, ed. 2-a, p. 445;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183;
N a c u , I, p. 212, 214.

Art. 79. — Publicările căsătoriei militarilor sau funcţiona­

rilor de lângă armată, se vor face la locul unde au avut cel
din urmă domiciliu. Pe lângă aceasta, 25 zile mai înainte de
săvârsirea căsătoriei, publicaţiunile se vor pune în ordinea
zilei a corpului, pentru cei ce ţin de un corp, şi la ordinea
zilei a armatei pentru ofiţerii fără trupe şi pentru funcţionarii
atasati pe lângă dânsele. (Civ. 49-51, 87, 127, 151, 174; Civ.
Fr.' 94).
Text f r . Art. 94. — L es publications'du m ariage des m ilitaires et em ployés
à la suite des armées, seront faites au lieu de leu r dernier dom icile : ells seront
mises en outre v in jt cinq jou rs avant la célébration du m ariage, à l ’ordre du
jo u r du corps, pou r les individus qui tiennent à un corps ; et à celui de t armée
ou du corps d ’armée, pou r les officiers sans troupes, et pou r les em ployés qui
en font partie.
Doctrină străină.

C o l in et Ca p it a n t , ed. 2-a, I, p. 384, 403.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 445, 446, 603 ;

N a cu , I, p. 212.

Art. 80. — Îndată după înscrierea în registru a actului de

serbarea căsătoriei, ofiţerul însărcinat cu ţinerea registrului
va trimete o copie funcţionarului stărei civile al locului unde
căsătoriţii îsi vor fi avut cel din urmă domiciliu. (Civ. 62, 74,
78, 87; Civ.'Fr. 95).
Text fr . Art. 95.— Im m édiatem ent après l ’inscription sur le registre, de
l ’acte de célébration du m ariage, l'o ffic ie r chargé de la tenue du registre en en­
verra une expédition à l ’o fficier de 1 état c iv il du dernier dom icile des époux.

- 135 —
 AC TE LE P R IV IT O A R E L A M IL IT A R I
Codul civil
Art. 81-82

Doctrină străină.

C o l in et C a p it a n t , ed. 2-a, I, p. 387, 403.

Doctrină românească.

A lexandresco, I. ed. 2-a, p. 445, 446, 603.

C a n t a c u z in o M p. 183;
a t e i,
N a c u , 1, p. 212, 214.

Art. 81. — Actele de încetare din viaţă se vor face în flecare

f'S iP iîn riir-M flp s tn i. si. Dentru oficerii fără trupe

UC UC» J 5 — ---------------- O '

dernier dom icile du décédé.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 387, 403.

Doctrina românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 446, 447;

C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183;
N a c u , 1, p. 212, 214.

Art. 82. — La caz de moarte în spitalele militare ambulante

sau statornice, actul se va r< dacia de directorul acelor spi­
tale şi se va trimite la Cuartir-Maestru sau Ia intendentul
corpului din care lăceâ parte încetatul din viaţă; aceşti ofiţeri
vor trimite o copie funcţionarului stărei^civile al locului unde
încetatul din viaţă şi-a avut domiciliul în urmă. (Civ. 66, 74,
78, 87; Civ. Fr. 97).’
Text. f r . A r t. 97. — E n cas de décès dans les hôpitau x m ilitaires ambulants
ou sédentaires, l'a cte en sera rédigé par le directeur des dits hôpitaux, et en voyé
au q u artier-m aître du corps, ou * à l'inspecteur aux revues de l ’ armée ou du
corps d’armée dont le décédé faisait p a rtie : ces officiers en feron t p a rven ir une
expédition à l ’o fficier de l ’état c iv il du dernier dom icile du décédé.

Doctrină străină.

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1611;

B o i l e u x , Comment, sur le C. Napoleon, I, p. 198.

D octrină românească.

A lexand resco . I, ed. 2-a, p. 437, 438, 444;

C a n t a c u z in o M p. 183;
a t e i,
N a c u , i, p 213, 214.

- 136 -
Codul civil R E C TIFIC AR E A ACTELOR S T Ă R II CIVILE Art. 83-84

Art. 83. — Funcţionarul stărei civile dela domiciliul păr­

ţilor, îndată ce va primi dela arinită copia unui act al stărei
civile va fi dator a-1 trece în registru: (Civ. 21 urm., 29,
36 urm., 78, 80-82, 86; Civ. Fr. 98).
Text. f r . A rt. 98. — L ’o fficier de l ’état c iv il du dom icile des parties auquel
il aura été envoyé de l ’armée expédition d ’un acte de l ’état c iv il, sera tenu de
l ’inscrire de suite sur les registres.

