Sunteți pe pagina 1din 758

CODUL CIVIL

ADNOTAT
CU T E X T U L ART. CO RESPU N ZĂ TO R FR A N C EZ , ITALIAN Şi BELG IA N

CU T R I M I T E R I LA D O C T R I N A F R A N C E Z A Ş I R O M Â N Ă
şi

J U R I S P R U D E N Ţ A COMPLECTĂ DELA 1868-1925

DE

C. HAMANGIU
C O N S IL IE R LA ÎN A L T A C U R T E D E C A S A Ţ IE Ş I JU S T IŢ IE

0
Cu colab orarea, în ceeace priveşte Doctrina şi jurisprudenja mai recentă,
a D-lui N. G EO R G EA N , Judecător de şedinţă la Tribunalul Ilfov.

VOLUMUL I
(Art. 1—643)

BU C U R E ŞT I

E D IT U R A L IB R Ă R IE I „ U N IV E R S A L A “ A L C A L A Y & Co.
Calea Victoriei, 37
1925
CODUL CIVIL
ADNOTAT
CU T E X T U L ART. C O R E S P U N Z Ă T O R FR A N C E Z , ITALIAN ŞI B E L G I A N

CU T R I M I T E R I LA D O C T R I N A F R A N C E Z A Ş I R O M Â N Ă
şi

J U R I S P R U D E N Ţ A COMPLECTĂ DELA 1868-1925


DE

C. HAMANGIU
C O N S I LI E R LA Î N AL T A CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

Cu colaborarea, în ceeace priveşte Doctrina şi jurisprudenţa mai recentă,


a D-lui N. G E O R G E A N , Judecător de şedinţă la Tribunalul Ilfov.

VOLUMUL Ï
(Art. 1— 643)
BCU C lu j-N a p o c a

R B C F G 2 0 1 2 0 1 115

Bibi. Univ. Cluj.


tir. Æ à ù jm £ I

BUCUREŞTI

ED ITURA LIB R Ă R IE I „U N IV E R S A LA “ A L C A L A Y & Co.


Calea Victoriei, 37
1 9 25
'*
P R E F A Ţ3 Ă

Lipsa unui Cod civil adnotat in mod sistematic şi pus in curent


până la zi, cu doctrină şi jurisprudenţă, era adânc simţită in lumea ju r i­
ştilor noştri, avocaţi şi magistraţi. Prop riu zis, un Cod civil adnotat în
genul m arilor repertorii franceze: Sirey şi Fuzier-Herman, nici nu
există la noi. Un început fericit a fost făcut de fostul magistrat şi
actualul avocat D -l D. Neagu, dar n'a apărut din această pre­
ţioasă lucrare decât două volume, pânăla art. 516. M ai putem cita
şi lucrările de adnotare, foarte utile, ale D -lo r Fratoştiţeanu şi Cri-
stescu, apărute acum 30 de ani, continuată această din urmă, până la
1907, de D -l G. T. Ionescu, cari nu cuprindeau decât jurisprudenţă
Casaţiei şi a instanţelor de fond, lucrări cari insă astă-zi nu m ai
sunt in curent cu noua jurisprudenţă. .
Aceste consideraţiuni pe de o parte, iar pe de altă parte dorinţa
de a pune In mâna profesioniştilor dreptului o lucrare utilă şi adusă
la curent până la zi, nu numai cu jurisprudenţă dar şi cu trim iteri
exacte la aproape întreaga doctrină franceză şi română, m’au deter­
minat de a da publicităţei aceste 4 volume ale Codului civil adnotat.
In ce priveşte doctrina franceză şi română, am indicat numele
autorilor, titlul cărţei, volumul, ediţia, cu pagina sau numărul respectiv,
sau titlul publicaţiei, monografiei sau revistei în cari au apărut stu­
diile, articolele sau adnotaţiile diferiţilor autori de doctrină franceză
sau romană , cu indicarea N -ru lu i şi anului publicaţiunei sau revistei
respective.
In ceeace priveşte jurisprudenţă română, (Casaţie, Curţi de Apel,
Tribunale), am publicat sub fiecare articol, pe două coloane, toate
deciziile şi sentinţele cari prezentau o importanţă juridică oarecare,
cu controversele de drept ce s'au putut ivi în practica judecătorească,
indicând data exactă a Buletinului Casaţiei sau a revistelor în ca ri
au fost publicate, jurispruienfe, pe care le-am clasat în ordine cro-

— v —

â
PREFAŢA

nologică, spre a se urm ări mai bine evoluţia juridică a soluţiunilor


date de Casaţie sau de instanţele noastre de fond. Şi pentru ca aceste
numeroase jurisprudenţe să poată f i uşor găsite şi consultate, am
însoţit fiecare grup de adnotaţiuni de câte un detaliat index alfabetic,
cu ajutorul căruia se poate urm ări cu cea mai mare u ş u r in ţă , speţa
de drept căutată.
In scopul de a se observa din prim ul moment diferenţa, une ori
destul de mare, între textul român şi acel francez (italian sau belgian),
am publicat în întregime, imediat după fiecare articol din Codul civil,
articolul francez (italian sau belgian) corespunzător, dând In notă
şi deosebirile mai esenţiale dintre aceste două texte. Cu modul acesta
consultarea tratatelor franceze de doctrină se poate face mai sigur
şi cu mai mult folos, atrăgându-se dela început atenţiunea asupra
diferenţelor de text. Ia r atunci când originele articolelor Codului civil
român sunt în vechile noastre legiuiri Caragea şi Calimach, am
indicat aceasta în note, dând uneori şi textul respectiv al acestor
vechi legiuiri.
De asemenea, în scopul de a stabili corelaţiunea tuturor artico­
lelor din Codul civil cu diferitele materii din acest cod sau din alte
coduri şi legi speciale, am indicat, între paranteze, imediat după
textul lor, toate articolele din codul civil, procedura civilă, codul co­
mercial şi penal chiar, precum şi legile sau regulamentele cu care
acele articole sunt în legătură. Ia r ca o complectare a dispoziţiunilor
modificate din Codul civil relcdive la actele stărei civile, căsătorie,
divorţ, paternitate, filiaţiune, legitimare, adopţiune, precum şi la drep­
turile civile şi naturalizare (art. 6— 20) am adaus pe lângă articolele
respective, legea modificatoare din 15 Martie 1906, precum şi noua
lege pentru dobândirea şi pierderea naţionalităţei române din 23
Februarie 1924.
Ţinem să atragem atenţiunea că jurisprudenţa română publicată
in adnotările respective ale celor 1914 articole ale Codului civil, cu­
prinde peste 20.000 decizii şi sentinţe de ale înaltei Curţi de Casaţie,
C urţilor de Apel şi de ale Tribunalelor, începând dela 1868 până la
1924 inclusiv, şi chiar deciziunile pronunţate în 1925 în cursul tipă-
rirei prezentei lucrări.
Credem dar că facem un real serviciu D -lor avocaţi şi magis­
traţi punându le la îndemână acest instrument de consultare zilnică
a complicatelor probleme de drept ce ridică importanta materie a
Codului civil. Sistematizarea practică a trim iterilor la doctrină şi a

— vi —
PREFAŢA

întregei jurisprudenţe române de aproape 60 de ani (1868—1925), indi­


carea precisă a tuturor volumelor de doctrină citate precum şi a tu­
turor studiilor , adnotaţiunilor şi notelor critice publicate în diferitele
noastre reviste de drept, — studii şi adnotaţii în mare parte uitate şi
greu de găsit, fac ca această lucrare să fie de un real folos tuturor
profesioniştilor dreptului.
In general, planul de alcătuire şi adnotare, urm ărit în această
lucrare, este acela al lui Ed. Fuzier-Herman, bine înţeles păstrând
proporţiunile cuvenite faţă de un uvraj de valoarea şi importanţa
acestuia.
înainte de o, termina, nu uit să aduc aci mulţumirele mele di­
stinsului magistrat D -l N . Georgean, judecător de şedinţă la Trib.
Ilfov , pentru concursul ce mi-a dat în complectarea materialului de
doctrină şi jurisprudenţă adunat de mine până în anul 1920. Cola­
borarea sa mi-a fost cu atât mai preţioasă, cu cât, începând dela
1922 de când conduc publicarea „Pandectelor române“, tim,pul mi-a
lipsit cu desăvârşire pentru a mă putea ocupa cu adunarea mate­
rialului de doctrină şi jurisprudenţă din ultim ii ani. Cu această com-
plectare am însărcinat pe D -l N. Georgean, care, cu puterea sa de
muncă şi competenţa sa îndestul de cunoscută din importantele ad-
notaţiuni publicate în „Pandectele române*, s’a achitat în mod deo­
sebit de această însărcinare. Mai ales jarisprudenţele dela 1920 pânăla
1925, parte din trimiterile la doctrina străină şi cea mai mare parte
din trimiterile la doctrina română, sunt făcute de D-sa.

C. HAMANGIU
Consilier la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

— VI] —
BIBLIOGRAFIA

OPERELOR L A CARE SAU FĂCUT TRIMITERI

A la u z e t. Commentaire du Code de Commerce et de la législation commerciale.


A le x a n d re s c o (D im itrie). Explicăţiunea teoretică şi practică a Dreptului civil Român
(Ed. I şi Ii-a).
— Droit ancien et moderne de la Roumanie.
A r n t z . Cours de droit civil français.
A ü b ry e t Rau . Cours de droit civil français d’après la métode de C. Zachariaè, (Ed.
IV şi V-a).
B au dry Lacan tin erie. Précis de droit civil.
Commentaire théorique et pratique de la loi sur le divorce.
Traité théorique et pratique de droit civil avec la collaboration de: Houques-
Fourcade, Ph. Bonnecarrère, G. Chéneaux, M. Chauveau, Albert Wahl, Maurice
Colm, L. Barde, J. Le Courtois, F. Surville, Léo Saignat, P. de Lovnes, Alb. Tis-
sier (Ed. II şi III-a).
B éd arid e. Commentaire du Code de Commerce, Des sociétés.
» » » » * Traité des faillites et banqueroutes.
. . » , » . « » De la lettre de change, des billets
a ordre et de la prescription.
B éd a rid e e t R iv iè re . Traité du dol et de la fraude en matière civile et commerciale
B e r t a u lt . Question pratiques et doctrinales de Code Napoléon.
Beudand. Cours de droit civil français.
Bioche. Dictionnaire de procédure civile et commerciale.
B o ileu x . Commentaire sur le code civil.
B o is te l. Cours de droit commercial.
B o ita r d e t Colm et-D aage. Leçons de procédure civile.
B o n fils . Manuel de droit international public.
Bonnier. Traité théorique et pratique des preuves en droit civil et en droit criminel
B o te z (C orn eliu ). Noul codice de şedinţă ai judecătorului de ocol. (Ed. 1908}
B d fn o ir. Propriété et Contrat. (Ed. Il-a).
C antacuzino (M a te i). Elementele dreptului civil.
— Despre libertatea individuală şi persoanele juridice.
C a p it a n t . De la cause des obligations.
C a rp en tier. Divorce et séparation de corps. Doctrine et jurisprudence.
C a r r é e t Chauveau. Lois de la procédure civile et commerciale.
Chabot. Commentaire sur la loi des successions, édition revue et augmentée nar
Belost Jolimont, 1848.
Commentaire sur la loi des successions, édition revue et augmentée par Ma-
zerat, 1839.
Ch ard o n . T ra ité du dol et de la fraude en m atières civiles et com m erciales.
Ch a u v e au A dolphe et F Au stin H é l ie . Th éorie du code pénal.
C o lin e t C apitant. Cours élémentaire de droit civil français. (Ed. I si Il-a).
Const an tinesou (N. Jac.). Asupra contractului de locatiuns. (Ed. II-a).’
Crépon. Du pourvoi en cassation en matière civile.
C ristod orescu (Const.) şi Ş tefăn escu -P rib oi. (Dem.) Codul legislatiunei de expropriere
pentru utilitate naţională. ’
D a llo zJurisprudence générale, Répertoire méthodique et alphabétique de législation,
de doctrine et de jurisprudence.
— Supplément.
D e g ré (A le x a n d ru ). Scrieri juridice.
Demante e t C olm et de S a n te rre . Cours analvt. du Code civil.
Demggue (René). Traité des obligations en général, I. Sources des Obligations
Demolombe. Cours de Code Napoléon.

— IX —
BIBLIOGRAFIE

D espagnet. Précis de droit international privé.


Docan (G e o rg e P.). Minoritatea. Legislaţia ungară din Transilvania în comparaţie cu
legislaţia română.
D u breu il, T a r d if e t Cohen. Analyse de la législation des eaux.
D u fo u rm a n te lle (R o g er). La force majeure dans les contrats civils et commerciaux
et dans les marchés administratifs.
Dumitrescu (M. A.). Codul de com erciu comentat.
Duranton. Cours de droit civil français suivant le code civil.
D utru c . T ra ité de la séparation de biens ju diciaire.
D u v e rg ie r. Droit civil français. Suite à l’ouvrage de Toullier.
F a u stin -H élie. Traité de l’instruction criminelle.
F landin. De la transcription en matière hypothécaire, ou explication de la loi du 2S
Mars 1855 et des dispositions du code Napoléon relatives à la transcription des
domaines et des substitutions.
F o l l e v i l l e (D. de). Traité du contrat pécuniaire de mariage.
Frém ont. Traité pratique du divorce et de la séparation de corps.
G ănţoiu (A l .). Lucrări judecătoreşti.
G a rn ier. Régime ou traité des rivières et cours d’eau.
G a r r a u d . Précis de droit criminel.
G arson n et. Traité théorique et pratique de procédure.
G e r b a u lt e t Duboürg. Code des droits successoraux des époux, comprenant le Com­
mentaire de la loi du 9 Mars 1891.
Gide. Etude sur la condition privée de la femme dans le droit ancien /st moderne.
G lasson e t Colm et-D aage. Précis théorique et pratique de procédure civile. Ed. II-ème
par A. Tissier.
G u illo u a rd . Traité du contrat de louage.
— Traité du contrat de mariage.
— Traité de la vente et de l’échange.
— Traité du prêt, du dépôt et du séquestre.
— Traité des contrats aléatoires et du mandat.
— Traité du cautionnement et des transactions.
— Traité du nantissement et du droit de rétention.
— Traité des privilèges et hypothèques.
— Traité de la prescription.
— Traité du contrat de société.
G ren ier. Traité des donations, des testaments, etc.
G r io le t . De l’autorité de la chose jugée
H a m a n g ju (C). Proprietatea literară şi artistică în legislaţia românească.
— Noua lege asupra proprietăţii literare şi artistice din 28 Iunie 1923 cu note ex­
plicative şi prefaţa (Ed. „Adevărul“, 1924).
H e r o v a n u (E u g e n ). Tratat teoretic şi practic d e procedură civilă.
Hozoc (D.). Pactul comisor expres.
Houpin. Traité général théorique et pratique des sociétés civiles et commerciales.
Hoc. Commentaire théorique et pratique du code civil.
— Traité théorique et pratique de la cession et de la transmission des créances.
Ionascu (T raian ). L ’évolution de la notion de cause dans les convention à titre onéreux.
Ionesco (Ioan I.). Dota sub raportul înstrăinării.
Larom bière. Théorie et pratique des obligations.
L a sc a ro v -M o ld o v a n u (A). Legea autentificării actelor adnotată şi comentată.
L a u re n t. Principes de droit civil français.
— Supplément.
— Le droit civil international.
L e ro u x de B reta g n e. Nouveau traité de la prescription en matière civile.
L e S e lly e r . Commentaire historique et pratique sur le titre des successions.
— Etudes historiques et pratiques sur le droit criminel.
Levasseu r. Traité de la portion de biens dont on peut disposer.
L u ca (N ic o la e ). Execuţia silită asupra bunurilor nemişcătoare.
Lyon-Caen e t R e n a u lt. Traité de droit commercial.
M arinescu (N. G.). Codul consolidărilor petrolifere.
M a rc a d é e t P o n t. Explication théorique et pratique du Code Napoléon.
— Commentaire-traité des petits contrats.
M e r l in . R ecu eil alphabétique des questions de droit.
M ichaux. Traité pratique des testaments notariés, olographes, mystiques et antres et
des actes qui en sont la conséquence (Ed. II-a)
— Traité pratique des liquidations et partages de communauté, de succession
et de société.
M ironescu (G e o rg e G.). Analiza noului Cod de procedură civilă. (Ed. II-a).
M o u rlo n . Répétitions écrites sur le premier, le deuxième et le troisième examen du
code Napoléon. (Ed. VII-a).

— X —
BIBLIOGRAFIE

M o u rlo n . Traité théorique et pratique de la transcription.


N acü (C.). Dreptul civil Român.
K egu lescu (Demetru). Execuţiunea silită Vol. II. Teoria Poprirei (Ed. IV-a). ,
Nem etescu (G eor& e P.). Călăuza divorţului.
P an d ectes Françaises. Nouveau Répertoire de doctrine, de législation et de jurispru­
dence.
P la n io l. Traité élémentaire de droit civil (Ed. II şi III-a).
P o n t. Commentaire des sociétés civiles et commerciales.
— Commentaire-traité théorique et pratique des privilèges et hypothèques et de
l’expropriation forcée.
P o n t e t M arcadé. Commentaire-traité des petits contrats.
Popesco (P e t r e ). Jurisprudenţa înaltei Curţi de Casaţie pe anii 1917-1918, Iaşi si Buc.
P o th ie r . Oeuvres annotées et mises en corélation avec le Code civil par M.’ Bugnet.
P o u ille t . Traité théorique et pratique des brevets d’invention et de la contrefaçon.
— Traité des marques de fabrique et de la concurrence déloyale en tous genres.
— Traité théorique et pratique de la propriété littéraire et artistique et du droit
de représentation.
R ă d d lescu (A n d rei). Studii de drept civil (2 volume). *
— Publicitatea drepturilor reale imobiliare şi registrele de proprietate.
R o d iè r e e t P o n t. Traité du contrat de mariage et des droits respectifs des époux.
Roguin. Le mariage. Droit civil comparé.
Rousseau. Traité théorique et pratique de la correspondance par lettres missives et
télégrammes.
S a le ille s . Etude sur la théorie générale de l’obligation d’après le premier projet de
code civil pour l’empire allemand. (Ed. III-a).
Sescioreanu (G.). Des conventions relatives à la preuve de la libération du débiteur
S irey . Répertoire du Recueil Sirey.
Ş tefă n escu -P rib o i (D. C.), L ’idée de faute et la responsabilité des choses inanimées.
S to ea n o vici (N. A.). La validité des actes de l’héritier apparent en droit français et
en droit roumain.
S od rd a t. Traité général de la responsabilité ou de l’action en dommages-intérêts en
dehors des contrats.
T a ta r u (V. Gh.1. Prezidentul Tribunalului în legislaţia română. (Ed. II-a).
T essier. Traité sur la dot.
T h a lle r . Traité général de droit commercial. Sociétés commerciales.
— Traité élémentaire de droit commercial.
T h iry . Cours de droit civil professé à Liège.
T itu lescu N. îm p ărţeala m oştenirilor.
T o cilescu (Gh. Gh.j. Curs de procedură civilă.
Troplonck Le droit civil expliqué suivant l’ordre des articles du Code.
V areilles-S om m ières. Des lois d’ordre public et de la dérogation aux lois.
V avasseu r. Traité des sociétés civiles et commerciales avec formules.
V a z e ille . Résumé et conférence des commentaires du code civil sur les successions,
donations et testaments.
V e r d ie r . Transcription hypothécaire. Explication de la loi du 23 Mars 1855.
V ern e t. De la quotité disponible.
V in cen t e t Penaud. Dictionnaire de droit international privé.
V r a y e e t Gode. Le divorce et la séparation de corps.
W a h l. Traité théorique et pratique des titres au porteur français et étrangers.
W eiss. Traité théorique et pratique de droit international privé.
— Manuel de droit international privé (Traité élémentaire).

— XI —
PRESCURTĂRI

al......................................................... Alineat.
Apel..................................................... Curtea de Apel.
A rt...................................................... Articolul.
Botoşanii Ju rid ic................................ Revista de drept „Botoşanii Juridic“ .
B., Bul................................................. Buletinul Curţii de Casaţie.
Bul. C. Apel ....................................... Revista de drept „Buletinul Curţilor de Apel“.
Bul. Trib. M u s c e l............................. Revista de drept „Buletinul Tribunalului Muscel“.
C. A p e l ............................................ Curtea de Apel.
C. civ................................................... Codul civil.
C. J., C. Jud., Curier Jud.................... Revista de drept „Curierul Judiciar“.
C. p., C. pen........................................ Codul penal.
Cas............................. • ...................... înalta Curte de Casaţie Română,
Cas. F r ................................................ înalta Curte de Casaţie franceză,
Cas. S. U . .......................................... înalta Curte de Casaţie Română Secţii Unite.
Civ....................................................... Codul civil.
Civ. F r ................................................ Codul civil francez.
Civ. Ital. ......................................... Codul civil italian.
Corn..................................................... Codul comercial Român.
Const.................................................... Constituţia Română.
Contr. de mar...................................... Contrat de mariage.
Conv. Jur., Convorbiri Juridice . . . . Revista de drept „Convorbiri Juridice“.
D., Dr., Drept...................................... Revista de drept „Dreptul“.
Dr. civ. int.......................................... Droit civil internaţional.
Don et test........................................... Donations et testaments.
Ed................. . .................................. Ediţia.
Gaz. Trib., Gazeta Tribunalului . . . . Revista de drept „Gazeta Tribunalului“.
lnstr. crim........................................... Instruction criminelle.
J., Jud., Judec...................................... Judecătoria.
Jurisprudenţa ................................... Revista de drept „Jurisprudenţa“.
Jur. Gen., Jurispr. Gen..................... Revista de drept „Jurisprudenţa Generală“.
Jur. Bom., Jurispr. Bom..................... Revista de drept „Jurisprudenţa Română*
Justiţia D obrogei................................ Revista de drept „Justiţia Dobrogei“.
Justiţia (Craiova) ................................ Revista de drept „Justiţia Craiovei“.
Justiţia ( I a ş i ) ................................... Revista de drept „Justiţia“ din Iaşi.
Justiţia Olteniei ................................ Revista de drept „Justiţia Olteniei".
L., Leg. . . ...................................... Legea.
L. aut. act........................................... Legea autentificării actelor.
L. jud. oc. . ......................... . Legea judecătoriilor de ocoale.
L. timbr............................................... Legea timbrului.
Mon. o f . ............................................ Monitorul oficial.
n.................................................. Nota.
No........................................................ Numărul.
V.......................................................... Pagina.
Pag. Jur., Pagini J u r id ic e ................ Revista de drept „Pagini Juridice“ .
Pand. Bom........................................... Revista de drept „Pandectele Române“ .
part. . . ......................................... Partea.
Pen...................................................... Codul penal Român.
Prescr. . , ................................ . . Prescription.
Pr. civ................................................. Codul de procedură civilă Română.
Pr. pen................................................ Codul de procedură penală Română.
Beg., Begul........................................... Regulamentul.

- XIII —
PRESCURTĂRI

Reg. act. st. civ........................ Regulamentul actelor de stare civilă.


Rep................ ................ Répertoire.
Req. ...................................... Casaţia Franceză, Chambre des requête
Rev. crit., Revista critică. . . Revista de drept „Revista critică“.
Rev. de drept, Revista de drept Revista de drept „Revista de drept“.
Rev. Jud., Revista Judiciară . Revista de drept „Revista Judiciară“ .
S. . . . ................................ Secţia.
Săptămâna J u r id ic ă ............. Revista de drept „Săptămâna Juridică“.
Success., Succ........................... Successions.
Suppl................................... Supplément.
t. ............................ Text.
T., Trib.................................. Tribunalul.
Text. belg............................. Textul codului civil belgian.
Text. f r ......................... Textul codului civil francez.
Text. ital. . . . Textul codului civil italian.
T r ........................... ; ; ; ; ; Traité.
Trib. Jur.......................... ’ Revista de drept „Tribuna Juridică“,
urm,., ur............ următoarele.
V ................. A se vedea.

— XIV —
CODUL C IV IL
ADNOTAT

1
53707. — C o du l C iv il adnotat.
CODUL CIVIL
Art. 1— 648.
CODUL CIVIL '
(D E C R E T A T LA 26 N O E M V R IE 1864. — PROM ULGAT LA 4 D E C E M V R IE 1864. — PUS ÎN
A P L IC A R E LA 1 D E C E M V R IE 1864). ■
— CU U L T IM E L E M O D IF IC Ă R I D IN 1906 ŞI 192-S.

TITLU PRELIMINAR
Despre efectele şi aplicarea legilor în genere.

Art. 1. — Legea dispune numai pentru viito r; ea n’are


putere retroactivă. (Civ. 304, 624, 1015, 1415, 1589, 1911, 1914;
Pr. civ. 739, 742; C. p. 2, Leg. timbr. 100; Civ. Fr. 2).
Text. f r . A rt. 2. — L a loi ne dispose que pour l’avenir ; elle n’a point
d’effet rétroactif.
Doctrină străină.
A ubry e t R a u , I, p. 62-65, 67, 69-71, 78; I, ed. 5-a, p. 99-102, 104-108, 110-129; V, d
557 ; V II, p. 46 ;
B au dry e t F od rcad e, Personnes. I, 123, 124. 138, 141, 144-147, 150 154-169 172-178-
C olin e t C apitant, ed. 2-a, I, p. 47, 50, 57; II p. 310;
D a llo z , Rép. Lois. 125, 182 urm., 188 urm., 192, 193, 206 urm., 276 urm., 335 urm.
340 urm. 2955; Suppl. Lois. 117 urm., 119, 120 urm., 127 urm., 198 urm., 208 urm .:
Demante ET C olm et d e Santekke, I, 9 bis; 9 bis, I; 9 bis, V III, 9 bis, x - 9 bis X I-
Demolombe, I, 41, 44-55, 58-61, 66, 67, 591 ; X II, 422 ; X III, 47 ; ’ ’
G arsonnet, I, p. 635;
G lasson e t C olm et Daage, „P r é c is “ (ed. 2-a\ Tom e I, p. 11 urm .;
G ijili.ou ard , Conir. de mar., IV , 1843 ;
H cc, I, 62, 63, 65. 66, 70, 72, 75, 81-84 urm., 88 urm., 94;
L a u ren t, I, 141, 167, 194, 201, 202, 204, 211-214, 215 urm., 223-227 urm., 230--?32
235 urm., 238, 243, 244, 248, 249; V III, 119 ’

n j , l ) Co,d u l Cj y iJ c o p rin d ^ jâ M g S ftic o le , cari mai toate sunt traducerea fidelă a dispozitiunilor din
Codul N apoleon din 1807, care c u p r i P I ^ B s i de articole. L a alcătuirea acestui cod, s ’a avut în vedere si
proiectul codu lu i c ivil italian al M in istrului Pisanelli, precum şi legea b elgian ă dela 16 D ecem vrie 1851 din
care se vede ca s a inspirat legiuitoru l român în regu lam en iarea îpotecelor şi p riv ileg iilor
L e g ile în v igo are înaintea prom u lgării codului actual au fost: D e la 1652— 1711 P ra u ilile lu i Vasilo
Lupu şi M atei B asarab ; la 1806 aşa num itul cod al lui Toma C arra, tradus din lim ba g re c e a sc ă : Codul
lu i A n d ro n a c h iD o n ic i, care a avut putere de lege pânăla 1817. Tot pân ăla 1817 fu in v igo are în M u n ten ia P ra -
mliceasca condica a dom nului A le x . Io n Ip s ila n ti Voeood. D e la 1817— 32, Codurile Culim ach (in M o ld o v a)
a m b e l^ p rin c ip a te Un ^ dela 1832 încoace Regulamentul org a n ic, al Munteniei şi al M o ldo v ei pentru
R edactorii C o d u lu i C iv il actual su n t: 1. Strat, Pap adop ol-C alim ach , G h . V ern escu , G h . A p ostoleaim si
A le xandru_ C r e ţe a n u . L u c ră rile au început la 10 O ctom vrie 1864 şi s ’au terminat la 4 D ece m v rie acelas an
aaica in m a ip tlţin de doua luni. y "
n ’a, fost supus desbaterilor corpu rilor legiuitoare, aşa că nu putem avea lăm u ririle ce ar decu ree
ce ^ pwţm discuţiile din sânul com isiunei însărcinate cu ela b ora re a lui, care a r fi adus

d\n Januane 1865. A se vedea şi observaţiun ile importante ale d-lu i G . D . N e d elc u , fost
oecretar O en eral al M in isterului de Justiţie, din preţioasa sa lu c ra r e : Textul autentic a l Codului C ivil român.
oi f . i j u^osî^u C1V t.av Sl?ferit puţine m odificări. Astfel, art. 7 din Constituţie, ,i-a m odificat art. 8, 9 si 16
« ♦ ÎS6 i 4o b “ n d,rea.can tatei de cetăţean român. D e asem enea noua procedu ră c iv ilă din 1900 i-a modificat
art. id reiativ la cautio ju d ică tum solvi ce se cerea străinilor reclam anţi într’o acţiune civilă.
In fine prin legea din 15 M artie 1906, şi L e g e a din 24 F e b ru a rie 1924, i s ’au modificat o serie dc
articole, unele suprim ându-i-se, relative la căsătorie, legitim are, adopţiune şi divorţ, precum şi asu pra dobâo-
airei şi pierderei naţionalităţei rom âne, toate av â n d de scop sim plificarea sau com plectarea v echilor formalitâti.
qa S rn? a î t* £ ,v ‘ > acest cod trebuia aplicat dela 1 Iu lie 1865. In baza însă a decretu lu i din
lu m e 1865, şi a L e g e i din 2 Iulie 1865, punerea în lu crare a C o d u lu i C iv il, s’a am ânat pentru 1 D ecem v rie 1865

53707.— C o du l C iv il adnotat
Art. 1 EFECTELE ŞI A P L I C A R E A LEGILOR Codai civil

M arcad e, art. 2, No. 12 şi 49, I, 48;


M o u rlo n ed. 7-a, I, p. 46 urm.;
P la n io l, I, ed. 3-a, No. 240 urm.

Doctrină românească.
A le x a n d re s c o , I, ed. 2-a, p. 74 urm.; (III, part. I, ed. 2-a, p. 579, 741, 762, 805, 815;
IV, part. I, ed. 2-a, p. 8 n. 3, 419 n. 1, 530 ad. notam, 558 n. 3, 748, 771 n. 2; IV,
part. II, ed. 2-a, p. 13, 328 n. 2, 549 n. 1, 588; VII, p. 244; VIII, part. I, ed. 2-a, p.
117 n. 2.; X, p. 357, 371, 632; XI, p. 224, 517 ad. notam)-, Droit ancien et moderne
de la Roumanie p. 413, 462; Observaţie sub. Cas. I 99 din 24 Feb. 1910. Dreptul
24/1910; „Despre proba testimonială.“ Curier. Jud. 61/1901; Observaţie sub. C. Apel
Buc. s. I, 147 din 4 Iunie 903. Curier. Jud. 2/904; Notă sub. Cas. II, 15 Mart. 1922.
Pand. Rom. 1923, I, 98;
B arasch I. M arco, Nota sub. C. Apel Buc. s. I, 248 din 19 Sept. 1923. Pand. Rom.
1924. II. 18;
Benisache C. Remcs, Notă sub. C. Apel Constanţa 534 din 14 Mart. 1922. Pand. Rom
1923, II, 97; Adnotaţie sub. C. Apel Constanţa 22 din 14 Mart. 1922. Justiţia Do-
brogei 2/924;
Bonteanu Gh. „ Neretroactivitatea legilor“. Curier. Jud. 82/915;
Cantacuzino M a te i, p. 24 şi urm; 136;
Cerban A le x . Notă sub. Cas. II, 69 din 15 Mart. 922. Curier Jud. 25/923;
C h ircu lesco D. N. Observaţie sub. Trib. Ilfov, s. IV. 675 din 29 Aug. 1903. — Curier
Jud. 80/1903;
C ostin A l . Observaţie sub. Cas. Fr. Req. 30 Nov. 1920, Pand. Rom. 1922, III, 99;
D ecusară C. E. Notă sub. C. Apel Constanţa 40 din 24 April. 1922, Curier Jud. 10/1923;
D e g re A l. Scrieri juridice voi. II pg. 275 urm.; „Despre conflictul legilor vechi de
procedură civilă, de organizare judecătorească şi a celor noi“ .
D on goroz V in tilă , Notă sub. C. Apel Constanta 534 din 14 Mart. 1922, Pand. Rom.
1923. II. 98;
G eo rgea n N., Notă sub. Trib. Dorohoi, Jurnal 2875/924. Jur. Gen. 1924 No. 1806;
H erovan u Eugen, Tratat teoretic şi practic de.Procedură civilă. Voi. I, No. 7 urm.;
Hozoc Dim itrie. Notă sub. Cas. I, 137 din 15 Feb. 1922. Pand. Rom. 1923. I. 106;
Nacu, I, p. 41 urm.
N e g d le s c u Demetru, Notă sub. Trib. Ilfov s. 1,272 din 20 April. 920. Curier Jud. 36-37/1920;
N icolea n u G. H ip p o ly te, Notă sub. Cas. I, 298 din 18 Nov. 919, Pand. Rom. 1922, I, 37;
P e rie ţe a n u G r. I. „Art. I, codul civil şi Legea din 6 Aprilie 4923 privitoare la prelun­
girea contractelor de închiriere“. Curier. Jud. 23/923;
P la s t a r a G. Notă sub. Cas. I, 298 din 18 Nov. 919. Curier. Jud. 28-29/920;
P o lic h r o n Dem. Notă sub. Trib. Dolj s. III, 84 din 10 Mart. 1923, Pand. Rom. 1923, II, 182;
R ădu lescu A n d rei, Studii de drept civil, voi. I, p. 181 urm.; „Obligaţiunea impusă
prin legiuirea Caragea de a înzestra pe surori şi influenţa codul civil asupra
acestei obligaţiuni“ ;
Tanoviceanu I. Notă, sub. Judec. Ocol. 7 Buc. 822/916. Curier. Jud. 50/916;
Tocilescu . Curs de procedură civilă. Partea III, No. 7, p. 7, 8, 9;
Tomescu D. I. „Ce lege se aplică în cazul când apelul a fost declarat înainte de aplicarea
legei noi dar hotărîrea s’a pronunţat sub imperiul legei celei noi“. Curier. Jud.
42-43/920.

IN D E X A L F A B E T IC Fapte de comerţ 50. L e g e interpretativă 24, 58,


F id ei Comise 17. 64. 69, 70-73.
A b r o g a re 5. Contracte 21, 22, 26, 32, Filiaţiune 9, 29, 30, 31, 39, L e g i anterioare 1-8, 10,
A c c id e n t 78, 82, 84. 37, 44, 46, 59. 72, 75. 13, 18.
A c t de com prom is 32. C opil natural 29, 30, 31, F oi de zestre 18. L e g i de organizare, vezi
A d opţiu n e 73. 38, 39. În chiriere 22, 52, 90. competenţa.
A p e 54. Creanţe 21. In alien abilitate 18. L e g i otom ane 54.
A p e i 27, 40, 52, 61. Creditor 21, 28. Inscripţii 21, 28. L e g i penale 73.
Asediu, stare de 86. Cu rte cu ju ra ţi 48. Ipoteci 21, 28. L e g i politice 47.
Bilet la ordin 50. D ata actu lu i 20. Interpretare 24, 50, 54. L e g i posterioare 8, 20.
Bre vet 60. D elict silv ic 62. Judecătorii de ocoale 77. L e g i (p u b lic a re a şi efectul
C alim ach 28, 38. D o b ro g e a (a p e ) 54. Jurâm âflt decizoriu 5,8.11. lo r) 94.
C a ra g e a 5, 8, 9, 11, 15, 18, D om eniu p u b lic 54. Jurisdicţie 10, 16,37,45,48, Legitim are 72.
22, 25, 27, 41, 72, 75. D onaţiuni 14, 15, 25, 41. L e g a liz a re 18. Licenţe 60.
Capacitate 1, 26, 29, 36, D otă 18, 55. L e g e a de organ izare a M andat 2.
47, 55, 63. ~ D rep tu ri câştigate 3, 6, 8, m eseriilor 78, 80, 82, 84. M artu ri 9, 30, 31, 39, 62.
Căsătorie 18, 55. 10, 13, 14, 15, 16, 17, 18, Legea de pre lu n gire a M ăsu ri excepţionale 83.
Chirii, prelu n gire 90. 24, 25, 29, 30, 31, 33, 35, contractelor de tnchi* Maternitate 29, 30, 31, 38,
Com petentă 10, 16, 37, 45, 37, 39, 40, 41, 44, 45, 56, riere 90. 39.
48, 50, 57, 62, 68, 74, 76, 63, 66, 67, 68, 79, 81, 82, L e g e a ju decătoriilor de M eserii, le g e 78,80, 82, 84.
79, 82, 85, 86, 88, 91, 92. 83, 89, 91, 92, 93. ocoale 77. M ine, le g e 59.
Com prom is 32. D rep tu ri naturale 29. L e g e a m ăsurilor e x c e p ­ Monitor oficial 94.
Condiţiuni 32, 39. E lectorale 47, 48. ţionale 83. Moştenire, vezi su c ce ­
Consiliu ju d ic ia r 56. E rede 6, 13, 14, 15, 23, 25. L e g e a m inelor 59. siune.
Constituţionalitatea le g i­ 29, 34, 35, 36, 41, 42. L e g e a pensiilor 81. Moştenitor, vezi erede.
lo r 70. Executare 4, 27. L e g e a proprietarilor 52, 91. Naţionalitate 7, 38, 47,
Contestaţie 4, 5, 52, 53. Excepţionale m ăsuri 83. L e g e a stării de asediu 86. 51, 53.

— 2 —
Godul civil EFECTELE Sí A P U C A R E A LEGII.OH Art. 1

Naturalizare 7, 38, 47, 51, R aport 14, 15, 25, 41. nuntărei hotărîrei regulează cazurile
53. R e cu rs 57,
Neretroactivitate 1, 2, 3, R efo rm are 4. şi în care timp se poate cere reform a­
5, 8, 10, 15, 16, 17, 19, R egu lam en t organ ic 7, 18. rea ei. (Cas. I, 293/72. Sept. 1/72 B.
25, 26-29, 43, 45, 47, 48, R egu lam en te poliţieneşti, p, 218).
57, 60, 63, 66, 68, 73, 76, 65.
77, 79, 80, 83, 84, 90, Retroactivitate 8, 14, 30,
5- După art. 1208, jurământul deci-
91, 92. 32, 33, 37, 39, 40, 47, 52, soriu poate f i dat în orice fel de con-
Nulităţi 20, 44. 56, 57, 59, 60, 64, 65, testatiune, a cărei solutiune, nu atinge
O rdine p u blic ă 55, 56, 57, 72-74, 76, 78, 79, 85-88,
78, 95, 96. 93, 95, 96.
interesul general, fără a distinge dacă
Paternitate 38, 39. R e v iz u ire 56. faptele, a căror existentă tinde a fi
P ensii, lege 81. Servituţi 33. stabilită, s’au petrecut sub imperiul
P ersoan ă m orală 2 S ilv ic , vezi delict silvic.
P re lu n g ire a contr. de în ­ Stare c iv ilă 29, 39, 53.
acestei legiuiri, sau sub cea anterioară
c hiriere 90. S trăini 51, 53. abrogată, ce nu permitea părţilor a se
Prescripţie 22. Substituţii 17, 63. servi de jurământul decisoriu, decât
Prezum ţii 26. S uccesiune 6, 13-15, 23,
P riv ile g ii 21. 25, 29, 34-36, 42, 80.
în cazul excepţional cuprins în/ art.
P ro b e 8, 11, 12, 20, 30, 31, Terţi 18, 28. 49, dela dovezi, cod. Caragea; căci ju ­
39, 43, 49, 62, 66. Testam ent 23, 34, 36. rământul fiin d o transactiune, părţile
P ro c e d a ră 10, 12, 16, 23, T itlu executor 4, 27.
26, 27, 23, 36, 37, 50, 52, ; T ram v a e 69.
se pot servi de dânsul şi judecătorii
56, 57, 73, 74, 78, 79, 87, I Transcripţie 18. să decidă în consecinţă, fără ca prin
88, 91, 92. | T ranzacţie 5. aceasta să violeze principiul neretro­
Prop rietari 52, 91. ; T rib u n al păm ântean 7.
P u b lic a re a le g ilo r 94. ! U rm ă riri 4, 27, 32.
activitătii legilor. (Cas. I, 40/Febr.
Quota-litis 44. I Zestre 18, 55. 8/72 B. p. 31).
R a n g 28. 6 - Dreptul la succesiune se regulează
după legea în vigoare la moartea lui
Jurisprudenţă. de cujus, şi nimeni nu poate pretinde
1» Legile relative la capacitatea per­ că are un drept dobândit asupra unei
soanelor, în virtutea principiului ne- succesiuni, în puterea legei anterioare
retroactivitâtii, consacrat prin ari. 1, deschiderei ei. (Cas. I, 463/Dee. 20/72 B.
nu pot avea ui ei un efect asupra drep­ p. 360).
turilor dobândite legalmente sub regi- 7» Naturalizaţiunea cea mică, după
mul unei legi anterioare. Astfel, moar­ art. 379 regulamentul organic, astăzi
tea testatorului, având de efect de a abrogat, conferea drepturile civile, în­
face pe legatar proprietar al lucrului tre care este şi dreptul de a cere drep­
legat, dreptul asupra lucrului legat, tatea dela tribunalele pământene, caz
dobândit de el în momentul m orţii te­ în care străinul astfel naturalizat, erâ
statorului, nu i se mai poate răpi prin întru toate asimilat românilor. Prin
o lege posterioară. (Cas. I, 39/70. Febr. noul codice civ il (art. 16), naturaliza-
3/70 B. p. 35). tiunea cea mică nu mai este admisă.
2. Principiu l neretroactivitătii are Insă această dispozitiune are putere
de scop conservarea drepturilor do­ numai pentru viitor, conform art. 1
bândite. De aceea când legea nouă des­ c. civ., dar nu poate afectă întru nimic
fiinţează o persoană morală creată de o condiţie juridică bine stabilită prin
legea veche, încetează şi mandatul ce­ le g i anterioare, chiar şi dacă acea eon-
lui ce o reprezintă, căci aci nu se va- ditiune nu este admisă în legea cea
tămă nici un drept dobândit. (Cas. I,
198/Mai 18/71 B. p. 95).
3. In regulă generală, consacrată de
8.
nouă. (Cas. I I , 130/Sept. 6/72 B. p. 266).
In principiu, orice lege nouă se
aplică chiar situatiunilor sau rapor­
art. 1, legea nu poate dispune decât turilor juridice stabilite sau formate
pentru viitor, şi de aceea ea nu poate înaintea promulgatiunei sale, pe cât
aveâ putere retroactivă, afară numai retroactivitatea legei nu atrage după
de cazurile în care însuşi legiuitorul a sine leziunea drepturilor câştigate. Şi
vo it ca legea să aibă puter.e şi asupra dacă este drept ca o probă recunoscută,
trecutului; însă această voinţă a le­ prin legea în vigoare, în momentul
giuitorului, ca o escepţiune la regula când s’a creat un raport juridic, să fie
generală a neretroactivităţii legilor, admisibilă în justiţie chiar sub impe­
trebue să fie evidentă pentru că drep­ riul unei leg i posterioare care nu ad-
turile câştigate nu pot fi dobândite mite acea probă, şi aceasta pentru cu­
decât printr’o manifestă voinţă a legii. vânt că acea probă este un drept câ­
(Cas. I I , 116/Sept. 3/71 B. p. 216). ştigat pârtilor contractante, şi legea
4. Dacă modul executărei unei ho- posterioară nu poate fi retroactivă; nu
tărîri definitive poate fi contestat este însă tot asemenea în cazul in­
până la săvârşirea celui din urmă act vers, căci un nou m ijloc mai mult
de executare, şi dacă pentru aceasta creat prin legea cea nouă spre desco­
este indiferent a se şti sub care lege perirea adevărului, unor fapte petre­
s’a dat acea hotărîre, nu este tot astfel cute sub legea anterioară, nu vatămă
pentru cazul când contestatiunea la vreun drept al nici uneia din părţi, de
executare ridicată de una din părţile oarece este neadmisibil a se susţine că
litigante ar tinde la reform area în nedescoperirea adevărului ar constitui
tot sau în parte chiar a hotârîrei exe­ pentru părţi un drept câştigat. Astfel
cutorie; în asemenea caz, legea pro- fiind, se aplică rău principiul neretro-
Art. 1
KKECTEI.E Ş[ A P U C A R E A LEGILOR
Codul civil

activităţii legei şi se violează art. 1913


cana nu se permite deferirea ju ră­ <ADeI BU°' Febr'
mântului decisoriu pentru fapte pe­
trecute sub legea Caragea. (Cas. I, 141, *3 . Succesiunile sunt regulate exclu-
A pr. 25/72 B. p. 133). Si1V £?1le? ea în vigoare în momentul
deschiderii lor, iar nu de leg i civile
9- Cel născut sub legea Caragea anterioare sau alte dispozitiuni parti­
poate invoca m artori în constatarea culare, căci dreptul de a f i erede nu
filiaţiunei sale, conform art. 33, part. este un drept câştigat, ei numai o spe­
VI, cap. I I din citata lege, chiar când ranţa, o espectativă, şi prin urmare
i se contestă filiatiunea sub codul ci­ încetând legea pe care el se bazase,
vil. (Cas. I, 283/Iun. 20/73 B. p. 126). încetează şi dreptul însuşi. (Apel. Iaşi,
.
10 Principiul neretroactivităţii legi­ II, M ai 16/75. D r. 63/75).
lor, consacrat de art. 1 c. civ. şi art. 2 D ^ t i u n i l e făcute unui succesi-
al. I c. pen., este supus exceptiunei bil sub o lege care nu impunea rapor­
cana e vorba de jurisdicţiunea compe- tul, urmează a fi raportate dacă suc­
tmte şi de procedură, cum rezultă din cesiunea donatorului se va deschide
a r t 742 pr. civ. şi art. 602 al. 2 pr. pen. sub legea nouă care nu permite succe-
In adevăr fondul dreptului nu poate sibijului donatar a veni la ereditate
ti regulat decât după legrea ce domină fără a raporta donatiunile ce i s’au
pe timpul când faptul la care dreptul, făcut de defunct, căci aceasta este una
este aplicabil, a luat naştere, căci alt­ din condiţiunile esenţiale spre a putea
m intrelea de ar urma să se refuleze succede donatarul seccesibil. succesiu­
in legea nouă, s’ar aduce o vătămare nea regulându-se după legea în v i­
drepturilor câştigate; nu este totdea­ goare în momentul deschiderei ei.
una astfel când este vorba de jurisdic- Acestei aplicaţiuni a leg ii nu i se
tiunea competentă şi form a de proce­ poate imputa retroactivitatea, căci le­
dură, căci nimenea nu poate, cu drept gea nouă nu atacă de loc dreptul câ­
cuvânt, pretinde că la comiterea fap­ ştigat al donaţiunei, liber fiind dona­
telor ce dau naştere la drepturile sau tarul succesibil a’şi păstră donatiunea
obligaţiunilor sale, a avut în vedere şi a nu veni la succesiune. (Apel, Bu­
specialmente jurisdicti unea şi form a cureşti, I, Nov. 29/75. D r. 5/76).
de a procede în timpul perpetrării lor, 15. Donatiunile făcute unui. succesi­
şi de aceea legile noui privitoare la bil sub im periul unei legi, ca legea Ca­
jurisdicţiune sau procedură sunt apli­ ragea, care nu impuneâ raportul, ur­
cabile la^ afacerile cari sunt încă pen­ mează a f i raportate la succesiunea
dinte, căci schimbarea .iurisdicţiunîi donatorului, când acesta a încetat din
sau a form elor de procedură, nu aduce vieată sub imperiul legei celei noui.
nici o vătămare vre-unui drept câşti­ care impune într’un mod imperios con-
gat, afară numai de cazul când .iuris­ ditiunea raportului la orice coerede.
dictiunea ar fi efectiv sesisată O asemenea deciziune nu poate fi con­
de afacere, sau form alitatea îm plinită trarie principiului neretroactivitătei
după legea anterioară. (Cas. I I , 369 legilor, consfintit prin art. 1 cod. civ.,
Iul. 5/74 B. p. 244). căci pozitiunea unui moştenitor, care
H* Dacă faptul s’a petrecut sub le­ este şi donatar, trebue a f i privită sub
gea Caragea, care nu cunoştea între două puncte de vedere, adică atât al
probe jurământul decisoriu, cel ce a drepturilor sale izvorând din dona-
făcut tot ce legea îi cereâ pentru a pu- tiune cât şi acelea isvorând din moş­
teâ ajunge la constatarea drepturilor tenire. In ceeace priveşte donatiunea,
sale, nu poate fi azi fortat ca pentru este incontestabil că legea nouă nu
câştigarea cererei sale, pe lângă un poate avea cea m ai mică influentă a-
înscris în toată regula, să se supună supra ei, fiind vorba de un fapt com­
plect d esăvârşit; în ceeace priveşte
la o prestare de jurământ pe care nu însă dreptul de succesiune, donatarul,
a putut să o aibă în vedere si T>e care,
poate, de ar fi cunoscut-o nu ar fi fată de moştenirea. donatorului,
consimţit a contracta cu adversarul. n’are, până în momentul deschiderei
(A pel Buc. II, Nov. 14/71, D r. 13/75). sale, decât o simplă espectativă sau
speranţă, care nu constitue un drept
Regulele de probe nu sunt numai câştigat pentru donatarul erede şi care
nişte regule de procedură prin care nu dobândeşte calitatea aceasta decât
judecătorul să poată ajunge la desco­ dela mojnentul deschiderii succesiu-
perirea adevărului, ci nişte adevărate nei, adică a încetărei din viată a dona­
regule de drept contra cărora judecă­ torului; până în momentul acesta dar,
torului nu-i este permis a contraveni. legiuitorul este^ liber de a reglementă
Probele cari nu sunt lăsate la apre­ şi de a organiza astfel după cum înte-
cierea judecătorului, ci obligatorii lege mai bine moştenirile nedeschise
pentru el, cată să fie acele admise de încă, fără a se putea susţine că în a-
legea sub care faptul s’a petrecut, ju ­ ceastă privinţă s’a violat vre-un drept
decătorul fiind dator să se pună în caştigat i^i raportul fiin d o conditiune
momentul creatiunei dreptului ce voe- esenţială spre a putea succede, de aci

— 4
Codul civil El'ECTELE ŞI A P L IC A R E A LEGILOR Art. 1

urmează că dânsul este aplicabil chiar fost transcrisă sub domeniul acelei
persoanei care a prim it dela de m ju s o legi, nu mai poate valabil să fie tran­
donaţiune sub legea Caragea, care nu de­ scrisă după promulgarea legei noui,
clară donatiunile raportabile, şi acea­ legea nouă având în această privinţă
sta fără a viola principiul neretroac- efect din momentul prom ulgărei sale,
tivitătei legilor, succesiunile regulân- de oarece femeea înzestrată sub legea
du-se după legea în vie-oare în mo­ veche, nu se poate prevala de nici un
mentul deschiderei lor; donatarul este drept dobândit, neputând f i considerat
liber, oricare va f i valoarea donatiunei 03 un drept câştigat facultatea ce ea
prim ite care nu voeşte a raporta, să avea de a putea imprimă în timpul
declare că nu acceptă moştenirea şi căsătoriei^ dotei sale constituită, fo r­
cu modul acesta a’şi conserva intacte ma legală, caracterul de inalienabili­
avantagiile rezultând din dar. (Cas tate xn fata tertiilor persoane, prin o
sect.-unih, 2 A pr. 23/77 B, p. 442). legalizare şi transcripţie pe care o pu­
16- Intru cât în noua lege civilă, nu tea cere sau nu. (Cas. I, 404/Dec. 15/81
se cuprinde vreo dispozitiune transi- 13. p. 936).
torie relativă la procesele pendinte >9- A rt. 1 c. civ. prescrie că legea nu
înaintea tribunalelor, toate acele pro­ are putere retroactivă ; prin urmare
cese rămân în competinta tribunalelor actele făcute sub legea veche, după
de a le judecă pe cât instantele sesi- form ele cerute de acea lege. nu pot fi
sate, nu au fost imediat suprimate. A cea­ isbite de nulitate pe m otiv că nu s’au
stă doctrină este întemeiată nu numai făcut după normele dictate de noua
pe interesul pârtilor împricinate de a lege. Actele urmează a f i făcute după
dobândi o promptă şi cât m ai puţin cerinţele legei care a dominat în tim-
costisitoare justitie, dar încă, şi pe Pul confectionărei lor. (Cas. I, 306/Oct.
consideratiunea superioară de ordine 7/81, B. p. 724).
publică că ju stitia tărei trebue să pre­ 2 0 . i n regulă generală, veracitatea
zinte ju stitiabililor o plină, întreagă şi şi sinceritatea datei unui act se cons­
absolută "•arantie pe cât o lege nouă tată după principiile şi dispozitiunile
nu dispune expres contrariul în vre­ , PJ^pbatiune a legei în vigoare când
un caz excepţional. A rt. 742 pr. civ. ş a săvârşit actul, de oarece numai
prescrie schimbarea imediată a form e­ acea lege a avut-o în vedere cel care
lor procedurei. dar acea dispozitiune a iăcut actul, ei a trebuit să se con­
nu implică de loc vre-o m odificare re­ forme, la ea s’a raportat, şi-i era impo­
troactivă în ordinea chiar a juridic- sibil să prevadă schimbările ce o lege
tiunilor. A se da un alt sens decât posterioară va aduce pentru ca să duo
acesta^ legii, ar fi a se lo v i în dreptu­ actul său la. adăpostul acestei legi.
rile câştigate ale părţilor, violându-se Această regulă^ urmează a se aplica
în acelaş timp principiul neretroacti- chiar atunci când o lege posterioară
vitătei leg ii pus în art, 1 c. civ. (Cas. m odiiică sau înlătură form alităţile
sect. unit. 3/Mart. 1/79 B. p. 978). după care se puteau săvârşi acte vala­
17- Codul civ il actual prohibind sub- bile anterior; căci altmintrelea de nu
stituţiunile sau fidei-comisele, n’a în­ s ar aplica această regulă pentru pro-
ţeles a respectă, conform principiilor batiunea datelor, actele săvârşite că
generale de drept asupra neretroacti- toate form alităţile cerute în timpul
vitătei legei. decât drepturile dobân­ unei legi, s’ar anulă indirect şi n’ar
dite în temeiul leg ilor anterioare. Deci mai puteâ produce efecte, pe timpul
chemaţii intr’o substitutiune fidei-co- unei legi posterioare care ar m odifică
misarie care nu s’au născut decât sub sau înlătură form alităţile anterioare,
regim ul noului cod, neputând invoca m vreme ce s’a admis că ele nu sunt
nici un drept dobândit, nu pot avea isbite de nulitate. Numai atunci s’ar
nici o acţiune relativă la imobilul care putea deroga la această regulă, când
e obiectul substitutiunei. (Cas. I. 94 legea posterioară prin măsuri transi-
Mart. 27/80 B. p. 105). torii ar dispune altfel. (Cas. I, 12/Ian.
18. Legalizarea şi trecerea în con­ 15/82 B. p.^20).
dică a fo ilo r de zestre era sub legea 21. De câte ori o lege nouă vine să
Caragea şi Regulamentul Organic, ca stabilească un privilegiu până atunci
şi sub legea actuală, o form alitate fără necunoscut pentru a protege oarecari
de care zestrele nu erau- opozabile ter­ acte sau fapte juridice, această lege se
ţilor nici în ceea ce priveşte inaliena­ aplică la toate actele de această specie
bilitatea, nici în ceea ce se atinge de făcute după promulgarea sa, nu însă
dreptul de preferinţă. Facultatea de a la cele făcute mai înainte (leg. 12 § 3
se putea opera transcripţia chiar după cod. qui votiores in pignore habeantur,
celebrarea căsătoriei, facultate pe care cart. V I I I , tit. 18 Basil. leg. 39, cart.
o avea după legea veche femeia m ări­ 25 tit. 5). Şi legile creatoare de p riv i­
tată, a încetat din minutul promulgă­ legii sau hipoteci nu fac să decurgă
rii legei li oui care desfiintaeză aceasta. dreptul de preferinţă, ce dânsele a-
De unde rezultă că zestrea constituită cordă creditorilor, numai din lege, ci
sub legea veche, dar a cărei foaiâ n’a mai au încă de fundament şi o con-
Art. 1 Ei-'ECTELE SI A P L I C A R E A I.EGIl.OK Oodul c iv il

ventiune tacită a părţilor, căci se pre- aceea care determină conditiunile de


supune că părţile au contractat numai a succede, totuşi acest principiu nu e
în vederea legilor existente în momen­ general, şi chestiunea de a se şti care
tul contractării, şi aceasta atât in ceea e influenta legei noui în ce priveşte
ce priveşte chestiunea de a se şti cum raportul la masa succesiunei a dona-
se nasc, se m odifică şi se sting drep^ tiunilor făcute prin acte între v ii îna­
turile cari decurg din contract, cat şi intea acestei legi, nu se poate^ decide
în cât se atinge de chestiunea de a se decât prin distinctiunea următoare :
şti, dacă creanţa isvoritoare dm con­ dacă legea nouă impune obligaţiunea
tract, dă sau nu creditorului un drept raportului în mod im perativ şi abso­
de preferinţă. (Cas. I, 273/Sept. 27/82. lut, sau dacă legea nouă lasă la facul­
B. p. 888). tatea donatorului dispensa de raport.
22. Prescriptiunea creanţelor resul- In primul caz, raportul donatiunilor
tând din contractele de închiriere nu e obligatoriu, fără a se putea susţine
începeà a curge, după codul Caragea, cu succes că prin aceasta s’ar isbi prin­
decât dela expirarea contractului, şi cipiul neretroactivitătii legilor, pentru
nici o prescriptiune nu începe a curge că îndeplinirea raportului formează
înainte de a se naşte acţiunea supusa una din conditiunile sub care succe­
acestui mod de stingere (actioni non- siunea poate f i deferită, şi cel ce
durn natae non prescribitur). Daca dar voeşte să succeadă, rebue să îndepli­
contractul de arendare a expirat sub nească toate conditiunile acestei legi.
imperiul c. civ. actual, prescriptiunea In al doilea caz, trebue a se cerceta
fiin d începută după publicatiunea co­ dacă actul de donatiune conţine sau nu
dului astăzi în vigoare, ea e supusa voinţa donatorului rela tiv la această
tuturor regulelor stabilite de acest co- dispensă. In cazul afirmativ donatarul
dice. (Cas. I, 379/Dec. 22/82, B. p. 1201). nu e obligat de a face raportul, căci
23. Dacă este a se cercetă validitatea conditiunile de a succede cerute de
unui act relativ la form a sa exte­ noua lege sunt îndeplinite; iar în c a ­
rioară, trebue să se aibă m vedere le­ zul n efa tiv, trebue să facă raportul,
gea locului unde dansul a jo s t tăcut căci numai astfel îndeplineşte condi­
şi legea care erâ în vigoa re m momen­ tiunile legei în virtutea căreia e che­
tul facerei lu i ; prin urinare, şi m ce mat la succesiune. Dacă voinţa de dis­
priveşte testamentele trebue sa se ob­ pensă nu este expresă în act, ea tre­
serve aceleaşi regule, căci şi lor sunt bue să fie presupusă când donatiunea
aplicabile maximele locus şi te™vus e făcută sub im periul unei le g i ^care
re a it actum. (Trib. Braila, 18 Ian./83. nu obligă pe donatar la raport^ căci e
de principiu că se subînteleg_ în con-
Drept. 29/83). ventiuni dispozitiunile le g ii care-i
24. Legiu itoru l printr’o lege inter­ sunt relative, şi prin urmare voinţa
pretativă având de scop de a înlătură tacită a părţilor, relativ la punctul ce
ambiguitatea, dubiositatea şi obscuri­ ne preocupă, trebue să aibă aceeaşi
tatea unei leg i precedente, este ev i­ valoare ca şi o declaratiune formală.
dent că interpretatia data de dansul, Or, în condica Caragea nu exista nici
este m anifestaţia intentiunei şi cuge- un text de lege care să oblige pe dona­
tărei ce acel legiu itor a avuţipe timpul tar la raport, deci donaţiunile lacute
când a făcut legea interpretată, asupra sub acea lege sunt presupuse ca făcute
unei dispoziţiuni al cărui sens a parut cu dispensă de raport. (Trib. Braila,
întunecos şi care dă loc la diverse in­ N ov. 10/83. D r. 10/84).
terpretativ; este, cu alte euvmte, expre 26. Principiu l suveranităţii legei re­
sia m ai clară a voinţei legiuitorului a- clamă ca o lege nouă să se aplice ra­
m sensului legei sale Precedente; porturilor juridice născute chiar îna­
de unde rezultă că legea interpretativă intea prom ulgărei sale. Insă acest
cată a f i considerată, dupa natura Iu principiu nu-şi m ai poate^ avea aplij-
crului, ca contimporana cu legea in­ eatiunea în caz când ar f i de na,tura
terpretată. şi că face / lecesfJ ,a a aduce o vătăm are intereselor şi drep­
integrantă din legea m tei^retate faxa turilor dobândite. Această regulă a ne­
să fie nevoe ca aceasta sa ne zis xn retroactivitătii legei, consacrată de le­
lege- prin urmare, legea interpreta­ giuitorul nostru prin art. 1 c. civ.,
tivă are efect din ziua precedentei fiin d întemeiată atât pe prezumtiunea
legi, şi se aplică chiar la faptele .mri- echitabilă că părţile contractante au
dice petrecute în interval pană la da­ voit, într’un mod expres sau tacit, a
rea legei interpretative. Drepturile se referi, atât în privinţa form ei efec­
însă câştigate printr’o .h otorire |ude- telor obligaţiunilor lor, cat m ai ales
cătorească, ce are . dobandit puterea în privinţa calitătilor persoanelor con­
lucrului d efin itiv judecat, nu pot n tractante, la legea în vigoare m mo­
atinse printr’o lege interpretativa. mentul contractului, cat şi pe P r i n c i ­
(Cas. I, 82/Mart 12/83 B. P. 272) . piul că autoritatea şi încrederea ce
25. Deşi în p rin c ip ii, raportului se trebue a se inspiră tuturor ca situa-
aplică legea în vigoare la deschiderea tiunea juridică născută sub imperiul
succesiunei, caci aceasta lege es

— 6
Codai civil EFECTELE ŞI A P L IC A R E A LEGILOR Art. 1

unei legi va f i respectată chiar ei sub rezultatul regulamentărei legiuitoru­


imperiul unei legi viitoare, trebue a lui a diferitelor acte ce ea poate face
găsi o aplicatiune riguroasă m ai ales cu efect legal, cu starea sa civilă, care,
când este de examinat conditiunile fiin d un fapt creat de natură, trebueşte
constitutive ale stărei şi capacitătii căutată după legea sub imperiul că­
persoanelor. (Apel. Buc. I. 45/Febr. reia sa născut. Deci căutarea materni­
22/84, Dr. 28/84). tăţii în timpul codului civ il se poate
27. Odată începută executarea hotă- face după principiile legei vechi sub
rîrei sub im periul lesei Caragea, prin care s’a născut copilul natural. (Apel,
îndeplinirea form elor cerute de acea Buc. I, 267, Febr. 9/85. D r. 40/85).
legiuire, deşi d efin itiva executare a 30. In materie de filiatiune natu­
avut loc, pe când erâ în lucrare noua rală, orice lege nouă are un efect re­
lege de procedură, nu se puteâ însă troactiv şi se aplică la toate faptele
cere observarea form elor, prescrise de relative petrecute sub legea veche,
această procedură pentru executarea fapte care n’au căpătat încă caracterul
h otărîrilor începute sub imperiul le- de drepturi d efin itiv câştigate. Si nu
gei vechi. Deci, curtea apelativă anu­ se poate zice că naşterea având loc sub
lând executarea hotărîrei, pe m otiv că legea veche, copilul şi mama au nişte
acea hotărîre n’a fost învestită cu ti­ drepturi câştigate prin faptul chiar al
tlul executoriu, precum prevede ac­ naşterei, căci nu naşterea, nu faptul
tuala lege de' procedură civilă, vio ­ material numai, dă aceste drepturi, ci
lează pricipiul neretroactivitătei legi­ filiaţiunea legală, filiaţiunea stabilită
lor consacrat în art. 1 c. civ. (Cas. I, în conform itate cu legea, şi până ce
180, M ai 16/84, B. p. 417). această filiatiune nu se găseşte astfel
28. Dispozitiunile art. 1786 pot să fie stabilită, până atunci nici un drept
întinse, fără a se violă principiul ne- nu poate fi căpătat, căci nu s’ar puteâ
retroactivitâtei legilor, şi asupra in- şti nici cine le are şi nici ce soiu de
scriptiunilor ipotecelor de sub codul drepturi are. A stfel fiin d cum legea
Calimach, care admiteâ că inscriptiu- nouă refuză cercetarea maternitătei
nea se stinge odată cu ipoteca, pentru dacă nu se posedă un început de do­
că prin faptul că creditorul nu a re- vadă scrisă, cum cere art. 308, cel năs­
înoit inscriptiunea, el nu pierde drep­ cut sub legea veche nu poate proba
tu l' său de ipotecă, ipoteca eubsistă maternitatea prin m artori sub legea
între părţi, şi nu pierde nici dreptul nouă dacă nu are un început de do­
de inscriptiune, căci poate cere ori­ vadă scrisă. (Trib. Ilfo v . IV , 416. Dec.
când inscriptiunea ipotece5 s il î, prin 18/84, D r. 11/85).
urmare nu sufere nici un prejudiciu; 31« Faptele cele vechi, care nu au
eeeace perde, este rangul de inscrip­ fost încă legalmente constatate, sunt
tiune fată cu cei de al treilea. Această supuse la modurile de probatiune sta­
form aliiate însă nu e^te o form ă in­ bilite prin legea nouă, care, presupusă
strumentară a actului, ci numai o sim­ a f i m ai bună, trebue aplicată de câtc
plă form alitate creată în interesul ce­ ori prin aplicarea ei nu se atinge vre­
lor de al treilea şi care nu atinge nici un drept dobândit. Or, în materie de
dreptul părţilor, nici form a actului şi filiatiune naturală, cel care n’a uzat
nici aduce vre-un prejudiciu credito­ de înlesnirile ce i-a dat legea veche
rului; prin urmare, este una din acele pentru a^ stabili filiaţiunea sa, nu mai
form e exterioare ale actului pe care poate uzâ de acele înlesniri după ce o
legiuitorul poate să o schimbe, şi ju ­ lege nouă, m ai restrictivă în privinţa
decătorul poate să o întindă salvo ju re modurilor de probare, le-a desfiintat,
aquisito fără a călca principiul nere­ ca putând da loc la cercetări imorale
troactivitătei (Trib. Bacău, Oct. 15/85. şi scandaloase de filiatiune naturală.
Dr. 78/85). Astfel, copilul natural născut sub le­
29. Filiaţiunea, ca fapt unic al naş­ gea veche nu-şi poate stabili filiatiu-
terii, fiind petrecută sub legea veche, nea sub legea nouă prin m artori dacă
în acea lege trebue să vedem cum ea nu are un început de probă în scris.
se poate dovedi, iar nu în legea în v i­ (Apel, Buc, I I I , 111, M ai 30/85, D r.
goare în momentul deschiderii succe- 67/85).
siunei. Si deşi în principiu orice lege 32. In principiu de câte ori se naşte
nouă se aplică tuturor situatiunilor între părţi o neînţelegere asupra unei
juridice stabilite sau formate înaintea urmări imediate şi necesare dintr’un
promulgărei sale, totuşi acest princi­ contract şi dacă în interval intervine
piu lasă loc neretroactivitătii leg ii în o lege nouă, trebue a se aplica legea
toate cazurile unde aplicatiunea lui ar sub imperiul căreia s’a făcut contrac­
desfiinţa drepturi câştigate de parti­ tul căci a ltfel s’a r aduce o atingere ar­
culari în momentul creărei obligaţiu­ bitrară adevăratei intentiuni a părţi­
nilor sau naşterei drepturilor naturale lor, şi astfel facultatea de a contractă
cari nu sunt efectul prescriptiunilor n’ar mai prezintă nici o siguranţă. Pe
legiuitorului. Si nu trebue confundată lângă aceasta, este constant, că de câte
capacitatea unei persoane, care este ori exerciţiul unui drept este subordo­
Art, 1 EFECTELE ŞI A P L IC A R E A LEGILOR Codul civil

nat unei conditiuni, conditiunea înde- tr alt fel s’ar da loc la prea mari in­
plinindu-se, are un efect retroactiv la conveniente din punctul de vedere al
timpul când germenile dreptului s’a chelţuelelor şi întârziere! de a obţine
format, şi în asemenea caz trebue con­ justitie,_ când o afacere, pusă în stare
sultată legislatiunea în vigoare la aeea de a fi judecată, ar fi luată de la jude­
epocă. Astfel, actul de compromis, ur­ cătorii cari au fost regulat sesizaţi de
mare necesară a conventiunei dintre ea şi dusă a fi judecată înaintea altei
părţi, e reglementat de legea în vigoare jiirisdictiuni. Şi apoi beneficiul a două
în momentul contractului. (C. Apel, instante nu este propriu zis un benefi­
Focşani, I I , 164/Mai 15/84. D r. 10/85). ciu eminamente de ordine publică, ci
33. Servitutea de vedere, după ve­ mai mult de interesul privat al părţi­
chea lege, obligând pe: proprietarul lor, de oarece ele pot renunţa la apel.
fondului robit de a nu clădi de cât la (Trib. Ilf. c-om., 579/87, Oct. 21/87, Dr.
o distantă de 12 palme de la ferestrele 77/87).
fondului dominant, dreptul de vedere
câştigat de proprietarul fondului do­ 38. Dispozitiunea art. 307 este de or­
minant în întinderea şi conditiunile dine publică şi ca atare se aplică atât
legei sub care a dobândit acest drept, copiilor născuţi sub imperiul acestei
eonstitue pentru dânsul un drept câş­ legi cât şi celor născuţi sub imperiul
tigat pe care legea nouă, care re- codului Calimach, cari voesc să caute
strânge_ această servitute la o distantă pe tatăl lor sub codul civil şi pe care
mai mică de 12 palme, nu i-1 poate tribunalele noastre nu o pot face nici
răpi de cât prin o aplicatiune cu efect în favoarea celor născuţi în o ţară în
retroactiv a dispozitiunilor sale, ceea care cercetarea paternitâtii ar f i per­
ce ar fi contrariu art. 1. (Cas. I, 4/86, misă. nici a celor străini născuţi în
Ian. 10/86, B. p. 10). România precum nu o pot face în fa-
34. Validitatea unui testament foarea nici a celor ce se pretind f ii de
confecţionai sub legea veche se va cer­ cetăteni români născuţi în tară (Apel,
cetă după principiile legei noui dacă Iaşi I, Mart. 30/88, Dr. 42/88).
succesiunea s’a deschis sub legea cea 39. In ceea ce priveşte chestiunile de
nouă. (A pel Buc. I, 243. Nov. 26/85, Dr. ordine publică, legea nouă, care sta­
14/86). tuează şi reglementează asemenea ma­
35. L a o succesiune nedeschisă ni­ terii are putere retroactivă asupra tu-
meni nu poate avea nici un drept. Şi tulor cazurilor care nu au fost încă
dar, neexistând drept câştigat, e cert d efin itiv regulate de legile vechi. In
că o lege nouă poate să modifice, fără puterea acestor principii, legea nouă,
a vătăm a drepturile cuiva, întreaga care interzice cercetarea paternitătei
ordine succesorală, dând vocatiune a- şi reglementează cercetarea materni -
celora ce erau excluşi după legea tătei, trebue să aibă putere retroactivă
veche. (A p el Buc. I I I , 188 Sept. 8/87, asupra modului cum urmează a se
D r. 74/87). face cercetarea maternitătei naturale.
36. De şi testamentul s’a făcut sub Şi nu se poate susţine cu succes că
legea veche, după care se judecă form a prin această putere retroactivă a legei
exterioară, însă fondul şi continutul noui s’ar lo v i în drepturile câştigate
lui, precum şi capacitatea eredelui tre­ de cel conceput sub regimul legei
bue a se judeca după legea nouă sub vechi care permitea administrarea
care s’a deschis succesiunea şi devolu- probei testimoniale pentru dovedirea
tiunea. (A p el Buc., I, 174, N ov. 26/86, maternitătei naturale, de oarece dacă
D revtu l 11/87). este adevărat că legea privitoare la o
37. De şi în principiu legile de pro­ materie de ordine publică, cum este
cedură sunt retroactive, căci neretroac- aceea a regulărei statutului civil al
tivitatea legilor nu constă decât în copiilor naturali, nu mai poate ridica
respectul drepturilor câştigate, şi nu statutul civ il câştigat conform legei
•xistă drept câştigat pentru cineva a vechi, chiar şi în cazul când legea
intenta sau susţine în form ele în v i­ nouă ar schimba conditiunile sub cari
goare în ziua când a contractat proce­ statutul civ il ar putea f i câştigat, este
sele cari se vo r naşte mai în urmă din însă tot atât de adevărat că câştigarea
acest contract; această solutiune însă statutului civil^ trebue să fie consu­
nu se aplică şi întru ce priveşte legile mată d efin itiv în momentul promulgă-
de procedură relative la competintă, de rei legei noui. A stfel copilul născut
oare ce aci conclusiunile părţilor sunt sub legea veche nu poate cere, sub im ­
cari fixează în mod invariabil compe­ periul cod. civil, dovedirea prin mar­
tenta, şi afară numai dacă legea va tori a filiatiunei naturale fată cu ma­
desfiinţa jurisdictiunea însăşi, este ma, fără să existe un început de do­
drept câştigat pentru părţile între cari vadă scrisă conform art. 308, de oarece
s’a form at contractul sau quasicon- el nu avea decât facultatea de a putea
tractul judiciar ă vedea terminată in- reclama statutul civil, facultate care
stanta acolo şi în conditiunile în cari poate să o exercite şi sub legea nouă
a fost, angajată: ubi actum est semel întrucât legea nouă nu se opune, dar
ju â iciu m ib i et recipere debet căci în- pe care nu o mai poate exercita decât
Codul civil KFIÍCTKLE ŞI A i ’ I.ICARK A LEGIIJIK Art. 1

potrivit dispoziţi uiiilor art. 308. (Apel, negreşit intentiunea pârtilor a fost de
Iaşi II. 65. M ai 6/89, D r. 62/89). a se referi în momentul con trac tarei
40. Termenul pentru a face apel în la acele drepturi ce le da legea atunci
contra nnei sentinte, acordat de lege în în vigoare. (Cas. I, 90/Mart, 8/93, B. p.
momentul pronuntărei acestei sen­ 221).
tinţe, constitue pentru parte un 47. Principiul neretroactivitatei le­
drept câştigat şi nu se poate m odifica gilor nu este aplicabil legilor cari re­
acest termen printr’o lege posterioară, gulează capacitatea politică pentru
fără a da acestei legi im efect retroac­ că legile politice, prin esenţa lor,
tiv în contra dreptului deja câştigat sunt legi de interes general. P rin
de o parte, ceea ce este contrariu art. urmare condamnatiunile anterioare
1 c. civ. (Cas. I I , 51/89 din 21 Mart. 30, punerei în aplicare a legei elec­
B. p. 372). torale fac nedemni de a fi alegători
41. Sub imperiul legei Caragea, li- pe cei condamnaţi pentru delictul pre­
beralitătile intre v ii nu erau supuse văzut de art. 127 cod. penal. (Cas. II,
la acţiunea în reduetiune; din momen­ 32/Apr. 9/93, B. p. 384).
tul ce bunurile erau dăruite, beneficia­
rul nu avea să se teamă că darul pu­ 48. Principiul neretroactivitatei leg i­
tea să fie atins de drepturile eredelui lor este un principiu general, ce se apli­
reservatar; prin urmare, dreptul său că nu numai în materie de drept privat,
este un drept câştigat, Şi codul civil, ci şi în materie de jurisdietiune. De
supunând liberalitătile între v ii la re- aci reese că dacă o lege deferă judeca­
ductiune în profitul eredelui reserva­ rea unor cauze altei ju risdicţii exis­
tar, nu poate avea efect retroactiv în tente, această jurisdicţie nu este com­
privinţa liberalitâtilor ce au avut loc petentă a judecă decât cauzele, care se
sub legea Caragea. (A pel Buc. I I I , 15 ivesc în urma acestei legi, nu însă şi
Ian. 25/90, Dr. 15/90). cauzele în curs de judecare, şi pen­
42. Dreptul de succesori fiin d născut dinte la altă jurisdicţie încă existentă,
pentru erezi încă din momentul des- cauze care trebuesc judecate de juris-
chiderei succesiunei, obligaţiunile ce dictiunea înaintea căreia sunt în stare
se nasc pentru dânşii urmează a se re­ de a se judeca. A stfel un delict electo­
gula după regulile atunci în vigoare. ral, care, după legea electorală, se ju­
(Cas. I, 862/din 29 Oct, 90, B. p. 1142). decă de Curtea cu Juraţi, se va judeca
43. Modul de probatiune al unei o- tot de această curte, chiar în urma le­
bligatiuni se face după legea sub im ­ gei din 4 M ai 1895, care a trim is ase­
periul căreia a luat naştere acea obli­ menea delicte *n competinta tribunale­
gaţiune, căci altfel s’ar viola princi­ lor coreetionale, dacă a fost comis şi
piul neretroactivitătii legii. (Cas. II, trims la ju raţi înainte de promulgarea
21/91 Febr. 6/91, B. p. 239). acestei legi. (Cas. H . 666/95. B. p. 1366),
44. Pactul quota litis este nul ca 49. Comite o omisie esenţială şi v io ­
fiind basat pe o cauză ilicită, contrarie lează principiul din art. 1 instanta de
ordinei publice; această nulitate e pre­ fond care refuză să se pronunţe asu­
văzută de dispozitiunile codului civ il pra probelor pentru determinarea e-
(art. 966 şi 968), cari ca dispozitiuni de pocei confectionărei actelor făcute sub
ordine publică se aplică şi la contrac­ vechea lege, când cererea supusă jude-
tele petrecute sub legea veche, întrucât cătei depinde de pronunţarea sa asu­
acestea nu confer pârtilor drepturi pra acestui punct. (Cas. I, 358/96. B. p.
câştigate, ci numai nişte simple ex­ 1464).
pectative, căci în momentul contracta­ 50. Nu se pot considera ca fapte de
re! nu se putea şti dacă procesul se va comerţ şi deci de competinta Trib. co­
câştiga sau nu. (A pel Craiova I I , Oct. mercial, de cât biletele la ordin emise
7/92, Dr. 66/92). după punerea în aplicare a noului cod
45. Principiul neretroactivitătii le­ de comerţ, iar nu şi acelea de natură
gilor, consacrat de art. 1, este supus civilă, emise înainte. Când însă in
exceptiunei când este vorba de jnris- stanta de fond interpretă greşit acest
dictiunea competentă căci nimeni nu lucru în privinţa competintii, totuşi
poate pretinde că. la comiterea fapte­ hotărârea sa nu poate fi casată, când
lor ce au dat naştere la drepturile sau din considerentele ei rezultă că in­
obligaţiunile sale, a avut în vedere stanta n’a înţeles că după noul codice
specialmente jurisdictiunea; şi schim­ de comerţ Trib. comerciale trebue să
barea jurisdicţiunei nu aduce nici o vă ­ judece şi afaceri civile, după procedura
tămare vre unui drept câştigat. (Trib. specială comercială, ei numai că ele,
Tlf. s. corn., M ai 9/92, Dr. 48/92). având aceiaş organizare ca Trib. ci­
46. Pentru drepturile ce părţile con­ vile. pot să judece şi afacerile civile,
tractante pot avea după natura con­ dar după procedura civilă, fără să se
tractului ce închee se aplică legea în poată conchide din faptul trim iterii
vigoare, sub imperiul căreia s’a în­ ce li se fac a unor asemenea judecăţi,
cheiat contractul chiar şi pentru clau­ că acele afaceri sunt exclusiv de na­
zele ce nu sunt exprimate în ele, dar tură comercială. (Cas. I I , 230/99. B. p.
sunt subînţelese: căci se presupune că 1176).

- 9 —
Art. 1 EFECTELE Şl A P L IC A R E A LEGILOR Codul civil

51. Recunoaşterea calitătii de ro­ cu -Dpti.rosea, prin faptul anexărei,


mân, admisă de Constitiitmne, ca o Statului otoman, pe de o parte, s’a re­
favoare pentru rom ânii din ţările su­ cunoscut toate drepturile dobândite
puse unei suveranităţi străine, nu are pană atunci de particulari, după le­
efectele restrictive şi individuale ale gile otomane, atât cele de proprietate
naturalizărei. P rin urmare, nu numai absolută (mulk) cât şi cele de posesie
fi i i născuţi după recunoaştere, dar şi im obiliară (m irie); ia r pe de alta şi-a
acei născuţi înainte, sunt români şi se însuşit tot ee m ai înainte form ă do­
bucură de toate drepturile politice ea meniul public şi privat al statului
şi rom ânii născuţi în tară. (Cas. II, otoman, între care sunt şi lacurile,
231/901. Dreptul 33/901).
bălţile, canalurile şi pescăriile de ori­
52. L egile de procedură, având de ce natură, pe care legea le declară că
obiect de a înbunătăti şi de a ajunge sunt şi rămân proprietatea absolută a
m ai uşor la descoperirea adevărului, statului. P rin urmare, fată cu terme­
sunt retroactive. Ele se aplică nu nu­ n ii generali ai acestei dispoziţii nu
mai la procesele ce se introduc după se poate face nici o distincţie între
promulgarea lor, dar chiar la contes­ apele aflătoare pe pământul m irie,
tab ile pendinte la punerea ei în apli­ sub cuvânt că caracterul de proprie­
care. A stfel, noua lege a proprietari­ tate absolută al unui m ulk ar fi in­
lor, pusă în aplicare dela 1 A p rile 1903
compatibil cu un asemenea drept,
se aplică nu numai la eontestatiile din­
tre proprietari şi chiriaşi introduse pentrucă această distincţie nu o făcea
după 1 A p rilie 1903, ci şi la contesta­ nici legea otomană, care declară afară
din comerţ toate apele în genere şi
ţiile pendente la acea dată, şi deci a- pentrucă, după aceiaşi lege, din deo­
pelul, declarat în urma punerei în a- sebirea între proprietatea mulk, cu
plicare a acestei legi, este tardiv, dacă proprietatea mirie, se poate deducQ. că
este făcut peste termenul de trei zile, proprietarul unui mulk poate să-şi
socotit de la data pronuntărei. (Trib. întindă stăpânirea şi pe lucrurile a-
H fov, s. IV , 675/903 C. jud. No. 80/903). flătoare pe proprietatea sa, care sunt
53. Naturalizarea nu poate produce
efect de cât în viitor, căci ea consistă afară din comerţ sau rezervate pen­
pentru străin în o schimbare de stat tru Stat. P rin o astfel de interpretare
şi substituirea unei nationalităti unei nu se violează principiul din art. 1
alte nationalităti. Ia r o regulă con­ C. civ. căci nu se deduce dreptul Sta­
trarie ar conduce la acest rezultat tului pe apele din Dobrogea numai
neadm isibil: că un individ ar puteâ pe temeiul legii pentru regularea pro­
să aibă în acelaş tim p două naţiona­ prietăţii im obiliare din Dobrogea şi
lităţi. Tot aşâ şi cu recunoaşterea ca­ din legea posterioară a pescuitului,
lită ţii de cetăţean român, căci în art, ci şi din dreptul ce aveâ mai înainte
9 din Constituţiune nu este vorba de Statul otoman, bazat pe legile oto­
o simplă recunoaştere a unui drerpt. mane. (Cas. I, 153/904. B. p. 400).
ei de conferirea naţionalităţii, de 55. Legile, cari regulează capacita­
oarece, pe de o parte, până în momen­ tea persoanelor, fiin d de ordine pu­
tul reeunoaşterei, Românul de neam blică, ele se aplică de îndată şi nu se
dar supus unui alt Stat, este străin, poate deroga la ele prin convenţii
şi nu are fată de Statul român, nici particulare, astfel că nu statul m atri­
drepturi, nici datorii politice; iar pe monial ci legea care guvernează capa­
de altă parte,, acest art. 9 nu recu­ citatea soţilor trebue aplicată bunu­
noaşte un drept la care ar corespunde rilor dobândite de femee în timpul că­
o obligaţie din partea Statului R o ­ sătoriei, adică legea în vigoare în
mân de a-1 consideră ea cetăţean ro­ momentul când s’au dobândit acele
mân, numai prin simplul fapt al _ce- bunuri. (Cas. I, 458/904, B. p. 1561).
rerei sale de a i se recunoaşte calita­ 56. L eg ile de procedură, când re-
tea de cetăţean român, ci subordo­ gulamentează situaţiuni ce intere­
nează această recunoaştere la un vot sează ordinea publică, au efect retro­
al Corpurilor legiuitoare, care ar pu­ activ, însă caracterul retroactivitătei
teâ să-i refuze cererea; aşâ dar, art. 9 unor asemenea dispoziţiuni se cir­
din Constitutiune prevede o natura­ cumscrie şi nu coprind în sfera lor
lizare de favoare, care însă nu-şi pro­ drepturile dobândite, care au intrat
duce efectele decât din momentul ce în patrim oniul părţilor. Pentru ca o
a fost încuviinţată prin lege. Astfel, lege nouă de procedură să modifice
recunoaşterea calitătii de cetătean^ ro­ situaţiuni create şi rămase defini­
mân a unui Român de neam. insa tive, cu paza şi îndeplinirea form elor
supus unui Stat străin, nu faee_ ca sa cerute de legea veche, trebue să cu­
se valideze dobândirea unui im obil prindă dispoziţiuni exprese în acest
rural de către acest Român, dacă do­ sens. A stfel, revizuirea pentru cei
bândirea este anterioară recunoaşte- puşi sub un consiliu judiciar, fiind
rei calităţei sale de cetâtean roman. prevăzută şi admisă numai de proc.
(C. Buc. I I I . 15/903. C. Jud. 32/903). civilă cea nouă, pusă în aplicare la
54. Statul român, substituindu-se 1 Sept. 1900, hotărîrea obţinută îna­

— 10 -
Codul civil KKKOTKIÆ ŞI A I ’I.ICARKA l.Rdll.OU Art. 1

inte de această dată contra unei per­ ce au suferit condamnaţi urii pentru
soane pnsă sub consiliu judiciar şi anume delicte prescrise de art. 3. —
comunicată părţii condamnate, care a (Cas. I I I , 2 Nov. 1909, B. p. 1368).
lăsat să treacă toate termenele de re­ Bl. Dreptul de apel în contra unei
formarea ei pe căile admise la pro­ hotărîri se naşte în^ momentul pro­
nunţarea ei, căi, între care nu există nunţării acelei hotărîri; de unde^ re­
şi dreptul de revizuire, acea hotărîre zultă că legea, după care trbue să se
a rămas definitivă. P rin urmare, par­ reguleze dreptul de apel şi termenele
tea condamnată nu poate cere refor­ a căror expirare atrage decăderea
marea ei pe calea revizu irei sub im ­ din acest drept, este legea care există
periul noului cod de P r. civ., întru­ în momentul pronunţării hotărîrii,
cât drepturile consfinţite prin acea iar nu aceea care, erâ în vigoare când
hotărîre au rămas definitive, intrând s’a introdus acţiunea sau aceea care,
în patrim oniul activ al câştigătorului în urma pronunţării hotărîrii, a putut
sentintei. In asemenea caz cererea de să schimbe căile de atac în contra ho-
revizuire este neadmisibilă. (Trib. tărîrilor. — (Cas. I, 31 M artie 1910,' B.
Ilfo v , Sect. Com. 464/904. C. Judiciar p. 496. In acelaşi senz, Cas. I, 1 Oct.
9/905). 1910, B. p. 1304).
57. L eg ile de competintă, ca şi cele 62. După art. 36 din vechiul cod
de procedură, sunt de ordine publică, silvic, agenţii silvici aveau compe-
şi ca atare, neputându-li-se aplica tinta de a constată delictele sil­
principiul neretroactivitătei, urmează vice singuri şi fără asistenta vre­
că ele se aplică faptelor anterioare unui martor, în caz de flagrant de­
promulgărei, care n’au fost încă de­ lict, spre deosebire de noul cod silvic
ferite justitiei, iar competintă instan­ promulgat la 8 A p rilie 1910, care, prin
ţelor se regulează după legea în v i­ art. 78, cere în caz de flagrant delict
goare în momentul când s’a introdus ca procesul-verbal să fie semnat şi de
cererea. P rin urmare, recursurile con­ doi martori. Fondul dreptului şi m ij­
tra cărţilor de judecată introduse la loacele de probatiune neputând f i re­
tribunal înainte de legea din 2 Iulie gulate decât după legea în vigoare pe
1905, care m odifică competintă tribu­ timpul când faptul a luat naştere,
nalelor, rămâne tot în competintă tr i­ urmează de aci că, dacă delictul silvie
bunalelor a le judecă,^ întru cât zisa s’a comis sub imperiul vechiului cod
lege nu a desfiintat însăşi instanta, silvic. Tribunalul violează acest prin­
care judecă asemenea recursuri. (Cas. cipiu când anulează procesul-verbal
II. 490/905, B. p. 1689). încheiat de agentul silvic, conform
58. O lege interpretativă se aplică art. 36 din vechiul cod silvic, pe m otiv
şi la faptele anterioare prom ulgării că nu a fost semnat şi de doi m artori
sale şi atunci chiar când un proces asistenţi. — (Cas. I I , 9 Apr. 1912, B.
erâ deja început asupra acelor fapte. p. 700).
(Cas. I, 8 Febr. 1906,- B. p. 200). 63. L eg ile relative la capacitatea
59. Taxa proporţională de 1 % asu­ persoanelor, în virtutea principiului
pra venitului brut, prevăzută de legea neretroactivitătei consacrat prin art.
minelor din 1900, nu se poate aplică 1 din codul civil, nu pot avea nici
la contractele anterioare încheiate de un efct asupra drepturilor dobândite
Stat, în care, conform leg ii minelor legalmente sub regim ul unei leg i an­
din 1895, s’a stipulat cu concesionarii terioare. — (Trib. Olt. Dr. 18/912,
taxa de 2 % asupra venitului net, p. 142).
fiindcă ar fi a se da le g ii din 1900, 64. L egile interpretative având de
un efect retroactiv şi s’ar viola con- obiect de a determina înţelesul legilor
diţiunilâ contractului, care este legea anterioare, ele formează corp cu ace­
părţilor. — (Cas. I I I . 11 Sept. 1906, B. stea şi deci nu trebuese considerate
p. 1450). fără putere retroactivă ca legile cele
60. D in nici o dispozitiune a legii noi. (Cas. I. 448 din 17 Sept. 1910 —
licenţelor din 1908. şi nici din întreaga Dreptul 69/1910).
economie a acestei leg i nu rezultă că 65. Principiu l neretroactivitătii le­
intentia legiuitorului ar f i fost să g ilo r. nu se aplică regulamentelor de
dea efect retroactiv prescriptiunilor simplă poliţie, autoritatea adminis­
art. 3, care prevede condiţiunile pen­ trativă având dreptul şi datoria a
tru a putea dobândi pe viito r un veghea totdeauna la tot ce poate inte­
brevet. resă salubritatea şi siguranţa publică.
P rin ui'mare, de aci rezultă că debi- A stfel dacă autoritatea comunală
tantilor cari aveau dobândit brevetul (în specie Consiliul comunal din
sub imperiul legilor anterioare şi în Craiova printr’un regulament din 1
conformitate cu dispozitiunile acelei Iunie 1909 art. 57) a interzis în inte­
legi, nu li se poate ridică acest drept riorul oraşului depozitele de m aterii
pe m otiv că noua lege a licenţelor din inflamabile, nu se poate zice că per­
1908, a creat noi cauze de incapaci­ misiunile ce aveau depozitele de che­
tate de a dobândi brevet, pentru cei restea înfiinţate în oraş anterior, a-

— 11 -
Art. 1 EEKCTEI.K ŞI A P U C A R E A LEGILOR Codul civil

eestei dispoziţii (permise de altfel cu legi interpretative. (Trib. Ilfo v s. II.


caracter tim porar) confereau drep­ 119/912. Curier Jud. 13/912).
turi câştigate, spre a se opune măsu­ 70. O lege interpretativă presupune
rilor luate în scopul de a se preveni obişnuit că o lege a prezentat dificu l­
incendiile şi deci în interesul sigu­ tăţi asupra înţelesului ei înaintea in­
ranţei generale. stanţelor judecătoreşti. Astfel, când o
Deci tribunalul poate obligă pe ci­ lege nu a avut ocaziune a veni în dis-
neva să mute depozitele afară din cutiune dinaintea instantelor judecă­
oraş, cum prevede regulamentul co­ toreşti, nu eră nevoe, ca o lege nouă
munal, fără a se putea zice că a vio ­ să vie să o interpreteze, mai cu ose­
lat art. 1 din codul civil. (Cas. II, bire când legea nouă coprinde dispo-
1912/911 — Curier Jud. 6/1912). zitiuni cu totul noui şi cu înţelesuri
66 . Când este vorba de adm isibili­ diferite şi chiar contradictorii asupra
tatea unei probe nu se pot aplică re­ aceluiaş punct.
gulele procedurei civile în vigoare O lege fie interpretativă, fie nouă
în momentul când se cere admiterea cu efect retroactiv, nu poate nesocoti
probei, ci dispoziţiile legei cari erau principiile constitutionale, aşâ că de-
în vigoare când s’au petrecut faptele claratiunea acelei legi de interpreta­
ce sunt de dovedit, căci altfel s’ar tivă nu poate împedicâ instantele ju ­
violă drentur’ le câştigate ale părţi­ decătoreşti de a înlătură o asemenea
lor. (Cas. I, 905/911 — Curier Judiciar lege, când este contrarie constitu-
29/912). tiunii. (Cas. I, 549/912. Curier Jud.
67. Codul civil nu a desfiinţai drep­ 65/1912).
turile câştigate ale unui instituit în- 71. Fiind incontestabil dreptul le­
tr’un testament în care se prevedea şi giuitorului de a interpretă o lege, nu
substituţiuni (Trib. Ilfo v , S. I.. 447 din e destul ca o lege să aibă denumirea
25 Iunie 1912. Curier Jud. 39/913). de interpretativă, ea în realitate să
68. Competinta unei instante jude­ fie interpretativă. Legea interpreta­
cătoreşti^ se regulează după legea în tivă este aceia care înloeueşte un text
vigoare în momentul introducerei ac- îndoelnic cu un text clar, care dă un
tiunei. înţeles precis unei dispozitiuni legale
A stfel, dacă o hotărîre este dată de obscure, care aduce lumină într’o lege
tribunal asupra unei acţiuni imobi­ fără să sehimbe nimic esenţial din-
liare mai puţin de 10 hectare pământ, tr’însa, sau să adoage ceva peste ea.
cu drept de apel la Curte, conform A stfel legea din 18 Decembrie l& ll
legei în vigoare în momentul introdu­ conţinând dispozitiuni noui şi cu to­
cerei ei, acest drept nu poate f i atins tul diferite de acelea ale legei din 14
de legea nouă a judecătoriilor de A p rilie 1909, nu poate f i socotită ca
ocoale în lipsa unui text expres. o lege interpretativă. (Trib. Com. I l ­
Prin urmare. Curtea de apel dă & fov, 623/912. Curier Jud. 40/912).
greşită interpretare art. 122 din legea 72. Legea din 1906 M artie 15, modi-
judecătoriilor de ocoale, când declară ficatoarea art. 304 c. eivil, având pu­
neadmisibil un apel, pe m otiv că tri­ tere interpretativă urmează şă se a-
bunalul este ultima instantâ compe- plice cu efect retroactiv, chiar naşte­
tinte a judecă afacerea. (Cas. I, dec. rilo r şi recunoaşterilor petrecute sub
No. 79 din 27 Ian. 1912. Curier Jud. imperiul codului civ il şi chiar al legii
16/1912). Caragea. (Cas. I, 595/912. Curier Jud.
69. Pentru a f i o lege într’adevăr 74/912).
73. Conform art. 1 din codul civil,
interpretativă, trebue ca ea să re­ legea dispune numai pentru viitor,
zolve dificultatea de interpretare care neavând putere retroactivă, iar la
să aibă un caracter serios şi care in­ acest principiu general doctrina si
tervine mai cu seamă în cazuri când jurisprudenţa admit- următoarele ex-
există contrarietate de hotărîre în ceptiuni. şi anume : când noua lege
interpretarea legilor pentru a [rane prevede expres retroactivitatea, legile
capăt variatiunilor de jurisprudenţa. interpretative, cari prin natura lor
P r i n u rm a re, nu e d estu l ca o le g e implică efectul retroactivitătei, legile
să a ib ă fo r m a in te r p r e ta tiv ă ca să penale cari desfiinţează sau micşo­
fie în realitate interpretativă. rează pedepsele prevăzute de legea
A stfel, legea din 18 Decembrie 1911 sub care s’a petrecut faptele şi legile
relativă la înfiinţarea societătei tram ­ de procedură.
vaielor comunale din Bucureşti şi P rin urmare, legea din 1906 modi­
aplicabilă la un contract unic, m p ri­ ficatoare a codului civil relativ la a-
vinţa căruia justitia n’a rezolvat nici doptiune neintrând în nici unul din
o chestie de drept şi n’a dat loc la aceste cazuri, nu are e f e c t retroactiv,
nici o dificultate de interpretare, nu aşâ că o adopţiune făcută în 1904 şi a
este o lege interpretativă m ai cu sea- cărei hotărîre pronuntată^ în această
mă că ea creiază dispozitiuni cu totul materie n’a fost înscrisă în registrele
nouă care nu intră în cadrul unei de stare civilă în termen de trei luni

— 12 —
Codul civil FFFCTF.LF Ş[ ACI .ICAREA ].KC,IFoH Art. 1

dela pronunţarea ei, este nulă. (Jud. decâtoriilor de ocoale, fiind p rivitor
rur. Tătărăşti (Teleorman) 19/912. Cu­ la o chestiune de fond, iar nu la sim­
rier Jud. 25/912). ple acte de procedură, nu poate avea
74. In principiu, legile de compe- efect retroactiv. (J. Scărişoara, 17
tintă şi de p roced iyiţ'au efect' retro­ A p rilie 914. Curier Jud. 26/915).
activ, în seiisul că se aplică la toate 78. Legea pentru organizarea me­
afacerile găsite încă pendinte la pu­ seriilor, creditului şi asigurărilor
nerea lor în aplicare de oarece schim­ muncitoreşti prin care s’a luat ju ­
barea jurisdictiunii sau a form elor de decata daunelor provenite din acci­
.judecată nu aduce nici o vătămare dente dela instantele ordinare dându-
vreunui drept câştigat. (Cas. I 6/912. se în căderea instantelor excepţionale
Curier Jud. 11/912). create de dânsa, fiin d o lege de pro­
75. Tribunalul nu comite exces de cedură cu caracter de ordine publică
putere şi nu violează art. 1 şi 293 c. civ. se aplică cu efect retroactiv asupra
şi cap. II, p. V I din C. Caragea, când accidentelor întâmplate anterior ei,
constată şi admite dovada posesiei de dar a căror lichidare se urmăreşte
stat de copil legitim sub imperiul le­ sub im periul acestei legi. (A p el Buc.
g ii Caragea, de oarece, deşi posesia de I I , No. 125, 1914; „Dreptul“ 1914, p. 542).
stat de copil legitim nu erâ reglemen­ 79. Drepturile private anterior câ­
tată de aoea legiuire, însă ea rezultă ştigate de locuitorii unui teritoriu ce
dintr’o continuitate de fapte care s’au se anexează, rămân intacte şi guver­
petrecut într’un interval de timp ur­ nate de legea sub care au luat naş­
mat după naşterea copilului ce invoacă tere, afară numai de legile de proce­
legitimitate. A stfel că deşi naşterea dură şi de competintă, în privinţa că­
acestuia a avut loc sub im periul leg ii rora părţile nu pot invocă un drept
Caragea, totuşi faptele din care re­ câştigat, întru cât formele de proce­
zultă posesia de stat de fiu legitim au dură şi instantele de jurisdictiune nu
urmat şi sub im periul cod. civ il ac­ sunt create în vederea unui interes
tual, care recunoaşte şi reglementează privat ci într’un interes de ordine pu­
un asemenea m ijloc de dovedire a blică. (A p el Constanta, Oct. 1914;
filiatiu nei legitime. Pe lângă aceasta „Dreptul“ 1914, p. 518).
stabilirea filiatiu nei legitim e fată de 80. Casa Meseriilor, Creditului şi
tată nu se poate deduce decât tot din asigurărilor muncitoreşti înfiintată
aceleaşi fapte care constituesc posesia prin legea din 27 Ianuarie 1912, nu
de stat de fiu legitim , adică, că tatăl
poate reclama decât succesiunile v a ­
l-a tratat şi a în g rijit de creşterea copi­
cante care se vo r deschide după apli­
lului, ca fiin d fiu l său legitim . (Cas. carea le g ii sale de organizare, iar nu
I, No. 627, din 30 Oct. 1913. Jur. Rom.
şi pe cele deschise anterior legii, pen-
1914 p. 20). trucă Cassa M eseriilor este o institu­
76. Dispozitiunile art. I din codicile ţie autonomă cu fonduri cari au o de-
civil, cari consacră principiul că legea stinatiune deosebită şi deci ale cărei
nu are efect retroactiv nu-şi are apli- drepturi sau beneficii nu pot să fig u ­
catiunea în privin ţa legilor de com- reze printre produsele diverse ale bu­
petintă şi organizarea instantelor, getului Statului şi pentru că legea sa
cari fiin d de ordine publică au putere
retroactivă şi guvernează nu numai organică nu are efect retroactiv. (Cas.
faptele posterioare prom ulgărei lor, I, No. 617, din 15 Dec. 1914; „Juris.
ci şi cele anterioare, întrucât nimeni Rom.“ 1915, p. 189).
nu poate pretinde că are un drept câ­ 81. a) P rin drept câştigat se înţelege
ştigat în privinţa jurisdictiunilor şi acele facultăti legale cari derivând
eompetintei pe care legiuitorul le dintr’un drept, sunt deja exercitate,
creiază într’un interes public. Dacă în deosebire de simpla expectativă
însă instanta care se află constituită care cuprinde acele facultăti pe care
în momentul naşterei faptului juridic persoana nu le-a exercitat încă până
a fost deja sezisată când s’a promul­ în momentul m odificărei nouei legis-
gat legea nouă, atunci principiul ne- . latiuni.
retroactivitătei îşi recapătă imperiul b) Dreptul de pensiune atât timp
său şi procesul trebue să se sfârşească cât nu s’a cerut lichidarea lui, nu con-
acolo unde a început, în virtutea ada- stitue un drept câştigat ci o simplă
giului ubi acceptum jud icium ib i et expectativă, astfel că dispozitiunile
finem accipere debet. (A p el Buc. IV , legislative ce au a fi aplicate sunt
No. 194, 1913; „Dreptul“ 1914, p. 113). acele ale legei în vigoare în momentul
77. Legea judecătoriilor de ocoale, când se cere lichidarea dreptului, iar
fiin d o lege de procedură civilă, cu nu acele din momentul când s’a năs­
ale cărei dispozitiuni se înlăntue şi cut acel drept. (A pel Buc. I, No. 237.
se complectează, i se aplică aceleaşi 1914; „Dreptul“ 1915, p. 115).
reguli de drept, cu excepţia deroga- 82. Dreptul la daune se naşte de
ţiilo r exprese cuprinse într’însa. odată cu faptul ce le-a cauzat şi din
P rin armare, art. 111 din legea ju- acel moment el intră în patrimoniul

— 13 -
Art. 1 EKEC.TEI.E ŞI Al' I. IC A KE A I.EGU.OR Codul civil

dăuuatuliii îngrădit de toate garan­ de promulgarea legii modificatoare a


ţiile ee i le dădea legea în vigoare în codului de justiţie m ilitară, totuşi fiind
acel timp. dedus judecăţii sub regim ul acestei
P rin urmare, acţiunea în daune legi, este de competenta tribunalelor m i­
pentru un accident întâmplat unei litare de a fi judecat. (Cas. Iaşi s. II,
persoane din serviciul C. F. anterior 88 din 13 Iunie 917, Petre Popescu, Ju­
datei de 25 Ianuarie 1912, când s’a pro­ rispr. Casaţiei 1917—1918, No. 15).
mulgat legea meseriilor, rămâne să 86 . Dispoziţiunea art. 3 din legea
fie făcută tot înaintea instanţelor de stării de asediu şi a decretului pentru
judecată ordinare, deşi a fost intro­ punerea ei în aplicare, după care tri­
dusă posterior acelei date, iar nu pe bunalele m ilitare sunt chemate să ju ­
căile arătate de legea meseriilor, de dece toate cauzele şi delictele contra
oarece ar fi a se atinge un drept defi­ siguranţei statului, cuprinzând o nor­
n itiv câştigat, întru cât acea lege pre­ mă de competentă şi fiin d concepută
vede nu numai chestiuni de pură pro­ în termeni generali, se aplică cu efect
cedură, spre a fi aplicată cu efect re­ retroactiv, substituind jurisdicţiunea
troactiv, ci şi chestiuni ce ating în­ m ilitară tribunalelor represive ordi­
suşi drepturile persoanelor. (Cas. I, nare, pentru toate faptele prevăzute
No. 291, din 29 April. 1915; „Jurispru- de legea stării de asediu, chiar dacă
denţa Rom.“ 1915, p. 452). ele au fost săvârşite înainte de pune­
83. O convenţie defin itiv încheiată, rea ei în aplicaţie. (Cas. Iaşi s. I I . 151
perfectă sub imperiul legei vechi, nu din 1 Nov. 1917. Petre Popescu. Ju­
mai poate f i atinsă de legea nouă re­ rispr. Casaţiei. 1917-1918. No. 16).
troactivă, afară de cazurile expres 87. In materie de procedură legile au
prevăzute, decât numai în efectele ei, totdeauna efect retroactiv.
ce s’ar naşte sub imperiul acestei legi (Cas. I. 131 din 23 Iunie 1919. Curier
retroactive, într’o atmosferă care nu Jud. 18/919t Trib. I lfo v s. I I I . 349 din
le permite a trăi. 9 M ai 1922. Curier Jud. 22/922; Cas. II.
P rin urmare, vânzarea a 182 bucăţi 69 din 15 Mart. 1922, Dreptul 28/922,
tovale de talpă, însemnate de cumpă­ Pand. Rom. 1923-1-98, Curier Jud.
rător spre neschimbare, cu termen de 25/923; Cas. I I I 194 din 19 Febr. 1923.
predare peste o săptămână şi preţul Jur. gen. 1923 No. 551; Cas. I I . 436 din
fix at pe kilogram la 12 lei 80 bani, 9 Oct. 1923. Jur. Rom. 1/924; Trib. Do-
este valabilă din momentul îneheerei rohoi Jurnal 2875/924; Jur. Gen. 1924
convenţiunei şi cumpărătorul nu poa­ No. 1806).
te refuză m arfa sau cere reducere de 88 . Regulele de procedură şi de com­
preţ pe m otivul că ulterior s’a pro­ petenţă au după principiile constante
mulgat legea asupra m ăsurilor ex­ de drept efect retroactiv. (Cas. I I I . 218
cepţionale care a fix a t un preţ mai din 20 Iunie 1919. Curier Jud. 27-28/919;
mic decât preţul stipulat în conven- Trib. Dolj. s. I I I , 727 din 7 M ai 1923.
ţiune. (T. Prahova II, 71/916. Curier Dreptul 25/923, Pand. Rom. 1923-111-92;
Jud. 42/916). Trib. Constanta. Jurnal 10045 din 4
84. Legea asigurărilor muncitoreşti, Dec. 1923. Pand. Rom. 1924-11-117.)
prin m ajoritatea dispoziţiilor ce cu­ 89. Ca o consecinţă a art. 1 c. civ.,
prinde, nu este o lege cu caracter pro­ judecătorul nu poate aplică legea
cedural, ci o lege de fond, care creiază nouă la fapte anterioare, dacă*aplica-
drepturi noui pentru cel dăunat prin- ţiunea ei este de natură să atingă
tr’un accident de muncă, drepturi ce drepturile pe care particularii le-au
diferă principial de cele acordate de câştigat individual în ce priveşte pa­
codul civ il şi de aceea legea m eseriilor trimoniul lor.
nu se poate aplica cu efect retroactiv. Când este_ vorba de drepturi patri­
P rin urmare, dacă accidentul ce dă moniale, chiar dacă legea nouă este
naştere la despăgubiri s’a întâmplat de interes general, nu se poate zice că
înainte de punerea în aplicare a leg ii ea necesarmente regulează şi trecu­
meseriilor, reclamantul este în drept tul, aceasta cu atât mai mult când
să intenteze acţiune conform le g ii în este vorba de drepturi derivând din
fiinţă în momentul accidentului, adică contracte, cari prin esenţa lor sunt
conform dreptului comun, ia r nu după drepturi câştigate, căci contractele
dispoziţiile leg ii speciale a meseriilor, sunt irevocabile din momentul for-
deşi acţiunea a fost introdusă în mărei lor. (Cas. I, decizia No. 74 din 5
urma punerii în aplicare a acestei Maiu 1919; „Jur. Rom.“ 1919, p. 676).
legi. (Cas. I, No. 83, 1916 ; „Jurispr. 90. Legea ch iriilor din 6 A p rilie
Rom.“ , 1916, p. 348. Curier Jud. 46/916). 3916, prin art. 35 al. uit., consideră ea
85. L eg ile de organizare judecăto­ contravenţiune orice spor de chirie şi
rească având efect retroactiv, urmează prevede ca sancţiune pe lângă redu­
că faptul prin care s-a contravenit or­ cerea chiriei şi o amendă egală cu
donanţei date de un comandant m ili­ sporul pe un semestru în folosul fa ­
tar cu p rivire la ordinea publică şi si­ m iliei luptătorilor, amendă care are
guranţa statului, deşi săvârşit înainte un caracter penal.

- 1
Godul civil EFECTELE ŞI A P L I C A R E A LEGILOR Art. 2

Când însă se constată că contractul O instantă însă odată sesizată cu ju ­


prin care s’a sporit chiria de către decarea unei pricini continuă a fi
proprietar are o dată anterioară pro- competentă m ai departe cu rezolvarea .
m ulgărei legei excepţionale, penalita­ acelei afaceri deşi o lege posterioară
tea nu-şi poate avea aplicarea decât — fără a o desfiinţa pe dânsa ea in­
pentru fapte comise sub imperiul le­ stantă judecătorească — ar da aface­
gilor care le dictează, iar nu şi pentru rile de asemenea natură în compe­
faptele comise în trecut când părţile tenta unei alte instante. (Trib. I lfo v s.
nu puteau cunoaşte şi nu erau ţinute I, 272 din 20 A pril. 1920. Curier jud.
să se conducă decât de legile existente 36-37/1920; C. A p el Constanta 40 din 24
în acel moment. A pril. 1922. Curier jud. 10/923; C. A pel
De altfel principiul neretroactivi- Constanta 22 din 14 Mart, 1922. Justitia
tătii se învederează, în speţă, din în­ Dobrogei 2/924; C. A p el Iaşi s. I, 1 din
suşi textul art. 35 care prevede clar Ianuar. 1923. Pand. Eom. 1923-III-121).
că contraventiunile cu începere din 93. Se poate legifera retroactiv şi
ziua promulărei legei, vo r atrage pe­ pentru procese în curs întrucât nu se
deapsa amendei, prin urmare sporul ating drepturi câştigate, ia r intenta­
făcut p r in lj’un contract anterior nu rea unui proces nu poate constitui cel
poate fi considerat ca contravenţie la mult de cât o expectativă pentru titu­
lege. (Cas. I, decizia No. 40 din 6 M ar­ larul actiunei. (Trib. Dorohoi 302 din
tie 1919; „Jurispr. Rom.“ 1919, p. 715). 8 Dec. 1921, Jur. gen. 1923 No. 1795).
91- Deşi în principiu legile p riv i­ 94. In lipsă de dispoziţii speciale, o
toare la organizarea jurisdicţiilor, la lege intră în vigoare în toată întin­
competinta şi la procedură au efect derea tării, din momentul publicării
retroactiv, totuşi atunci când o ac­ ei în Monitorul O ficial iar nu din mo­
ţiune se găsea introdusă şi judecată mentul când această publicaţie ajunge
la prim a instantă în momentul când în diferitele puncte ale tării. (Cas. I I ,
intervenise o m odificare în legisla- 73 din 24 Mart. 1922, Jur. Rom. 11/922,
tiune, hotărîrea obtinută constitue un Pand. Eom. 922-III-160; Caş. I I I , 1514
drept câştigat pentru părţi şinele pot din 1 NoV. 1922t Jur. Eom. 23/922. Cas.
deci urm ări desăvârşirea judecăţii con­ I I , 69 din 15 Mart, 1922. Dreptul 28/922.
form legilor de procedură în vigoare Pand. Eom. 1922, I, 98; Curier Jud.
când hotărîrea a fost pronunţară, fără 25/923).
a li se putea aduce o atingere în drep­ 95. Conform principiului general-
turile lor prin aplicarea dispoziţiilor mente admis, legile privitoare la ra­
procedurale din legea nouă. porturile de drept public sunt prin
P rin urmare, Tribunalul admiţând nai,ura lor retroactive, retroactivitate
ca în apel procesul să fie judecat după reclamată tocmai de necesitatea de
legea excepţională a proprietarilor şi uniform itate şi egalitate de drepturi
respingând ca neadmisibilă opoziţia, şi datorii, împiedicând astfel să se
deşi procesul fusese introdus şi jude­ pună în diseutiuni, situatiuni recu­
cat la prim a instantă după^ dreptul co­ noscute prin legiu iri anterioare şi des­
mun, prin aceasta violează principiul fiinţate sub cea actuală; de aci, ca o
neretroactivitătii legilor consacrat de consecinţă logică, pricinilor deschise
art. 1 cod. civ. (Cas. I, 298 din 18 Nov. sub imperiul decretelor-legi anterioare
1919; Jurispr. Eom. 5/1920, p. 51, Juris. li se aplică dispozitiunile legei în v i­
Eom. 7/920; Curier Jud. 28-29/920, goare. (Judec. ocol. V I I Buc. 210 din 2
Pand. Eom. 1922-1-37; Pand. Eom. 1924- Iunie 923. Jur. Gen. 1923. No. 1836).
111-81. In acelaş sens, pentru principiu: 96. L egile de ordine publică se
C. A pel Buc. S. I. 74 din 28 A pril. 1920. aplică cu efect retroactiv. (Trib. V â l­
Curier Jud. 55-56/920; Cas. II. 1480 din cea s. I, 110 din 5 April. 1924. Curier
9 M ai 1922. Curier Jud. 10/923; Justiţia jud. 17/924; C. A pel Buc. s. I. 67 din 15
Dobrogei 1/923). Mart, 1924. Jur. Gen. 1924, No. 849; Cas.
92. L egile de procedură şi de compe­ I, 309 bis din 27 Febr. 1924. Jur. Gen.
tentă sunt de ordine publică şi ca a- 1924 No. 905, Curier jud. 27/924).
tare ele se aplică nu numai pentru va­ 97. A se vedea: A rt. 6» Index „R etro­
lorificarea drepturilor ce au luat activitate“ ' şi „N eretroactivitate“ şi
fiinţă în timpul lor dar şi a drepturi­ notele respective; N ota 8 sub. art. 285;
lor născute anterior punerei lor în A rt. 304. Index. „Retroactivitate“ şi
aplicare şi care nu au fost încă de­ notele respective; A rt. 803 cu notele 3
ferite judecăţii. şi 49; A rt. 1911 cu notele respective.

Art. 2. — Numai imobilele aflătoare în cuprinsul terito-


riului RomânieTEtint'"'supuse legilor Române, chiar când ele se
posedă de străini.
L esile relative la starea cu™lăJsU&_capacitatea persoanelor
u r m ă r e s e l ^ n T i T m c â n d ei îşi .au r e ş e d i n ţ a

15 —
A rt 2 sta tu t rk ai.. sta tu t PERSONAL. form a a c tf.lo k Codul civil

,, a a etelor.e supusă legilor tării unde se


ace ăctiîTTCiv. 34, 152, 885, 1773, 1789 ; Pr civ 374- C n
3— 5 ; Civ. Fr. 3 , ' J"

l^bitelrietei-rfÎirf' “ U> '°“ * " * *•*"* <*“*“ « tous “ “


loi françaisemeU^ 6S’ même C6UX Possédés Par des étrangers, sont régis par la

Les lois concernant l ’état et la capacité des personnes régissent les Français,
même résidant en pays étranger. v

Doctrină străină.

& î r i v w w w . ţ ţ u * j y * % p ‘ ’•°d' • * »-
ü ™ s K r Æ S L " r " f , ,d ,îv » s' 204' 2M' 2i°- '2 ,i * * 6U:
Be u d a n t , 1, 92; ’ ’
Co lin e t C a p it a n t , ed. 2-a, I, p. 42, 383, 422;

D A IK » uim.', 42°9Su r a . ;U rm'’ ”4° 9’ 427 uΓ“ -’ 448 urm ’ ; Supplément-, Lois. 275, 358 urm.,
ÜEMANTE ET COLMET DE SaNTERKE, I, 28 bis, II;
Demolombe, I, 70-72, 77, 80, 82-84, 90 urm 93 94- 96 10? 113 180 iaa o i - o «- oî»o u-
Fau stin H é lie , Lut. crim., il, 615, 634 urm ’ 642 urm 652 ’ ’ 98’ 2l/’ 26° ’ 268 blS :
Hue, I, 102 urm., 112, 117, 119, 136, 140, 143, 146, 147, 149, 152 urm 158 269-
L a u re n t I 84 urm 105, 117 urm .; P r. d. civ. I, 90; Dr. in r i l V w f l V civ ini
* * 244 u™" **»•> n » ' * «S. m W . V & f -
M oürlon , ed. 7-a, I, p. 51 urm.;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 187 urm •
W eiss II p. 199, 229, 276, 282, 299, 395, 396, 404, 405 408 urm 423 urm 430 4qi
437, 445, 446, 493, 497, 533, 559, 560,’ 567,' 575 ’ urm., 591, 60l urm , G l t ’s Îo ’ l Î p. S

Efectele contractelor• forma intrinsecă.


A ubry et R au , I, p. 106, 108; I, ed. 5-a, p. 162-164; I V p 606-
Ba u d r y et F ourcade , Des personnes I 227-
Demolombe , I, 105;
Hcc, I, 162; II, 60;
L a u r e n t Dr. civ. ini., VII, i;j3, 434 urm., V III 109 urm • 114 903 •
W eiss , II, p. 295, 629, 632, 634-639. '’ ’ ’

Efectele contractelor; forma extrinsecă.


A u b ry e t Rau, I, g 31, n. 15 şi 70; I, ed. 5-a, p. 167-170 172 173 • V ->53 -
o a u d r ï e t Fourcade, Des personnes, I, 215 218 219 221 923 y./r.. ’ “ ’
Demolombe , I, 105, 106, 106 bis ■ ' ’ ’ ’ - ' •
G lasson , Tom e I, p. 9, 10;
G u illo u a rd , T r cont. ’mar. I, 335.
Hue, I, 159, 168, 169;
L a u r e n t , I, 100, 154 urm.; X X I, 49;
W eiss , II, p. 254 , 255, 521; III, p. 532.

Proba contractelor.
A u b ry e t Rau, I, ed. 5-a, p. 170 urm. ; I, p. 112:
o a u d ry e t F ou rcade, Des personnes, I 221 •
L a u ren t, Dr. civ. Int., II, 252;
W eiss , II, p. 625.

Executarea contractelor

A u br y e t R a u , I, p. 107, 108; I, ed. 5-a, p. 164 165-


Hue, I, 173;
W eiss , II. p. 640.

— 16 —
Codul civil STATUT R EA L. STATUT PERSO NAL. FORMA ACTELOR Art. 2
Stingerea obligaţiunilor.
A ubky et Rau, I, 5-a ed., p. 165;
L au r e n t , Dr. civ. int., V III, 253;
Tkoplong, Tr. de la prescr., No. 38 ;
W e iss, II p. 643-645.

Doctrină românească.

Alf.xan dresco, I, ed. 2-a, p. 123 urm.; (IV, part. I, ed. 2-a, p. 62, 325, 327, 510,667 695-
a. 4, 783; IV, part. II, ed. 2-a, p. 55 ad notam; V, p. 357; v il, p. 457’ v in part. i'
ed. 2-a, p. 327, 473, 510 ad. notam, 663; XI, p. 423 n. 3 in fine); Droit ancien et mo­
derne de la Roumanie: p. 32, 59,80,147,213, 214, 391, nota 2, 392, 396, 415 458- Obser­
vaţie. sub. Trib. Iaşi s. 1. 8 April. 1902, Dreptul 44/902 ; Observaţie sub’ Trib civil
al Senei 27 Mart. 1902, Dreptul 27/1903; Observaţie sub. Cas.'I. 110 din 8 Febr
1912, Dreptul 40/1912; Observaţie sub. Trib. civil Albi (Tarn), 28 Aprilie 1912 Dreptul
71/1912; Observaţie sub. C. Apel Buc. 11 Mai 1910, Dreptul 64/1913; Observaţie sub
Gas. Fr. 20 Iulie 1909 şi sub. C. Apel Paris 2 Dec. 1898, Dreptul 64/913. Observaţie
sub. Cas. Fr. 30 Oct. 905, Dreptul 71/1906; Observaţie sub. Cas. I 508 din 8 Dec.
1906, Dreptul 10/1907; Observaţie sub. Cas. II, 149 din 30 Mai 190B, Dreptul 41/1907;
Observaţie sub. Trib. Imperiului german 1 Mai 1905, Dreptul 62/907 ; Observaţie sub.’
C. Apel Iaşi s. Ii, 13 Nov. 1907, Dreptul 23/908; Observaţie sub. Trib. civil Paris
s. I. 14 Feb. 1908, Dreptul 70/1908; „Locaţiunea lucrurilor în dreptul international
privat“, Dreptul 5/1909; „Mandatul în dreptul internaţional privat“ Dreptul 60/1909;
„Societatea în dreptul internaţional privat“, Dreptul 68/909; „împrumutul în dreptul
internaţional p r i v a t Dreptul 71/1909; Observaţie sub. Trib. civil din Béziers 19
Febr. 1910, Dreptul 63/1910 ; Observaţie sub. Cas. Olandeză 4 Iunie 1919, Dreptul
24/1921; Observaţie sub. Trib. civil Nice 25 Feb. 1920, Dreptul 24/1923; Adnotatie
sub. Trib. civil din Bayonne 14 Iunie 1898, Curier. Jud. 5/1900; Motive sub. Cas.
Austria şi Trib. Viena, Curier. Jud. 54/1900; Observaţie sub. Trib. civil Liège 13
Nov. 1898, Curier. Jud. 60/1900; „O femee despărţită sau al cărei bărbat s’a săvârşit
din viaţă, poate ea să se căsătorească în ţara noastră înaintea expirărei celor zece
luni de văduvie% Curier. Jud. 63/1900; Observaţie sub. C. Apel Paris, s. I şi II. 31
Iulie 1895. Curier. Jud. 69/900; Observaţie sub. Cas. I. 82 din 20 Febr. 1901. Curier
Jud. 24'1901; Observaţie sub. Cas. Turin 21 Dec. 1897. Curier. Jud. 2/1902; Observaţie
sub. Trib. Dorohoi 221 din 24 Sept. 1901. Curier. Jud. 10/1902; Observaţie sub'C.
Apel Buc. s. I, 28 din 1 Feb. 1902. Curier. Jud. 25/1902; Observaţie sub. Trib. Gori,
200 din 17 Mai 1902. Curier. Jud. 70/1902; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. II, 69 din
14 Mai 1883. Curier. Jud. 15/1903; Observaţie sub.’ Trib. civil Caracas (Venezuela)
26 Febr. 1902. Curier. Jud. 20/903; Observaţie sub. Trib. Covurlui s. I, 13 Dec. 1903!
Curier. Jud. 3/1904; Notă sub. C. Gand. 24 Dec. 1902. Curier. Jud. 13/1905; Observaţie
sub. Cas. Engleză, 4 Nov. 1912. Curier. Jud. 62/1913; Observaţie sub. Cas. Fr. 6 Febr.
1905. Curier. Jud. 33/1906; Notă sub. Trib. superior Colmar, 14 Iulie 1912. Curier
Jud. 63/1915; Observaţie sub. Trib. Pointoise 14 Ian. 1922. Pand. Rom. 1922. III. 113;
Observaţie sub. Trib. Ilfov s. III. 279 din, 28 Mai 1919. Tribuna Juridică 19-20/1919;
Observaţie sub. Trib. Iaşi s. I. 28 April. 1921. Tribuna Juridică 21-22-23/1921; Obser­
vaţie sub. Trib. Paris, 28 Iulie 1921. Pand. Rom. 1923-111-42 ; Observaţie sub. Com.
Centr. de jud. de pe lângă Casa Noastră. (Basarabia) 30 Mai 1922.’ Pand. Rom.
1923-II1-59 ; Observaţie sub. Trib. Nisa 18 Iulie 1922 şi Trib. Senei 29 Oct. 1921.
Pand. Rom. 1023-111-102 ; Observaţie sub. C. Apel Milan, Lucca, Parma şi Palermo.
Pand. Rom. 1923-III-105; Observaţie sub. Trib. civil Alba-Italia, 27 Febr. 1922. Pand.
Rom. 1923-III-106; Observaţie sub. Trib. civil Bruxelles 10 Febr. 1920. Pand. Rom.
1923-111-127; Observaţie sub. Trib. civil Paris 19 Nov. 1920. Pand. Rom. 1923-111-127 :
Observaţie sub. Cas. II 19 Sept. 1922. Pand. Rom. 1923-III-131 ; Observaţie sub. Cas!
Fr. 27 Mart. 1922. Pand. Rom. 1924-IU-39; Notă sub. Trib. Paris 23 Febr. 1923.
•Turispr. Gen, 23/1923. No. 1628; Observaţie sub. Trib. Paris 16 April 1924. Pand.
Rom. 1924-111-102; '
Cantacuzino M a tei, pg. 29, 45;
Cerban A le x ., Notă sub. Cas. I. 714 din 20 Sept. 1921. Curier. Jud. 23/1922;
D e g ré A le x a n d ru , Scrieri juridice, vol. I, pg. 484 urm. „Adnotatiune“ .
Hamangiu C., Observaţie sub. Trib. St. Etienne 2 Aug. 1921. Pand. Rom. 1923-III-141:
Ionaşcd R. TRArAN, Notă sub. Cas. I. 714 din 20 Sept. 1921. Pand. Rom. 1923-1-191 ;
Juvara N. A l f r e d , „Dreptul internaţional privat dinaintea Tribunalelor R o m â n e Dreptul
No. 60, 61, 65, 68, 69, 74, 78, 83, 84/1900; 19, 21/1901; „Divorţul soţilor Bertola“. Dreptul
54/910; 55/910; Adnotare sub. Cas. I. 30 Ian. 1912. Revista Critică No. 5/912; Notă
sub. Trib. Gorj, s. I. 259/1920. C. Jud. 4/1921; Notă sub. Trib. Tecuci. 24 Ian. 1920.
Curier Jud. 9/1921; Notă sub. Trib. Iaşi s. III, 20 Iulie 1921. Curier. Jud. 13/1922;
Krainic. S., Observaţie sub. Trib. civil de Saintes, 7 Mart, 1922, Pand. Rom. 1923-III-101 :
Maxim G. D., Notă sub. C. Apel Buc. s. III, 182 din 28 Mai 1924. Pand. Rom. 1924-II-146'

53707—Codui Civil adnotat


— 17 —
Art. 2 STATUT R EA L. STATUT PERSO NAL. FORMA AC TELOR Godul civil

M ™ r S « r ^ (7 re p tu ie?2 / 1 9 oT a 9UVernează im obiliară Şi M a r a


N acu , I, p. 76 urm., 155;

PEmjEJd.A8/D 1922'■ L (lFER)’ N° ta SUb' Trib' VlaŞCa S- 1 1585 din 23 Mart 1921> Curier
P o ssa M ir c e a , Nota sub. Trib. Iaşi s. I, 24 din 26 Feb 19*1 P a n rl R n m IQ99 TT fii-
Nota sub. Trib. Iaşi s. III, 20 Iulie 1921, Pand. Rom 1922-11 147 1922-n -61’
R a d u l e s c d S i l i c , Observaţie sub. Trib. Romanaţi 21 Mart. 1911. Dreptul 24/1911' Obser-
vaţie sub. Trib. civil Bruxelles 24 Mart. 1912, Dreptul 34/1914- uosel
R ^ s u c ia n u M. D., Aota sub. Cas. I, 714 din 26 Sept J921 Pand Rom 1Q22 T 2^7 -
W TnNTNA l0Ark Î 1 a SUht - Cas- ’’ 714 din 20 4 ° ? i i i Pand r S T S - S ’
Suciu I. A., „Combaterea teoriei statutelor în dreptul român“. Dreptul 23/1905'
lA T A R u G. V ., Prezidentul tribunalului, p. 64;
T o n e a n u N. C., „ Persoana morală străină“ . Curier. Jud. 16/1902.
IN D E X A L F A B E T IC
A bse n ţă 61. 15, 18, 20, 42, 50, 56, pronunţa asupra unei chestiuni de
A c te autentice 20, 25, 59. 57, 64. statut personal în ranort cu un străin_
A c te consensuale 20. L e g e a person ală 1, 3-5, 10, nu poate^ aplieâ acelui străin altă lege
A c je străine 69. 12, 14, 22, 29, 35, 39, 50,
A c ţiu n i personale 6. 52, 55, 58, 61, 64, 65, 67.
personală decât pe cea străină. V io la ­
A c to r sequitur forum rei rea acestei regule numai atunci poate
6 12
, .
L e g . străină 1,3-5,11,34-37.
42, 44, 52-54, 59, 60, 68. da loc la casare când străinul, invo­
A d o p ţiu n e 29. Lo cu s regit actum 2, 4, 5,
A g e n ţi diplom atici 3, 4. 27. 7, 9, 14, 15, 18, 20, 42,
când în _favoarea sa statutul său per­
37, 38, 69. 50,56,57,59, 62,68, 71, 72 sonal şi_ producându-1 înaintea jude­
Alim en te 56. M ajoritate 29, 35, 58. cătorului român, acesta ar refuza de
A n e x iu n e 63. M inister E xtern e 24, 69.
A n u la re 3. Minoritate 13,15,45, 58,67.
aplieâ, aplicând un statut personal
A p e l 3, 55. Naţionalitate 15, 16, 28, 35, roman, contrar statutului personal
Autentificare 20, 25, 68, 72. 41, 47. străin. (Cas. I, 337/Sept. 11/69. B. p.
Biserica 70. Naturalizare 15, 16, 51.
B u c o vin a 63. N u lităţi 30.
Capacitate 5, 14, 15, 20, O rdine p u b lic ă 56, 60-62, 2 Dună dreptul internaţional p ri­
22, 28, 29, 35, 45, 46, 49,
56, 58, 63.
65, 71. vat, legea locului situatiunii imobilu­
O rgan izare bisericeasca 70.
Caragea 3,4 54. Otom ani, sâ rb i 50, 52, 54,
lui, sau, de este vorba de mobile, ia­
Căsătorie 7, 9, 14-18, 22, 55, 66, 67. răşi leo-ea locului situatiunei lor pe
26-33, 41, 42, 56. Posesie de stat 33. timpul, vânzării, este aceea care regu-
Căsătorie reJigioasă. 18, j Preferin ţă 2.
30, 33. P ro b e 49, 54.
leaza dreptul de preferinţă între cre­
Catolici 14,15,30,39,41,42. P ro c u ră 24, 68, 72. ditorii aceluiaşi debitor, oricare ar fi
Cod c ivil austriac 44. P rotecţie străină 3, 38. locul naşterii creanţelor. P rin ur­
Competenţă 3, 4, 6, 8-12, P rotest 68.
22, 23, 27, 32, 38, 42. R eciprocitate 29.
mare, aceiaşi lege are să determine
Conflict de legislaţie 16, R e gu la m , organ ic 34, 47. modul^ exercitării acelui drept de pre­
20, 35, 37, 44, 66. — ’ R eşedinţă 22, 28, 29. ferinţă, astfel că, dacă prin acea lege
C opil natural 44. R etroactivitate 51.
Consulate, vezi consuli. Separaţie de corp 10, 45.
se impun conditiuni de publicitate,
C o nsuli 3, 4, 27, 37, 38, 69. Sezina 21. cum transcriptiuni sau inscriptiuni
Contestaţie 6. S tare c iv ilă 5, 15, 18, 27-29, in registre publice, pentru exerciţiul
Conven ţii consulare, 38, 45, 49, 58, 63-65 , 67, 70.
40, 45, 47. Statui personal 3-5, 10, 12,
dreptului de preferinţă, numai credi­
C onvenţia dela H a g a 65. 14-17, 20, 22, 26, 28-32, torii cari s’au conformat acelor con­
D ata certă 20. 35, 39, 41, 45, 46, 58, 63. ditiuni de publicitate, pot beneficiâ şi
D erogaţii 6. Statut real 19,30, 23, 36, 64.
D ivo rţ 6, 7, 8, 9, 14-16, 22, Statut teritorial 26.
opune acel drept celorlalţi creditori.
26, 28, 29, 31, 39, 41-43, S trăin i 1, 3-8, 12-17, 19, 21, Acest principiu nu este în -desacord
45, 65. 22, 26, 33-35, 37, 39-45, cu fOCMS re g it actum, căci dacă pentru
D o b ro g e a 67. 51, 54-56, 58, 62, 64.
D om iciliu 22. 29, 31, S uccesiu n i 21, 23, 32, 34,
validitatea unui act este deaiuns a se
'34,-43. — 36-38, 40, 52-55, 60, 61, conforma form alităţilor prescrise de
Dotă 57. 66, 67. legea locului unde el s’a încheiat, este
D rep t câştigat 16. S uccesiun i a b intestat 19,
D rep t de preferinţă 2. 53. nevoe^ pentru exercitarea drepturilor
D rep t internaţional 28, 30, S uccesiu n i vacan te 19. derivând din acel act, a se conforma
49, 52, 56, 66. T eritoriu străin 3,36,37,55 cu legile locului unde se execută ac­
E m an cip are 29. Testam ente 4. 5, 25, 29, 62.
Erede, vezi succesiuni. Testam ent v e rb a l 50.
tul. (Cas. I, 257/Iun. 9/71, B. p. 122).
Executări 4, 5, 11, 12. T ranzacţie 45 3. Tribunalele consulare sunt com-
Fiiiaţiun e 15, 29, 49, 54. Tratate internaţionale 12,
2--S*J!0, 38, 40, 45, 47.
petmte a pudecâ procesele civile din-
25, 50, 59. T rib u n a le consulare, 3, 4, .suPu®ii. l ° r' chiar pe teritoriul
Im obile (s t r ă in i) 20, 23, 32 27. străin lor, intru cât nu se ating prin
36, 37, 40, 55, 61, 64. T u rc i, a se vedea „O to ­
Jurisdicţiune 3, 4, 6, 8-12, m an i“ .
acea judecată interesele vreunui na­
22, 23, 27, 32, 3g;""52, T utelă 13, 34. ţio^ <1; şi aceasta rezultă din art. 13
L e g a ţiu n e 24. U rm ărire 3. şi urm. cod. civ., după care un pămân­
L e g e a lo cu lu i 2-5, 7, 9, 14, V ân zare 20, 67.
tean are facultatea să acţioneze pe
Jurisprudenţă. străinul cu care a contractat şi înain­
tea tribunalelor străine. In adevăr, ho-
1- Singura consecinţă ce rezultă din tărîrea consulatului între două per­
principiul că statutul personal urmă­ soane supuse aceleiaşi protectiuni, se
reşte persoana ori unde s’ar află, este consideră, după ficţiunea admisă în
că judecătorul român, chemat a se dreptul internaţional public, ca dată
Codul civil STATUT REAI.. STATUT PERSONAL. I'ORM.V ACTELOR Art. 2

pe teritoriul statului ce reprezintă, a- lui în care sunt făcute, principiu care


dică în tară străină. Deci curtea de se formulează prin maxima locus re­
apel, care anulează urmărirea im obi­ g ii actum şi care dobândeşte şi o mai
liară făcută în puterea hotărîrei con­ mare vigoare când străinul care con­
sulatului, pe temei că nu posedă o ho- fecţionează actul în străinătate do­
tărîre a tribunalelor române, face o reşte să’l execute în acea tară. Acest
manifestă violare a art. 374 pr. civ. şi principiu aplicându-se la toate actele
aplică greşit art. 63 pr. civ.; iar argu­ publice şi private se aplică de aseme­
mentul pentru anularea urm ărirei în nea şi la testamente. A stfel fiind, tes­
baza art. 2 c. civ. nu este fundat pen­ tamentul făcut de un străin în Româ­
tru cuvântul că, în specie, nu e vorba nia nu poate produce efectele sale în
de partagiul imobilului, ci de îm pli­ România decât numai dacă el va fi
nirea^ unei sume de bani prin punerea redactat în vreuna din form ele exte­
în vânzare a imobilului, conform cu rioare cerute de legea tării. Argum en­
dispozitiunile prescrise de legea de tul că statutul personal urmăreşte pe
procedură. (Cas. I, 457/Nov. 28/71, B. străin în tară străină şi că prin ur­
p. 393). mare străinului urmează să i se aplice
4. P rin art. 2 c. civ. se consacră prin­ legile tării sale, nu’şi poate avea apli-
cipiul de drept internaţional, admis în catiune în specie, de oarece aci nu e
general, că form a exterioară a actelor vorba despre starea civilă şi capacita­
se regulează după legile locului în tea străinului ca instantele judiciare
care sunt făcute, principiu rezumat în pământene să aibă nevoe să consulte
adagiul locus re g it actum ; de unde legile străinului, ci numai despre fo r­
rezultă, că numai astfel actul unei ma exterioară a actelor care se regu­
persoane, făcut în tară străină, poate lează de legea pământeană conform
să producă efectele sale, nu numai în art. 2 al. I I . Asemenea nu se poate
patria sa, dar şi chiar în alte tări susţine că adagiul locus re g it actum
străine, şi cu m ai mare cuvânt că ac­ este facultativ, iar nu im perativ, în
tul străinului trebue să aibă form a fata textului leg ii atât de clar şi ca­
exterioară a leg ii tă rii în care domi­ tegoric. (A pel Buc. I I I , Apr. 26/73;
cilia sau resida în momentul confec­ Dr. 36/73).
ţionării actului, dacă ’şi propune a’l 6 . Tribunalele tărei instituite pentru
execută în acea tară. Acest principiu a judeca contestatiunile dintre ro­
aplicându-se la toate actele publice şi mâni nu devin competinte a judecă
private, se aplică de asemenea şi la contestatiunile dintre străini decât în
testament sub oricare din formele cazurile anume prevăzute de lege, pre­
prevăzute de legea tă rii în care se cum când este vorba de o acţiune re­
confecţionează. Or, după acest prin­ lativă la un im obil situat în România,
cipiu, testamentul făcut de un străin conform art. 2 c. civ. R elativ la acţiu­
în România, nu poate produce efec­ nile personale legiuitorul n’a regulat
tele sale în România, şi nu poate fi va­ competinta tribunalelor române decât
labil decât numai pe cât timp el va fi în ceeace priveşte contestatiunile ivite
redactat în vreuna din formele exte­ între români şi străini. In lipsă de
rioare cerute de legea tării. Ia r art. un text pozitiv, în lipsa vreunei dis-
885 c. civ. este o exceptiune la regula pozitiuni relativă la contestatiunile
generală stabilită prin adagiul locus ce se pot iv i între străini nu putem
regit actum şi ca atare nu se poate recurge decât la regulile dreptului co­
întinde m ai departe de cazul ce pre­ mun, adică când este vorba de o ac­
vede, de permisiunea ce acordă legea ţiune personală, intentată de un străin
pământului de a testă în tară străină contra unui alt străin ,' defendorul să
în două din form ele prescrise de legea nu poate f i actionat decât înaintea ju ­
patriei, pentru form a exterioară a decătorilor săi naturali. Si. deşi după
testamentelor, când voeşte ca testa­ art. 11 străinii se bucură de aceleaşi
mentul său, să-şi producă efectele în drepturi civile ca şi rom ânii îns“ pen­
ţara sa, căci aceasta nu poate să o- tru a pătrunde în spiritul legiuitoru­
blige pe alte tări străine în care tes- lui, acest articol nu trebue a fi inter­
tatorele ar vo i să se execute testa­ pretat într’un mod izolat, ci în com-
mentul său, şi cu atât mai mult nu binatiune cu art. 13, căci dacă legiu i­
obligă tara în care s’a form at testa­ torul ar fi vo it să facă vreo deroga-
mentul, fără observarea form elor ex­ tiune regulilor comune, actor seauitvr
terioare prescrise de legea acelei tări. foru m rei, apoi atunci n’ar m ai f i avut
Deci nu e valid un testament făcut în nevoie de a acorda • românilor, sub
România şi legalizat, în ce priveşte form a unei favoare, dreptul de a ac­
iscălitura, de un consulat. (Cas. I, 425, ţiona pe străini înaintea instantelor
Dec. 1/72. B. p. 338). române. A s tfe l fiind, tribunalele sunt
5. P rin art. 2 c. civ. se consacră incompetinte de a judecă divorţul în­
principiul de drept internaţional ad­ tre doui străini. (A pel Buc. I. Iun.
mis în general că form a exterioară a 9/72. D r. 31/73).
actelor se regulează după legile locu­ 7. Dreptul de a se căsători şi de a

— 19 —
Art. 2 STATUI REAL. STATUT PERSONAJ.. FORMA
ACTEI.OB Codul civil

cere ca justiţia să se pronunţe în p ri­


vinţa cererilor ce derivă din contrac­ ţiune, adică, că acele legi ’1 vor urmă
tul de căsătorie este necontestat un numai intru atât întru cât ele nu vor
drept a v ii. Or, prin nici un articol nu atinge ordinea publică şi bunele mo-
se hotărăşte ca procesele la care ar ravu n m acel stat. Or, legiuitorul
da naştere căsătoriile dintre străini nostru, care a copiat mai în tot codul
şa nu se judece de tribunalele ţării. irancez, desigur a avut în vedere dis-
A se admite contrariul ar fi a contra­ poziţiunea de separaţiune de corp,
veni la dispoziţiunile exprese ale art. uar cu toate acestea, crezând-o con­
trarie ordinei publice şi bunelor mo-
, c-. C17- .Şi a tolera ca procesele ce ravuri, n a adoptat-o şi prin conse­
sa r isca intre străinii dom iciliaţi în
ţara şi care ar deriva din exersarea cinţa ea nu poate fi acordată de jus-
drepturilor curat civile să fie jude­ r<),îîlarlăI în tr’un mod definitiv.
cate nu de fireştii judecători ai locui- (T n b ..Ilfo v , I, Febr. 6/80, Dr. 7/80).
terilor^ acestei ţâri, ceeace ar fi a con- ■- O hotărîre dată în ţară străină
travem şi dispoziţiunilor art. 14 din nu se poate declară executorie în Ro-
constituţiune. Chiar când legiuitorul mama dacă s’a pronunţat de o auto­
roman nu ar fi acordat străinilor un ritate judecătorească necompetintă ;
drept atat de întins ca cel determinat şi chestiunea competinţei are a se ju ­
prin art. 11 c. civ., totuşi dacă părţile deca după legile ţării unde se urmă­
a r i ! consimţit a f i judecate şi divor­ reşte execuţiunea, căci chestiunea de
ţate de tribunalele române, tribunalele competinţă este o chestiune de drept
public şi în privinţa acestor chestiuni
?A r^fr -RPuter refuză de a’i judecă. nl c}- I.n\ stat suveran nu poate, fără a
(Apel, Buc. I, Dec. 15/73, D r. 5/74).
abdica la independenţa sa, să se supue
8. Obligaţiunea de a distribui justi- Icgiior unui alt stat. (Cas. I. 338/80,
l,a T1° 7 -Car'ii-+ °* CCre’ fără distinc'ţiune Oct. 20/80, B. p. 348).
de naţionalitate, constitue pentru ori- 12. E constant în drept că legile
numai 0 datorie prescrisă care servesc de bază pentru a aprecia
de dreptul ginţilor, dar încă o necesi­ competinţa nu sunt ale statului unde
tate socială ce se impune în interesul s a pronunţat o hotărîre ci ale acelui
ordinei publice, pentru ca omul, des­ unde se execută acea hotărîre, acest
tinat a avea raporturi sociale, să nu stat ne putând face abstracţiune de
ajungă a şi face justiţie singur când regulile de competinţă consacrate de
interesele _ sale ar f i lezate. Si nu propriile sale legi. Deci o persoană
exista nici o dispoziţiune prohibitivă condamnată de un tribunal străin şi
de lege care să oprească tribunalelor cu domiciliul în România, fie acea
romane de a se pronunţă asupra con­ persoană român sau străin — străinii
flictelor dintre străini ; din contra, după art. 11 bucurându-se de aceleaşi
străinii fund admişi, după art. 11 e. drepturi civile de care se bucură şi
civ., a se bucură de aceleaşi drepturi romanii — nu poate fi distrasă de la
civile ca şi naţionalii, ei sunt în drept judecătorii săi naturali, afară de vreo
Î ? .?■ reclama justiţie dela tribunalele dispoziţiune formală a leg ii române
ţ a r u m aceleaşi condiţiuni ca şi ro­ sau a vre-unui tratat internaţional.
manii. Deci tribunalele române sunt Or, o asemenea dispoziţiune sau ase­
m drept de a statuă şi asupra cererei menea tratat ne existând între Ro-
de divorţ dintre doui străini domici- mania şi Austria regula actor seouitur
forum, re i se impune în ori ce afacere
39/74) a' BUC- 1 Mai 74’ personală şi m obiliară ea aiVlicaţiune
9- Contractul de căsătorie nu are de a unui principiu de drept public intern
obiect Tmmai nişte simple drepturi roman şi observat de m ai toate legi-
private, ci el cade mai ales în dome­ slaţiumle străine. Şi o hotărîre pro­
niul ondinei publice, şi astfel chestiu­ nunţată în dispreţul acestei regule
nile relative la desfacerea căsătoriei, trebue a fi considerată ca o hotărîre
n.u fi străine de competinţa auto­ pronunţată de un tribunal incompe­
rităţilor locului unde se produc de tent după legile din România unde se
către însăşi părţile interesate sau de cere a fi executată, autorităţile ro­
una dintr’însele numai, oricare ar fi mane neputându-i recunoaşte nici o
naţionalitatea lor. Si, după art. 216 c. valoare legală, nici o forţă obligatorie.
civ., autoritatea competinte a judecă î?i aacă prin excepţiune la acest prin­
cererile de divorţ pentru cauză deter- cipiu art. 13 acordă unui român fa ­
minată, este tribunalul locului unde cultatea de a trage pe un străin îna­
părţile ’şi-au domiciliul. (Gas. II, 1 intea tribunalului român pentru înde-
Ian. 8/75. B. p. 3). plinirea^ obligaţiunilor contractate de
a *0. Deşi este stabilit în principiu că dansul in România sau în străinătate:
,e®e?ce Priveşte legile relative la rootesa contrarie nu poate fi admisă
statutul personal al unei persoane, ele fără a contraveni dreptului de suve­
îl urmăresc în orice stat s’ar stabili, ranitate internă asupra căruia repausă
nu este însă mai puţin constant că regula actor seauitur foru m rei, fără
Ja acest principiu este pusă o restric- a acorda străinilor nişte drepturi
create de legiu itor în interesul naţio­
Godul civil STATUT R EA L. STATUT PER SONA L. FORMA ACTELOR Art. 2
nalilor sâi. (A pel Buc. II, 85, Febr. alt fel stabilit şi prin art. 2 c. civ., că
12/80, D r. 12/80). statutul personal urmăreşte pe indi­
13. Tutela m inorilor străini se regu­ vid în ori-ce ţară s’ar aflâ. Or, legile
lează după legile lor naţionale în ceea relative la filiaţiune, minoritate, căsă­
ce priveşte administratiunea averei torie, sunt legi relative la starea ci­
lor de către tutor. Ast-fel, un tutor vilă, incapacitatea persoanei, cu alte
francez e în drept a intră în posesiu­ cuvinte leg i de statut personal, care
nea averei mişcătoare cuvenită mino­ urmăresc pe individ ori şi unde s’ar
rilor francezi, deşi s’ar află depusă la găsi el. A st-fel fiind, cum după legile
tribunalele române. (A p el Buc. I, 216, austriace, dacă soţii sunt de religiune
Oct. 12/81, Dr. 3/81). catolică, divorţul nu e permis, un au­
14. îm prejurarea că căsătoria între 2 striac de religiune catolică, căsătorit
catolici supuşi austriaci, domiciliaţi cu o catolică, care prin căsătoria a de­
în tară, s’a săvârşit în România, are venit austriacă, nu poate fi divorţat
efectul juridic că validitatea formală conform legei austriace, care e aplica­
a căsătoriei nu se va putea tăgădui în bilă în specie. Şi chiar dacă soţii sunt
Austria, dacă ea s’a celebrat după fo r­ născuţi şi dom iciliaţi în România, a-
mele usitate în România, form a acte­ ceasta nu constitue unul din m ijloa­
lor regulându-se după legea locului cele prevăzute de lege pentru a perde
unde ele s’âu form at (locus re git ac- sau a câştigă calitatea de cetăţean, na­
tum, art. 152 c. civ.); nu are însă cât şterea unui individ în ţară străină şi
de puţin consecinţa de a face aplica­ faptul că el locueşte în acea ţară nu
bilă legea română şi în ceea ce p ri­ atrag pierderea’ naţionalităţii ce a
veşte substanta şi efectele căsătoriei, avut-o prin naştere dela părinţii săi,
legile relativ® la capacitate şi la sta­ nici câştigarea naţionalităţii în care
tutul persoanelor urmărind pe străini s’a născut, dacă nu îndeplineşte cele-
în ori ce tară s’ar aflâ (art. 2 comb. lalate condiţiuni cerute de lege pentru
cu art. 11 c. civ.). Şi statutul perso­ naturalizare. Asemenea faptul că o
nal străin încetează de a fi aplicabil atare căsătorie s’ar fi contractat în
în România, nu când dânsul e în con-: România nu o face să fie supusă_ le­
flic t cu o lege^ de ordine publică, ci gilor române, căci acest principiu e
când dânsul e în opozitiune cu o lege aplicabil numai în ce priveşte forma
de politie şi de siguranţă (v. art. 3 al.' contractului de căsătorie, pe baza
1 c. civ. fr.), căci capacitatea şi sta­ principiului locus re g it actum, ia r în
tutul persoanelor interesează într’un ce priveşte capacitatea persoanei,
grad înalt ordinea publică şi se recu­ adică dreptul de a se căsători sau de
noaşte totuşi (art. 2 comb. cu art. 11 c. a se divorţa, se regulamenteazâ după
civ.) că chestiunile de statut şi de ca­ legea statutului personal în ori şi ce
pacitate au a se judeca după statutul
ţară ar f i individul şi sub ori şi ce
personal străin. Ia r legiuitorul român
a admis divorţul (a r t 209 c. civ.) nu form ă s’ar face actul. In fine, ori şi
pentru că credea că siguranţa Statului de ce natură ar f i contractul de căsă­
reclamă această măsură ci pentru că torie sub legile române, chiar de ar fi
presupunea că scopul moral al căsăto­ un contract pur civil, aceste legi nu
riei nu se poate atinge complect fără pot fi aplicabile străinului. (A pel Focş.
de aceasta* siguranţa unui stat ne- II, 94/Sept. 7/23, D r. 1/83).
fiind cât de puţin ameninţată, (exem­ 16. Naturalizaţiunea obţinută de un
plul A ustriei dă acestei propozitiuni străin îl face să se bucure de toate
o întărire em pirică) prin aceea că se drepturile recunoscute cetăţenilor ro­
opreşte despărţenia între catolici şi se mâni şi prin urmare şi de dreptul de
admite între necatolici. Apoi, art. 11 a cere divorţul. Ia r statutul personal
c. civ. dispune, nu că străinii sunt în al soţiei în momentul celebrărei căsă­
drept a cere totdeauna şi în toate ca­ toriei, statut care nu’i permitea de a
zurile aplicarea legei române, ci că divorţa, nu poate constitui pentru
străinii se bucură în România de ace­ dânsa un drept câştigat, dreptul so­
leaşi drepturi ca românii, şi dar, sta­ ţului de a-şi schimba naţionalitatea
tutul personal urmărind pe români în ne putând intra în comerţ şi ca atare
ori ce ţară s’ar aflâ (art. 2 c. civ.), ur­ form a obiectul unei convenţiuni. Apoi,
mează că legile concemând capacita­ în caz de conflict de legislaţiune, tr i­
tea şi statutul persoanelor urmăresc bunalele române sunt ţinute a aplica
de asemenea pe străini în România. legea română cu precădere asupra le-
A şa dar, instanţa de fond neadmiţând gislaţiunei străine. ' (Trib. Ilfo v , I I I ,
divorţul între 2 catolici ^ supuşi au­ Iun. 25/83, D r. 62/83).
striac!, dom iciliaţi în România, departe 17. Legile de statut personal al fie­
de a violă legea din contra, îi dă o cărei persoane urmăresc pe acea per­
exactă interpretare. (Cas. I I , 108/83, soană şi în ţară străină, sub singura
N ov. 18/83, B. p. 1115). restricţiune ca ele să nu fie contrarie
15. Este de principiu, principiu de acelor de ordine publică şi bunelor

— 21 —
Art. 2 S T A T l'T HI'.AI.. STATUT PERSO NAL. KOHMA ACTELOR Codul civil

m oravuri ale tării în care străinul îşi universalităţii unor asemenea bunuri
mută reşedinţa. P e baza acestui prin­ mobiliare fiind supusă legei ţârei do­
cipiu, căsătoria contractată între stră­ m iciliului proprietarului numai din
ini, în ce priveşte formele, este supusă cauza relaţiunei juridice ce există în ­
legilor lor. Deci este valabilă căsăto­ tre persoană şi această universalitate,
ria a doui supuşi austriaci celebrată urmează că ori de câte ori această re-
în România înaintea oficerului res­ laţiune juridică n’ar există, mobilele,
pectiv a cultului viito rilo r soţi. (A pel considerate atunci individualmente,
Focşani, II, 162, Dec. 19/81, D r. 24/83). nu vor mai f i guvernate de cât de le­
18. Legiuitorul român, voind a asi­ gea situaţiunei lo r actuale, căci, de şi
gură starea civilă a supuşilor săi, a statul este şi el succesor, dar n’are ace­
<‘dicta1 o pedeapsă, pentru ca celebra­ laşi titlu ca rudele defunctului, el n’are
rea religioasă a cununielor fără în­ nici o calitate de a succede, şi dacă
deplinirea prealabilă a form elor civile legea îi atribue succesiunile vacante,
să nu inducă persoanele inculte în e- aceasta o face prin aplicaţiunea prin­
roare de a crede că benedicţiunea reli­ cipiului că bunurile vacante şi fără
gioasă este suficientă pentru validita- stăpân aparţin domeniului public, care
tatea căsătoriei. O asemenea măsură principiu fiind de ordine publică face
de precauţiune, legiuitorul n’a putut-o parte din statutul real. A st-fel fiind,
luă negreşit decât pentru supuşii lui, statului român se vor atribui prin
cărora le putea impune şi form ele ci­ dreptul de desherenţă mobilele lăsate
vile ale căsătoriei, iar nici cum şi pen­ în România de un străin decedat fără
tru supuşii străini ale căror form e de succesori. P rin urmare, dacă străinul
căsătorie sunt regulate după legea ţâ­ defunct, pe lângă im obile a lăsat şi
rei lor. De altă parte, după art, 11 c. avere m obiliară în România, averea
civ., străinii se bucură în România de m obiliară deşi ar urmă a se regulă
aceleaşijdrepturi ca şi rom ânii; şi dacă de legile ţă rii defunctului, însă dacă
art. 152” c. civ., lasă a se înţelege că nu se constată legalmente că defunc­
românii se pot căsători în străinătate tul a lăsat erezi, în asemenea caz acea
cu form ele prescrise de legea noastră, avere cuvenindu-se statului român
apoi în virtutea principiului de mai prin desherenţă, urmează asemenea că
sus, caută a se admite că şi străinii autoritatea română este în drept a o
se pot căsători în România cu înde­ conserva şi administrâ. (Trib. Ilfo v ,
plinirea form elor cerute de legea lor s. vac., Aug. 27/87, D r. 64/87).
naţională, cu atât m ai mult că regula 20 . L egile cari regulează form a ex­
locus re g it aetum este facultativă pen­ terioară a actelor nu fac parte nici din
tru părţi, ia r nu obligatorie. (Cas. II, statutul real nici din statutul personal,
76/Febr. 11/85. B. p. 134). pe câtă vrem e nu au de obiect a deter­
19. Legea asupra succesiunilor ab mină nici condiţiunea juridică a bu­
intentat având de obiect dominant, de nurilor nici capacitatea persoanelor.
scop imediat şi esenţial, devoluţiunea Şi dificultăţile la cari dă loc conflic­
sau transmisiunea bunurilor, resultă tele ivite între zisele legi se rezolvă prin
că dânsa este o lege de statut real. Şi nişte consideraţi uni cu totul străine
art. 2 declară că imobilele^ posedate dinstincţiunei ambelor statute. P rin
chiar de străini şi aflătoare în cuprin­ urinare, îm prejurarea că imobilul care
sul teritoriului României sunt supuse a făcut obiectul vânzării este situat în
legilor acestei ţări, căci s’ar f i atins B ulgaria şi îm prejurarea că. părţile
independenţa şi suveranitatea naţio­ contractante sunt Bulgari, nu sunt de
nală, dacă aceste im obile ar f i fost nici o greutate pentru resolvarea con­
supuse leg ilor străine, în lipsă de con- flictului existând între legea română,
venţiune specială. A stfel fiind, trans­ care face din vânzare un contract con­
misiunea ab infestat a imobilelor sensual, şi legea bulgară, care a făcut
aflate în România şi aparţinând stră­ din acel contract un contract solemn.
inilor se regulează de legile române.— Căci e de principiu, că dificultăţile la
A rt, 2 ne supunând însă legilor române cari dă loc conflictul legilor relative
de cât imobilele din România aparţi­ la form ele exterioare ale actelor se re­
nând străinilor, exceptă virtualmente zolvă prin aplicarea regulei admisă de
mobilele (inclusio unius est alterius toate naţiunile civilizate: locus re g it
exclusio); şi aceasta este de acord cu actum, regulă care se întemeiază pe
principiile generale de drept, căci mo­ interesul ce-1 are ori ce naţiune ca su­
bilele n’au o situaţiune permanentă, puşii săi, pe* când se află în străină­
şi de aci ficţiunea de drept care le tate, să poată îndeplini cu înlesnire
consideră situate la domiciliul per­ actele vieţei civile, acte care adesea
soanei (m obilia ossibus personae in- ori nu le-ar putea îndeplini, dacă ar
hoerent). A st-fel fiind, mobilele ur­ fi nevoiţi să recurgă pentru îndepli­
mând persoana defunctului, succesiu­ nirea lor la formele actelor prescrise
nea lor ab intestat se va regulă de le­ prin legea lo r naţională. Ia r regula
gile tării lui de cujus. Insă regularea locus re g it actum se aplică la actele

— 22 —
Codul civil STATUT R EA L. STATU I' PERSONAL. FORMA ACTELOR Art. 2
autentice, ea şi la cele consensuale, şi parte adaugă: „sau în tară străină cu
nu e nici un m otiv de a distinge, fiind un rom ân“, cu alte cuvinte, când stră­
că în ambele cazuri aceeaşi necesitate inul a contractat cu un român, atunci
există ca părţile să recurgă la formele poate f i tras înaintea tribunalelor ro­
prescrise de legile locului unde con­ mâne chiar pentru obligaţiunile con­
tractează. De unde resultă că, pentru, tractate în străinătate. Deci tribuna­
a se şti dacă un contract trebue sauj lele române sunt competinte de a pro­
nu pentru validitate să fie făcut îni nunţa divorţul între doui străini ne
form a autentică, trebue aplicată legeş dom iciliaţi în ţară, dar a căror căsă­
locului facerei contractului. Deci e torie s’a contractat în ţară. (A pel Ga­
valabilă vânzarea făcută în România laţi, I, Mart. 18/89, D r. 27/89).
a unui im obil din Bulgaria printr’un 23. După art. 2 supunându-se juris-
act sub semnătură privată şi având dicţiunei leg ilor române numai imo­
dată certă, deşi după legile bulgare se bilele aflătoare în cuprinsul teritoriu­
cere form a autentică pentru validita­ lui României, chiar când ar f i pose­
tea unor atari acte. (A pel Buc. I I I , 250, date de străini, resultă că imobilele
Nov. 12/87, D r. 6/88). fac parte din statutul real, şi că prin
21. Din art. 2 resultă că imobilele urmare, prin a contrario, im o b ile le ro­
aflate în România ce fac parte dintr’o m ânilor situate afară din România
succesiune lăsată de un străin decedat rămân supuse jurisdicţiunei ţărilor
în România sau în străinătate, sunt unde sunt situate. Dreptul de juris-
exclusiv supuse leg ilor române, fie dicţiune fiind, ca şi acela al legisla-
că erezii sunt români sau străini, şi ţiunei, o emanaţiune a suveranităţii,
în asemenea caz se procede ca şi cum rezultă că şi unul ca şi celălalt nu îm ­
străinul ar f i lăsat două succesiuni brăţişează de cât întinderea teritoriu­
distincte. ( Quot sunt bona diversis lui român. A st-fel fiind, tribunalul ro­
te rrito riis obnoxia, totidem patrim o- mân nu poate ordona trim iterea suc­
nia in telligu n tu r). Ast-fel, deşi succe­ cesorilor defunctului supus român de
siunea e deschisă în tară străină, deşi cât în posesiunea im obilelor aflate în
erezii colaterali sunt străini şi după România, rămânând ca pentru cele
legea ţării lor ar avea sesina, totuşi situate în străinătate să se adreseze
ei trebue să se conforme legilor ro­ autorităţilor competinte unde sunt si­
mâne, şi ca atare urmează să ceară de tuate. (Trib. Ilfo v , I, Mart. 20/89, Dr.
la justiţie trim iterea în posesiune. 28/89).
(Trib. Ialom., 112/Mai 17/88. Dr. 44/88). 24. După art. 19 din regulamentul
22. După art. 11 străinii bucurân- de la 27 Iunie 1880, făcut în conform i­
du-se în România de aceleaşi drepturi tate cu art. 40 din legea pentru orga­
ca şi Românii, şi după art. 2 statutul nizarea ministerului afacerilor stră­
personal urmărind pe Români în ori­ ine, toate actele ce ar emana de la le-
ce ţară, s’ar află, urmează de aci că gaţiunile române din străinătate nu
legile concernând capacitatea şi starea vor fi admise ca valabile de autorită­
persoanelor urmăresc de asemenea pe ţile din ţară de cât numai după ce vor
străini în România. Ori, cum după f i vizate de ministerul afacerilor stră­
art. 216, cererea de despărţenie nu ine. Deci este nulă procura vizată nu­
poate fi intentată de cât la tribuna­ mai de legaţiunea română din ţara
lul districtului în care soţii îşi au do- unde s’a făcut procura, fără a fi v i­
micilul, şi prin urmare în totdeauna zată şi de ministerul nostru de ex­
la domiciliul soţului, de oarece, după terne. (A p el Iaşi, II, 490/Apr. 21/89, D r.
art. 98, femeea m ăritată n’are alt do­ 45/89, p. 359).
m iciliu decât acela al bărbatului său, 25. După art. 2 şi 885, form a exteri­
s’ar păreâ că tribunalele române nu oară a actelor este supusă legilor
sunt competente de a se pronunţa asu­ ţării unde se face actul, şi românul
pra divorţului între doui străini do­ aflat în ţară străină va putea testa
m iciliaţi în străinătate. Insă dacă e în form a autentică întrebuinţată în
vorba de o căsătorie contractată în locul unde se face testamentul. Ia r în­
România şi desfacerea căsătoriei fiind deplinirea form alităţilor cerute de o
de ordine publică, statutul personal legislaţiune străină pentru autentifi­
cată să se plece înaintea acestui înalţ carea unui act este o chestiune de fapt
principiu. In sprijinul acestei teorii lăsată la aprecierea instanţelor jude­
Vine art. 13 care spune că străinul, cătoreşti, căci tribunalele române^ nu
chiar când n’ar avea reşedinţă în R o­ pot fi ţinute a cunoaşte şi discută în
mânia, va putea fi tras înaintea tr i­ mod doctrinal legislaţiunea celorlalte
bunalelor române pentru îndeplinirea ţări străine. (Trib. Ilfo v , I, 110/Febr.
obligaţiunilor contractate de el în R o­ 15/89, D r. 22/89).
mânia; şi pentru că legea nu spune cu 26. Deşi legile relative la contrac­
cine contractate, e natural că a înţe­ tarea căsătoriei şi desfacerea ei fac
les că cu oricine, fie român s a u străin; parte din statutul personal care ur­
probă că aşa a înţeles, este că mai de­ măreşte pe individ în toate ţările, dar