Doctrină românească.

A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 447 :

C a n t a c u z in o M a t e i, p. 183;
N acu . I, p. 213.

C A P IT O L U L V I

Despre rectificarea actelor stării civile.

Art. 84. — Când se va cere rectificarea unui act al stărei ci­

vile, tribunalul competent va judeca, cu drept de apel, ascultând
concluziunile procurorului*). Părţile interesate se vor chemâ
la judecată, de va fi trebuinţă. (Civ. 21, 32, 33, 40, 56; Pr. civ.
80 § 2; Leg. 29 Oct- 77; Leg. Tiinbr. 21 al. 1; Reg. act. st.
civ. 63 urm., 83, 148; L. asupra numelui 18 Mart. 1895. Art.
24; Civ. Fr. 99).
Text. f r . A r t. 99. — L o rsq u e la rectification d’un acte de l ’état c iv il sera
demandée, il y sera statué, sauf l ’appel p a r le tribu n al compétent, et sur les
conclusions du procureur du R oi. L es parties intéressées seront appelées, s’i l y
a lieu.
Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , I, § 63, il. 3, 4, 12, 14— 18; I, p. 203; l, 5-a éd., p. 315 319, 321 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 933, 941, 9i2-4°, 912-5°, 945, 945-3°;
C o lin e t C a p it a n t , ed. 2-a, I, p. 3s)0, 412, 415, 416, 417;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’é ta t c i v i l , 36, 416 u r m .; Suppl. A cte de l’etat c iv il, 101 u r m . ;
D e m o lo m b e . I, 332 — 334 ;
Hue, I, 359-4°, 360;
L s u r e n t , II, 32 ;
M a r c a d é , art. 99, n. 3;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 177, 178 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 526, 534

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , ed. 2-a, p. 447 arm .; „ .

D a k i e l o p o l G. L t . D r ., Observaţie sub. T rib . Muscel 422 din 5 Dec. 909. C u rier Jud.
27/910;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 185;
N acü , I, p. 201, 202, 310, 373.

Jurisprudentă. Tribunalul com petent pentru rectifi-

v ca rea unui act a l stării civile, ch ia r când
1. R ectifica rea a ctelor stărei civile, fă- cererea e pornită în contra celo r de al
cută înaintea tribunalului, con form art. 84, treilea, nu poate fi de cât tribunalul Io-
e oposabilă celor de al treilea pe cât timp cului tin erei actelor, de şi el nu a r fi tri-
nu produc nici o probă contrarie. (A p e l bunalul dom iciliului celo r chem aţi în in-
Buc. II 184, A u g. 26/82, Dr. 77/82). ' stanţă; ju risdicţiu nea tribunalului asupra

1) P rin a rt. 2 a l L e g e i d in 29 O c t o m v r ie 1877, a su p ra a trib u ţiu n ilo r m in is te ru lu i p u b lic , c o n c lu z iu n ile

p ro cu ro ru lu i în a cea stă m a te rie nu m a i sunt n ecesa re. In a c e la ş sen s este şi a rt. 81 d in nou a p ro ce d u ră c i v i l ă .

— 137 —
Art. 85 R E C TIFIC AR E A ACTELOR S T Ă R II CIVILE Codul civil

re g is tre lo r şi o fic e rilo r circum scripţiunei
lui, a fla re a p robelor în locul unde s’a pe­
trecut faptul, o bună adm inistraţiune a
justiţiei, toate acestea m ilitează în fa v o a ­
rea com petenţei speciale în această m a­
terie a tribunalului locului registrelor, atât
în caşul când ce rerea se face fă ră oon-
tradictori, cât şi în caşul contrariu. P rin
excepţiune 1a această regu lă gen erală,
când părţile se a flă în ain tea unui alt tri­
bunal spre exem plu pentru reclam aţiune
de stat sau în petiţiune de eredilate, ce­
re re a de rectifica re trebue introdusă in­
cidental înaintea tribunalului sesisat de
cererea principală, c ă reia ea nu-i este
de cât un accesoriu. A cea stă excepţiune
raţion ală şi con form ă cu prin cip iile g e ­
n erale se fundează şi pe art. 61 pr. civ.
In să pentru ca să se p oală opune incom ­
petenţa art. 61 pr. civ., trebue neapărat
ca principalul să fie în că în curs de jude­
cată şi pendent la tribunalul înaintea
căru i se cere trim iterea accesoriului. (Trib.
Iaşi, II, 2022, Sept. 13/83, Dr. 71/83).
3 C ererea de rectifica re a a ctelor stării
c iv ile , făcută con form art. 84 c. civ., nu
poate să aib ă de obiect de cât în dreptarea
unor indicaţii greşite, com plectarea a celor
ce lipsesc sau şte rg e re a c e lo r de prisos,
în nici un caz nu se poate cere an u larea
întregu lu i act de stare civilă . (C. A p e l Iaşi,
I. D r. N o. 34/96).
4. Nu se poate rectifică un act de naş­
tere, când se tinde a se schim bă ch iar
sexul persoanei, că ci prin aceasta se
schim ba însuş substanţa in trin secă a ac­
tului. Nu se poate adm ite nici proba cu
m artori, con tra celor constatate de ofiţe­
rul stării c iv ile prin actul de naştere, căci
ata re act face d o va d a până la în scrierea
în falş. (T rib . Fălciu . Dr. N o. 43/97).
5. In gen ere o rectifica re în actele stării
c iv ile pe cale judecătorească, poate a v e ă
loc, când există în a ct o ero a re sau o
om isiune sau când cuprinde o enunţare ce
nu a r fi trebuit trecută sau când’ actul
este n eregu lat în form ă, sau nu poartă
sem năturile necesare.
A stfel trecerea în actul de n aştere a
cuvântului „ g r e c “ , nu poate fi o eroare,
când se conslată că ea este făcu tă de în­
săşi tatăl în ain tea ofiţerului de stare ci­
v ilă şi că părintele este de n aţion alitate
g rea că , aşa că acest fapt nu poate da loc
la re c tific a re a actului de naştere, nein-
trând în cazu rile prescrise de Jege. (T rib .
Muscel, 422 din 5 Dec. 1909. Curierul Jud.
27/910).
6. Când în tr’un act de naştere s’a om is
la red actarea lui a se ad ău gă la num ele
şi pronum ele celui născut şi o altă cali-
fica ţie la num ele patronom ic, aceaslă a-
d ău gire nu se m ai poate cere în justiţie
pe ca lea rectifică rii prevăzu tă de art. 84
şi urm. c. civ., ci conform le g ii numelui.
(C. A p el Buc. S. 1 ,16 din 2 Febr. 1920. Cu­
rie r Jud. 22-23/920, Pand. Rom . 19J2. III-l).
7. P o triv it dispoziţiilor art. 84 şi urm.
cod. civ., orice parte interesată v a putea
c ere tribunalului com petent rectifica rea
actului său de stare c iv ilă ; această rec­
tificare nu v a putea a veă de obiect decât
în d rep la rea unor indicaţiuni greşite, com ­
p lectarea a celo r ca ri au fost om ise sau
ştergerea a celo r c a ri au fost înserate de
prisos.
In să când c in e v a v a cere tribunalului
să se schim be în actul său de naştere şi
în actul său de căsătorie, numele de Iancu
sin Tu dorach e a N icu lăesei în num ele de
Ion Teodoru, această ce re re ech iva lea ză
cu o cerere de schim bare a numelui pa­
tronom ic, care, potrivit d ispoziţiilor art.
1 şi 8 din le g e a asupra numelui, trebue
adresată M inisterului de justiţie în form ele
prevăzu te de acea lege.
S in gu ra ipoteză când p o trivit dispozi­
ţiilo r art. 21 L e g e a asupra numelui, tri­
bunalele ord in a re a r fi com petinte să
ordone rectifica rea unui act de stare ci­
vilă în ceeace priveşte schim barea nu­
m elui patronim ic, este condiţionată dă
posibilitatea probei din p a rte a ’ părţii in­
teresate că tatăl său nu a v e a dreptul să
poarte num ele patronim ic, care apoi i-a
fost trecut şi lui in actul de stare c iv ile
a cărui rectifica re o cere. (T rib . D orohoi
332 din 29 Dec. 1921. Jur. Gen. 1924, No.
426).