23 —
A.rt. 2 STATUT HRAL. STATUT PERSONA!.. FORMA ACTELOR Codul civil

statutul personal n’are autoritate ab­ domiciliaţi în România, pot cere şi ob­
solută, fiin d dominat de statutul te­ ţine divorţul, măcar că legea italiană
ritorial în caşul când dreptul străin nu permite desfacerea căsătoriei.
este în opozitiune cu dreptul statului (Trib. Iaşi, I I I , Mart. 19/90, D r. 32/90).
în numele căruia judecătorii dau drep­ 29. După principiile generalmente
tate, statul având dreptul şi interesul admise în legislaţiunile europene, în­
ca legea teritorială să domine legea scrise şi de legiuitorul român în art. 2
personală a străinului. Or, legea asu­ şi 11 c. civ., legile relative la strea ci­
pra divorţului are toate caracterele vilă şi la capacitatea persoanelor ur­
unei legi care interesează ordinea pu­ măresc pe naţionali chiar când au re­
blică şi bunele m oravuri, şi statutul şedinţa în străinătate; iar pe de altă
personal ne putând să prevaleze asu­ parte, ca măsură de reciprocitate, şi
pra unei legi de ordine publică, jude­ străinii sunt urm ăriţi în ţările unde
cătorul nu este ţinut să ia în conside­ locuesc de statutul lor personal, care
rare statutul personal al soţilor, ci cuprinde dreptul de a contractă, de a
trebue să aplice legea tărei unde se dispune prin acte între v ii sau testa­
cere divorţul, el pronunţând desface­ mente, de a se căsători, de a se des­
rea căsătoriei lucrează în calitate de părţi, majoritatea, emanciparea, adop­
organ al puterei publice pentru a creea ţiunea, etc. Singura excepţiune care o
o situaţiune nouă părţilor şi, a le con­ suferă acest principiu este în caşul
feri drepturi noui, şi nu poate prin când legea personală a străinului a-
urmare lua drept călăuză altă lege de tinge ordinea publică sau bunele mo­
cât aceea a statului chiar ce repre­
ravuri ale ţării unde residă (art. 5). Şi
zintă. (T rib Ilfo v , I I I , 10 Mart. 21/90,
D r. 44/90). dacă prin legi de ordine publică, în-
27. A gen ţii diplom atici fiind compe- tr’un sens general, se înţeleg cele re­
tinţi^ să instrumenteze acte de stare lative la starea persoanelor, la capaci­
civilă pentru naţionalii lor în tara pe tatea sau incapacitatea lor, când este
lângă care sunt acreditati, asemenea vorba de a se face o derogaţiune la
acte trebuesc considerate ca valabile principiul statutului personal, expre-
pretutindeni. A stfel, este valabilă că­ siunea de „legi care interesează ordi­
sătoria efectuată în România de doui nea 'publică şi bunele m ora vuri“, nu se
supuşi austriaci dinaintea consulului poate referi de cât la cele cari decurg
lor respectiv. (Trib. Ilfo v , IV , Mart. din dreptul pu b licai din dreptul penal;
21/90. D r. 44/90). căci, într,a3SvSî% dacă i s’ar da o in-
28. Deşi după art. 2 alin. I I , legile terpertare mai întinsă, atunci excep-
relative la starea civilă şi capacitatea tiunea devenind regulă, principiul sta­
persoanelor, între cari se enumără şi tutului personal nu şi-ar mai putea
cele relative la căsătorie şi divorţ, prim i vre-o dată aplicaţiunea sa, şi
constituesc statutul personal al cuiva, ca consecinţă cetăţeanul unui stat s’ar
care statut urmăreşte pe individ în vedea silit de a-şi schimba starea sa
orice tară ar fi şi ’şi-ar avea reşe­ civilă şi capacitatea de câte ori s’ar
dinţa sau domiciliul, totuşi cineva nu strămuta cu reşedinţa dintr’o ţară în-
se mai- poate prevala de îngrădirile tr’alta, ceea ce ar face imposibilă uni­
ce ’i ar acordă statutul său personal tatea şi stabilitatea necesară statutu­
după legea nationalitătii sale, când lui personal. In ce priveşte despărţe­
aplicarea statutului său personal ar nia, dacă este necontestat că» capaci­
lo v i în legile ce interesează ordinea tatea de a contractă o căsătorie se re­
publică şi bunele m oravuri ale tării
gulează după statutul personal, este
în care se găseşte, indiferent chiar de
locul unde actul s’ar fi încheiat şi a nerational de a se admite ca desface­
rea acestei căsătorii să fie regulată
cărui sfărâmare se cere prin justitie.
de legile unei alte ţări. Nu se poate
Or, legile care cârmuesc căsătoria, cu
tot caracterul lor de legi de statut prim i distincţiunea între legătura ma­
personal, interesează ordinea publică trim onială şi capacitatea de a se că­
şi bunele m oravuri aşâ încât admite­ sători, ce o fac unii pentru cari, odată
rea sau excluderea divorţului face capacitatea recunoscută, căsătoria de­
parte integrantă din dreptul public vine un contract ordinar perfect prin
im perativ al unei naţiuni, ca manifes­ singurul consimtimânt al părţilor con­
tare vădită a principiilor religioase, tractante, ale cărui efecte sunte regu­
politice şi morale, admise în acea late prin legea ţării unde este format,
tară, încât declararea divorţului, care căci dacă efectele convenţiunei de­
interesează ordinea publică şi bunele pind exclusiv de voinţa părţilor con­
moravuri, instanta judecătorească che­ tractante, este natural de a se presu­
mată a se pronunţa asupra admiterei pune că ele s’au referit la legea ţării
sau neadmiterei divorţului nu e ti- unde domiciliază, pe când, cu toate că
nută de alte legi decât acele ale tării căsătoria este un contract, întru cât
unde procesul se judecă (le x fo ri). conţine consimţimântul părţilor, efec­
Ast-fel, doui soţi italieni, căsătoriţi şi tele sale însă nu depind de voinţa lor,

— 24 —
Codnl civil STATUT R EA L. STATUT PERSO NAL. FORMA ACTELOR Art. 2
aşa că s o ţii regulând interesele lor francezi, belgieni, germani, italieni,
private, ar pnteâ foarte bine stipula ete., şi în fine la toţi catolicii reşedinţi
eonvenţiuni matrimoniale după legile sau domiciliaţi în România, ar con­
ţării unde loc-uesc, dar n’ar depinde de stitui în acest chip o autoritate de stat
ei de a contractă o căsătorie disolubilă român, în mod cai totul anormal şi în
când legea lor personală ar prohibi di­ afară de regulele dreptului interna­
vorţul ca contrar interesului public. ţional, căci biserica catolică nu e o
Deci, întru cât ambii soţi aparţin unor persoană morală internaţională ale că­
naţiuni ale căror legi nu admit divor­ rei legi şi regulamente să fie sufici­
ţul, judecătorii români nu pot, deşi ente pentru a da forţă probantă acte­
soţii s’au căsătorit în România, modi­ lor ce le dresează dânsa. — O atare că­
fica statutul lor personal şi pronunţă sătorie im poate produce nici nn efect
o despărţenie, care, de alt-fel, n’ar pu­ putativ, căci căsătoriile isbite de o nu­
tea aveâ în ţara lor efectul de a le des­ litate absolută, ea în specie, nu pot
face căsătoria. (A pel Iaşi, I, 147/Oct. produce nici un efect putativ, cu atât
13/90, D r. 57/91). mai mult când soţii sunt statorniciţi
30. In România de la 1865 nu se re de mai m ulţi ani în România aşa că
cunoaşte nici un efect căsătoriilor re nu se pot consideră de bună credinţă
ligioase, fără a f i fost celebrate şi ci­ când se căsătoresc numai religios şi
vil dinaintea unei persoane recuno­ când nu puteau ignoră că în România
scută că poate dresă asemenea acte. căsătoria civilă e obligatorie pentru
Legiuitorul român a făcut din prin­ toţi câţi locuesc în România. (A pel
cipiul căsătoriei civile o chestiune Buc. I, 219, Dec. 11/92, D r. 11/93).
constituţională şi o chestiune de ordine 31 După art. 13, străinul nu poate
publică, fiind că art. 166 c. pen. pedep­ ii tras înaintea tribunalelor tării pen­
seşte pe ori ce preot, de ori ce cult, tru obligaţiunile contractate în Româ­
care ar celebră o căsătorie religioasă nia. Şi termenul de ,obligaţiuni“ din
înainte de a fi celebrată civil. Şi dis- art. 13 fiind general, se aplică la toate
poziţiunile de lege privitoare la ordi­ speciile de eonvenţiuni, prin urmare
nea publică şi bunele m oravuri sunt şi la contractele de căsătorie. Şi acest
impuse tuturor acelora cari se găsesc beneficiu de a chemă pe un străin aici
pe pământul României, căci alt-fel s’ar în ţară, la domiciliul reclamantului,
părea straniu pentru naţionalii noştri îl au nu numai românii, dar încă şi
să se vadă pedepsiţi pentru fapte pe străinii, de oare ce art. 11 zice că, afară
cari străinii pot să le execute în R o­ de execepţiunile anume prevăzute de
mânia în toată libertatea şi fără nici lege, străinii se bucură în ţară de
o sancţiune. Faţă dar cu aceste dispo- toate drepturile civile ea şi conaţio­
ziţiuni de lege, e imposibil ca instan­ nalii, prin urmare şi de acela prevă­
ţele judecătoreşti române să acorde zut de art. 13. Deci românca, căsătorită
vre-o valoare juridică actelor dresate în ţară cu un străin, poate intenta ac­
pe teritoriul român în dispreţul dis- ţiune de divorţ la tribunalele române.
poziţiunilor de ordine publică consa­ (A pel Buc. I, 4, Febr. 244/92, Dr. 44/93).
crate de legile ţării. Si disposiţiunea 32. A verea mobilă nu este supusă
art. 166 c. pen. nu e relativă numai la legilor române când se posedă de stră­
români, fiind că textul e general şi nu ini şi este revendicată tot de străini.
face nici o distincţiune între români In asemenea caz tribunalele române se
şi străini, şi legiuitorul penal nici că pot declară necompetente de a statuă
puteâ face o asemenea distincţiune asupra proceselor ce s’ar iv i între
fără a-şi fi nim icit singur principiul străini; ast-fel, averea m obiliară din
căsătoriei civile care voia să-l vadă o succesiune care coprinde mobile şi
respectat în România. De asemenea imobile urmează să fie regulată şi
nu este exact a se zice că aceasta ar distribuită de autorităţile lor respec­
fi o atingere a libertăţii de conştiintă tive, chiar şi în cazul când averea mo­
a străinilor, cărora legile ţărei le re­ biliară se revendică de un erede de­
cunoaşte validitatea căsătoriei numai venit român prin căsătorie, când acel
religios celebrată, fiindcă nimic nu erede nu vine cu un drept al său pro­
împiedecă pe străini în România ca, priu la sucesiune, ci ca succesor al
după eelebrarea căsătoriei lor civile, străinului care aveâ drept la acea suc­
să-şi celebreze căsătoria religioasă, cesiune. Numai averea imobiliară este
ori cum ar v o i şi înaintea ori cărui supusă legilor române. (A pel Buc. I,
preot de ori ce cult. O atare căsătorie 219/Dec. 11/92, Dr. 11/93).
săvârşită numai religios este nulă şi 33 Căsătoria celebrată în România
de nul efect, chiar dacă ar fi fost să­ de doi streini înaintea ministrului
vârşită conform leg ilor şi regulamen­ cultului lor respectiv, fără îndeplini­
telor bisericei româno-catolice, de oare rea solemnităţei civile, nu este validă
ce legile şi regulamentele bisericei ca­ la noi, şi nu poate produce efectele
tolice, aplicate fără distincţiune la sale, chiar dacă, după dreptul naţional

— 25 —
Art. 2 STATUT R EA L . STATUT PERSONAL. EORMA ACTELOR Codul civil

al părţilor, căsătoria ar fi u d contract operaţiune, totuşi, când există un exe­


religios. In asemenea caz, în lipsa ac­ cutor testamentar, numit de defunct,
tului de celebrarea căsătoriei, emanat care se găsesc la locul deschiderei suc­
dela ofiţerul competent, căsătoria nu cesiunei, ori când supuşi ai tărei sau
poate fidovedită prin posesiunea de a unei a treia puteri ar pretinde drep­
stat. (Trib. Bacău. Dr. 55/95). turi în succesiune, consulii neavând
34. Succesiunea m obiliară a unui nici un drept, pentru a termină sau
strein mort în Eomânia se regulează rezolvă acele dificultăti, în asemenea
după legile tărei sale, chiar dacă toate cazuri numai, trib. tării sunt compe-
persoanele în proces ar f i române si tinte să ia măsuri sau să judece, iar
cu toate că dânsul îşi schimbase domi­ învoirea celor doi consuli streini nu
ciliul din streinătate în Eomânia, poate aveă de efect de a ridică compe­
dacă schimbarea domiciliului originar tinta tribunalelor române. (Apel, Bu-
n^a avut nici o influentă asupra cali- ucreşti I I I , 101/901. C. Jud. 44/901).
tătei persoanei sale; şi aceasta se în­ 39. L eg ile privitoare la divorţ, fiind
tâmplă atât sub regim ul codului Ca­ de statut personal şi neinteresând or­
ragea şi al regulamentului organic, dinea publică internaţională, se aplică
c â t ş i sub noul cod civ il şi al Consti- numai naţionalilor ia r nu şi străini­
tutiunei azi în vigoare, fie vorba de lor, cari, în această privinţă, sunt
un major, fie despre un minor strein, cârmuiţi de legea lor personală. De aci
care şi-a schimbat dom iciliul la tuto­ rezultă că Tribunalele române nu pot
rele său dom iciliat în Eomânia, căci, pronunţă divorţul între doui austriaci
în toate cazurile, prin aceasta streinul catolici, întru cât, după legea aus­
n’a încetat a fi strein. (Cas. I 193/95. triacă, numai moartea poate să des­
B. p. 561).
facă căsătoria lor, şi justitia este, în
35.Legea care determină epoca ma­ asemenea caz, în drept a respinge di­
jo rită ţii unui strein în Eomânia este vorţul din oficiu, chiar dacă partea în
legea lui naitonală. Când însă străinul drept n’ar propune o asemenea excep-
din cauza unui conflict de legislaţie, tiune. (Tribunalul Iaşi I, 84/902. Drevt.
are o naţionalitate nesigură, depin­ 44/902).
zând în acelaş timp de două State di­ 40. După art. 2 din codul civ il şi dis­
ferite, nu poate^ avea în realitate o lege poziţiile tratatuliii consular încheiat
personală şi, în asemenea caz, legea cu Italia, aplicabil şi Austro-Ungariei,
dom iciliului său va determină Gestiu­ succesiunea im obiliară a unui străin
nile relative la statutul şi capacitatea se regulează după legea română, inde­
sa. (Trib. I lfo v I I I 152/900. Dr. 55/900). pendent de succesiunea sa mobiliară.
36. Transmisiunea im obilelor pe cale (Trib. Covurlui I, 90/903. Curier Jud.
de succesiune este exclusiv guvernată 25/903).
de codul civ il al tării unde imobilele 41. Statutul personal al soţilor căsă­
sunt situate, astfel că în privinţa lor toriţi într’un stat trebue să-i urmă­
se aplică statutul real. (Cas. I 82/901. rească ori unde vo r fi ei, de oarece
B. p. 222). aceia este legea sub imperiul căreia
37. Succesiunea m obiliară a unui s’au căsătorit şi sub care au înţeles a
supus elin, decedat pe teritoriul Eomâ- întemeiâ fam ilia şi a stabili raportu­
niei, se regulează după legile tarei rile dintre dânşii. A stfel, o căsătorie
sale şi ^ de autoritatea consulară de contractată în Austria, în religiunea
care atârnă. Tribunalele române nu catolică, între austriaci, după legile
sunt chemate a ’ interveni în regularea austriace, care nu admit divorţul, nu
unei asemenea succesiuni, decât a- poate fi dsefăcută prin divorţ, chiar
tunci când interesele indigenilor ar fi dacă soţii s’au stabilit în altă tară,
angajate, sau când, fiind interese de cum ar f i în România, unde divorţul
supuşi a două puteri străine, autori- există, şi chiar dacă soţul îşi pierduse
tătile acestora ar f i în conflict, sau încă înainte de căsătorie nationalita-
când averea rămasă ar fi imobiliară. austriaci, cari îşi părăsesc tara, fără
(Trib. Ilfo v I I I 334/901. D reptu l 36/901). telor dela 24 M artie 1832, naţionalii
38 Tribunalul român, la care s’a ce­ tea austriacă, căci, în virtutea decre-
rut regularea succesiunei unui supus spirit de întoarcere, după trecere de 10
elin, nu se poate dezinvesti de afacere, ani, îşi pierd naţionalitatea lor de ori­
decât numai dacă ar există o conven­ gină, fără însă a căpătă naţionalitatea
ţie consulară încheiată cu Grecia, care română unde s’au stabilit, şi se găsesc
să confere consulatului elin dreptul dar în categoria acelora, pe care doc­
de a regulă succesiunea supuşilor săi trina îi numeşte „Heimathlos“ sau
decedaţi în Eomânia. Chiar dacă s’ar „peregrinus sine certa civitate“. (Apel
invocă de autoritătile eline tratatul Iaşi II, 32/903. C. Jud. 83/903).
consular cu Italia, care dă drept con­ 42. Un locuitor pământean din R o­
sulilor de a lichida singuri succesiu­ mânia, strein de origină, chiar căsăto­
nea supuşilor lor, încetată din viată pe rit cu o streină din alt Stat, poate să
teritoriul celuilalt Stat, fără ca autori­ invoace legea tă rii în care trăeşte, în
tatea locală să intervină în această ceeace priveşte despărţenia, când ar
Codul civil STATUT RKAI.. STATUT PERSONAL. FOHMA ACTELOR Art. 2
voi să se divorţeze, căci legile tării se publică şi bunele moravuri, divorţul
aplică la toate relaţiile de drept ale nu poate fi refuzat unor străini din
tuturor locuitorilor pământeni, fie sau cauza statutului lor personal, care
nu cetăteni. Faptul că soţia supusă n’ar admite divorţul, ci numai sepa-
austriacă, de religie catolică, la con­ raţiunea de corp, pe care judecătopil
tractarea căsătoriei, ar f i continuat să român, după rigoarea principiilor n’ar
fie austriacă, nu-i dă dreptul să^ se aveâ putinţa s’o aplice. (Trib. Covur-
opună la aplicarea legilor române, lui I, 142/905, Dr. 68/905).
când soţul cere divorţul, de oarece fe- 46. Form ele cerute de lege, pentru ca
meea urmează condiţia bărbatului, minorul să facă în mod valabil un act
astfel că urmează să se aplice legea de tranzacţie, fiin d relative nu la imo­
soţului, adică legea română. (Cas. I I bil ci la capacitatea lui, aceste form a­
497/903. B. p. 1412). lită ţi sunt cele prescrise de statutul
43. După art. 54 din noul cod de pro­ personal al minorului, iar nu de legea
cedură civilă, Tribunalele române a- română. (Cas. I, 94/905. B. p. 176).
vând o competentă generală de a ju ­ 47. Nu se poate impune naţionalita­
decă toate prigonirile dintre români tea română unui străin creştin, născut
sau străini de orice natură, ele sunt în tară sub imperiul regulamentului
competente de a judecă şi acţiunea de organic şi al conventiunei din Paris,
divorţ intentată de un soţ strein con­ dacă acel străin şi-a manifestat voinţa
tra soţiei sale, dacă soţul domiciliază de a nu se lepădă de naţionalitatea pă­
în tară, fiindcă în asemenea caz soţia rinţilor săi, prin toate actele lui pu­
pârâtă n’are alt domiciliu decât acela blice. (Cas. I, 423/905. B. p . 1215).
al bărbatului său. (Apel. Buc. I, 22/904. 48. P o triv it dispoziţiunilor art. 2
D reptul 31/904). alin. I I cod. civil, chestiunile referi­
44. Regula, că statutul personal ur­ toare la starea civilă a unei persoane,
mează pe o persoană în ţară străină, sunt supuse statutului personal. (A pel
este o regulă care se impune judecă­ Buc. I I , Dr. 60/908, p. 490').
torului în caz de conflict între d iferi­ 49. După principiul de drept inter­
tele legislatiuni, afară numai când ar naţional privat, consfinţit în art. 2 din
fi contrare ordinei publice. Astfel, codul civil, starea, capacitatea, filia-
Codul C ivil austriac, prin articolele ţiunea, cum şi dovada ei, fac parte
166 şi 167, prevăzând că copilul nele­ din statutul personal şi sunt cârmuite
gitim are dreptul de a cere dela pă­ de legile naţionale.. P rin urmare, în
rin ţii săi întretinere, educaţie şi în g ri­ asemenea materie, trebue să se a p lic e
jire în proporţie cu averea lor, şi că, legea naţionalităţei aceluia ce pretinde
pentru întretinere, este mai ales obli­ un drept de judecată. (Trib. Ilfo v , I I I ,
gat tatăl, această obligaţiune alimen­ Dr. 53/909, p. 423).
tară dintre tatăl şi copilul natural, 50. După art. 2 din codul civri, form a
deşi nu este prevăzută de Codul C ivil
Român, nu constitue un ce contrariu exterioară a actelor este supusă legei
ordinei publice şi deci, poate fi invo­ locului unde actul se închee, „locus
cată şi admisă înaintea instantelor re git actum,“.
judecătoreşti române. (A pel Buc. I, Această regulă nefiind însă obliga­
223/904. C. Jud. 63/904). torie, ci facultativă, de aici resultă că
45. Legile relative la starea şi capa­ un străin, în speţă un supus otoman,,
citatea persoanelor, urmăresc pe stre­ poate face în mod valid un testament
ini în România, cum ele urmăresc pe verbal în România întru cât legea sa
români în străinătate, conform art. 2 personală permite asemenea testa­
cod. civ. Este adevărat că la acest prin­ mente si întru cât el poate testă nu
cipiu, legiuitorul nostru n’a proclamat numai după legea locului unde el se
în mod form al proibitiunea ce se gă­ găseşte, dar şi după legea sa perso­
seşte în alte legislatiuni străine, rela­ nală. (A pel Buc. IV , Dr. 64/913, p. 507).
tiv la legile de poliţie şi siguranţă, 51. Decretul regal şi cele două vo­
însă această proibiţiune trebue admisă turi ale Corpurilor Legiuitoare, con­
şi la noi, fiindcă alături de principiul stituind legea prin care un străin se
statutului personal, este un alt princi­ împământeneşte, el nu-şi poate pro­
piu de ordine superioară, necesitatea duce efectele sale decât în viitor, po­
pentru orice societate bine organizată, triv it art. 1 din codul civil, care, deşi
de a face să se respecte legile de or­ nu cuprinde un principiu de ordine
dine publică şi pentru paza bunelor constituţională, el nu poate^ fi însă
m oravuri; aceasta cu atât mai mult înlăturat decât atunci când însuşi le-
cu cât legiuitorul nostru a avut g rija guitorul dă leg ii sale un efect retroac­
de a aduce asemenea restricţiuni în tiv. (Cas. I I I , 7 Nov. 1907, B. p. 1782).
mod expres în diferite conventiuni
consulare, comerciale şi de extradi- 52. Conform dispoziţiunilor art. 2
tiune, ce a încheiat cu diferite state. din codul civ il şi principiilor de drept
Astfel, legile relative la d iv o rţ intere­ internaţional privai, averea mobilă
sând nu numai fam ilia, dar şi ordinea considerată ca u niversalitate, adică

- 27 —
Art. 2 STATUT R EA L. STATUT PKRSONAL. FORMA ACTELOR Codul civil

din punctul de vedere al transmiterei Şi gradul lor de avuţie, şi această obli­


prin moştenire, este supusă statutului gaţie materială incumbă bărbatului,
personal al defunctului. nu numai în traiul comun cu soţia,
Astfel, o' succesiune mobiliară a unui dar şi atunci când din vina şi fapta
sârb, chiar în ce priveşte averea mo­ lui soţia a fost silită să-şi părăsească
bilă din tara noastră, trebue să fie re­ domiciliul.
gulată după legea lui naţională, adică Când este vorba de o căsătorie ce­
după legea sârbă. (Cas. I, 8 Febr. 1912 lebrată în tară străină între doi su­
B. p. 215, Curier Jud. 26/1912 şi 42/912). puşi ai ţărei, se aplică principiile
53. Preferinţele ce s’ar da colatera­ dreptului internaţional privat şi re­
lilor de sex bărbătesc în tr’o moştenire gula ,locus re g iţ actvm “, după care
„ab intestat“ nu atinge nici un prin­ dovada celebrărei căsătoriei săvârşită
cipiu de ordine publică, iar dispoziţiu- conlorm^ regulelor acestei ţări, face
nile din codul civ il asupra egalităţei ca ea să fie valabilă ori unde. Dacă
in această privinţă, sunt relative la este exact cum că p otrivit principiilor
interese de ordin cu totul privat. de drept internaţional privat, tot ce se
P rin urmare, preferinţa la o succe­ reteră la starea şi capacitatea per­
siune ce s’ar da fraţilor în contra su­ soanelor urmăreşte pe streini în orice
rorilor, de o lege străină, nu atinge loc s’ar găsi ei, acest principiu însă
prin respectarea acestei legi în tara nu se aplică atunci când intră în con­
noastră, nici un principiu de ordine flict cu o dispoziţie a legilor ţărei unde
publică. (Cas. I, 8 Febr. 1912, B. p. 215, străinii se găsesc, dispoziţie care ar fi
Curier Jud. 26/912 şi 42/912). de oridne publică internaţională.
54. Dovada calităţei şi a gradului Astfel, când e vorba "de obligaţia
de rudenie a unei străine, supusă oto­ alimentară a soţilor, este evident că
mană, care pretinde o moştenire a lui legea română îşi reia tot imperiul ei,
deciijus, deschisă în tară, urmează să deşi m cauză sunt doi străini, .căci
se facă conform legei otomane, întru- dispoziţiile art. 194 şi 196 c. civ. au,
cât este vorba de o lege de statut per­ iară îndoială, caracterul de ordine pu­
sonal, care urmăreşte pe străini ori blică internaţională. (Trib. Buzău, s.
unde s ar găsi, şi întrucât această lege H , 25 M ai 1912, Curier Jud. 75/1912).
nu contravine dispoziţiunilor de or­ . . , . ce priveşte form ele extrinseci
dine publică ale legei române. şi intrinseci ale^ unui contract dotai
A stfel, conform legei otomane, filia- 1P „ . eia ln România la căsătoria unei
ţiunea dovedindu-se cu m artori, iar pe strame cu un român, trebue a se a-
de altă parte, codul Caragea, atunci pliea legea română. (Trib. Ilfo v , s. I
m vigoare, admiţând aceeaş probă şi 157/914. Curier Jud. 42/915).
Ia noi, nu poate fi vorba de violarea 58. L eg ile privitoare la m ajoritate
vreunei dispozitiuni de ordine publică ^ m in o rita te Şi genere la starea ci­
a legei române, care să excludă apli­ vilă şi capacitatea persoanelor, sunt
carea legei străine. (Cas. I, 396 din 4 legi personale alcătuind aşa zisul sta-
bb P* Curier Jud. 58/912). , personal; în privinţa acestor legi,
55. întrucât o succesiune a unui ! 1in^ su,yu§i legilor ţării lor.
străin se compune exclusiv din imo­ Ilfo v , s. I, 157/914. Curier Jud.
bile situate în România, devolutiunea 42/91.1).
acestor bunuri, prin urmare şi rezerva 59. A rt. 2 c. civ., dispunând că forma
şi cotitatea disponibilă, se determină
exterioară a actelor este supusă legi-
după legea română, conform art.2 din " tăî-‘ii unde se face actul, de aci re­
c2, J r civi! ’ care Prescrie că imobilele zultă că şi chestiunea validităţii unei
allatoare m cuprinsul teritoriului Ro­ C« P '.1 depe originalul autentic în tară
mâniei sunt supuse leg ilor române. străină are să se judece după legea
P rin urmare, când Curtea de A pel a strama.
judecat că o străină supusă turcă are P rin urmare, dacă instanta de fond
arept la rezervă după legea română,
a examinat acea legiuire şi a consta­
independent dacă după legea sa per­ tat ca nu cere nicăeri ca părţile să fie
sonală are sau nu acest drept, nu a
raţa sau citate la liberarea copiei şi
violat art. 843 din codul civil şi nici
art. 2 din codul civil. (Cas. I, 396 din 4 intru cat recurentul, care susţinea ne-
vaiabilitatea copiei, nu a dovedit că o
ce P' Curier Jud. 58/912). asemenea cerinţă este form al înscrisă
56. In afară de obligaîiunile de or­ in legea străină, în aceste împreju-
dine^ morală pe cari soţul le contrac-
teaza in momentul căsătoriei şi pe cari 11 u P ° a^e fi vorba de violarea ar
1188 c. civ. (Cas. I, No. 99, 1914: Ju-
legea let concretizează în cuvintele nspr. Rom.“, 1914, p. 262).
„credinţă ‘ şi „sprijin“ mai este şi obli­ 60 . Curtea de apel nu comite exces
gaţiunea materială de ajutor, adică de putere când decide că preferinţa
de procurarea celor necesare pentru ce s a r da fra ţilor în contra surorilor
existentă după starea socială, nevoile de o lege străină la succesiunea unui
Codul civil STATUT BEAI.. STATUT PERSONA!.. FORMA ACTELOR Art. 2
străin deschisă în România nu atinge divorţul cerut pentru m otive cari deşi
ordinea publică astfel cum rezultă din nu sunt admise de legea naţională a
legile şi moravurile din România, de părţilor, totuşi, sunt prescrise de le­
oarece o asemenea preferinţă este p ri­ gea teritorială în interesul ordinei pu­
vitoare la devoluţinnea şi ordinea suc­ blice şi moralei, soluţie conformă eu
cesorală, deci la interese de ordin cu înşişi textul şi spiritul Convenţiei de
totul privat, iar nu la organizarea fa ­ la H aga şi în special cu dispiziţiile
miliei. (Cas. I, decizia No. 293, din 16 art. 5 din acea convenţie. (Trib. Ylaşca
M ai 1914; „Jurispr. Rom “. 1914, p. 385). s. I, Jurnal 1585 din 23 Mart. 1921. Cu­
61. Dacă reguîele privitoare la pro- rier Jud. 8/922).
tecţiunea persoanei şi averei unui 6 6 . După principiile dreptului inter­
erede sunt stabilite de legea lui naţio­ naţional privat şi conform art. 2 c.
nală, ia r în caz de absenţă această civ., devoluţiunea succesiunei mobi­
lege este care va determină formele liare a unui străin este guvernată de
de urmat cu p rivire la alcătuirea or­ legea naţională a defunctului, în spe­
ganelor chemate să-l reprezinte şi să cie de legea engleză. Deşi legea en­
administreze averea absentului, în ce gleză lasă ca statutul personal al su­
priveşte însă dreptul de a dobândi, pusului său să fie cârmuit de legea do­
o rin sucesiune, imobile în România, m iciliului său, tribunalele române nu
fiind vorba de o devoluţiune de bu­ pot ţine socoteală de retrimeterea pe
nuri situate în ţară, adică de învesti­ care o face legea engleză pentru ca
rea eredelui cu un drept nou, iar nu de orice conflict de legi fiind un conflict
exercitarea unui drept aflat în patri­ de suveranităţi, legiuitorul atunci
moniul sucesibilului, se aplică legea când rezolvă asemena conflicte îşi f i ­
română, care determină modul de do­ xează competenţa sa şi defineşte lim i­
bândire a proprietăţii prin devoluţia tele propriei sale suveranităţi; de a-
bunurilor sucesorale. (A pel Buc. I, No. ceea nu e admisibil ca tribunalele ro­
119, 1915; „D reptul“ 1915, p. 514). mâne să lase legei engleze g rija de a
62. Regula „locus regit actum“ , după fix ă lim itele suveranităţii statului r o ­
spiritul legii noastre civile are un ca­ mân. (Trib. Ia ş i s. I I I , 20 Iu lie 1921.
racter obligator. P rin urmare un tes­ Pand. Rom. 1922, II, 147, Curier Jud.
tament, făcut de un străin în ţara R o­ 13/922).
mânească, după legile ţârii sale (în 67. Condiţiunile şi form ele cu cari
specie după legea grecească) nu e va­ pot fi înstrăinate imobilele aparţinând
labil, dacă atinge ordinea publică, minorilor, nu au de obiect aceste bu­
adică atunci când se pune în conflict nuri. privite ca atare, ci sunt numai
cu legile ţării Româneşti. (Trib. Gorj, măsuri de protecţie a intereselor m i­
s. I, 259 din 28 Oct. 920. Curier Jud. norilor, din cauza stării lor de inca­
4/921). pacitate. Ca atare asemenea preserip-
63. In statele cari cuprind provincii ţiuni fac parte din statutul personal
cu legislaţii proprii, starea şi capacita­ al minorilor, legea lor naţională tre­
tea persoanei se guvernează de legile buind să fie aceea care reglementează
în vigoare în provincia unde domici­ proteeţiunea ce este necesară în ra­
liază persoana. Acest principiu se a- port cu desvoltarea lor fizică, mo­
plică în urma alipirei Bucovinei unde rală, etc.
conform Decretul ui-lege 3745/918, au Aceste măsuri se rapoartă la modul
rămas în vigoare legile şi ordonanţele de organizare al fam iliei şi la dreptu­
existente înaintea alipirei. (Trib. Iaşi, rile tutorului şi deci pentru mahome­
s. I, 24 din 26 Feb. 1921. Pand. Rom. dani, cetăţeni români din Dobrogea, se
1922, II, 61). pot vinde prin bună învoială pentru
64. Succesiunea im obiliară se regu­ plata datoriilor succesiunei, de către
lează conform legei locului situaţiei, tribunalele mahomedane, bunurile i-
pe când celei m obiliare urmează a i se m obiliare ale minorilor. (Cas. I, 714,
aplica legea, naţională a defunctului, din 20 Sept. 921. Curier Jud. 23/922;
cu distincţia: când sunt privite sin­ Pand. Rom. 1923, I, 191).
gulare se aplică statutul real şi când ^ 68 - Când o procură este legalizată
sunt privite în universalitatea lor, li într’o ţară străină, de către o autori­
se aplică statutul personal. (Trib. Te­ tate a cărei adeverire este certificată
cuci 24 Ian. 921, Curier Jud. 9/921). de autorităţile superioare, form ele a-
65. In afară de m otivele leg ii naţio­ cestui act urmează regula „locus regit
nale cari fac parte din statutul lor actum“ şi există prezumţie că formele
personal, străinii pot fi divorţaţi la legei acelei ţări sunt îndeplinite.
noi pe baza m otivelor admise de le­ Că prin urmare, în speţă, din mo­
gea română, de oare ce statul străin, ment ce notarul din Zürich, a cărui
fiind singur în drept a veghea la or­ semnătură este legalizată de autorită­
dinea publică şi siguranţa sa, tribu­ ţile respective, certifică ca originală
nalele sale au căderea de a pronunţă semnătura firm ei Straub et Comp.,

— 29 —
Art. 3 liKNEGARIi ÜK D R K l’T A T K Godul civil

este de presupus, eă el a examinat 71. Cu toate că în virtutea principiu­


dacă persoana fizică, care a semnat-o lui „locus regit actum“, convenţiunile
avea cădere, apelantul, care innvoacă încheiate şi prezentate de părţi în
excepţiunea viciului procurei, ară ţi­ instantă, trebue să-şi primească efec­
nut să facă dovada excepţiunei sale, tele lor, aşa cum s’a convenit de părţi,
să probeze, cu alte cuvinte, modul cum dacă s’a respectat legea locului unde
trebuia, conform legilor din Elveţia, au fost încheiate, totuşi acele conven-
ţiuni nu m ai pot produce nici un efect
să se îndeplinească form alităţile ceea- dacă clauzele lor conţin dispoziţii cari
ee n’a făcut. calcă legile de ordine publică ale tării
De asemenea, de oarece nu s’a făcut unde se cere xecutarea lor. (Trib. com.
dovada că actul de protest al tratei, Ilfo v, s. I I , 1004 din 27 N ov. 923. Pand.
încheiat de portărelul din Zürich, nu Rom. 1924, I I I , 68. D reptul 7/924).
este dresat conform regulelor şi leg i­ 72. In procura învestită cu formele
lor locului, este de presupus că agen­ prevăzute în legile ţărei în care a fost
tul care l ’a încheiat erâ în cunoştinţă dată, este presupus. că ofieerul public
şi. s’a conformat legilor tărei sale. (C. competent, s’a convins personal şi des­
A. Bucureşti IV , dec. 25 din 24 M artie pre calitatea celui ce o semna.
1923, Jur. gen. 1923 No. 298). P rin urmare, în speţă, procura pre­
69. Pentru ca actele dresate în stră­ zentată de advocatul Societăţii in ti­
inătate de autorităţile străine, să poată mate fiin d autenficată de notarul din
fi produse înaintea instanţelor româ­ Monza (Ita lia ), iar în actul de auten­
ne, trebue ca semnătura celor ce le-a tificare se vede arătat în mod expres
dresat să fie legalizată de agenţii di­ că semnatarul procurei are dreptul a
plomatici sau consulari români, tri- semna pentru acea Societate, nu mai
meşi în străinătate şi ca semnătura este nevoe a se cere părţii nici o altă
acestora să fie apoi legalizată de M i­ dovadă în stabilirea calităţii semnata­
rului, aceasta fiin d afirm ată de nota­
nisterul de Externe, iar când actul este rul public prin actul său. (C. A. Bucu­
dresat de un consul străin în Româ­ reşti IV , dec. com. 10 din 18 Februarie
nia, semnătura acestuia trebue de ase­ 1924. Jur. Gen. 1924, No. 873, Bul. C.
menea legalizată de Ministerul de E x ­ A pel 4/924). _ 4 x
terne. (Cas. I I , 2772 din 31 Dec. 1923. 73. A se vedea : A rt. 1, nota 23; A rt.
Jur. Rom. 6/1924, Curier Jud. 9/924). 33. notele 10, 11, 12; Art. 34, notele res­
70. L eg ile de organizare bisericea­ pective; Art. 121, nota 1; A rt. 131, nota
scă ale bisericei române cât şi acele 1 ; A rt. 143, nota 10; A rt. 151, notele 12
privitoare la bunurile bisericeşti, sunt şi 14; A rt. 152, notele respective; A rt.
aplicabile chiar în afara statului ro­ 246, notele 13 şi 14; Art. 292, nota 5;
mân, comunităţilor compuse din ro­ A rt. 309, nota 7; A rt. 344, nota 6; A rt.
mâni, iar statul român are controlul 413, nota 9; A rt. 652, nota 2; A rt. 751,
de fapt al lor chiar în ţară străină. nota 17; A rt. 939, nota 2; A rt. 966, In ­
(Trib. Iaşi s. I, 29 Ian. 1923. Pand. dex şi notele respective; Art. 968, no-
Rom. 1923, III, 90). tetele respective; A rt. 970, notele 1 şi .2.

Art. 3. — Judecătorul care va refuza de a judeca, sub


cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîn­
destulătoare, va putea fi urm ărit ca culpabil de denegare de
dreptate. (Pr. civ. 305— 307; C. p. 152; Civ. Fr. 4).

Text. f r . A rt. 4. — L e juge qui refusera de juger, sous pretexte du silence


de l ’obscurité ou de l ’insuffisance de la loi, pourra être poursuivi comme coupable
de déni de justice.

Doctrină străină.

A ubry e t R a u , I, ed. 5-a, p. 188 ;


B a u d r y e t F ourcade , Des personnes, I, 237 ;
C a r r é , Compét. civ., I, 32;
Co lin e t Ca p it a n t , ed. 2-a, I, p. 38; .
Da l l o z , Rép. Déni de justice 5 urm., 18; Suppl. Déni de justice 3 urm .;
Demolombe , I, 43;
F a u s t in H é l ie , Instr. crim. VII, § 487, p. 236;
M ourlon , ed. 7-a, 1, p. 58 urm.;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 209.

— 30 —
Codul civil DENEGARE DE D R EP TA TE Art. 3

Doctrină românească.
A l e s a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 54, 58 urm.; (V. p. 430):
C a n tac u z x n o M a t e i , p. 22;
Fokeanu A le x ., Nota sub. J. Ocol. Cerna-Tulcea, 23 din 9 Iun. 1922, Pand. Rom. 1924-11-141 •
N ac u , I, p. 104 urm.

Jarisprudenţă. 5- Este admis în drept că orice ce­


rere găsită justă şi întemeiată să fie
1. O interpretare rea sau chiar ile­ admisă, dacă nu este prohibită de lege.
gală a legei nu constitue, când provine De unde rezultă că, dacă chiar obiec­
dela un judecător în exerciţiul func- tul cererei nu este prevăzut în vreo
tiunei sale, nici delict, nici crimă în dispozitiune a legei, nu urmează de
sensul art. 493 şi 494 pr. pen. şi nu este aci ca dânsa să fie şi respinsă. De ase­
calificată prin vre-o dispozitiune a co­ menea, orice contestatie ivită în rela-
dului penal ca delict sau crimă, care tiunile juridice ce au putut avea păr­
să atragă după sine pedeapsa destitu- ţile ea urmează a fi deferită instan
tiunei sau alta mai mare; căci jude­ telor judiciare, care sunt tinute a le
cătorul în aplicarea legilor, trebuind da o solutiune, bazându-se pe textele
a urmă numai conştiinţei sale ju ri­ legilor, interpretatiunea lor şi, în caz
dice, se poate ca el să^ interprete vre-o de lipsă, pe principiile de echitate.
dispozitiune din lege într’un mod care (A pel Buc. I I I , 69. Mart. 22/84, Dr.
este contrariu unor dispozitiuni a le­ 71/84).
gei sau ştiinţei dreptului, adică să o
fi interpretat într’un mod ilegal, însă 6. In principiu, instantele judecăto­
reşti sunt datoare, din moment ce sunt
asemenea interpretare rea sau chiar
ilegală nu este supusă vre-unei pena­ sezisate de vreo acţiune, să-i dea curs
şi să judece acea acţiune fără între­
lităţi, căci altfel libertatea conştiinţei
judecătorului, în aplicarea legilor, ar rupere până la fine. Acest principiu-
încetă de a mai fi. (Cas. I, 337/Oct. 9/72. sufere esceptiune în cazurile când, în
B. p. 259). cursul judeeătei procesului, s’ar iv i
circumstanţe din acelea care ar îm pie­
In fata unei antinomii dintre dis- deca ca judecătorul să se poată pro­
uozitiunile unei leg i şi dispozitiunile nunţa momentan asupra actiunei, până
constitutiei nu poate fi îndoială că ce m ai întâiu nu se vo r înlătura acele
trebuesc aplicate dispoziţiile constitu­ circumstanţe împiedecătoare la jude­
tie i în detrimentul legei, pentru că carea actiunei. Şi deşi legea nu pre­
constitutia este legea fundamentală şi vede anume asemenea circumstanţe
principală în stat după care se regu­ impedecătoare la judecarea cauzei dar
lează tot mecanismul puterilor publice ele se admit de jurisprudentă, şi cu
şi se stabileşte monarchia constituţio­ drept cuvânt legiuitorul n’a putut pre­
nală şi_ pentru că judecătorii, conform vede anume aceste circumstanţe, de
art. 107 din legea organizărei judecă­ oarece numai cu ocaziunea judecărei
toreşti, jură credinţă şi ascultare con­ unei acţiuni se potrivi diferite circum­
stitutiei. (Cas. II, 190/Sept. 24/75. B. p. stanţe care pot împedicâ judecarea
224). unui proces. De câte ori dar în cursul
3. In principiu judecătorii fondului judecărei unei afaceri se ivesc circum­
nu sunt în drept a complectă din o fi­ stanţe împedecătoare la tranşarea ace­
ciu lacunele ce pot există în concluziu- lei afaceri, şi ele fiin d lăsate la apre­
nile părţilor litigante, nici a se fondă cierea judecătorului, în asemenea ca­
pe m ijloace ce dânsele nu ar fi propus zuri judecătorul poate să se oprească
cel puţin într’un mod implicit, de oare de a judeca acţiunea, amânând-o până
ce legea nu le permite să statueze de­ ce se vor înlătura acele circumstanţe.
cât asupra punctelor cerute. Pe lângă (Apel, Focşani I 10 Mart. 1886. Dr.
aceasta, orice parte fiind liberă a re­ 37/86).
nunţă la drepturile şi m ijloacele de a- J - Nu există denegare de dreptate,
parare ce-i sunt acordate de lege, ră­
când judecătorul constată că o lege
mâne constant că judecata atât la in­ anterioară a fost abrogată prin o lege
stantele de fond cât şi înaintea curtei nouă, ci numai când el refuză de a se
de casaţie urmează să fie circumscrisă pronunţă, sub cuvânt de tăcere a le­
m conclusiunile părţilor. (Cas. sect.- gei. (Apel. Iaşi I. Dr. 80/94).
unit., 2/79, Febr. 15/79. B. p. 974).
#■ Dacă ju stiţia e obligată a face
4. Judecătorul fondului, chemat a se strictă aplicare a textelor de lege
pronunţă asupra unei contestatiuni a acolo unde sunt clare ş i' precise fără
cărei solutiune depinde de validitatea a cercetă m otivele legiuitorului, este
unui act, e dator a se pronunţa asupra tot de datoria ei ca acolo unde textele
punctului dacă, fata cu legea, actul în sunt necomplecte şi întunecoase, să le
discutiune şi contestat în form a lui complecteze şi să le interprete, punân-
este valabil sau nu. (Cas. I 359 NTov du-le în legătură şi în armonie nu nu­
16/81. B. p. 829).
mai cu principiile de drept dar şi cu

31
Art. 4-5 HOTàïURI; LEGI UE ORDINE PtïB I.lCA Codul civil

ech ita te a ca re este c o m p lim e n tu l fi- aceasta p r in t r o m t e ip ie t a ie e ^ e n s iv c .


resc a l d rep tu lu i, solu tio n â n d u -le ast- a l e g i i zisa o rd in a ra , can d red a ctiu n ea
f e l în c â t un d re p t să-şi g ă sea scă des- le g i i nu p re z in tă p n n ea in saşj un 1 « ;
le g a r e a sa în c o n fo r m ita te cu ech ita- teles lă m u r it şi c o m p lect sau canü ea
tea. (T r ib . M e h e d in ţi 3 M a rt. 1920. nu e x p r im ă 111 m o d e x a c t g â n d u l le
D r e p tu l 39/920). g iu ito r u lu i. A c e a s tă in te r p r e ta r e St*
9. P e n tr u in te r p r e ta r e a le g ilo r se p o t fa c e p r in d ou ă m o d u ri : in te rp re ta re a
p re ze n tă dou ă ip o te z e d eoseb ite : I n g r a m a tic a lă p r in a ju to r u l Iim b ei u zi-
p r im a ip o te z ă ju d e c ă to ru l în tă c e re a ta te şi a r e g u lilo r s in ta x e i şi m te rp re -
le g e i este adesea o b lig a t de a fa c e a p li- ta r e a lo g ic ă a d ic ă în te m e ia ta p e r a ţie
ca ţia e i p r in a n a lo g ie la m a te rie sau nam ent. (T r ib . F a lc iu 16 M a i 19-1. Cu
la cazu ri ce ea nu a p r e v ă z u t; el fa c e r ie r Jud. 43/921).

A r t. 4. — Este oprit judecătorului de-a se pronunţa, în hotă-


rîrile ce dă, prin cale de dispoziţiuni generale şi reglem en­
tare, asupra cauzelor ce-i sunt supuse. (Civ. 1201, 1537; C. p.
108; Civ. Fr. 5).
Text. f r . A rt. 5. — I l est défendu aux juges de prononcer par voie de
disposition générale et réglementaire sur les causes qui leur sont soumises.
Doctrină străină.
B a u d r y et F ourcade , Des personnes, I, 247, 248;
C olin e t C ap itan t, ed. 2-a, I, p. 14, 38;
D a llo z , Rép. Lois., 458 urm., 482, 517; Compét. adm. 71 urm. ; Suppl. Compet, adm.
155 urm .; L o is 432 urm., 437 urm., 448;
D emolombe , I, 109;
Hoc, I, 183, 185;
L a u r e n t , I, 258, 259, 266 urm.;
M ourlon , ed. 7-a, 1, p. 61 urm.;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 155.

Doctrina românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 54, 56 urm. ; (111, part. I, ed. 2-a, p. 805, 815);
Cantacuzino M a te i, p, 21, 22; t, ■■ -a- oîmîvio
Diogenjdb E., „ înalta Curte de Casaţie şi art. 4 dm codul c iv il1. P a g m i ju rid ice 94/1912
N acu , I, p. 104 urm.

Art. 5. — Nu se poate deroga prin convenţiuni sau dispo


zitiuni particulare, la legile, care interesează ordinea publici
s i’ bunele moravuri. (Civ. 587, 620, 702, 728, 803, 824, 839, 965
968, 1008, 1010, 1089, 1123, 1125, 1223— 1226, 1256f 1270, 1281
1339 1373, 1471, 1492, 1495, 1498, 1513, 1636, 1689, 1701, 1760
1838’; Pr. civ. 80, 109, 340, 374, 409; Com. 79, 273, 880. § 3
Leg. judec. oc. 116 ; art. 1, 2, leg. 20 Fevruarie 79 ; Leg. p. per
soanele juridice. (Mon. of. 27/1924). Art. 106. Legea asupri
propr. literare şi artistice (Mon. of. 68/923). Art. 3 al. final
L. A gra ră 124; Civ. Fr. 6).
Text. f r . A H . 6. — On ne peut déroger, par des conventions particulière
aux lois qui intéressent l ’ordre public et les bonnes mœurs.

Doctrină străină.

A ubry e t R a u , I, ed. 5-a, p. 178;


B a u d r y e t F ourcade , Des personnes, I, 268 urm. ;
C a p it a n t . De la Cause des Obligations,,p . 441 urm. ;
Co lin e t C a p it a n t , ed. 2-a, 1, p. 10, 62, 86, 626, 837; II, p. 161, 464, 606; ed. l-a, III,
13, 395.

— 32 —
Codul civil LEGI DE ORDINE PUBLICA Art. 5

D a llo z , Rép. Lois. 521 urm. ; Suppl. Lois. 440;


Demogue , I, Sources des obligations, II, pg. 541, 542;
D em olom be , I, 17;
G l a s s o n , II, pg. 261;
Hue, I, 187 urm.;
L a u r e n t , I, 47 urm. ;
M o u k lo n , ed. 7-a, I, p. 66, 67 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 290 urm.;
V a r e i l l e s Som m ières. Des lois d'ordre public et de la dérogation aux lois.
Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 223 urm.; (III, part. II, ed. 2-a, p. 8 8 ; IV, part. I, ed. 2-a-
p. 165, 187, 188, 637; IV, part. II, ed. 2-a, p. 383, 588; V, p. 514; VIII, part. I, ed.
2-a, p. 13, 14, 17, 26, 46, 130, 328 n. 1; XI, p 50;) Uroit ancien et moderne de la Rou-
manie p. 138, 191, 412; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. I, din 22 Nov. 1906. Dreptul
5/1907; Observaţie sub. Trib. Neamţ., 21 Nov. 1906. Dreptul 8/1907; Observaţie
sub. C. Apei Buc. s. III, 31 din 25 lan. 1907. Dreptul 28/1907; Observaţie sub. G. Apel
Iaşi s. I, 19 Nov. 1907. Dreptul 11/1908; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. II, 82 din
23 Iunie 1908; Dreptul 68/1908; Observaţie sub Trib. civil Audenarde (Belgia) 27 Nov.
1908; Dreptul 31/1909; Observaţie sub. Trib. civil Louviers, 16 Iunie 1899, Curier.
Jud. 25/19U0; Observaţie sub. C. Apel Iaşi s. I, 28 April 1881. Curier. Jud. 14/1901;
..Clauza de inalienabilitate cuprinsă într’o donaţie sau testament“. Curier. Jud. 72/901;
Observaţie sub Trib. Brăila s. II. 18 Mai 1901. Curier Jud. 73/1901; Observaţie sub.
Judec, ocol II, Iaşi 4115 din 27 Nov. 901. Curier Jud. 17/902; Observaţie sub. Cas Ii,
56 din 8 Febr. 902. Curier. Jud. 18/902; Observaţie sub. C. Apel Galaţi s. I, 65 din
7 Mai 1902. Curier. Jud. 25/903; Observaţie sub. Trib. Dorohoi 355 din 22 Sept. 1903.
Curier. Jud. 1/904; Observaţie sub. C. Apel laşi, s. 1, 87 din 28 Mai 1904. Curitr. Jud.
67/904. Nota sub. Trib. Paris 13 Mart. 1919. Curier. Jud. 30/vi23; Observaţie sub. Apel
Limoges 11 Sept. 920. Pand. Rom. 922, III, 146; Observaţie sub. Cas. Fr.’ 27 Mart. 922.
Pand. Rom. 1924, III. 39; Observaţie sub. Justiţia de Pace din Pont-A. Mou-son 2 Aug.
922. Pand. Rom III 80; Nota sub Trib. civ. Roma, 26 Ian. 923, Jur. Gen. 924, No. 1851;
A thanasovjci V. şi Z euceanu A . „Nulitatea actelor de înstrăinare încheiate în timpul
răsboiului cu supuşii statelor inamice“. Dreptul 23/1920;
B otez Co rn eliu . „ Ordinea publică în legile şi decretele-legi privitoare la prelungirea con-
tracttlor de închiriere“. Curier Jud. 30/922;
C antac u zin o M a t e i . pg. 62, 63, 144. 318:
D egre A le x an d r u . Scrieri Juridice, Voi. I, pg. 229 urm. ..Testamentele făcute sub o
condiţie peste putinţa sau neiertată“ ;
Dim itrescu D o re l . „Art! 409 si legile de ordine publică“. Dreptul 52, 53, 56, 60, 61, 69,
72, 77/191U;
E mm anuel E ugen Notă sub. Trib. Ilfov s. notariat 292 din 5 Nov. 920. Curier. Jud. 31/921;
G eorgean N. Observaţie sub. Trib. Dorohoi 394 din 28 Nov. 1922. Pand. Rom 1924, III, 65;
G helm egeanu M. Observaţie sub. Cass Req. 16 lan. 1923. Pand. Rom. 1923, III, 153;
H er o van u E ugen . Tratat teoretic şi practic de Procedura civilă, Voi. I, N. 21 urm.;
Hozoc D im it r ie . Notă sub. Cas. 1, 2 din 9 Febr. 1918. Pand. Rom. 1922-1-174; Nota sub.
Cas. 1,137 din 15 Febr. 1922. Pand. Rom. 1923-1-106;
I onaşcu R. T r a ia n . Notă sub. '[’rit). Ilfov, s. II com. 6 Nov. 1922. Pand. Rom. 1923-11-167;
M e it a n i G eorge (f iu ). „Despre condiţiunea ilicită, imposibilă sau contra bunelor moravuri
înscrisă într’o donaţie sau testament“. Dreptul 82/901, Dreptul 11/1902;
N acu , I, p. 108, 109; II, p. 234 urm.;
P ârvulescu G. „Condiţiunile imposibile şi ilicite puse într’un testament şi o donaţiune
Dreptul 20/1903;
P er ie ţe a n u G r . I. ( I p e r ). Notă sub. Cas. I, 898 din 2 Nov. 921. Curier. Jud. 19/922;
P olichron Dem. Notă sub. Trib. Dolj s. III, 84 din 10 Mart. 1923. Pand. Rom. 1923-11-182;
P o po vic i A t . N. N ic o lae . „ Condiţiunile ilicite, imposibile sau contrare bunelor moravuri,
anulează testamentul în care se găsesc“. Revista Critică No. 5/912;
R ădulescu S il iu . Observaţie sub. Trib. Ilfov s. III, 173 din 24 Febr. 1909. Dreptul 36/1913;
Observaţie sub. C. Apel Paris. 20 April 913. Dreptul 21/1914;
Stamhulescu N. I on . Notă sub. Cas. I ÎOM din 5 Nov. 1923. Pand. Rom. 1924-111-51;
S tătescu St . „Concluziuni“. Curier. Jud. 18/902.
IN D E X A L F A B E T IC C lauză de nerestituire 49. Condiţiune ilicită 5, 8-11,
C lauză penală 44. 18, 19, 22, 27, 28, 30, 33,
A c te bilaterale 5, 22. A sig u ra re 49. Cod civil francez 7-11, 19,' Ü7) TVJ tOj , TÖ. .
Ói J 39, 40, 45, ‘ti
37, 47, 48.
A c te unilaterale 5, 22, 26, A v e r i mănăstireşti 1. 22, 28, 33, 37, 46-48. Condiţiune im orală 8, 10,
47. B u n a credinţă 44. Cod silvic 52. 22, 23.
A c to r sequitur forum rei B u n u rile Statului 41. Com andam ent 26. Condiţiune im posibilă 8,
12, 33. C alim ach 48. Com petenţă 2, 3, 12, 13, 19, 22.
A d v o c a t 56. Capacitate 21, 31, 36. 13, 24-26, 32, 38. C o nd iţiun e rezolutorie 1.
A m an et 69. Căsătorie 20, 40, 42. Com prom is 2, 6, 15, 18, Confirm are 51
A p e l 6, 16, 25, 42. C lauză ç com prom isoriă 15, 24. Contestaţie 15, 24, 25, 38.
A r b it r i 2, 6, 12, 13, 15, 25. J 18, 24. Concesiune de farm acie 50. \ Contracte 8, 9, 13, 15, 19.

53707.— C o d u l civil adn otat.


— 33 —
Codul civil
LEGI DE ORDINE PUBLIC Ă
Art. 5
tate privată, esenţialmente alienabi^,
M o n a s t ir i 1.
20, 22,
22, 23, 28, 33 , 35,
N a ş te ri 20.
şf tocmai de aceea legea dm 1863, nu
38 49.
C o n t r a c t e d e a s ig u r a r e 49.
N a ţ io n a lit a t e -4 , 3 ., 4o. di strane nimic despre liberalitatue ta
N u lit ă ţ i 5, 7-11, 13, 1 ». 18,
C o n v e n ţ iu n i /, 10-12,14 19, 19 22. 23, 2/» 28, 33,
cute m onastirilor sub eo n ilitiu n e1'
22, 23, 25-29, 3 1 ,3 3 , 3/, 49. 4 1 , 46*48, 51, 53, ^5» iiifnrîp dp unde rezulta, nu ca acele con
C o p i l n a t u r a l 20. 56*, 66, 68. % £ sunt desfiinţate, ci
D e c l i n a t o r 26. O f i c i i d e î n c h i r i e r e 67
D e l i c t e s i l v i c e 23, o — P ă m â n t u r i r u r a le , \ e z i L e
D i v o r ţ 16, 20, 42. s e a r u r a lă .
D o l 34. P r e lu n g ir e a c o n t r a c t e lo r
Domiciliu 12, 1j>. 2 i
D o n a ţm n i 8, 19, -»» P r e s c r i p ţ i e i , 29, 35.
27, 33. I P r i m e d e a s ig u r a r e 49.
D o t ă 36. , 09 I P r o b e 17, 59.
D rep t P r o c e d u r a c i v i l a -6 .
D r e p t r o m a n 8 ,9 ,1 9 , p r o c u r o r G e n e r a l 6.
E x e c u t ă r i 8, 26
P r o p r i e t a t e 58.
I x e c u t a r i s ilite 26. | P r o r o g a r e 13, 26, .*>.
E x e c u t o r i testa m en ta ri 34.
I R a t i o n e m a t e r ia e 26, d3.
E x p r o p r ie r e 26. R a t io n e p e r s o n a e 26.
F a r m a c i e şO. I R e c u r s 6, 16, 59, 63.
V i d e i c o m is e /, 10, 11» “=-> ] R e g u l a m e n t e c o m u n a le 38.
27, 44. R e n u n ţ a r e la a.Pe l ',v ^ p^ -
R e n u n ţ a r e t a c it a 2o, 29, dună legea dreptului comun ce domina
[m o b i l e “ ! , M , 31, 36^ 43.
R e z e r v a 44. to PSm ?ul facerei liberalit&tei « u n
S e c u la r iz a r e 1.
S e r v i t u t e 58.
în c h i r i e r e , p r e lu n g ir e a
c o n tr a c te lo r 61.
S o c i e t ă ţ i 63.
S t a t u t c i v i l 20, 24.
|
2 A rb itrii aleşi de pă rţi formează

în c h ir ie r e , o f i c i i 67.
In te rp re ta re 28
S t a t u t p e i- s o M l 24, 32, . o instanţă .iiidecătorească recmioşcuta
S t a t u t r e a l 24, d -
S t r ă in i 3, 24. i „ „ p gi care şi exercita aurisaic
; 8 S u b s t it u ţ ii 7, 10-1-, IJ, ţiunea în lim itele fixate « i sub, con-
27, 44. _
S u c c e s iu n i 19, 37, 5/. diţiunile prescrise de lege. 0 i tot
^ | f a m f s u r i . o r ’ e f c e p ţ io - T e r i t o r i u 12, 13, 26. priveşte jurisdictm nile este
T e r m e n e ,- v e z i A p e l ş i.
n a le 61. , ,
L e g e a p r e lu n g ir e ! co n trac -
te lo r d e În c h irie r e 61.
b i t u f u s i f
L e e e a r u r a lă 5 3 o a . w 3 l i 33, 34, 37 , 39, 40, 43,
L e i i d e o r d in e p u b lic a
44. 46, 47, 57, 64.
58, 70. . T r a n z a c ţ i i 16,# 42, 52, 5 ■ or-Li fri pste nulă cu desavarşire ori de
L e g i i ” ‘ eJ P r ®ta tÎ 5 e 2 l ' 22.
L i b e r a l i t a ţ i 8, 19, -si» —
T r i b u n a l s tr ă in 3, U , i«>» S Î e ori partea eare a dWtişat ar ™ a
28. 33, 34, 40.
I 24, 38.
U r m ă r i r i s ilit e 26
«a beneficieze de acea clauza spre a.
L i m i n e lit is 26. V â n z a r e 26, 36, 41.
M a n d a t 12, 13. V e c h e a le g i s l a ţ i e 9.
M a r t u r i 17, 62.
M ă s u r i e x c e p ţ io n a le 61.

Jurisprudenţă. urmează a f i eonsKlera 49/Febr.


când nu ar f i existat. (Cas. 1, 49/* eu
1. Măsura secularizărei interesează 16/72, B. p. 35).
o rd in e a p u b lic ă ş i g’a ^ f i fă e u t o
d is p o z iţiu n e p r i TO^ „ î , st l r i cu cla u za
r “ ” mpetinta S “ a”r .
^ h i Î r î n T a z u l e v e n tu a l d e secula-
ca ®£ia * a v e r ilo r m o n a s tire ş ti, ^acea

f? de.
22i ? ,Când1S/p ir te prin contract a stv-
S S e a " c S fîr V fS
»S a .B U
poate opri judecarea Procesului inte
tat de acea parte nici chiar at.anei
S t W S * * * * * e oIs 1 “:
^ e dp t f u ^ t a Î % Î = e , ? n S U *
c a să isb ească şi ^ d e p o s e d e z e p e p ar_ form ată de cealalta parte. (Cas. ,

StaS «i, "coSS ” ed”SUnsU


p r ie ta te suu . ,]ă ru ite m o n a sti-
119/Apr. 13/74, B. P- 78). .

ridic C( u n l l Î w a sCauab!lateral) oonsti-

, wA ” !ţ A ^ i “
Codul civil LEGI I)E ORDINE PUBLIC A Art. 5

formaţiune. Şi codul civil, care aplică tru a întinde această proibiţiune şi la


expres acest principiu fundamental în dispoziţiunile testamentare, iar nu nu­
art. 1008 în materie de eonvenţiuni mai la eonvenţiuni, ca în legislaţiu-
(acte bilaterale), nu conţine nici o dis- nea franceză; ceea ce rezultă în mod
poziţiune derogatorie în favoarea te­ şi mai evident din suprimarea în le-
stamentelor (acte unilaterale). Testa­ gislaţiunea noastră a art. 900 c. civ.
mentul care cuprinde o clauză de ina­ francez, în care asemenea condiţiuni
lienabilitate absolută poartă în sânul se presupun ca ne-scrise, iar dispozi-
sau o condiţiune ilicită care atrage -ţiunea care le conţine rămâne va la ­
fatalmente nulitatea testamentului, de bilă fără această condiţiune care sin­
oare ce acest testament tinde sau a gură se desfiinţează. A stfel fiind, în
scoate din comerţ imobilele sau a creea legislaţiunea noastră rămâne în v i ­
din voinţă privată o incapacitate per­ goare numai textul im perativ şi ab­
manentă în dauna legatarilor. Şi alie- solut al art. 5; prin urmare un atare
nabilitatea sau inalienabilitatea- lucru­ legat este nul şi de nul efect. (A pel
rilor, precum şi incapacitatea persoa­ Buc, III/160, Iun. 25/81, D r. 59/81).
nelor sunt materii de ordine publică, ce $ ■ Principiu] consacrat de lege prin
nu pot fi modificate prin dispoziţiuni art. 1008, care isbeşte de nulitate con-
particulare; or, art. 5 prohibă expres venţiunile dependente de o condiţiune
veri ce dispoziţiuni particulare care imposibilă, imorală sau ilicită, există
ar deroga la legile de ordine publică şi la Romani, unde însă se exceptau
şi bunele moravuri. (Trib. Ilf. I I , Oct. dispoziţiunile testamentare pentru mo­
30/76, D r. 29/76). tivu l că în testament nu există de cât
• Dacă părţile stipulează că re­ o voinţă, aceea a testatorului, şi că ce­
nunţă la dreptul de a face apel sau lui în persoana căruia s’a făcut dis-
recurs în casaţie contra hotărîrei arbi­ poziţiunea neputându-i-se imputa ni­
trilor numiţi de dânsele prin actul de mic, ei decideau că atari condiţiuni să
compromis, o asemenea stipulaţiune se considere ca nescrise, iar dispozi-
cată să-şi producă efectele sale (art. ţiunea să-şi aibă valoarea ei. Codul
969 c. civ.), m ai cu seamă că însăşi le­ francez, tratând donaţiunile şi testa­
gea permite a se renunţa la apel chiar mentele în acelaşi titlu, a admis re­
înainte de a se da hotărîrea arbitri­ gula ce Rom anii aplicau dispoziţiuni-
lor (art. 344 şi 363 pr. civ.), şi nu există lor testamentare pentru toate dispozi­
nici un cuvânt pentru care o stipula­ tiunile cu titlu gratuit, chiar şi pentru
ţiune de renunţare anticipată la re­ cele între vii.* Insă această inovaţiune
curs să nu fie valabilă. Precum ordi­ găsind critică aproape unanimă între
nea publică nu este întru nimic vătă­ comentatori, să vede că legiuitorul ro­
mată prin o renunţare la recurs, fă ­ mân a vo it să coreagă aceasta şi a în ­
cută posterior de darea hotărîrei, ase­ lăturat art. 900 din codul francez, aşa
menea ea nu este cât de puţin atinsă că intenţiunea şi scopul său se vede
prin o renunţare anticipată; căci păr­ că a fost ca această chestiune să se re-
ţilor numai în interesul lor p rivat s’a solve după regulele generale şi după
acordat de lege facultatea de a recurge rigoarea principiilor, asimilând efec­
în casaţie, în vreme ce e în interesul tele condiţiunilor imposibile, imorale
general şi public că numai Ministrul sau prohibite de lege asupra liberali-
Justiţiei şi Procurorul general al tăţilor cu efectele ce produc aceleaşi
curţii de casaţie au misiunea de a de­ condiţiuni asupra contractelor. A-
nunţa casaţiei hotărîrile judecătoreşti ceasta m ai rezultă şi din principiul
contrarie cu legea. (Cas. I, 38/Febr. general, că ori ce act emanat din l i ­
5/79, B. p. 85). bera voinţă a omului nu poate să fie
7. Condiţiunea de inalienabilitatea separat de ^elementele ee’l constitue.
fondului testat, lovind în libera circu- dacă este susceptibil de execuţiune,
laţiune a bunurilor, este contrarie or- apoi în întregul lui cată să fie execu­
dinei publice, după cu m . aceasta re­ tat; şi, în adevăr, dacă se scindează
zultă, deşi în mod indirect dar evident, actul se scindează şi voinţa aceluia ce
din dispozitiunile leg ii care prohibă l’a făcut, şi ast-fel nu voinţa lu i se
substituţiunile, al căror caracter do­ execută, ci o voinţă străină. A st-fel
minant era de a împiedecă libera dis- dar, o dată stabilit acest principiu, ori
poziţiune a bunurilor în mâinile pose­ c-e liberalitate subordonată unei condi-
sorilor actuali. Or, art. 5 prohibă de a ţiuni nu poate form ă de cât un întreg
se derogă, fie prin eonvenţiuni fie prin indivizibil şi nu se poate înlătură con­
veri ce dispoziţiuni particulare, la, _le­ diţiunea fără a se scindă voinţa ace­
gile care interesează ordinea publică. lui ce a făcut liberalitatea; de alt-fel
Şi în acest art. 5, derivat din art. 6 din nu numai că nu execută voinţa lui,
codul francez, cuvintele „sau dispozi­ dar încă liberal itatea devine mai avan-
ţiuni particulare“ au fost adăogate cu tagioasă decât eră în intentiunea ace­
intenţiune de legiuitorul-rom ân pen­ luia ce a făcut-o. Ast-fel, obligaţiunea

— 35 —
LEGI 1)K ORDINE PUBL IC A Codul civil
Art. 5

pusă de testator de a nu înstrăina le­ 11. N ic i un text de lege n’a prevăzut


gatarul averea imobiliară, se consideră nulitatea absolută a testamentelor dm
o condiţiune ilegală, de oare ce scoate cauză că în conţinutul lor ar exista o
din comerţ şi isbeşte de inalienabili­ clauză ilicită; pe lângă aceasta mai
tate o porţiune a teritoriului^ pe care reese că clauzele ilicite cuprinse m
numai legiuitorul ţării este în drept corpul unui testament nu pot da loc
de a o declara ca atare; o _atare _con­ la nulitatea lo r şi din înprejurarea că
diţiune atrage nulitatea dispoziţiunei legiuitorul când a vo it să declare t e ­
testamentare ce depinde de ea, (Trib. menea nulităţi a prevăzut anume m
Brăila, M ai 21/83, D r. 59/83). a r t 803 c. civ. unde se vorbeşte des­
9. In codul civ il nu există nici un pre snbstituţiuni. Dacă art. 5 c. civ.
text de lege care să declare de nule opreşte de a se derogă prin conven­
testamentele care ar conţine o condi- ţiuni sau dispoziţiuni particulare la
ţiune ilicită, aşa precum legiuitorul legile care interesează ordinea publică
prevede în mod categoric, prin art. şi bunele m oravuri, aceste prohibi-
1008 pentru contractele sinalagmatice, ţiuni nu au sancţiune expresă la testa­
ast-fel că condiţiunea de inalienabili­ mente, ci numai la convenţiuni (art.
tate, care e contrarie legei şi ordinei 1008 c. civ.) De asemenea nu se poate
publice, şi ca atare constitue o condi- deduce nulitatea testamentului şi din
ţiune ilicită fiind că scoate din co­ îm prejurarea că legiuitorul în redac-
merţ bunurile, nu anulează testamen­ ţiunea codicelui civ il n’a reprodus şi
tul chiar în care ar fi cuprinsă, ci cată art. 900 c. civ. francez, de oare ce nuli­
a se consideră ca nescrisă, după cum tăţile sunt de drept strict şi de oare
se consideră atât în dreptul roman, ce supresiunea zisului articol din co­
cât şi în vechia legislaţiune, înainte dicele nostru se explică îndestul prin
de aplicarea codului civil, şi nulităţile inutilitatea unei dispoziţiuni care de
fiind de drept strict nu se pot aplică sine se sub înţelege, după cum pentru
prin analogie. Dacă legiuitorul român acelaşi cuvânt, se văd asemenea omise
a suprimat din codul civil art. 900 din în legea noastră art. 901 şi 902 c. civ.
codul francez, care prevede anume ca­ francez. P rin urmare în fata celor ex­
zul când condiţiunea ilicită se găseşte puse, testamentul nu poate fi afectat
în testament, aceasta a făcut-o pentru de nulitate din îm prejurarea că s a
că a vo it a suprima acea inovaţiune prevăzut într’însul o clauză care nu
din codul francez, menţinând cu mo­ este admisă de lege şi care trebue în­
dul acesta vechia noastră legislaţiune lăturată. (Cas. I, 125/Mart. 24/84, B.
şi jurisprudenţă. (A p el Focş. I, 156, p. 267; 173, M ai 12/84, B. p. 409).
12. Deşi este adevărat că ori ce per­
Dec. 12/83, D r. 24/84).
10. Dacă art. 5 pune principiul că nu soană care are domiciliu legal pe te­
se poate deroga prin dispoziţiuni par­ ritoriu l unei naţiuni devine chiar prin
ticulare la legile care interesează or­ acest fapt justiţiabil de tribunalul do­
dinea publică, apoi nu se poate deduce m iciliului său, în virtutea maximei
ca consecinţă că derogaţiunea la acest actor sequitur foru m rei, cu toate a-
principiu atrage nulitatea întregei dis- cestea această jurisdicţiune ^naturală
pozţiuni, întru cât nulităţile fiind de este o jurisdicţiune la care părţile pot
cea mai strânsă interpretare şi re­ deroga prin convenţiune. In adevăr,
strânsă aplicare, ele nu se crează prin toate legislaţiunile au permis _ per­
analogii sau omisiuni, ele nu se pot soanelor cari au liberul exerciţiu al
pronunţa de judecată de cât atunci drepturilor şi acţiunilor lor» de a sub­
când sunt prescrise form al de lege, stitui prin convenţiune tribunalului ce
precum este prescrisă la convenţiuni exercită puterea judiciară în numele
(art. 1008), precum este impusă la tes­ suveranului, un tribunal arbitrai, şi
tamente (a r t 803), pentru condiţiunea legislaţiunea noastră conţine expres
de a păstra şi a remite la o a treia acest drept în a r t 339 pr. civ. P rin ur­
persoană. S i din omisiunea de a se re­ mare, prin convenţiune se poate alege
produce în codul român dispoziţiunile un tribunal care să aparţină organi-
art. 900 din codul francez nu se poate zaţiunei judiciară a unei alte naţiuni,
deduce că legiuitorul nostru a înţeles căci în d efin itiv un atare tribunal nu
să părăsească sistemul francez, căci este decât un tribunal am itral, pen­
de ce utilitate eră la 'noi a m ai zice tru că, ca şi arbitrii particulari, jude­
prin un nou articol, că clauza ilicită când cauzele ce-i sunt voluntar su­
sau im orală este nulă la testamente, puse, nu exercită această putere în
când deja în art. 5 se dispune'în mod virtutea delegatiunei dată_ de suveran,
general că o asemenea clauză nu poate ci în virtutea mandatului ce i-a fost
avea fiinţă, dispoziţiune care la fran­ dat prin voinţa părţilor. (Trib. Brăila,
cezi nu se referă de cât la convenţiuni Sept. 8/84, D r. 83/84).
(a r t 6). (A p el Focş. I I , 58/Apr. 15/82, 13. O ri ce persoană naturală sau ci­
D r. 22/84). vilă, care are un domiciliu legal pe
Codul civil LEGI DR ORDINE PU BLIC A Art. 5

teritoriul unei puteri, devine prin a- un act lipsit de toate indicaţiunile


cest fapt chiar ju stiţiabilă de tribuna­ prescrise sub pedeapsă de nulitate
lele sale şi trebue să fie actionată în- pentru validitatea unui compromis. Pe
naintea tribunalului domiciliului său, lângă acestea, dacă se admite ca vala­
in virtutea maximei a cto r sequ itu r bilă o atare clauză, ea ar deveni ne­
fo ru m rei. P rin u rm a re' este nulă apărat de stil, în toate contractele şi
clauza prin oare părţile se supun ju ­ ar avea de efect să substitue, contrar
decăţii tribunalului arbitrai al burseL dreptului comun, în detrimentul părţi­
din Buda Pesta, căci o atare clauză nu lor, hotărîrea unor arbitrii în locul
conţine nici înfiinţarea unui trib u ­ hotărîrei unor m agistraţi instituiţi de
nal de arbitri, de oare ce tribunalele lege. (A pel Focş., I I , 164/84, Noembr.
unui stat în această calitate, judecă 15/84, D r. 10/85).
numai în funcţiunile lor publice şi le­ 16» Kegulele relative la constituirea
gale; jurisdictiunea unui tribunal de fam iliei, pe care se- întemeiază ed ifi­
arbitri este bazată pe un mandat, adică ciul societătii moderne, fiin d esenţial-
pe un titlu privat şi tribunalele pu­ mente de ordine publică, păzirea lor
blice nu pot accepta de la un particu­ cu sfinţenie este impusă membrilor i
lar vre un mandat; ele nu pot f i alese societătii, şi judecătorul are datoria I
ca arbitri, fiind-că persoanele nu sunt de a supraveghiâ exacta lor aplica- i
indicate anume şi se pot schimba din tiune şi a nu încuviinţă un singur mo­
zi în zi. E a nu conţine nici o proroga­ ment călcarea lor. Or. despărţenia, le­
ţi une, sau m ai bine zis o jurisdicţiune giuitorul o priveşte cu ochi răi, aşâ
prorogată, fiindcă prorogatiunea este că divorţul l ’a înconjurat cu multe fo r­
admisibilă numai între tribunalele a- m alităţi şi m otive de respingere, c a ,
celuiaşi stat. CJn contract prin care o să-l facă pârtilor destul de dificil. D in f
parte li ţigan tă renunţă absolut la pro- diferitele termene şi înfătişeri ce s’au
tecţiunea justiţiei statului său este cu înfiin ţat în această materie rezultă că
totul lipsit de ori-ce efect juridic. legiuitorul a înţeles a creeâ părţilor
(Trib. Brăila, Iunie 14/84, D r. 59/84). cât se poate m ai multe pedici, pentru
14. Este valabilă convenţiunea prin ca ele să poată ajunge la împăcare. Şi
care părţile stipulează o prescripţiune scurtarea termenelor ar însemnă a
mai scurtă de cât cea prevăzută de contraveni spiritului legiuitorului în
această m aterie escepţ’ onală. Acesta
lege, ea neavând nimic de contrariu
legii, căci legea nu proibă prin art. rezultă în mod neîndoelnic atât din
toate articolele relative la divorţ, cât
1838 de cât renunţările la prescripţiu- şi mai eu seamă din art. 245. unde se
nea de ordine publică, de oare ce or­ arată că chiar recursul în casaţie este
dinea publică chiar este interesată ca suspensiv de executarea hotărîrei.
procesele să ia fin it cât mai în grabă; P rin urmare, o renunţare la apel ar
ea nu e nici contrarie bunelor mora­ lo v i în spiritul dispoziţiunilor le g ii care
vuri, şi ea ori şi ce convenţiune face e de ordine publică şi s’ar lăsă oarecum
lege între părţile care au stipulat-o. părţilor dreptul de a transige şi a
(Trib. Ilf. com. 174, Mart, 10/83, D r. transportă în domeniul p rivat lucruri
57/84. r>. 427; A p el Buc. I I I , M ai 30/84, ce nu pot face obiectul convenţiunei
D r. 60/84, p. 487). părţilor. (Trib. Iaşi I, N ov. 29/85. D r.
15. Clauza prin care părţile se supun 7/85).
ta deriziunea unor arbitri aleşi de 17. O lege care interzice proba tes-1
dânsele, în caz când s’ar naşte o con- timonială din cauză că m ărturisirile
testaţiune isvorîtă din convenţiunea mincinoase ar conrupe justiţia şi ar al-
lor, trebue considerată ca nulă de câte terâ conştiinţa publică, interesează
ori nu conţine alt-ceva de cât o enun­ neapărat bunele m oravuri în cel m ai
ţare vagă, fără ca să specifice obiectul înalt grad, şi dacă prin ordine publică
contestatiunei şi să desemne numele se înţelege interesul public, apoi so­
arbitrilor. Şi deşi art. 339 pr. civ., per­ cietatea e destul de interesată a pre­
mite de a face compromis persoanelor veni procesele şi a le termină m ai re­
care dispun de dreptul lor, totuşi acest pede. Or, e suficient a ne raportă la
articol nu trebue a se luâ izolat, ca şi m otivele şi consideraţiun;le cari au
cum ar prezentă un principiu general făcut să se introducă restricţiunile şi
fără nici o restricţiune, din contra tre­ prohibitiunile admiterei probei testi­
moniale, pentru a ne convinge că dis-
bue să-l combinăm cu articolii urmă­ poziţiunile le g ii n’au fost introduse
tori şi în special cu art. 342, care dis­ numai în interesul părţilor, dar aseme­
pune categoric că compromisul trebue nea şi mai cuseamă în interesul ordi-
să desemne obiectul în litig iu şi nu­ nei şi al m oralităţii publice. Urmează
mele arbitrilor sub pedeapsă de nuli­ dar că convenţiunea prin care părţile
tate, de unde rezultă evideut că ar fi ar declară că supun proba angajamen­
a nu se ţine în seamă un text de lege telor lor la proba testimonială. în a-
formal, dacă s’ar admite ca valabil sub fară de cazurile unde legea o declară
denumirea de clauză compromisorie, admisibilă, sau când părţile intere-

— 37 —
Art. 5 I,EGI DE ORDINE PU B LIC Ă Godul civil

sâite; ín ö instanţă angajată nu se eeeace concerne donatiunile, dar, din


opun la admiterea ei, n’ar legă pe eauza form ei externe ce acordau ei
părţi, că această conventiune, conform voinţelor testamentare se depărtau
art. 5, nu e legalmente form ată şi n’ar numai în ce priveşte testamentele şi
obliga pe judecători, pe cari legiuito­ chiar art. 1172 francez şi art. 1008 ro­
rul i-a însărcinat specialmente a face m ân o consacră. In legislatiunea noa­
să se respecte prohibitiunile sale, şi stră testamentul n’a fost niciodată o-
cari ca atare trebue din oficiu a res­ biectul unei fa v o ri egale cu aceea de
pinge această probă testimonială. care se bucura la Romani, ci din contră
(Trib-, Ialom., Nov. 10/85.. D r. 9/86). constitue o eseeptiune la dreptul co­
18. Deşi conventiunile între părţi au mun, căci pentru transmisiunea bunu­
putere de lege, acest principiu însă e rilor unui defunct, succesiunea leg i­
adevărat numai pe cât timp ele au un timă are primul pas şi legea loveşte de
obiect licit. Or, competenta tribunalu­ riulităti foarte severe donatiunile şi
lui şi organizatiunea ( jurisdietiunilor testamentele (art. 821 urm. şi art. 886).
fiind de ordine publică, nu se poate Legiuitorul nostru, nu numai că n’a
derogă decât în cazurile şi conditiu- reprodus art. 900 francez, dar a şi mo­
nile determinate de lege. Astfel, deşi dificat art 5, corespunzător cu art. 6
art. 339 pr. civ. consacră facultatea francez, introducând pe lângă cuvân­
de a face compromis, dar art. 342 pr. civ. tul „c o n v e n ţiu n i“ şi pe acela „sau dis­
pronunţă nulitatea oricărui compro­ p o z itiu n i v a rtic u la re “, care nu sunt de
mis sau clauze compromisorie, care, cât donatiunile si testamentele, supu-
legând mai dinainte pe părţi prin nându-le astfel şi pe dânsele prohibi-
obligaţiunea de a compromite, nu a- tiunilor prevăzute în acest articol şi
rată obiectul litigiu lu i şi conditiunile asimilând prin urmare efectele condi-
determinate de lege. (A pel Bnc. I I I , tiunilor imposibile, imorale sau con­
trarie legei asupra liberalitătilor. cu
Sept. 11/86. D r. 8/87). efectele ce produc aceleaşi conditiuni
19» Sub legislatiunea romană eră ad­ asupra contractelor. Si ar fi surprin­
mis că conditiunea imposibilă afirm a­ zător şi neconsecinte să menţinem,
tivă impusă liberalitătilor care se fo r­ scindând şi mutilând fără un text de
mau prin consimtimântul mutual si lege expres, o liberalitate pe care dis-
care constituiau o conventiune cu ti­ punătorul însuşi a subordonat-o unor
tlul gratuit, ca şi în conventiunile eu conditiuni contrarii legei sau m oralei;
titlu l oneros,- anula întreaga dona- pr, în cazul acesta trebue a aplică prin­
ti une, pe când conditiunea imposibilă cipiile generale care o anulează cu
negativă nu împedecă validitatea do-, totul. A stfel fiind, dispozitiunea testa­
nâtiunei, ca şi a oricărei alte conven- mentară subordonată clauzei de ina­
tiuni eu titlul oneros, considerându-se lienabilitate, adică unei clauze contra­
pură şi simplă. Legislatiunea fran­ rie ’' legei, urmează ca, conform art.
ceză, după mai multe oscilatiuni, a 1008, să se declare nulă. (Trib. I lfo v I,
şters arătatele distinctiuni şi prin art. 608. Dec. 4/89. D r. 82/89).
900, depărtându-se dela principiul ge­
neral stabilit în materia obligaţiunilor 20. Din cuprinsul tuturor principiilor
cu titlul oneros, a dispus ca conditiu- de drept admise de legislatiunea ro­
nile imposibile, fie în donatiuni fie în mână rezultă că m ateria statutului ci­
testamente se vor considera ca ne­ vil, din care face parte şi statutul co­
scrise. A s tfe l fiin d starea legislatiuni- p iilo r naturali, este de ordine publică.
lor antice şi moderne, după cari legiu i­ Si din combinatiunea acestor principii
cu dispozitiunile art. 5, rezultă că ori­
torul nostru nu numai s’a orientat dar
a şi copiat, ce vom decide în legislatiu­ ce fapt, care ar p.veâ de rezul'at a sta­
nea noastră unde legiuitorul, după ce bili, suprimă sau m odifica statutul ci­
a stabilit principiul general prin art. v il trebue să fie determinat eu preci-
1008 la materia obligaţiunilor, cum că ziune de lege, şi verificarea aplicărei
asemenea conditiuni desfiinţează con- acelei leg i la faptele ce se petrec tre­
ventiunea ce depinde de dânsa, n’a bue îneredintată numai instantelor ju ­
mai reprodus art. 900 din codul fran­ decătoreşti. P rin urmare, naşterile, că­
cez ca derogatiune la acest principiu ? sătoriile, divorţurile, filiafriunile le g i­
time sau naturale, nu se stabilesc, nu
IJn act, oricare ar fi el, nu poate f i se­ se suprimă şi nici nu se pot m odifică
parat de elementele chiar care-1 con­ prin contracte particulare, de oarece
stitue, şi nu sev poate ca un act să fie ordinea publică este mai presus de
valabil când părţile sale constitutive
voinţa părţilor. (Apel, Iaşi, I I , 65/Mai
sunt nule'; or, conditiunea este unul
din elementele constitutive ale actului, 6/89. D r. 62/89).
oricare ar f i ea, şi astfel fiin d nu se 21. Conditiunea de a nu aliena, im ­
poate separa actul de conditiunea oare pusă în mod absolut şi indefinit, fără
îi este - inerentă, fără n-l schimbă cu restrictiune şi lim ită, are de rezultat
totul. Aceasta a fost recunoscut în sau'de a face bunul inalienabil sau de
tjoti timpii, căci Romanii o admiteau, â f a c e pe donatar sau legatar incapa­
ca şi.'codul civ il france?; şi,român, în bil de a aliena,; pe lângă pericolul care
Codul civiL LEGI DE ORDINE PU BLIC Ă Art. 5

ar putea rezultă din, punctul de vedere plini, apoi tot astfel poate să se în­
al economiei politice şi al creditului tâmple şi cu ocaziunea liberalitătilor
public şi privat. Or, alienabilitatea sau şi nu există nici o raţiune a se crede
inalienabilitatea bunurilor, ca şi capa­ că o asemenea temere ar putea anulă
citatea şi incapacitatea persoanelor, contractele oneroase şi nu şi liberalită-
sunt chestiuni de ordine publică cari tile făcute în modul şi conditiunile a-
nu pot fi m odificate prin dispozitiuni rătaţe. Ba încă sub form a unei dona­
particulare. P rin urmare o astfel de tiuni se poate ascunde câte odată un
conditiune este contrarie lesei. (Trib. contract sinalagmatic, şi în acest caz
Ilfov. I, 602, Dec. 4/89. D r. 82/89). cum s’ar m ai face distinctiunea între
22. Inalienabilitatea scoţând din co­ una; şi celalalt, şi ce regule ar mai tre­
merţ bunurile imobile şi lovind cu bui să fie aplicate decât cele prevăzute
modul acesta libera lor transmitere şi de art. 1008. A p o i în sistemul actualei
cireulatiune, este contra ordinei pu­ noastre legislatiuni, liberalitătile în
blice, ceeace rezultă din tot sistemul şi genere sunt p rivite într’un mod defa­
economia legilor noastre, cum şi mai vorabil, de oarece sunt înconjurate de
cu seamă din dispozitiunile speciale o mulţime de form alităti a căror omi­
ale art. 803, care prohibă substitutiu- siune atrage imediat nulitatea lor; aşa
nile, al căror caracter dominant era să că nu s’ar puteâ deduce că legiuitorul,
împedice libera dispozitiune a bunu­ părăsind deodată întreaga economie a
rilor, retinându-le în m âinile posesori­ legii, să f i vo it a trata m ai favorabil
lor lor. Or, art. 900 din codul francez, donatiunile şi legatele, pe care n’ar fi
care consideră ca neexistente conditiu- voit a le anulă, fată cu conditiunile de
nile imposibile, imorale sau ilicite re­ care ele depind, decât celelalte contracte.
lative la donatiuni şi testamente, ne- In fine, dacă prin interpretarea art. 5
fiind reprodus de legiuitorul român, s’ar părea că se creează nulităti pentru
nu se poate deduce că l’ar fi suprimat testamente şi donatiuni, ceeace este
din neprevedere şi nu l’ar f i suprimat de drept strict, trebuind să fie anume
cu voinţă, ci, din contră, văzând că el prevăzute de lege, neputându-se în-
da loc la nenumărate critice, de oare­ fiin tă de judecător, ci privind numai
ce prescriâ o inovatiune în sistemul ro­ pe legiuitor, totuşi dacă rezultă că dân­
man, căci menţinea liberalitatea făcută sul a avut intentiune ca în speţă să
considerând ca nescrisă numai condi- asimileze donatiunile şi testamentele
tiunea ilicită ce depindea de dânsa. eu celelalte conventiuni, apoi toate nu­
A suprimat acest articol şi a intro­ lităţile privitoare la unele sunt aplica­
dus dispoziţiile sale în art. 5. Aceasta bile de drept şi celorlalte şi trebue să
se confirm ă şi prin comparatiunea urmeze regula generală, cu exceptiunea
dintre art. 5 codul român cu art, deosebirilor anume prevăzute de lege
6 codul francez, în care cuvintele adăo- pentru fiecare dintr’însele. (Trib. P ra ­
gate în urmă de legiuitorul nostru hova, II, 75/Mart. 11/89. D r. 38/89).
„m u d is p o ziţiu n i p a rtic u la re “ nu se 23. O conventiune, prin care o parte
vad trecute. A stfel fiin d voinţa legiu i­ fixează însăşi valoarea despăgubirilor
torului, cu toată confuziunea ce se face şi arată modul executării acestui
între donatiuni şi testamente de o drept, se referă numai la o ordine de
parte, cari sunt contracte unilaterale, interes privat, şi nu atinge întru ni­
şi între conventiuni, cari sunt con­ mic ordinea publică. P rin nici un text
tracte sinalagmatice de altă parte, ră­ de lege nu .e proibit facultatea pentru
mâne ca toate acele conditiuni imposi­ părţi de a prevedeâ prin contract atari
bile, contrarii ordinei publice sau bu­ clauze, după cum a procedat Eforia,
nelor m oravuri, să se rezolve după re- care a evaluat mai dinainte preţul ar­
gulele generale şi după rigoarea prin­ borilor ce se vo r tăiâ din proprietatea
cipiilor la donatiuni şi testamente ea sa, determinând în acelaşi timp auto­
şi la celelalte conventiuni, făcându-se ritatea în drept de a face asemenea
în privinţa lor aplicatiunea art. 1008 şi constatare, şi modul încasării acestui
eonsiderându-se ca nule, cu tot ceeace pret. Pe cât timp cealaltă parte, aren­
depinde de dânsele. P rin urmare*, orice daşul. a prim it această clauză, ca atare
liberalitate subordonată unei condi­ e obligatoare pentru dânsul, deoarece
tiuni, formează un întreg indivizibil şi nu' contravine veri-unei dispozitiuni
nu se poate scinda voinţa celui ce a form ale a legei, nici e contrarie ordine!
făcut-o, fără de care liberalitatea să publice şi bunelor m oravuri, pentru ea;
nu devină mai avantagioasâ decât a să fie vorba de aplicarea art. 5 şi 968
fost intentiunea lui. Apoi, dacă m oti­ c. civ., relative la anularea conventiu-
vele ce au determinat pe legiu itor ca nilor prohibite de lege, sau cari intere­
Prin art. 1008 să anuleze contractele sează ordinea publică. P rin acea clauză
făcute sub conditiunea imorala, ilicită părţile conţiactante au înţeles să scu­
sau imposibilă au fost ca nu cumva, tească pe eforia proprietară de toată'
sţergându-se numai conditiunea şi lă- seria actelor de procedură .precum r
sându-se neatins contractul, partea să citatiuni, înfăţişări, expertize şi pro­
se creadă moral obligată de a o înde­ duceri de martori, pentru ca să poată
leg i de o r d in e p u b l ic a
Codul civil
Art, 5

ajunge la legitim ele sale cereri, în des­ şi în secundul caz. Dacă legiuitorul a
păgubirea daunelor suferite Prin delic­ reglementat renunţarea la dreptul de
tele silvice; şi prin ea nu s a luat aren­ apel după pronunţarea hotărîrei tr i­
daşului dreptul natural şi incontesta­ bunalului fără a menţionâ nimic des­
bil de a se adresă la justiţie, pentru a pre cazul renunţărei înaintea instanţei
începute, m otivul este că la procedura
se apăra de nedreptăţile ce ar 11 putut
să i se facă peste acea obligaţiune apelului nu puteâ edictâ o regulă ge­
luată în mod valabil şi verbal prin nerală ce nu şi-ar fi putut aveâ loc de­
cât la materia competintei; ceeace a
contractul de arendare. (Cas. 1, 49 din vo it legiuitorul este a arăta numai că
9 Febr. 90. B. p. 139). renunţarea tacită nu este admisibilă,
24. Principiu l autonomiei părţilor ci trebue făcută în mod formal. Si ar
contractante, adică al voinţei lor suve­ fi cu totul iraţional ca în materie de
rane de a reglementa raporturile din­ arbitragiu părţile să poată renunţa la
tre ele, formează una din bazele _fun­ dreptul de apel (art. 344 pr. civ.), pe
damentale ale dreptului internaţional când în materie ordinară să nu se
privat. Si întru cât părţile, fie ele de poată atribui judecătorilor, cari exer­
aceiaşi naţionalitate sau diferita, nu cită o porţiune a suveranităţii, dreptul
caută prin reglementarea intereselor de a statuă defin itiv asupra contesţa-
lor de a eluda legea lo r naţionala, a ţiunei. Pe lângă acestea, fiin d de prin­
vio la regulele statutului lor personal cipiu general că lucrurile viitoare pot
sau real, sau a stipula un act contrariu face obiectul unei convenţiuni, ca apli-
ordinei publice sau bunelor moravuri, caţiune a acestui principiu trebue a se
libera lo r voinţă formează lege m încuviinţă că o persoană să poată re­
sfera sau domeniul intereselor lor p ri­ nunţă la dreptul de apel. (A pel Buc. 1.
vate. Or, clausa compromisorie, adica 36. Dec. 10/89, D r. 7/90; A pel Buc. I I I .
faptul de a se supune unei nurisdic- 7 Febr. 16/90. D r. 20/90). ,
tiuni aleasă de părţi, în caz de conţes- 26. Procedura civilă, m dispoziţiu
tatiune între ele, nu e decât o aplica- nile sale relative la executarea silită,
tiune sau m ai bine un exerciţiu al cum şi dispoziţiunile din codul^ civil
dreptului lor inerent persoanei lor ca relative la expropriaţiunea silită, nu
cetătean sau individ. S i deşi prin art. cuprind regulele ce cârmuesc compe^
13 un străin ce nu se află cu domiciliu tinţa unui tribunal, căci din art, 495
sau cu locuinţa în România poate^ 11 pr. civ. combinat cu art. 1829 şi urm.
actionat înaintea tribunalelor Romane c. civ., nu resultă alta de cât că urmă­
pentru obligaţiunile contractate de rirea silită a unui im obil se face la
dânsul în România sau tară strai na tribunalul situaţiunei imobilului, sau
cu un Român, totuşi o asemenea dispo- la tribunalul indicat de debitor în in­
zitiune fiin d o facultate creată de le­
g iu itor într’un interes de ordin privat, terval de 5 zile de la darea comanda­
românul poate renunţa la dânsa chiar mentului, conform art. 496 pr. civ., sau
tac:t, necum printr’o învoială atribu- dacă sunt mai multe imobile puse în
tivă de jurisdictiunea unui tribunal urm ărire fiind că fac parte din una şi
străin, printr’o clausă clară şi lămu­ aceeaşi exploat-aţiune, la tribunalul în
rită. (A pel Buc. I. 35. Dec. 18/89 D r. circumscripţiunea căruia se găseşte
6/90; Trib. Covurl. N ov. 7/90, D r. 76/90; centrul exploataţiunei sau la tribuna­
Trib. Ilf. com., 577, Mart. 29/92, D r. lul unde e bunul ce prezintă cel mai
39/92). mare venit; deci articolele de la execu-
25. Dacă în vederea unei bune admi- ţiunea silită şi prin urmare art. 495 pr
nistratiuni a justiţiei, legiuitorul a civ. nu regulează de au sau nu părţile
instituit două grade de jurisd:cţune, dreptul de a prorogă competinţa_ teri
totuşi trebue a se recunoaşte că o per­ torială asigurată unui tribunal şi nic
soană ce se bucură de libera dispozi- nu cârmuesc acea competinţă sub di
tiune a drepturilor sale, pentru m otiv feritele ei aspecte. Şi tocmai din art
de celeritate şi a înlăturărei unor des- 495 pr. civ. reese că debitorul chia:
bateri înăspritoare, să poată renunţă după ce a prim it vestirea urmărirei
la dreptul de a apelă dela prim a in- în interval de 15 zile, prin voinţa s;
stantă jurisdictiunei superioare. Si unilaterală, fără a concură şi aceea ;
precum, după art, 317 pr. civ., partea creditorilor săi, designa alt tribuna
care a dat mulţumire în scris şi pe o de cât acel al situaţiunei imobilului
sentinţă nu mai are dreptul de apel, de unde reese învederat că nu e u:
deasemenea trebue a recunoaşte şi principiu imutabil şi de ordine pu
p ă rţii care voeşte a renunţă la un Ra­ blică, ca numai de cât urmărirea să s
tare drept să o poată face chiar înain­ facă la tribunalul situaţiunei imobili:
tea pronunţării hotărîrei tribunalului, lui. Ceea ce nu pot face prin conver
căci dacă legiuitorul a permis părţilor
ţiunea lo r este că nu pot să stabileasc
litigante a putea renunţă la dreptul de
apel în primul caz, ca fiin d în joc un erarchia instanţelor sau căderea lo r 1
interes de ordine privată^ necesar­ privinţa m ateriilor ce le sunt deie
mente trebue a decide în acelaşi sens rite alt fel de cât prevede legea lo r oi

40 —
Codai civil LEGI DE ORDINE PUBLICĂ. Art. 5

panică, căci legile relative la erarchia interpretare, şi prin urmare art. 1008
instantelor judecătoreşti, la m ateriile nu se poate aplica la dispoziţiunile tes­
anume ce le sunt deferite, fac parte tamentare. Deosebire între contracte
din dreptul public, din organizarea şi testamente în această privinţă, pe
statului şi nu pot fi m odificate de par­ lângă că este conformă cu toate pre­
ticulari, dreptul p rivat trebuind ;a cedentele, este şi. foarte raţională, de
cedă celui public. Şi atât e de adevărat oare_ ce contractul fiin d opera ambelor
că părţile pot de comun acord merge părţi, sancţiunea nulităţei se justifică
şi lichidă diferendul lor la alt tribu­ când ele au subordonat convenţiunea
nal competent de altfel asupra ma­ la o condiţiune contrarie legei, pe când
teriei deferite, fără ca să poată fi testamentul fiin d opera numai a testa­
vorba că prin aceasta s’ar derogă la torului, ar fi nedrept să se declare le­
un principiu de ordine publică, în cât gatul totdeauna nul pentru o condi­
dacă cine-va e dus, fără să fi convenit ţiune ilicită înscrisă în tr’un act la care
expres la aceasta, înaintea altui tribu­ legatarul nu a luat nici o parte şi de
nal de cât al domiciliului său când e care nu are poate nici cunoştinţă. Pe
vorba de acţiuni personale, sau al si- de altă parte, lipsa unei dispoziţiuni
tuaţiunei când e vorba de acţiuni ca aceea a art. 900 francez, lasă jude­
imobiliare, şi dacă nu propune in­ cătorului o latitudine pe care nu o
competenta teritorială in lim in e litis, lasă legea franceză, şi care-i permite
asemănat art. 108 procedura civilă., ca făcând să se respecte prohibiţiunile
înainte de ori ce excepţiune sau apă­
rare în fond, este considerat de lege legei să poată ţine în acelaşi timp
că a renunţat la decimatorul de incom­ seamă şi de intenţiunea probabilă a
petenţă teritorială şi tribunalul incom­ testatorului, care este fundamentul
petent din pricina teritoriului, devine dispoziţiunilor testamentare. P rin ur­
competent chiar dacă pârâtul în urmă mare, el poate, declarând ca nescrise
ar mai propune această incompetentă. condiţiunile ilicite, să menţină legatul
Deci părţile pot conveni ca un imobil ca pur şi simplu atunci când din na­
ipotecat să fie vândut la alt tribunal, tura şi din term enii dispoziţiunii ar
de cât la acel al situaţiunei lui. (Trib. rezultă că cauza determinantă a acelei
Iaşi, I I I , 225. Oct. 10/90, D r. 70/90). dispoziţiuni a fost liberalitatea iar nu
27. Condiţiunea ilicită nu poate să condiţiunea, şi să anuleze totul atunci
anuleze un testainent, căci dacă în când ar fi convins că ceea ce a pre­
ceea ce priveşte convenţiunile avem dominat în intenţiunea testatorului a
art. 1008, care prescrie că condiţiunea fost îndeplinirea condiţiunei, liberali­
oprită de lege este nulă şi desfiinţează tatea ne fiin d de cât un mijloc, pentru
şi convenţiunea ce depinde de dânsa, a^ ajunge la îndeplinirea ei. şi ne pu-
nu avem însă nici un articol care să tându-se prin urmare menţine fără
declare testamentele <pule când cuprind dânsa, de cât nesocotind cu totul vo­
o condiţiune ilicită. Şi dacă legiuito­ inţa testatorului. (A p el Buc. I I I , 20,
Febr. 7/91, D r. 17/91).
rul, prin art, 5, zice că nu se poate de­
29. In interesul ordinei sociale, le­
rogă prin eonvenţiuni sau dispoziţiuni
giuitorul a stabilit prescripţiunea care
particulare la legile care interesează se cuvine jspre a întâmpină procesele
ordinea publică, nu spune în ceea ce cari ar fi inevitabile dacă acţiunile nu
priveşte testamentele şi donaţiunile ar aveâ nici un termen, ceea ce l’a con­
care este sancţiunea când părţile au dus să^ stabilească diferite termene în
derogat de la aceste legi, după cum baza eărorş şi în anume condiţiuni să
spune în ceea ce priveşte convenţiunile se poată ajunge la câştigare de drep­
şi după cum decide şi prin art. 808 în turi sau liberare de obligaţiuni. Şi
ce priveşte testamentele cari conţin o pentru^ a ajunge la acest scop legiu ito­
substituţiune fideicomisară. (Trib. Ilf. rul prin art, 1838 a interzis părţilor
I. 533, Oct. 30/90, D r. 1/91).
dreptul de a renunţă la preseripţiune
28. D in combinaţiunea art, 5 eu 1008, înainte de a fi împlinită, ceea ce în­
şi din lipsa unei dispoziţiuni form ale semnează că părţile prin convenţiunile
ca aceea a art, 900 din codul francez, lor nu pot să renunţe la o prescrip-
rezultă: 1) că prohibiţiunea cuprinsă ţiune sau să lungească termenul fix at
in art. 5 are ea sancţiune în conven- de legiuitor, căci alt-fel această clauză
tiuni nulitatea contractului făcut sub ar deveni comună în ori ce conven-
o condiţiune ilicită; 2) că în ceea ce ţiune, şi prin urmare acţiunile nu ar
priveşte testamentele legiuitorul nu a aveâ nici o dată termen. Şi dacă se
pus aceeaşi sancţiune, dar nici nu a înţelege cauza pentru care sunt inter­
admis ca dispoziţiune de lege şterge­ zise convenţiunile de renunţări la o
rea condiţiunei ilicite şi menţinerea preseripţiune sau de prelungirea ter­
dispoziţiunei ca pură şi simplă în toate menului, nu se poate vedea însă ra ­
cazurile. Şi dispoziţiunile privitoare la ţiunea pentru care ar f i interzis păr­
nulităţi nu se pot întinde pe cale de ţilor dreptul de a-şi creeâ o prescrip-

— 41 —
Art. 5 LEGI DE ORDINE l ’ U B U C Ă Codul civil

ţiune '-convenţională mai scurtă de eât eu titul gratuit. In afară de aceasta,


cea legală, căci o asemenea conven- complectarea art. 5 prin adăugarea
ţiune departe de a creeâ dificultăţi pe cuvintelor că „şi p rin d is p oziţiu n i p ar­
cari legiutorul a voit să le evite, m i­ ticu la re nu se poate d erogă la le g ile
litează în favoarea raţiunei prescrip- de ord in e p u b lică “ , această schimbare
■ţiunei căci scurtează termenele acţiu­ a árt. 5 n’ar avea absolut nici un sens,
nilor, şi prin urmare fixează mai cu­ nu s’ar putea explica în nici un fel
rând drepturile părţilor. (Trib. Ilf. dacă n\i i-am da înţelesul că legiuito­
com., 83, Ian. 25/91, D r. 50/91). rul prin aceste cuvinte a voit să v i­
30. N ici o lege nu declară form al ea zeze donaţiunile şi testamentele pe
o condiţiune ilicită clauza de inaliena­ care le-a asimilat cu convenţiunile în
bilitate. Şi dacă se admite de jurispru- cazul când ele ar conţine condiţiuni
de-nţă că inalienabilitatea este o clauză ilicite sau imorale. P e de altă parte,
ilicită, aceasta e numai pentru că este constant fiind că atât în convenţiuni
în opoziţiune cu legea fundamentală cât şi în testamente, şi m ai cu seamă
a economiei politice, care cere libera în acestea, judecătorului, nu-i e per­
mis de a altera sau scinda voinţa au­
circulaţiune a bunurilor, şi prin ur­
mare numai pentru, că este contrarie torului actului, şi în legea noastră ne­
existând excepţiunea form ală din ar­
interesului general, ordinei publice. ticolul 900 francez, ar fi a ne depărta
Insă dacă inalienabilitatea e stipulată cu totul de această regulă fundamen­
pentru un interes general, pentru a tală când am admite că judecata poate
form ă un fond unui spital şi a veni scinda o dispoziţiune testamentară,
ast-fel în ajutorul umanitătei, nu mai anulând condiţiunea ilicită sau imo­
poate fi o clauză contrarie vre unei rală şi menţinând restul dispoziţiu-
legi şi prin urmare ilicită. (Trib. Ilf. nei. A se admite sistemul contrariu, ar
I, 583, Oet. 30/90, D r. 1/91). fi a se călca mai totdeauna şi voinţa
31. Clauza de neînstrăinare având testatorului, de oare ce condiţiunea
drept rezultat de a scoate din circula­ într’un legat constitue fiin ţa chiar a
tiune imobilul, fi© că ar fi privită ca legatului, ea formează un tot indivi­
având de efect o disponibilitate a imo­ zibil cu dispoziţiunea principală, şi
bilului, fie că s’ar consideră ca dând sub pedeapsă de a cădeâ în arbitrai
naştere la o incapacitate pentru lega­ nu-i poate fi permis judecătorului dc
tar, de a înstrăina imobilul, este în aprecia şi a decide dacă condiţiunea s
ori ce caz contrarie interesului gene­ fost sau nu cauza impulsivă şi deter­
ral şi ordinei publice, şi prin urmare minantă pentru testator. Obiecţiunet
nu poate fi menţinută în dispoziţiu- ce se va face în contra acestui sisten:
nea testamentară. (A p el Buc. I I I , 20, pe cuvântul eă în testamente e o sin
Febr. 7/91, D r. 17/91). gură voinţă care dictează, pe când îi
;32. Este de principiu în dreptul in­ contracte e un ccfcicurs de voinţe, şi ce
ternaţional privat că convenţiunile prin urmare legatarii fiind în totdea
sunt cârmuite de legea aceea căreia .una de bună credinţă, ei ar m erită ma
părţile au înţeles să se sti pună, fie ele multă indulgenţă, această obiecţium
de aceeaşi naţionalitate sau de naţio­ este cu totul nefundată, de oare ce pi
nalităţi diferite, căci prin acea alegere lângă că buna credinţă a legatarului
a unei jurisdicţiuni alta de cât aceea nu poate influenţa asupra legatului
a părţilor, nu se violează regulele sta­ apoi când e chestiune de indulgenţă
tutului lor personal sau real, nici se mai mult interes m erită moştenitori
stipulează ceva eontrariu ordinei pu­ legali şi de sânge de cât un legata
blice sau bunelor moravuri. (A pel Ga­ care ar prim i un legat eu condiţiun
la ţi, I I , 9/Febr. 25/91, D r. 30/91). ilicite sau imorale, condiţiuni pe car
• 33. Suprimarea art. 900 francez, care •în urmă, dacă i s’ar da legatul, pentri
dispune că în testamente clauza ilicită recunoştinţă către testator poate le ai
se consideră ca nescrisă, în fata istori­ îndeplini în întregul lor. In fine pi
cului acestui articol, în faţa criticelor nedrept se mai susţine că art. 5 nu a
nenumărate ce i se făceau de aproape avea sancţiune, de oare ce din modn
-întreaga doctrină franceză, şi în fata im perativ cum se exprim ă acest arti
regulei admisă că în convenţiuni con­ col, şi prin faptul că el vizează interes
diţiunea ilicită atrage nulitatea între- de ordine generală, reesé îndestul că é
gei eorivenţiiiiii, această suprimare în conţine în sine însuşi şi în mod vii
legea noastră nu se poate explica în tual sancţiunea nulităţei, şi a se decid*
mod" mai plauzabil de cât în sensul că alt-fel, ar fi a se permite condiţiur
legiu itoru l nostru a vo it să părăsea­ imorale şi contrarii siguranţei soci<
scă sistemul francez, să admită siste- tăţei şi ordinei publice, şi în lipsă d
-mul“ preconizat de doctrină şi intrând sancţiunâ ar trebui să se zică eă nu s
în dreptul comun; să şteargă diferenţa poate anulâ nici chiar acele condiţiui
dintre actele cu titlu oneros şi cele imorale dintr’iin legat. Deci e- nul li
Codul civil I;EGI DE ORDINE PU BLIC Ă Art. S

gatul care conţine o condiţiune ilicită. care de sine se sub-înţelege. (Trib.


(Apel Buc. I, 14, Ian. 16/92, D r. 27/92). Buzău, Dec. 19/92, .C u rieru l ■ ju d ic ia r
34. Dispoziţiunea testatorului prin .38/93).
care dispensează pe executorii testa­ 38. Judecata în sine nu este altceva
mentari de a da compt de gestiunea de cât un contract al părţilor litîgante
lor, ne fiind nici contra ordine! pu­ care supun afacerea în contestaţiune
blice, nici contra bunelor moravuri, la soluţiUnea instanţelor legal consti­
cată a se respecta; cu atât mai mult tuite; de aci dreptul părţilor a cere de
cu cât testatorul care putea legă exe­ a se judecă înaintea judecătorilor fon­
cutorului testamentar reliquatul ges- dului, a competinţei, a jurisdicţiunei,
ti unei sale, poate de sigur să facă mai etc., precum şi. dreptul de a prorogă
puţin, să-l dispenseze de a presintă instanţa voluntar sau .fbrţat, expres
corupturi, afară numai când va exista sau tacit. Principiul admis de legiu i­
doi vădit din parte-i. (Trib. Ilf. I, 264, torul român in art. 65 pr. civ. că p ă r­
Mai 10/92, D r. 59/92). ţ i l e J n v o in d u -s e v o r puteă să se judece
35. A rt. 1838 prescrie că nu se poate în a in tea o r i c ă r u i. trib u n a l de că t cel
renunţa de cât la o prescripţiune îm ­ însem nat -prin a r tic o lii p receden ţi
plinită, pentru raţiune de ordine şi (art. 54, urm.), este în armonie cu teo­
utilitate publică. Legiuitorul a intro­ ria de mai sus. Prorogarea convenţio­
dus prescripţiunea pentru a face să nală prevăzută de art. 65 se face în­
înceteze incertitudinea drepturilor şi scris, dar se poate face şi în mod ta­
pentru a introduce pacea publică. A cit, întru cât părţile consimt a se ju ­
permite dar părţilor a renunţa dela decă şi la alt tribunal de cât cel care
început la prescripţiune, ar fi a des­ este desemnat prin lege, destul ca acel
fiinţa din legiskiţiune prescripţiunea, tribunal să fie competent ra tio n e m a­
fiind că creditorii n’ar lipsi de a re­ tériáé. Consecinţa acestei prorogări
clamă de la debitori im prescriptibili­ este că părţile nu mai pot deschide a-
tatea, care ar deveni, în toate contrac­ ceeaşi acţiune înaintea tribunalului
tele, o clauză de stil. (Cas. II, 150/Sept, competent, căci alt-fel prorogarea con­
15 92, B. p. 816), venţională nu ar aveă nici o utilitate.
36. Deşi în lege nu există un tex (Trib. Covurl. II, Ian. 13/93, D r. 14/93).
formal care să interzică inalienabili­ 39. D iferitele dispoziţii dintr’un tes­
tatea bunurilor, totuşi din economia tament, putându-şi produce efectul lor,
întregei legi, din principiul că capaci­ independent de validitatea sau nevali-
tatea persoanelor de a înstrăinâ sau ditatea unora din ele, urmează că
de a face alte acte nu poate f i res­ clauza ilicită, ce ar conţine una din
trânsă de cât prin lege, din dispozi- acele dispoziţii, nu poate aveă de efect
ţiunile excepţionale relative la inalie­ anularea tuturor dispoziţiilor conţi­
nabilitatea fondurilor dotale, din art. nute într’însul, .şi dar anularea între­
475 şi urm. şi mai cu seamă din prin­ gului testament. O asemenea clauză
cipiile economice-politice, cari cer l i ­ dintr’o dispoziţie testamentară nu are
berul schimb al bunurilor, din toate efect decât în privinţa acelei dispo­
acestea reese în mod vădit că legiu i­ ziţii. (Cas. s. I 338/900. B. p. 1141).
torul consideră ca contrarie interesu­ 40. Condiţiunea de a nu se căsători,
lui general şi ordinei publice inaliena­ impusă unui legatar, poate să nu fie
bilitatea bunurilor. (A pel Buc. I, 14, declarată de ilicită, ori de câte ori ju­
Ian. 16/92, D r. 27/92). decătorul ar recunoaşte, fiin d dată
37. N ici un text de lege nu prevede vârsta înaintată a legatarului şi cele­
nulitatea absolută a testamentelor pen­ lalte circumstanţe luate în totul lor,
tru cazul că în conţinutul lo r ar există că testatorul n’a fost pornit de a luă
o clauză ilicită. Legiuitorul când a această măsură, decât în interesul le­
voit să declare asemenea nulităţi, le-a gatarului şi pentru a-1 protege contra
prevăzut anume în art. 803; or, nulită­ speculaţiunilor, la care ar putea f i ex­
pus chiar din cauza acelei liberalităţi.
ţile sunt de drept strict şi deci ele nu (Cas. I, 338/900. B. p. 1141).
se pot invocă şi admite de cât atunci
când sunt anume prevăzute de lege, 41. Dispoziţia art. 51 din legea pentru
iar nu prin presupuneri şi interpre­ înstrăinarea bunurilor statului din
tări. Şi: deşi prin art. 5 derogaţiunea 1889, prin care se opreşte înstrăinarea
acestor loturi de către cumpărători,
la legile care interesează ordinea pu­ până la plata lor integrală către Stat,
blică şi bunele m oravuri este oprită, fiin d de ordine publică, orice conven­
totuşi această dispoziţiune este p riv i­ ţie de vânzare a acestor loturi, înainte
toare numai- la convenţiuni, unde este de plata lor integrală către stat, este
anume prevăzută prin art, 1008 şi nu nulă p otrivit art. 5 codul civil. (C. A pel
are nici o sancţiune la dispoziţiunile Craiova I. D re p tu l 71/901).
testamentare, unde legiuitorul nostru 42. M ateria căsătoriei şi a divorţului
înlăturând art. 900 francez, a crezut interesând ordinea publică, nn se poate
nefolositor a reproduce o dispoziţiune renunţă la dreptul de apel, pe care îl

- 48 —
LEGI DE ORDINE PU B LIC A Codul civil
Art. 5.

are soţul, în contra căruia s a pronun- dinei publice, de oarece ştirbesc na­
tat divorţul, întru cât în asemenea ma­ ţionalitatea bisericei Române, dată
terie orice tranzactie e cu neputmta. prin art. 21 din Constitutie. (Trib.
(C. Apel. Iaşi I. D re p tu l 63/903). Neamţ 400/900. C. Jud. 8/907). ^ .
43. Orice măsură, care ar avea de re­ 46. Condiţia ilicită coprinsă intr un
zultat împedicarea circulatiunei bunu­ testament, precum este clauza de ne-
rilor, atinge principiul fundamental de înstreinare perpetuă a averii legate,
economie politică, care asigură în or­ are de efect anularea întregului testa­
ganizarea modernă prosperitatea si bo- ment, atât în baza art. 5 C. civ. cât şi
gătiâ societătii, din acest punct de a âlim inării art. 900 din Codul francez
vedere şi ordinea publică este pusă m care, admiţând soluţia contrarie, con-
joc. Cum însă nici un^ text de lege nu stitue o derogare dela dreptul comun,
reglementează* această materie, răj derogare neadmisă de legiuitorul no­
mâne ca judecătorii să aprecieze, după stru. (C. A p el Ia ş i I, D re p tu l 5/907).
circumstanţe şi după cadrul în care se 47. In legislaţia noastră clauza ilicită
prezintă o afacere, întru cât lim ita im ­ coprinsă într’un testament nu se con­
pusă acestui principiu de liberă circu- sideră numai ca nescrisă, după cum
latiune. prin o dispozitiune l’ar ştirbi, se consideră în codul francez^ conform
astfel încât societatea ar suferi. Aşa, teoriei Sabinienilor, admisă în genere
chiar din examinarea regulelor, de care la Romani, ci anulează însăşi dispozi­
s’a condus legiuitorul în asemenea ca­ ţia testamentară. Această soluţie care
zuri, rezultă că legiuitorul s’a ferit de se impune în dreptul nostru, rezultă
măsurile acelea care ar stabili o inalie­ nu numai din eliminarea din codul ci­
nabilitate absolută, iar pe aceea vre­ v il a art. 900 cod fr., dar încă şi din
melnică o consacră, găsind-o utilă. Ast­ m odificarea conştientă a art. 5 din co­
fel. conditiunea pusă de testator urun dul civ il român, unde* cuvântul „dispo-
legatar, de a nu înstrăina, cât va trăi, s iţiu n i“, adaos de legiuitorul nostru
imobilul lăsat prin testament, fiin d o se referă la actele unilaterale, adecă
probitiune de inalienabilitate vrem el­ tocmai la testamente. (A pel Iaşi I 1908.
nică. dictată numai în interesul lega­ D re p tu l No. 11/908, p. 84).
tarului şi neavând de rezultant scoate­ 48. Clausa ilicită cuprinsă într’un
rea în mod absolut din circulatiune a testament, nu se considcră numai ca
imobilului legat nu este contrarie or­ nescrisă, după cum pe nedrept s’a de­
dinei publice şi ca atare este valabila. cis în cele m ai multe cazuri de către
(C. A p el Galaţi I, 65/902. Curier Jud. Jurisprudenţa noastră, ci anulează în­
25/903). A , tregul testament, după cum anulează
44. Clauza penală înscrisă întrun şi convenţia, prin aplicarea art. 1008
testament, în scopul de a asigura res­ codul civil. Această soluţie, care se
pectarea voinţei testatorului este v a ­ impune în legislaţia noastră rezultă
lidă, atunci când asemenea clauză nu atât din art. 5 codul civil, care modi­
se referă la v itiile de formă, de care ar fică art. 6 corespunzător din codul
f i atins testamentul, nici la dispoziţiile francez, cât şi din eliminarea con
ce el ar cuprinde în contra ordinei pu­ ştientă a art. 900 din codul francez
blice sau bunelor m oravuri. Nu se pe care doctrina franceză îl critică ci
poate însă face o culpă legatarului şi drept cuvânt. Dispozitiunile contrar«
a se aplică clauza penală î)\ toata r i­ ale codului Calimach, care admitea so
goarea ei, atunci când, atacând testa­ iutia consacrată de art. 900 cod. fr.
mentul, el a fost de bună credinţă şi au fost abrogate prin art. 1912 din co
când testamentul este astfel conceput dul civil. (A p el Iaşi II, 1908. D re p tu
încât se puteă crede că el coprinde dis­ No. 68/908, p. 557).
poziţii contrare ordinei publice, de 49. Deşi legiuitorul codului civ il i
exemplu, o substitutie fideicomisară, pus un principiu general în art. 96Í
sau atacă rezerva legatarului. In ase­ care regulamentează libertatea con
menea caz judecătorii de fond, suve­ ventiunilor, totuşi există o restric
rani apreciatori ai faptelor,^ pot să tiune în art. 5 c. civil, care nu permit
menţină testamentul, deşi, fără succes, ca părţile să deroage prin conven
el a fost atacat de legatar, în contra tiuni particulare la legile de ordin
voinţei testatorului, care a dispus anu­ publică.
me ca, în asemenea caz, legatul să nu-şi In contractele1 de asigurare asupr
m ai primească aplicare. (C. Iaşi II. vieţii, clauza de nerestituire a prime
146/905. O. Jud. 14/906). lor este o convenţie de natură a vă
45. Condiţia pusă legatarului ca, re­ tămâ ordinea publică, pentru că pei
prezentantul Ţarului Rusiei în Eomâ­ mite societătei o îm bogăţire în daun
nia, să dea hotărîre în ceeace priveşte altuia, ceeace nu se poate fără o just
serviciul religios, numirea preoţilor şi cauză. (Trib. I lfo v Com. D r. No. 26/91
a diaconilor, precum şi de a se urmă p. 205).
slujbele bisericeşti ca în Cremlin şi 50* Dispozitiunile art. 119 din lege
Moscova, în caz dacă s’ar schimbă ca­ sanitară relative la pedeapsa acelor
lendarul, sunt dispoziţii contrare or- cari calcă legea şi regulamentul fai

— 44
Codul civil LEGI DE ORDINE PUBLIC A Art. 5

maceutic nu sunt decât măsuri disci­ ruia au fost create aceste nulităti, iar
plinare, cari se aplică numai la actele nu şi de tertii uzurpatori. (Cas. I, 500
petrecute după ce s’a obtinut sau din 1912. Curier Jud. 58/912).
transmis în mod legal concesiunea, 56. Nulitatea prevăzută de art. 1309
ele nu constituesc nicidecum sancţiu­ c. civ., care opreşte pe avocaţi de a se
nea unui principiu de ordine publică face cumpărători de drepturi litigioase
pus de lege. (Cas. I I I , 19 M artie 1907. este bazată, în esenţa ei. pe un m otiv
B. p. 584). de ordine publică.
51. N ulitătile absolute, actele neexis­ P rin urmare, o asemenea nulitate
tente făcute cu călcarea unei dispozi- nu poate face obiectul unei tranzac-
tiuni legale de ordine publică nu pot tiuni între părţi, ci poate fi invocată
deveni valabile prin nici un fel de chiar în cazul când, în mod expres,
confirmare. (Cas. I I I , 19 M artie 1907, s’a renuntat la ea. (Cas. I, No. 109, din
B. p. 584). 19 Febr. 1914; „Jurispr. Rom.“ 1914,
52. In vederea caracterului contra- p. 359).
vential al delictului silvic, legiuitorul 57. a) Preferin ţa ce s’ar da unei rude
prin art. 44 din codul silvic, autoriză de sex masculin fată de alta de sex
pe Stat, pentru proprietăţile sale, să femenin într’o succesiune ab intestat,
transigă asupra despăgubirilor civile fiind privitoare la ordinea şi devolu-
şi amenzilor, înainte de a se da o ho- tiunea succesorală, deci la interese de
tărîre definitivă, şi numai asupra des­ ordin cu totul privat, iar nu la orga­
păgubirilor civile în cazul când ho- nizarea fam iliei, dispozitiunile legei
tărîrea este rămasă definitivă. Acea­ străine, cari ar f i contrarii în această
stă, autorizare de a transige se referă privinţă legei române, îşi pot av-.îâ
evident la delictele silvice săvârşite, aplicarea şi în România întru cât nu
iar nu la delictele silvice ce se pot să­ ating ordinea publică.
vârşi căci numai aşâ înţeles şi aplicat b) După cum atunci când străinul
art. 44 din codul silvic este în armonie prin testamentul său îşi poate institui
cu dispozitiunile art. 20 din legea ad- moştenitori numai pe rudele de sex
ministratiunei bunurilor statului p ri­ masculin fără ca prin executarea tes­
vitoare la tranzacţiile ce se pot în ­ tamentului să se poată adueo atingere
cheia de Stat şi la formele de îndepli­ ordinei publice, tot astfel şi în cazul
nit pentru validitatea lor. unei succesiuni ab-intestat, care nu
P rin urmare, instanta de fond când face_ decât să prezume voinţa defunc­
achită pe cumpărătorul unui număr tului, nu se aduce nici o atingere or­
de copaci, care tăiase şi alti copaci ce dinei publice prin preferinţa ce acea­
nu erau marcaţi şi nu-i fuseseră vân­ stă lege ar da-o rudelor de sex mas­
duţi, de delictul silvic ce i se impută culin. (Cas. I, No. 293, 1914; „Jurispr.
si-1 apără de despăgubirile civile ce Rom.“ 1914, p. 385 ; „ D re p ttil“ 1914,
rezultă pentru Stat din acel delict, in­ p. 369).
dependent de valoarea lemnelor tăiate, 58. a) P rin legi de ordine publică se
interpretă greşit art. 44 din codul sil­ înţelege toate acele legi cari se referă
vic, nesocoteşte principiul înscris în la dreptul public şi interesează în p ri­
art. 5 din codul civil, care opreşte a se mul rând organizarea societâtei, cum
derogă prin eonvenţiuni la legile pe­ sunt toate legile constituţionale, pe­
nale şi denaturează stipulatiunea din nale, adm inistrative pi de interes eco­
art. 7 al contractului intervenit între nomic.
cumpărător şi $tat. (Cas. Sect. Unite, b) Regulamentele comunale făcute
19 Apr. 1912, B. p. 849). de prim ar în virtutea atributiunilor
53. N ulitătile rezultate din nerespec- ce i sunt acordate de lege şi destinate
tarea dispoziţiilor legei rurale, fiind a reglementă alinierea şi construirea
de_ ordine publică, pot f i invocate de caselor pe străzile unui oraş în scop
orice persoană interesată, prin urmare de estetică, privind în prim ul rând in­
şi de posesorul pământului în litigiu. teresul public local, căruia particula­
(Cas. I, 621 din 16 N ov. 1910. Jurispru- r ii trebue să i se supună şi dela cari
denta 4/1911). nu pot să se sustragă prin eonvenţiuni
54. L eg ile de îm proprietărire în ce particulare au a f i p rivite ca legi de
ordine publică.
priveşte capacitatea părţilor de a do­
bândi bunuri rurale, sunt de ordine c) Din moment ce dreptul de pro­
publică. (Trib. Tecuci 65/912. Curier prietate care este prin esenţa sa un
Jud. 45/912). drept real, nu poate fi exercitat în
mod absolut de către proprietar, dân­
55. Dispozitiunile legei relative la sul fiin d supus la toate restrictiunile
anularea înstrăinărilor făcute în con­ stabilite prin legi şi regulamente,
tra dispoziţiilor prohibitive ale legei create în interes general şi de u tili­
rurale din 1864 deşi sunt prescrise de tate publică, acelaşi principiu urmează
legiu itor din m otive de ordine publică, a se aplică şi în ceeace priveşte drep­
însă p o trivit art. 14 din legea inter­ tul de servitute care ca şi toate cele­
pretativă dela 1879, ele nu pot f i invo­ lalte drepturi reale constitue un des-
cate decât de săteanul în favoarea că­ membrământ al dreptului de proprie­

45 —
Art. 5 LEGI DE ORDINE PU B LIC Ă Codul civil

tate şi este supus aceloraşi regule ca oprit, implicând chestiunea libertăţii


şi însuşi dreptul de proprietate. individuale, este de ordine publică şi
d) Cu toate că proprietarii sunt vo l­ nu se poate derogă prin statute. (C.
nici a crea pe proprietăţile lor orice de lege. (Judec, ocol Bârca-Dolj, 1921
servitute, acest drept încetează dui Curier Jud. 7/923).
moment ce se găseşte în conflict cu o 64. Condiţiunea imposibilă sau con­
lege sau regulament de ordine publică trară bunelor m oravuri sau prohibită
şi interes general care să împedice de lege, înserată într’un testament,
exerciţiul dreptului de servitute, întru anulează liberalitatea ce depinde de
cât legile şi regulamentele de ordine dânsa, în virtutea art, 5 şi 1008 c. civ.
publică au putere de a se aplica şi (Trib. Dorohoi, 394 din 28 Nov. 1922.
pentru trecut fără ca cei ce au dobân­ Jur. Gen. 1923 No. 1261; Pand. Rom.
dit drepturi să se poată plânge. (Trib. 1924, I I I , 65).
I lfo v IV , No. 155, 1914 ; „Dreptul“ 1914, 65. Călcarea dispoziţiunilor unei
p. 251). legi interpretative este de ordine pu­
59. Nulitatea întemeiată pe inaliena­ blică; ea poate f i invocată pentru
bilitatea imobilului urmărit privind prima oară în Casaţie. (Cas. I, 162 din
ordinea publică legală, poate fi pro­ 21 Febr. 1922. Tribuna Jur. 24-27/922).
pusă deadreptul înaintea Curţii de ca­ 66 . Din dispoziţiunile înscrise în art.
saţie, dacă nu cere o verifica re a ele­
mentelor de fapt, (Cas. s. I I , 78/915. 27 din legea agrară, moşiile rămase în
Curier Jud. 60/915). urma exproprierei nu se pot arendă pe
60. Cu toate că chestiunile de filia- un period mai mic ca 7 ani, iar aren­
tiune find de ordine publică, orice con- darea trebue făcută cu drept de pre­
venţinne sau renunţare asupra lor este ferinţă obştiilor sau agronom ilor de
nulă, totuşi acest principiu nu-şi poate profesiune.
av,eâ aplicarea decât atunci când prin Dispoziţiunile înscrise în acest arti­
acele convenţiuni sau renunţări ?s’ar col sunt de ordine publică, fiind luate
creea o situaţiune falşă, consimţindu- de legiu itor într’un interes obştesc şi
se sau convenindu-se la o filialtiune anume ca pământul să intre în m âi­
nile obştiilor pentru ca să se acopere
care nu există, iar nici de cum când
lipsurile acolo unde exproprierea nu
prin ele se recunoaşte o stare de fapt
a putut satisface toate nevoile, sau să
conformă cu adevărul. (C. A pel Buc.
fie cultivate de agronomi de profe­
s. I, 1/915. Dreptul 1915, p. 180).
siune, cari cu ştiinţa lo r să îmbunătă­
61. Toate dispoziţiunile cuprinse în ţească sistemele de cultură. Arendarea
legea măsurilor excepţionale, deci şi pe 7 ani permite o cultură care nu se-
acelea din art. 87, relative la prelun­ cătueşte forţa vitală a pământului.
girea de drept a contractului, de în­ Aceste dispoziţiuni fiind de ordine
chiriere, sunt de ordine publică şi păr­ publică, părţile nu pot derogă prin
ţile nu pot contraveni lor, conform convenţia lor, iar sancţiunea nerespec-
art. 5 c. civ., prin convenţiuni particu­ tării form alităţilor prevăzute de lege
lare. este nulitatea absolută a contractului
P rin urmare, este nulă clauza din de arendare, nulitate ce poate fi opusă
contract prin care proprietarul îşi re­ de oricine are interes. (Trib. Ilfo v , I I I ,
zervă dreptul de ă rezilia contractul 304 din 30 Mart. 1923. Jur. Gen. 1923,
oricând anunţând pe chiriaş într’un No. 354).
anumit termen. (Cas. I, Buc., decizia 67. Legea o ficiilo r dte închiriere din
No. 2 din 1 Febr. 1918; Jurispr. Rom. 21 August 1921 eră o lege de ordine
1918, p. 459). publică, deoarece cuprindeă dispozi­
62. Dispoziţiunile prohibitive cu­ ţiuni privitoare la orânduiala socială,
prinse în art, 1191 c, civ., după cari do­ aşezarea raporturilor dintre proprie­
vada unui fapt juridic de o valoare tari. şi locatari şi conţineâ şi dispozi­
m ai mare de 150 lei nu se poate face ţiuni penale, amenda până la 10 m ii de
de cât prin act autentic sau sub sem­ lei (a r t 19 1. p. înf. of. închiriere) pen­
nătură privată, sunt de ordine publică tru acei care ar fi contravenit la dis­
şi nici judecătorul nu poate deroga. poziţiunile acelei legi.
P rin urmare chiar dacă părţile au Aşa fiind, .urmează că prin conven­
convenit la admisibilitatea probei eu ţiuni sau dispoziţiuni particulare nu
m artori, ea nu poate fi admisibilă căci se puteâ derogă dela regulele stabilite
se întemeiază pe o cauză neîngăduită prin acea lege.
de lege. (Judec. ocol. Bârca-Dolj, 1921 In speţă, cererea, de a se obligă la
din 10 Oct, 1921. Curier Jud. 2/922). achitarea unei sume de bani, rest din-
63. L a constituirea societăţilor drep­ tr’o sumă ce pârâtul şi-a luat obliga­
tul de rambursare poate formă obiec­ ţiunea de a plăti, pentru cedarea unui
tul unei clauze de prohibire de plată local cu eludarea dispoziţiunilor men­
fiin d un drept de interes particular, ţionatei legi, care prin art. 1 oprea şi
însă dreptul de retragere nu poate fi declară nule, orice închiriere de clă-

— 46 —
Codul civil LEGE p. DOBÀND. ŞI PIERD. N A Ţ I O N A L I T Ă Ţ I I ROMÂNE Art. 1-2

diri pentru case de locuit întreprin- ment esenţial pentru existenta gajului
deri comerciale sau industriale, ce s’ar şi în consecinţă în virtutea art. 5 c.
fi făcut dela data prom ulgărei acelei civ., nu se poate deroga în nici un chip
legi, fără intervenţia oficiului local de de la aceste dispoziţii. (Trib. com. II-
închiriere, nu poate fi valorificată fov, s. I I , 1004 din 27 Nov. 1923. Pand.
prin justiţie. (C. A. Oradia-Mare, s. Rom. 1924, I I I , 68).
II, 390 din 24 Sept. 1923. Jur. Gen. 1924, 70. P rin ordine publică se înţelege
No. 645). respectarea tuturor legilor, care inte-
68 . Nulitatea edictată de art. 27 din resează direct ordinea din Stat, şi ni-
legea agrară pentru vechiul Regat şi mănui nu-i este permis a derogă prin
art. 73 din Regulamentul de aplicaţie, eonvenţiuni particulare (art. 5 c. civ.)
în ce priveşte contractele de arendare dela dispoziţiunile de ordine publică,
făcute în dispreţul condiţiilor sau fără (Trib. Brăila, s. II, 17 Mart. 1924. Jiir.
îndeplinirea form alităţilor prevăzute Gen. 1924, No. 1167).
de aceste texte de lege, este o nulitate 71. A se vedeâ : A rt: 1 Index, „Ordine
de ordine publică absolută, putând publică“ şi notele respective; A rt. 2
ca atare să fie invocată de orice parte Index, „Ordine publică“ şi notele res-
interesată, deci şi de proprietarii cari pective; A rt. 304 cu notele 3 şi 19; A rt.
au consimţit la ea. (Cas. I, 970 din 12 408 cu notele 19, 26, 27; A rt. 803 cu no-
Oct. 1923, Jur. Rom. 1/924). tele 44, 45; A rt. 966 cu nota 7; A rt, 1008.
69. Dispoziţiunile art. 488 c. com. po- Index şi notele respective; A rt. 1171
triv it cărora este nulă orice clauză cu notele 1, 90; Art. 1201 cu nota 305;
care ar autoriză pe creditor a-şi apro- A rt. 1248 cu nota 44; A rt. 1306, Index
pia gajul ori a dispune de dânsul si notele respective; A rt. 1309 Index
fără paza form elor statornicite de co- şi notele respective; A rt, 1310 Index şi
dul comercial, sunt dispoziţii de ordine notele respective.
publică, de oarece se referă la un ele-

Art. 6 —20 inclusiv din Codul civil se abrogă şi se înlo-


cuesc cu art. 1— 70 inclusiv din

L E G E

PR IVITO AR E LA
DOBÂNDIREA Şl PIERDEREA NAŢIONALITĂŢII ROMÂNE ])
Din 23 F e b ru a rie 1924, publicată în „M onitorul O ficial“ No. 41/1924

DISPOZITIUNI GENERALE
şi
M IJL O A C E L E P R IN C A R E SE D O B Â N D E Ş T E N A Ţ IO N A L IT A T E A R O M Â N Ă

CAPITOLUL I
A rt. 1. — Naţionalitatea română se dobândeşte în conditiunile acestei
legi p rin :
1. Filiatiune;
2. Faptul naşterii pe teritoriul României prevăzut la art. 3 din pre­
zenţii lege;
3. Căsătorie şi
4. Naturalizare.
A rt. 2 . — Sunt români prin flliaţiune:
a) Copiii născuţi din căsătoria unui român, indiferent de locul naş­
terii lor;
1) A rt. 6 —20 in c lu z iv din Co3tH **c1^i«tiyTiân, au f^ st-a fero ^ a te ’ş^^s’.au în loc.yjt J^rin art. 1—70 iricl. din
Legea pentru^dopdndirea şi pierderea natioriaîiTâtU^roixÂp&r^ - « ă r e i te x te se g as esc ~p u bl i c a fe^ îrr-^ t e& kFa
p a g ifT ă '^ r th pagin eze'trriTîiitu are. C u t o a t a a ceastă a b ro g a r e , în a cest v o lu m s ’au tip ă rit în p a g in e le u rm ătoare
şi art. 6-r20 in e l. din C o d u l c iv il, fă câ n d su b fie c a r e a r tic o l n u m eroase trim eteri la. d o c irin ă rom ân ească' -şi
străin ă ş i p u b lic â n d rezu m a te de ju risp ru d eriţă , d e o a re c e o m a re p a rte din e le îşi gă se sc a p lic a ţia şi sub leg ea
actu ală şi toa te p rezin tă in teres şi fo lo s în v e d e re a ju d e c ă r e i a fa c e r ilo r p e tr e c u te sub; im p e riu l; ârtic6Î&!lpr
a b ro g a te .

— 47 —
A rt. 3 - lâ LEGE p. DOBÂND. ŞI PIERD. NAŢIONALITĂŢII ROMÂNE C odul c M l

b) Copiii naturali ai unei românce născuţi chiar în ţară streină.


Copiii legitim aţi de către un român se socotesc că au fost totdea­
una români.
Adopţiunea nu produce efecte asupra naţionalităţii.
A rt. 3. — Sunt socotiţi ca români copiii găsiţi pe teritoriul Rom â­
niei fără tată şi mamă cunoscuţi.
A rt. 4. — Streina căsătorită cu un român devine româncă.
A rt. 5. — Streinii care au dobândit naturalizarea devin români.
A rt. 6. — Streinii se bucură în deobşte în Rom ânia de aceleaşi
drepturi civile de cari se bucură şi românii, afară de cazurile unde
legea ar fi hotărît altfel.
Ei nu pot dobândi cetăţenia română şi prin efectul acesteia dreptu­
rile politice decât prin vreunul din mijloacele prevăzute sub titul de faţă.

C A P I T O L U L II

Naturalizarea

§ 1. Condiţiunile naturalizării
A rt. 7. — Naturalizarea este individuală şi nici un strein nu o poate
dobândi decât întrunind condiţiunile următoare:
1. Să aibă vârsta de cel puţin 21 ani îm pliniţi;
2. Să-şi manifeste voinţa de a deveni român şi să declare că se
leapădă de cetăţenia streină după formele prevăzute la art. 21;
3. Să fi locuit, în urma acestei manifestări de voinţă, neîntrerupt
pe teritoriul Rom âniei timp de zece ani;
4. Să fi avut şi să aibă bune purtări;
5. Să aibă m ijloace suficiente pentru întreţinerea sa şi a fam iliei sale,
sau posibilitatea de a le câştiga;
6. Să fi pierdut naţionalitatea streină sau să o piardă, potrivit le­
gilor ţării sale, prin efectul dobândirii naţionalităţii române.
Art. 8. — Comisiunea de constatare a condiţiunilor naturalizării
poate aviza la reducerea sau la dispensa de stagiu:
a) Pentru streinii cari dovedesc că sunt utili naţiunii române;
b) Pentru streinii căsătoriţi cu românce.
A rt. 9. — Sunt dispensaţi de stagiu:
a) Streinii născuţi şi crescuţi în România până la vârsta de 21 ani,
dacă cer naturalizarea în cursul unui an dela împlinirea acestei vârste;
b) Copiii cari aveau 21 ani împliniţi în momentul când tatăl lor
a dobândit naturalizarea,
A rt. 10. — Rom ânii de origină supuşi unui stat strein, indiferent
de locul naşterii lor, lepădându-se de supuşenia streină, pot dobândi na­
ţionalitatea română fără a mai îndeplini condiţiunile cerute la No. 3, 5
şi 6 din art. 7.
In acest caz declaraţiunea de manifestare de voinţa prevăzută la
art. 7 No. 2 şi art. 21 va cuprinde în mod expres renunţarea la supu­
şenia streină.
§ 2. Organele şi procedura n a tu ra liză rii
A rt. 11. — Naturalizarea se acordă de consiliul de miniştri în urma
constatării comisiunii, compusă din prim-preşedintele şi preşedinţii Curţii
de apel din Capitala ţării, că streinul solicitant întruneşte’ condiţiunile
de sub art. 7 din legea de faţă.
Art. 12. — Comisiunea pentru constatarea condiţiunilor naturali­
zării funcţionează pe lângă ministerul de justiţie şi este prezidată de
prim-preşedintele Curţii de apel din Capitală.

— 48 —
Coiul civil LEGE p. DOBÂND. ŞI PIERD. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Art. 13-23

In lipsa acestuia funcţiunile sale se vor îndeplini de cel mai vechiu


dintre preşedinţii cari compun comisiunea.
Directorul afacerilor judiciare din ministerul de justiţie îndeplineşte
funcţiunea de secretar al comisiunii.
A rt. 13. — In caz de vacanţă a vreunuia din locurile de prim-pre-
ş e d in t e sau preşedinte, comisiunea va fi complectată cu preşedintele sau
consilierul care, după legea de organizare judecătorească, îndeplineşte
de drept funcţiunile de prim-preşedinte sau preşedinte.
Aceasta dispoziţiune se aplică şi în (^,zul când preşedintele sau unul
din membrii comisiunii este împiedecat de a lua parte la lucrările ei.
A rt. 14. - Comisiunea se convoacă de preşedintele ei. Ea nu va
putea lucra, nici lua deciziuni, decât cu m ajoritatea absolută a membrilor
cari o compun.
Paritatea se interpretează în favoarea cererii.
A rt. Io. — încheierile comisiunii se vor da întotdeauna în scris şi
motivat.
A rt.' 10. — încheierea comisiunii constatând că streinul întruneşte
condiţiunile cerute pentru naturalizare se înaintează, împreună cu dosarul
respectiv, consiliului de miniştri, prin m ijlocirea ministerului de justiţie.
A rt. 17. — Consiliul de miniştri acordă sau refuză naturalizarea.
In cazul art, 8 el se pronunţă şi asupra reducerii sau dispensei
de stagiu.
Cererile de reducere şi de dispensă de stagiu respinse nu mai pot
fi repetate, afară de cazul când cei cari au făcut cerere ar dovedi că
au adus ţării servicii excepţionale după respingerea cererii.
A rt. 18. — Jurnalul consiliului de miniştri prin care se refuză natu­
ralizarea nu va fi motivat.
Jurnalul de admitere a naturalizării se va publica în M onitorul
Oficial.
A rt. 19j — Cererile de naturalizare constatate prin încheiere de
comisiune că nu întrunesc condiţiunile legii nu se vor mai înainta con­
siliului de miniştri.
A rt. 20. — Cererea de naturalizare însoţită de declaraţia prevăzută
la art. ^7 No. 2 şi de toate actele privitoare la naturalizare se adresează
preşedintelui comisiunii prevăzută la art. 11 şi se înregistrează la secre­
tariatul acestei comisiuni.
Stagiul prevăzut la art. 7 No. 3 va începe să curgă dela data în­
registrării cererii de naturalizare.
A r i 21. — Declaraţiunea de manifestare a voinţei de naturalizare
şi de lepădare de cetăţenia streină se va face în form a autentică.
Tot astfel se va face şi declararea de opţiune privitoare la naţio­
nalitate.
A rt. 22. — îndată după înregistrarea cererii de naturalizare pre­
şedintele comisiunii va dispune, la stăruinţa şi în contul petiţionarului,
publicarea ei_ în M onitorul Oficial, într’una din publicaţiunile’ periodice
mai răspândite din ţară de preferinţă într’unul din ziarele dela domi­
ciliul petiţionarului.
Preşedintele va supune comisiunii cererea de naturalizare numai
după^ ce petiţionarul va fi prezentat M onitorul O ficial şi ziarul în care
s’a făcut publicaţia şi va fi constatat că au trecut 30 zile libere dela
data ultimei publicaţii.
Cererile românilor de origină se vor publica numai în M onitorul
Oficial, din oficiu şi aceasta în mod gratuit, de asemenea şi jurnalul
consiliului de miniştri pentru acordarea naturalizării.
A rt. 23. — In ’ termenul prevăzut la art. 22 ministerul public, auto-
?3707.—Codul civil adnotat 4
- 49 -
Art. 24-31 LEGE p. DOBÂNI). ŞI PIERI). N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Codul Civil

riţăţile administrative, centrale şi locale, precum şi orice persoană în


măsură de a dovedi cu acte că solicitantul nu întruneşte condiţiunile
cerute de lege, vor putea să adreseze întâmpinările lo r ’ scrise înaintea
eomisiunii.
Asemenea întâmpinări se pot adresa şi consiliului de miniştri înainte
ea acesta să se fi pronunţat asupra naturalizării.
A rt. 24. — Comisiunea poate dispune:
a) Ca petiţionarul să complecteze actele sau să dea explicaţiuni
orale sau scrise;
b) Ca prin unul din membrii săi, sau prin delegaţiuni date mem­
brilor parchetelor de orice grad, sau autorităţilor administrative, să
culeagă informaţiuni sau să facă cercetările ce va crede necesare;
c) Să cheme înaintea sa pe orice alte persoane ce ar crede că
pot da informaţiuni utile.
A rt. 25. — Cererile de naturalizare respinse de comisiune pentru
neîndeplinirea vârstei sau stagiului vor putea fi reintroduse după împli­
nirea vârstei de 21 ani sau a stagiului cerut, fară^a mai fi nevoie de
o nouă declaraţie de manifestare a voinţei.
Cererile respinse pentru neîndeplinirea condiţiunilor prevăzute la
art. 7 No. 4 nu mai pot fi reînoite.
Cererea respinsă pentru neîndeplinirea condiţiunii dela art. 7 \o. 5
se poate reînoi când prin acte noui se poate dovedi neîndoios că solici­
tantul îndeplineşte şi această condiţiune.
A rt. 26. — Jurnalul consiliului de miniştri pentru acordarea natu­
ralizării se comunică ministerului de justiţie, care îl va publica în , M o­
n itorul O ficial pe cheltuiala celui naturalizat, după ce acesta va presta
jurământul de credinţă.
A rt. 27. — Sub sancţiunea pierderii beneficiului jurnalului de natu­
ralizare, solicitantul este obligat ca, în termen de 30 zile libere dela
invitaţiunea ministerului de justiţie şi după plata taxelor legale, să presteze
înaintea delegatului ministerului de justiţie jurământul de credinţă, în
formula urm ătoare:
„Pe onoare şi conştiinţă, jur credinţă M. S. Regelui României şi
„ Dinastiei, Constituţiei şi legilor ţării, drepturilor şi intereselor naţionale
„ale poporului rom ân“ .
A rt. 28. — Naturalizarea se constată prin jurnalul de naturalizare
publicat în M onitor şi prin diploma de încetăţenire ce se eliberează
celui în drept de ministerul justiţiei.
A rt. 29. — In afară de condiţiunile statornicite la art. 7, cetăţenia
română, sub titlul de cetăţenie de onoare, pentru servicii excepţionale
aduse ţării şi naţiunii, se poate acorda, la propunerea guvernului sau a
iniţiativei parlamentare, de Adunările legiuitoare cu majoritate de doua
treim i din numărul votanţilor.
A rt. 30. — Exerciţiul drepturilor politice pe temeiul cetăţeniei de
onoare nu se poate dobândi decât cu autorizarea consiliului de miniştri
după ce beneficiarul dovedeşte că nu mai ocupă în ţară streină nici c
funcţiune publică şi că s’a lepădat de supuşenia Statului al căruia na;
ţional era.
A rt. 31. — Cetăţenia de onoare acordată streinilor de consiliile ju­
deţene s'au comunale n’are nici un efect asupra naţionalităţii. N ici într’ur
caz ea nu poate fi acordată decât în condiţiunile stabilite de legea ad­
m inistrativă şi pentru servicii excepţionale aduse judeţelor sau co­
munelor. ’

- 50 —
Codul Civil LEGE p. DOBÂND. ŞI PIEIID. NAŢIONALITĂŢII ROMÂNI'. Art. 33-40

§ 3. Efectele na tu ra liză rii


A rt. 32. — Naturalizarea nu are efect retroactiv.
Efectele ei se produc numai dela data publicării în M onitorul
Oficial a jurnalului consiliului de miniştri prin care s’a acordat.
A rt. 33. — Naturalizarea aseamănă pe streini cu românul atât în
ce priveşte drepturile civile cât şi în ceeace priveşte drepturile politice.
A r t : 34. — Soţia profită de naturalizarea soţului, afară numai dacă
dânsa printr’o declaraţiune autentică renunţă la naţionalitatea română,
pentru_ a-şi conserva naţionalitatea dobândită prin căsătorie sau aceia
care şi-a rezervat-o cu ocazia căsătoriei în forma arătată la art. 40. .
Deasemenea şi copiii m ai m ici de 21 ani profită de naturalizarea
tatălui lor.
A r t . 35. — Copiii deveniţi români în condiţiunile art. 34, pot în
termen de un an dela împlinirea vârstei de 21 ani să renunţe la naţio­
nalitatea română printr’o declaraţiune făcută în form ă autentica şi
adresată în ţară ministerului de justiţie, iar în streinătate legaţiunilor
sau consulatelor române.

T IT L U L II

Despre pierderea şi redobândirea naţionalităţii române


A rt. 36. — Naţionalitatea română se p ierd e:
a) prin naturalizare dobândită în ţară streină;
b) prin legitim area copilului natural de naţionalitate română de
către un strein;
c) prin căsătorie, în cazul art. 38;
d) prin prim irea fără autorizaţia guvernului român a vreunei
funcţiuni publice dela un guvern strein;
e) prin supunerea pentru ori cât de puţin timp la vreo protectiune
streină, ori din care fapt ar rezulta aceasta;
f ) prin retragerea naturalizării, în cazurile art. 41'ş i 42;
g ) în cazul prevăzut la art. 37.
A rt. 37. — Românul care, fără autorizarea guvernului, va intra în
serviciul m ilitar la streini sau se va alătura pe lângă vreo corporaţiune
militară streină va pierde calitatea de român.
El nu va putea redobândi calitatea de român decât conform art. 7.
Toate acestea fără a fi scutit de sancţiunile prevăzute de codul
penal în contra românilor cari au purtat sau vor purta arme în contra
patriei lor.
A rt. 38. — Românca devine streină prin căsătoria sa cu un strein,
exceptându-se cazul când, după legea soţului, ea nu dobândeşte naţio­
nalitatea acestuia, sau când şi-a rezervat naţionalitatea română prin
contractul matrimonial sau, în lipsa acestuia, printr’o declaraţie expresă
tăcută în formă autentică înainte sau cu prilejul contractării căsătoriei.
A r t - 39. — Românca devenită streină prin căsătorie, redobândeşte
calitatea de româncă prin încetarea căsătoriei, prin divorţ sau decesu!
soţului, dacă îşi manifestă dorinţa printr’o declaraţiune dată în formă
autentică şi adresată în ţară ministerului de justiţie, iar în streinătate
legaţiunilor sau consulatelor române.
Acelaş drept îl are şi femeia în caz de separaţiune de corp.
^ A rt. 40. — Streina care a dobândit calitatea de româncă prin
căsătorie. îşi menţine această calitate şi după desfacerea căsătoriei prin
despărţenie, sau separaţie de corp, sau prin decesul soţului, afară numai
dacă nu si-a manifestat dorinţa contrarie printr’o declaraţiune făcută în
Art. 41-48 LEGE p. DOBÂND. ŞI PIERII. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Codul civil

form ă autentică şi adresată în ţară ministerului de justiţie, iar în străi­


nătate legaţiunilor sau consulatelor române. u .
A rt. 41. — Naţionalitatea română poate fi retrasă oricărui natu­
ralizat român originar al unui Stat cu care România s’ar găsi în stare
de răsboi: .. .
a ) Când se va constata că a săvârşit acte contrarii ordinei publice
si siguranţei interioare sau exterioare a Statului român;
b) Când se va constata că a părăsit ţara pentru a se sustrag«
serviciului m ilitar sau oricărui alt serviciu public obligator pentru rom âni;
c) Când se va constata că în serviciul ţării lui de origină sau al ori­
cărei alte ţări ar fi săvârşit acte de spionaj şi ar fi ajutat acţiuni potriv­
nice drepturilor si intereselor naţionale ale Statului şi poporului român.
In toaţe aceste cazuri, retragerea naturalizării se va face prin decret
regal publicat în M onitorul Oficial, dat prin propunerea ministerului de
justiţie şi pe baza unui jurnal al consiliului de miniştri.^
Sub nici un cuvânt aceştia nu vor mai putea redobândi calitatea de
români. .
A rt. 42 . — Retragerea naturalizării are efect individual. Ea nu se
poate resfrânge asupra femeei şi copiilor celui naturalizat, afară dacă
aceasta se prevede expres în decretul de retragere a naturalizării.
A rt. 43. — Retragerea naturalizării se face independent de sanc­
ţiunile prevăzute îru codul justiţiei m ilitare sau alte legi pentru crimele
si delictele săvârşite de cel naturalizat.
A rt. 44. — Românul care şi-a pierdut această calitate, în cazurile
prevăzute sub lit. a şi 6 dela art. 36, nu o va putea redobândi decât
prin naturalizare.
A rt. 45. — Românul care şi-a pierdut această calitate prin accep­
tarea unei funcţiuni publice în ţară străină sau prin supuşenia tempo­
rară la o protecţiune streină, o va putea redobândi dacă, renunţând
form al la aceasta,’ va obţine autorizaţiunea consiliului de miniştri de a-şi
stabili domiciliul în România.
A rt. 46. — Copilul născut dintr’un român care ar fi pierdut cali­
tatea de român, va redobândi totdeauna această calitate îndeplinind
formalităţile prescrise la art, 45.

T IT L U L JII

Despre opţiuni şi renunţări la Naţionalitate

A rt. 47. — Declaraţiunile de opţiune sau de renunţare la naţiona­


litate, în cazurile şi în termenele îngăduite de legi sau de convenţiunile
internaţionale ratificate de Corpurile legiuitoare, se vor face, dela data
promulgării legii de faţă, în form a prevăzută la art. 21 şi înaintea auto­
rităţilor prevăzute la art. 48, afară de cazul când acele legi şi conven-
ţiuni statornicesc alte forme şi alte autorităţi.
A rt. 48. — Declaraţiunile de opţiune sau renunţare la naţionalitate
se pot face pe teritoriul român, în orice comună rurală sau urbană,
înaintea autorităţilor împuternicite după lege de a constata consimţi-
mântul şi a autentifica actul.
Declaraţiunea se va face în 6 exemplare, din cari numai 3 vor fi
eliberate declarantului.
Sub sancţiunea prevăzută la art. 53, atât autoritatea care a auten­
tificat declaraţiunea, cât şi persoana care a făcut opţiunea sau renunţarea,
sunt obligate fiecare din ele să trim ită câte un exemplar autentificat prim ă­
riei comunei unde dom iciliază declarantul şi prefecturii judeţului respectiv.

— 52 —
Qodul civil LEGE p. DOBÂND. ŞT PIER I). N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Art. 49-56

In streinătate declaraţiunea de opţiune pentru naţionalitatea română


sau de renunţare la această naţionalitate se vor face tot în forma
autentică, înaintea legaţiunilor sau consulatelor române.
A rt. 49. — Autoritatea care primeşte declaraţiunea de opţiune sau
renunţare va verifica identitatea declarantului, menţionând pe declara-
ţiune actele de identitate prezentate.
A rt. 50. — Opţiunea sau renunţarea soţului atrage după sine pe
aceea a soţiei, iar renunţarea părinţilor atrage după sine pe aceea a
copiilor mai m ici de 21 ani.
Opţiunea şi renunţarea pentru minorul fără părinţi se va face de tutor.
A rt. 51. — Declaraţiunea de optare sau renunţare este definitivă.
Ea nu mai poate fi retrasă.
Se exceptează opţiunea sau renunţarea pentru persoanele prevăzute
în art. 50, dacă au dreptul, după lege sau după convenţiuni, de a opta
sau renunţa în numele lor propriu.
A rt. 52. — Prefecturile judeţelor sunt obligate să comunice minis­
terului de interne toate declaraţiunile de opţiune sau renunţare, care
făcând cuvenitele tablouri le va înainta, prin ministerul de afaceri streine,
guvernelor Statelor în favoarea cărora s’a optat.
A rt. 53. — Autorităţile şi declaranţii cari nu se vor conforma art.
48 şi 49, se vor pedepsi cu amendă dela 5.000 la 20.000 lei.