Art. 85.—Hotărîrea asupra rectificărei nu va puteâ niciodată

fi opusă părţilor interesate, cari n'au făcut cerere, sau cari
n’au fost chemate la judecată. (Civ. 40, 1201; Reg. act. st. civ.
71 ; L. asupra numelui din 18 Mart.. 1895. Art. 24 ; Civ. Fr. 100).
Text. fr. Art. 100. — L e jugement de rectification ne pourra, dans aucun
temps, être opposé aux parties intéressés qui ne l ’auraient point requis, ou qui
n’y auraient pas été appelées.

Doctrină străină.
A ü b r y e t R a ü , I, p. 214; I, ed. 5-a, p. 323;
B a u d r y e t C h é n e a u x , Des personnes, III, 418 urm., 423, 454 ;
C h a u v e a u s u r C a r r é , p. 2902 b is ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 290, 342, 390, 416 ;

138 -
Codul civil R E C TIFIC AR E A ACTELOR S T Ă R II CIVILE Art. 86

D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il, 465 urm. ; 481 urm., Suppl. A cte de l’état c iv il 123;
D e m o lo m b e , I , 336 ;
D u r a n t o n , I, 3 46 ;
M a r c a d é , art. 100, n. 4 ;
M o u r l o n ed. 7-a, I, p. 18;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 526, 534;

Doctrină românească.
a le x a n d r e s c o ,I, ed. 2-a, p. 447 urm .; (V II, p. 558, 561 t. şi n , 2). Observaţie sub. Trib.
Bacău 1499 din 20 Febr. 1915; Dreptul 39,915; „ Teoria contradictorului legitim in
materie de chestii de stat“. C urier Jud. 74/902;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 185, 186;
M a n u r e a N . ( I u n iu s ). Observaţie aub. Cas. II, 14 din 16 Ian. 1901. C u rier Jud. 19,1901;
N a c u , I, p. 201, 202, 373;
Y e l e s c u AL, Nota sub T rib . Ilfo v s. II, 719 din 9 Dec. 920. Pand. Rom . 1922, II, 27.

Jurisprudenţă. contestare a legitim ităţei, a r a v e â auto-

t. R estabilirea căsătoriei între soţii, c a ri
s’au considerat ca despărţiţi prin consim -
tământul mutual, în baza sentinţei T rib .
înscrisă în registrele stării civile, nu a-
duce n ici o vă tă m a re terţilor, c ă ro ra de-
c i z i u n e a de anulare a divorţului nu le este
opozabilă. (C. A p el Buc. II.’ Drept. 80/98).
2. D acă fem eia, avân d înscrisă hotă-
rîrea de d ivo rţ în registrele stărei civ ile ,
trece de fem eie divorţată, şi, prin urm are,
capabiiă de a se obliga, şi în această ca-
litate con tractează un împrumut ipotecar,
nu poate m ai târziu să cea ră an u larea
acelui împrumut pe m otiv că hotărârea
de d ivorţ a fost anulată, fiin dcă acea ho-
tărîre nii este opozabilă terţilor, c a ri n’au
figu rat la proces şi c a ri de bună credinţă
aü con tractat cu fem eia crezută divorţată,
fată de ca re h otărîrea anulătoare este ca
ş i’ neexistentă. (C as.II, 14/901, B. p. 116).
3. Sentinta pentru rectifica rea unui act
de naştere nu este opozabilă p ărţilor c a ri
n’au fig u ra t în instanta de rectificare.
(Cas. I, 2 A p rilie 1907, B. p. 641).
4. T e o ria aşa zisă a contradictorului
legitim , după ca re o h otărîre pronunţată
asupra unei acţiuni într’ o reclam atiune
de stat a unui cop il legitim , sau în tr’o
ritatea lucrului judecat erga omnes, atunci
când a fost dată faţă cu contradictorul
legitim , este in adm isibilă în dreptul actual :
1) pentrucă, pe deoparte, nu s’a putut a-
ju n ge a se determ ină cu preciziune cine
poate fi considerat ca con tradictor le g i-
tim ; şi 2) pentrucă, pe de altă parte, a-
ceasta teorie, ca re ’şi a re o rig in a sa Jn
vechiul drept fra n cez şi ca re pe nedrept
se pretinde a fi existat şi în le g ile rom ane,
creează o excep ţie dela principiul relati-
vită ţei lucrului judecat, n esprijin ită pe
nici un text de lege.
Lu cru l judecat în m aterie de stat, reză-
mându-se în ad evă r, pe prin cip iile gene-
rale, aceste p rin cipii îi sunt aplicabile,
in diferen t de efectele ce le-ar produce,
In tot codul c iv il fiind o singu ră dispo-
ziţie- referitoare la cazu l unei judecăţi dată
în m aterie de stat, această dispoziţie a-
plică tocm ai regu la g en era lă asupra efec-
telor lucrului judecat, căci art. 85 din co­
dul c ivil, dispune că h o tă rîrile p rivito a re
la rectifica rea a ctelor stărei c iv ile nu sunt
opozabile persoan elor c a re n’au fig u ra t
în judecată. (T rib . Bacău, No. 1499, 1915;
„D reptu l“ , 1915, p. 308).
.
5 A se v e d e â : A r t.^84 cu nota 1; Art.
269, nota 1.