T IT L U L IV
Dispoziţii finale şi tranzitorii
A rt. 54. — Se abrogă dispoziţiunile art. 6— 20 inclusiv de sub cartea
I, titlul I, cap. I şi II din codul civil rom ân; paragrafele 18— 38 inclusiv
din codul civil în vigoare în Bucovina; art. 50 al colecţiei legilor din
1879 aplicabile în Transilvania, Banat, Grişana, Sătmar şi Maramureş;
art. 819, 820, 824, 825, 826, 827, 836—857 inclusiv din tomul IX, cartea I,
partea VI, cap. III din 1899 cu m odificările ulterioare aplicabile în Ba­
sarabia, precum şi orice alte dispoziţiuni privitoare la aceleaşi m aterii
cuprinse în legi, regulamente, ordonanţe, decrete şi deciziuni ce s’ar
găsi la data promulgării legii de faţă în vigoare în deosebite părţi ale
Statului român.
A rt. 55. — Cererile de naturalizare sau de recunoaştere adresate
ministerului de justiţie sau Corpurilor legiuitoare înainte de promulgarea
legii de faţă, cu toate lucrările referitoare, se vor înainta comisiunii dela
art. 11, care le va examina dacă întrunesc condiţiunile legii de faţă, fără
ca pentru- aceasta să mai fie necesară declaraţiunea de manifestare de
voinţă prevăzută la art. 7 No. 2.
In aceste cazuri stagiul se calculează dela data introducerii cererii
de naturalizare.
Consiliul de miniştri se pronunţă asupra încheierii comisiunii in
condiţiunile arătate la cap. II de sub § II al legii de faţă.
Cererile de naturalizare sau de recunoaştere, votate de unul din
Corpurile legiuitoare înainte de promulgarea prezentei legi, se vor tri­
mite cu toate lucrările referitoare direct consiliului de miniştri, care va
decide asupra lor fără a mai fi nevoie de constatarea comisiunii
prevăzută de art. 11.
A rt. 56. — Sunt şi rămân cetăţeni români, fără a fi obligaţi să
îndeplinească vreo formalitate, locuitorii de m ai jos cari, până la data
promulgării legii de faţă, nu vor fi optat pentru o altă naţionalitate:
1. Toţi locuitorii din Bucovina, Transilvania, Banat, Crişana, Săl-
mar şi Maramureş cari aveau indigenatul (apartenenţa) 1 1918;

— 53 —
LEGE p . DOBÂND. ŞI PIKRD. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Codul civil
Art. 57-61

2. Locuitorii din Basarabia cari la data de -9 ApriIje '1918 aveau do­


miciliul administrativ după legile în vigoare în Basarabia ;
3. Locuitorii din vechiul regat cari au dobândit naţionalitatea ro­
mână în condiţiunile decretelor-legi ratificate prin art, 133 din Constituţie;
4. Locuitorii din judeţele Caliacra^ si Durostor, cărora li s’a recu­
noscut naţionalitatea română prin hotărârile definitive ale comisiunilor
prevăzute*în art, 6 din legea dela 1 Aprilie 1914 şi în art. 10 şi urmă­
torii din legea dela 26 Iulie 1921 pentru organizarea Dobrogei-Noui ;
5. Persoanele originare din Bucovina, Transilvania, Banat, Sătrnar,
Crişana şi Maramureş, domiciliate la data unirii în vechiul regat, în­
trucât posedau indigenatul (aparţinerea, apartenenţa sau competenţa)
într’una din comunele din teritoriile menţionate;
6. Persoanele cari la data unirii, deşi nedomiciliate în vreuna din
comunele din Bucovina, Basarabia, Transilvania, Banat, Crişana, Săţmar
si Maramureş, erau însă născute în acele comune din părinţi domiciliaţi
acolo; .
7. Rom ânii de origină din teritoriile fostului imperiu rus şi clin
cele atribuite Statelor Serbo-Croato-Sloven, Ceho-Slovacia, Polonia, Italia,
Austria şi Ungaria, cari vor fi optat pentru naţionalitatea româna îna­
intea autorităţilor, locale din aceste State sau a oricărei autoritaţi
române; „
8. Locuitorii din comunele cari la stabilirea sau la rectificarea frun­
tariilor trec de sub suveranitatea unui alt Stat sub suveranitatea Statului
român, întrucât întrunesc condiţiunile cerute pentru categoriile de locui­
tori de sub No. 1 şi 2.
A rt. 57. - Dobândirea naţionalităţii române în condiţiunile prevă­
zute mai sus de către soţ şi părinte atrage după sine obţm eiea acelei
nationalităti pentru soţia şi copiii aflaţi sub puterea părinteasca.
A rt. 5 8 . __ V o r putea fi dispensaţi de stagiu în condiţiunile art. 7
si 8 streinii m aiori născuţi, crescuţi şi domiciliaţi în România, nesupuşi
nici unei protecţiuni streine, dacă cer ‘naturalizarea în cursul unui an
dela promulgarea legii de faţă.
A rt. 59. — Copiii născuţi în Basarabia, Bucovina, Transilvania,
Banat, Sătmar, Crişana şi Maramureş, cari lâ data unirii nu se vor ^
putut prevala de o alta naţionalitate, dobândesc naţionalitatea romana.
A rt. 60. — Sunt considerate a fi perdut de drept naţionalitatea ro­
mână persoanele din categoriile de sub ari. 56, cari se vor constata ca
înainte de data promulgării legii de faţă au optat pentru o alta naţionalitate.
Ministerul de interne şi autorităţile administrative şi poliţieneşti
vor fi în drept de a lua măsurile necesare faţă de persoanele cari, optând
pentru o altă naţionalitate, nu vor fi părăsit ţara în cele 12 luni acor­
date dela data opţiunii. j
Aceste persoane vor putea sa-şi ridice bunurile lor mobile de oiice
natură fără a fi impuse pentru aceasta la o taxă de ieşire.
Dela data autentificării declaraţiunii, ele sunt obligate pentru tot
timpul cât vor mai petrece în ţară să se conformeze legilor şi regula­
mentelor relative la streini. .
A rt. 61. — Opţiunile sau renunţările făcute înainte de promulgarea
leo-ii de faţă, fie că au rezultat dintr’o declaraţiune autentică, fie că au
rezultat din declaraţii sau acte sub semnătură privată, sau^ numai din
fapte din cari se poate deduce neîndoelnic voinţa şi hotarirea de a
opta sunt şi rămân valabile şi au de efect pierderea naţionalitaţn
române. 7 *
A rt. 62 . — Autorităţile cari, pâna la data prom ulgam legii de ţaţa

- 54 —
Codul C iv il LKGK p. DOBÂND. Şl 1HERD. N A Ţ IO N A L IT Ă Ţ II ROMÂNE Art. 62-67

au prim it declaraţiuni de opţiune pentru o naţionalitate streină, precum


si de renunţări la naţionalitatea română, de persoane născute pe teri­
toriul Statului român, sunt obligate să le înainteze prim ăriilor comunelor
unde s’au născut acele persoane.
A rt. 63. — Locuitorii din comunele cari la stabilirea sau rectificarea
fruntariilor ar trece sub suveranitatea unui alt Stat, pierd naţionalitatea
română din momentul retrocedării, afară dacă ei îşi strămută de fapt
domiciliul pe teritoriul Statului român sau optează pentru naţionalitatea
română.
A rt. 64. — Situaţia tuturor persoanelor de sub No. 1, 2, 4, 5, 6 şi 7
ale art. 56 şi art. 57, 59, 60, 61 şi 63 se va'constata din oficiu de auto­
rităţile administrative, prevăzute în regulamentul pentru constatarea na­
ţionalităţii, cu drept de apel pentru cei interesaţi, la comisiunile ce vor
funcţiona în acest scop pe lângă fiecare Curte de apel.
Fiecare comisiune de apel va fi compusă:
a) Dintr’un consilier al Curţii de apel respective, numit de mini­
sterul de justiţie cu aprobarea consiliului de miniştri, cu titlu de preşe­
dinte al com isiunii;
b) Din doi delegaţi, numiţi de ministerul de interne, deasemenea cu
aprobarea consiliului de miniştri.
Apelul se declară la prim ăria locală în termen de 40 zile libere de
la data afişării listelor prevăzute la art. 64 şi se va judeca fără opoziţie.
Acelaş’ drept îl are atât ministerul de interne cât şi ministerul public.
A rt. 65. — Autorităţile administrative însărcinate cu operaţiunea
constatării sunt obligate să întocmească pe comune liste de cetăţenie în
cari vor cuprinde pe toţi acei cari se găsesc în vreuna din categoriile
prevăzute la art. 56.
Aceste liste se vor afişa după terminarea operaţiunilor în fiecare
comună la localurile autorităţilor comunale.
Actele rămân definitive faţă de toţi aceia cari în termenul prescris
la art. 64 n’au declarat apel.
Recursul îm potriva hotărîrilor comisiunilor de apel se va declara
la grefa acestor comisiuni în termen de 20 zile libere dela pronunţare.
Curtea de Casaţie va judeca aceste recursuri de urgenţă în camera
de consiliu, după m em orii scrise fără citarea părţilor.
A rt. 66. — Se acordă pentru această singură dată un termen de 3
luni dela data promulgării legii de faţă, locuitorilor din judeţele Du-
rostor şi Caliacra, cari nu au făcut declaraţii la comunele prevăzute în
art. 10 ’şi următoarele din legea dela 26 Iulie 1921, pentru organizarea
Dobrogei-Noui, sau ale căror cereri pentru recunoaşterea cetăţeniei ro­
mâne au fost respinse pe motivul că declaraţiile au fost' făcute după ex­
pirarea termenului prevăzut în art. 13 din acea lege.
In acelaş termen îşi vor stabili cetăţenia română şi locuitorii cari
nu pot face dovada cetăţeniei prin hotărîrile definitive ale comisiunilor
de încetăţenire prevăzute în legea din 1 Aprilie 1914. Diplomele de în-
cetăţenire eliberate potrivit dispoziţiunilor acelei legi sunt valabile.
Se prelungeşte în acest scop funcţionarea comisiunilor prevăzute
în art. 10 din sus citata lege.
Aceste comisiuni îşi vor termina lucrările cel mult în 3 luni dela
data expirării termenului de mai sus.
A rt. 67. — Toţi locuitorii cari nu vor fi cuprinşi în aceste liste, sau
nu vor fi obţinut hotărîrea judecătorească potrivit art. 64, dela data
promulgării legii de faţă, nu pot dobândi naţionalitatea română decât
prin mijloacele arătate la art. 7 şi următorii.
Se exceptează locuitorii absenţi dela domiciliu, cari având dobân-

— 55 —
Art. 6 D R E PTU R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Codul civil

dita de drept naţionalitatea română, potrivit art. 56, vor putea oricând
cere dela autoritatea comunală competentă, certificatul de naţionalitate
cu drept de apel la tribunal şi recurs la Curtea de casaţie, în termenele
prevăzute de art. 64 şi 65, îm potriva deciziunii acestei autorităţi.
A rt. 68. — Pe temeiul listelor şi hotărîrilor definitive prevăzute la
art. 65 şi 66 ministerul de interne va elibera celor în drept, prin pri­
m ării, certificate de naţionalitate.
Orice alte acte sau certificate de naţionalitate sunt nule.
Decretele-legi de naturalizare individuală, hotărîriie judecătoreşii
sau certificatele grefei instanţelor judecătoreşti constatând declaraţiunile
prevăzute de decretele-legi,* ratificate prin art, 133 din Constituţiune, fac
dovada naţionalităţii pentru evreii din vechiul regat.
A rt. 69. — Românca de origină din Basarabia sau Bucovina, care
prin căsătorie contractată înainte de unirea acestor provincii a devenit
străină, poate beneficia de dispoziţiunile art. 40 din prezenta lege, daca
căsătoria este desfăcută.
A rt. 70. — Un regulament special pentru constatarea naţionalităţii
va stabili amănunţit condiţiunile de aplicare a dispoziţiunilor de sub
art, 56 şi următorii din legea de faţă.

CARTEA I
DESPRE PERSOANE

T IT L U L 1
Despre drepturile civile şi despre naturalizare
CAPITOLUL I
D espre b u c u ra rea de d re p tu rile civile şi d espre n atu ralizaţiu n e.

Art. 6 (A b ro g a t i ). — Exercitarea drepturilor civile nu de­


pinde de calitatea de cetăţean, care nu se poate dobândi şi
păstra decât conform ări. 6 din această condică. (Civ. 11, 13;
C. p. 8 § II, 13, 16, 22; Const. 6, 7, 133; Decret-lege 3902/918
relativ la acordarea drepturilor cetăţeneşti (Mon. Of., 223/918) ;
Decret-lege 2085/919 privitor la acordarea drepturilor cetă­
ţeneşti evreilor născuţi în ţară (Mon. Of., 33/919); Decret-lege
3464/919 privitor la prelungirea termenilor pentru declaraţiile
de opţiune Mon. Of., 03/919; Civ. Fr. 7).
T e x t f r . A r t. 7. — L ’exercice des droits civils est indépendant de la qualité
de citoyen , laquelle ne s’acquiert et ne se conserve que conformément a la loi
constitutionnelle.
Doctrină străină.
C o l in e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 101 ;
D a l l o z , Rép. D r o its c iv ils , 61 u r m .; Suppl. D r o its c iv ils 30 u r m .;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 69 u r m .;
P i .a n io li , I, ed. 3-a, N o . 425.
Doctrină românească.
; D roit ancien et moderne de la Roumanie : p. 23. „ Despre
A i. e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 291 u rm .
dobândirea naţionalităţii prin anexiunea de teritoriu “. T r i b u n a J u r id ic ă 1-8/1919;
N a c u , I, p. 155 u rm .

1) A se vedea Legea şi N ota dela pag. 47,

— 56 —
Codul civil D R E PTU R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Art. 6

IN D E X A L F A B E T I C
noul codice civ il (art. 16), naturaliza-
A c t e de sta re c iv ilă 13. M o za ic » v e z i E v r e i. nea cea mică nu m ai este admisă. Insă
A d v o c a t 25.
A n e x iu n e 31, 41, 42.
N a ţio n a lita te 6, 10, 15. 19. această dispozitiune are putere numai
21, 23, 30-32, 35, 38.
A r d e a l 41. 39, 42. pentru viitor, conform art. 1 c. civ ,
A r m e n i 10. N a tu ra liz a re 2, 3, 8, 12, 13, dar nu poate afectă întru nimic o con­
A u s t r ia c i 35. ^ 15, 17, 1 ,21, 22, 26-23,43. diţie juridică bine stabilită prin legi
B o te z 2<>, 26. 29
N e r e tr o a c tiv ita te 26, , 34.
anterioare, chiar şi dacă acea condi-
C a lim a c h 36. O b ic e iu l pă m â n tu lu i 16,
C a lita te d e rom â n 1, 3-5, 32. tiune nu este admisă în legea cea
1, 8, 11, 14, 19, 21, 24, O lim p ic e 37. nouă. (Cas. I I , 130/Sept. 6/72. B. p. 266).
26, 23, 29, 33. O rig in ă rom ân ă 6, 7, 13,
C a p a cita tea ju r id ic ă 2, 4. 28 29 31. N ici renunţarea la protectiunea
C a ra g ea 16. O rto d o x i 10, 20, 26, 32. ţărei sale, nici cererea de naturalizare
C ă să to rie 16, 20. O tom an 18, 22. şi dispozitiunile luate de Cameră pen­
C etă ţen ie rom ân ă 12,13,18,
19-22, 26, 38, 40, 42, 43.
P ă m â n tea n 4, 13, 16, 20
26, 32.
, tru supunerea străinului la stagiul
C o n d em n a ţiu n i 34. P a s s e p o rt 42. cerut de lege, nu poate da încă străi­
C o n d iţie ju r id ic ă 2, 4. P erso a n ă m o ra lă 37. nului calitatea de român, şi. nu poate fi
C o n a ţio n a li 21. P o s e s ie d e stat 6, 13. 14,
C o n stitu tie 17, 25-27, 29. 31. considerat decât tot ca străin, pe cât
C o p ii 1,15, 1 7 ,19,21 ,23, P r e z u m ţii 33. nu s’au îndeplinit ad litte ra m dispo­
28-30, 32. P r o b e 9, 13, 14, 31, 33, 38, zitiunile art. 16 c. civ. (A pel Buc. I,
D e c r e t e - le g i d e în cetă ţe- 39.
n ire 40. P r o t e c ţ ie s tre in ă 1, 18, 21,
Dec. 15/73. D r. 5/74).
D ispen să de s ta giu 2% 29. 2>, 32. 4 Străinul sub regim ul regulamen­
D o b ro g e a 18, 22. 42. R e g u la m e n t o rg a n ic 2, 4, tului organic,^ nu puteâ dobândi cali­
D o m ic iliu 35. 8, 9, 12, 14 16, 20,32, 33.
D re p tu r i câ ş tig a te 26. R e li g i e m o za ică 10, 11. tatea de român şi exerciţiul drepturi­
D re p tu ri c iv ile 4. R e li g i e o rto d o x ă 10, 20, lor politice decât conform condiţiilor
D re p tu ri p erso n a le 17, 28. 26, 32. prescrise de art. 379 al regulamentului
D re p tu ri p o lit ic e 4, K, 9, R e n u n ţa re la p r o te c ţie 3,
12, 21, 29, 32, 3 i, 38. 42.
organic, prin o lege, nu însă printr’un
E v r e i 10, 11, 26, 40. R e t r o a c t iv it a t e 26, 29, 34. act numai al puterii executive sau nu­
F u n c ţiu n i 20, 24, 25, 27. R o m â n , a se v e d e a „ C a li­ mai din partea unui ministru. Dacă
G e r m a n i 43. t a te “ , „C e tă ţe n ie “ şi , 0 -
îm p ă m â n ten ire 8, 12, 16, r ig i n ă “ .
dar prin actul unui ministru nu s’a
17, 20, 21, 23-31. S e r v ic iu m ilita r 5. conferit străinului decât drepturile
In c e tă ţe n ire , a se v ed ea S ta g iu le g a l 3, 28. unui pământean, conform alin. 5, art.
„ D e r r e t e - le g i“ . S la r e c iv ilă 13, 15.
In te rp re ta re 1, 21._ S tră in i 1-4, 7, 9, 10, 12, 15,
379 reg. org., adică exerciţiul drentu-
J o c u ri o l/m pice 37. 16, 18-24, 26, 29, 30, 32, rilo r civile în opoziţie cu cele politi-
L e g e a c o m u n . 26. 35. ceşti, expresia de pământean coprinsa
L e g e a D o b r o g e i 18» 22. .Străm oşi 6.
L e g i a n ie rio a r e 2. T e r it o r iu a n exa t, v e z i a-
în acel act, nu e identică cu expresia
L e g i a u stria ce 35. n ex iu n e. de român cu consecinţele juridice ce
L e g i p o s te rio a re 9. T e r it o r iu strein 7. rezultă din această calitate după leg i­
M a jo rita te 1, 19, 21-23. T it lu r i d e b o e r ie 20, 33.
.Mandat 15. T r a ta tu l d e V e r s a ille s 43.
le astăzi. în vigoare (art'olele 7 şi 8
M ilita r, a se v e d e a „S e r ­ T r ib u n a l păm ân tean 2. codul civil), ţ i nu implică în sine
v ic iu “. V ila e t otom an 22. exerciţiul tuturor drepturilor c iv i­
M in o ri, v e z i C o p ii ş i: 1,
15, 21.
le cât şi a celor politice; acea ex­
presie nici nu este o noţiune juridică
care să indice capacitatea juridică, fie
Jurisprudenţă. civilă fie politică, a individului res­
pectiv, întru cât între zişii pământeni
1. A rt. 8 cod. civ. nu se poate inter­ capacitatea juridică -atât civilă cât si
pretă în contra copiilor minori, cari, politică erâ^ diferită ; astfel străinul,
născuţi fiin d de un supus străin, a do­ pentru ca să obtie exerciţiul drepturi­
bândit în urmă calitatea de român, lor politice, trebuesc să îndeplinească
căci după principiul juridic, fiii m i­ condiţiile prescrise de regulamentul
nori urmează calitătile părintelui lor, organic pentru naturalizarea aşâ nu­
afară numai de declaraţie con/trarie m ită cea mare. (Cas. I I . 244/Nov. 4/75.
din parte-le când au ajuns la m ajori­ B. p. 298).
tate; numai în caz când fiu l minor, 5- Faptul izolat al plăţei contribuţiei
după ajungerea sa la majoritate, ar nu constitue o dovadă despre calita­
v o i a se întoarce iarăşi la protectia tea de român, asemenea şi acoc!+ fapt
străină dela care s’a lepădat părintele unit cu faptul înrolărei între militeni
său, numai atunci urmează a face de­ nu este dovadă de acea calitate, căci
clarat 'e că voeşte acea protectie, iar dacă e un drept şi o obligaţie a Româ­
pe cât timp o asemenea protectie nu nilor de a prestâ servicii militare,
o pretinde, rezultă din acest fapt că serviciul în sine nu presupune şi exis­
el a prim it pe acea ce ’şi a ales-o pă­ tenta calităţei de român. (Cas. I I , 260,
rintele său. (Cas. Oct. 27/67. B. p. 851). Dec. 13/75. B. p. 349).
.
2 Naturalizaţiunea cea mică, după
art. 379 regulamentul organic, astăzi
6 De admitem în general posesia de
stat ca probă a naţionalităţi», aceasta
abrogat, conferea drepturile civile, în­ nu se poate invocă de către oricine ;
tre care este şi dreptul de a cere drep­ ea nu se poate invocă de către aceia
tatea dela tribunalele pământene, caz despre cari e constant că nu sunt de
în care străinul astfel naturalizat erâ origină Români în sensul politic; ea
întru toate asim ilat românilor. P rin nu poate fi admisă decât în favoarea

— 57 ^
Codul civil
D R E P TU R I C IV ILE SI N A T U R A L IZ A R E
Art. 6
saică, nu constitue, după legile noastre
acélom cari pretind a fi români de o incapacitate de a fi ro m a n ;p rin u -
origina, cari ar trebui, d u p a rigoa rea mare o persoana de naţionalitate ro
principiilor, să dovedeasca ca nu nu­ m in ă putând profesa o altă religm ne
mai ei, ci şi tatăl lor, bunul ! or ^' sÎ [ ţ ' decât cea ortodoxa nu poate i i c o n ­
bunul lor sunt de origina lomaim. testată în naţionalitatea sa, decât do
pentru care asemenea proba tuna vedindu-se că e supusa unui stat
imposibilă trebue să admitem posesia străin. (Cas. I I , 106 şi 109, Apr. 9/<9,
de stat prin analogia art. 179, 293, 294 B p. 294 şi 297; 146, Apr. 16/(9* B- T'-
c civ. (Cas. I I , 150, M ai 23/78, B. p. 166). 313- 34, Apr. 4/86, B. p. 333; 174, Apr.
7. Singura îm prejurare că cineva s a 16/87, B. p. 368).
născut pe un teritoriu străin, iara a II. In România, evreii fiind consi­
se putea proba şi împrejurarea ca deraţi în totdeauna ca străini, pn n
este născut şi din părinţi străini, nu simplul fapt al schimbârei religiunei
schimbă întru nimic calitatea de ro­ nu puteau dobândi de drept calitatea
mân şi nu se poate considera ca străin de roman ci această calitate trebue
decât în cazul când s’ar constata ca i se Recunoaşte de Corpurile legiu i­
părinţii sei erau supuşi străini. (L-as.
toare conform art. 16 cod. civ.
I I 67, A pr. 8/78, B. p. 132). I I , 95, Mart. 24/79, B. p. 250; 6, Mart,
8 . Lipsa împământenirei sub regula­
mentul organic, precum şi lip s a . v o ­ 2412°’ Regulamentul organic, prin art.
tului Camerilor nu pot f i înlocuite 379 alin V , prescrie că străinii cari od-
prin nimic, nici prin faptul ca el a ţineau mica împământenire nu doban-
exercitat drepturile politice, sau drep­ deau prin aceasta drepturi politice, de
turile ca un român şi ca a îm plinit aci rezultă că mica împăm^iiteiin'C ini
obligaţiile ce impune calitatea de ro ­ conferea celui ce a obtinut-o, cetatema
mân? (Cas. I I , 105, M ai 23/78, B. p. 16b). română, ci numai câteva drerihnn oi'a-
9. După art. 71 reg. org. toti^pluşarn şenesti. (Cas. n , 7 v . Apr. 14/93. B. P.
şi m uncitorii străini aşezaţi m Vala­ 40^* 954/^1 Anr. 691, B. p» 519» 61 M.art.
hi a, de orice lege şi neam, nu pot li 20/79^8." p. 240 ; 47, Mart. 12/79, B. p. 228).
cunoscuţi de străini. Reg. org. in in ­ 13. Posesiunea de stat de cetătean
teresul agricult-urei şi a im ultirei bra­
ţelor pentru munca pământului, a voit român, nu trebue să fie probata ab­
solut prin acte de naştere sau de^ na-
a favoriza pe toti străinii plugari sau turalizatiune, fiindcă urmeaza wi a-
muncitori de ori unde_ ar i i venit si a vem în vedere lipsa şi neregulantatea
nu-i considera ca străini; aşa dar ie-a
acordat beneficiul de a i i Romani; ex­ ce eră în trecut pentru dobandirea ac­
telor de stare civilă; posesiunea de
presiile din regul. org. „a nu fis tra in ^ stat se poate proba şi dm alte actc
nu pot însemna decât „ » i i Koman ;
a nu admite acest sens,^ e nu numai din care să rezulte că reclamantul a
contrariu expresiilor însăşi, dar ar în ­ fost considerat şi în trecut de pămân­
semna că legiuitorul nu a vo it a a- tean fiindcă a purtat şi poarta toate
cordâ un beneficiu. Raţiunea acestei sarcinile la care se supun numai pă­
interpretări a art. 71 m ai rezulta şi mântenii. (Cas. I I , 12 Mart. 20/80, B. p.
din opunerea art. 71 articolului ^ p<9> 274) a
14. Toti rom ânii cari n’au dobândit
prin care se dovedeşte că pe straanu calitatea de român prin beneficiul le­
cari uneltesc negutătorie şi industrie,
gei, conform art, 8, 16 cod. civil şi con­
legiuitorul îi consideră ca străini şi form regulamentului organic, nu pot
nu le acordă beneficiul ce acorda plu­ justifica calitatea de roman decât prm
garilor şi m uncitorilor străini. Ubiec- posesiunea de stat, căci altfel nici unui
tiunea recunscând că plugarii şi munj
citorii străini sunt R o m â n i, insa tara n’ar f i în stare a dovedi ca e roman.
drepturi politice, nu e grava, caci toţi (Caş- I I . 48, A pr. 12/82, B. p. 476)
plu garii şi m uncitorii de pământ ro 15. Naturalizarea fiin d un beneficiu
mân nu aveau drepturi politice şi pen­ ce se acordă străinului, ea este indi­
tru aceasta nu se putea zice ca nu erau viduală, priveşte numai persoana ce
Români; şi dacă prin legile poste­ a obtinut-o, şi nu-şi poate întinde eiec-
rioare, prin convenţie (art. 46) şi prm tele asupra copiilor existenţi ai străi­
statut (art. 2 legea electorala) s a re; nului naturalizat; aceasta este cu atat
cunoscut tuturor Rom ânilor drepturi mai adevărat cu cât copilul dobânde­
politice, s’a recunoscut tocmai acelor şte dela lege naţionalitatea ce avea pă­
Români cari nu avusese înainte exer­ rintele în momentul naşterii ^sale, şi
ciţiul drepturilor politice, precum erau această calitate esenţială a stării sale
Rom ânii plu gari sau muncitori. (Cas. civilă, dânsul n’o m ai poate pierde de­
I I , 149, Iun. 16/78. B. p. 209). cât printr’un act al voinţei sale, ex­
pres sau tacit manifestata; de alta
10. Arm enii, ca şi orice alţi creştini, parte, dacă naţionalitatea este un drept
nu pot fi consideraţi ca străini, pe de care numai cetăţeanul singur poate
simplul fapt că profesează^ alta reli- dispune, apoi părintele, m timpul m i­
giune decât cea ortodoxă rasăriteana, norităţii copiilor săi, n’are ■nici o ca-
căci religiunea, exceptând pe cea mo-

58
Godul civil D R E PTU R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Art. 6

litate nici mandat dela lege pentru a multe funcţiuni, nu-i poate conferi
schimba patria şi naţionalitatea lor dreptul de cetăţean român. (Cas. II, 67,
originară; de altminterelea nici un ar­ Mart, 30/87, B. p. 284).
gument decisiv nu se poate trage din 21. împământenirea se întinde şi, la
autoritatea puterii părinteşti, de oare­ copiii legitim i m inori dejâ născuţi,
ce legiuitorul n’a acordat părintelui căci ei nu pot urmă decât condiţiunei
decât dreptul de a veghiă asupra creş­ părintelui lor, şi prin urmare, nu pot
terii şi educaţiunii copiilor săi minori, aveâ o naţionalitate deosebită de a ta­
precum şi de a în g r iji de averea lor, tălui. Schimbarea de naţionalitate o-
iar nicidecum dreptul abuziv de a re­ perată de părinte este, în generalita­
nunţa în numele lor la beneficiul unei tea cazurilor, favorabilă intereselor
nationalităti, ce eră câştigată atât co­ sale materiale şi morale, ceeace fo lo­
piilor cât şi natiunei căreia ei apar­ seşte şi m inorilor săi copii; părintele
ţineau. (Cas. I I , 78, Apr. 27/83, B. p. într’un asemenea caz lucrează în inte­
476). resul şi spre binele^ copiilor săi. Obiee-
16. Căsătoria unui străin cu o pămân­ ţiunea ce se ridică în contra acestui sis­
teancă era, m ai înainte de regulamen­ tem, şi care consistă în a zice că de
tul organic (1832), unul din modurile s’ar admite această interpretare, pen­
de împământenire, consacrate, nu prin tru a fi logică ar urmă ca şi copiii
vre-o lege specială, ci prin obiceiul pă­ unui român ce s’ar n»turaliză î n tară
mântului; şi, după cum constată Vodă străină să fie despuiaţi de calitatea
Caragea în preambulul codicelui său de români (teorie în contra căreia tre­
din 1818, obiceiul pământului aveâ bue să se înscrie oricine, nu are mare
putere de lege. (Trib. Vâlcea, Mart. importanţă. In adevăr, dacă minorul,
2/88, D r. 49/83). ajuns la majoritate, ar aprecia că na­
17. A rt. 7 din constituţiune, modi­ ţionalitatea de origină i-ar fi m ai a-
ficat în 1879, prevede în partea a I lI- a vantagioasă, n’ar aveâ decât să o re­
că naturalizarea nu se poate acordă clame, şi legile române (art, 10 şi 18)
decât prin lege şi în mod individual; au dispoziţiuni de favoare pentru
de aci reese că naturalizarea fiind un nişte conaţionali cari doresc a se în­
drept personal, nu se poate întinde şi toarce în patria de origină. Dacă dar
asupra copiilor născuţi m ai înainte de sunt atâtea m otive puternice pentru
a fi dobândit părintele lor împămân­ extensiunea naturalizărei chiar la m i­
tenirea, (Cas. II, 77, A pr. 14/93. B. p. norii copii ai unui străin naturalizat,
406; 254, Apr. 8/91, B, p. 519; 45. Am*. cari se poate să nu fie nici măcar năs­
5/86, B. p. 344; 22, Apr. 9/85, B. p. 316). cuţi în noua patrie şi pentru care, de
18. După art. 3 din legea de organi­ multe ori, afecţiunea lor este contes­
zare a Dobrogei, fiecare cetăţean oto­ tabilă, cu un cuvânt mai mult trebue
man din Dobrogea, a devenit eetătean a se admite această opiniune când e
român prin faptul alipirei teritoriului vorba de un român, născut în ţară din
Dobrogei la România, întru cât el părinţi români de origină, cari s’au
însă nu eră supuus unei alte protec- lepădat de orice protectiune străină şi
ţiuni străine. (Cas. I I „ 12, 13 şi 15, cari au fost recunoscuţi solemn de ce­
Mart 31/86, B. p. 261 şi 263-? 18 Apr. 1/86 tăţeni ai statului român. In numele
B. p. 308; 5, Mart. 27/89, B. p. 378). nici unui principiu de drept nu se
19- Deşi fiu l străinului naturalizat poate pretinde că un asemenea copil
e născut în România, totuşi fiind năs­ ajuns la m ajoritate cată a fi p riv it ca
cut când părinţii săi erau străini, şi străin si depărtat dela exerciţiul drep­
întru cât naţionalitatea obţinută de tului de cetăţean, căci legea nicăeri
părintele sau este individuală, ea nu nu prescrie categoric că m inorii unui
se poate resfrânge şi asupra fiului; şi român de origină, născuţi înainte de
dacă el nu s’S, conformat dispoziţiuni- recunoaşterea ealitătei de cetăţean ro­
lor art, 8 c. civ., reclamând calitatea mân, sunt străini. Interpretarea res­
de cetăţean român la un an după ma­ trictivă a diferitelor texte relative la
joritate, în lipsă de toate aceste form a­ această materie s’a susţinut în ce p ri­
lităţi, el nu este considerat decât ca veşte pe fiii străinilor naturalizaţi,
străin. (Cas. I I , 57, Mart. 28/87, B. p. dar nu şi în privinţa copiilor rom â­
274; 152, A pr. 20/89, B. p. 477). nilor de origină. A aplică aceeaşi mă­
20. După art. 5, anexa X din regu­ sură şi unora şi altora, fără distinc-
lamentul organic a l M oldovei, orice ţnmea sus arătată, ar f i o adevărată
străin care se va căsători cu o pămân­ nesocotire a dispoziţiunilor legii, care
teancă nobilă şi care va aduce dovezi face deosebiri remarcabile între mo­
intru aceasta, va dobândi împământe­ durile de admiterea străinilor la be­
nirea după 7 ani. Deci cel ce nu dove­ neficiul drepturilor - politice, pentru
deşte că s’a căsătorit cu o pămân­ cari se cer o mulţime de condiţiuni,
teancă nobilă, nu poate beneficiâ de cari, în ochii legiuitorului, sunt atâ­
dispoziţiunile sus citatului text de tea garanţii de a se asigură că acela
lege. Singurul fapt că s’a botezat în ce intră în sânul naţiunei române nu
religiunea ortodoxă, că a ocupat mai va f i ostil intereselor ei, şi între ro­

— 59 —
Art. 6 D R E PTU R I C IY ll.K ŞI N A T U R A L IZ A R E Codul civil

mânii din altă tară, cărora nu li se legea comunală din 1 A p rilie 1864, s’a
cere decât renunţarea la protecţiunea botezat în 1854 în religiunea creştină,
străină, netemându-se legiuitorul de de la acea epocă dânsul a încetat de a
sentimentele şi de ataşamentele unor a fi israelit şi prin urmare a devenit
asemenea români pentru nat'unea si pământean creştin. Şi aceasta fiind
statul român. (A pel Buc. I I , 211, Nov. poziţiunea sa în momentul promul-
24/88, Dr. 42/89). gărei codului civil, adică la 4 Decem­
22. După art. 2 din legea vilaetelor brie 1864, dânsul n’avea nevoe^ a re­
otomane, ori-ce individ născut din pă­ clama nici calitatea sa de pământean,
rinţi străin pe teritoriul otoman, căci această calitate o aveâ deja, nici
poate, în interval de trei ani de la a obţine naturalizarea, conform art. 16
majoritate, să ceară naturalizatiunea din citatul cod., căci art. 9 din acelaşi
otomană cu îndeplinirea form elor pre­ cod nu cerea îndeplinirea acestei fo r­
scrise de legea din 26 M artie 1869. Dacă m alităţi de cât pentru cei ce nu erau
un atare individ nu a făcut o aseme­ de ritul creştinesc, şi dânsul eră cre­
nea declaraţiune înaintea autorităţi- ştin la acea epocă. P rin urmare, el
] or otomane înainte de 11 August fiind, la promulgarea art. 7 din con­
1877, el este străin, adică nu are cali­ stituţie, cetăţean român, în virtutea
tatea de otoman, şi ca atare, conform legilor existente, şi acest articol ne
art. 3 din legea Dobrogei, nu poate să vorbind de cât de străini, adică de cei
se bucure de cetătenia română, întru ce erau consideraţi de străini în v ir ­
cât la anul 1877 August 11, era supus tutea legilor ce erau în vigoare la acea
străin. (Cas. I I , 64/89 din 1 Apr. 80 B. epocă, el nu poate f i aplicabil, oricare
p. 485). ar fi înţelesul ee ar aveâ, afară de o
23. Copii născuţi în ţară din pă­ dispoziţiune expresă, şi pentru cei ce
rinţi cari la momentul naşterei lor se aveau calitatea de cetăţeni români în
aflau de naţionalitate străină, sunt momentul prom ulgărei sale, căci ar fi
născuţi străini; ei îşi păstrează a- a se violă principiul neretroactivităţei
ceastă calitate chiar dacă părintele legei şi a se nesocoti drepturile deja
s’a împământenit în urma naşterei lor; câştigate. (Cas. I I , 71/din 30 Mart. 91,
şi nu pot fi consideraţi ca români şi B. p. 401).
a se bucură de drepturile ce acordă 27. A rt. 9 din constituţiune a regle­
această calitate de cât numai dacă mentat modul cum se poate obţine îm ­
dânşii, după ce vo r fi ajuns la m ajo­ pământenirea şi, între form ele şi con-
rat, v o r f i cerut şi dobândit in d ivi­ diţiunile determinate de acest articol,
dual împământenirea conform dispo- nu intră şi serviciul m ilitar şi înain­
ziţiunilor § 3 al legei din 1879. (Cas. II, tarea la gradele ofiţereştii în ori ce
87/din 11 Apr. 90. B. p. 491). caz, naturalizarea se obţine printr’o
24. Pentru obţinerea împământeni- lege votată de Corpurile legiuitoare,
rei fiind form e şi condiţiuni anume iar nici cum prin guvern, prin înain­
determinate prin lege, numai cine în­ tare în vreo funcţiune sau serviciu
deplineşte acele form e şi condiţiuni se public. (Cas. I I , 254/din 8 Apr. 91, B.
consideră român şi poate să se bucure
p. 519).
de drepturile ce dă această calitate;
ast-fel fiind, nu numai faptul d’a fi 28. Recunoaşterea calităţei de ro ­
servit ca m ilitar şi acela de a fi co­ mân pentru rom ânii născuţi în ţările
pist la o subprefectură, dar şi acela române supuse altor state şi veniţi în
de a fi ocupat funcţiile cele m ai supe­ ţară, nu este în sine de cât o natura-
lizatiune privilegiată eu dispensă de
rioare în stat, încă nu poate face pe stagiu, supusă însă voturilor Corpu­
un străin de naţionalitate sau un năs­ rilor legiuitoare şi având aceleaşi e-
cut din asemenea străin în România,
fecte ca şi dânsa. Aşa, deşi tatălui i s’a
să pretindă a i se recunoaşte dreptu­
rile unui român ori devenit român, recunoscut calitatea de român de că­
dacă nu a dobândit împământenirea tre Corpurile legiuitoare, însă cum
naturalizaţiunea, aşa şi recunoaşterea
pe calea indicată de lege şi cu fo r­
mele prescrise de dânsa. (Cas. I I , 25 din calităţei de român, este un drept per­
24 Mart. 90, p. 386). sonal care nu-şi întinde efectele ei
25. Profesiunea de advocat ce exer­ asupra copiilor născuţi m ai înainte de
cită şi diferitele funcţiuni ce a ocu­ a f i obţinut părintele împământenirea.
pat nu conferă cuiva dreptul de îm ­ (Cas. I I , 6/91, din 27 Mart. 91. B. p. 372).
pământenire care se obţine numai 29. Din combinaţiunea art. 7, 8 si 9
printr’un vo t al Camerilor legiuitoare din constitutiune, resultă că numai
conform regulelor stabilite prin con- străinii dobândesc calitatea de români
stituţiunea ţărei şi codicele civil. (Cas. cu începere numai de la votarea împă-
I I , 76/din 10 Apr. 90, B. p. 485). mântenirei lor, în mod individual, de
26. Dacă israelitul pământean, cali­ către Corpurile legiuitoare, ia r pen­
tate prevăzută şi recunoscută prin tru rom ânii de naştere, din ori-ce stat

- 60 -
Oodul civil W SKl'TL'R I CIVILE ŞI N A T U R A L IZ A R E Art. 6

străin, cărora li se recunoaşte calitatea după vrem i de d iferiţi Domnitori, şi a


de români de către :Puterea legiu i­ consfinţit naţionalitatea română a co­
toare, după dovada ce dau că au pă­ p iilo r acestor străini, născuţi şi cres­
răsit protectiunea străină, efectul a- cuţi în ţară. (A p el Buc. 1, 90, M ai 27/91.
celei recunoşteri are putere retroactivă D r. 42/92).
până la naşterea lor, căci prin ea se 33. Boeria, după regulamentul orga­
ridică numai o împiedicare acciden­ nic, art. 399—402, neputându-se acorda
tală a exerciţiului drepturilor politice, de cât pământenilor, făcea a se presu­
iar nu se acordă calitatea de român pune preexistenta calităţei de român;
pe care dânşii o aveau deja de la na­ aceasta însă nu este o resumţiune ju -
ştere. P rin urmare, asemenea efect al ris et de ju re , căci sunt ştiute abuzu­
recunoaşterei calitâtei de români de rile ce se făceau m ai ales în timpurile
naştere are drept consecinţă că şi din urmă cu acordarea acestor titluri,
copiii acelor români, născuţi deja îna­ şi deci urmează să considerăm ca ro­
intea recunoaşterei părinţilor lo r ca mân pe cel ce are titlul de boerie, nu­
români,, trebue să fie consideraţi ca mai intrig cât această presumţiune nu
români cu exerciţiul drepturilor poli­ va fi dărâmată prin o dovadă contra­
tice, întru cât nu stau sub o proteeţi- rie. (Trib. Vaslui, 22 Mart. 3/92. D r.
une străină. (Cas. I I , 38/92, Mart. 27/92. 32/92).
B. p. 299). 34. Principiul neretroacti vităţei le ­
g ilo r nu este aplicabil legilor cari re­
30. împământenirea fiind o favoare gulează capacitatea politică pentru că
personală care se acordă în mod indi­ legile politice, prin esenţa lor, sunt
vidual şi prin anume lege, nu profită legi de interes general. P rin urmare
de cât aceluia căruia se acordă, şi co­ condamnaţiunile anterioare punereiîn
piilor ce se vor naşte în urmă, în v ir ­ aplicare a legei electorale fac nedemni
tutea principiului că copilul urmează de a f i alegători pe cei condamnaţi
naţionalitatea părintelui, iar nici de pentru delictul prevăzut de a r t 127 cod.
f llmu copiilor născuţi mai înainte de penal. (Cas. I I , 32/Apr. 8/93, B. p. 384).
împământenire, cari vo r f i consideraţi 35. Streinii, cari nu au o naţionali­
ea străini tot în virtutea aceluiaşi tate determinată, sunt supuşi legilor
IAr,11?J )hî- <T rib - Vaslui, 22 Mart. 3/92. unde îşi au domiciliul şi beneficiază
D r. 32/92).
de aceste legi, Austriacul, care de 10
31 Posesiunea de stat nu e un m ii- ani şi-a părăsit ţara, fără sni-rit de re­
loc de a dobândi naţionalitatea româ- întoarcere, perde, conform leg ilor aus-
nă, care nu se poate dobândi de cât triace, naţionalitatea lui şi fiind sta -;
prin unul din jnjloacele arătate de bilit în România beneficiază de le g ile !
.=? (naşterea anexiunea de teritoriu române. (Apel. Iaşi, I I , 187/94. Dreptul, !
şi împământenirea), ci este numai o 17/95).
situaţiune în care gâsindu-se cine-va 36. Sub, imperiul codului Cal im ah
se presumă a fi român şi ’i procură a- asociaţiile licite conservau personali­
vantagiul de a nu proba aecastă cali­ tatea civilă, dacă anterior acestui cod
tate, rămânând ca acel ce ’1 contestă dobândiseră aceâ personalitate. Perso­
să facă probaţiunea. (Trib. Vaslui. 22, nalitatea civilă se dobândea, anterior
Al art. 3/92, D r. 32/92).
codului Oalimach, prin existenta de
32. înainte de regulamentul organic, fapt a societăţii, căci prin aceasta ea
după obiceiul pământului şi faţă cu trăia cu ştirea stăpânirei. (A p el Ga­
dispoziţiunile care regulamentau con- laţi II. D r. 29/900).
ditinnile străinilor în ţară, luate de 37. O comisie instituită de Stat, în
diferiţi Domnitori, străinii de rit creş­ scopul de _a îneuraja agricultura, in ­
tin _ şi mai cu seamă Rom ânii din dustria, virtuţile civice şi desvoltarea
ţările locuite de Români supuşi altor fizică a cetăţenilor, — cum este Comi-
state, veniţi şi stabiliţi în România, se siunea^Olimpicelor din Grecia, — în ­
bucurau de toate drepturile civile şi zestrată cu un patrimoniu propriu şi
politice ca şi pământenii. Copii aces­ o individualitate distinctă, este un sta­
tor străini, născuţi şi crescuţi în ţară, biliment public şi, prin urmare o per­
erau^ Români şi. naţionalitatea lor ro­ soană morală. Această comisiune a O-
mană n’a fost de nimeni pusă la îndo­ lim picelor din Grecia există astăzi ca
ială. Ia r regulamentul organic, ocu- persoană juridică privată si în Româ­
pandu-se în art. 379 şi regulamentând nia, în baza decretului regal din 13 De­
numai condiţiunea străinilor de ori-ce cembrie 1901, capabilă dar de a sta în
rit creştinesc din nou veniţi în ţară, instanţă şi susceptibilă de drepturi şi
este evidenţ că a recunroscut străini­ obligaţiuni. (Trib. Ilfo v -s. I, C. Jud.
lor de rit creştin cari la acea epocă 49/903).
erau stabiliţi în ţară fără spirit de în­ 38. Persoanele care domiciliază în
toarcere şi fără a fi spuşi- vre unei România sunt presupuse a fi de naţio­
protecţiuni, condiţiunea de care se bu­ nalitate românât prin urmare acel ce
curau, în virtutea obiceiului pămân­ contestă unei persoane naţionalitatea
tului şi. a măsurilor reglementare luate e dator să dovedească că acea per-

- 61
Art. 6 D R K PTU R I C IV IL I’. Codul chil

soaBă e de naţionalitate străină. (Cas. stă perioadă de timp nu avea liberul


I, 191 din 11 Mart 1911, Jurisprudenţa, exerciţiu al dreptului de opţiune m ce
17/1911). priveşte naţionalitatea ce o va do­
39. Naţionalitatea unei persoane nu bândi.
se poate stabili de cât cu acte; prin c) In părerea ce susţine că schimba­
urmare proba testimonială este inad­ rea naţionalităţii are loc „ipso facto
misibilă pentru a dovedi naţionalita­ din momentul anexiunei, sub condiţia
tea. (Cas. 1 ,191 din 11 Mart. 1911. Juris- rezolutorie a unei opţiuni contrare din
prudenţa 17/1911). partea supuşilor ce vo r a-şi păstra ve ­
40. Conform art. 2 al I I din Decre- chea naţionalitate, se poate vorbi de
tul-lege de încetaţenire, văduvele şi posibilitatea renunţărilor, fiin d necesar
copiii m inori ai decedaţilor m obili­ însă a se stabili, prin îm preju rări ab­
zaţi, beneficiind de plin drept de cetă- solut sigure şi concludente că actul a-
tenia română, e inutilă şi fără interes rătat ea o dovadă de renunţare, nu e
cererea adresată justiţiei pentru valo­ susceptibil de nici o altă interpretare.
rificarea unor 'asemenea drepturi. In tot cazul incertitudinea din doc­
(Cas. I I , 39 din 16 Iunie 919. Curier trină asupra naţionalităţii, din pe­
Jud. 12/919). rioada dela anexiune până^ la ratfi-
41. a) Schimbarea natiorialitătii lo­ care, se poate repercurtâ şi în mintea
cuitorilor Ardealului are loc ipso supuşilor anexaţi, putând deci să pro­
facto din însăşi momentul alipire! de ducă atâta confuziune încât să le r i­
fapt decisă prin votul Adunărei de la dice putinta unei cunoştinţi exacte
Alba Iu lia şi prin Decretul de alipire asupra caracterului şi mai ales asu-
din 11 Decembrie 1918 şi înainte de pra consecinţelor unui fapt, ce numai
consacrarea ei prin tratate internaţio­ în mod incidental pune în discuţie ches­
nale. tia naţionalităţii, cum e utilizarea de
b) Această schimbare are loc sub passeport. străin.
condiţiunea rezolutorie a unei opţiuni d) O dispoziţie regulamentară— cum
contrarii pentru naţionalii cari vo r să e art, 22 Regul. legei pentru organiza­
păstreze vechea naţionalitate a statu­ rea Dobrogei noi din 26 Iu lie 1921 —
lui alipit. care ar spune că nu se consideră ca
c) Această schimbare are loc pentru renunţarea la supuşenia^ română, fap­
toţi locuitorii originari din tinuturile tul că cineva, silit de îm prejurări, a
alipite indiferent de domiciliu. C. Ap. obţinut şi s’a folosit vremelnic de pas-
Buc. s. IV . 16 din 13 Feb. 1919 Pand. sepoarte sau acte străine, este admisi­
Kom. 9/922, I I , 268). bilă în principiu şi constitue pentru
42. a) Servirea de passeport străin judecată un element serios de apre­
poate în principiu să constitue o re­ ciere. (Trib. Dorohoi Ordonanţa 435.
nunţare la cetătenia română. Fiind din 25 Dec. 1922, Jur. Gen. 1924 No. 42).
vorba de renunţări însă, e necesar a 43. Din moment ce cetăţenia română
se statua asupra intenţiei aceluia care a fost în mod regulat conferită, nu se
în mod incidental s’a servit de un ase­ mai poate spune că fostul cetăţean
menea act precum şi asupra îm preju­ german ar putea conform legilor în
rărilor în care a intervenit. vigoare în Germania să îşi păstreze
b) In părerea ce susţine că anexiu­ această din urmă cetăţenie, deoarece
nea nu m odifică statutul ju ridic din art. 17 al le g ii germane din 22 Iulie
punctul de vedere al naţionalităţii şi 1923 privitoare la naturalizare prevede
ca schimbarea de naţionalitate este e- eă cetăţenia germană se pierde prin
fectul numai al unui tratat de pace dobândirea unei supuşenii streine, iar
ratificat, se decide că, până la r a tifi­ din art. 278 al. I al tratatului dela Ver-
care, supuşii Statului anexat îş i păs­ sailles reese că Germania s’a îndatorat
trează vechea lor naţionalitate. Deci a recunoaşte noua naţionalitate a sta­
dacă un asemenea supus^s’a servit de telor aliate care a fost sau ar f i do­
usi passeport străin, în intervalul bândită de supuşii săi. (Curtea de apel
ce desparte anexiunea de ratificarea Bucureşti, s. II. Dec. 88 din 31 Iu lie
tratatului, el nu a putut denota, prin 1924. Jur. Gen. 1924 No. 1515).
acest fapt numai, o renunţare la cetă­ 44. A se vedea A rt. 304 cu notele 25
ţenia română, întrucât în toată acea­ şi 26.

Art. 1 {Abrogat *). — Tot Românul se va bucura de drep­


turile civile (Civ. 6, 17— 20; C. p. 8, 13, 16, 22; Const. 8, 10;
Civ. Fr. 8).
Text. fr. A rt. 8. — Tout Français jouira des droits civils.-

-r 1) A se v e d e a L e g e a şi JVo'ta d é l a p a g . 147.

— 62 —
C odul c iv il D R E PTU R I CIVILE Art. 7

Doctrină străină.
Aubrv et R a u , I, 5-a ed., p. 262, 263, 327, 330, 347, 349, 355, 362, 363, 373;
Baddry et F ouecade. Des personnes, I, 288,293, 332-334, 337-339,347, 348, 350, 359, 362,
410, 411, 446 urm.; 462, 471;
D a l l o z , Rep. Droits civils, 67 urm., 83 urm., 120 urm.. 122 urm., 481 urm.; Suppl.
Droits civils, 31 urm., 55 urm., 73 urm.;
D e m a ş t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 18 bis, I, II si III;
D e m o l o m b e , XIII, 148, 151, 173, 182;
Huo, 1, 223, 224, 230, 235, 237, 256, 294;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 69 urm.;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 384 în notă, 425;
W e i s s , I, p. 55, 57, 59, 62, 72, 82, 83, 130, 137, 165, 167, 200; 202, 203, 310, 312, 329, 348.

Doctrină românească.
A lexandresco, I, ed. 2-a, p. 291 urm.; D ro it ancien et moderne de la Roumanie, p. 43;
N acu, I. p. 155 urm.
IN D E X A L F A B E T IC
hrisovul din 1776 precum şi legiuirea
A n u la re 6, 18. In c a p a c ită ţi 18. Principelui G rigore Ghica din 1827,
A d m in is tra to ri 7. In s titu ţii p io a se 4, 7.
B a siîicale 9. J u ris d ic ţiu n e 18. prevăzute în ofisul Principelui Ş tir­
B iserici 7, 9. L e g a t u r i 4, 13, 16, 18. bei din 1851. Acea lege, care aducea o
Calim ach 8, 9. L e g e a M a tei B a sa rab 2. restrictiune la plenitudinea drepturi­
Călu gări I, 2, 8, 15. M o n a h i 1, 2, 4, 8, 15.
lor cetăteneşti ale călugărilor, preve­
Canoane 2, 15.
Com unităti stre in e 5, 10
11, 14, 16. 18.
, M o n a s tiri 1, 4, 6, 8. 9.
M o n a s tiri c a to lic e 6.
M o ş te n iri 1, 2, 3.
dea două cazuri în privin ţa bunu­
rilor lor, adică ceeace trebue să faeă
C aragea 2, 8, 9, 14. P e rs o a n e fiz ic e 10, 12, 13.
C h in ovii 4, 6, 8, 9. 17, 18.
cu dânsele voind să îmbrăţişeze viea-
Ctitori 7. P e rs o a n e ju r id ic e 1, 3-8, ta^ monacală, m ai înainte de a p ri­
Curtea de C o m p iu ri ' 10-14, 16-18. mi tunderea şi cum trebue să se re-
Donaţiuni 4, 7, 13. P e rs o a n e m o ra le 1, 3-8.
Donatori 7, 13. 16. 10-14, 16-18.
guletze bunurile ce vo r posedă călugă­
Drept p u b lic 17. P r im ă r ii 7, 13. r ii la încetarea lor din vieată. Deci
Drept rom a n 17. R e g u la m e n t o rg a n ic 8, 9. acea lege nu se poate aplică decât nu­
Drept v e c h iu 17. S c h itu ri 8.
Drepturi c iv ile 2. S e c u la riz a re 4, 17.
mai la acele cazuri; de unde rezultă că
Efori 7. S u c c e s iu n i 1, 2, 3. călugării puteau face, după intrarea
Egum en 8, 9. T es ta m en te 3, 4, 16, 17, 18. lor în vieata monacală, achizitiuni de
Em batic 8. T r a n z a c ţii 17.
Gestiuni 7. U tilita te p u b lic ă 5, 10, 11.
alte bunuri, fie prin succesiune, fie alt­
im obil 9, 13. V â n z ă ri 6. fel, şi de care puteau dispune după
In a lien ab ilitate 9, 13. voinţa lor prin acte între vii. Si dacă
vom examină canoanele bisericesti,
Jurisprudenţă. cari au fost baza hrisovului din 1776
1 Dreptul de moştenire al monasti- şi a legei din 1827, şi mai cu seamă ca­
rilor asupra averei călugărilor pentru nonul al V I al sinodului din Constan-
a putea f i câştigat, trebue ca monasti- tinopol, care anume prevede despre
rea să existe şi să aibă capacitatea în regularea averii călugărilor, precum
momentul deschiderei succesiune;, si novela 123 a lui Justinian, nu vom
conform art. 654 şi 120 c. civ. Or, mo- găsi nicăeri o dispozitiune care să in­
nastirea ca. institutiune pioasă a pier­ terzică călugărilor de a prim i o succe­
dut capacitatea de achizitiune prin siune ce le-a venit după ce au îmbră­
legea din 1863, care i-a retras averea, ţişai vieata monacală, sau să se res­
trângă dreptul de a dispune de acea
substract m aterial care formează una
succesiune prin acte între v ii dnnă
din condiţiunile esenţiale pentru exis­ cum ar fi voit. (A pel Buc. I, Aug.
tenta unei persoane ,iurid;ce. (A pel 25/76. D r. 30/76).
Iaşi. II, M ai 16/75, D r. 63/75, p. 501, col. I). 3- Tot de se atinge de condiţiunile
2 Precum sub imperiul nouei legis- existentei persoanelor juridice cade
latiuni. asemenea şi sub acela al co­ în domeniul ordinei publice. Simpla
cului Caragea, toti cetătenii erau pre­ intentiune a unor privaţi de a v o i să
supuşi capabili la exerciţiul tuturor dea averilor de dânşii lăsate prin tes­
drepturilor civile; şi de câte ori le­ tament o afectatiune specială, nu este
giuitorul a voit să restrângă la unii un fapt de natură a schimbă nimic în
din cetăţeni parte din aceste drepturi, domeniul ordinei publice, în ceeace
aceasta a prevăzut-o printr’o anume priveşte condiţiunile existentei per­
dispozitiune a le g e i; o atare restric­ soanelor morale. (Cas. I. 73, Febr. 28/76,
tiune, fiin d o exceptiune la dreptul B. p. 87).
comun, este de drept strict şi nu se 4. In urma leg ii de secularizare din
Poate aplieâ decât numai la cazurile Decembre 1863, m onastirile au încetat
anume cuprinse în acea lege. Or, sub d’a există ca persoane juridice cu capa­
'fflperiul codului Caragea, singura lege citate d’a avea drepturi, d’a aveă a-
care regulă raporturile călugărilor în vere d’a administrâ acesta avere şi d’a
societate în privinţa bunurilor lor erâ se folosi de ea, căci statul, ca să-şi în-

63 —
Art. 7 D R E PTU R I CIVILE Codnl civil

suşiască averea monastirilor, a trebuit rală are a funcţionă, care act are s&
ea acestea să înceteze a există ca per­ fie conform legilor acelui stat; pute­
soane distincte, altmintrelea statul rea publică recunoscând unei institu-
n’ar f i putut să-şi însusiască averea tiuni caracterul de persoană morală^
monastirilor, precum în general sta­ ea cercetează daca scopul ce are a fi-
tul nu poate să-şi însuşiaseă averea urm ărit e şi de utilitate publică, încât
oricărei persoane juridice de orice na­ numai după aceasta puterea publică:
tură ar fi ea, decât după ce persoana recunoaşte o institutie ca persoană
juridică încetează a exista. Aşâ dar, morală, aceasta e un act care nu poate
pentru săvârşirea secularizării averi­ aveâ şi produce efectele sale decât în
lor monastireşti, a trebuit să precede statul de a 'cărui autoritate compe­
actului de secularizare în mod logic tentă s’a dat şi el nu poate produce
si necesar dizolvarea sau încetarea efecte peste^ lim itele acelui stat, cu
m onastirilor ca persoane juridice; a alte cuvinte în alt stat; consecinţa este
recunoaşte faptul necontestabil că sta­ că şi institutia nu poate f i persoană.!
tul şi-a însuşit averile m onastirilor şl morală decât în lim itele statului de a
a susţine totuşi că monastirile ar mai cărui autoritate competentă a fost re­
continuă a există ca persoane juridice, cunoscută ca persoană morală. S’ar
este o contradicţie, şi pentru aceasta puteâ însă zice că, precum persoanele
ca opinie de nesustinut; nici legea de fizice exercită drepturi în toate sta­
secularizare nu prescrie -în nici una tele, asemenea şi o institutie recunos­
din dispoziţiile ei, că cu toată secula­ cută într’un stat ca persoană morală ar
rizarea averilor, monastirile să conti­ trebui să poată exercită drepturi şi în­
nue a există ca persoane juridice, ceea alte state, căci o persoană, îndată ce
ce ar fi fost necesar ca să putem, şi s’a născut, are drepturi inerente per­
în urma leg ii de secularizare, recu­ sonalitate! ca atare independent de
noaşte m onastirilor capacitatea per­ autoritatea statului în care s’a născut;
soanelor juridice; încetarea monastiri­ acea personalitate o are individul î i
lor ca persoane juridice se confirmă şi fiecare stat fără o recunoaştere anume
prin faptul că monastirile, în urma se- a puterei publice a statului, şi de a-
cularizărei, nu administrează nici nu ceea individul poate exercită în ge­
se folosesc de averea ce avusese, nici nere drepturi în fiecare stat; cu totul
nu exercită direct în numele propriu altfel însă este cu persoanele morale
drepturi în privinţa acelei averi. cari, fiin d simple ficţiuni, dobândesc
Deci monastirile încetând în urma o personalitate, o existentă numai prin
secularizărei a fi persoane juridice, ele o recunoaştere specială a statutului în
n’au capacitatea d’a aveâ avere sau care are să funcţioneze; personalita­
drepturi şi pentru v iito r; dacă dar tea recunoscută unei institutii întruni
cineva ar dispune în urma legei de stat nu se poate recunoaşte în fiecare
secularizare în favoarea unei monas- alt stat, căci se poate ca un stat să
tiri, asemenea dispoziţie testamentară considere scopul ce vreâ să urmărea­
are să cadă conform art. 928 c. civ. în­ scă o institutie ca fiin d de utilităţi
trucât monastirea n’are capacitatea publică, fără ea aceiaşi utilitate să fie
d’a prim i; însă spre a menţine o dispo­ şi pentru alt stat; altfel recunoscând
ziţie testamentară făcută în favoarea personalitatea unei institutii în fie-'
unei monastiri. nimic nu împedică că care stat, este a zice a v r io r i că insti-i
statul apreciind, să recunoască în mod tutia e de utilitate publică pentru
special monastirei caracterul de per­ toate statele, ceeace nu se poate, căci
soană juridică, încât în urma unei puterea legală în fiecare stat are drep-1
recunoaşteri speciale, monastirea do­ tul a apreciâ dacă scopul urm ărit d e,ol
bândind capacitatea unei persoane ju ­ institutie poate să fie de utilitate pu l
ridice, să poată prim i averea ce i s’ar blică sau nu şi de acest drept statul!
f i lăsat de cinevă ca legat, ca donaţie, ar f i lipsit când s’ar recunoaşte perji
tot asemenea precum când cineva ar sonalitatea unei institutii în toatei
fi dispus de o parte de avere pentru statele. A şâ fiind, o persoană moralăJ
înfiinţarea unui stabiliment de u tili­ altfel ca individul nu are person alii
tate publică, dispoziţia nu cade eo tate decât în statul care a recunos-1
ipso , ci ea se menţine dacă statul re­ cut-o ca atare, iar pentru alt stat, e a
cunoaşte şi admite înfiinţarea acelui nu poate să existe decât iarăşi în v im
institut. (Cas. I, 380/Nov. 17/78, B. p. tutea unei recunoaşteri. (Cas. I, 3531
357). Oct. 24/78, B. p. 331). 1
5. Existenta unei comunităti străine 6. Statul având şi asupra m onastir
ca persoană morală urmărind scopuri catolice dreptul de supraveghere, ca sil
de utilitate publică, fiin d necontesta­ asupra oricărei persoane morale d îij
bilă, este a se şti. dacă asemenea per­ România, în virtutea acelui drept de
soană străină poate exercita drepturi supraveghere, statul are dreptul a ceM
sau poate aveâ avere în România. O cetâ dacă averea şi veniturile acelei,
persoană morală începe a există nu­ monastiri se administrează bine şi sţi
mai în virtutea unui act al puterei pu­ afectă la realizarea scopului pe eare-jj
blice a statului, în care persoana mo­ urmăreşte monastirea, şi în caz când
'1

- 64 —
Codul Civil D REPTU RI c iv ile Art. 7

ar constată o rea administrare, statul niturilor la scopurile pioase indicate


poate interveni şi luâ măsuri pentru de testatore. Dacă Prim ăria, Pi'in^ de­
a împedeca pe v iito r o rea adminis­ legaţii ei, se adresează la autoritătiie
trare, dar acel drept de supraveghere judecătoreşti spre a obţine prin sen-
nu implică în sine dreptul pentru stat tintă judecătorească o dispoziţie în
a intenta acţiuni pentru persoana mo- privinţa regulărei administrărei ave-
rală, sau a cere anularea vânzărilor rei şi a asigurărei afectărei venituri­
făcute de monastiri, căci aceasta ar lor moşiei bisericei, autoritătiie^ jude­
însemnă că statul ar aveâ dreptul d’a cătoreşti sunt în drept, constatând a-
reprezenta persoanele morale sau a baterea sau neglijenta din partea cti­
exercita drepturi pentru monastire, torilor, a dispune măsurile prescrise
drepturi pe cari nu le are. (Cas. I, 122, pentru regularea administrărei şi a
Apr. 30/79 ,B. p. 284). întrebuintărei veniturilor. (Cas. I, 211,
7. Statul având supravegherea asu­ Iun. 10/81, B. p. 489).
pra tuturor institutelor de binefacere 8. In principiu, persoanele morale
sau pioase, sau a stabilimentelor pu­ n’au şi nici au avut dreptul de aliena-
blice, el are dreptul a controla dacă tiune. Deci monastirea Cerniea, ca ori­
averile acelor institute sau stabili­ ce monastire, fiin d constituită şi do­
mente se administrează de către efori tată în scop de a servi la binefaceri,
sau ctitori, sau oricum s’ar denumi după cum rezultă din chrisovul lui
administratorii sau reprezentanţii lor, Radu-Vodă de pe la începutul secolu­
astfel ea scopurile cărora au fost afec­ lui X V I I , averile închinate nefiind
tate sau destinate averile de către do­ ale călugărilor, ci ale monastirei, care
natori să fie îndeplinite; iar în caz de este o persoană morală, nici stariţul,
neglijentă din partea administratori­ nici obştea călugărilor nu putea în-
lor, în caz de neîndeplnire a scopurilor străinâ această avere. Aceasta rezultă
pioase pentru care s’a afectat o avere, şi din art. 5, p. I I I cap. I I dela vânzări
statul, în virtutea acelui drept, e în din codul Caragea, care zice : „Năs-
drept a luâ orice fe l de măsuri spre tavnicii nu sunt volnici să vânză lu­
asigurarea îndeplinirei scopurilor pi­ cruri nemişcătoare şi ţigani monasti-
oase şi de binefacere, putând între reşti, fără numai pentru plată de da­
altele destitui pe adm inistratorii ne­ torii, şi atunci iarăşi cu ştirea şi cu
g lijen ţi sau contravenienţi, şi numi voia stăpânirei“. Si nu se poate sus­
alţi administratori, şi putând dispune ţine cu succes că această prohibitiune
cum să se adminstreze averea. Dreptul este aplicabilă numai m onastirilor
de a controla şi ve rifica gestiunea aşe­ propriu zise, iar nu şi chinoviilor, căci
zămintelor de binefacere, este consa­ art. 2 al legei din 1843 precum şi art.
crat şi prin art. 15 al legei Curtei de 3 al legei din 1847 prevăd în termeni
Compturi din 14 M artie 1874. Dreptul generali că egumenii tutulor monas-
de supraveghere al statului în întin­ tirilo r închinate şi neînchinate precum
derea arătată, există şi atunci când şi în g rijito rii schiturilor sunt propriti
prin actele constitutive ale donatori­ de a m ai da locuri cu embatic dela
lor, s’ar enuntâ că „ctitorii după vi-«mi sine fără ştirea stăpânirei, precum şi
să administreze fără nici un amestec de a mai vinde pădurile; nici codul
al guvernului“, enunţare care nu poate Caragea .nu face nicăeri distinctiune
aveâ de efect a denegâ organele sta­ între monastiri şi chinovii, şi când
tului dreptul de supraveghere, ei nu­ zice „toate m onastirile“ înţelegea şi
mai de a consacra că institutele având chinoviile, cari în realitate nu erau de
o personalitate distinctă de personali­ cât m onastiri cu călugări, după cum
tatea statului, au şi o administraţie rezultă din legile dela 1843 şi 1847. Si
deosebită, rămânând de altmintrelea nici din chrisovul lu i Radu-Vodă, nici
intact dreptul de supraveghere al sta­ din jurnalul Sfatului adm inistrativ
tului. Dreptul de supraveghere asupra din 1838, întărit de Vodă Alexandru
stabilimentelor publice de binefacere, Ghica în acelaşi an, nu rezultă că s’a
asupra institutelor pioase şi între al­ recunoscut călugărilor dreptul de pro­
tele asupra bisericelor din comune, s’a prietari absoluţi asupra bunurilor mo­
recunoscut prin legea comunală rev i­ nastirei, ci rezultă numai ca călugării
zuită la 1874, primarului comunei resj să-şi aleagă dintre dânşii starit, mona­
pective. Aceasta fiind constant, după stirea nefiind supusă la altă parte.
modul şi în întinderea în care şi cu care Ia r din faptulu că regulamentul orga­
statul prin organele sale e în drept a nic nu a prevăzut si Cerniea între ce­
exercită dreptul de supraveghere şi lelalte monastiri, nu rezultă că Cerniea
primarul e în drept a exercita dreptul a perdut calitatea să de monastire,
de supraveghere, şi aceasta fără nici după cum n’a perdut-o şi alte monas­
un concurs al justitiei. A şâ fiind. P r i­ tiri eari nu se coprind în regulamen­
măria e în drept să intervină în mod tul organic. (A p el Buc. I I , 63, Mart.
direct spre a asigura administrarea 19/80, D r. 44/81).
moşiei lăsate bisericei şi a luâ măsu­ 9. Inalienabilitatea im obilelor bise­
rile necesare pentru întrebuinţarea ve­ ricilor şi a m onastirilor a fost regula

53707, — Codul Civil adnolat


— 65 —
*

Art. 7 DRKT'TU c iv n .E Codul civil

nestrămutată după dreptul pozitiv al pot să existe de cât în virtutea legei;


României; acea inalienabilitate e con­ care va să zică că pentru fiecare din
sacrată prin Basilicale, cart. V, titlul persoanele morale, trebue un act legis­
I I , apoi pentru Muntenia prin leg iu i­ lativ, care să ’i dea fiinţă care să arate
rea lui Matei Basarab V., glava 97, care ’i este obiectul şi să ’i determine
prin legea Caragea, part. 3, cap. 2. p. 5 drepturile. Şi prin persoane morale în-
dela vânzări şi se presupune inaliena­ telegându-se corporatunile şi aşeză-
bilitatea prin Reg. Organic, prin art. mi ntele create de legiu itor pentru uti­
2 al legei din 1843 şi art. 3 al legei din litatea publică, nu poate să existe nici
1847 în privinţa oprirei egumenilor de o diferenţă între congregatiunile reli­
a mai da locuri cu embatic. Si nici gioase şi comunităţile israelite, şi
Basilicalele, nici M atei Basarab, nici unele şi altele nu pot lua fiin ţă de cât
codul Caragea nu fac distingere în din voinţa legiuitorului. Deci curtea
privinţa capacitătii de a înstrăina în­ de apel respingând acţiunea intentată
tre monastiri şi chinovii, astfel ca să de representanţii unei comunităti israe­
se poată susţine că chinovia ar fi avut lite, pentru că această comunitate nu
dreptul a înstrăina imobile; încât pro- este creată persoană morală prin lege
hibitiunea de înstrăinare a imobilelor şi respingând actele prim ăriei şi ale
monastireşti există şi pentru acele mo­ ministerului din întru cu care se ser­
nastiri cari s’au numit sau au fost chi­ veau să dovedească că comunitatea este
novii, chinoviile fiin d tot monastici. recunoscută ca persoană morală, exis­
(Cas. I. 116/81, Mart. 28/81, B. p. 236). tând de fapt, n’a violat nici un prin­
10. Este constant nu numai în doc­ cipiu de drept, nici v e ri un text de le ­
trină şi jurisprudentă, dar încă prin ge, ci din contra s’a conformat lor şi
natura lucrurilor, că o persoană mo­ le-a aplicat bine. (Cas. I, 144/81, Mai
rală este o fiinţă fictivă, de oarece 4/81. B. p. 374).
dânsa n’are o existentă individuală 11. O persoană morală nu poate
reală, ca persoană fizică a omului, exista în stat de cât numai în virtutea
singurul subiect al dreptului natural, unui act al puterei publice din acel
sanctionat de dreptul civil. stat, de oare ce persoanele morale fiind
Şi ar fi un pericol social din punctul simple ficţiuni, ele nu dobândesc o per­
de vedere al ordinei publice, şi un pre­ sonalitate de cât numai prin recunoa­
judiciu din acela al economiei sociale, şterea specială a statului ir> care au a
să se recunoască existenta de fapt a funcţiona, căci puterea legală a statu­
unor asemenea persoane morale, când lui are dreptul a aprecia dacă scopul
scopul lor nu este determinat de le­ urm ărit de acea persoană poate să fie
giu itor şi când drepturile lor nu sunt sau nu de utilitate publică. A se ad­
lim itate; căci o corporatiune prin nu­ mite că o reuniune de mai multe per­
mărul persoanelor ce poate o compune, soane, şi încă străine, ar putea consti­
eu cantitatea bunurilor ce poate să tui fără autorizatiunea statului o per­
aibă şi prin facultatea de a se per­ soană morală, este a se admite viola ­
petua, rapresintă o putere f*are poate rea dreptului celui m ai sacru ee’l are
ameninţa ordinea publică şi posesiu­ statul de a priveghia ordinea publică
nea bunurilor sale ne pătând fi împu­ şi de a se interesa de propria sa exis­
ţinată prin înstrăinare, ci din contra tentă. Deci nu poate intenta acţiune
mărindu-se necontenit prin noui aqui- în justiţie epitropii şcoalei comunită-
sitiuni, scoate din comereiu un însem­ ţei israelite, care nu e recunoscută de
nat m ijloc de prosperitate publică. statul român, conform legilor tărei, ca
P rin cipiile salutarii din constitutiune, o persoană morală. (A p el Craiova I,
libertatea conştiinţei şi a cultului, 78, A pr. 2/90, D r. 50/81).
care nu este alt ceva de cât m anifes­ 12. înainte de codul civil, care a dis­
tarea conştiinţei, nu are alt scop de pus că autorizatiunea pentru existenta
cât acela de a lăsa în facultatea fie ­ unei persoane morale să se dea prin
căruia să crează şi să profeseze crezul deeret Domnesc, întrucât nu există o
său religios, după cum îi dictează con­ lege care să reguleze cine trebuia să
ştiinţa, fără ca autoritatea publică să dea autorizatiunile persoanelor civile,
îl poată popri din exerciţiul acestei uzul era ca ele să se dea de M inister;
facultăti, sau să’l persecute pentru cre­ deci asemenea persoane morale au ca­
zul său; şi libertatea instructiunei nu pacitatea de a contracta. (A pel Focş.
are alt scop de cât a lăsa facultatea a I, Mart. 11/83. D r. 34/83).
veri-ce ştiinti de a se produce şi a se 13. Codul civ il nu recunoaşte distin-
propaga, fără ca autoritatea publică să ctiunea între o persoană fisică şi o
poată interveni ca să o proibe sau să’i persoană morală în capitolul „Despre
pue pedici în desvoltarea ei. D intr’a- persoane“ . Şi este un principiu con­
cestea însă nu resultă că constitutiu- stant că numai legiuitorul poate creea
nea ar fi dat facultate, în presinte şi persoane cari, fără a f i persoane f i ­
viito r ve ri cărora vo r voi, să formeze zice, să poată exercita drepturi ca o
un scop sau un stabiliment de utilitate persoană fizică. Această prerogativă a
publică, adică persoanele morale nu legiuitorului de a creea singur per-

— 66 —
Codul civil D R E PTU R I CIVILE Art. 7

soanele morale, îi a fost recunoscute prietatea sa exercitând în tot acest in­


în toate timpurile legislatiunei pentru terval dreptul de proprietate asupra
multe motive, din cari cele mai princi­ moşiei. (Cas. I. 156/Mai 6/87, B. p. 408),
pale sunt: pericolul ce ar rezulta pen­ 16. După art. 808, prima condiţiune
tru societate dacă în sânul ei ar putea pentru ca cineva să poată prim i o do-
într’un mod spontaneu, să resară dife­ natiune sau legat este să existe în mo­
rite corporatiuni cari sub un nume de mentul mortei testatorului. Deci lega­
bine-facere, ar putea aduce societătei tul lăsat unei institutiuni care ar ur­
cele mai mari rele; stampila de inalie­ ma să se înfiinţeze este lăsat unei per­
nabilitate aplicată pe bunurile imobile soane morale care n’a avut o existentă
ale acestor societăti, care asemenea e legală în momentul m ortei lui de
privită cu un ochiu defavorabil de le­ cvjus. Şi o persoană morală, neavând
giuitor. Deci e constant că numai le­ existenta sa de cât numai de la lege,
gea poate creea aceste persoane anor­ nu o poate invoca şi nici a exercita
male. Codul civil nu pomeneşte de cât drepturile sale de cât în lim itele teri­
in treacăt de persoanele morale, spre toriului asupra căruia se întinde su­
exemplu în art. 1753, 1786, 1845, 811, 817, veranitatea acestei legi. A stfel o per­
559 şi altoie unde legea, într’un mod ex­ soană morală recunoscută în tară
cepţional, acordă statului, comunelor şi străină, nu poate invoca art. 2, după
stabilimentelor publice drepturi, fără care starea şi capacitatea persoanelor
de cari nu ar putea ajunge la scopul lor; se regulează după legea tărei lor, căci,
şi afară de acestea nu există alte per­ înainte de a examina care este legea
soane căror se recunoaşte de lege drep­ care regulează drepturile unei per­
turile de mai sus, de cât societătile co­ soane, trebue aceasta a dovedi că are
merciale şi institutiunile de binefacere, oare cari drepturi de exercitat în tară
de instrucţiune şi de utilitate publică, străină, şi pentru a avea drenturi tre­
etc., cărora se acordă aceste drepturi bue a exista, trebue a i se recunoaşte
într’un med form al şi în urma unui personalitatea juridică de către statul
uz îndelungat. A stfel fiind, o persoană român. (Trib. Ilfo v , I. Mart, 20/89. D r.
morală nerecunoscută de lege nu poate 28/89).
sta în judecată nici prim i daruri sau Persoana morală fiind o ficţiune,
legate. (Trib. Ilfo v , IV , 923, Sept. 24/85, numai legiuitorul o poate creea; par­
D r. 71/85). ticularii n’au această posibilitate. Şi
14. Orice institutiune străină, fie de dacă persoanele fizice se manifestă p u­
binefacere, sau pentru orice alt scop, blicului prin singurul fapt al naşterei,
pentru a putea avea existenta de per­ persoanelor morale însă nu se pot
soană civilă, trebue să’i fie recunos­ aduce la cunoştinta tertielor persoane
cută prin lege această calitate. Odată de cât cu autorizarea guvernului,
nerecunoseutâ de statul român, ex:s- această atestare a existentei lor este
tenta unei persoane civile, cum ar fi foarte necesară pentru siguranţa tran-
comunitatea greacă din Janina, ea nu zactiunilor. Creatiunea persoanelor
poate exercita nici o acţiune înaintea morale interesează foarte mult pe s+at
tribunalelor Române. Existenta aces­ pentru ca ele să nu se creeze de cât cu
tei persoane civile nu poate f i discu­ consimtimântul său; căci, pe lângă eă
tată după codul Caragea când ea in­ interesele generale, socia’ e, economice,
tentează acţiunea sub codul civil, căci liniştea şi siguranţa publică sunt în
după legile existente azi caută a se şti joc prin creearea acestor persoane mo­
dacă are sau nu a rest drept, (Trib. rale, statul mai trebue să îngrijească
Ilfo v , I I , 122, M ai 20/86, D r. 50'86). ca nu cumva prin asemenea creatiuni,
15. De si e exact că sub vechia legis­ particularii să nu fie prea lesne îm ­
laţie a Moldovei, atât după canoanele pinşi a’şi despuia fam ilia lor, des-
bisericeşti, cât şi după dispoz;tiunile puiare care se poate efectua cu atâ t
cuprinse în codul C'alimach (art. 762— mai lesne eu cât pe testator nu’l costă
769), cei cari alegeau vieata mona- nimic, căci el creează după moarte, şi
cală renunţau la dreptul de stăpâ­ cu atât mai mult cu cât el este împins
nire şi ocârmuire a persoanei şi ave- prin vanitate să se perpetueze după
rei lor, dar această lepădare de sine şi moarte. Dreptul public modern şi cel
de avutul lor nu se cerea de cât la vechiu, credincios doctrinei drentului
aceia cari se stabileau într’o mănăstire roman, nu recunoaşte particularilor
de călugări sau călugărite autorizată dreptul de a creea persoane morale.
ca atare, şi apoi după o ispitire ^înde­ Astfel, a trebuit să intervină d’ ferite
lungată luau sarcina monacală închi- hrisoave domneşti pentru d:feritele sta­
nându-şi acolo metania. Nu_ sunt apli­ bilimente de utilitate publică. Legea
cabile aceste dispozitiuni când cineva secularizării mănăstireşti denotă ase­
s’a călugărit la dânsul acasă, a v ’ etuit menea omnipotenta .statului în ceea ce
la biserica ce o zidise pe prororjetatea coneerne crearea, suprimarea sau îm ­
sa prorie care nu era o mănăstire în­ puţinarea drepturilor acestor persoane
chinată şi a rămas până la încetarea morale. Tot astfel legi speciale mai
lui din viată absolut stăpân pe pro­ recente au recunoscut personalitatea

67 -
1

UOBÀNDIHF.A C A L IT Ă Ţ II DE ROMÁN Codul civil


Art. 8

juridică a judeţului, comunei, Acade­ persoanele civile luându-şi existenta


m iei române, ete. Asemenea, codul co­ de la puterea publică a unui stat. ca
mercial nu permite creaţiunea societă­ persoane fictive, ele nu au existentă
ţilor ca persoane juridice de cât cu au­ legală dincolo de jurisdicţiunea pute-
torizarea tribunalului sau a guvernu­ rei prin faptul căreia au luat naştere.
lui (art. 138 şi. 244 c. com.). Aşa dar, A stfel o societate străină, recunoscută
dreptul nostru public se manifestă de- în ţara ei, dar nerecunoscută în Roma-
__ 1 -«■-X ,-1 î 4- «i+■»•î Tm -i i n r l m im a i nia, nu poate exercita acele drepturi
ce legea română le atribue persoane­
lor civile de aceiaşi natură, şi dar
18. Principiu l stabilit de^ art. 808, tribunalul face o justă aplicaţmne a
fiind general, el se aplică atât persoa­ acestor principii de drept când recu­
nelor fizice cât şi celor civile; de unde noaşte că legatul lăsat unei atari per­
rezultă că o persoană civilă care nu soane civile este nul din cauza incapa,-
are o existenţă legală în momentul
morţei testatorului, nu este capabilă a
primi legatul făcut în favoarea sa. Si

A r t. 8 — Verice individ născut şi crescut în •


(A b r o g a t').
România până la majoritate, şi care nu se va fi bucurat nici­
odată de vreo protecţiune străină, va putea reclama calitatea
de Român în cursul unui an după majoritate 2).
Acei ce, aflându-se în condiţiunile de mai sus, vor n de­
venit majori înainte de promulgarea acestui codice, vo r avea
termen de un an dela promulgare pentru a reclama calitatea
de cetăţean român 2). v .
Copiii găsiţi pe teritoriul Român fără tata şi mama cu­
noscuţi, sunt Români. (Civ. 9— 11, 44; Constit. veche, 7, 9;
Civ. Fr. 9).
T e x t f r . A r t. 0. — Tout individu né en France d’un étranger pourra, dans
l ’année qui suivra l ’époque de sa majorité, réclamer la qualité de F ra n ç a is ;
pourvu que. dans le cas oà il résiderait en France, il déclare que son inten­
tion est d’y fixer son domicile, et que. dans le cas où il résiderait en pays
étranger, il fasse sa soumission de fixer en France son domicile, et qu il 1 y
établisse dans l ’année, à compter de 1 acte de soumision.

Doctrină străină.

D a llo z , Rép. Droits civils, 39, 67 u rm . ; Suppl. Droits civils.


De u o g u e , I, Sources des Obligations, II, pg. 145.
M o u r l o n , ed. 7-a, I , p. 90 u r m . ;
W e i s s , I, p. 112, 118, 137.

Doctrină românească.

— 68 —
€odul civil DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Art. 8

IN D E X A L F A B E T IC
din contra, din art. 7 din constitutiune,
A b r o g a r e 12, 16. In te rp re ta re 12. că însuşirea de român se dovedeşte, se
A p r e c i e r e s u v e r a n ă 20. L e g iu it o a r e c o rp u r i 2, 4. conservă şi se perde p otrivit regulelor
A rm a tă 13, 14, 17-19. 6, 9, 11, 12.
C a l i t a t e a de r o m â n 1, 5-10, Is ra e lit 5. statornicite prin legile civile, rezultă
i_\ 13. 16-19. L is te e le c to r a le 19. evident, că legiuitorul eonstitutiei nu
C V ă tea n rom ân 2-4, 8-10, M a jo rita te 1, 3-5, 9, 12, a vo it a se aduce nici o schimbare în
!3;’ 14, 17-20. ^ 14— 19.
C od c iv il fr a n c e z 17. N a ţio n a lita te 1, 5, 8, 14.
dispozitiunile codului civ il privitoare
C o n siliu co m u n al 3, 9, 18. N a tu ra liz a re 1, 2, 4, 5. 8. la cei născuţi şi crescuţi în România,
C o n stitu ţie 2, 8, 9, 11, 12. 16, 22. care devin români în puterea şi prin
15. 16, 19, 22. P ă rin ţi s tră in i 2, 4, 14, 19,
C o n testaţie 7. P r im ă r ie 3, 9.
singurul beneficiu al legiii. (Cas. II,
C o p il gă sit 2 !. P r o b ă 7, 20. 54/Apr. 1/72, B. p. 125).
C o p il n atu ra l 21. P r o ie c ţ ie strein ă 1, 4, 7, 3- Dacă, prin art. 8, nu se indică au­
C o rp u ri le g iu ito a re 2, 4, 6. 11, 12, 15— 19. toritatea la care trebue să fie adresată
9 . 11 , 12 . P u te re ju d e c ă to re a s c ă 6.
.Deputat 6. R it c r e ş tin 11. reclamatiunea ce în timpul fatal
D ispensă d e s ta giu 8, 16. S e r v ic iu m ilita r 13, 14, cată să facă cel născut şi crescut
n ^ p t u r i cetă ţen eşti 5. 17— 19, în România, este evident că această
Jtreptu ri p o lit ic e 2. S tră in i 2-6,' 9, 11, 12, 14,.
D rept p u b lic 5. 15, 17-19. reclamatiune poate să fie dată orică­
E lec to ra le 19, S tră in i n e cre ştin i 5. rui funcţionar public român, şi prin
F v re u 5. S u p u şi s tră in i 1, 4, 7, 10. urmare şi consiliului comunal, căci a-
Frau d a ie g e i 6* 12, 15.
F u n cţiu n i p u b lic e 2). T e r ito r iu rom ân 4. ceastă form alitate tinde mai cu seamă
îm p ă m â n ten ire 11,12,14,15. a constată în mod autentic că străinul
şi-a arătat în adevăr în termenul fatal
Jurisprudenţă. de 1 an după m ajoritate dorinţa sa d’a
se bucură de drepturile cetăţeanului
1- P rin art. 8, legiuitorul dă facultate român acordate lu i de lege. (Cas. II,
veri cărui individ născut şi crescut în 54/Apr. 1/72, B. p. 125).
Komânia, care însă nu este român, de 4. Dacă după articolul 16 codul civil,
a dobândi nationalitateâ română, fără străinul care, statornicindu-se pe te­
de a se supune la toate form ele natu- ritoriul român, doreşte a se bucură
ralizatiunei prevăzute de art. 16, prin- de drepturile unui cetătean român,
tr’o simplă reclamatiune, sub îndoita trebue să dobândească naturaliza­
însă conditiune de a nu se f i bucurat t a prin concursul puterei executive
niciodată de vreo protectiune străină şi a corpurilor legiuitoare, care nu
şi de a reclamă calitatea de român în sunt tinute a o acordă ori şi cui, nu
cursul unui an după m ajoritate; iar este tot astfel cu acela care deşi din
prin alin. 2 stabileşte termenul de 1 părinţi străini, este născut şi crescut
an dela promulgarea codului civil, în România până la m ajoritate şi care
pentru acei cari, aflându-se în condi- nu s’a bucurat niciodată de vre-o pro­
tiunile primului aliniat, vo r f i devenit tectiune străină, căci unul ca acesta,
m ajori înainte de promulgarea codi- după art. 8 combinat cu art. 9 c. civ.,
eelui. Aceste două moduri de a do­ dacă doreşte a se bucură de drepturile
bândi calitatea de român, naturaliza- unui cetătean român, nu este obligat
tia prevăzută la art. 16 şi reclamatiu- a face altcevă decât a reclamă această
nea în termen de 1 an dela majoritate calitate de român în cursul unui an
sau dela promulgarea codului civil, după majoritate. De unde rezultă că
pentru cei ce se află în conditiunile dânsul, dacă a făcut reclamatiune în
art. 8, sunt lim itative. (Cas. I, 230/Iun. timpul fatal, devine de drept cetătean
17/68, B. p. 210). român numai în puterea legei care
2- Aceste dispoziţiuni ale codului ci­ acordă acest beneficiu îm preju rării
vil în privinţa celor ce sunt născuţi şi naşterii pe teritoriul român. (Cas. I I .
crescuţi în România, deşi din părinţi 54/72, Apr. 1/72, B. p. 125).
străini, nu s’au desfiintat sau m odifi­ B. Dacă art. 8 introduce principiul
cat prin art. 8 din constitutiunea pro­ naturalizatiunei prin naştere, acest
m ulgată posterior punerii în executare principiu însă nu poate fi invocai de
a codului civ il; căci prin alin. 1 al a- un israelit, căci art. 9, care este conti­
cestui articol, se consacră prin o dis- nuarea art. 8. face o exceptiune pen­
pozitiune tonstitutională prescriptiu- tru străinii necreştini, zicând că aceşti
nile art. 16 c. civ.., că naturalizatiunea străini nu se pot naturaliză decât prin
nu poate să fie acordată decât prin lege. Su’ >ozitiunea că legiuitorul a
concursul Corpurilor legiuitoare, iar creeat o distinctiune între calitatea de
prin aliniatul din urmă se dispune că român şi calitătea de cetătean care ar
streinul numai în urma unei naturaliza- rezultă din art. 8 care prin alin. I a-
tiuni poate exercită drepturi politice. cordă străinilor deveniţi m ajori după
Insă, prin acest art. 8, nu se dispune promulgarea coduluif calitatea de ro­
nimica în privinţă celui care devine mân, şi străinilor deveniţi m ajori îna­
cetătean român, nu în puterea unei inte de promulgarea lu i calitatea de
naturalizatiuni emanată dela bună­ cetăteni, şi că art. 9 care este făcut în
voinţă a Corpurilor legiuitoare, ci nu­ acelaşi spirit, cerând străinilor ne­
m ai în puterea şi prin beneficiul legii, creştini oarecari form e de îndeplinit

-6 9
A rt 8 DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Codul civil

pentru a obţine cetătenia^ le recu­ în ce priveşte dobândirea nationalită-


noaşte im plicit că ei posedă de.ia na­ tii române, le-a supus la form alităţile
ţionalitatea de român, tste o supozi- necesare pentru obţinerea naturaliză­
tiune contrarie principiilor de drept rii. (Cas. II, 78/83. Apr. 27/83. B. p. 476).
public modern după care tot omul este 9- După legea promulgată în 13 Oc­
cetătean în naţiunea din care face tombrie 1879, m odificatoare art. 7 din
parte cu oarecare rezervă în ceeace constitutie, orice străin născut în tară
priveşte exerciţiul drepturilor cetâ- nu poate dobândi calitatea de cetătean
teneşti; şi dacă legiuitorul, indicând român decât în urma unei legi vota'ă
modurile de naturalizatiune, întrebuin­ de corpurile legiuitoare. Faptul că
ţează când vorba uj român când vorba străinul a făcut cererea d’inaintea pri­
de cetătean aceasta întemeiază tocmai m ăriei de^ a se prenumără între cetă-
că în ideia iui aceste două vorbe ex­ tenii români nu-i puteâ acordă această
prim ă unul şi acelaşi lucru iar nu că calitate pe cât timp declaraţia a fă ­
el a voit să ese din sistemul universal cut-o după promulgarea legei m odifi­
şi să creeze între români două grade catoare art. 7 din constitutie, şi prin
de naţionalitate după care unii să fie care lege s’a sters acest privilegiu a-
români şi ceilalţi cetăteni. (A p el Buc. cordat străinilor născuţi în tară, pre­
I, Mai 14/73, D r. 43/73). văzut de art. 8 c. civ., de a reclamă ca­
.
6 Necesitatea declarării ce are a se litatea de cetătean român în timpul
face conform art. 8, spre a reclamă ca­ unui an dela m ajoritate fără a mai fi
litatea de român, nu poate să fie în­ necesitate ca el să se adreseze la cor­
locuită printr’un alt acL Scopul leg ii purile legiuitoare. (Cas. II, 37/84, Apr.
în această privinţă nu e îndeplinit nici 16/84. B. p. 362).
prin faptul alegerii ca deputat, a cărei 10. Legiuitorul nearătând nici o fo r­
validitate presupune tocmai calitatea mă în privinţa declaratiunei cerută de
de român, nici prin verificarea titlu ­ art. 8 şi nici autoritatea către care
lui din partea Camerei legiuitoare, urmează a fi îndreptată acea declara­
căci nu se poate zice că Camera având r e . ea se poate înlocui şi prin alte
dreptul a acordă unui străin calitatea fapte din care să rezulte intentiunea
de român, verificarea titlului ar im ­ cuivâ d’a se bucură de cetătenia ro­
plică în sine o acordare sau cel puţin mână. (Cas. II, 97/Oct. 2/84. B. p. 826),
o constatare a existentei calitătii de ii- Dacă declaraţia prescrisă de ar*..
român, căci pe deoparte acordarea ca­ 8 c. civ. a avut loc înainte de m odifi­
lită tii de român nu se poate face nu­ carea făcută în anul 1879 art. 7 din
m ai de Cameră, şi pentru aceasta se constitutiune, atunci eră în vigoare
cere, ca pentru oricare lege, coopera­ codul civ il iar nu art. 8 din constitu-
rea tuturor factorilor puterii legiu i­ tia actuală; şi sub imperiul acelui cod
toare; pe de altă parte constatarea legiuitorul a vo it să acorde o favoare
existentei unei calităti sau a unui străinilor născuţi în tară, de rit cre­
drept este în general de atributul pil­ ştinesc, şi cari nu s’au bucurat de vreo
ie r ii judecătoreşti, de vreme ce scopul proiecţie străină, considerându-i ca
v e rific ă rii în sine e să declare că per­ români, fără a fi trebuintă de a ob­
soana aleasă, întruneşte condiţiile de ţine împământenirea prin Corpurile
eligibilitate, că este bine aleasă, pre- legiuitoare. (Cas. I I , 15/Apr. 3/85. B.
suounându-se de altmintrelea că alesul p. 303).
este român, dar aceasta nu poate aveâ 12. In principiu, conform art. 8 din
efectul de a acordă calitn+pa sau de a c. civ., în vigoare înainte de constitu-
constată existenta calităţii de român, tiunea din 1879, orice individ născut
căci ar fi a fraudă legea. (Cas. I I , 244, şi crescut în România şi care nu s’a
N ov. 4/75, B. p. 299). bucurat niciodată de vreo protectiune
1 După art. 8 alin. 2, e destul să se străină putf â reclamă calitatea de ro­
dovedească, că s’a făcut declaratiunea mân în cursul unui an după m ajori­
cerută de acest articol în termen de 1 tate. Si constitutiunea din 1866, prin
an dela promulgarea codului civil. Be­ art. 8, edictând că împământenirea se
neficiul acestei declaratiuni invocân- dă de puterea legiuitoare, vizează pe
du-se de acela căruia se contestă cali­ străinii ordinari şi n’a înţeles să abro­
tatea de român, contestatorului in­ ge art. 8 c. civ., unde nu se vorbeşte
cumbă sarcina d’a probă că contesta­ de împământenire ci de recunoaşterea
tul nu e născut în România, sau că unui drept ce acordă legea civilă. A -
deşi născut, dar s’a bucurat într’un ceastă interpretare se confirm ă chiar
timp oarecare personalmente de o pro- prin textul artv 7 din eonstitutiune,
tectiune străină. (Cas. I I , 48/77, Mart. care dispune că însuşirea de român se
1/77. B. p. 102). dobândeşte, se conservă şi se perde po­
8 P rin legea dela 13 Octombrie 1879 triv it regulelor statornicite prin legile
m odificatoare a art. 7 din constitu- civile. (A p el Galaţi, I, 158, N ov. 2/73,
tiune, legiuitorul n’a admis în favoa­ D r. 10/88).
rea persoanelor născute şi crescute în 13. A rt. 8 nu prescrie nici o form ă
Eom ânia decât dispensa de stagiu, iar şi nu arată autoritatea care să fie în

— 70 —
Codul civil DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE R O M *N Art. 8

drept să primească declaraţiunea in­ litatea de străin, de oarece numai acel


dividului care, găsindu-se în condi- ce e român poate f i supus acestei obli­
ţiunea prevăzută de dânsul, reclama gaţiuni. (Cas. I, 104, Mart. 17/92. B. p.
calitatea de cetătean român, fiin d în­ 215).
destulător pentru aceasta o simplă ma­ 18- AsemRnat art. 8 din codul civil,
nifestare a voinţei, şi această voinţă verice individ născut şi crescut în Ro­
şi intentiune poate rezulta în mod ne­ mânia până la m ajoritate si care nu se
îndoios că în anul care a urmat ma­ va f i bucurat niciodată de vre-o pro­
joritatea sa, acel individ făcea servi­ tecţie străină, va putea reclama calita­
ciul m ilitar. (A pel Buc. I, 89, M ai 27/91. tea de român, în întrul unui an după
Dr. 42/92; Cas. II, 16/Mart. 23/87. B. p. m ajoritate şi acest articol 8 neprevă-
255). zând modul cum are a se reclama ca­
14. Dacă cel născut din părinţi stră­ litatea de român, ea poate fi reclamată
ini nu dovedeşte că dela 1 an după ma­ sau printr’o cerere form ală adresată
joritate ar fi optat pentru naţionalita­ autorităţei comunale, sau autoritâti-
tea de român prin vreo form alitate din lor Statului, român sau chiar prin sim­
care ar rezulta intentiunea sa de a de­ pla cerere de a se înrola în armată.
veni cetătean român, el nu se poate (Cas. I I . 14/98, B. p. 568).
consideră decât ca străin. Singurul
|9. Y erce persoană născută în R o­
fapt că ar fi servit în armată, nu-i
poate constitui cetătenia, întru cât n’a mânia, din părinţi streini stabiliti în
îndeplinit form alităţile legale spre a tară şi crescuţi în tară până la m ajo­
obţine împământenirea. (Cas. I I , 71, ritate şi care nu se vor fi bucurat nici­
Mart. 30/87. B. p. 286). odată de vre-o protectiune streină*
dacă a ajuns la majoritate, înainte de
15. Deşi cineva este născut în Româ­ promulgarea art. 7 din Constitutiunea
nia, dar întru cât tatăl său erâ de ori­ dela 1879, şi şi-a manifestat voinţa de
gină şi supus străin, şi întru cât el nu a dobândi cetăţenia română, înrolân-
s’a conformat dispozitiunilor art. 8 du-se în armată şi făcând serviciul m i­
c. civ., de a cere împământenirea la 1 litar, acea persoană şi-a câştigat ast­
an după m ajoritatea şi nioi în urma fe l dreptul de cetăţean român, şi deci
nu s’a conformat dispozitiunilor art. poate f i înscrisă în listele electorale.
7 din constitutie de a dobândi împă­ (Cas. I, 114/99, B. p. 560).
mântenirea, el este străin. (Cas. II, 183,
Apr. 13/88. B. p. 412). 20 . Reclamaţiunea calitătii de cetă­
ia- Deşi art. 8 c. civ. prevede că orice tean român prevăzută de art. 8 c. civ..
individ născut şi crescut în România, nefiind reglementată la noi nici ca
care până la m ajoritate nu se va fi form ă nici cu p rivire la autoritatea
bucurat niciodată de vre-o protectiune înaintea căruia urmează să fie făcută,
străină, va putea reclamă calitatea de ea poate să rezulte din orice acte si
român în cursul unui an după m ajo­ îm prejurări cari să învedereze voinţa
ritate; însă acest articol a fost abrogat unei persoanp de a deveni cetăţean ro­
prin art. 9 din constitutiune, m odifi­ mân, iar faptele şi actele din care re­
cat în 1879, care a stabilit modul cum zultă o asemenea reclamatiune rămân
se poate obţine naturalizarea, fie cu să fie constatate şi apreeiate în mod
stagiu, fie cu dispensă de stagiu. Deci suveran de instanţa de fond, cu con­
cel ce a devenit m ajor dimă promul­ diţia ca ele să fie petrecute în cursul
garea art. 9 din constitutiune, nu mai anului după majoritate, cum cere art.
poate invoca beneficiile art. 8 c. civ. 8 citat.
(Cas. II, 254, A pr. 8/91. B. p. 519). P rin urmare, Curtea de apel nu v io ­
17. A rt. 8 nu arată nici autoritatea lează acest articol când decide că re-
la care o asemenea reclamatiune ur­ clamaţiunea calităţii de cetătean ro­
mează să se facă, nici vre-o form ă în mân rezultă, între altele, din faptul că
care dânsa să trebuiască a fi făcută; a ocupat funcţiuni publice în anul
el nu cere, cu deosebire în această pri­ care urmă după m ajoritatea părţii.
vinţă de art. 9 c. civ. francez, după (Cas. I, No. 397, 1915; „Jurispr. Rom.“
care de altfel acest articol a fost co­ 1915. p. 434, Curier Jud. 66/915).
piat, dela eel ce reclamă această cali­ 21. Copilul natural, nerecunoscut de
tate nici una din declaraţiunile prevă­ mamă se găseşte sub raportul naţio-
zute în ultimele dispozitiuni ale ace­ nalitătii sale în conditiunea copiilor
lui articol. De aci urmează că voinţa găsiţi pe teritoriu l ţării şi deci consi­
celui ce se află în categoria art. 8, d’a derat ca român nefiind astfel supus
fi considerat ca român, poate să fie dispozitiunii leg ii streinilor. (Cas. Iaşi
manifestată în orice mod şi dar să re­ I I , No. 145 1917; „Jurispr. Rom.“ 45/919,
zulte învederat din faptul că dânsul p. 525).
ajungând la majoritate, fără să fi fost 22. A rt. 7 din Constituţie astfel cum
supus nici unei protectiuni, a prim it a fost m odificat în 1879 cu ocazia re-
să ia parte la tragerea sorţilor pentru vizuirei, întrucât prevede că natura­
armata română, fără să escipe de ca­ lizarea nu se poate acorda decât prin
A rt. 9 -1 1 DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN C o d u l C Î V il

lege şi în mod individual a desfiin- Constituée. (Cas. 11/95, Pand. Rom.


tat dispozitiunile art. 8 din codul civil, 1922, I, 232).
singurul mod de a dobândi împămân- 23. A se vedea: art. 6 cu Index si no-
tenirea nefiind de cât cel prevăzut de tele respective.

Art, 9 ' ) . (Abrogat art. 7 Constituţia veche).


Doctrină românească.
ALEXANDRESoo, I, ed. 2-a, p. 294, 306 urm ., 427.
N a c u , I, p. 134, urm ., 141, 143.
R a d o I o r g u , Notă sub Gas. II, 15 April. 1895. Pand. Rom. 1922-1-232.

Art. 10 {A b ro g a t 2). — Tot copilul născut din Român în ţară


străină, este Român.
Tot copilul născut în ţară străină din un Român care ar
fi pierdut calitatea de Român, va redobândi totdeauna acea
calitate îndeplinind formalităţile prescrise de art. 18 (Civ.
17— 20; Const. veche 9; Civ. Fr. 10).
Text f r . Art. 10. — Tout enfant né d’un Français en pays étranger est
Français.
Tout enfant, né en pays étranger d’un Français qui aurait perdu la qua­
lité de Français, pourra toujours recouvrer cette qualité, en remplissant les
formalités prescrites par T article 9.
Doctrină străină.
B a u d r y e t F o t je c a d e , Des personnes , I, 396, 416, 421;
D a l l o z , Rép. D roits civils 140 u rm .; Suppl. D ro its civils 101, 102 u rm .;
H üc , I, 263 ;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 90 urm . ;
W e is s , I, 168, 597 ;

Doctrină românească.
D r o it ancien et moderne de la R ou­
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 296 urm ., 303 urm ;
manie: p. 4; Observaţie sub. Cas. I, 78 din 27 Ian. 912, D reptul 30/912; Observaţie
sub T rib. civil N ice,'25 F ebr. 1920, Dreptul 2t/923; Observaţie sub Trib. civil C a ra c a s
(V e n e z u e la ) 26 Febr. 1902, C u rie r Jud. 20/903; _ „o «™
J u v a r a A l f r e d , Nota, sub T rib. Ilfov s. I, 197 din 19 M artie 1921, C u rier Jud. 38/921 ;
N a c ü , I, p. 130 urm . ; 154, 155.

Jurisprudentă. cid de naţionalitatea cuiva, după cum


o spune art. 2 şi 10. (Cas. I I , 97/Mai
1. P rin expresiunea de român se în- 4/73, B. p. 100). .
telege nu origina de sânge a unui in- 3. Simplul fapt al naşterii unui co-
divid. ci statul său politie; şi astfel ro- pil pe un teritoriu străin insă din pa:
mân prin naştere, va să zică individ rinti ■ români, conform art. 10, nu i
născut din părinţi supuşi români. schimbă intru nimic naţionalitatea.
(Cas. I I , 97/Mai 4/73, B. p. 100). (Cas. H . 131'Apr. lă! /9. B p. 310).
2 Dom iciliul şi locul naşterii nu de- 4. A se vedea: A rt. 6 nota 7.

Art. 11. ( A b rog a t 2). — Străinii se vo r bucură în de obşte în


România de aceleaşi drepturi civile de care^ se bucură şi R o ­
mânii, afară de cazurile unde legea ar fi hotărît altfel. (Civ. 6,
11 Textul vechin al art. 9. C ei ca ri nu sunt de rit c reştin e sc nu pot d o b â n d i c a lita te a şi d r e p tu rile
d e cetăţean R o m â n , d ec â t cu co n d iţiu n ile p rescrise la art. 16 d in a cest c o d ic e . ( C i v . 6 ; C on st. v e c n e , 7, 8>
A c e s t art. 9, ca si art. 16 ce u rm ea ză este a b ro g a t p rin art. 7 un C o n stitu ţie, a stfel cu m a fost m o ­
d ific a t p rin le g e a din 13 O c t. 1879. A se v e d e a te x tu l art. 7 din C o n stitu ţia v e c h e , şi nota dela te x tu l art,
C o d . C iv .
2) A se v e d e â Legea şi N ota dela p a g. 47.
S T R Â IM I SI D R KPTÜ RILK CIVILE Art. 11
Codul civil

13__i o , 1773; Pr. civ. 54, 75 §7, 106, 107, 374; Const. 9; C. p.
<••*>0; Leg. 19 Mart. 1915 p. control străin. (Mon. of. 281/915);
Civ.’ Fr. 11).
T ex t. fr. A rt. 11. — L ’étranger jouira eu France des mômes droits civils
que ceux qui sont ou seront accordés aux Français par les traités de la nation
à laquelle cet étranger appartiendra.

Doctrină străină.
A u bry e t R a u , I, g 77, n. 7; § 78, n. 61; p. 288 urm., 373; I, ed. 5-a, 483— 486, 497 urm.
511— 516 urm ., 520, 522, 527 ;
B a u d r y e t F o u rcad e, Des personnes, I, 636;
B e u d a n t , I, 82, 84 ;
C o lin e t C a p i t a n t , ed. 2-a I, p. 74;
D a llo z , Rép. D ro its civils 178 u rm .; Şuppl. D roits civils 130;
D e m an te e t C o lm e t d e S a n t e r r e , I, 43, 43 bis, 43 bis 111, 43 bis \ I I , 43 bis V III,
H e m o lo m b e , 1,88, 240 urm., 241, 245, 246 bis^ 267, 533;
P e m o g u e , I, Sources des obligations, II, p. 379;
Huo, I, 275; III, 351;
L a u r e n t , I, 405 urm ., 430, 455; IV , 194;
M a r c a d e , art. 343— 345, 346, N o. 2;
M o t i h l o n ed. 7-a I. p. 73 urm .; 82 arm .;
A V m ls II, 150, 157—-160, 189, 195, 197, 204, 207, 214. 318 , 343.

Doctrină românească.
V e x a n d k e s c o , I, ed. 2-a, p. 326 urm .; (II, ed. 2-a, 879; I V , part. I, ed. 2-a, p. 80: V I I I ,
“ nart I ed 2-a, p. 664 ad-notam ; IX , p. 629; X I , p. 4M ). D ro it ancien et moderne de
la Roum anie: p. 23, 30, 39, 251 ; Observaţie, sub Cas. T u rin 21 Dec. 1897. C u rier
Jud. 2/1902; Observaţie, sub T rib. Dorohoi 221 din 24 Sept. 1901, C urier. Jud. 10/1902 :
Observaţie, sub T rib. civil C a ra c a ş (V en ez u ela) 26 F ebr. 1902, C u rier Jud. 20/903;
D i^sescu C. G. . Care este c o n d i ţ i a ju rid ic ă a persoanelor străine m Romanici , Dreptul SiVSU ;
J u v a r a A l e r e d „D iv o rţu l soţilor B ertola “ Dreptul 54/910, 55/910;
N a c u , I, p. 155 u r m ., 160, 181, 216. _
N e g u le s c u D e m e tru . „ P rin c ip iu l capacităţii persoanelor m orale străine şi aplicai ea tui
la societălile străine în R o m â n i a Dreptul N o. 6/1901;
T o n e a n c N . C. „ Persoană morală străină*, C u rier Jud. lb/9Ui;
L 'r ş ia n u V a l e r i u , ..Afacerea Z a p p a “, D reptul 7/902, 8/902.
P r e c a r it a t e 30. S ta tu t p erso n a l 20, 31.
IN D E X A L F A R E T IC
P r o b e 10. S tr ă in i 1-7, 11-22, 24-30,
P r o p r ie ta r a p a ren t 10. qo qq 40. 42.
A b intestat 20, 32. 16, 20, 21, 27, 35, 37, 40,
42. P r o p r ie ta r f i c t i v 10. S u c c e s iu n i 2, 20, 2 ), 32.
A b r o g a r e 13.
D re p tu r i p o lit ic e 11, 16, R e c ip r o c ita te 14, 22, 23. T e r it o r iu stră in 31.
A d ju d e c a ta r 26. T es ta m en te 20, 28, 32, 38.
A c t e a u te n tice 10. 20, 23. R e g u la m e n t o rg a n ic 7, 11.
E r e z i 20, 28. R e ş e d in ţă 1, 4, 6, 15, 16. T r a ta te 1, 7, 13, 20, 24, 36.
A c t o r seq u itu r fo ru m re i 1.
E v ic tiu n e 30. R e v e n d ic a r e 34. T r ib u n a le ro m â n e 1, 3, 4,
A n u lă ri 13, 21, 24, 25, 30.
E v r e i 5, 7,8,13,14,22-24,30. R it c re ş tin 5, 7, 11,13, 14, 6, 15-17, 27, 35, 37, 38.
A r b it r i 8.
E x e c u tă r i 6, 38. 21, 22, 23. T u r c 9.
C a lim a c h 14, 22, 23. •
F ra u d ă 10, 21. R it m o za ic 7. U rb a n e im o b ile , a se v e d e a
C od c i v i l fr a n c e z 1.
Im o b ile ru ra le 7, 13, 17, R u r a le im o b ile , a se v ed ea „ I m o b i l e u rb a n e“ .
C o m e rc ia n t 7.
19, 20-22, 24-26, 28-34,38. „ I m o b ile ru r a le “ . U z u fru c t 28.
C o m p eten ţă 1, 3, 6, 38, 42.
Im o b ile u rb a n e 5, 7, 11, S o c ie ta te an o n im ă 18, 39. V â n z a re a se v e d e a „ C u m ­
C o m p ro m is 8.
13, 14, 22, 23, 31. S o c ie ta te n a ţio n a lă 19, 39. p ă ra re “ şi 7, 13, 21, 24,
C o n fis c a ţie 29.
îm p ă m â n te n ire 11. S o c ie tă ţ i stre in e 18,19, 39. 30.
C o n stitu ţie 11, 13, 19-21.
24, 26, 27, 29, 30, 34, 41. In c a p a b ili 2, 8, 10, 20, 26,
C on su li 6. 30,
In d u stria ş 7.
Jurisprudenţă.
C o n tr a c te 12, 15, 21.
C o n v e n ţie c u Ita lia 20. Ju răm ân t d e r iz o r iu 10.
C o n v e n ţie d e la P a r is 36. J u ris d ic ţiu n e 1, 3. 1. D in art. 11 rezultă că legiuitorul
C reştin , a se v e d e a ,,R it L e g a t a r i 32.
L ic it a ţ ie 26.
nostru, neadoptând sistemul lej?ii
creştin “ .
C u m p ă ra re, a se v e d e a L it ig iu în tr e s tre in i 42. franceză, după care, când nu sunt în ­
..V â n z a re “ şi 7, 11, 13, M a n d a t 8, 10, 12. cheiate tractate, se pot bucură în
M o ş te n ito ri 20, 28.
14, 17, 22, 24, 26, 27, 33.
M o za ic 7.
Franţa de drepturile civile numai acei
D e c lin a to r 3.
D e n e g a r e 7, 21, 30. N a ţio n a lita te 9, 18, 20,31, străini cari au dobândit autorizaţia
D ep o sed a re 30. 36. guvernului pentru stabilirea domici­
N a tu ra liz a re 21.
D e r o g a r e 3.
N u lită ţi 13, 21, 24, 25, 30.
liului lor, a pus pe^ acelaşi picior pe
. D iv o r ţ 36.
D o m ic iliu 1. 3, 4, 7, 13, O tom a n 9. străin cu românul în ceeace priveşte
14. 37. P ă m â n tea n 7, 11, 22, 23. drepturile civile, afară numai de cazu­
P erso a n ă in terpu să 10.
D re p t c â ş tig a t 17, 20, 30.
P e r s o a n ă m o ra lă 31, 40.
rile când îusăşi legea a făcut excep-
D rept in te rn aţio n a l 3, 15.
D re p tu ri c i v i l e 1-3, 7, 8, P o s e s iu n e 30. tiuni. Şi bucuria drepturilor civile,

— 73 —
Art. 11 S T R Ă IN II ŞI D R E PTU R ILE CIVILE Codul civil

care nu este decât atributia drepturi­ 3. A rt. 11 c. civ., stabilind principiul


lor, atrage după sine şi exerciţiul lor, că străinii se vor bucură în deobşte în
care este punerea în lucrare a acelor România de aceleaşi drepturi civile de
drepturi, afară numai de cazul când care se bucură şi Românii, acordă în
legea a refuzat acest exerciţiu, cum a consecinţă tribunalelor române o com-
făcut pentru necapabili; şi unul din petintă generală şi absolută asupra tu­
efectele exerciţiului drepturilor civile turor contestaţiunilor născute între
este d’a puteâ acţiona înaintea tr i­ străini. Acest principiu liberal, consa­
bunalelor pe adversar. P rin urmare, crat de mai toate legislatiunile ţărilor
după cum un român poate intenta ac­ civilizate, punând pe străini pe aceeaşi
ţiune înaintea tribunalelor române în linie cu românii, în ceeace p riveşfef
contra unui străin tot asemenea şi un exercitarea drepturilor civile, nu mai
străin poate aetiona pe un alt străin, poate fi permis a creea distincţiuni ba­
de oarece legea noastră civilă a pus zate pe diferitele cauze sau naturi de
pe acelaşi picior pe străin cu românul acţiuni recunoscute de legile noastre!
în ceeace priveşte bucuria şi, prin ur­ Principiu l acesta, principiu de drept
mare, exerciţiul drepturilor civile, şi internaţional privat, inspirat de nece-j
n’a dispus altfel pentru intentare- sitătile timpului şi de progresul civi-
acţiune! ce un străin voeşte a face lizaţiunei, nu i se poate derogă decât
înaintea tribunalelor române în contra în cazul când un pârât străin, stabi­
altui străin, afară numai de excep-
lind extraneitatea şi existenţa unui
tiunea prevăzută de art. 15. cod. civ.,
reprodusă la art. 106 pr. civ. Ia r din domiciliu real şi serios într’altă tară,
combinaţia art. 13 c. civ. cu art. 58 ar declină competinta jurisdicţiunilor
pr. civ. rezultă că un străin poate che­ române. (A p el Buc. I I , M ai 13/74. D r.
45/74).
ma în judecată înaintea tribunalelor
române numai pe acel străin care are 4. Dreptul de a recurge la protectiu-
reşedinţa în România, fie si momen­ nea tribunalelor naţionale, e un drfvnt
tană; căci prerogativa d’a trage înain­ civil pe care legea îl acordă în Româ­
tea trbunalelor române şi pe străin1-! nia străinilor, pe cari în această pri- j
care n’are reşedinţă în România, este vinţă îi pune pe aceiaşi treaptă cu r o ­
rezervată de lege românilor, şi că o m â n ii; singura exceptiune ce se face
derogatie la principiul de drept co­ la această regulă, e cazul când pârâtul
mun a c to r sequ itu r fo ru m rei, consa­ străin nu-şi are nici reşedinţa în R o­
crat de art. 58 pr. civ., nu poate fi in­ mânia, în care caz el nu poate fi traşi
vocată în favoru l străinului recla­ înaintea tribunalelor române decât de
mant. Şi din combinaţia art. 13 eu art. un român. (Cas. II, 215, Oct. 2^/74. B. p. 3i7).
14 c. civ. rezultă că legiuitorul nostru 5. După legea din 20 August 1864 nu­
spre^ a da jurisdictiune tribunalelor mai străinii de rit creştin, domiciliaţi
române, nu s’a oprit de îm prejurarea în România, au dreptul de a cumpără
că obligaţiunile cari fac obiectul ac­ proprietăti imobiliare, şi numai pe cât
tiunei înaintea lor au luat naştere în şi rom ânii se vo r bucură de asemenea
tări străine. (Cas. I, 61, Febr. 20/69. drept în ţara lor. De unde rezultă că
B. p. 93). străinii cari nu sunt de rit creştinesc,
2. Străinul bucurându-se în România precum sunt evreii, nu pot cumpără,
de toate drepturile civile recunoscute sub nici un cuvânt, imobile în Româ­
şi garantate românului, e virtual- nia; cu atât m ai mult cu cât a doua
mente supus obligaţiunilor corespun­ condiţiune cerută de acea lege, recipro­
zătoare acelor drepturi; or, proteetiu- citatea, nu există în favoarea evreilor
nea ce judecătorul român e dator a cari nu au nici o patrie. E v re ii nu pot
acordă intereselor românilor, prin invocă nici beneficiul art. 11 c. civ., de
măsurile de conservarea averilor ce oarece dreptul de a cumpără imobile
legea îl obligă a lua la moartea unui în România e interzis prin o lege spe­
cetăţean care lasă copii minori, cons­
titue pe de o parte, un drept civil pen­ cială. (A p el Iaşi I L D r. 71/75).
tru orice român sau străin, iar pe de 6 . Străinii pot contractă în România
alta, o obligaţiune pentru orice român nu numai cu rom ânii dar şi cu alţi
sau străin de a se supune autoritătii străini. D in această facultate decurge
judecătorului român îndrituit d’a ve- ca consecinţă virtuală dreptul de a ur­
ghiâ asupra averilor rămase incapabi­ mări judecătoreşte exeeutiunea obli­
lilor; pe lângă aceasta, legile ce au de gaţiunilor care pot rezultă din aseme­
obiect măsurile de conservare a averi­ nea convenţiuni, făcute chiar înaintea
lor lăsate la moartea unei persoane, unui consul străin. P rin urmare, legea
precum şi acelea ce au de obiect pro- română, care recunoaşte prin art. 11
tectiunea incapabililor sunt legi cari străinilor acest drept, nu poate să le
interesează direct ordinea publică a refuze m ijloacele de a puteâ exercită
statului şi ca atari opozabile erga asemenea facultăţi. A stfel tribunalele
omnes. (Cas. I, 337, Sept. 11/69. B. p. române sunt competinte de a judecă
412). cereri cari isvorăsc din o convenţiune

— •74 —
Codul civil S T R Ă IN II ŞI D R E PTU R ILE CIVILE Art. 1J

făcută între doui străini cari reşed se bucure de un asemenea drept în ţara
mai cu seamă în România şi a cărei căreia aparţine străinul. A stfel fiind,
executare urmează a fi făcută tot în această lege cu totul specială^ şi exten­
România. (Cas. I, 369, N ov. 7/75. B. p. sivă a dreptului de a cumpără al străi­
310). nilor creştini, nu poate fi invocată
7. Dreptul de a cumpăra şi vinde, din pentru a denegâ într’un mod absolut
natura lui este un drept natural şi unui israelit dreptul restrictiv ce-1 are
prin urmare orice persoană capabilă de a cumpără un im obil urban, con-
de a contracta îl poate exercita ^cum­ formându-se la form alităţile ce se pot
părând sa$i vânzând tot ce este în co­ îndeplini azi, şi cari sunt prescrise de
merţ, afară numai dacă o anume lege art. 379 § 5 reg. org. Dacă străinii nu
nu stabileşte vre-o proibiţiune. O _ ase­ se bucură azi în România de aceleaşi
menea proibitiune n’a existat înaintea drepturi civile, de care se bucură un
regul. organic în România în privinţa pământean, si prin urmare şi de acela
străinilor, fie creştini sau necreştini. de a cumpără orice imobil, nu urmează
Prin urmare, până la această legiuire, de aci că străinii de rit mosaic au ace­
orice străin puteâ cumpăra în tara ro­ leaşi drepturi ca toţi ceilalţi străini,
mână imobile urbane sau rurale. Insa de oarece însuşi art. 11 c. civ., care
reg. org., prin art. 379 § 5, a admis că proclamă aceste drepturi civile aie
străinii fără distincţiune, comercianţi străinilor, face o restricţiune în p ri­
sau industriali cari se înscriu în vre-o vinţa cazurilor unde legea hotărăşte
corporatiune şi plătesc patente, etc., altfel; or aceste leg i restrictive su n t:
în alte cuvinte care îşi stabilesc domici­ art. 319 reg. org. şi legea din 15 M artie
liul în România, se pot bucură de drep­ 1839, care prohibă israeliţilor de a cum-»
turile obicinuite de care se bucură ne­ părâ imobile rurale, ci numai urbane,
guţătorii şi industriaşii indigeni ; şi şi aceasta încă îndeplinind oarecari
necontestabil în aceste drepturi obici­ condiţiuni. Dovadă şi mai mare că
israelitul nu puteâ în urma promul-
nuite este şi acela de a puteâ cumpăra
un imobil. Deci dar, dela acest regu­ gărei cod. civ. a cumpără în nici un
lament, dreptul nelimitat ce-1 aveau mod un im obil rural, iar u^-ban numai
îndeplinind oarecari condiţiuni, este
străinii de a puteâ cumpăra a fost
restrâns şi dat numai străinilor domi­ tractatul de comerţ încheiat între R o ­
mânia şi Austro-Ungaria prin care se
ciliaţi şi cari exercitau un comerţ sau
menţine prohibiţiunea anterioară exi­
industrie în România. Dovada cea mai
stând în privinţa israeliţilor^de a pu-
puternică că acesta e sensul art. 379
§ 5 din regulament este legea dela 1 teâ cumpără imobile rurale în Roma-
nia, recunoscându-se numai dreptul
M artie 1836, care recunoaşte dreptul
străinilor de a cumpăra imobile în ora­ israeliţilor supuşi Austro-U ngari de a
şul B răila fără a f i neguţători sau in­ puteâ cumpără imobile urbane (art. 1
dustriaşi, sau a plăti patentă. Dacă no. 2 şi 4 din protocolul final). (Cas.
străinii ar fi avut dreptul nelimitat I, 35/Ian. 24/77. B. p. 34).
după reg. org. de a cumpăra imobile, 8 . Legea noastră nu cere nici o condi-
nu s’ar înţelege confecţionarea acelei ţiune specială pentru ca cineva să
legi care este incontestabil o lege ex­ poată f i arbitru într’un arbitragiu v o ­
tensivă, iar nu restrictivă a unor dis­ luntar; astfel acest drept revine ori­
pozitiuni legislative anterioare. Drep­ cărei persoane capabile. Dacă israeliţn
tul de a cumpără imobile, recunoscut sunt incapabili de a ocupă funcţiuni
israeliţilor ca străini ce sunt, în v ir ­ publice, din această incapacitate^ nu
tutea numai a art. 379 § 5 reg. org. şi poate f i dedusă şi aceea de a funcţiona
legea din 1 M ai 1836, a fost în privinţa ca arbitri într’un arbitragiu voluntar,
bunurilor rurale, adică moşiilor, des­ întru cât la aceasta arbitrii ţin pute­
fiin ţat prin legea din 15 M artie 1839, rile lor dela părţile ce i-au desemnat
care mărgineşte dreptul de vânzare în prin actele de compromis; astfel func­
ţara românească; în art. 1 al acestei ţiunea lor nu poate f i considerată ca
legi se zice form al că dobândirea pro­ o delegaţiune a puterii publice, ci nu­
prietăţii de moşii, v ii şi ţigani nu se mai ca un fe l de mandat. Caracterul
poate cuveni decât feţelor de rit creş­ de funcţionari publici al arbitrilor vo­
tinesc. Şi legea dela 20 August 1864 a luntari nu poate f i dedus nici din re-
venit, în ceeace priveşte pe străinii de gulele ce le ordonă legea a observa la
rit numai creştinesc, a lărgi, a întinde lucrările lor, căci acestea nu sunt de­
şi mai mult dreptul restricţiunei ce-1 cât condiţiuni pentru, validitatea actu­
avea până atunci această clasă de lui emanat dela dânşii şi nu au nici o
străini de a cumpăra imobile în R o­ corelaţie cu calificările necesare pen­
mânia, admiţând chiar pe un străin tru a exercită funcţiunea; nici din
domiciliat, fără a fi comerciant sau efectele atribuite hotărîrei, căci aceste
industriaş, la dreptul de a cumpăra efecte sunt legate de recunoaşterea pu-
imobile.' destul numai ca românul să terei judecătoreşti şi de ordinul, de

— 75 —
Art. 11 S T R Ă IN II ŞI D R EPTU RILE CIVILE Codul civil

executare al acesteia, iar nu de însuşi mentul organic, singura restricţiune


actul hotărîrei arbitrală. A stfel fiind, ce se aduce asupra exercitării dreptu­
dreptul d’a funcţiona ca arbitru în- rilor pentru cei cărora li s’a acordat
tr’un arbitragiu voluntar, nu poate fi mica împământenire, este în privinţa
considerat ca o specie de drept public, drepturilor politice, aeordându-li-se, eu
ci este un simplu drept civil, al cărui excepţiunea drepturilor politice numai
exerciţiu revine oricărei persoane ca­ exercitarea tuturor celorlalte drepturi
pabile. (Cas. II, 13/Ian. 12/78. B. p. 26). de pământean. Şi prin nici o lege an­
9. Un albanez din imperiul otoman terioară legei revizuitoare a art. 7 din
nu poate f i p riv it politiceşte decât ca constituţiune, dreptul de a cumpăra
otoman, oricare i-ar f i naţionalitatea. imobile în România nu eră considerat
0 asemenea persoană aflându-se pe ca legat de drepturile politice, în acest
pământul României şi neavând nici o sens că trebuia a aveâ cineva dreptu­
autoritate tutelară proprie, urmează să rile politice pentru a puteâ cumpăra
se bucure, conform art. 11, în persoana imobile în România; ci prin o practică
şi averea sa, de protecţiunea legilor şi constantă, dreptul de mica împămân­
autorităţilor române. (Cas. I, 168/Apr. tenire da, pentru cei de rit creştinesc,
3/78, B. p. 173). dreptul de a cumpără imobile în R o­
mânia. Deci, un străin, aveâ, în virtu ­
10. Dacă poate fi indiferent în regulă
tea acordărei împământenire! mici,
generală cum cineva stăpâneşte pen­ câştigat în persoana sa, dreptul de a
tru sine sau în numele altora, nu este
cumpără imobile în România până la
tot astfel când se pretinde că cel ce se
promulgarea legei din 1879. (Cas. II,
flă de proprietar este, nu un proprie­ 136/Sept. 9/80. B. p. 312).
tar aparent, care poate în interesul ce­
lo r de al treilea de bună credinţă sâ 12. Calitatea de străin a cuivâ nu li­
reprezinte pe proprietarul cel adevă­ berează pe arendaş de obligaţiunea
rat, care încă este necunoscut la cei personală contractată, la plata arendei
de al treilea, ci este o persoană inter­ şi de a preda acareturile moşiei con­
pusă, un proprietar fictiv, care voeşte form contractului, către acel străin,
sâ ascundă pe adevăratul proprietar fie ca proprietar, fie ca simplu man­
pentru că eate o persoană necapabilă datar al acelui dela care a cumpărat
de a dobândi după lege proprietatea, proprietatea. (Cas. I, 103/Mart. 17/81,
m ai cu seamă când prohibiţiunea le­ B. p. 209).
gei are în vedere un interes general 13- După art, 1 al leg ii din 20 August
public; căci dacă se admite că proprie­ 1864, până la m odificarea art. 7 din
tarul aparent reprezintă în folosuL ce­ constituţiune ce a avut loc la 1879, un
lor de al treilea pe adevăratul proprie­ străin pentru ca să poată cumpără
tar, este pentru că se presumă că ace­ imobile în România trebuiâ să însu-
sta are dat un mandat tacit celui din- şiască două condiţiuni : să fie de rit
tâiu, ceeace nu se poate concepe iegal- creştin şi să aibă domiciliul în ţară.
mente în cazul proprietarului fictiv, Această lege nu făceâ nici o deosebire
acesta neputând aveâ un mandat pri­ între imobilgle rurale şi cele urbane;
vitor la exercitarea dreptului proprie- de unde rezultă că străinii de rit ne­
tăţei dela o persoană care, în baza le­ creştin, sau nedomiciliaţi în ţară, nu
gei prohibitive, dată în interesul or- aveau drept să cumpere nici un im o­
dinei publice, nu poate să fie proprie­ bil, fie el urban ori rural. Şi chiar
tar şi legalmente nici că este, căci alt­ dacă legile şi regulamentele vechi ar
mintrelea ar f i a se permite eludarea, f i făcut vre-o deosebire între imobilele
fraudarea şi violarea făţişă a legilor urbane şi rurale, această deosebire a
prohibitive de ordine publică. Dacă fost înlăturată prin art. 3 din legea
dar terţiul, prin jurământul decisoriu dela 1864 care abrogă toate dispoziţiu­
deferit deţinătorilor unei moşii tinde nile acelor legi. Asemenea nu se poate
să dovedească că acestea sunt _persoa­ susţine că legea din 1864 a fost
ne interpuse, proprietari fic tiv i ai mo­ abrogată prin promulgarea codului ci­
şiei şi că adevăratul proprietar ce se vil, căci legea din 1864 este o lege ex­
ascunde sunt persoane ce după legile cepţională şi ca atare nu a putut fi a-
existente sunt poprite de a cumpără brogată prin dispoziţiunile generale
şi aveâ moşii, o asemenea dovadă poa­ ale codului civil, şi apoi aplicatiunea
te să fie administrată prin toate mo­ în vigoare a acestei leg i este afirmată,
durile de probă, cu atât m ai cu seamă şi prin convenjfciunea eomereială în ­
prin jurământul deeisoriu, chiar în cheiată de România cu Austria în
contra celor ce se cuprind în acte, fie 1874. A stfel fiind, după legea din 1864,
chiar autentice, fiin d vorba de o frau- israelitii nu aveau dreptul să cum­
1!ă la o dispoziţiune probitivă a unei pere imobile în tară; iar actele con­
jeg i de ordine publică. (Cas. I, 178/79, tractate cu călcarea acestei proibiţiuni
Iun. 12/79. B. p. 503). sunt lovite de o nulitate absolută şi
il. După art. 379 al. 5 din regula­ perpetuă, şi prin urmare imobilul cum-

— 76 —
Codul Civil STRĂINII ŞI 1)RE1> I T R I L L C IV IL E Art. 11

parat trebue să reintre în patrimoniul iute de 1879 de a cumpără imobile ru­


vânzătorului. Şi deşi în urmă prin mo­ rale în ţară, aceasta nu constitue un
dificarea constitutiunei, cumpărătorul drept câştigat, pentru că ceeace înain­
a devenit capabil să cumpere imobile, te de 1879 avea el, era numai posibili­
câştigarea acestei capacităti nu poate tatea de a cumpără, cu alte cuvinte o
avea însă de efect ca să dea actului simplă expectativă, drept pe care azi
de cumpărătoare validitatea de care erâ nu-1 m ai poate exercită. (A pel Galaţi,
lipsit, căci un act nul la confecţiona­ II, 43, Mart. 12/88, D r. 38/88).
rea lui nu se poate ratifica în urmă. 18. De şi la o societate anonimă ca­
(Apel Focş. I I , 55/Mai 13/81. D r. 28/82). pitalul este esenţial a f i cunoscut şi a-
14. Legea din 20 August 1864 regu­ sigurat încât el n’ar fi susceptibil de
lează dreptul supuşilor străini, de rit naţionalitate, totuşi fondatorii socie­
creştin, dom iciliaţi în ţară, de a cum­ tăţii, principalul său aşezământ şi sta­
pără imobile sub condiţiune de a se rea ce i-o confirm ă guvernul prin au­
supune la legile pământului, şi pe cât torizare, desemnă dacă acea societate
şi rom ânii se vor bucura de un atare este o creaţiune străină sau românea­
drept în ţările acelor străini. De unde scă. (A.pel Galaţi, I I , 43, Mart. 12/88.
rezultă că legiuitorul nu s’a ocupat de­ D r. 38/88).
cât de dreptul de reciprocitate ce cată 19- A rt. 7 § V din constitutiune cu­
a avea românii în statele străinilor ce prinde că numai românii pot dobândi
ar vo i a cumpăra imobile în România, imobile rurale în România, ia r art. 247
iar nici cum de dreptul israelitilor, c. eom. hotărăşte că societăţile străine
pentru care nu se face cea m ai mica nu au alte drepturi decât ceie acordate
menţiune şi care se găsea regulat prin străinilor; de unde urmează că socie­
legi şi regulamente anterioare ce pre­ tăţile naţionale au aceleaşi drepturi
vedeau un atare drept israelitilor de ca românii, dacă legea sau actul lor
a cumpără imobile urbane în ţară (art. coiistitutiv nu hotărăşte altfel. Or, ac­
1431 c. Calimach). (Cas. I, 46/Febr. 8/82, tul constitutiv (statutele) recunoaşte
B. p. 144). expres „Băncei României“ dreptul de
*5. Din principiul pus în art. 11 ree- a face operaţiuni im obiliare în Româ­
se pentru străini dreptul de a încheia nia, ceeace nu e contrariu constituţiu-
ori ce contracte, fie cu un regnicol, fie nei, care nu pronunţă în contra socie­
între dânşii. Şi pentru ca acest drept tăţilor naţionale oprirea de a dobândi
recunoscut străinilor să nu fie iluzo­ imobile rurale în România. (Cas. I,
riu, urmează ca dânşii să se poată a- 147, Apr. 28/89. B. p. 431).
dresa tribunalelor şi tribunalele să fie 20. Dreptul de proprietate asupra
obligate să constrângă pe contractanţi im obilelor rurale din România, după
a’şi executa angajamentele. Or, este ad­ art. 7 din constitutiune, fiind un drept
mis generalmente în dreptul interna­ politic, urmează că transmisiunea aces­
ţional privat că puterea judecătorească tui drept la străini, atingând intere­
a fiecărei naţiuni se întinde asupra sele conservărei naţionale, trebue con­
persoanei şi averei străinului care are siderată ca de ordine publică. A stfel
reşedinţă în acea ţară, întocmai ca a- fiind, fie că s’ar cere intrarea în pose­
supra persoanei şi averei regnicolului. siune a unei universalităţi de bunuri,
Deci tribunalele române sunt compe- în care s’ar cuprinde şi imobile rurale,
tinte de a judeca pe doi străini ce au fie că s’ar cere intrarea în posesiune
reşedinţa şi au contractat în România. a unei succesiuni compusă numai
(Apel. Buc. I I I , 317, Dec. 4/82. D r. din imobile rurale, în orice caz ju ­
14/83). stiţia e datoare a examina dacă eel
16. Dreptul de a acţiona şi a obţine ce transmite acest drept poate fi
justiţie dela autorităţile judiciare ro­ autorizat la aceasta, şi dacă celui
mâne este în România considerat ca ce i se deferă poate sau nu după
un drept eminamente civil, iar nu po­ lege a-1 dobândi. Or, după art. 7 § V
litic, şi prin urmare este atribuit ori din constitutiune, numai Rom ânii sau
cărei persoane care în România se bu­ cei naturalizaţi români, pot dobândi
cură de dreptul civil. Or art. 11 decla­ imobile rurale în România; deci stră­
ră că străinii se bucură în deobşte în in ii sunt incapabili de a dobândi ase­
România de aceleaşi drepturi civile de menea imobile. Şi cuvântul a dobândi,
cari se bucură şi românii. A stfel fiind, întrebuinţat de legiuitorul constituant,
străinul care reşeade în România este fiind generic, cuprinde toate modurile
în drept a beneficia de dispoziţiunile de câştigarea proprietăţei, fără ose­
art. 13, şi prin urmare a acţiona în ju ­ bire, cu titlu oneros sau gratuit; or,
decată pe un străin înaintea tribunale­ succesiunea, fie testamentară, fie ab
lor române pentru obligaţiunile con­ intestat, fiin d de asemenea un mod de
tractate cu dânsul în România. (Trib. a câştiga proprietatea, conform art.
Ilfo v eom., 174, Mart. 10/83, D r. 57/84— 644 şi 645 e. civ., este cuprinsă în dis-
Apel Buc. I I I , M ai 30/84. D r. 60/84). poziţiunea art. 7 § V din constitutiune.
<7. De şi un străin avea drept îna- Apoi, din dezbaterile ce au urmat în
S T R Ă IN II ŞI D R E P TU R IL E CIVILE Codul civil
Art. 11

constituantă, cu ocaziunea votărei art. nire ar putea f i considerate ca apar­


7, rezultă că primul proect de redac- ţinând statutului personaj şi succe­
tiune al acestui articol prezentat Ca­ siunea unui străin, deschisă în Roma-
merei, că „ s tră in ii nu p o t în a lt m od nia, ar trebui a se regulă după legea
dobândi im o b ile ru ra le decât p r in m oş­ ţărei sale, totuşi aplicarea legei naţio­
te n ire ab intestat“ , proiect care fiind nale a defunctului trebue să înceteze
respins, guvernul a propus un altul în de îndată ce este în conflict cu o lege
care se prevedea că „ s tră in ii nu v o r socială întemeiată pe dreptul de con­
putea dobândi , sub v e ri ce t iilu a r f i servare şi existenţă al statului şi al
p ro p rie tă ti rurale, a fară de v ii, lo c u r i suveranităţii sale, cum este art. 7 s V
sau case în oraşe“ ; acest proiect fiind din constit., care prohibă străinilor do­
trim is din nou în studiul secţiunilor, bândirea proprietâtei im obiliare ru­
a devenit legea actuală din care s’au rale în interesul conservărei statului
suprimat însă cuvintele „ sub v e r i ce şi suveranităţii sale; deci statutul per­
titlu a r f i şi a fară de v ii, lo c u r i sau case sonal nu poate fi invocat contra ace­
în oraşe“ , declarându-se tot atunci de stei dispoziţiuni. de lege. (A p el Iaşi 1,
raportorul leg ii că , m odificaţiunile fă ­ Dec. 5/91. D r. 18/92; Trib. Suceava Nov.
cute proiectului guvernului, n’au alte­ 7/91. D r. 75/91).
rat nici spiritul, nici esenţa sa, şi că 21. După modul cum sunt formulate
dobândirea proprietăţii rurale a ră­ art. 7 § V şi art. 9 din constituţiune, şi
mas tot un drept politic“ . P rin urma­ dacă se opun aceste două dispoziţiuni
re, rezultă că constituanta, prin art. 7 una alteia, nu fără oarecare aparenţă
§ V, n’a permis străinilor de a dobândi se susţine că românul, din orice stat,
Imobile rurale prin moştenire, căci de poate dobândi imobile rurale în R o­
ar fi voit aceasta, ar fi declarat-o ex­ mânia, chiar dacă nu i s’a recunoscut
pres fată cu respingerea primului pro­ calitatea de român, conform artico­
iect. Şi art. 7 din const. de şi este sub lului 9 din constituţiune. încă aceasta
titlul „ D re p tu rile R o m â n ilo r“ , totuşi opiniune, care pare a aveâ litera tex­
diferitele sale dispoziţiuni, şi în spe­ tului pentru sine, este cu totul con­
cie cea din § V , nu este numai o decla- trazisă de scopul urm ărit la propune­
ratiune de principiu, ci conţine din con­ rea şi formularea § V din art. 7 al con-
tra o restrictiune la modul de succe­ stitutiunei; căci fiin d a se revizui con-
siune deja existent; şi prin urmare, stituţiunea în 1879, cu ocaziunea acea­
fiin d o dispoziţiune negativă, nu nece- sta şi a desbaterilor urmate m Consti­
sitează o altă dispoziţiune expresă tuanta anului 1879, fie siib influenţa
pentru punerea ei îu aplicare. A stfel temerei, indiferent a cerceta de era în­
fiind, prin această dispoziţiune s’a temeiată sau nu, adică a înstrăirărei
restrâns, în privinţa im obilelor rurale, im obilelor rurale şi a acaparârei aces­
nu numai dreptul de moştenire al tora de străini în detrimentul roma­
străinilor, ci şi dreptul de a dispune nilor şi a desvoltărei lor, fie pentru
oricine prin moştenire sau orice alt alte motive, a. voit a m odifica legisla-
mod de aceste imobile în favoarea ţiunea ce era până atunci în vigoare,
străinilor. A p oi nu se poate invoca şi a proclama cu totul alte principii,
cu succes dispozitiunile aliniatului I I Aceea ce caracteriza legiuirea în v i­
de sub § V din art. 7 al const., care se goare până la 1879 erau principale că
ocupă de drepturile câştigate pentru deosebirea de religiune are o influentă
că chiar în ipoteza când imobilele ru­ asupra exerciţiilor drepturilor civile,
rale ar fi fost în patrimoniul lui de întru cât pentru dobândirea imobilelor
cujus m ai înainte de 1879, când acest rurale se cerea ca condiţiune neapă­
drept de proprietate eră considerat ca rată pentru străini să fie creştini; acei
un drept civil, încă nu se poate invoca cari nu erau creştini, să f i fost sau nu
dispozitiunile alin. I I de erezi, de oare supuşi protecţiunei unui stat străjn,
ce simplele expectative, chiar de ar J:i, nu puteau dobândi imobile rurale fără o
nu pot fi considerate ca drepturi câş­ fi dobândit calitatea de cetăţean ro­
tigate. N ici din conventiunea consula­ mân prin naturalizare, de şi de altmin­
ră încheiată la 1881 între România şi trelea exerciţiul drepturilor civile nu
Ita lia nu se poate deduce dreptul străi­ era condiţionat de calitatea de cetă­
nilor de a dobândi prin succesiune tean român. Acest principiu se desfiin­
imobile rurale în România, întrucât ţează prin constituţiunea revizuită la
această conventiune, precum şi cele­ 1879 de Constituantă, proclamându-se
lalte, nu pot altera întru nimic dispo- că deosebirea de religiune să nu mai
ziţim iile exini^e cuprinse în consti- aibă o influenţă asupra exerciţiului
tuţiune, du oarece legiuitorul^ ordinar drepturilor, conform art. 7 din revizui­
n’a avut în vedere aceleaşi îm preju­ ta constituţiune, şi se declară în gene­
r i ri ca legiuitorul constituant, ş’apoi ral prin aceaşi constituţiune revizu i­
prin o lege ordinară nu se poate mo­ tă (art. 7, § V ) că, independent de ritul
d ifica o dispoziţiune constituţională. religiunei, dobândirea im obilelor ru­
In fine, de şi legile relative la moşte­ rale presupune din partea achisitoru-

— 78 —
Codul Civil STRĂINII ŞI OREI’’ TRII.E C IV ILE A-r t. 11

lui ca condiţiune, calitatea de cetă­ cetăţenia română e o condiţiune nea­


ţean român, astfel că, dacă înainte da părată pentru dobândirea imobilelor
1870, calitatea de cetătean român eră rurale, de la sine resultă că unui ro­
cerută pentru dobândirea im obilelor mân dintr’un sat străin trebue a î se
rurale numai din partea acelora cari denegâ dreptul de a dobândi imobile
nu erau de religiune creştină, acum rurale tocmai fiind^ că nu _e cetăţean
dobândirea 'im obilelor rurale este re­ român, şi dacă românul unui stat stră­
ze rv a tă numai acelora ca ii an cetăţe­
in nu dobândeşte prin naturalizare, ci
nia română, oricare ar fi religiunea prin formele m ai simple ale art. 9 din
constitutiune, calitatea de cetăţean,
lor. Yreasăzică principiul dinainte în
virtutea căruia pentru unii se cerea totuşi soluţiunea nu poate fi alta. Re-
cunoscându-se dar m otivele pentru
spre dobândirea de imobile rurale
cari s’a introdus § V şi caracterul a-
calitatea de cetăţenie, aceasta s’a g e ­
neralizat, cerându-se calitatea de ce­ c-estei dispoziţiuni, de sigur că con­
tractul de vânzare către un străin e
tăţenie ca o condiţiune generală din radical nul, şi vânzătorul ^ de sigur
partea oricui pentru ach iz iţi unea de poate să ceară anularea, fără să se ca­
imobile rurale, încât exerciţiul acestui
lifice aceasta ca fraudă. (Cas. I, 389,
important drept civ il s’^a subordonat
călită ţei de cetăţean român, ca si când Oct, 16/91. B. P . 1082).
22. După art. 45 şi 1431 c. Calmi., şe
numai cetăţenii români inspirau în­ statorniceşte principiul că străinii in
credere suficientă spre a putea, do­ deobşte se bucură de aceleaşi drepturi
bândi imobile rurale. Această inten- şi îndatoriri ca şi pământenii, afară
ţiune a legiuitorului care a revizuit de facultatea de a cumpără imobile
constituţiuriea şi a introdus acel arti­
rurale, iar evreii pot cumpăra case şi
col 7, § V din constitutiune, că dobân­ dughene în oraşe. In o asemenea stare
direa de imobile rurale presupune ca­
de lucruri, apare decretul din 20 A u ­
litatea de cetăţean român din partea gust 1864, care, stabilind că străinii de
achizitorului, se manifestă nu numai orice rit cerştinesc pot cumpăra pro­
prin locul ce ocupă § V din art. 7 al prietăţi imobiliare, supunându-se leg i­
constituţiunei, dar m ai cu seamă prin lor pământului, şi număr pe cât roma­
discuţiunile urmate în Constituantă,
nii se vor bucură în ţările lor, nu face
cari ori cum s’ar privi, ori cât de con­ de cât să precizeze dreptul străinilor
fuze într’o privinţă au fost, ori cată de a cumpără imobile, condiţionându-1
reticenţă voită ar conţine, nu lasă_ în­
cu clausa reciprocităţii, şi fără a pre­
doială asupra punctului că dobândirea
scrie nimic rela tiv la evrei cărora le
imobilelor rurale, ca un drept în or­ rămân intacte drepturile din legile
dinea socială de cea m ai mare impor­ existente. (A pel Iaşi I, 192. Sept. 11/91.
tanţă, să fie recunoscut numai cetăţe­
nilor români. Nu s’ar putea opri apli­ D r. 72/91).
carea dispoziţiunilor de cari e vorba, 23. Legea d'in 20 August 1864 vizează
precum a tutulor consecinţelor ce de­ numai pe străini de rit creştin apar­
curg, nici prin m otivul că constitutiu- ţinând altor state, cărora le acordă
nea ar f i proclamat numai un prim dreptul de a cumpără imobile in R o­
cipiu, a cărui reglementare ar trebui mânia sub condiţiunea reciprocităţii;
să se efectueze prin o lege specială, la deci dar capacitatea israelitilor de a
elaborarea cărei principiul enunţat în cumpără imobile nu este regulată
§ V ar trebui să serve de normă, fiin d ­ prin această lege. Isra eliţii pământeni,
că prin nimic nu se relevează rezerva de şi nu au bucuria drepturilor politij
reglementară posterioară, şi fiindcă ce, nu este însă mai puţin adevărat că,
dispoziţiunea din § Y are caracterul ei nu pot să fie consideraţi ca străini
unei dispoziţiuni im perative aplicabilă în înţelesul strict al cuvântului, căci
în viito r fără deosebire între comple­ străin este numai acela care aparţine
xul normelor ce constitue dreptul pu­ unui alt stat politic organizat unde
blic şi între complexul normelor ce se bucură de toate drepturile în gene­
constitue dreptul privat şi natura lor ral, fie civile, fie politice. Deci ei pu­
varie, aceasta e discuţiune zadarnică teau, conform art. 1431 c.^ Calimach, să
în sine, fiindcă nu poate avea de re­ cumpere imobile urbane în ţară. (A pel
zultat a lua dispoziţiunii din § Y în Galaţi, II, Sept. 4/90. D r. 43/91).
chestiune, caracterul ce-1 are. Aseme­ 24. Isra eliţii nu pot sub nici un chip
nea nu se poate înlătura obligativi­ dobândi imobile rurale, afară de cazu­
tatea dispoziţiunei prin consideraţiu- rile speciale prevăzute prin conven-
nea că n’ar avea sancţiune!, căci sanc­ ţiunile încheiate cu .câteva state şi a-
ţiunea dispoziţiunei e suficient a o ceasta nici sub legea din 20 August
căuta şi constata în caracterul impe­ 1864, nici sub legea nouă de la 1879,
ra tiv şi în, preocupările ce le-a avut Constituţiunea acordând acest drept
legiuitorul pentru preservarea pro- numai rom ânilor sau celor împămân­
prietăţei rurale. Dacă caracterul dis- teniţi prin corpurile leguitoare. O ase­
poziţiunei § V este cel arătat, dacă menea nulitate a cumpărărei unui

79 —
Art. 11 S T R Ă IN II ŞI D R EPTU RILE CIVILE Codul civil

imobil rural fiind de înaltă ordine pu­ incorporai asupra unei proprietăţi
blică, se poate relevă ori când si chiar străine şi nu se poate confunda cu
după săvârşirea vânzărei. (Trib. Su­ dreptul de proprietate necuprinzând
ceava, M ai 19/91, D r. 41/91). dreptul de a dispune şi stingându-se
25. Dispoziţia prohibitivă pentru cu moartea usufructuarului. Dacă usu-
străini de a dobândi imobile rurale în fructul se declară întru câtva imobil
România, cuprinsă în art. 7 § V din aceasta nu este decât o extensiune fic ­
Constitutie fiin d luată de legiu itor în- tivă pentru utilitatea cauzei, care nu
tr’un interes de ordine politică şi so­ influenţează întru nimic asupra esen­
cială, orice act contrariu e isbit de o ţei acestui drept şi nu-1 poate preface
nulitate radicală, care ca atare, poate în lucru concret din drept incorporai
f i invocată de toţi acei care ar aveâ un ce este. Deci un străin erede testa­
interes. Dealtmintrelea, obligativita­ mentar poate f i trim is în posesiunea
tea^ acestor dispoziţiuni nu se poate usufructului unor imobile rurale. (T r i­
înlătura pe consideraţia că ea n ar con­ bunalul Suceava, jurn. 4512, Nov. 7/91.
ţine în mod expres o sancţiune, căci D r. 64/92).
această sancţiune rezultă manifest din 29 Restricţiunea pusă prin art. 7 din
însăşi caracterul im perativ al dispozi- Constituţie, faţă cu principiile generale
ţiunei şi din interesul eminamente de ale dreptului comun, se reduce numai
ordine publică care a condus pe legiui- la aceasta : străinul nu poate sub nici
t° r la crearea ei. Şi. din momentul ce un titlu să posede ca proprietar un
această nulitate e creată pentru consi- imobil rural în România, dar pe căx
deraţiuni de ordine publică, voinţa timp confiscaţiunea în favoarea statu­
părţilor, sub orice form ă ar f i ea ma­ lui a succesiunilor im obiliare ale
nifestată, nu o poate acoperi. (Cas. I. st-răinilor_ nu e proclamată de legile în
180/Mai 19/92. B. p. 466).
vigoare, judecătorul trebue ca, conci­
26- A rt. 542 pr. civ. prevede că sunt liind dispoziţiunile constituţiunei cu
admişi la licitaţiune numai persoane
principiile generale şi cu dispozitiu­
capabile de a. dobândi bunurile ce se
vând, încât dacă s’ar admite că adju­ nile dreptului comun, să facă ca pe
deca tarul, ea străin, era incapabil de a de o parte străinul chemat la o succe­
dobândi imobile rurale în România, el siune im obiliară rurală în România
n’ar fi putut lua parte la licitaţiune; să nu fie pus în stăpânirea de fapt
dar urmăritul n’are calitate de a se pre­ a imobilului succesoral, şi pe. de alta să
vala după adjudecare de această îm ­ nu fie frustat de succesiunea la cârt­
prejurare, persoana cumpărătorului eşte chemat. (Trib. Ilfo v , I, 264, Mai
trebuind a-i fi indiferentă. A rt. 7 § V 16/92. D r. 59/92).
din constit. rămâne fără efect şi fără 30. Incapacitatea de a dobândi imo­
sancţiune odată ce ordonanţa de adju­ bile rurale de către străini, fiin d per­
decare, care recunoaşte de cumpărător sonală şi absolută, împedecă pe acel
al unui im obil rural urmărit pe u d în a cărei persoană este dată atât de
concurent ce nu întruneşte toate cali­ a poseda cât şi a f o r t io r i de a reclamă
tăţile necesare, a devenit executorie. posesiunea unui im obil rural, căci pen­
(Trib. Suceava, Mart. 26/92. D r. 41/92). tru a reclama cu succes un lucru, tre­
27. D in combinaţiunea art. 11 Constit. bue neapărat ca dreptul invocat pentru
cu art. 11 civ., rezultă că străinii în evicţiune să fie mai tare decât al stă­
România se bucură de aceleaşi drep­ pânului. A stfel fiind, dacă într’un pro
turi civile de care se bucură şi româ­ ces ambele părţi sunt lovite de această
nii, afară de cazul unde legea dispune incapacitate, reclamantul cel dintâi e
contrariul, cum de exemplu când e v o r­ desbrăcat de orice drept de a reclamă,
ba de a cumpăra fonduri rurale. Or căci dacă posesiunea pârâtului e pre­
dreptul de a se adresa la justiţia unei cară, posesiunea reclamantului, dacă i
ţări, este un drept civil, sau m ai exact s’ar da câştig de cauză, ar aveâ tot
un drept natural, al cărui exerciţiu in­ acest caracter de precaritate, şi dar,
teresează ordinea publică, căci a re­ după principiul „in p a ri causa m e lio r
fuza acest drept ar f i a consacra prin­ est co n d itio possidentis“ rămâne ca
cipiul ^ă omul trebue să-şi facă ju stiîie posesiunea pârâtului să fie menţinută
singur. In exerciţiul acestui drept ci­ faţă cu reclamantul, cedând numai
vil, legea română nu face nici o d ife­ unei pretenţiuni bazată pe un drept
renţă între străini şi români', nefiind mai consistent decât al său, sau faţă
dar nici un text care să declare pe tr i­ cu deposedarea violentă ori doloasă,
bunalele române necompetente pentru căci în acest caz chiar precaristul are
a judeca acţiunile personale şi mobi­ acţiunea de reintegrare.— Un drept de
liare dintre străini, întru atât tribuna­ această natură ar f i şi existenţa unor
lele române nu pot face distincţiune a- drepturi câştigate, a căror continuare
colo unde legea nu face. (Trib. Doro- se garantează printr’un aliniat special
hoi, Sept. 4/92, Curier Jud. 28/92). al art. 7 din constituţie. — Insă după
28.Usufructid este un drept real dar legea din 20 August 1864, evreii erau

— 80 —
Codul civil S T R Ă IN II ŞI DREI’ IT'RII.F. CIVILE Art. 11

opriţi numai de a cumpăra imobile în vendicare, făcută de către un străin re­


România, putând dar prin orice alt lativă la un im obil rural, a fost intro­
m ijloc legal de dobândire, a ajunge la’ dusă după promulgarea m odificare!
posesiunea legală de imobile. Deci, Constituţiei din 1879, care opreşte pe
evreul care sub imperiul acelei leg i a străini de a dobândi imobile rurale, nu
cumpărat un im obil rural, pe care poate fi o cauză de neadmisibilitate a
sub imperiul actualei legi l’a vândut acestei reclamaţi uni, când este cons­
unui alt evreu, desbrăeându-se ast­ tant, că acel străin a avut proprietatea
fel de bună voe de orice drept imobilului revendicat, înainte de pro­
câştigat, azi când vine şi cere resti­ mulgarea Constituţiei, căci în aseme­
tuirea imobilului vândut, nu se poate nea caz, nu este vorba despre dobân­
prezintă decât cu însuşirile ce-i acordă direa vre unui drept de proprietate, ci
pentru aceasta legea actuală; or, acea­ despre respectarea unui asemenea
stă lege îi deneagă calitatea necesară. drept. (Cas. I, 365/900. B. p. 1182).
Astfel fiind, el n’are calitatea de a in­ 35. Streinii se bucură în deobşte în
voca nulitatea vânzării făcută, înte- România de aceleaşi drepturi civile, de
meiându-se pe art. 7 constit. —•Dacă re­ cari se bucură şi românii, afară de ca­
clamantul, în această eventualitate, zul unde legea ar hotărî altfel, şi acest
cere preţul care reprezintă valoarea principiu, proclamat de art. 11 c. e., a
imobilului vândut această cerere ar fi fost reprodus şi de proced. civilă-în art.
admisibilă numai atunci când cumpă­ 54. A stfel dreptul de a cere justiţie
rătorul nu i-ar f i numărat preţul vân­ fiind un drept civil, toti străinii se bu­
zării, şi aceasta, nu din punctul de cură de el şi trib. române nu pot re­
vedere al dreptului strict, ci pe baza fuza protecţiunea lor streinului, care o
principiului de echitate „nem o in de- reclamă, (Apel. Buc. I I I . 101/901, Curier
trim e n tu m a lteriu s lo c u p le tio r fie r i Jud. 44/901).
jjotest“. (Trib. Suceava, Mart. 8/93. D r. 36. Simplul fapt că un strein s’a sta­
33 93). tornicit în România nu-i conferă na­
31. Persoanele morale, înfiintate pe ţionalitatea română şi el nu poate be­
teritoriul unui stat strein, neavând un neficia de dispoziţiunea de favoare
statut personal exteritorial, nu pot e- coprinsă în art. 46 al convenţiei de la
xerc-ita drepturi în altă tară, de cât Paris din 1858, care are de scop a sta­
unde au luat naştere, fără a fi recu­ bili egalitatea politică şi civilă între
noscute de autoritatea ţării, în care toti locuitorii ţării româneşti, ridicând
voesc să-şi exercite acele drepturi. In p rivileg iile pentru moldo-valahi. Strei­
ce priveşte însă persoanele morale, nii stabiliţi în tară, cari au perdut na­
necesare, cum sunt cireumscriptiunile ţionalitatea străină, dar n-au dobândit
administrative, din moment ce în Sta­ nici pe cea română, nu pot invocă le­
tul, din care fac parte, sunt recunoscu­ gea română relativă la divorţ. (A pel
te. ele pot exercită toate drepturile Iaşi II, 39/903, Drept. 25/903).
civile în Statul unde sunt astfel re­ 37. Dreptul de a cere şi dobândi jus­
cunoscute, afară de drepturile re­ tiţia, fiin d un drept civil, şi străinii
zervate naţionalilor într’un interes de având în România bucurarea şi exer­
conservare economică şi socială sau de ciţiul drepturilor civile, tribunalele ro­
ordine publică. Intre aceste drepturi e mâne sunt astăzi şi erau, chiar îna­
şi acela de a dobândi şi posedă imobile inte de reviziuirea I ’rocedurei civile,
pe teritoriul naţional. (T r ib . Bacău, competente de a judecă orice contes­
Drept. No. 43/95). taţii între străini, chiar nedomiciliati
32. D in moment ce este stabilit în ţară. (Trib. Covurlui I, Curier Jud.
că moştenitorul străin are dreptul la 3/904).
valoarea im obilelor rurale, ce fac par­ 38. Dacă după art. 11 c. civ. şi art.
te din succesiune ab-intestat, la care 54 Pr. civ. tribunalele române sunt
este chemat, urmează neapărat că şi competinte a judecă toate pricinile din­
streinul, instituit ca legatar de imobiîe tre streini, când însă este vorba de ce­
rurale, are acelaş drept, căci testato­ reri relative la executarea unor dispo­
rul este presupus că a înţeles să se ziţii testamentare, care conform art. 63
raporteze la lege în privinţa întinde- al. I şi I I Pr. civ., urmează să se în-
rei, ce are a se da dispozitiunilor sale drepteze la trib. locului unde s’a des­
testamentare. (Cas. S. Unite, Dec, 110, chis succesiunea, această competentă
97. B. p. 668). încetează dacă testatorul, în speţă un
33. Nu se poate propune pentru pri­ străin, a murit în străinătate şi dacă
ma oară în casaţie m otivul întemeiat acele cereri nu sunt privitoare la imo­
pe faptul, că cumpărătorul unui pă­ bile situate în România. (Trib. Mehe­
mânt rural eră străin, şi deci nu pu­ dinţi I, D r. 26/907).
teâ cumpără un asemenea pământ, 39. Autorizaţiunea cerută de codul
dacă n’a fost propus la instanţa de comercial pentru înfiinţarea de su­
fond. (Cas. I 192/900, B. p. 643). cursale pe teritoriul român a societă­
34. îm prejurarea că acţiunea în re­ ţilor anonime străine nu e conferă-

537U7» — C o d u l C i v i l a d n o t a t
Art. 12 DOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Codul civil

toare de p riv ile g ii şi avantaje, ci o pot fi aplicabile şi persoanelor morale


simplă modalitate a autorizărei ob- \ căror existentă interesând in primul
şteşti dată de tribunal societăţilor rand statul şi ordinea publica, ele nu
noastre româneşti. pot fi create decât de puterea
P rin urmare, violează art. 4, alin. 1, toare. (Trib. Ilfo v , I v . D r. rfU/Ji-i,
litera B, Comisiunea de apel când con- p. 238).
sideră ca bancă p rivilig ia tă pe The 41. A rt. 11 c. civ. n a abrogat legea
Bank o f Roumanie din Bucureşti, su- din 20 August 1864, care a iost m vi-
cursala unei bănci existente în Lon- goare până la 13 Oct. 1879, când sa
dra, şi o impune astfel cu 50 bani la revizuit art. 7, § 5 din Constitutie.
m ia de lei din capital, în loc de a o (Trib. Dorohoi, 1915; Curier Jud. 59/910,
impune la patenta fix ă la care se im- p. 483). .
pun toate băncile. — (Cas. H I, 7 Oct. 42. Facultatea de a sta in justiţie
1911, B. p. 1317). fiind recunoscută^ ca un drept natural
40. D in moment ce persoanele mo- şi într’o egală măsură străinului ca şi
rale române au nevoe de o lege pentru naţionalilor, străinul poate traduce
a puteâ aveâ o existentă juridică, cu înaintea unui tribunal din Komania,
atât mai mult această form alitate este pentru datorii contractate m ţara
esenţială unei persoane morale străi- străină, fie pe un roman,^ lie pe un
ne, de oarece numai puterea legiui- străin, căci legea, recunoscandu-le ace-
toare este în măsură a examinâ dacă leaşi drepturi private, ca consecinţa li
o asemenea persoană poate să existe se recunoaşte m aceleaşi condiţii şi
şi să se bucure de drepturi în tara posibilitatea de a şi le v a lo n i ica in
noastră. Deşi prin art. 11 din codul ci- justiţie. (C. A p el Constanţa, 4 din 21
v il se recunoaşte străinilor dreptul de A pril. 1923. Justiţia Dobrogei 1/924).
a se bucură în România de aceleaşi 43. A se vedea : A rt. 2, Index şi no-
drepturi civile de cari se bucură şi ro- tele respective; A rt. 13 nota 11 şi Index
mânii, totuşi aceste dispozitiuni nu cu notele respective.
Art. 12 (A b ro g a t 1). — Străina ce se va căsători cu un R o ­
mân se va considera de Româncă. (Civ. 19, 93, 1753 urm.;
Civ. Fr. 12).
T ex t. f r . A r t . 12. — L ’étrangère qui aura épousé un Français suivra la
condition de son mari.
Doctrină străină.
A u b r y e t Rau, I, § 73, n. 2 ; p. 266 ; I, 5-a ed. p. 396— 398, 405, 408, 409, 417 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, 424— 428. 430, 478, 481, 482;
B e u d a n t , I, p. 56, 57 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a I, p. 622;
D a llo z , Rép. D roits civils, 151 urm . ; Suppl. D roits civils, 111 urm., 125;
D e m o l o m b e , I, 183, 184; I V , 111;
Hue, I, 263, 265;
L a u r e n t , I, 348, 349;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 102 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, N o. 920—2°; III, ed. 2-a, N o . 248-2°:
W e is s , I, p. 145, 359, 360, 505, 507-509, 511, 513.