Art. 88. — Hotărîrile asupra rectiflcărei se vor trece în

registre de către funcţionarul stărei civile, îndată ce i se vor
fi comunicat, şi totdeodată se va face menţiune despre aceasta
pe marginea actului reformat. (Civ. 35, 36, 48 ; Regul. act. st.
civ. 9, 67, 68, 83, 97, 148; Art. 5 L. p. constat, morţii celor
Jispăruti în răsboi (Mon. of. 204/923); Legea asupra numelui
din 18 Mart. 1895, Art. 15, 21, 23, 24; Civ. Fr. 101).
Text. f r . A r t. 101. — L es jugem ents de rectifica tio n seront inscrits sur
les registres p a r l ’o fficier de l'éta t c iv il, aussitôt qu ’ils lu i auront été remis ; et
mention en sera fa ite en m arge de l ’acte réform é.

Doctrină străină.
C o l in e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I , p. 390, 395, 416 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il, 473 urm .;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 179;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 526, 534.

— 139 —
 DESPRE DOMICILIU Codul civil
Art. 87.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I , e d . 2 -a, p. 447 u r m .; ( I I , e d . 2-a, p. 119 n. 4 );

C a n t a c u z in o M a t e i , p. 185;
N acd , I, p. 201, 202, 373.

Jurisprudenţă. P rin u rm are în specie, ofiţerul de stare

1. O ficiu l de stare c iv ilă care a re ob li­ istrele de divorţ, sentinţa prin c a re s’a
ga ţia , p otrivit art. 80 c. civ. de a în scrie
In ’reg istre h o lă rîrile ju decătoreşti asupra
a ctelo r de stare c iv ilă ce i-au fost com u­
nicate, făcân d totodată m enţiune despre
aceasta pe m a rgin ea actului reform at, nu
a re că d erea de a exa m in a v ic iile unei
h otărîri judecătoreşti şi n ici de a refu ză
în scrierea ordonata, din m om ent ce din
h otă rîrea ju decătorească rezu ltă deter­
m inată identitatea actului refo rm a t prin
hotărîre.
c iv ilă a fost în drept de a tran scrie în re-
ecla ra t desfacerea unei căsătorii şi de
a face m enţiune de desfacere pe actul de
căsătorie arătat în h oiărîre, odată ce ho­
tă rîre a şi actul de căsătorie prevedeau
acelaş nume de fam ilie al p ă rţilo r şi ho­
tă rîre a in d ică exp res că s’a desfăcut că­
sătoria dela nuniărul respectiv din re g is ­
trele de căsâtoriti. (Cas. I, 129 din 12 F eb r.
1923. Jur. R om .’ 11/923. Pand. Rom . 1923,
III, 115. Jur. Gen. 1923, N o. 232).

TITLU L III.
Despre domiciliu.
Art. 87. — Domiciliul fiecărui Român, încât priveşte exer­
citarea drepturilor sale civile, este acolo unde îşi are princi­
pala sa aşezare, (Civ. 8 urm., 52, 60, 101, 102, 151 urm., 1104,
1115, 1121, 1659; Pr. civ. 10, 58, 60, 63, 137, 497, 649, 710;
Pr. p. 84, 93; C. p. 151; L. jud. oc. 63; Civ. Fr. 102).
Text. fr . Art. 102. — L e domicile de tout Français quant à l ’exercice de
ses droits civils, est au lieu où il a son principal établissement.