Doctrină românească.
2-a, p. 879) ; D ro it ancien et moderne de
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 308 urm. ; (II, ed.
la R oum anie: p. 13, 14: Observaţie sub. T rib. civil M arseille 13 N ov. 912, D reptul
77/913; Observaţie sub. C. A p e l Bucureşti s. I, 95 din 24 A p r il 1915, Dreptul 51/915;
F i l i t i i). Io a n , Care este, după legea română, efectul schim bării în tim p u l căsătoriei a
n aţionalităţii solului asupra naţionalităţii fem eii?“, D reptul 5/912 şi P a g in i Juri­
dice 85/912 ;
N a c u , I, p. 136, 137, 146, 147, 151, 474 ;
V d l t u r e s c u G r . „Efectele n a tu ra liză rii soţului după căsătorie, asupra naţion a lită ţii so­
ţiei sale“. Dreptul 79/911.
Jurisprudentă. din îm prejurarea că soţul n’are o na­
ţionalitate, fie din cauză că legea na-
1. Fem eia îşi conservă naţionalita- ţională a soţului nu-i conferă acest
tea sa de origină, ori de câte ori prin avantagiu. (A p el Iaşi I I , 32/903, D r e v t
căsătorie nu poate să obţină alta, fie 25/903).
1) A se vedea Legea şi N ota dela pag. 47

— 82 —
Codul civil COMPF.T. TRIB . HOM. F A Ţ Ă CU S T R Ă IN II Art. 13

2 Soţia deşi de origină greacă, de- va recăpătâ calitatea de româncă, iar


vine româncă prin căsătoria sa cu un prin art. 12 se arată că străina ce se
r o m â n şi ea îşi păstrează calitatea de căsătoreşte cu un român, se va con-
româncă chiar în urma desfacerei că- siderâ ca româncă, fără a se m ai zice
săioriei prin moarte sau divorţ întru nimic de conditiunea ei când va de­
cât legea nu prevede contrariu. veni văduvă, rezultă că străina căsa-
P rin urmare, sofia păstrSndu-şi a- torită cu un român şi devenind vadu-
ceastă calitate poate dobândi imobile vă, îşi păstrează naţionalitatea dobân-
rurale. (Trib. Roman, 437/910. Curier dită prin căsătorie, adică rămâne tot
Jud. 81/912). româncă. (A p el Buc. I, No. 95, 1915 ;
3. D in faptul că prin art. 19 din co- „Dreptul“ 1915, p. 402; Curier Jud.
dul civ il se spune în mod expres că 52/915, O. A p el Buc. s. I, 54 din 2 Mart
românca care se va căsători cu un 1923. „Dreptul“ 37/923, Pand. Rom. 1924,
străin, va urma conditiunea soţului. I I I , 36, Jur. Gen. 1923, No. 1186).
şi se adaogă că, devenind văduvă, ea
Art. 13 ( A b ro g a t 1). — Străinul, chiar când n’ar aveâ reşedinţa
sa în România, va putea fi tras înaintea tribunalelor Române
pentru îndeplinirea obligaţiunilor contractate de dânsul în
România, sau în ţară străină cu un Român. (Civ. 11, 14; Pr.
civ. 54, 58, 59, 75, 106; C. p. 5; Const. veohe 11; Tratat de
Pace Versailles 28 Iunie 1919 (Mon. of.V7/1920), Art. 304: Civ.
Fr. 14).
T>>xt. f r . Art. l i . — L ’étranger, même non résidant en France, pourra
être cité devant les tribunaux français, par l ’exécution des obligations par lui
contractées en France avec un Français; il pourra être traduit devant les tri­
bunaux de France, pour les obligations par lui contractées en pays étranger
envers des Français. ,
Doctrină sirăină.
A u b r y e t Rau, I, 5- a é d ., p. 526, 883; V III, p. 135— 136, 1 3 9 -1 4 1 ,1 4 3 -1 5 0 ; § 748] b is
n. 27 ;
B a i :d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 631, 647— 650, 652— 659, 661, 663, 664, 693, 695— 701,
703, 705, 70ô ;
B e u d a n t , I, 90;
D a l l o z , Rép. D ro its civils, 257 u r m ., 301 urm., 352 urm .; Suppl. D roith civils, 158 urm.
179 urm ., 215 urm . ;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 29 b is, I V ;
D e m o l o m b e , I, 217, 249, 250, 251 b is , 261, 2 6 1 -2 «, 2 6 1 -4 », 266;
G l a s s o n , I, p 3U7 urm . ;
Huo, I, 269, 279, 280, 283;
L a u r e n t , Dr. civ. int., III, 39 urm., 41 u rm .;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 77 u r m .;
W e is s , I, p. 70, 733, 736, 738-740, 748-751, 778, 782, 784, 788.

Doctrină românească.
A i.exandresco, I, ed. 2-a, p. 231, 353 urm., 366; (V , p. 359— 362; V II, p. 453 n. 4). D ro it
ancien et moderne de la Roum anie, p. 285, 286, 287 ; Observaţie sub. C. A p e l G alaţi
s. I, 24 din 14 Oct. 1906, Dreptul 73/906; Observaţie sub. C urtea de C asaţie din
Rom a, 10 Iunie 1920, T rib u n a Juridică 11— 12/922;
Comnen P. N. Nota sub T rib u n a lu l Ilfov s. II com. 7772 din 18 Oct. 1921. Pan d. Rom.
1922, II, 243;
D is e s c u G. C., „ S tră in ii evrei p ă m â n t e n i Dreptul 52/902;
M â n d r e a N . Adnotaţie sub C as. II, 286 din 28 Iunie 1^02, C u rie r Jud. 52/902:
M a xim G. I)im. „ Efectele n a tu ra liz ă rii“. D r e p t u l 31/924.
M e it a n t G e o r g e , „S tră in ii în faţa ju s tiţie i“, Dreptul 84/906; 14, 17, 26, 35,39, 50, 59,
70, 8 i1/907;
N a c u , I, p. 158 urm .;
P e t r o v i c i G. Nota sub T rib u n a lu l Ilfov s. II com. 7772 din 18 Oct. 1922. P a n d . Rom.
1922, II, 246 ;
V e l e s c u A l e x ., Nota sub C. A p e l Buc. s. III 96 din 8 A p ril. 1922, C. Jud. 3/923;

1) A se vedea Legea şi N o ta dela pag. 47.

— 83 -
COMPET. T R Ili. ROM. F A Ţ A CU S T R Ă IN II
Codul civil
Art. 13

IN D E X A L L - 'A R E T IC le). acea persoană morală se poate cita


la tribunalul unde se află sucursala,
L im it a t iv ă en u m era re IO.
A c t d e g u v e rn ă m â n t 12. ,
M o b ilia r e a cţiu n i 7.
îndeplininclu-se şi actele de procedura
A c ţ iu n e in d ire c tă 4. prin acea sucursală si aceasta reese
O b lig a ţiu n i c o n tra c ta te
A c ţ iu n i m o b ilia re 4.
A c to r seq u itu r fo ru m rei M4-’ din art. 75 al. I I , pr. civ. (A p el F o c ş .'
O m is iu n e esen ţia la o.
2, 4. . . .
O rd in e p u b lic ă 13.
I Nov. 24''80, D r. 6/80; A pel Focşani l i,
A g e n ţ i d ip lo m a tic i o.
A r b it r a i trib u n a l 14.
P e rs o a n ă m o ra lă 3. Nov. 29/84, D r. 3/84).
P r o c e d u ră c i v ilă 9. 4. După principiul a cto r sequ itur
A s ig u r a r e 4.
Q u a s i-d e lic t i, 12.
C ă să to rie 10.
R e c h iz iţ ie 12. fo ru m re i acţiunile mobiliare se in:
C ita ţie 3.
C o m p eten ţă 1-14. R e c ip r o c it a te 6. dreptează la domiciliul pârâtului. 51
C o n s u li 5, R e c u r s 7, 8. e^ceptiunea la acest principiu, preva:
C o n v e n tiu n i R e n u n ţa re 6.
e c o n o m ic e
R e ş e d in ţă 10. zută de art. 13, se aplică numai atunci
11 .
C u rte de c a sa ţie 7. R o m â n ă le g e c-ând reclamantul este roman si cand e
S o c ie ta te 3, 4, 12. vorba de obligaţiuni contractate m Jtso-
D e lic t e I.
S tate 11.
D e r o g a r e 13.
S ta t g e rm a n 14. mânia. A stfel o societate romana
D ip lo m a tic i a g e n ţi 5.
D iv o r ţ 9. S tat stre in 3, 12. care a asigurat m arfa din un vapor
D re p t in te rn a ţio n a l 5. S tat tu rc 12. străin cufundat de alt vapor al unei
E n u m e ra re a e n u n c ia tiv a S tre in ă le g e 7.
S tră in ă ta te 3. companii străine, în acţiunea de daune
10- . . . „n
E n u m e ra re lim ita tiv a 1<>. S tră in i 1-4. contra acelei companii reprezintă drep­
E v r e i 8.
S u cu rsa lă 3, 4.
S u p u s g e rm a n 12.
turile vaporului înecat, si m atare caz
E x c e p ţie I I, 13.
S u p u s rom â n 2. îi se poate opune toate exceptiunne
F r a n c e z f>.
G erm a n S tat 14. S u p u ş i s tră in i 8 inerente calitătii de străin, deci şi ne-
T ra ta tu l de V e rs a n le s 14. eompetinta tribunalelor romane, de şi
Im u n ita te 5. ^
T r ib u n a l a rb itr a i m ix t 14.
In c o m p e te n ţă 13.
T r ib u n a l F r a n c e z 6. acea companie are în Romania o su­
In te rn a ţio n a l d rep t 5.
In te rp re ta re 7.^ ! T r ib u n a l G erm a n 14. cursală şi un agent, căci aceasta ser-
L e g e rom ân ă __7, j T r ib u n a l stră in 6. vă numai pentru reprezent^tiu^ca
, T u r c 12.
L e g e s tre in ă 7.
| V e r s a ille s - T r a ta t 14. afacerilor contractate în . Romania,
L im in e litis 13.
adică o reşedinţă de atribuţiune. (ir ib .
Jurisprudents. Covur. I, Iun. 5/80, D r. 6/80). .
5. Consulul străin n’are dreptul nici
1. Art. 13, ne făcând disţinctiune calitatea de a contestă competinţa^ tri­
restrictivă., ci enunţând într un mod bunalelor române, căci el ne-avand ca­
generic, vorba de oblif/aţiuni con ţi a d a ­ racter diplomatic prin postul pe caro
té, iii mie nu autoriză a se restrânge a- îl ocupă, ci fiind numai un reprezen­
plicatiunea acestui articol numai la o- tant al intereselor comerciale ale su­
bligaţiunile născute din contraci, de puşilor ţărei sale află tori m Romania,
oarece este recunoscut în principiu ca nu poate beneficiâ de im unitatile şi
obligaţiunile se nasc şi din delicte si specialele favoru ri cari după dreptul
quasi-delicte, şi pentru aceste nn se internaţional, sunt acordate agenţilor
vede că legiuitorul să fi stabilit aittel. diplom atici; astfel consulul străin poate
(\ p e l Focş. I, Nov. 24/80. D r. 6/80). fi chemat a răspunde de faptele sale
2. Din art, 13, care deroagă la prin­ din care pot naşte raporturi nuridice
cipiul a cto r sec/uitur forum, rei, reese înaintea trbuunalelor romane de către
cel mult că străinii se pot prevala in români. (Trib. Iaşi, IV , Oct. 25/85, D r.
România de art. 13, întocmai ca roma­
66 /86 )
nii, citând pe străini înaintea tribuna­ 6. Renunţarea la facultatea acorda­
lelor române dacă tocmeala s a tăcut tă prin art. 13 se regulează tot dupa
în România, nu însă că străinii au xa- principiul reciprocităţii si ea nu se
cultatea de a cita înaintea tribunalelor poate deduce din singurul iapt al re-
lor pe supuşii români sau pe străinii clamaţiei, adresată unui Trib. strenii.
dom iciliaţi în R o m â n i a , dacă tocmeala A stfel fiind, românul reclamant m
s’a făcut în tara lor. (Gas. I, 338/Oct. Franţa şi condamnat de Trib. francez
29/80. B. p. 349). nu perde dreptul de a se mai adresa cu o
3. Din art. 13 reese că tribunalele ro­ asemenea cerere la Trib. romane, pe
mâne sunt competinte a judeca recla- cât tim p francezul reclamant m Kom li­
raatiunile ridicate de un roman contra nia şi contra căruia s’au pronunţat
unui străin, nu numai în cazurile cana Tribunalele române are dreptul de a
obligaţiunea este contractată in Ro­ se adresă cu aceiaş cerere la lrib .
mânia, dar şi în cazul cand obliga­ francez. (Cas. I, 224/96, B. p. 940).
ţiunea va f i contractată în straina- 7. Misiunea Curţei de Casaţie fiind
tate. Şi acţiunea urmează a se adre­ de a menţine uniform itatea în aplica­
sa la tribunalul locului unde s a în­ rea legilor române, urmează ca inter­
cheiat conventiunea dacă s’a încheiat m pretarea eronată dată de o instanţa de
România, iar dacă s’a încheiat in străi­ fond unei legi streine, numai atunci
nătate la tribunalul dom iciliului recla­ poate servi ca m ijloc de casare, cana
mantului. In caz însă când se reclama acea interpretare ar fi cauza unei eon-
în judecată o persoană morala care travenţiuni la legea română, căci nu­
n’are domiciliu în România dar are m ai într’un asemenea caz se poate zice
biurouri de administratiune (sucursa-

84 -
Codul Civil COMPKT. TRIB. ROM. faţa <:r străinii Art. 13

„x legea română a fost violată. (Cas. voruri pe cari legile unui Stat le a-
I 308/98, B. p. 392). eordă numai propriilor lor supuşi.
’ 8 . Dispoziţia articolului 13 se poate Din convenţiile încheiate de Româ­
invocă şi de evrei de oarece dânşii nu nia cu diferite State nu reiese nici fo r­
sunt- prin aceasta chiar streini, decât mal, nici indirect, ideia că prin aceste
dacă s’ar dovedi că sunt supuşi vre­ convenţiuni, încheiate de România eu
unei protecţii străine. P rin urmare, Elveţia, Italia, Germania, A n glia şi
dacă Curtea de ’A pel se declară incom­ Rusia, România să f i voit să deroage
petentă, fără a răspunde nimic la m ij­ dela favoarea acordată prin art. 13 din
locul de apărare bazat pe art. 13, co­ codul civil numai Românilor. (Cas.
mite o omisie esenţială, de oarece în I I I , 7 M artie 1913, B. p. 530).
virtutea acestui articol eră competin- Instanţele judecătoreşti române
te să judece afacerea afară numai da­ sunt competinte, conform art. 13 c, civ.,
că s’ar fi dovedit că reclamantul eră să judece acţiunea unui român în con­
supus strein. (Cas. II. 286/902, B. p. tra unui Stat străin ori de câte ori
857). acţiunea nu are de cauză un act de
guvernământ, adică un act săvârşit de
9 Tribunalele române sunt compe­ Statul străin în virtutea dreptului său
tente de a judecă acţiunile de divorţ, politic, a suveranitătei sale.
c h i a r dacă litiganţiî ar fi streini. ^A-
Prin urmare, Statui Otoman răspun­
ceasta nu se m ai poate discuta astăzi, de, conform art. 1000 c. civ., de faptul
în urma m odificărilor aduse Codului agenţilor1săi, cari au ridicat făina, pro­
de Procedură civilă în 1900, care prin prietatea unei societăţi^ române, de pe
art. 54 a dat form al în competenţa T r i­ bordul vaselor aflate în portul Con-
bunalelor ordinare toate prigonirile stantinopol, înainte de a fi descărcată,
dintre orice împrecinaţi strein i atât fără îndeplinirea vre-unei form alităţi
civile, cât şi cele ce le sunt date în că­ şi fără a o plăti, dacă instanţa de fond
dere prin alte legi. (Trib. Covui-lui I, constată că Statul Otoman n’a putut
Dreptul 68/905). dovedi că făina a fost rechiziţionată
10. Dispoziţiunile art. 13 din codul pentru hrana armatei otomane şi că
civil, privitoare la chemarea înaintea deci actul care a dat naştere la răspun­
instanţelor române a străinilor care dere nu intră în categoria actelor de
n'ar aveâ reşedinţă în România, pen­ guvernământ. (Cas. secţiuni-unite. No.
tru obligaţiunile contractate în Româ­ 11, din 18 Iunie 1915; „Juruispr. Rom.“
nia sau în ţara streină cu un Român, 1915, p. 578, Curier Jud. 76/915; In ace­
fiind numai enunciative, iar nu lim ita­ laş sens: Trib. I lfo v s. I I com. 7772 din
tive, se pot aplică şi în materie de că­ 18 Oct. 1920. Dreptul 6/921; Pand. Rom.
sătorie, observându-se însă formele re­ 1922, II, 243).
lative la validitatea căsătoriei, după 13. Dispoziţiunile art. 13 c. civ. rom.
legile ţă rii în care căsătoria a fost nefiind de ordine publică, românul
contractată. (A p el Craiova I, D r. 73, care contractează cu un străin, poate
911, p. 582). conveni ca diferendele rezultate din
11- Dispoziţiunea art. 13 din codul convenţie, să fie judecate de tribuna­
civil, care prescrie că Românul^ nu lele ţărei străinului. Acţionat de ^ro­
poate chemă în judecată în România mân înaintea tribunalelor române,
pe străinul cu care a contractat dânsul străinul poat invocă excepţia de in­
chiar în ţară străină, creează un drept competenţă in lim ine litis, adică in­
excepţional numai în favoarea Româ­ dependent de amânări procedurale, la
nilor ce au contractat cu un străin. primul termin când se discută acţiu­
Acest drept nu se poate întinde şi în nea. (C. A pel Buc. ş. I I I , 96 din 8 A p ril
favoarea străinilor, chiar dom iciliaţi 1922, Curier Jud. 3/923).
în România, cari au contractat cu un t4. Di n diferitele disp. cuprinse în
alt străin, pentru că art. 13 din codul secţiunile I I I - V I I inclusiv ale tratatu­
civil stabileşte o derogaţiune de la art. lui de pace dela Yersailles, rezultă că
11 din acelaş cod, care asimilează pe Trib. arbitrai mixt, prevăzut de art.
străini cu Rom ânii în ce priveşte 304 a fost instituit în scopul de a re­
drepturile civile. gulă neînţelegerile la care ar da naş­
In principiu, convenţiunile comer­ tere aplicaţiunea diferitelor disp. ale
ciale încheiate între diferite State nu tratatului, referitoare la raporturile
au de scop altceva de cât a strânge de drept privat ale supuşilor Puteri­
cât se poate mai mult între Statele lor aliate sau asociate cu Statul ger­
amice relaţiunile dintre dânsele, de_ a man sau supuşii germani. P rin creia-
asigură supuşilor respectivi protecţiu- rea acestei jurisdicţiuni nu s’a urmă­
nea şi siguranţa cea mai mare, precum rit câtuşi de puţin a se restrânge, mo­
şi de a le acordă acestora şi cele mai difică, sau suspendă competenţa in­
mari facilităţi în daraverile lor, fără stanţelor judecătoreşti ale Pu terilor
însă ca printr’aceste convenţiuni să se aliate sau asociate, eu privire la regu-
poată schimbă legile economice chiar larea conflictelor de drept privat — în
ale acelor State, şi de a acordă şi fa ­ general — între supuşii lor şi acei ai

— 85 —
Art. 14 COMP ET. TRIB. ROM. F A Ţ Ă CU S T R Ă IN II Codul civil

Statului german, iar dacă o restrictiu- „gea sa naţională nu se opune la a-


iie sau suspendare de competentă se „ceasta.“
poate desprinde din textul şi spiritul Din aceste dispoziţiuni rezultă că,
acestor dispoziţiuni, ea este privitoare deşi — în pricipiu — Tribunalul ar­
numai la tribunalele nationale germa- bitrai m ixt este competente să judece^
ne, considerate de către Pu terile cari orice diferende relative la contractele
au dictat pacea, ca neprezenţând su­ încheiate, înainte de punerea în vigoa­
ficiente garanţii, de im partialitte pen­ re a tratatului, între supuşii Puterilor
tru supuşii lor. aliate sau asociate şi supuşii germani,
Acest principiu reese clar din însăşi totuşi, o atare competintă nu exclude
termenii art. 304, care prin al. 2 de pe aceea pe care o au, după legile ta­
sub lit. b., spune textual următoarele: rei Îor, Tribunalele naţionale din Sta­
...„toate diferendele oricari ar fi _ele, tele aliate sau asociate, ci dimpotrivă,
„relative la contractele încheiate îna­ competenta acestora are precădere şi
i n t e de punerea în vigoare a tratatu­ exclude pe aceea a Trib. arbitrai mixt,
l u i de fată, între supuşii Pu terilor a- eu facultatea pentru supusul Pu terii
„liate sau asociate şi supuşii (ressor­ aliate sau asociate, care ar f i interesat
tissa n ts) germani, vor fi regulate de în cauză, şi numai pentru acesta, de
„Tribunalul arbitrai mixt, cu exeeptiu- a deferi pricina Tribunalului arbitrai
„nea diferendelor cari, prin aplicatiu- mixt, prin derogare dela regulele de
„nea legilor Pu terilor aliate, asociate competentă prevăzute în legile tării
„sau neutre, sunt de competenta tr i­ sale şi întrucât aceste legi nu i-ar in­
b u n a lelor nationale ale acestor din terzice form al această cale. (Cas. I I I ,
„urmă puteri. In acest caz, aceste di­ 1563 din 12 Dec. 1923, Jurispr. Gen. 1924
fe r e n d e se vor regulă de către aceste No. 171; Jur. Eom. 1/924, Pand. Rom.
„tribunale nationale, eu excluderea tri­ 1924, I, 128; Curier Jud. 20/924, Dreptul
bu n alu lu i arbitrai mixt. Supusul (res 2/924).
„sortissant) interesat al unei Puteri a- 15. A sevedeâ: A rt. 2 cu notele 8, 6,
J ia te sau asociate, v a putea totuşi a- 9, 31; A rt. 5 cu notele 3, 4, 12, 13, 24, 32;
„duce afacerea înaintea tribunalului Art. 11 cu notele 1, 15, 16.
„arbitrai mixt, afară numai daeă le-

Art. 14 (A b r o g a t *). — Românul va puteâ fi tras înaintea unui


tribunal Român pentru obligaţiuni contractate de el în ţară
străină, chiar cu un străin. (Civ. 2, 13, 15; Pr. civ. 75, 76,
106, 107; C. p. 4, 5; Civ. Fr. 15).
Text f r . Art. 15. — Un Français pourra être traduit devant un tribunal
de France, pour des obligations par lui contractées en pays étranger, même
avec un étranger.
Doctrină străină.
A u b r y kt R a u , V III, p. 142, 143;
B a u d r y e t F o u r c a d b , Des personnes, I, 666— 670;
D a l l o z , Rép. D roits civils, 242 urm., 289 urm .; Suppl. D roits civils, 151 urm., 175;
G l a s s o n , I, p. 307 ui-m. ;
Hue, I, 283 ;
M q u r l o n , ed. 7-a I, 77, 78;
W e is s , I, p. 754, 755.
Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 231, 353 urm., 366; ( V , p. 359— 362). D ro it ancien et mo­
derne de la Roumanie, p. 286 ;
M a x i m G. Dim., „ Efectele n a t u r a l i z ă r i i D reptul 31/924;
M e i t a n i G e o r g e , „S tră in ii în fata ju s tiţie i“, Dreptul 84/906 ; 14, 17, 26, 35, 39, 50, 59,
70, 80/907 :
N a c u , I, p. 158 u rm .

Art. 15 2). ( Abrogat art. 106 Proc. civ.).

1) A se ved eâ Legea şi N o ta d e la p a g . 47.


2) Textul vechiu al art. 15. In o r ic e m a terie, afară d c c e le c o m e r c ia le , stră in u l re cla m a n t, c a re nu
v a a v e a im o b ile în R o m â n ia , de o v a lo a r e su fic ie n tă p en iru a a sig u ră p la ta c h e ltu e lilo r d e ju d e c a tă şi a dau ­
n e lo r in te rese c e ar pu teâ re zu ltă din p ro ce s, v a ii ţinu t de a da ca u ţiu n e p e n tru p la ta a cesto ra . (C i v . 11, 14,
1675, 1676; P r . c iv . 105, 107, 392— 396; C iv . F r . 16).
A c e s t Ert. 15 este a b ro g a t p rin „N ou a procedură civilă* ca una c e d esfiin ţea ză art. 106, d m v e c h e a
p ro c e d u ră c iv ilă , c a re o b lig ă p e stră in u l re c la m a n t sau in te rv e n ie n t d e a da ca u ţiu n e în m a terie c iv ilă .

— 86 —
Codul civil C A U Ţ IU N E A JUDICATUM SO LVI Art. 16

T ex t f r . A r t. 16. — En toutes matières, autres que celles de commerce,


l ’étranger qui sera demandeur, sera tenu de donner caution pour le paiement
des frais et dommages-intérêts résultant du procès, à moins qu’il ne possède en
France des immeubles d’une valeur suffisante pour assurer ce paiement.

Doctrină străină.
Aü B R Y E T R a ü , V II I , p. 127— 182 ;
B a u d r ï e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 675, 677, 679, 681, 685;
C o l in e t C a p i t a n t , ed. 2 -a , I, p. 736;
D e m o l o m b e , I, 255, 256, 258, 266 ;
G a r s o n n e t , II, p. 395;
H ue, I, 284;
M o u r l o n , ed. 7 -a, I, p. 79 u r m .;
W e is s , I, p. 280, 760, 764. 770, 919.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a , p. 367, 368 ; ( V I I , p. 563 n o ta ); Droit ancien et moderne de la
Roumanie, p. 39, 252;
C a x t a c u z i n o M a t e i , p. 536 ;
M a x i m G. D i m ., „Efectele n a t u r a l i z ă r i i Dreptul 31/924 ;
M e i t a n i G e o r g e , „ Străinii in fata j u s t i t i e i D re p tu l 84/906; 14, 17, 26, 35, 39, 50, 59,
70, 80/907;
N a c u , I, p. 162; III, p. 490.

Jurisprudenţă. iar pe de altă parte este incontestabil


principiul că pentru rezolvarea orică­
I- După art. 106 pr. civ. şi art. 15 c. ror chestiuni în materie penală trebue
civ., numai străinul reclamant poate fi a se aplica dispozitiunile din codul
supus la plata cautiunei ju d ic a tu m sau procedura civilă dacă nu există
solvi, nu însă şi străinul pârât, chiar dispoziţiuni speciale în codul sau pro­
dacă este anelant, căci face aceasta cedura penală pentru rezolvarea ace­
tot ca pârât spre a se apărâ de pre- lor chestiuni, şi astfel după acest prin­
tentiunile reclamantului. (Cas. I, 300, cipiu urmează că şi citatele art. 15 c.
Sept. 4/72, B. p. 227). civ. şi 106 pr. civ. trebue a se aplică şi
2. P rin art. 15 c. civ. şi art. 106 pr. pentru judecarea pretentiunilor civile
civ. se prevede că orice străin recla­ pe calea penală. Apoi, deşi prin art. 60
mant sau intervenient, care nu va f i pr. p. se prevede în general că oricine
domiciliat în România, va fi dator, se v a socoti vătăm at prin vre-o crimă
după cererea părţii interesate, de a da sau delict v a puteâ aduce plângere şi
cauţiune pentru plata cheltuelilor şi a a se constitui parte civilă, totuşi nu
daunelor interese la care ar puteâ îi se poate deduce din acest articol că nu
condamnat pentru orice materii, afara se poate face pentru străinii părţi ci­
de cele comerciale. Această dispozi- vile nici o restrictiune pentru exrcitiul
tiune trebue a se aplică nu numai pen­ unui asemenea drept, prin obligaţiunea
tru străinii reclamanţi în materie ci­ de a f i supuşi la dare de cauţiune, căci
vilă, dar şi pentru străinii părţi civile negreşit legiuitorul a înţeles că prin
care pretind daune-interese cauzate citatul art. 60 să prevadă principiul
prin delicte ori crime, pe cată vreme general al dreptului de a reclamă
legiuitorul a voit a dispensa de ase­ daune cauzate prin delicte sau crime,
menea cauţiune numai pe străinii care fiin d bine înţeles că pentru exercita­
ar reclama, în materie comercială, după rea unui asemenea drept urmează să
cum s’a exprimat expres în această se aplice şi alte texte de leg i care sunt
privire prin articolele mai sus citate. prescrise pentru arătarea conditiuni-
Deşi prin art. 11 c. civ. se prevede că lor în care el se poate exercită, după
străinii se vo r bucura în România de cum şi prin art. 66 pr. civ. se prevede
aceleaşi drepturi civile ca şi Românii, principiul general pentru dreptul de a
afară de cazurile unde legea ar fi ho- reclamă în materie civilă, fără deose­
tărît altfel, şi deşi în codul de proce­ bire între români sau străini, rămâ­
dură penală nu există vre-o dispozi- nând desigur ca pentru străini să se
tiune pentru darea vreunei cauţiuni aplice dispozitiunile ulterioare ale art.
de către părţile civile, totuşi trebue a 106 pr. civ. pentru darea cautiunei j u ­
se supune străinii părţi civile de a d icatum solvi. Dacă asemenea obliga­
da cauţiunea ju d ic a tu m s o lv i pe câtă ţiune pentru străinii reclamanţi în
vreme, pe de o parte prin art. 15 c. civ. materie penală se poate considera prea
şi 106 pr. civ. străinii reclamanţi sunt riguroasă, fiindcă li se îngreunează
obligaţi de a da asemenea cauţiune, exerciţiul dreptului de a reclamâ pen-

- 87 —
Art. 16 DOHÁXDIRF.A C A L IT Ă Ţ II DE ROMÁN Godul civil

tru nişte daune provenite din fapte ce caz va trebui să se recunoască raţiu­
nu puteau prevede, pe când diu comra nea de a obligă pe străinii reclamanţi
în materie civilă li se poate impută de a da cauţiunea ju d im tin n solvi,
lipsa de precaatiune pentru a nu fi apoi ar fi neexplicabil pentru ce n’ar
siliţi să reclame dreptul lor prin jude­ exista aceeaşi raţiune şi în cazul cânii,
cată, totuşi pe de o parte această r i­ acei străini ar urmări pretenţiunile
goare nu se poate evita decât prin re­ lor pe calea penală alături cu ministe­
form area legei, iar nu prin neaplica- rul public. (A pel Iaşi I I , Sept. 28/89 D r.
rea ei, iar pe de altă parte nu este mal 68/89).
puţin adevărat că ar fi iarăşi nedrt-pt 3. Cum în materie de petiţiune de
ca românii să fie expuşi de a fi urmă­ ereditate, când punerea în posesiune
riţi pe cale penală după reci am a fi uni lo se cere dela justiţie, cei ce fac o ase­
nedrepte ale străinilor, fără a puteâ să menea cerere au calitatea de recla­
fie despăgubiţi de către aceştia pen­ manţi; în atare calitate, dacă sunt
tru daunele şi cheltuelile ce li s’ar străini, trebue să dea ca u tio ju d ica tu m
cauza prin asemenea nedrepte urmă­ solvi. (Trib. Ilfo v , II, Sept. 21/92, D r.
r iri pe calea judecăţii penale, în cazul 61/92).
când acei străini 11’ar aveâ nici domi­ 4. Excepţiunea judicatum , solvi, după
ciliu nici avere în Eomânia. In tot ca­ art. 106 pr. civ. nu poate fi invocată
zul, dacă interpretarea forţată a legii în prima instanţă decât înaintea ori­
în sensul de a nu se cere nici o cau­ cărei apărări asupra fondului; iar în
ţiune dela străinii părţi civile pare apel, ea constituind o excepţiune di-
posibilă atunci când aceştia îşi exer­ latorie, iar nu peremtorie, nu poate fi,
cită acţiunea civilă deodată cu cea pu­ în nici un caz, admisă în temeiul art.
blică, apoi asemenea posibilitate de 331 pi\ civ., după care nu se poate pro­
interpretare nu mai poate aveâ loc în duce în apel excepţiuni existente la
cazul când străinii ar exercită acea prima instanţă şi cari nu s’au invocat
acţiune direct înaintea instanţelor ci­ acolo, afară de excepţiunile peremto-
vile, conform art. 8 pr. p. căci atunci rii. Deci tribunalul cu drept respinge
virtualmente trebue a se procede con­ excepţiunea ju d ic a tu m solvi, invocata
form procedurei civile, şi prin urmare pentru prim a oară înaintea sa ca in­
trebue a li se aplica art. 106 pr. civ. stanţă de apel. (Cas. I, 74/Febr. 29/93,
P rin urmare, dacă pentru asemenea B. p. 124).

Art. 16 '). (A b r o g a t art. 7, 8 şi 9 din Constituţia veche).


Doctrină românească.
A lexandresco , D ro it ancien el moderne de la Roumanie, p. 23.
N a c u , I, p. 137, 138, 144, 153, 216.

O T e x t u l v e c h i l i a l a r t . 16. -S tră m u l ca re va v o i a se n atu ra liza în R o m â n ia , va fi d a tor a c e r e natu-


ralazaţiunea p rin s u p lică c ă tre D o m n » arătând c a p ita lu rile , starea) p ro fe siu n ea sau m e seria co e x e rc ita , şi
v o in ţa d e a-şi s ta to r n ic i d o m ic iliu l pe te rito riu l R o m â n ie i. D a c ă stră in u l, du pă o a sem en ea c e r e r e va lo c u i 10
a m în ţara, şi d a că p rm pu rta re a şi fa p te le sa ie v a d o v e d i că este fo lo s ito r tă rii, adu narea le g iu ito a re , după
in iţia tiv a D o m n u lu i, a scu ltâ n d şl o p m m n e a c o n s iliu lu i d e S tat, îi v a pu teâ a co rd ă d e c r e tu l d e n atu ra liza tiu n e,
c a re v a ii sa n cţion a t şi p r o m u lg a i d e D om n .
Cu toa te acestea v a pu teâ fi d isp en sat d e s ta g iu l d e 10 ani stră in u l, c a re ar ii fă cu t tă rii s e r v ic ii im ­
p o rta n te, sau ca re a r fi adus în ţară o in du strie, m v e n ţiu n i u tile sau ta len te distin se, sau c a re ar ii fo rm at în
ţa ra sta b ilim e n te m a ri de c o m e r c iu sau in d u s trie “ . (C iv . 6, 9, 87; C on st. 6—9).
A r t . 16, ca şi art. 9 C od. C iv ., a fost a b ro g a t p rin art. 7 d in C on stitu ţia v e c h e , astfel cu m a fost r e v i ­
zu it prin L e g e a din 13 O c to m v r ie 1879. Ia tă c u p rin su l a c e s te i le g i. A rt, u n ic. „ In lo c u l art. 7 d in C on stitu -
ţiu ne, c a re se re y iz u e ş te , se va p u n e u rm ă to ru l:
A r t . /. D iferen ţa d e cre d in ţe re lig io a s e şi c o n fesiu n i nu co n stitu e în R o m â n ia o p ed ică spre a d o b â n d i
d r e p tu rile c iv ile şi p o litic e , şi a le ex e rc ita .
§ i. S tră in u l fără o seb ire d e re lig iu n e , su pu s sau nesu pu s unei p r o te c tiu n i străin e, poa te d o b â n d i îm ­
p ă m â n ten irea cu c o n d iţiile u rm ă to a re :
a ) V a a dresă g u v e rn u lu i c erere a d e n a tu ra liza re, în c a re v a arătă ca p ita lu l ce posedă , p ro fe s iu n e a
sau m eseria c e e x e r c ită şi v o in ţa d e a-şi s ta b ili d o m ic iliu l în R o m â n ia .
b) V a lo c u i în u rm a a c estei c e r e r i, 10 a n i în ţa ra şi v a d o v e d i p rin fa p tele, sa le că este fo lo s ito r ei.
§ II. P o t fi scu tiţi d e s ta g iu :
a ) A c e i c a r i v o r fi adus în ţară in d u strii, in v e n ţiu n i u tile sau ta len te distin se, sau c a ri v o r fi fon d at
a c i s ta b ilim e n te m ari d e c o m e r c iu sau d e in d u s trie ;
b) A c e i c a re fiin d n ăscu ţi şi cre s c u ţi în R o m â n ia din p ă rin ţi s ta b iliţi în tară, nu s au b u cu ra t n ic i
u n ii n ic i a lţii, vre-od a tă d e v r e o p ro te c ţiu n e s tră in ă ;
c ) A c e i c a ri au s e r v it sub d ra p e l în tim p u l re sb elu lu i pen tru in depen den ţă si c a ri v o r pu teâ fi n atu ­
ra liz a ţi în m od c o le c t iv , du pă p rop u n ere a g u v e rn u lu i, p r in tr’o sin g u ră le g e şi fă ra a lte fo rm a lită ţi.
§ I I I . N a tu ra liz a re a nu s e p o a te a co rd ă d ec â t p rin le g e , în m od in d iv id u a l.
§ IV . O le g e s p e c ia lă v a d eterm in ă m odu l p rin c a re s tră in ii v o r pu teâ s ta b ili d o m ic iliu l lo r pe t e r i­
to riu l R o m â n ie i.
§ V . N u m a i R o m â n ii sau c e i n a tu ra liza ţi R o m â n i pot d o b â n d i im o b ile ru r a le în R o m â n ia .
D re p tu r ile până acu m c â ştiga te sunt re sp ecta te.
C o n v e n ţiu n ile in te rn a ţio n a le astăzi ex isten te răm ân în v ig o a r e cu toa te cla u z e le ş i term en u l cu prin s
în tr ’în s e le 1*.
A se v e d e a şi art. 8 şi 9 din C on stitu ţia v e c h e , p recu m şi nota dela art. 9 C o d . C iv . A s e c it i în a c e la ş
tim p şi art. 379 din R e g u la m e n tu l O rg a n ic , spre a se v e d e a m odu l şi c o n d iţiile cu m se fă cea n atu ra liza rea sub
im p eriu l a cestei le g i a b ro g a te .
PIERD EREA C A U T A Ţ II DE ROMAN Art. 17
Codul civil

Jurisprudenţă. Stat, aplicabil se înţelege şi rom ânilor


streini, e natural să se aplice şi ro­
1. Naturalizarea dobândită conf. art. mâncelor din regatul României, atunci
9 din Constituţie nu produce efecte când ele se căsătoresc cu un strein,
decât pentru viitor. Acest art. prevede căci, dacă în asemenea caz^ ele îşi
numai o înlesnire pentru rom ânii din pierd naţionalitatea lor după^ art. 19
alte State sau pentru acei cari şi-au din Codul civil, origina lor însă nu
pierdut calitatea de cetăţeni români, şi-o pot perde, prin urmare, nici avan-
ca să-şi recapete această calitate; nu tagiul ce le asigură această origină şi
rezultă însă din nimic că recunoaşte­ care consistă în capacitatea civilă de­
rea cetăţeniei are efect retroactiv. (0. plină de a dobândi orice lucruri din
Apel Galaţi I I 142/98, D rep t. 73/98). România. Astfel, o româncă din R ega­
2. Restricţiunea pusă de legiuitor, tul României, născută din părinţi ce
prin art. 7 paragraful V din Constitu­ tăţeni români, căsătorită cu un român
tiune, după care streinii nu pot do­ macedonean, supus otoman, are capa­
bândi imobile rurale în România^ nu citatea de a prim i prin donaţiune im o­
se aplică şi rom ânilor de origină, însă bile rurale situate în România. (Cas.
supuşi ai unui Stat strein, şi cari po­ S. Unite, 8/901. B. p. 1489. Contra: Cas.
triv it art. 9 din Constituţie pot do­ S. Unite 10/903. B. p. 1216).
bândi imediat recunoaşterea ; consti­ 5. Legea din 9 M artie 1880 care con­
tuanţii găsind de folos pentru ţară să feră calitatea de cetăţeni români locui­
trateze pe aceştia cu m ai multă fa ­ torilor din Dobrogea se aplică tuturor
voare decât pe ceilalţi streini, astfel că locuitorilor acestei provincii, fie şi
dânşii pot dobândi asemenea imobile Bulgari, cari la 11 A p rilie 1877 erau
în România. (Cas. S. Unite, 8/901. B. supuşi otomani şi această lege este
p. 1489). aplicabilă chiar copiilor m inori ai a-
3. Streinii, cari au cumpărat imobile cestor supuşi, întru cât anexiunea Do-
rurale, înainte de naturalizare şi au brogei n’a putut să lase fără naţiona­
intrat în stăpânirea lor, nu pot fi scoşi litate pe copiii m inori ai noilor cetă­
din această posesie în mod legal, decât ţeni români. (C. A p el Galaţi I, D re p t
prin anularea actelor de cumpără­ 83/906).
toare. In această situaţie nu se poate G. E v re ii născuţi în ţară şi cari au
contestă, unor asemenea deţinători de satisfăcut legea serviciului m ilitar de­
fapt ai im obilelor rurale, dreptul de a vin prin aceasta supuşi români, întru
face acte de conservare pentru men­ cât se dovedeşte că nu s’au bucurat
ţinerea integrităţii acelor imobile, in­ vreodată de protecţia străină, fără însă,
tre care intră şi intreruperea prescrip­ să dobândească calitatea de cetăţeni
ţiei prin intentarea unei acţiuni con­ români. P rin urmare măsurile de ex­
tra acelora de al treilea, cari ar deţine pulzare luate în contra lor sunt lipsite
fără drept vre-o parte din imobile, de sancţiune penală. (Trib. I lfo v I I ,
fără însă să poată executa aceea ce ar D r. 21/907. Contra : Curtea A pel Bucu­
câştigă. (Cas. I, 546/903. B. p. 1482). reşti I I I . D r. 31/907).
4. Ceeace Constituţiunea a dispus în 7. A se vedea: Art. 6. Index şi notele
favoarea rom ânilor de origină din alt respective; A rt. 8, nota 1.

C A P I T O L U L II

Despre pierderea drepturilor civile prin pierderea calităţei de român


Art. 17 {Abrogat *'). — Calitatea de
român se pierde :
a)Prin naturalizaţiune dobândită in ţară străină ;
b)Prin primirea fără autorizaţiunea guvernului român, a
vreunei funcţiuni publice dela un guvern străin ;
c ) Prin supunerea pentru oricât de puţin timp la v re o
protecţiune străină. (Civ. 7, 19, 20; Const. 32; Civ. Fr. 17).
Text f r . Art. 17. — L a qualité de Français se perdra, 1° par la natura­
lisation acquise en pays étranger; 2° par l ’acceptation non autorisée par le Roi,
de fonctions publiques conférées par un gouvernement étranger ; 3° enfin par
tout établissement fait en pays étranger, sans esprit de retour.
Les établissements de commerce ne pourront jamais être considérés comme
ayant été faits sans esprit de retour.

!) A se vedeà Legea şi X o ta dela pag. 47.

— 89 -
Art. 17 PIERDEREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Codul civil

Doctrină străină.
A u b r y e t Rau, I, 5-a e d . p. 433— 441, 453;
jBa u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 516— 519, 521— 525, 527, 530, 533— 535, 538— 540,
542 545 *
B e u d a n t , I, p. 68— 70, 73—75;
D a l l o z , Rép. Droits civils 480 urm .; Suppl. D roits civils 281, 282 urm .;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 49 bis, II şi III ;
D e m o l o m b e , I, 179, 180:
Hue, I, 191, 288, 290, 291, 293;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 106 urrn. :
W e i s s , I, p. 435, 445, 462, 468, 469, 471, 476, 478, 480, 481, 484, 490, 492, 493.

Doctrină românească
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 368 u r m .; D ro it ancien et moderne de la Roum anie: p. 12;
M a r in e s c u C. I o a n , Notă s u b Cas. 111,378 din 14 M artie 1922. P an d. R o m . 1922-1-248;
N a c o , I, p. 148 u r m . ;
P a n t a z i E m ., Notă sub Cas. III, 378 din 14 M artie 1922. P a n d . Rom. 1922-1-246

IN D E X A L F A B E T IC
că pentru a f i o supunere la o protec-
C ă să to rie 9. P o sesiu n e d e stat 6. tiune străină care atrage după sine
C o n trib u ţiu n e 2. P re z u m ţiu n e 6, 10. perderea ealitătei de român, trebue sâ
D iv o r ţ 9. P r o t e c ţ ie străin ă 2, 3, 8.
D o b r o g e a 7. R e d o b â n d ire a c a lită ţii de
existe o cerere din partea unei per-
E le c to r a le liste 5. ro m â n 2. soâne prin care să-şi manifeste voinţa
F e m e e v ă d u v ă 9. R en u n ţa re 3. că renunţă la acea calitate si se su­
Fu n cţiu ne^ p u b lic ă 10. S e r v ic iu m ilita r 4, 5, 10.
G a rd ă c iv ic ă 1« S tr ă in i 1, 6. pune unei proiecţii străine. Faptul de
P a s s e p o rt 2, 3, 4, 10. S u p u s stră in 3, 4. a se servi cu un pasport străin într’o
P ie r d e r e a c a lită ţii d e r o ­ T u r c i c etă ţen i 7. îm prejurare oarecare nu implică cu
m ân 1—5, 8— 10. V ă d u v ă 9.
sine perderea nationalitâţei. (Cas. II, 82,
Apr. 10/90, p. 486), pe cât timp nu există
Jurisprudenţă. nici o cerere din partea aceluia de a
părăsi naţionalitatea română şi a i se
1 Dacă românul a fost esclus din acordă acea proiecţie străină ; chiar
garda civică ca străin, aceasta nu ’i dacă numitul s’ar află trecut în regi­
poate luâ calitatea de român, căci stre ca supus străin, încă acest fapt
calitatea nu se perde numai prin voin­ nu-i poate schimbă întru nimic situa-
ţa cuiva, ci numai în unul din modu­ tiunea, dacă nu există nici o cerere
rile prevăzute prin art. 17. Şi dacă nu din partea lui în această privinţă.
există unul din modurile prevăzute (Cas. I I , 108/0ct. 5/84, B. p. 833).
prin art. 17, prin care numai se perde
calitatea de _român, prin nimic, prin 4. Calitatea de cetătean român se
nici o altă îm prejurare nu se poate perde prin faptul servirei de un pas­
perde calitatea de român. Dacă dar un port strein în scop de a fi scutit de
român, spre a se scuti de îndeplinirea serv. m ilitar. (A pel Galaţi, I I , D r e v t
unei sarcine impuse românilor, pre­ 73/98).
tinde că este străin, si pe acest m otiv 5. Cel care s’a scutit de serviciul m i­
el e scutit de îndeplinirea acelei sar­ litar, sub cuvânt că este supus străin,
cine, prin aceasta nu se poate zice că a perdut dreptul de cetăţean român
acela a încetat de a f i român, căci per­ şi nu m ai poate figu ră în listele elec­
derea calitătii de român nu atârnă de torale. (Trib. Tecuci. D re v t. 37/98).
la voinţa noastră, ci e regulată de lege 6. Posesiunea de Stat a calitătii de
prin art. 17. (Cas. I I , 149/Iun. 16/78, român, ori cât de bine ar fi stabilită,
B. p. 210). nu poate constitui decât o simplă pre-
2. După art. 17 calitatea de român se zumptiune de naţionalitate, prezump-
perde chiar în caz când pentru un tiune care poate f i distrusă prin proba
scurt timp cineva a prim it â se pune sub extraneităţii persoanei. (Cas. I I I , 3
o protectiune străină. Dacă dar româ­ A p rilie 1908, B. p. 676).
nul, pentru a fi scutit de contributiuni 7. Conform art. 3 din legea pentru
către stat şi alte îndatoriri ce legea organizarea Dobrogei, au devenit ce-
impune în sarcina esclusivă a cetăţe­ tăteni români toti locuitorii din Do­
n ilor români, a înfătişat un pasport brogea cari, în ziua de 11 A p rilie 1877,
străin, de unde rezultă că s’a supus erau cetăţeni otomani, ia r prin cuvân­
unei protectiuni străine, astfel per- tul „locuitor din Dobrogea“ legea, în
zând calitatea de român ea nu mai art. 3, a înţeles numai pe acei ce erau
poate fi redobândită decât îndeplinind stabiliti în Dobrogea la data arătată,
conditiunile cerute de art. 16. (Cas. II, ia r nu şi pe acei cari erau stabilişi în
120/Iun. 6/78, B. p. 200). alte tări, şi cari nu veneau în Dobro­
3. Rezultă din cuprinderea art. 17, gea decât în mod vremelnic ca să ex-
Codul civil REDOBÂNDIREA C A L IT Ă Ţ II DE ROMÂN Art. 18

nloateze pământurile ce aveau acolo. No. 1186, D re p tu l 37/923, Pand. Eom.


(Cas. I I I , 3 A p rilie 1908, B. p. 676). 1924, I I I , 36).
IO . Pentru a se puteâ opune unei
8 . Conform art. 17, lit. c. din codul persoane că şi-a pierdut naţionalita­
civil, calitatea de român se pierde tea, se cere din partea acesteia un act
când el se supune unei protectiuni de voinţă, o manifestare voluntară fie
străine şi-şi manifestează în mod con­ expresă în sensul unei declarat1i fo r­
stant si neîndoios această infentiunc. male, fie tacită, în care caz însă, ea
(Cas. I I I , 3 Apr. 1908, B. p. 676). trebue să rezulte im plicit din fapte ca­
9. Naţionalitatea na se poate pierde tegorice cum ar fi prim irea unei func­
decât prin unul din modurile exnrese ţiuni publice de la un guvern străin
şi lim itativ ennmărate de lege, nepu- sau intrarea fără autorizaţia guvernu­
tându-se procede prin analogie la e x ­ lui în serviciul m ilitar la străini con­
cluderi sau pierderi de naţionalitate; form art. 17, 20 c. civ.
ori, neexistând nici un text în legi sta­ Faptul procurărei unui passeport
ţiunea noastră care să facă din vădu­ de la un stat străin, nu poate conferi
via femeei provenită prin divorţ sau naţionalitatea tării străine şi nici a-
moartea soţului o cauză de p :erderea trage pierderea nationalitătii de ori­
nationalitătei, străina căsătorită c’un gină — cel mult poate constitui o pre-
român şi apoi devenită văduvă îşi zumptie, care necesită însă a fi confir­
păstrează naţionalitatea dobândită mată prin acte categorice. (Trib. Ba­
prin căsătorie, adică rămâne româncă. cău s. I I , 36/923, Jur. Gen. 1924 No. 162;
(O. ap. Buc. I, 93/915. Curier. Jud;c'ar Dreptul 41/923).
52/915, D re p tu l 19.15, p. 402; C. A pel Buc. îl. A se vedea: A rt. 6 cu N ota 42;
s. L 54 din 2 Mart. 1923. Jur. Gen. 1923, A rt. 12 cu N ota 2.

Art. 18 ( Abrogat 1). — Românul care va fi pierdut calitatea


sa de Român, o va puteâ redobândi întorcându-se în România
cu autorizaţiunea guvernului Român, şi declarând că voeşte
a se aşezâ în ţară, şi că renunţă la toate djstincţiunile con­
trarii legilor Române. (Civ. 10,17,19§ 2, 20§2; Const. veche 9) ;
Legea privitoare la recunoaşterea calităţii de cetăţean român
celor cari sunt de origină română şi se află sub drapel (Mon. of.
321/916). Art. unic; Civ. Fr. 18).
T e x t f r . A r t . 18. — L e Français qui aura perdu sa qualité de Français,
pourra toujours la recouvrer en rentrant en France avec l ’autorisation du Roi,
et en déclarant qu’il veut s’y fixer, et qu’il renonce a toute distinction contraire
à la loi française.
Doctrină străină.
A d b r y e t Rau, I, 5-a e d . p. 444, 445;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 554, 555 ;
D a l l o z , Rép. Droits civils 158 u r m .; Suppl. Droits civils 109 u rm ., 114 u rm ., 189;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 112 u r m .;
W e i s s , I, p. 583, 586, 587.

Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 378 urm., 380; D ro it ancien et moderne de la R oum anie:
pag. 4, 12;
N a c u , 1, p. 152 u rm .

Jurisprndenţă. funcţiuni străine în tară străină, -nu


şi la cei ce au prim it funcţiuni străine
1. P rin faptul prim irei unei func­ în tara românească. (Cas. I I , 167/Sept.
ţiuni publice dela un guvern străin în 3/75, B. p. 208).
România, românul a perdut calitatea 2. După legislatiunea anterioară co­
de român şi nu o poate redobândi de­ dului civil, românul care şi-a pierdut
cât îndeplinind form alitatea cerută de calitatea de român, neavând în favoa-
art 18, acea privitoare la declaratiunea re-i nici o dispozitiune specială care
de renunţare, căci celelalte două nu să-i înlesnească redobândirea calitâtei
privesc decât la aceia ce au prim it de român, urmâ, spre a dobândi acea-
1) A se vedeâ Legea şi N o ta dela pag. 47.

- 91 —
1

A rt 19 m w » i : \ i.n V i n fu «m te Codul

calitate, * „ ,n,t,„ • « ! . » » D to o - * .$ & « » • > “ •“ •* "


z i t i u n i l e d e f a \ o a r e , c o n s f in ţ i e p ^ D u p ă a r t. 18, n u m a i r o m â n u l, c a r e
a r t . 18 c. c iv ,, d e s i c r e a t e m f ^ o a i e a * . 2 » ^ sa de ro m â n în ca ­
t u lu i or ş i P n « “ f al y i ^ i l e p r e v ă z u t e la art. 17, c. c iv .. a r c
cari ’ şi ş i auau pv ie
“ r1“
d u“ t,
1’ a n t e n o i p..i o m u i g a .
rivAntnl c ^ -s i reciooanaeasca
să-si r e d o b â n d e a s c ă <tuco,
a c e a ^c a l i ­
c i * n n
rei sale, calitatea de lîta te a d e rr ooiriai)),
m a n i, n u P
uii pot d r ePp t u l sa ş i simplă autorizatiune a
însă profita acestor din urma, decât tete p im n o^s ^ ^ oare ?>a
sub condiţiune ca form alitatile ceiute gu\ o dată caijtatea de roman,
printr’însul să se îndeplinească de dan- a 90/A.pr. 11/90, B. p. 493).
şii în urma prom ulgarei codului care ( _ ._ , , care va fi pierdut cali-
creează aceste dispoziţiuni de favoare, . r0’m âu, prin supunerea pen-
orice declaratiuni anterioare promul- tatea sa de^i eman, ^p ^ 1& v re .0
g ă r e i c o d u lu i n e p u ta n d a v e a n ic i o v a - tra str ă in ă d a c ă n u v a f i P ă r ă ­
to are. (C a s . I I , 133/Iun. 1/77, B. p.. 260). p io te c tie s t i a m a ^ o w ^ ^ şe ză to r în
3. F i u l u n e i ro m â n c e ce s i-a p ie r d u t » _^ re d o b â n d e ş te c a lit a te a s a de
n a ţ io n a lit a te a p r in c a s a t o r ia <511 u n 1 0 - se v a c o n sta ta că, în u r -
m â n s u p u s u n u i a lt stat, n a r e nec - 1Tia gUp u n e r ii sale, a re n u n t a t i a to ate
ta te d e v o t u r ile c a m e r ilo r p e n t iu a o b - o iiilo c o n t r a r ii le g ilo r ro m an e,
tin e d re p t u r ile p o lit ic e ; le g e a 111 co n si- t 108 /g 99 g ggg).
d e r a t iu n e a s â n g e lu i ro m a n e s c ce curg:e (C a s . I , . de gub a r t .
î n v in e le lu i, *i a c o r d ă în le s n ir e a de a b . A se ^ e a e a ş
r e d o b â n d i c a lita te a de c etate an în d e - 1 / 91 n o ta JJ a e s u l
p lin in d n u m a i fo r m a lit ă ţ ile p re s c ris e ^

Art. 19 (A b r o ga t 1) . — Românca care se va căsători cu un


străin, va urma condiţiunei soţului sau. , R
Devenind văduvă, ea va redobândi calitatea sa ae n o
mâncă. (Civ. 12, 17, 93; Civ. Fr. 19). ^
Text. fr. Art. 19. — Une femme française qui épousera un étranger, buivia

la “ s f ‘lîl“ " L ^ n t “ e„ve. e ll. recouvrera la qualité de F r a n . a » , pourvu


qu'elle résidé e T C c e , ou qu'elle y rentre avec r.u tor.sat.ou ,1» E„,, e. eu
déclarant qu’elle veut s y fixer.
Doctrină străină.
A dbry et R a u , I, 5-a ed. p. 4^0, 441, 446,447 ; _
B a o d r y e t F o ü r c a d e , Des personnes, 1, obS— o/u,

D a“ * V ^ s civils 167 urm .; 561 u r m , SuppL D roits civils 119 u r m , 302 urm. ;
Hue, I, 293:
, M o o k l o n , ed. 7 -a I. p. 109 urm., 112 urm .;
P l a n io l , I, ed. 3-a, N o . 920-2°; III, ed. 2-a, N o. 248-2.
Doctrină românească.
A™ e s c o , I ed. 2 -a, p.
et moderne de la R o u m a n ie ,y . 12, 14 , OOservaiie buu. C u r i e r : u d _ 22/903; N ota

a riT r i r d J ? S r i ; % 1 S ” » l & ' j « r 4 r 1568; «h

F' T S , S , « , 4 “ 7 . Æ XXVSB* t » “ “ Dreptul W . . 5 PaS.ui


ridice 85/912;

^ S S Ü , r< ~ * « — » lMri““i “
«nluraim rii , o M < ** * « « * «* > » » < * » » « “ 1«
D r .p t ,,1 7O T 11 ^ m a , p o a tc d o ;,â ,,1 ilp o b il6
Jurisprudenţa. rurale în România. Faptul că m ur-
1. Femeia româncă, care se eSeiţo- m * j 'a d to »
«- » » «• «*-
vedea” L e g e a şi N o t a d e l a p a g . 47.

— 92 -
Codul C iv il l'IEROF.KKA C A L IT Ă Ţ II JJE ROMÂN Art. 30

ia această calitate cu efect retroactiv. dul civil se spune în mod expres că ro-
a îtfel că orice donatiune de imobil ru- mânca, care se va căsători cu u nstrem ,
ral. ce i s’ar fi făcut în intervalul cât va urmă condiţiunea soţului, şi se a-
a fost străină, este nulă, neavând dona- da.ofi'ă că, devenind văduvă,^ ea va ro­
tară nici dreptul de a pretinde măcar căpătă calitatea de româncă, iar prin
valoarea acelui imobil. (C. A pel Buc. art. 12 se arată că străina care se ca-
I I I Curier Jud. 32/903). sătoreşte eu un roman, se va conside-
2. Dispoziţiunile art, 19 din codul ra ca româncă, fără a se m ai zice m :
civil, p ortivit cărora românca devenită mic de condiţiunea ei când va deveni
străină
S t ra prin căsătorie cu un străin re- văduvă, rezultă că străina Jcăsătorită
__n iii JJllIi. -n. ,
t u n e1 uu
dobândeşte calitatea de româncă după
u u *a nv
a m.1__y _ ___ _~ Í fl i “ t»n j
rin
cu un roman şi devenind vaduya, îsi
V iAci.

d e s f a c e r e a căsătoriei, nu se poate aplică păstrează naţionalitatea^ dobandita


prin analogie şi în ceeaee priveşte pe ]:i'in căsătorie, adică rămâne tot ro-
femeile străine devenite românce prin mânca. (A pel Buc. 1, No. 95, 1915;
căsătorie, acestea din urmă conţi- Dreptul 1915, p. -J/l_ Curier Jud. 52/91o,
iluând a avea calitatea de românce şi C. Apel Buc. s. i, »4 din 2 M art 1923,
după desfacerea căsătoriei. (A pel Ga- Dreptul 37/923, Pand. Rom. 1924, I I I , 36,
laţi I I , No. 31, 1914; D r. 1914, p. 275). Jur. Gen. 1923 À o. 1186).
3. Din faptul că prin art. 19 din co-

Art. 20 (Abrogat M. — Românul care, fără autorizaţi unea g u ­


vernului, va intră în serviciul militar la străini, sau se va
alătura pe lângă vreo corporaţiune militară străină, va pierde
calitatcci d6 român.
El nu va putea reintră în România decât cu permisiunea
guvernului. El nu va puteă redobândi calitatea de român de­
cât conform art. 18; toate acestea, fără a fi scutit de osân­
dele pronunţate de legea criminală, contra Românilor, cari
au purtat, sau vor purtă arme contra patriei lor. (Civ. 2, 8,
17; C. p. 66 urm.; Const. veche 30; Civ. Fr. 21).
T e x t.fr. Art. 21. — L e Français qui, sans autorisation du Roi, prendrait
du service m ilitaire chez l ’etranger, ou s affilierait à une corporation m ilitaire
étrangère perdra sa qualité de Français.
I l ne pourra rentrer en France qu’avec la permission du Roi, et recou­
rrer la mnali'+é
qualité de Français qu’en
mi’en remplissant
remnlissant les conditions imposées à l ’étran-
ger pour de devenir citoyen : le tout sans prejudice des peines prononcées par la
loi criminelle
iriminel contre les Français qui ont porté ou porteront les armes contre
leur patrie.
Doctrină străină.
A ubry et I. 5-a e d . p. 439, 445, 447 ;
Rau,
B audry et Fourcade, Des personnes, I, 562-565-;
D a l l o z , liép. D ro its civils 163, 568; Suppl. D ro its civils 304 urm., 310;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 111, 112;
W e is s , I, p, 581, 582.

Doctrină românească.
A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 369 urm., 378 urm., 380;
N a c u , I, p. 148 urm .. 152 ù rm .

1) A se vedea Legea şi N o ta dela pag. 47.

— 98 —
AC TE LE S T Ă R II CIVILE
Codul civil
Art. 21-22

T IT L U L II
Despre actele starei civile 1).

C A P IT O L U L I

D isp oziţiu n i gen erale.

Art. 21. — Actele stărei civile vo r cuprinde anul. luna, ziua


si ora când ele s’au făcut, pronumele (numele de botez), la-
milia, vârsta, profesiunea sau meseria şi domiciliul tutulor
persoanelor înscrise în ele. (Civ. 29, 43 urm., 62, 65 uim., 71,
73, 87; Const. 21; Leg. timbr. 3 9 § 6 ;R e g . act. st. civ. 2 7 ;Civ.
Fr. 34).
Text. fr. Art. 34. — Les actes rde l ’état civil énonceront l ’année, l e j o u r
et" l ’heure où ils seront reçu, les prénoms, noms, âge, profession et domicile de
tous ceux qui y seront dénommés.
Doctrină sirăiră.

A ubry et R a d , I, p. 218, 219; I, 5-a éd., p. 287-289, 329, 330;


B audry et F o u r o a d e , ü s personnes, I. 844;
C o lin h t ( ’ a p i t a n t , ed. 2-a, I. p. 394, 400 nota 3 ; •
D a l l o z . Rép. A<ie de L’état c io il 27 urm .; Suppl. Acte de le ta t c iv il 14 urm .,
D e m o l o m b b , I, 279, 319, 320 ;
Hue. I, 313, 320;
L a u r e n t . II, 39;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 145, 146;
P l a n i o l , ed. 3-a, No. 483.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e ?co, I, ed. 2-a, p. 391, 392;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 181, 182;
N a c u , I, p. 191.

Art. 22 . — Ofiţerii stărei civile nu vo r puteà trece în aceste


acte, nici prin adnotaţiuni nici prin alte adaose oarecare, decât
numai ceeace trebuie a ii declarat de persoanele ce se
ţisează înaintea lor. (Civ. 29, 41— 43, 64, 70, 307, 308; 1197;
R eg. act. st. civ 28; L e s e p. reorganizarea Ministerului ata-
cerilor străine-, Civ. Fr. 35).
Text f r A rt. 35. — Les officiers de le ta t civil ne pourront rien insérer
dans les actes qu’ils recevront, soit par note, soit par énonciation quelconque,
que ce qui doit être déclaré par les comparants.

Doctrină străină.
A ubry et R a d . 5-a ed. p. 302, 308, 307 ;
B au d ry e t F o u rca d e, Des personnes, I , 82 0, &21 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p 394,400 n o t a i ; 97 ,ipm
D a l l o z , Rép. Acte de l’élat c iv il 90 urm .; Suppl. Acte de le ta t c iv il 27 urm .

1) V e z i r r g u la n v n t u l d in 2 Iu n ie . 1865 p en tru p u n erea în a p lic a ţi une vVic " ^ r e c umV ş f n o u I rc g u l


stă -ii c v i l e ; regu lü m cn tu din 3 D e r e m v n e 1366, P f n tn JT1s^.rvl< t ..7 ri:n j e ’ ca d ela 21 M a rtie 1873;
din 11 Iu l,e 1913; (c u m od. .914. V . C . H - m a - w u , V o - V , p a g .. 2 » ) , d e l, Æ u m

& tS & S ÏÏS S Ë 8 3


(CcOan; U, ,r adn ë x f )Urnô?u.i r 01
’ f Æ i7I i s tă rii c i v i l e i » W r e d i ^ t p r e o ţ i a , ia r n a
p r im a rilo r ca în le g ile a stă zi în v ig o a r e .

- 94 —
Codul Civil AC TE LE S T Ă R II CIVILE Art. 23-24

D fm ante et C o i ,m e t de S a n t e r r e , I, 87 b is ; 109 bis II;


D e m o l o m b e , 1, 2 j6 , 298;
H u c, i, 314, 338;
L A U R E N T , II,t 17 î
M o u k l o s ed 7-a, I, p. 14b;
P l a s i o l , I, ed. 3-a, N o. 483.

Doctrină românească.
A lexandresco, I, ed. 2-a, P- 392, 393; Observaţie sub. Trib. M ehedinţi a. I, 96 din 22
A p r il 902. Curier. Jud. 3/1603;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 182;
N a c ü , I, p. 191.

Art. 23. — In cazurile când părţile interesate nu vo r fi


obligate a se înfăţişa în persoană, ele vo r putea fi ^ p re ze n ­
tate de un procurator, cu procuraţiune speciala şi autentica.
(Civ. 25, 3" , 52? 61,276,’ 1171, 1532 urm., 1535 ; Reg. act. st. civ.
47; Civ. Fr. 36).
Text fr Art. 36. - Dans les cas où les parties intéressées ne seront
point obHgfa de comparaître en personne, elle» pourront s. fa.re représenter
par un fondé. w. w-
Doctrină strama.

B a u d r y e t F o ü r o a d e Des personnes ţ j ® » , 810 ! .


C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 284, 393, II, P
D a l l o z , Rép. Acte de l’état c iv il 199 u r m .; Suppl. Acte de le ta t c iv il 5 1 ,
D e m o g u e , 1, Sources des Obligations, I, p.
D e m o l o m b e , I, 284;
H cc, I, 315;
M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 1 4 5 ,
P l a n i o l , I, ed. 3-a, N o. 480.

Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 388, 389 ; D ro it ancien et moderne de la Roumanie, p. 292, nota 2 ;
N a c ü I, p. 189.

Art. 84. - M artorii produşi la actele stărei civile nu v o r


puteà fl decât în vârstă de 21 de ani cel puţin, rude sau
străini, şi vor fl aleşi de persoanele i n t e r e s a t e . (Crv. 26, 33 42,
57, 61, 8 1 ; c. p. 22 § 3; Reg. act. st. civ. 48; Civ. Fr. 37).
Text fr A rt 37. — Les témoins produits aux actes de l ’état civil ne pour­
ront être que'du sexe masculin, âgés de vingt-un ans au moins, parents ou
autres; et ils seront choisis par les personnes mteressees.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, S n - 5 ; I> 5-a e d . p. 302,
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes I, 81b;
C o l in et Ca p it a n t , ed. 2-a, I, p. 153, 394, 402,
D a l l o z , Rép. Acte de l’ état c iv il 193 u r m .;
D e m o l o m b e , I, 281 ;
Huc, I, 316 ;
S X I . l d . ï â , 1NPo. S 859; HI, ed. 2-a, N o. 182. ^
Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 390, 391; D r o it ancien et moderne de la Roum anie: p. 31 ;
C a n t a c u z in o M a t e i, p. 181 ;
N a c u , I, p. 190.

— 95 —
Art. 25-27 AC TELE S T Ă R II CIVILE Codul civil

Art. 25.— Ofiţerul stărei civile va citi părţilor înfăţişate


sau procuratorilor lor precum şi martorilor actele, şi se va
face menţiune despre îndeplinirea acestei formalităţi. (Civ. 23,
26, 36; C.’ p. 124; Reg. act. st. civ. 31; Civ. Fr. 38).
Text. f r . A rt. 38. — L ’officier de l ’état civil donnera lecture des actes
aux parties comparantes, ou à leur fondé de procuration, et aux témoins.
I l y sera fait mention de l ’accomplissement de cette formalité.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 394;
M o u r l o n , ed. 7-a, I , p. 146;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 486.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 393 urm. ;


N a c u , I, p. 191.

Art. 26. — Aceste acte se vor subscrie de ofiţerul stărei


civile, de persoanele înfăţişate înaintea lui şi de martori, sau
se va menţiona cauza ce a poprit pe aceştia de-a subscrie.
(Civ. 25, 36; Reg. act. st. civ. 32, 35; Civ. Fr. 39).
Text. f r . A rt. 39. — Ces actes seront signés par 1 officier de l ’état civil,
par les comparants et les témoins ; ou mention sera faite de la cause qui empê­
chera les comparants et les témoins de signer.

Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , I, 5 -a ed . p. 303 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 825;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 395 ;
B a l l o z , Rép. Actes de l’état civil 185 urm.; Suppl. Actes de l ’état civil 47 urm.;
D e m o l o m b e , I, 285 ;
L a u r e n t , II, 25, 29 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 486.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a , p. 393 urm. ;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 1 8 2 ;
N a c u , I, p. 191.

Art. 27. — Actele stărei civile vor fî înscrise în fiecare


comună într’unul sau mai multe registre, ţinute în câte două
exemplare. (Civ. 29, 36, 38, 46, 48,49, 66, 68, 72, 180 ; C. p. 161 ;
Reg. act. st. civ. 15; Civ. Fr. 40).
Text. f r . A rt. 40. — Les actes de l ’état civil seront inscrits, dans chaque
commune, sur un ou plusieurs registres tenus doubles.

Doctrină străină.

ed. 2-a, I, p. 389;


C o l in e t C a p i t a n t ,
D a llo z , Rép. Actes de l’état civil 39 urm. ; Suppl. Actes de l’état civil 22 urm ;
M o ü r l o n , e d . 7-a, I, p. 147, 148;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 469-472.

— 96 —
Godul civil AC TELE S T Ă R II CIVILE Art. 23— 30

Doctrină românească

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 393 u r m . ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 181, 182;
N a c u , I, P- 192.

Jurisprudenţa. face proba căsătoriei şi deci căsătoria


neconstatată p rin tr’un act trecut în
1. Când un act de căsătorie nu a fo st R eg istru l stârei c iv ile este inexistentă,
trecut în registru , ch iar dacă s’ar f i (T rib . P ra h o v a s. I I I , 2126 din 13 Oct.
redactat pe foa e volantă, el nu poate 920, D reptu l 12/921).

Art. 28. — Registrele vor fi numerotate, şnuruite şi para­


fate, pe fiecare pagină, de preşedintele tribunalului de întâia
instanţă, sau de judecătorul ce-I va înlocui. (Civ. 49, 1 6: Reg.
act. st. civ. 14; Civ. Fr. 41).
Text. f r . A r t. 41. — L es registres seront cotés p a r prem ière et dernière,
et paraphés sur chaque feu ille, par le président du tribu n al de prem ière in­
stance, ou p a r le ju g e qui le rem placera.

Doctrină străină.

C o lin e t C a p i t a n t , ed . 2 -a, I, p. 389;


D a llo z , Rép. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 46 u r m .; Suppl. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 23 u r m .;
M o u r l o n , ed. 7 -a, I, p. 147, 148;
P l a n i o l , I, e d . 3 -a , N o . 471. , /

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , 1, ed. 2 -a, p. 393 u r m .;


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182;
N a c u , 1, p. 1 92;
T â t a r u G . V ., Prezidentul Tribunalului în legislaţia română, p. 39, 40, 41.

Art. 29. — Actele se vor înscrie pe registre în şir, fără Icc


gol; răsâturile şi indicaţiunile, notiţele, vor fi aprobate şi sub­
scrise în acelaş’ mod ca şi textul actului.
Nu se va putea scrie nimic în prescurtare, şi data nu se
va scrie în ţifre, ci în litere. (Civ. 26, 36; Civ. Fr. 42).
Text. f r . Art. 42. — Les actes seront inscrits sur les registres, de suite,
sans aucun blanc. Les ratures et les renvois seront approuvés et signés de la
même manière que le corps de l ’acte. I l n’y sera rien écrit par abréviation,
et aucune date ne sera mise en chiffres.

Doctrină străină.

C o lin e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 394;


D a l l o z , Rép. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 52 u r m .; Suppl. A c t e d e l ’é t a t c i v i l 24;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 147. 148;
P l a n i o l , I, e d . 3 -a, N o . 483-486.

Doc!rină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 393 u r m . ; ( I V , p a r t. I I , e d . 2 -a, p. 5 8 );
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 1 82 ;
N a c u , I, p. 192.

Art. 30. — Registrele se vor încheià de oficerul stărei ci­


vile ia finitul fiecărui an, şi până într'o lună. unul din ce!e
două exemplare se va depune la arhivele comunei; iar celait
53707.-Codai Civil adnotat
97
AC TE LE S T À K II CIVILE
Codul civil
Art. 31-82

se va trimite la grefa tribunalului de întâia instanţă, spre păs­


trare. (Civ. 36, 39; Reg. act. st. civ. 9, .18, urm.: Civ. Fr. 43).
Text fr Art. 43. — Les registres seront clos et arrêtés par l ’officier de
l ’état civil à la fin de chaque année ; et dans le mois l ’un des f e s s e r a
déposé aux archives de la commune, 1 autre au greffe du tribunal de première
instance.
Doctrină, străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 389;


D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 65 urm .; Suppl. A cte de 1état c iv il 25,
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 47, 148;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 475.

Doctrină românească.

A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 393 urm .; (X , p. 750);


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182;
N acu , I, p- 193.

Art. 81. — Procurele şi celelalte înscrisuri, care trebuie să


rămână anexate la actele stărei civile, se vor depune, după
ce se vor parafă de persoanele care le-au depus şi de olice-
rul stărei civile, la grefa tribunalului dimpreună cu registrele
care trebuie să rămână în zisa grefă. (Civ. 23, 39, o c , 54, ob,
57, 59; Reg. act. st. civ. 39; Civ. Fr. 44).
Text fr Art. 44. — Les procurations et les autres pièces qui doivent
demeurer annexées aux actes de l ’état civil, seront déposées, après qu elles
auront été paraphées par la personne qui les aura produites et par 1 officier
de l ’état civil, au greffe du tribunal, avec le double des registres dont le dépôt
doit avoir lieu audit greffe.
Doctrină străină.

D a l l o z , Rép. Acte de l’état c iv il 77 urm .; 192;


M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 147, 148;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 485.
Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 389 urm.,


N a c u , I, p. 193.

Art. 82. — Oricine are drept de-a cere delà păstrătorii re­
gistrelor stărei civile extracte din acele registre. Extractele
date conform registrelor şi legalizate de preşedintele tribuna­
lului de întâia instanţă, saù de judecătorul ce-1 va înlocui, vor
fi crezute pe cât timp ele nu vor fi atacate piin inscripţiune
L f S S ’v ^ o ! 43, 61P 64, 84-86, 176 292, 1171 1173 1188;
C. p. 123— 126; Pr. p. 450 urm.; leg. timbr. 20 § 12; 39 §6 ;
Reg. act. st. civ. 9, 49 urm. ; Civ. Fr. 45).
Text f r - A r t 45. — Toute personne pourra se faire délivrer, par les dé­
positaires des‘ registres de l ’état civil des extraits de ces registres. Les extrait
délivrés conformes aux registres, et légalisés par le président du tribunal de
première instance, ou par le juge qui le remplacera, feront foi jusqu a inscrip­
tion de faux.
Godul civil AC TELK S T Ă R II CIVILE Art. 32

Doctrină străina.

A u b r y e t Rau, I, § 65, n. 6 ş i 7 ; I, 5-a e d . p. 331, 3 3 2 ;


B a u d r y b t F o u r o a d b , Des personnes, I, 837, 838, 841;
P o l i s e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 300 urm., 398, 406: II, p. 216;
D a llo z , Rep. A c te de l’elat c iv il 36, 98 urm., 173, 291 urm., 389 urm., Suppl. A c te de
I'etât c iv il 20, 31 u rm .; 96 urm .;
D e m a ş te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 97 bis, I V ;
D e m o lo m b e , I, 317;
H u c, I, 3 19 ;
L a u r e n t , II, 36;
M a roa d e, art. 45, n. 2;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 151 urm .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 476, 478, 516, 519.