Doctrină străină.
A u b r y e t R au, I, § 141, n. 5; § 142, n. 1 ; § 144, n. 5, 6 , 16, 18; I, p. 577 ; I, ed. ô-a,
p. 882—884, 886 , 893—895, 897, 899 ;
B a c d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I. 1011, 1013. 1014, 1018— 1020, 1022, 1028;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2 a, I, p. 152, 422 u r m ., 670 ;
D a l l o z , Rép. D o m i c i l e 2 u r m ., 6 u r m .; Suppl. D o m ic ile 3 u r m ., 11 u r m .;
D e m o l o m b e , I, 345—348, 354, 393 ;
Hue, I, 268, 370, 371,373, 374;
L a u r e n t , II, 67, 6 8 ;
M a r c a d e , art. 102, 103, n°. 3;
M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 180 u r m .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 555, 557, 566—569 ;
W e is s , Traité élémentaire, p. 125;

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 456 urm .;

C a n t a c u z in o M a t e i, p. 59, 60;
N a c u , I, p. 215.

Jurisprudenţă. Tribu n alele rom âne pentru in fra cţiu ­

n ile com ise de dân şii în străinătate, de
t. Cestiunea de a se şti dacă dom i­ v o r f i d o m icilia ţi în Eom ânia. P r in
c iliu l unei persoane este în cutare sau expresiu nile d o m icilia ţi în R om ân ia
cutare loc este o pu ră chestiune de nu trebue a se în ţelege un dom iciliu
fapt, pe care num ai instanţele de fond legal, în sensul art. 87 Codul c ivil, ci
sunt suverane a o apreciâ. (Cas. I, un dom iciliu de fapt, adică o reşedin­
7/83, Ian. 11/83. B. p. 11). ţă în tară. (A p e l G a la ţi I I . D reptul 28,
2. D upă art. 4 şi 5 din Codul penal, 1904).
stre in ii pot f i u rm ă riţi şi ju decaţi de 3. P r in derogare dela norm ele de

- 140 —
Codul civil DESPRE DOMICILIU Art. 88

drept comun şi spre a îm pedicâ elu­ este în străinătate, instanta de fond

d ă rile posibile, leg iu ito ru l p rin art. 1
al. c din legea im p ozitu lu i fu n cia r
fix â n d acest im p ozit la 13 % pentru
p ro p rie ta rii d o m icilia ţi în străinătate,
precizează că p rin „d o m iciliu “ în străi­
nătate el în ţelege nu dom iciliu leg a l
ci locu inţa obişnuită.
Când dar se constată că locu inţa o-
bişnuită a soţului p ro p rieta rei fem ei
este în drept şi o b liga tă pe baza pre-
sum tiunii legale că soţia locueşte cu
bărbatul, să tra g ă concluziunea nece­
sară că şi locuinţa obişnuită a fem eii
este tot în străinătate, in d iferen t dacă
d om iciliu l lo r le g a l este în tară sau
aiurea. (Cas. I I I , decizia N o. 116 din 7
M a i 1919; Jurispr. Ti ora. 1919, p. 758).

Art. 88. — Schimbarea de domiciliu se operează prin lo­

cuinţa în fapt într’un alt loc, unită cu intenţiunea de a-şi
statornici acolo principala aşezare. (Civ. 89, 92, 93; Pr. civ.
69; Civ. Fr. 103).
Text. f r . A rt. 103. — L e changement de dom icile s’opérera par le fa it d’une
habitation réelle dans un autre lieu, jo in t à l ’intention d ’y fix e r son principal
établissement.
Doctrină străină.
A ü b r y e t Raü, I, § 144, n. 9 şi 10; I, ed. 5-a, 894, 895;
B a u d r y e t F o ü r c a d e , Des personnes, I, 1023, 1029;
C o l i n e t C a p i t a n t , é d . 2-a, I, p. 424;
D a l l o z , Rép. Domicile 23 urm. ; Suppl. Domicile 28 urm. ;
D e m o lo m b e , I, 349, 352, 353 —355;
Hue, I, 374;
L a u r e n t , II, 79;
M a r c a d é , a r t . 104, n. 2 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 185 urm. ;
P l a n i o l , I, e d . 3-a, No. 592—594.

Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 463 urm.; Observaţie sub. C. Apel Orléans, 20 Ian. 1919.
Tribuna juridică 24—26/1921 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 59, 60 ;
N a c u , I, p. 217 ;
R ă d u le s c u S i l i u , ' Observaţie sub. Trib. civil Gand, 11 Iunie 906. Dreptul 54/1909;
Observaţie sub. Cas. din Neapoli, 9 Mart. 1902. Dreptul 45/1914.

Jurisprudenţa. cip a la sa aşezare, şi 2 ) locu inţa de fa p t

!■ U n c e rtific a t dat de p o litie că o
persoană nu d om icilia ză în tr’o lo ca li­
tate oarecare, nu este su ficien t pentru
a sta b ili în drept o schim bare reală de
dom iciliu, pe cât tim p legea, p rin art.
88, 89 şi 90, in dică care sunt fo rm ele ce
trebuese în deplin ite pentru ca cin eva
să’şi schimbe în tr’un mod re a l dom i­
ciliu l său d in tr’un loc în altul. (A p e l
Buc. I I , 2, Febr. 6/87, D r. 29/87).
2. D e şi partea a declarat că’şi stră­
mută dom iciliu l, în să acea declaratiu-
ne, conform art. 88, trebue să fie u r­
m ată în fa p t de străm utarea de dom i­
ciliu şi de intentiunea de a răm âne a-
colo; şi după art. 89, dovada intenti li­
nei rezu ltă din o expresă declaratiune,
făcu tă atât la au toritatea com unală a
locu lui ce se părăseşte, cât şi la acea a
locu lui unde ’şi a străm utat dom ici­
liul. (Cas. I, 192/Iun. 28/88. B. p. 599).
3. D upă prescrip tiu h ile art. 88 şi 89,
ca să fie schim bare de d o m iciliu tre­
bue neapărat 2 elem ente: 1 ) in ten tiu ­
nea de a-şi statorn ici în tr’alt loc p rin ­
în tr’acel loc. Or, dacă se constată că
partea, de şi a în deplin it fo rm a lită ţile
cerute de art. 89 şi a probat p rin u r­
m are că are în fa vo a rea pretentiunei
sale unul din elem entele constitu tive
ale schim bărei de dom iciliu , nu are
însă şi pe acela al locu in ţei de fa p t
acolo unde ’şi a m an ifestat in tentiu ­
nea de a-şi a vea dom icliul, stabilindu-se
astfel, în fapt, că schim barea de do­
m ic iliu nu s’a operat, în asemenea caz
nu tribu n alu l noului dom iciliu p re­
tins, ci tribu n alul d o m iciliu lu i o r ig i­
nar este com petinte a judecă. (Cas. I,
21/Ian. 22/91, B. p. 27).
4. S trăm u tarea dom iciliu lu i, după
articolele 88, 89 şi 90"din Codul c iv il,
se face nu num ai p rin abandonarea
d o m iciliu lu i o rig in a r şi locu irea în ­
t r ’un a lt loc, c i şi p rin m an ifestarea
in tenţiu nei de a-şi fix a acolo p rin ci­
palu l său aşezământ, şi dovada in ­
ten ţiei rezu ltă din îm p re ju ră ri lăsate
la suverana a pretiere a ju d ecă to rilo r
fondului. (Cas. I, 251/99. B. p. 775).
Art. 89-90 d esp re d o m ic iliu Codul civil

Art. 89. — Dovada intenţiunei rezultă, dinadins declara-

ţiune, făcută atât la autoritatea comunală a locului ce se pă-
răseste, cât si la aceea a locului unde şi-a strămutat domici­
liul. ’(Civ. 88,' 90 ; Civ. Fr. 104).
T e x t .f r . A rt. 104. — L a preuve de l ’intention résultera d’une déclaration
expresse, fa ite tant à la m unicipalité du lieu qu’on quittera, qu à celle du lieu
où on aura transféré son dom icile.

Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , I, e d . 5-a, p. 895;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 1025, 1027;
C o l in e t C a p i t a n t , ed . 2 -a, I, p. 425;
D a l l o z . Rép ■ D o m ic ile 31 u r m . , Suppl. D o m i c i l e 33 u r m .;
I ie m o l o m b e , I, 352 ;
Huo, I, 375 ;
M o u r l o n , e d . 7- r., I, p. 185 u rm . ;
P l a n i o l , I, e d . 3 -a , N o . 533.

D octrin ă rom ânească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a, p. 463 u r m . ;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p . 59, 60;
N a c u , I, p. 217.

Jurisprudenţa. să cerceteze dacă nu cum va cetăţea-

t. Cetăteanul, chem at în tr ’o func-
tiune publică tem porală sau revoca-
bilă, îş i păstrează dom iciliu l, de m a i
înainte, de n’a m an ifestat o altă in-
tentie, şi dovada acestei in ten tii poate
rezu ltă sau d in tr’o declaratiune a cc-
lu i ce şi-a ' străm utat dom iciliu l, sau,
în lipsa acestei declaraţii, din alte
îm p re ju ră ri şi instanta de fond trebue
nul, din cauza functiunei, esLe su it
să-şi aibă re latiu n ile _ sale, d om iciliu l
său, în locu l unde îşi ex erc ita tune-
ţiunea, a stfel ca şi funcţiunea poate
f i considerată in tre îm p reju ră rile, de
unde se poate deduce intenţiunea ele
străm utare de dom iciliu . (Cas. xl,
323/98. B. p. 1447). __ , ,
.
2 A se ved ea : A rt. 88 cu notele
pective.

Art. 90. — In lipsă de declaratiune expresă, dovada in­

tenţiunei va depinde de împrejurări. (Civ. 89; Civ. Fr. 105).
Text. f r . Art. 105. — A défaut de déclaration expresse, la preuve de l ’in­
tention dépendra des circonstances.

D o ctrin ă străină.

A u b r y e t R a u , 1, ed . 5 -a, p. 896;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes. I, 1027 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed . 2 -a , I, p. 425; .
D a l l o z , Rép. D o m ic ile 46 u rm ., 50, 175-2°; Suppl. D o m ic ile 35, 37 u r m .;
] i e m o l o m b e , I, 352, 353 ;
M o u r l o n , ed . 7 -a, I, p. 185 u r m .;
P l a n i o l , I, ed . 3 -a, N o . 593.

D octrin ă rom ânească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 463 u r m .;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 5 9 ,6 0 ;
N a c u , I, p. 217.

•Tnrisnrudentă fa p t este lăsată la suverana facu ltate

junspruuenţ/d. a ^ d e c ă t o r ilo r fon d u lu i (Cas. I I . 23.
1. A p re ciere a acestor îm p re ju ră ri de M art. 9/71, B. p. 53).

— 142 -
Codai civil DESPRE DOMICILIU Art. 91-93

Art. 9L — Cetăţeanul chemat într’o funcţiune publică tem-

porarie sau revocabilă, îşi va păstra domiciliul de mai înainte,
de n’a manifestat o altă intenţiune. (Civ. 88; Civ. Fr. 106).
Text. fr. A H . 106. — L e citoyen appelé à une fonction pu bliqu e tem poraire
ou révocable, conservera le dom icile qu ’il a va it auparavant, s’il n ’a p&s manifesté
d’intention contraire.
Doctrină străină.
A u b r y f . t R a u , I, ed. 5-a, p. 885;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 976;
C o lin e t C a p it a is t , e.d. 2-a, I, p. 424;
D a l l o z Jlép. Domicile 98 urm., 115-2°; Suppl. Domicile 62;
D e m o lo m b e , I, 354, 356, 366;
Hue, I, 381 ;
L a u r e n t , I, 9 4 ;
M a r c a d é , 106, n. 2 ; 108;
M o u r l o n e d . 7 -a, 1, p, 187;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 589.|

D octrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 473 urm.;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 59, 60;
N a c u , I, p. 217.

Jurisprudenţă.
1. A se,, vedeà art. 89 eu nota i.

Art. 92. — Primirea unei funcţiuni pe viaţă va trage după

sine strămutarea nemijlocită a domiciliului funcţionarului în
locul unde este chemat a exercită acea funcţiune. (Civ. 88;
Civ. Fr. 107).
Text. f r . Art. 107. — L ’acceptation de fonctions conférées à v ie em portera
translation imm édiate du dom icile du fonctionnaire dans le lieu où i l doit exercer
ces fonctions.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 143, n. 3, 15, 1 7 ; p 5 7 9 ; I, e d . 5 -a, p. 887, 892,
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 9 7 1 ,- 9 7 5 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 a, 1, p. 423 u r m . ;
D a l l o z , Rép. Domicile 101 urm.; Suppl,. Domicile 63 urm.;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , 1, 1 36 ;
D e m o lo m b e . I, 364, 365, 370;
Hue, I, 381, 389;
L a u r e n t , II, 91, 92, 95, 98 ;
M a k c a d é , a r t. 106, 107, n . 1 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I, p. 187;
P l a n i o l , 1, ed. 3-a, No. 588, 589, 591.