Doctrină românească.
D roit ancien et moderne
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 398 u rm .; (V II, p. 231; X , p. 749);
de La Roumanie: p. 7; Observaţie sub. Trib. M ehedinţi s. I, 96 din 22 A p r il 1902.
C urier Jud. 3/903;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182, 183, 184;
N a c u , p. 196, 197, 198, 203; II, p. 816; ..
N e d e l c o D. G e o r g e , „ Când sunt crezute în Justiţie extractele după registrele stăm
civile ?“ — Dreptul 75/1911;
PÂRVTJLESCU M. Nio., Adnotaţiune sub. Trib. P ra h o va , s. I, 6043 din 12 Sept. 1906. Gazeta
Tribunalului 6/1906;
T ă t a r u G . V ., Prezidentul Tribunalului în legislaţia română, 41, 42.
IN D E X A L F A B E T IC cărora li se opun asemenea acte nu
M a rtu ri 9.
pot pretinde nici ch iar a se presentâ
A c t de că să torie 7.
A c t de d e c e s 9. N a ş te r e 4. registrele o rig in a le însăşi spre a se
A c t de n aştere 4. N e r e tr o a c tiv ita te 1. controla dacă es tra d e le eliberate sunt
A p r e c ie r e 3. N u lita te 3.
P o se s iu n e d e stat 4.
conform e sau nu cu registrele. (A p e l
C ă să to rie 7.
C on testare 4, 6, 10, 11. P r e o ţ i 1. Ia şi, I ,Dr. 40/75).
P r o b e 1, 2, 5, 9. 3. N e observarea regu lelo r re la tiv e
E x tra c te 2, 5, 6, 8, 10, 11. R e » u rs 6.
R e g is t r e 2, 5, 6, 8, 10, 11.
la fo rm a actelor s tă rii c iv ile nu rid ică
F a ls 2.
F ra n ce z cod. 10, 11. S em n ă tu ra o fiţe ru lu i stă rii necesarmente acestor acte fo rţa proban­
în s c rie re în fa ls 2. c iv i l e 6, 8, 10. tă ce le este a trib u ită căci leg ea ne­
L e g a liz a re 2, 6, 8, 10, 11. S p ita l m ilita r 9.
subordonând neobservarea acestei re-
gu le pedepsei de nulitate, s’a ra p orta t
Jurisprudenţă.
la tribu n al pentru a aprecia după îm ­
1. In princip iu , regu lele de proba- p re ju ră ri credinţa ce m erită actele ce
ţiune ale unui act cată să se reguleze p rezin tă n eregu larităţi m a i m ult sau
după legea în v ig o a re în m om entul fa ­ mai pu ţin gra ve. (A p e l Buc. I I I , 116,
cerii acelui act. A r f i periculos a se a- M a i 11/92, D r. 40/92).
p lica art. 32 e. civ., făcu t în vederea 4. Starea c iv ilă a unei persoane,
p recau tiu n ilor luate de leg ea cea nouă constatată prin actul său de naştere,
pentru redactarea actelor stă rii c i­ se poate contestă, când nu are o pose­
vile, la actele tinute de p reoţi după le ­ sie de S tat conform acelui act. (Cas.
gea cea veche, unde g a ra n ţiile luate s. I, 165/900, B. p. 600).
de lege erau m ai m iei. (T rib . I lfo v , I, 5. C op iile sau extractelş date după
Febr. 4/74, D r. 28/74). re gistru l actelor stărei c ivile , fa c de­
2. După art. 32 extractele lib era te de plin ă credinţă despre con form itatea
p ă stră torii registrele stă rii c iv ile şi le- lo r cu registrele, aşâ că nu este ne­
galisate de preşedintele tribu n alulu i fac v o ie de a se cere prezentarea re g istre­
deplină dovadă despre co n form 'ta tea lor, ia r proba con firm ită tei, trebue fă ­
lo r cu re g istre le până la inscriptiu nea cută de reclam ant. (T rib . M en edin ţi I.
în falş. P r in urm are, pe cât tim p a- C u rier Jud. 3/903).
cela căruia se opune n’a stabilit fa ls i­ 6 . L eg a liza re a ex tra ctelo r după re­
tatea lo r p rin m ijlo a cele procedurei g is trele s tă rii civile , se cere de le g iu i­
particu lare a fa lsu lu i (art. 450 urm. pr. to r în scopul de a se constată au tenti­
pen.) nu se poate să se m ărgin ească în citatea sem nătu rii prim aru lu i, de unde
a a l e g a că actul e falş, lăsând dovada rezu ltă că, dacă partea n’a contestat
sin cerităţii pe seama p ă rţii celeilalte, în ain tea instanţelor de fond semnătu­
ci trebue însuşi să dovedească fa ls ita ­ ra şi com petinta o fiţeru lu i s tă rii c iv i­
tea şi aceasta, nu p rin m ijlo a cele o r­ le dânsa nu pcate fo rm ă un m o tiv de
dinare ci p rin m ijlo a cele procedurei casare din n eîn d eplin irea fo r m a lit ă ţ i
particu lare ale falsului. M a i mult, a r t cerută de art. 32 din codul c iv il. (Cas.
32 fiin d o derogatiu ne la art. 1188, cei I, 22 Sept. 1906, B. p. 1353).
ACTKLF. S T Ă R I! CIVII.1'.
Codul civil
Art. 33

7. M enţiunea făcu tă în actul do că­ 2) că autorul sem nătu rii are calitatea
sătorie că este p rim a căsătorie, nu face de a eliberă asemenea extracte după
probă decât despre căsătorie, iar_ nu registrele de stare c iv ilă (B a u d ry La-
că acea căsătorie este prim a, m a i cu eantinerie, tom. I ed. I I para.gr. 247,
osebire când s’a dovedit existenţa unei pag. 118, P la n io l, I, pag. 177 şi 178, ed.
alte căsătorii. (Cas. I, 31 Oct. 1906. I I din 1904 para gr. 477 şi 478).
E x p lic a ţi1! ii ea istorică m 1 ranţa
B. p. 1591). „ era că sem nătura o fic e r ilo r de stare
8 . L e g a liza re a prevăzu tă de art. az
cod. c iv il nereprezentând altceva de c iv ilă nu putea f i cunoscută d m tr un
cât le g a liza re a sem năturei o ficeru lu i arondism ent în tr’altul. A şa dar, nu­
de stare c iv ilă care a c e rtific a t co n for­ m a i atunci ar f i nevoe de^ legalizare,
m itatea extractu lu i şi atestarea caii- când a r f i contestată sem nătura depo­
tătei sale, nu se poate refu za aceasta zitaru lu i registrelor. (T rib . V â lc e a I.
le g a liza re pe m o tivu l că extractu l nu sent civ. 73, din 20 F ebru arie 1923,
este conform cu acel din re gistru l a- Jur. Gen. 1923 N o. 1418). .
fla t în păstrarea Tribu nalu lu i. (A p e l ti. A rt. 32 cod. civ. spune că orice
Buc. I I , D r. 67/911, p. 532). w parte poate cere extracte de stare ci­
9. Când actul de deces constata ţca vilă , care fiin d date de d ep ozita rii re­
cine-va a încetat din v ia tă în tr un gistrelo r, conform re g istre lo r de stare
spital m ilita r este in ad m isibilă proba c iv ilă şi leg a liza te de preşedintele
testim on ială spre a doved i contra ac­ Trib., v o r f i crezute până la în scrie­
tului. (T r ib Gor.i s. I, din 1 Ian . 1923, rea în falş.
L e g a liz a re a fiin d atestarea autenti­
C u rier Jud. 13/923). cită ţii sem năturii o fiţe r ilo r publici,
10. E xtra ctele de stare c iv ila fa c de­
p lin ă c-redintă de conţinutul lor, chiar fo rm a lita tea aceasta este cerută în to t­
dacă nu sunt leg aliza te de preşedin te­ deauna pentru extractele de stare c i­
le tribunalului, conform art.. 32 ^c. civ., vilă . S olu ţia aceasta admisă^ la F r a n ­
în tru cât sensnl ju rid ic al cuvântului cezi, trebne adm isă şi la noi.
„le g a liz a re “ înseam nă o a firm a ţiu n e o- O p a rte nu trebue să conteste sem­
fic ia lă a id cn tită tii unei sem nături şi nătura o fiţeru lu i public, pentru ca le ­
nim ic m a i mult. D upă in terpretarea ga liza rea să fie cerută._ L eg a liza re a
dată d isp ozitiu n ilor art. 45 c. civ. ir., prescrisă de art. 32 cod. civ., trebue f ă ­
după care e tradus ad litera m art. Ai cută in d iferen t de contestare. (T rib
o. civ. rom., le g a liza re a însem neaza : D o lj I în m a jorita te. Ju rn al No. 2142
1 ) că sem nătura o ficeru lu i de stare ci­ din 26 F e b r.' 1924. Jur. Gen. 1924 N o.
v ilă care certifică, con form itatea cu o r i­ 747).
gin a lu l din registru , nu este fa lşă şi

Art. 33. — Când nu vor fi existat registre, sau se j o r fi


pierdut, lipsa sau pierderea lor se va putea dovedi atat prin
dovezi înscris cât si prin martori, şi in asemenea cazuri, că­
sătoriile, naşterile si încetările din viaţă se vor putea dovedi
atât prin registre si înscrisuri de ale tatălui şi ale mamei în­
cetaţi din vieaţă cât şi prin martori. (Civ. 176, 292, 29b, ^97,
308, 1185, 1198; Civ. Fr. 46).
Text. fr. A r t. 4 6 . — L o rs q u ’i l n’aura pas existé de registres, ou qu ils
seront perdus, la preuve en sera reçue tant par titres que p a r tém oins; et
dans ces cas, les mariages, naissances et décès, pourront être prou ves tant par
les registres et papiers émanés des pères^et mères décédés, que p a r témoins.

Doctrină străină.

Aubry b t Raü, I, § 64, n. 3 şi 5; I, p. 216 217; L 5-a éd., [}. 32i >'328 ’
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des -personnes, I, 848-8o0, 8o2, 853, »57 8 bd,
p m m f t C a p i t a n t ©d. 2~8-, I> p- 264, 408 u rrn .ţ II, p. 2(31, ^
D a l l o z , Rép. Acte’ d e l’état c i v i l 113 urm., 168 ; Suppl. Acte de l’état c i v i l 34 ;
D e m a n t e e t C o l m e t d é S a n t e r r e , I, 98 bis, II;
D e m o l o m b e , I, 322-327 ;
D u r a n t o n , I, 294, 295 ;
Hue, I, 323, 325, 326;
L a u r e n t , II, 51, 52;
M a k c a d b , art. 42, No. 2;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 155 urm. ;
P l a n i o l , 1, ed. 3-a, No. 535 urm., 545, 1778.

— 100
Codul civil AC TELE S T Ă R II CIVILE Art. 38

Doctrină românească.
I, ed, 2-a, p. 189, 40i
A ijE X A N D R B s a o , urm., 443, 607, 679, 680; (II, ed. 2-a, p. 156, 270,
271; III, part. II, ed. 2-a, p. 901, t. şi n. 2; V II, p. 252, n. 3); Droit ancien et mo­
derne de la Roumanie, p. 6, 412; Observaţie sub. Cas. I, 402, 27 Ian. 910. Dreptul
31/1910; Observaţie sub. Judec. Ocol. R u ral Pechea-Covurlui, 8 Ian. 910. C urier
Jud. 23/910;
C antacuzino M ate i , p. 184, 253, 689;
C o n s t a n t in e s c u D. A l e x . „Streinii şi art. 33 c. civ.“ Justiţia D obrogei 6/924;
C osm oo 1. „Căte-va observaţiuni asupra art. 33 c. civ.“. Bul. Trib. M uscel No. 11/921;
„ Observaţiuni asupra dovezilor cerute pentru stabilirea stărei civile în cazurile pre­
văzute de art. 33 c. civ.“ Bul. Trib. M uscel 12/921;
\ acu , I, p. 198, 199, 200, 363, 516, 536;*
R ă d u le s o u S i l i u , Observaţie sub. Trib . Ilfo v s. I, 18„Febr. 1910. Dreptul 32/1910.

IN D E X A L F A B E T IC în că prin art. 4 p revede anume ca această


N a ş te r i 2, 3, 7-9, 13, 16,
obligaţiu ne se im pune num ai în scop d’a
A c t e d e co resp on d en ţă ,
v e z i T it lu r i. 20, 23, 32, 33, 35, 41 ,4 5 , nu se da loc la p rig o n iri pentru d oved i­
A c t e d e sta re c iv ilă 1-4, 46, 51. rea stării civile, de unde rezultă că legiu i­
6-9, 11, 12, 14, 19, 22, 24, O fiţe r d e s ta re c iv ilă 53.
O m is iu n i 2, 4, 6, 32, 35,
torul atât în caz de om isiune precum şi
27, 29, 32, 34, 39, 45-43.
A d o p ţiu n e 29, 47. 37, 38, 42, 45. în caz când din ori ca re alte îm preju rări
B u lg a re le g i 11, 12. O rd in e p u b lic ă 43, nu s’a r putea d oved i starea c iv ilă a unei
C a p a cita te 10. P e n s iu n i 19, 53.
P e tiţiu n e de e r e d ita te 40.
persoane de pe actele stării civile, perm ite
C a ra g e a 2, 15, 17.
C ă să to rie 1, 3, 5, 7, 11, 12, P o s e s iu n e d e sta t 2, 19, părţilor a o dovedi după regu lele adm ise
15, 16, 18, 20, 21, 23, 27, 48. de dreptul comun. A cest principiu este
33, 36-38, 41, 45, 46, 51. P r e z u m ţiu n i 6, 17,19, 29,
31, 32, 34, 40-42, 45, 47,
consacrat şi c h ia r prin noul codice c iv il.
C e rtific a te 3, 13, 16, 21, 34,
36, 42, 5.1. 51. După această lege, puţin im portă a se
C o m p eten ţă 50. P r o b e 1-4, 6, 10-12, 14, 16, cercetă cum şi din ce îm p reju rări copilul
C o n testaţie d e stat 1, 48. 18, 20, 21 bis, 22, 24. 30, nu a re titlu d oved itor de naştere, fie din
C o p il 2, 33, 35, 37-42, 45, 48.
D ece s 3, 7, 20, 23, 33, 41, R e c u r s 43, 49. cauza unei om isiuni de a se în scrie în
44, 45, 50-53. R e g is t r e 2-9, 11-13, 16, 18, registrele ofiţerului stării civile, fie că
E v r e i 1. 20, 21, 23, 25 , 26, 31-37,
actul s’a pierdut s’au s’a distrus, fie din
E x c e s d e p u tere 36. 42, 44, 45.
E x tra c te 3, 4. R e g u la m e n t o r g a n ic 1. alte îm p reju ră ri; în toate cazu rile el este
F ilia ţiu n e 2, 10, 14, 16, 17, R u d e n ie 2, 14, 21 b is , 22, adm is a dovedi filiaţiunea, nu numai prin
24-26. 30, 31, 40, 42, 43, 24, 41, 48,51. proba testim onială, d ar şi ch ia r prin po­
48; S ta r e c iv ilă 1-5, 7, 9, 10,
F iu le g itim 1, 21 b is, 48. 12, 13, 19. sesiunea de stat ca re stabileşte, p rin tr’o
J u d e c ă to rii d e o c o a le 50, S ta t c i v i l 6. Uniune, de fapte raportul filiaţiu nei şi ru­
52, 53. S tr ă in e le g i 28. deniei între aceâ persoană cu fam ilia
L e g i b u lg a r e 11, 12. S tr ă in i 10.
L e g i stră in e 23. S u c c e s iu n e 1, 14, 15, 21 către ca re pretinde a aparţine. (Cas. I,
L e g iu ir i v e c h i 2, 7, 15, 17, b is, 24,30,40 , 43, 48, 51. 363, Dec. 11/82, B. p. 1173).
39, 47. T e r ito r iu R o m â n 10. 3. In reg u lă gen erală, naşterea, căsă­
M a rtu ri 1-9, 11-26, 29-43, T it lu r i 4, 31, 41, 45, 51.
45-49, 51. T r ib u n a le 50, 52, 53. toria şi m oartea nu se pot d oved i decât
M ilita r i 50-53. prin extracte după actele de stare c iv ilă ;
la această regu lă art. 33 aduce o excep-
Jurisprudenţă. ţiune, adm iţând în unele cazuri d oved i­
rea acestor acte fie prin m artori, fie prin
1. D acă celui ce reclam ă o succesiune i registre sau înscrisuri de ale tatălui sau
se contestă atât calitatea de fiu legitim ale m am ei încetati din viată. Pentru ca
a l decedatului, cât şi existenţa căsătoriei să fie adm isibilă asem enea probă, art. 33
părin ţilor săi, instanţele de fond, în lipsă cere m ai întâiu să se dovedească că n ’au
de actele stării c iv ile în p rivin ţa israeliţi- existat de loc re g istre sau că se v o r C
lo r sub regu lam entu l o rga n ic, sunt în pierdut. Şi a p recia rea probelor fiind lă ­
drept a adm ite proba testim onială prin sată la su veran itatea ju d ecătorilor de-fond,
ca re să-şi form eze convincţiunea, atât că tribunalul este în tot dreptul său să ceară
reclam antul este fiul legitim a l defunctu­ com plectarea unei probe pe care dânsul
lui cât şi că părinţii săi au fost căsătoriţi. nu o găseşte îndestulătoare, cum a r fi
O atare ad m itere’ de m artori, în lipsa când a r cere ca reclam antul să d ove­
existenţei actelor civile, este în con form i­ dească prin c e rtific a t din partea autori-
tate cu dispoziţiunile art. 33 c. civ. (Cas. I, tăţei com unale că, la epoca când pretinde
306, N ov. 12/79,' B. p. 784). că s’a născut, părin ţii săi locuiau în lo ­
2> Codul C aragea, încât priveşte actele calitatea unde zice că s’a născut. (Cas. I,
stării civile, arătând m otivele pentru care 52, Febr. 12/90, B. p. 143).
regu lează ţin erea reg istrelo r stării civile, 4. După codul civil, starea c iv ilă a per­
obligă pe p ărţile interesate de a stărui a soan elor nu se poate dovedi de cât prin
se face în scrierea în ele, şi nu num ai că extractele luate de pe actele stării c iv ile
nu prescrie pierderea dreptului de d ove­ din registrele respective, certifica te de de­
d ire a statului c iv il în alt mod, în caz p ozitarii lor. Cu toate acestea, legiu itoru l
cân d s’a r fi omis a se face în scrierea cu a prevăzu t că n ’a r fi drept ca cetăţenii
form ele anum e arătate de acea lege, dar să sufere consecinţele unui caz fortuit

— 101 —
Codul civil
AC TE LE S T Ă R II C IVILE
A rt. 33

9. S iarea c iv ilă a p ersoan elor nu se


sau a n eg lijen tei funcţionarului respectiv
poate dovedi de cât prin registrele starei
şi a adm is ca actele stărei c iv ile sa se civile, şi într’un mod excepţion al prin m ar­
poată stabili şi prin alte înscrisuri şi chiar tori sau prin a l t e probe luate de aiurea,
prin m artori în două cazu ri excepţionale, când nu există registre de acte c ivile, sau
a d ic ă : 1 ) când nu v o r fi existat de loc
când acele registre au fost perdute sau
registre, sau când ţin erea lor a r ti tost distruse. A stfel, este n eadm isibila proba
n eregu lată sau întreruptă m a ca r un timp cu m artori, pentru d oved irea starei civile
oare c a r e ; 2) când re g is tre le v o r fi fost
a persoanelor, când se pretinde ca s a o-
pierdute sau distruse, fie in -total, tie m mis a se trtc e actul în registrele starei
parte, destul a r fi ca o filă sa iip sea«ca
civile. (Cas. S. I, 202/901, B. p. /80 •
sau să nu se poate ceti. A rt. 33, fund o 10. Streinii, aflători pe teritoriu l rom an
exceptiune la dreptul comun, trebue strict sunt cârm uiţi, în p rivin ţa s t ă r i i lo r c iv ile
aplicat numai la cazu rile anum e p revă ­ şi în p rivin ţa capacităţii lor, de le g ile na­
zute. Dacă vom adm ite proba testim oniala
ţiunii lo r respective, dacă ele nu sunt con­
în d oved irea stărei c iv ile a persoanelor
tra rii ordin ei publice şi bunelor m oravuri.
de câte ori a r există om isiunea înscrierei Deci proba filiaţiu n ei unui strein irebue
în registrele respective, am aju n ge ia să se facă după le g e a lui n aţionala şi lui
concluziunea câ starea c iv ilă se poate
îi incum bă sarcin a de a probâ cum se
probă de o p otrivă atât prin titluri, cat dovedeşte în ţa ra sa filiaţiu n ea şi, in caz
si prin m artori, ceea ce n’a fost întenţiu- când nu dovedeşte aceasta, ju decătorii tre­
n ea legiuitorului, şi c a re în tr’un m od strict bue să-i aplice dispoziţiile Cod. civ. ro ­
a adm is această probă cu m artori numai
mân. (T rib . G órj C. Jud. No. 70/902). a
în cele două cazu ri din art. 33 atara de 11. D acă căsătoria pretinsă celebrata in
aceasta pericolul a r fi m are, ca ci am a- B u lga ria nu se găseşte înscrisă în regis­
iunge să înlocuim proba prin titluri cu
trele bisericei, partea este ţinuta sa do­
cea testim onială. (T rib . Ial°rn. 287, Dec. vedească, în ce mod se poate stabili dupa
21/89, Dr. 4/90; Trib. Dorohoi, Iul. 20/91, le g ile b u lgare c eleb ra rea unei casatorii,
D r 72/91>. ca re nu este înscrisă în reg istrele actelor
5. Se poate dovedi cu m artori existenţa
stărei civile. P rin urm are, este inadm isi­
unei căsătorii, con form art. 33, dacă se bilă proba testim onială, spre a dovedi^ o
constată că reg istrele de stare c iv ila erau
căsătorie, dacă nu se probează m ai în­
d esăvârşit com plectate la epoca contrac-
tâi u că existenta căsătoriei se poate sta­
tărei acelei căsătorii, prin trecerea in re ­ bili după le g ile b u lga re cu o asem enea
gistre a căsătoriilor an terioare, ta ra ca sa dovad ă (Cas. S. II, 36/902, D r. 31/902).
existe alte registre suplim entare m ca ri 12. In B u lgaria, registrele starn civile
să se poată trece căsătoria a c ă re i d ove­ fiind desfiintate prin le g e a din 10 Decem ­
d ire se cere. (A p e l Buc. III, Oct. 17/90, bre 1880, existen ţa unei casatorii nu se
poate dovedi de cât p rin tr’un extract de
. 6 . D^spozitiunile art. 33 din Codul c ivil,
pe registrele de stare civilă , ia r dovad a
re la tiv e la actele stărei civile, trebuesc cu m artori nu s’a r putea adm ite, de cat
considerate ca enunţiative, ia r nu ca li­ atunci când s’a r d oved i că existenţa ca-
m itative şi deci, proba testim on iala şi
sátoriéi poate fi probată dupa legea bul­
prezum tiunile pot fi adm ise şi cana re ­ g a r ă prin m artori, căci art. 33 C. civ. ro­
g is tre le ’ ex a m in a fe de instanţa judecăto­ mân nu prevede o asem enea proba de
rească, a vâ n d aparenţa să fie regu la t ţi cât când se in vo a că că reg istrele starn
nute, totuşi s’a r fi omis, din eroare, a se c iv ile au fost perdute sau distruse. (Cas.
trece în ele actul, care stabileşte stătu
c iv il al unei persoane. D acă legiu itoru l II, 564/902, B. p. 1279).
13. S tarea c iv ilă nu se poate dovedi
nu a prescris în această privin ţă o regu la prin registre sau înscrisuri de a le tataiul
form ală, este că el a p r e f e r a t să se^ rap or­
sau m am ei, încetaţi din viaţă, sau prin
teze la prudenţa T rib u n alelor, lasam lu-le m artori, de cât în cele două cazu ri pre­
facultatea a adm ite sau a respin ge p ro ­ scrise de art. 33 şi anume, când nu v o r
b ele cerute, după îm p reju rările de ta p tş i fi existat registre sau se v o r fi perdut.
după g ra v ita te a şi seriozitatea prezumţiu- P r in u rm are certificatu l prim arului, ca re
n ilo r d eferite su veranei lo r a p recieri. (.Cas. constată că naşterea unei persoane nu se
I 262/97, B. p. 8r>8). ved e trecută în registre, nu satisface ce­
’ 7. Sub legiu irile vechi, înainte de pune­ rin ţa leg ii, de oare-ce n etrecerea in re ­
rea în a p lica re a actualului c o d civil,^ n e­
g istre poate să p ro v ie şi din alte cauze si
fiind înfiinţare registre de stare c iv ila in atunci adm iterea m artorilor, peste p reve­
regu lă, ca sub actualul cod, naşterile, că­
derile leg ii, a r însem nă suprim area re­
să toriile şi decesele se puteau dovedi, în g is tre lo r stării civ ile . (Cas. I, 215/903, £?.
lipsă de alte dovezi scrise., şi prin m artori.
(Cas. I, 203/^01, B. p 781 ). . 14. D ispoziţiile art. 33 şi 292 C. civ. nu
8. Inexistenţa şi perderea totala şi p ar­ sunt ap licabile de cât atunci cand este
ţială a re g is tre lo r stării c iv ile sunt sin­ v o rb a de d oved irea filia ţie i legitim e, insa
gu rele două cazuri, în ca re d ovad a naş- atunci când e v o rb a de a se stabili g ta -
terei se poate face altfel de cât prin acte dul de rudenie în m aterie de succesiune,
de stare civilă . (Trib. Ilfo v II, C. Jud. rudenia se poate dovedi, nu num ai prin
47/901).

102 —
Codul civil AC TE LE S T Ă R II CIVILE Art. 33

acte de stat c ivil, ci şi prin orice fel de grad de rudenie m ai depărtat şi, pentru
probe şi deci şi prin m artori, nefiind în acest m otiv în im posibilitate să-şi poată pro­
jo c decât interese băneşti, ca re privesc cură acte de stare c iv ilă cu ca re să poată
ordin ea privată. (Cas. I, (54/904, B. p. 144). stabili legă tu ra de rudenie cu defunctul,
15. C ăsătoriile, contractate sub im periul proba ce partea reclam an tă e datoare să
legiu irei C aragea, se pot d oved i şi cu facă nu poate fi atât de rigu roasă ca
m artori, de oarece, după această legiu ire, aceea cerută de art. 41 şi 292 şi urm ă­
proba cu m artori este adm isibilă pentru torii din codul c iv il, pentru dovedirea
doved irea căsătoriei, şi, în consecinţă, pe fiiiaţiu n ii cop iilo r legitim i.
baza depoziţiunilor m artorilor, instanţa P rin urm are, Tribunalul se poate în­
de fond poate constată existenţa căsăto­ tem eia pe m artorii propuşi de am bele
riei şi să atribue recla m a n ţilor calitatea părţi pentru a constată că reclam antul
de fii legitim i si m oştenitori ai tatălui lor. este în g ra d succesibil m ai apropiat cu.
(Cas. I, 119/905,’ B ul.'p. 289). defunctul. (Cas. I, 13 A p rilie 1907, B. p. 661)
16. Este adm isibilă proba testim onială 22. In lipsa a ctelor de stare civilă , in"
pentru d oved irea fiiiaţiu n ii legitim e, când stanţa de fond poate să stabilească grad u 1
se constată, dintr’un certificat al P rim ă rie i de rudenie prin m artori sau alte probe-
locale, că nici naşterea reclam antului, nici (Cas. I, 8 M ai 1907, B. p. 795).
căsătoria m am ei sale nu se găsesc trecute 23. în ain te de 1864 n efiind înfiinţate
în registrele de stare civilă. (Cas. I, 31 Oct. registre de stare c iv ilă în regu lă ca sub im ­
1906, B. p. 1591). periul actualului cod, naşterile, căsătoriile
17. F iliaţiu n ea p ersoan elor născute sub şi decesele se puteau dovedi, în lipsă de
im periul lé g ii C a ra gea poate fi stabilită alte d ovezi scrise şi prin m artori. Cas. I,
prin m artori şi prezumptiuni. (Cas. I, 15 8 M ai 1907, B. p. 795).
Dec. 1906, B. p. 1985). 24. A rt. 33 şi 292 din codul c iv il, nu
18. P rob a căsătoriei se face cu m ar­ sunt ap licab ile decât atunci când este
tori num ai atunci când partea dovedeşte, vo rb a de d oved irea fiiia ţiu n ii legitim e, ia r
că s’a r fi pierdut, sau că n ’au existat re­ nu şi atunci când este vorb a de stabilirea
gistre de stare c iv ilă la epoca când pre­ gradului de rudenie în m aterie de succe­
tinde că a r fi avut loc căsătoria. (Cas. I, siune ; astfel că, în acest caz, rudenia se
26 Ianu arie 1907, B. p. 27). poate dovedi nu num ai prin aş,te dgţe de
19. După art. 50 din le g e a pensiunilor, civilă , ci şi prin orice f e l j i ^ i n 30 Maiu
în caz de lipsă a actelor de stare civilă, de le g e şi, deci, şi prin p 421> C urier
părţile interesate pot dovedi starea lo r nu sunt în discuţie de^
c iv ilă prin m artori şi prezum ptiuni con tra­
dictoriu cu casa pensiunilor, dacă sunt Pî 1
QftQSCR ° rdiS â S<î P ° a tă d ° Vedi CU
o « ' i i w j ^ une‘ persoane, în cazu-
în im posibilitate a prezentă acte scrise, 25. A r t 33 qie prevăzu te de art. 33 C.
fă ră însă a se pretinde părţii un început d ovad a ţiliaipejjue sa doved ească în prea-
de dovad ă scrisă sau prezum pţiuni g ra v e cepţional, ^cle scnige, prin m artori sau
relativ la starea sa civilă , după cum pres­ v ?r “ ?x Ve prezum pţiuni, că decesul ace-
c rie art. 296 codul c ivil, căci în acest caz cand ele^ne a a v u t ’ loc In com una ce
posesiunea de Stat a părţii nu este con­ A stfel şi a p0i sa stabilească prin ace-
statată. (Cas. III, 15 Ian u arie 1907, B. p. 140). e c m v a d e probe că se găseşte în tr’unul
20. După dispoziţiunile art. 33 din codul caz ug|e cazu ri excepţionale, şi anum e
civil, proba eu m artori pentru d oved irea fano >acea com ună n’a ’u existat registre
naşterilor, că să toriilor şi deceselor nu este 190j|are civilă , că s’au pierdut sau cel
adm isibilă decât în cele două cazu ri pre­ puţin că au fost ţinute neregulat. (Cas. I,
văzute de acest text de lege, ad ică eâxe' No. 516 din 5 N oem bre 1914 „Jur. R om .“ ,
nu v o r fi existat registre sau se V 9 uj_ 1914, p. 613).
pierdut. (Cas. I, 23 Febr. 1907, B. p. per_ 45. I) Deşi actele stării c iv ile constituesc
21. Pentru ca n etrecerea unui agare singurul m ijloc pentru d oved irea naşte­
registrele stării c iv ile să poată a ^ y <je rilor, că să to riilo r şi în cetă rilor din viaţă,
efect a se consideră din acest pyte a c_ cu toate acestea în anum ite cazuri, ele
ved ere că registrele nu a r fi fo fn care sunt înlocuite prin alte probe. Astfel, art.
în regulă, trebuie ca instanţa de pentru 35 c. civ., perm ite în 2 cazu ri şi an u m e:
arate din ce anum e îm p reju rări >e ia se când nu v o r fi existat registre de stare
acea concluziune. eri-un c iv ilă sau se v o r fi perdut, ca lipsa sau
P rin urm are, când instanţa de fq g- j p erderea lor, să se poată d oved i atât prin
a fa ră de o asem enea constatare d o vezi înscrise, cât şi prin m artori şi, în
baza unui simplu certificat, prin csL sta_ asem enea cazuri, căsătoriile, naşterile şi
constată că în registre nu se găseâ.u(je . în cetările din via ţă se v o r putea dovedi,
cut un act de căsătorie, adm ite prob^j şj atât prin reg istre şi înscrisu ri de ale ta ­
tim onială spre a se dovedi căsătoria,' (jj. tălui şi ale m um ii încetaţi din viaţă, cât
lează dispoziţiunile art. 33 citat şi decizii\Pe şi prin m artori sau prezumpţiuni.
sa urm ează a fi casată. (Cas. I, 23 F1je j II) R egu la g e n e ra lă în m aterie de do­
1907, B. p. 225). 0 n- v ed ire a stării c iv ile după c a re faptele
21 b is . Pentru stabilirea gradulu:ja r stării c iv ile urm ează a fi stabilite prin
rudenie, când se reclam ă o m oştean acte scrise, prezentând, deasem enea, o
şi când partea care o cere este înkib excepţiune prin articolu l 33 codul civil,

- 105 —
AC TE LE S T Ă R II CIVILE
Codul civil
Art. 33

s’a petrecut actul ce voeşte a d oved i nu


vo a c ă o legisla ţie sau un uz străin este
au existat registre sau că, deşi au existat,
ob liga t să-l dovedească, numai răm âne
s’au perdul sau cel p u ţ i n că acele registre
în doială că a.tunci când acei uz este de
not orietate publica şi in deobşte cunoscut, au fost ţinute în mo-l neregulat. (Cas. I,
dova d a lui, ai.ese ori g re a şi uneori im­ 89 dm 29 Ian u arie l ‘.il3. B. p. 103).
34 C ertificatul din partea prim arului
posibilă de făcut, răm âne inutilă şi jude­
unei com une că cutare act de stare ci­
c a ta -îl poate consideră ca dovedit. (Trib.
v ilă nu se găseşte trecut în r e g i s t r e l e acelei
Constanta, Dr. 33/ulO, p. 70)
29. Constatarea în deplinire! condiţiunei com une nu poate dovedi ca registrele
cerută de art 319 din couul c ivil, că adop­ acelei com une a r fi ţinute în neregula,
întrucât netrecerea actului în registrele
tatorul este cu 18 ani mai m are în etate
decât adoptatul, nu poate fi făcută de acelei com une a r fi foarte naturală dacă
ju decător decât după norm ele le g a le pentru actul nu s’a petrecut în acea comună.
con statarea etăţei, ad ecă dupe actele s'a- N u m ai atunci un asem enea certificat ar
face d ova d a n eţin erii regu la te a regis­
rei c iv ile sau conform art. 33 din codul
trelor de stare c iv ilă din tr’o comună, când
civil, în c a z de lipsă sau p ierd ere a lor.
din acte, m artori sau ch ia r sim ple pre-
(T rib . Covurlui I, Dr. 6/913, p. 44).
.
3 0 O ri de câte ori se reclam ă o suc­
z u m p t i i , judecătorul şi-a făcut co n vin gerea
că acel act s’a petrecut în acea comună.
cesiune, filiaţiu n ea nu se poate dovedi
num ai cu m artori, căci n icăieri le g e a nu (Cas. I, 89 din 29 Ian u arie 1913, B. p. 103).
face o asem enea excepţiune la regu lile
35. A rt. 33 c. civil, p revede că atunci când
de probă stabilite la titlul filiaţiu n ii şi nici nu v o r fi existat registre sau se v o r fi pier­
s’a r puteâ înţelege o asem enea excepţiune, dut, lipsa sau pierderea lo r se v a putea do­
vedi atât prin dovezi în scris cât şi prin
dreptul de succesiune fiind atributul cel
m artori şi în asem enea cazuri, naşterile
m ai însem nat al filiaţiunei.
se v o r putea dovedi atât prin registre ş i
P rin u rm are, proba cu m artori nu de­
vin e adm isibilă decât dacă instanţele jude­ înscrisu ri de ale tatălui şi ale m am ei în­
cătoreşti constată şi a ra tă m otivele pentru cetaţi din via ţă cât şi prin m artori. Că
această dispoziţiune a le g ii fiind aplicaţia
c a ri reclam antu l a fost în neputinţă să-şi
procu re p r o la scrisă a le g a tu rilo r sale regu lei de drept din art. 1198 c. c iv il,
.-id e (Cas. I, 785 din 18 N o v. 1911, după care, proba testim onia ă este ex ­
a e f e a ' f c * - i e r Jud. 1/912). cepţional adm isibilă ch ia r despre un lucru
tarei acelei ţ-*-- m artori pentru d o ved irea de o sumă sau de o v a lo a re m ai m are
g istre a c a s a to rii ,,;t)j ] ă nu num ai în de 150 lei, cât şi în contra sau peste cet ace
existe alte regist . Hionale prevăzute cuprinde actul, când celui ca re in vo a că
sa se poata trcce a -a , -. când nu VQr fî proba testim onială nu i-a fost cu putinţa
dire se cere. (A p e l Buc- .lt re g is lre le de a-şi procu ră o probă scrisă, sau a con­
servă d ova d a scrisă luată.
^ B. Dispoziţiunile art. 33 (l n ^ d a c e > e rc De aci rezultă în ved erat că dispoziţiu-
re la tiv e l a actele stărei c iv i, n ea art. 33 c. c iv il p rivito a re la adm isi­
considerate ca enunţiative, i a r _ lte’ d e a .şi bilitatea probei testim oniale pentru do- »
m itative şi deci 1™' c ived irea v e d ire a naşterilor, se aplică, nu num ai
nrezumtiurule pot fi adm ise şi c<. în cele două ca zu ri anum e prevăzute in
e is tre le ’ e x a m in a 'e de instanţa JU'-P’ • acel articol, d ar şi atunci când registrele
rească, a vâ n d aparen ţa sa fie regi- ( Je sunt tinute în mod neregulat, precum şi
nute, totuşi s’a r fi omis, din eroare, , ^ atunci când există registre în aparen ţa
trece în ele actul, ca re stabileşte s,. com plecte şi bine ţinute, d ar în care. s^a
c iv il al unei persoane. D acă legiu itorii, -îis a se trece naşterile de oarece şi in
nu a prescris în această p rivin ţa o regu la priiSte două cazuri, n eregu laritatea în
form ală, este că el a p r e f e r a t sa s e r a p o r ­ s a u ” ea reg istrelo r şi om isiunea nu sunt
teze la prudenta T rib u n alelor, lasandu-le m a r t tabile celo r ce in vo a că m artori pentru
facultatea a adm ite sau. a resp in ge pro­ scrise irea naşterei lo r şi deci nu li se
bele cerute, dupa îm p reju rările de tapt şi fi e x i s ap lica consecinţele n eregu larităţei
după g ra v ita te a şi seriozitatea prezumţiu- P r in utisiunei. (Cas. I, 11 M artie 1913, B.
n iio r deferite su veranei lo r a p recieri. (.Cas. c o n s t a tiCurier Jud. 46/913, Jur. Rom. 19/913).

I 262/97, B. p. 8 n8). ved e tm principiu, după art. 176 c. civil,


’ 7. Sub leg iu irile vechi, înainte de pune­ rin ta H a se dovedeşte cu actele de cele-
rea în a p lica re a actualului cod civ iL ne- gistre ei trecute în registrele de stare
fiind în fiin tafe registre de stare c iv ila in atunc- a fa ră de cazurile excepţionale când
regu lă, ca sub actualul cod, naşterile că­ d erilerele nu au existat, când s’au pierdut,
sătoriile şi decesele se puteau dovedi, în g i s t r e â n d au fost ţinute în mod neregulat,
lipsa de alte ilovezi scrise., şi prin m artori, p. 63i’ri cazu ri se poate dovedi şi prin
/{fas. I, 203/v)01, B. p. 781). . tutori, con form art. 33 c. civil,
8 . In exisien ţa şi perderea totala şi p ar­ s u i i r i n urm are, nu săvârseşte n ici un ex-
ţială a reg istrelo r stării c iv ile sunt sin­ vo r de putere, tribunalul, când adm ite
g u rele două cazuri, în ca re d ova d a naş- atuiia cu m artori pentru d oved irea unei
ferei se poate face altfel de cat prin acte dul H orii când constată n eregu laritatea
de stare civilă . (Trib. Ilfo v II, C. Jud. rudistrelor din certificatu l comunei. (Cas.
47/901). ) M artie 1913, B. p. 661).

102 —
Codul civil AC TE LE S T Ă R II CIVILE Art. 33

37. A rt. 33 c. civ. nefiind decât aplica- Ilfo v s. I, 18 Feb. 1910. Dreptul 32/910;
ţiunea regu lei de drept din art. 1198 c. Cas. I, 146 din 19 Feb. 1913. Jur. Rom.
civ., după ca re proba cu m artori este e x ­ 17/91:1).
cepţional adm isa, când părţei nu i-a fost 42. T ribu n alu l com ite ex ces de putere
cu putinţă să-şi procure sau să con serve şi v io le a ză art 33 c. c iv il când nu e x a ­
proba scrisă a dreptului său, de aci ur­ m in ează un act prezentat şi in voca t de
m ează că dispoziţiunea sa nu este lim ita­ partea ce voeşte a stabili cu m artori fi­
tivă ci e n u n cia tivă ; că, deci, se ap lică şi liaţia sa, act în ca re se arată că acea
atunci când au existat registre de căsă­ parte este născută în com una de unde a
torie, d a r s’a omis a se trece în ele căsă­ adus certificatu l şi că actul său de naş­
toria, o asem enea om isiune neputând fi tere nu se găseşte trecut în registrele ace­
im putabilă celui ce învocâ proba cu m ar­ lei comune. In a d e v ă r din a cel act putea
tori. (Cas. I, 655 din 12 N ov. 1913, B. p. să rezulte pentru ju d ecă torii de fond, dacă
1987, Curier Jud. 6/914, Jur. Rom. 1914, l-ar fi avu t în vedere şi l-a r fi exam inat,
p. 22). o prezum pţie că partea s’a născut în ade­
38. Dacă proba cu m artori nu se poate v ă r în acea com ună astfel că în acest
justifică decât cu condiţiune ca partea să caz n etrecerea naşterei sale în registrele
facă în prealabil dovad a că a fost în ab­ acelei com une constitue o dovadă de ne­
solută im posibilitate de a-şi procură proba reg u lă a a celor registre, ca re fâ ceâ ad­
scrisă a căsătoriei, adică d ovad a perderei m isibila probă cu m artori conf. art. 33 c.
şi inexistenţei re g is tre lo r sau a om isiunei civ. (Cas. I, 67 din 23 Ian. lv)13. Jur. Rom .
căsătoriei din ele, însă constatarea fa p ­ 12/913, C u rier Jud. 2i/913 şi 35/913).
telor din ca re instanţa de fond deduce o 43. D acă partea nu a obiectat n im ic la
asem enea d ova d ă prealabilă, constitue o instanţa de fond în p rivin ţa ncrespectărei
chestiune de fapt şi de apreciere, c a re dispoziţiilor art. 33 c. c iv .’ re la tiv la do­
scapâ de controlul Curtei de casaţie. (Cas. va d a filiaţiu n ei prin m artori, adm isă pen­
I, 12 N ov. 1913, B. p. 1987). > tru a stabili calitatea de m oştenitor, o
39. U n act de stare c iv ilă petrecut în a­ asem enea obiecţiune nu poate fi in vocată
inte de punerea în a p lica re a codului ci­ pentru prim a oară Ja Curtea de Casaţie,
vil actual se poate d oved i cu m artori. întrucât d ovad a cu m artori pentru stabi­
(Cas. 1,40 din 27 Ian. 1910. Jurisprudenţa lire a calităţii de m oştenitor nu este de
6/1910). ordine publică. (Cas. I, No. 316, din 30 Maiu
40. A cţiu n ea în petiţiune de ereditate 1914. „Jurispr. R om .“ 1914, p. 421, C urier
neavând alt scop de cât re a liza re a unor Jud. 68/914).
drepturi băneşti, în atare caz proba cali- 44. Pentru ca să se poată d oved i cu
tăţei în virtutea c ă reia se reclam ă se poate m artori decesul unei persoane, in cazu­
face atât prin actele stărei civile, re g is ­ rile excep ţion ale prevăzute de art. 33 c.
trele şi h â rtii ale fam ilii, precum şi prin civ., partea trebue să dovedească în prea­
presumpţiuni şi m artori, fă ră a m ai fi la b il prin acte scrise, prin m artori sau
nevoe a recu rg e la rig o r ile le g ii ce se prin sim ple prezum pţiuni, că decesul ace­
cere atunci când este v o rb a a se stahili fi­ lei persoane a avu t loc în com una ce
liaţiunea cuiva. In a d evăr, când este vo rb a pretinde şi apoi să stabilească prin ace­
de d oved irea filiaţiu nei legitim e sau natu­ laş fel de probe că se găseşte în tr’unul
rale, legiu itoru l a edictat anum e condiţiuni, din acele cazu ri excepţionale, şi anum e
fără de ca re proba testim onială nu este ad­ că în acea com ună n’au existat registre
misă, şi aceasta în scop de a g a ra n tă liniş­ de stare civilă , că s’au pierdut sau cel
tea fam iliei şi ordinea publică contra unor puţin că au fost ţinute neregulat. (Cas. I,
acţiuni hazardate, ca ri bazate num ai pe No. 516 din 5 N oem bre 1914 „Jur. R om .“ ,
depoziţiuni de m a rto ri să a ib ă du rezul­ 1914, p. 613).
tat introducerea în fam ilie a unor per­ 45. I) Deşi actele stării c iv ile constituesc
soane străine de dânsa, m otiv însă care singurul m ijloc pentru d o ved irea naşte­
nu m ai poate fi în acţiunile c a ri n’au de rilor, că să toriilor şi în cetă rilor din viaţă,
scop decât interese băneşti, cum este a c ­ cu toate acestea în anum ite cazuri, ele
ţiunea în petiţiune de hereditate în care sunt înlocuite prin alte probe. A stfel, art.
proba testim onială este adm isibilă pentru 3 5 c. civ., perm ite în 2 cazu ri şi an u m e:
dovedirea calităţei în virtu tea c ă reia se când nu v o r fi existat re g istre de stare
reclam ă, fă ră a m ai fi n evoe de veri-un c iv ilă sau se v o r fi perdut, ca lipsa sau
început de probă scrisă. (C. G alaţi s. I, perderea lor, să se poată d oved i atât prin
41/912. C urier Jud. 62/912). d o vezi înscrise, cât şi prin m artori şi, în
41. Num ai atunci când trebue să se sta­ asem enea cazuri, căsătoriile, n aşterile şi
bilească un g ra d m ai depărtat de rude­ în cetările din v ia ţă se v o r putea dovedi,
nie şi deci o serie de naşteri, căsătorii şi atât prin reg is tre şi înscrisu ri de ale ta­
decese petrecute la diferite epoci şi în di­ tălui şi ale m um ii încetaţi din viaţă, cât
ferite localităţi, se adm ite, prin d ero ga re şi prin m artori sau prezumpţiuni.
de la regu la gen erală, că proba rudeniei II) R egu la g e n e ra lă în m aterie de do­
se poate face cu orice acte de corespon­ ved ire a stării c iv ile după ca re fap tele
denţă, titluri de fam ilie, m artori şi ch iar stării c iv ile urm ează a fi stabilite prin
simple prezum pţiuni (Cas I, 89 din 29 Ian acte scrise, prezentând, deasem enea, o
913, Jur. Rom . 12/913; In acelaş sens : Trib. excepţiune prin articolu l 33 codul civil,

— 105 —
AC TELE S T Ă R II CIVILE Codul civil
Art. 33

rio a re ap licărei codului c ivil, instanţa de


care înlocueşte proba scrisă prin proba
fond poate să constate aceste fapte prin
cu m artori, această excepţiune trebue a
fi socotită că constitue o aplicaţiune a extra cte după actele de stare c iv ilă , ţi­
nute de preoţi şi acte de notorietate, de
principiu lu i g en era l în m aterie de probe,
o a rece sub vech ea le g iu ire n aşterile şi
de oa rece ea este creată tot pentru a se
ven i în ajutorul părţilor, care, găsindu-se căsătoriile se puteâ dovedi prin m artori
si prezumpţiuni. (Cas. I, N o. 589, 1914;
în cazu riie arătate de art. 33 c. civ., s a r
a flă în im posibilitate de a-şi procu ră sau Jurispr. Rom .“ 1915, p. 137).
produce proba scrisă a faptului stării ci­ 48. P ro b a prin acte de stare c iv ila şi
prin posesiunea de stat este cerută numai
v ile ce voesc a stabili.
De aceea, art. 33 c. civ., nu trebue soco­ pentru stab ilirea filiaţiu n ei co p iilo r le g i­
tim i în tr’o acţiune în conlestaţiune de stat,
tit, prin faptul că d e ro a g ă dela regu la
stabilită în m aterie de d oved ire a stării ia r n ici de cum pentru stab ilirea grad u ­
civile, ca o dispoziţiune excep ţion ala şi, lui de rudenie într’un interes pur pecu­
deci, a fi luat în înţelesul său restrictiv, n ia r cum a r fi în m aterie de m oştenire,
ci, urm ează a întinde în lesn irile ce el pre­ caz în care proba pentru stab ilirea ru­
vede pentru d oved irea fap telor stării ci­ deniei se poate fa ce în conform itate cu
dispoziţiunile art. 33 c. civ., şi prin m a r­
v ile si la alte cazuri, neprevăzu te de acest
articol, orid ecâteori ad m iterea probei cu tori, (A p e l Buc. I, N o. 40, 1915; „D reptul“
m artori este cerută de n evo ia de. se ven i 1915, p. 228).
în ajutorul părţilor, care aflându-se in
49. Data c e re re i de în scriere, a unei
im posibilitate de a-şi fi procurat actul h otărîri de adopţiune, poate fi dovedită
prin toate m ijloacele de probă adm ise de
scris, n ’a r putea în altfel să fa c a dovada
lege, deci şi prin m artori, independent de
faptului stărei c iv ile ce voesc a stabili.
III) Cazurile prevăzu te de art. 33 c. civ.. existenta unui început de dovad ă scrisa,
de oarece partea interesată se găseşte în
n efiind deci, decât nişte exem ple suscep­
im posibilitate de a a v e ă o d ovad ă scrisă,
tibile de a fi întinse pe cale de a n a lo gie
si la alte cazuri, din c a re să rezulte im ­ şi în acest caz articolul 1198, ca şi art.
p osibilitatea pentru părţi, de a: şi fi pro: 33 c. civ., au toriză proba cu m artori.
curat proba scrisă pentru d o ved irea starn In acest caz, dacă se dovedeşte că c e ­
re re a de în scrierea h otă rîrii de adopţiune
c ivile, de a ci rezultă că pentru d oved irea
decesului unei persoane, prin m ijloacele a fost făcută în term en, aceasta v a a v e a
de efect de a suplini în scrierea h otărîrii
arătate de art. 33 c. civ., se cuvine a se
m ai ad ău gă urm ătoarele cazu ri: ce s’a om is a se face de prim ar, confurm
a) Când, deşi au existat registre de stare art. 33 c. civ., c a re este ap licabil şi in
civilă , însă ţin erea lo r a fost n eregu lata m aterie de adopţiune.
P r in urm are, om isiunea instanţei de tona
sau întreruptă oricât de scurt tim p;
b) Când, registrele de stare c iv ila au de a se pronunţă asupra probei cu m ar­
fost distruse, fie în total, fie în parte, fund tori, in vo ca tă de recurentă, este esenţială
si m otivul de casare este întem eiat. (Cas.
destul ca să lipsească num ai o • filă din
I, N o. 296, 1919; „Jurispr. R om .“ 1920, p.
ele sau să nu se poată ceti.
c) t:â n d deşi, în aparenţă, au existat 70, Curier. Jud. 34-35/920).
re g istre de stare c iv ilă regu la t ţinute, dar 50. P rin art. 27 din le g e a prom u lgata
cu D ecretul 3244/916 s’a dat în com petenţă
s’a om is de a se trcce în ele un act izo­
lat, fie că ofiţeru l de stare c iv ilă , căruia, ju d ecă toriilor de ocoale constatarea de­
i s’a d eclarat decesul, a om is de a întocm i cesului m ilita rilo r foşti d om icilia ţi în co:
actul, fie că în cetarea din v ia ţă nu s’a m unele rurale, dispăruţi sau m orţi numai
constatat prin act de ofiţerul stărei civile, în îm p reju rări de răsboiu.
pentrucă în d atoraţii după lege, de a de­ De a ic i u rm ează ca atunci când se con­
c la ră decesul, au omis de a fa c e aceasta. stată Că o persoană a m urit de m ic co­
(T rib . Olt, 1913, C u rier Jud. 1914, p. 562). pil, deşi fig u re a ză în controalele arm atei
46. A ctu l de naştere al cu iva nu poate ca nesupus la in corp ora re şi deci nu a
să dovedească decât faptul m aterial al dispărut din îm p reju ră ri de răsboiu,în atare
n aşterii, ia r nu şi căsătoria leg itim ă a caz este v o rb a de constatarea unui deces
p ă rin ţilor săi, aceasta putându-se dovedi, în cazu rile prevăzu te de art. 33 c. civ. şi
con form art. 176 c. civ., num ai p rm tr un deci num ai Tribu nalu l de judeţ este che­
act de celeb ra rea ei înscris în registru l m at a statua după cererea celo r în d re p t
stă rei c iv ile sau în ca zu rile excepţion ale (Cas. I, 19 din 25 Ian. 1921. Jurispr. Rom .
p revăzu te de art. 33 c. civ,, prin m artori. 16-17/921). . .
P r in u rm are, Trib u n alu l com ite exces 51. Dacă s’a adm is în doctrina _şi ju n s-
de putere si vio le a ză art. 176 c. civ., când prudenţa ca atunci când trebue să se sta­
consta'tă căsătoria dintre părinţi, num ai b ilea scă un g ra d m ai îndepărtat de ru­
pe baza actului de naştere al copilului denie şi deci o serie de naşteri, că să torii
lo r si pe b aza actului de deces a l părin ­ si decese petrecute la d iferite epoci şi în
cliferite localităţi, prin d ero g a re de la r e ­
telui'. (Cas. I, N o. 491,1914; „Jurispr. R om .“
gu la g en era lă , proba rudeniei să se fa c a
1915, p. 7). _ cu orice acte de corespondenţă, titluri de
41. In m aterie de adopţiune, daca naş­
terea adoptatului şi aceea a adoptatori­ fam ilie, m artu ri şi ch ia r simple prezum ţii,
lo r cum şi căsătoria acestora sunt ante­ această procedare nu se poate ap lică la

— 106 —
Godul civil AC TELE S T À K II CIVILE Art. 34

dovedirea deschiderei succesiunei, unde D oroh oi 258 din 30 Sept. 1921. Jur. Gen.
înainte de a se adm ite d ovad a cu m artori 1923, No. 908).
sau prezumţiuni pentru constatarea dece­ 52. C onstatarea decesului m ilita rilor dis­
sului lu i decujus, trebue în prealabil să păruţi sau m orţi în răsboiu se face de
ss dovedească că este im posibilitate de a tribunalele de judeţ ia r nu de judecăto­
se procura actul de deces din cauza unuia riile de ocoale. (Judec. Ocol. I, Balş-Ro-.
din cazu rile prevăzu te de art. 33 c. civ. m anati, 15 din 15 M ai 1922, C urier Jud.
In specie părţile pentru a face dovada 28/922).
decesului lui A lex a n d ru I. M anoliu-Tetz- 53. Com petinţa ce s’a atribuit de le g ile
canu se servesc de un „certifica t m edi­ excep ţion ale din 1916 şi 1920 judecătorului
c a l“ lib era t de m edicul Căpitan V. Popo- de ocol de â constată decesul celo r m orţi
vici, fost şef al spitalului de evacu are din în răsboiu, nu se poate întinde decât la
Curtea de A rg e ş , în ca re se arată că: cazu rile de regu la re de pensie şi numai
Locotenentul de re z e rv ă A l. M anoliu- în ved erea acestei îm p reju ră ri; când însă
Tetzcanu din R eg. 85 Inf. a decedat la 31 se cere constatarea m orţii faţă de ofiţerul
Octom brie 1916; că d-sa a redactat actul stărei c ivile, con form art. 33 c. civ. con­
de deces, care a fost lăsat în a rch iva statare care urm ează a ţine loc de act de
Spitalului „Crucea R oşie“ din Curtea de deces, pentru orice altă îm preju rare de
A rgeş, a rc tiiv ă ca re la ocuparea locali- cât cea de m ai sus, cererea a re a se în­
tăţei de inam ic, a răm as acolo. Acest cer­ dreptă la tribunalul de judeţ care sin gu r
tificat, potrivit art. 33 şi 64 şi urm. c. civ., e com petent a se pronunţă asupra eii (Cas.
nu poate face d ovad a decesului lui decu­ I, 1208 din 15 N ov. 1922. Jur. Rom . 5/923).
jus şi deci n ici a deschiderei succesiunii, 54. A se v e d e a : Art. 41 cu nota 2; Art.
deoarece persoana care l’a lib erat nu a- 176 cu notele 3 ,4 ,5 ; Art. 292. In dex. „A c t
vea calitatea să lib ereze acte m edicale scris“ , „M a rtu ri“ , „Prezu m pţiu n i“ şi „R u ­
c a ri.s ă ţină loc de acte de deces. (Trib. d en ie“ cu notele respective.

Art. 34. — Orice act al stărei civile privitor la Români sau


la străini, făcut fiind el în ţară străină, va fi vrednic de cră-
dintă, dacă el se va fi făcut după formele păzite în acea ţare.
(Civ. 2, 32, 45, 73, 152, 885. L. din 13 Febr. 1894 p. reorga­
nizarea Ministerului afacerilor străine, Art. 23, 24 ; Regul. şi
tariful consular din 12 Iunie 1880. Art. 25; Civ. Fr. 47).
Text. j r . A rt. 47. - T o u t acte de l ’état c iv il des Français et des étrangers
fa it en pays étranger, fera fo i, s’i l a été rédigé dans les form es usitées dans le
dit pays.
Doctrină străină.

A ü b r y e t R a ü , I, § 66, n. 3 şi 7 ; I, 5-a ed. p . 334;


B a u d r y è t f o u r c a d e , Des personnes, I, 8 73 ;
D a l l o z , Hep. Acte de l’état civil 344 urm.; Suppl. acte de l’état, civil 85 urm.;
D e m o lo m b e , I, p. 312 ;
Hue, I, 327;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 159, 160;
P l a n i o l , I. ed. 3-a, No. 550, 8 67 ; III, ed. 2-a, N o. 190.

Doctrină românească.
>
A l e x a n d r e s c o . I, ed. 2-a, p. 187 urm., Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 7, 41 ;
N a cu , I, p. 194, 195.

Jurisprudenţa. 2. P rin realitatea statului se înţelege


că le g ile situaţiunei bunurilor, ad ică atât
t. C ăsătoria celebrată în R om ân ia de ale m obilelor cât şi ale im obilelor, regu ­
doi streini în ain tea m inisterului cultului lea ză condiţiunea lo r ju ridică, adică de­
lor respectiv, fă ră în d eplin irea solem nităţei term ină distincţiunea bunurilor, servitu-
civile, nu este va lid ă la noi, şi nu poate ţile sau ipotecile, de care sunt suscepti­
produce efectele sale, ch ia r dacă, după bile şi executarea, al c ă ro r obiect pot fi,
dreptul naţional al părţilor, căsătoria ar ia r nu că actul, regu lat făcut în tr’o ţară
fi un contract re lig io s In asem enea caz, streină, nu produce efect, dacă nu este
în lipsa actului de c eleb ra rea căsătoriei, făcut con form le g e i ţă rii situaţiunei .- rea ­
em anat dela ofiţeru l competent, căsătoria litate însem nează încă, că trebue înde­
nu poate fi dovedită prin posesiunea de plinite o a reca ri form e, considerate de o r­
stat. (T rib . Bacău. Dr. 55/95). dine publică de leg ea situaţiunei, de şi

107 —
AC TE LE S T Ă R II CIVILE Codul civil
Art. 35-86

le g e a tă rii unde s’a făcut actul, nu le-ar 3. P o triv it dispoziţiunilor art. 34 şi 152
adm ite, cum este transcripţiunea, pentru codul c iv il, actele de căsătorie făcute in
transm iterea proprietăţei faţă de terţiile ţară străină sunt v a la b ile în ţ a r a noastra
persoane. De asem enea nu este raţional, dacă sunt făcute cu păstrarea fo rm elo r
nici le g a l de a se face distincţiune pentru prevăzute în acea ţară şi dacă nu calca
actele solemne, fiin dcă în d eplin irea fo r ­ prohibiţiunile exp rese ale codului nostru,
m elor situaţiunei a r putea fi im posibilă, în baza principiului „locus rcgit actum “ .
în ţară, şi pentrucă pentru unele acte (T rib . M uscel 1913, „D reptul“ 1914, p. 93). |
solem ne cum este căsătoria, reese din 4. A se ved ea: A rt. 2. — In d ex „Casa- |
art. 34 codul civil, că este v a la b ilă , dacă to rie“ şi notele respective; A rt. 152 cu j
a fost făcută după form ele ţă rii unde s’a notele respective. |
celebrat. (T rib . Dolj... I, Dr, 25/901).

Art. 85. — In toate cazurile, când urmează a se face men­


ţiune despre un act privitor la starea civilă, pe marginea unui
alt act déjà înscris în registre, acea menţiune se va face, după
cererea părţei interesate, de către oficerul stărei civile pe re­
gistrele zilnice, sau pe acelea care vor fi fost depuse la ar­
hivele comunei, şi de către grefierul Tribunalului de întâia
instanţă pe registrele depuse la grefă. Spre acest sfârşit ofi­
ţerul stărei civile va vesti, în termen de 3 zile, despre men­
ţiunea de el făcută, pe procurorul tribunalului respectiv, care
va priveghiâ ca menţiunea să se facă într’un mod uniform
la ambele registre. (Civ. 36, 39, 48, 53, 85, 86, 180 ; Reg. act.
st. civ. 9; Civ. Fr. 49).
Text fr . A rt. 49. — Dans tous les cas où la mention d’un acte re la tif à
l ’était c iv il devra a vo ir lieu en m arge d’un autre acte deja inscrit, elle sera
fa ite à la requête des parties intéressées, par l ’o fficier de l ’état c ivil, sur les
registres courants ou sur ceux qui auront été déposés aux archives de la com­
mune, et p a r le greffier du tribu n al de prem ière instance, sur les registres dé­
posés au greffe ; à l ’effet de quoi l ’officier de 1 état c iv il en donnera avis, dans
les trois jours, au procureur du R o i près ledit tribunal, qui veillera à ce que
la mention soit fa ite d’une manière uniform e sur les deux registres.

Doctrină străină.

C o l i n e t c a p i t a n t , ed. 2 -a, I, p. 231, 396;


D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il 59 urm. ;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 149.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 409, 410; (II, ed. 2-a, p. 119);


N acu , I, p. 193, 194.

Art. 36. — Oricare abatere din articolele precedente din


partea funcţionarilor în ele arătate, va fi urmărită înaintea
tribunalului de întâia instanţă şi pedepsită cu o amendă, care
nu va puteâ trece peste 100 de lei. (Civ: 39, 40, 174, 181, 182;
Leg. jud. oc. 51; Reg. act. st. civ. 58; Civ. Fr. 50).
Text. f r . A rt. 50. — Tou te contravention aux articles précédents de la part
des fonctionnaires y dénommés, sera poursuivie devant le tribu n al de prem ière
instance, et punie d’une amende qui ne pourra excéder cent francs.

— 108 —
Codul civil AC TE LE S T Ă R II CIVILE Art. 37

Doctrină străină.
A u b ry e t R a u , I, § 62, n. 1 ; I, 5-a ed. p. 312, 313 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des -personnes, I, 866, 867 ;
C o li n et c a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 232;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 95 u rm .; Suppl. A c te de l ’état c iv il 30:
D e m o lo m b e , I. 288, 289 ;
Hue, Ï, 331:
M a r c a d é , art. 50 ;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p ' 149, 150.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 410, 411; (X I, p. 529);


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182, 183;
N a c u , I, p. 204;
T A t a r u G. V., Prezidentul Tribunalului în legislaţia română, p. 42, 43.

Jurisprudenţă. act a l stărei c iv ile (m oartea unui locuitor),


constitue delictul prevăzu t de art. l o l din
1. T re c e re a unui copil, conceput în a- codul penal, de com petinţa Tribu nalu lu i
fară de căsătorie, sub num ele de fam ilie de a fi judecat. (Cas. II, 1119 din 4 M ăi
al mam ei, nu constitue o abatere In actele 1912, B. p. 965, Curier Jud. 47/1912).
stării c iv ile (T rib . Fălciu. Drept. No. 30/98 >. 4. A m en da prevăzu tă de art 36 c. civ.,
2. Deşi este a d evă ra t că am enda pre­ pentru ofiţeru l stării c iv ile c a re nu s’a
văzu tă de art 36 din codul c iv il este de con form at’ art. 29 şi 30 c. c iv il la red ac­
natură civilă , însă prin art. 51 din leg ea tarea a ctelor stării c iv ile este o am endă
Judecătoriilor de ocoale, pusă în ap licare c iv ilă c a re nu a re în n im ic ca ra cteru l
la 1 M ai 1908, asem enea contravenţiuni unei am en zi penale, de unde u rm ează că
sunt date în com petinţa penală a Jude­ acţiunea ex ercita tă în baza art. 36 c. civ.
c ă to riilo r de ocoale, aşa că, conform art. se p rescrie prin treizeci ani.
o din legea org a n ică a acestei înalte A ceastă prescripţie dacă nu a fost pro­
Curţi, recursurile în asem enea m aterie pusă la instanţa de fond, nu m ai poate
intră în com petinta sectiunei II a le judecă. fi in vo ca tă de a dreptul în Casaţie. (Cas.
(Cas. Secţ. Unite,’ 5 M ai 1911, B. p. 784). II, 385 din 22 Feb. 913. Curier Jud. 32/913).
3. D atoriile impuse o fiţerilo r de stare 5. D atoriile impuse ofiţerilor de stare
c iv ilă p rivito a re la ţin erea a ctelor statu­ c iv ilă p rivito a re la ţin erea actelor statului
lui c iv il au sancţiunea lo r în pedepsele c iv il au san cţiu n ea’ lo r în pedepsele edic­
edictate, unele de codul civil, ia r altele tate unele în codul c iv il, ia r a liele în co ­
de codul p e n a l; cele dintâi consistă în dul p e n a l; cele dintâi consistă în exacta
exacta ob serva re a d iferitelo r form alităţi ob serva re a d iferitelor form alităţi pre­
prescrise de le g e cu p riv ire la m odul în- scrise de le g e cu p riv ire la modul în scrierii
scrierei actelor de stare c iv ilă şi a m en­ actelor de stare c iv ilă şi a m enţiu nilor
ţiu n ilor ce ele trebue să cuprindă, şi, în ce ele trebuesc să cuprindă, şi în caz de
caz de abatere, art. 36 din codul c iv il pe­ abatere art. 36 cod. c iv pedepseşte aceste
depseşte aceste n eglijen ţe cu am endă, ia r n eglijen ţe cu am endă, ia r a doua îndato­
a două în d atorire a In scrierei actelor stă­ rire a în scrierii a ctelor stării c iv ile se
rei c iv ile se pedepseşte, în caz de om i­ pedepseşte, în caz de om itere, cu pedeapsa
tere, cu pedeapsa corecţională, prevăzută corecţion ală prevăzu tă în art. 161 cod.
de art. 161 din codul penal. P rin urm are, pen. (Cas. II, dec. pen. 543 din 2 M artie
faptul prim arului şi al notarului de a fi 1923. Jur. Gen. 1923, No. 255; ‘ Jur. Rom.
omis să treacă în registrele respective un 10/923).

Art. 37. — Vericare depozitar al registrelor'menţionate va


fi supus acţiunei civile a părţei vătămate pentru alteraţiunile
ce s’ar săvârşi în ele, rămânând însă acestuia dé va gâsi de
cuviinţă, dreptul de a se întoarce cu urmărire asupra adevă­
raţilor’ făptuitori a sus ziselor alteraţiuni. (Civ: 38, 182, Pr
1599; Civ. Fr. 51).

Text. f r . A rt. 51. — T o u t dépositaire des registres ser


sable des altérations qui y surviendront, sauf son recour
les auteurs desdites altérations.

— 109 —
Art. 38-39 AC TELE S T Ă R II CIVILE Codul civil

Doctrină străină.
D a l l o z , Rép. A c t e d e l’état c i v i l 95 urm.; Suppl. Acte d e l’état c i v i l 3Ü ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 149, 150.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 412, 413; (V, p. 398, n. 2, 429 n. 1, 432):
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183 ; s
N a c u , I, p. 204.

Art. 38. — Orice alteraţiune, orice falsificare în actele stă­


rei civile, orice înscriere a acestor acte, făcută pe vre-o foae
liberă, şi nu în registrele destinate pentru ţinerea lor, va da
drept părţilor interesate a-şi cere despăgubiri, şi aceasta fără
prejuditiul pedepselor prescrise de codul penal. (Civ. 27, 182,
998, 999.— Pr.p. 61, 162, 179; C. p. 123—126,161; Civ. Fr. 52).
Text. f r . A rt. 52. — T o u te altération , tout fau x dans les actes de l ’état
civil, toute inscription de ces actes fa ite sur une feu ille volante et autrement
que sur les registres à ce destinés donneront lieu aux dommages-intérêts des
parties, sans préju dice des peines portées au Code pénal.

Doctrină străină.
A u b r y e t Raü, I, 5 -a ed. p. 314 ;
B a u d r y e t F o u b c a d e , Des personnes, I, 870;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 388 ;
D a l l o z , Rép. Acte de l’état civil 53 urm.;
D e m o g u e , I, Sources des obligations IV , p. 54;
D e m o lo m b e , 1 ,2 8 6 ;
Hue, I, 331 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 149, 150.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 413; (V, p. 398, n. 2, 429, n. 1,432);
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183;
N a c u , I, p. 203, 204.

Art. 89. — Procurorul tribunalului de întâia insţanţă va fi


dator a* verifică starea registrelor, când ele se vor depune la
grefă; el va încheia proces-verbalsumariu despre a sa veri­
ficare, va arătă abaterile sau vinele comise de ofiţerul stărei
civile, şi va cere osândirea sa la amendele prevăzute de lege.
(Civ. 34, 36, 54, 62, § ultim, 81,84, 139,164; Pr. p. 21, 31 urm.,
45, 178; C.'p. 123— 126. 161, 162; leg. jud. oc. 56; Reg. act. st.
civ. 59, 60; Civ. Fr. 53).
Text. f r . A r t. 53. — L e procureur du R o i au tribu n al de prem ière instance
sera tenu de vérifier l ’état des registres lors du dépôt qui en sera fa it au greffe ;
il dressera un procès-verbal sommaire de la vérification, dénoncera les contran-
ventions ou délits commis p a r les officiers de l ’état c iv il, et requerra contre
eux la condamnation aux amendes.

Doctrină străină.
’ et ed. 2-a, I, p. 390;
Ca p it a n t ,
Rép. Acte de l’état civil 84 urm. ; Suppl. Acte de l’état civil 25 urm. ;
. I. 287 ;
a, I, p. 149, 150, 151 ;
No. 473.

— 110 —
Codul civil ACTELE DE NAŞTERE Art. 40-41

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 414; D roit ancien et moderne de la Roumanie, p. 7, 302;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183;
N acu , I, p- 204.

Art. 40.— Părţile interesate au dreptul de apelaţiune în


contra hotărîrilor date de tribunalul de întâia instanţă asu­
pra actelor stărei civile. (Civ. 85, 1201 ; Pr. civ. 316 urm. ;
Civ. Fr. 54).
Text. f r . A r t. 54. — Dans tous les cas où un trib u n a l de prem ière instance
connaîtra des actes re la tifs à l ’état c ivil, les parties intéressées pourront se
p o u rvo ir contre le jugem ent.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 62, n. 3;
D e m o lo m b e , I, 289;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 149, 150, 151.

Doctrină Românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2*a, p. 410 urm. ;
N a c u , I, p. 201, 202.

C A P IT O L U L II

Despre actele de naştere.

Art. 41. — Declaraţiunea despre naşterea unui copil se va


face la ofiţerul stărei civile al locului, în termen de trei zile
după uşurarea femeii. Copilul i se va înfăţişa.
La caz de împiedicare de a se transporta copilul înaintea
ofiţerului stărei civile, acesta va fi dator a merge însuşi fără
vre-o plată, la locuinţă spre a constata naşterea1), (Civ. 4?
45, 77, 84, 292; C. p. 276; Reg. act. st. civ. 74, 80, 92 urir
Civ. Fr. 55).
Text. f r . A r t. 55. — L es déclarations de naissance seront faites, dans
trois jours de l'accouchement, à l ’o fficier de l ’état c iv il du lieu : l ’enfant lui
présenté.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 60, n. 11 şi 12 ; § 60, p. 202; I, 5-a éd., p. 305. 307, 308 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 884, 885, 903 ;
C h a u v e a u e t H é l i e , Th éorie du Code pénal, IV ; 1549, 1712,1713;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 399 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 214 urm., 236 urm. ; Suppl. A c te de l’état civ
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 107 b is ; 107 bis, I ;
D e m o lo m b e , I, 290, 292, 295 ;
Hue, I, 333, 334, 337, 355;
L a u r e n t , II, 55 ;
M o u r l o n , ed.“::7-a, I, p. 160 urm .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 488, 492.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 415 urm. ; (V II, p. 309) ; D ro it ancien et moder*-
manie : p. 5 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 181, 182;
N acu , I, p. 189, 205.

1) In textul art. francez 55, corespunzător, lipseşte acest al 2-lea aii'

— 111 —
AC TE LE DE NA ŞTE R E Codul civil
Art. 42

TnrisTirndPTită înscris-o în registru înlăuntrul acestui


“ ®" termin, legea permite ca o asemenea omi-
f. După art. 41, declaraţiunea despre siune să poată fi reparată pe cale jude-
naşterea unui copil se va face în termen câtorească, însă nu se ocupa de cazul
de 3 zile după uşurarea femeii, fără însă când în contra acestei dispoziţii, ofiţerul
a sp-cif'ică d a că ’ acale 3 zile trebue sau stării civile ar fi primit o declaraţiune şi
nu socoMe libere; întru cât î.tsă acest înscris în registru, în mod neregulat, un
articol nu deroagă expres la principiile act de naştere, peste trei zile dela acest
dreptului comun în ceeace priveşte ter- eveniment.
meuele, urmează să se aplice principiul Nici un text de lege nu prevede^ nuliţa-
general nrevazut de art. 729 pr. civ., după tea actelor neregulat întocmite şi înscrise
care termenele se înţeleg pe zile libere, în registrul de stare civilă referitoare la
nesocjti i'lu-se nici ziua de că id s’a în- naşteri, şi în lipj a unui asemenea text, nu
cep it, nici ziua când se împlineşte ter- se poate pronunţă nulitatea actului, atara
mennl. Cas. II, 521/Oct. 19 92, p. 923). de cazul neîndeplinirei vre-unei condiţium
2. P.jtri vit art. 41 G. civ. declaraţi unea esenţiala în lipsa căreia, actului nu î se
despre naşterea unui copil se va face în p o a t e recunoaşte caracterul de act de stare

terini î de 3 zile dela acest eveniment. civilă. (Cas. I, 1221 din 30 Iunie 1924. Jur.
In cazul când declaraţiunea nu a avut Gen. 1924 sNo. 1861).
loc sau când ofiţerul stării civile nu ar fi

Art. 42. — Naşterea copilului se va declara de către tatăl


său, în lipsa acestuia, de către medici sau hirurgi, moaşe, sau
de către orice alte persoane care vor fi fost faţă la naştere.
Iar dacă mama nu va fi născut la domiciliul ei, această
declaraţiune se va face şi de persoana aceea la locuinţa că­
reia ea a născut.
Actul de naştere se va redige îndată faţă cu doi martori,
(Civ. 24 urm., 4o, 93, 94; C. p. 276; Reg. act. st. civ. 75, 76,
79, 81, 82, 84; Civ. Fr. 56).
Text. f r . A r t. 56. — L a naissance de l'en fan t sera déclarée par le père,
ou, à défaut du père par les docteurs en médecine ou en chirurgie, sages-fem­
mes, officiers de santé ou autres personnes qui auront assisté à l ’accouchement ;
et lorsque la mère sera accouchée hors de son. dom icile, p a r la personne chez
qui elle sera accouchée.
L 'a c te de naissance sera rédigé de suite, en présence de deux témoins.

Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 60 n. 4 ; I, § 60, p. 202 ; I, 5-a ed. p. 305 ;
B a u d k y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 888, 889;
C o l i n e t C a p i t a s t , ed. 3-a, I, p. 259, 393, 394, 398;
[)a l l o z , Rép. acte de l’état civil 207 urm , 217 urm., 242 ; Suppl. Acte de 1état civil 53 urm. ;
ÏE M A N T E E T C O LM E T DE S A N T E R R E , I, 108 bis, I;
E M O LO M B E , I , 293 ;
UC, I, 337 ;
AURENT, II, 56;
a r c a d e , art. 56;
h i r l o n , ed. 7-a, I, p. 160 urm. ;
a n i o l , I, ed. 3-a, No. 491, 493.
Doctrină românească.
I, ed. 2-a, p. 419 urm.; Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 5.
jE x a n d r e s c o ,
Observaţie sub. C. Apel Iaşi S. I, 14 A prilie 906. Curier Jud. 42/1905; Observaţie sub.
Cas. I, 73 din 2 Mai 1919. Tribuna juridică 26—27/1919;
M a t e i , p. 181, 182;
n t a c u z in o
teu, 1, p. 189, 205, 214.
Jurisprudenţă. persoanelor arătate în act, trebue consi-
‘ derată ca neexistentă, atunci când nu se
' făcută de ofiţerul stărei dovedeşte că părinţii acelei persoane sunt
-iă este fiu legitim al căsătoriţi după formele legei, precum nici

— 112 —
Codul civil AC TE LE DE N AŞTE RE Art. 43-44

anul celeb ră rii c ă lă to rie i, nici localitatea P rin urm are, d eclaraţiu n ea facuta de o
unde s’a r fi celebrat căsătoria (T rib . Putna persoană înaintea ofiţerului stărei^ c iv ile
II C. Jud. 23/907. şi con sem 'iată în actul de naştere că copiii
’z. A ctele «ta re i c iv ile au caracteru l au- ce declară ca născuţi, sunt ai săi, născuţi
tenticităţei, întrucât ele sunt redactate de din tr’însul cu fem ee, este o consim ţire la
ofiţeru l investit cu depline puteri prin lege, o recunoaştere benevolă, care dpclara-
pentru acest fapt, şi atât asem enea acte ţiune nu poate fi com bătută de cât prin
cât şi extractele după ele fa c probă în în scrierea în fals. (Judecăt. Pueşti-Tutova,
justiţie până la în scrierêa în falş. 17/914. C urier Jud. 32/915).

Art. é3. — Actul de naştere va arăta cu desluşire ziua,


ora, locul naşterei, sexul copilului, prenumele_ ce i se va da
la botez, precum şi numele de familie, profesiunea sau me­
seria si domiciliul tatălui, mamei si al martorilor. (Civ. 21, 22,
24, 42’ 44, 45, 307, 308; C. p. 276; Reg. act. st. civ. 78-, Civ.
Fr. 57).
Text. f r . A r t. 57. — L ’acte de naissance énoncera le jo u r, l ’heure et lieu
de la naissance, le sexe de l ’enfant, et les prénoms qui lu i seront donnés les
prénoms, noms, profesion et dom icile des père, et mère, et ceux des témoins.

Doctrină străină.
A u b k ï e t R a d , I, § 60, n. 8 ; I, ed. 5-a, p. 306, 307 ;
B a u d r y e t F o u r c a d b , Des personnes, 1,895;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 257, 259, 391, 400 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il 243 urm. ; Suppl. A c te de l ’état c iv il 65 ;
D e m a n te e t C o l m e t d e s a n t e r r e , I, 109 bis, I I ;
D e m o lo m b e , I, 297 ;
Hue, I, 338 ;
L a u r e n t , II, 55, 57 urm., 61 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 160 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3 a, No. 383, 493;

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 - a , p. 250, 422 urm .; (IV , part. II, p. 46) ; „CAte-va cuvinte asupra
numelui p e r s o a n e l o r Dreptul 42/191)5; Observaţie sub. Cas. I, 73 din 2 Maiu 1919.
T rib u n a Juridică 26, 27/1919;
N a c u , I, 206, 207;
P l a s t a r a G e o r g e , — Nota sub. Cas. I, 73 din 2 M ai 1919. Pand. Rom. 1922 ~1 — 86.

J u ris p ru d e n tă de naştere, acest articol nu face decât să


F s ‘ rezo lve o cestiune de identitate între cel
1. Din comb. art. 43 c. civ. 275 şi 726 c. ce recla m ă filiaţiu n ea şi cel trecut în act,
pen., reiese că actul de naştere face prin cestiune ca re dacă nu se contestă lasă
el însuşi proba filiaţiu n ii naturale în ra- actului de naştere în treagă, puterea de a
port cu m am a şi ch ia r cu tatăl necăsă- dovedi filiaţiu n ea m aternă. (Cas. I, decizia
torit când el se d eclară s in g u r; — iar, No. 73 din 2 M a i 1919; „Jurisprudenţa
dacă prin art. 308 c. civ., se prescrie că Rom .“ , 15-16/919, p. 650. C urier Jud. 14/919 ;
copilu l reclam an t nu este prim it să pro- Pand. Rom. 1922-1-86).
beze că e acelaş cu cel prevăzut în actul

Art. 44.— Vericine va găsi un copil nou născut, va fi


dator a-1 încredinţa ofiţerului stărei civile împreună cu toate
hainele şi obiectele găsite la copil şi a declară toate împre­
jurările timpului şi locului unde-l va fi găsit. •
Ofiţerul stărei civile va întocmi îndată proces-verbal a-
rătător de toate împrejurările, în care se va cuprinde vârsta
copilului după aparenţă, sexul şi numele ce i se va da şi au­
toritatea civilă la care se va fi încredinţat.
53707. — Codul Civil adnotat
— 113 —
AC TE LE DE N AŞTE RE Codul civil
Art. 45-46

Acest proces-verbal se va trece în registru. (Civ. 8, 27,


urm • C p. 276—279 ; Reg. act. st. civ. 85, 86, 97 ; L. asupra
numelui din 18 Mart. 1895, Art. 6; Civ. Fr. 58).
Text. fr. A rt. 58. — Toute personne qui aura trouvé un enfant nouveau-né,
sera tenue de le remettre à l ’officier de l ’état civil, ainsi que les vetêments et
autres effets trouvés avec l ’enfant, et de déclarer toutes les circonstances du
temps et du lieu on il aura ete trouvé.
I l en sera dressé un procès-verbal détaillé, qui énoncera en outre la g e
apparent de l ’enfant, son sexe, les noms qui lui seront donnés, l ’autonte civile
à laquelle il sera remis. Ce procès-verbal sera inscrit sur les registres.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, p. 356, 400; ifW m 'm •


D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il 143 urm. si 267 urm. ; Suppl. A c te de 1état c m l 10- ui m .,
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 167 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 496 ;

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 426;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 182, 192;
N a c ü . I, p- 208.

Art. 45. — Dacă se naşte un copil pe un vas JEtomân, că­


lătorind pe mare, actul de naştere se va face până în 24 de
ore în prezenţa tatălui, dacă se va fi aflat faţă şi a doi mar­
tori luaţi dintre ofiţerii vasului, sau în lipsă dintre oamenii
echipajului. . . . . . * „
Acest act se va redige de căpitanul, stapanul sau patro­
nul vasului şi se va trece în rolul (lista oficială) persoanelor
ce se află pe vas. (Civ. 21 urm., 24, 46 urm., 71, 72, 875; Reg.
act. st. civ., 87, 90; Civ. Fr. 59).
Text. f r . A r t. 59. — S’il naît un enfant pendant un voyage de mer, l ’acte
de naissance sera dressé dans les vingt-quatre heures, en présence du père, s’il
est présent, et de deux témoins pris parmi les officiers du bâtiment, ou, a leur
défaut, parmi les' hommes de l ’équipage. Cet acte sera rédigé, savoir, sur les
bâtiments du Eoi, par l ’officier d’administration de la manne ; et sur les bâti­
ments appartenant à un armateur ou négociant, par le capitaine, maître ou pa­
tron du navire. L ’acte de naissance sera inscrit à la suite du rôle d équipage.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 401;


M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 167 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 497.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 428 urm. ;


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183 ;
N acu , I, p. 208.

Art. 46. — La cel dintâiu port unde se va opri vasul, de


va fi un port Român, căpitanul, stăpânul sau patronul vasu­
lui, sau oricine ar fi redigiat actul de naştere, este dator a

— 114 —
Godul civil AC TE LE DF. NA ŞTE R E Art. 47

depune două côpii autentice după act la autoritatea portu­


lui. Acesta va opri o copie în cancelaria sa, iar cealaltă o
va trimite neîntârziat Ministerului de interne, care o va trans­
mite autorităţei comunale a domiciliului tatălui copilului născut
sau, de nu s’ar cunoaşte tatăl, al mamei.
Autoritatea comunală va trece actul îndată în registrul
stărei sale civile. (Civ. 45, 47, 72; Reg. act. st. civ. 88, 97:
Civ. Fr. 60).
Text. f r . A r t. 60. — A u prem ier p ort où le bâtiment abordera, soit de re­
lâche, soit pour toute autre cause que celle de son désarmement, les officiers
de l ’adm inistration de la marine, capitaine, m aître ou patron, seront tenus de
déposer deux expéditions authentiques des actes de naissance qu ’i l auront ré ­
digés, savoir, dans un p ort français, au bureau du préposé à l ’inscription m a­
ritim e ; et dans un p o rt étranger, entre les mains du consul.
L ’une de ces expéditions restera déposée au bureau de l ’inscription m ari­
time, ou à la chancellerie du consulat ; l ’ autre sera envoyée au M inistre de la
marine, qui fera parvenir une copie, de lu i certifiée de chacun desdits actes, à
l ’o fficier de l ’état c iv il du dom icile du père de l ’enfant, où de la mère si le
père est inconnu : cette copie sera inscrite de suite sur les registres.

Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 401, 421, n o ta 1;
M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 167 ;
P l a n i o l , I, ed . 3 -a, No. 4y7.

Doctrină aromânească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 428 urm.;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183 ;
N a c u , I, p. 208, 214.

Art. 47. — De va abordà vasul într’un port străin, căpi­


tanul, stăpânul sau patronul vasului va trimite, prin poşta
locului, la Ministerul de Interne al României o copie legali­
zată de pe actul de naştere.
Ministerul şi autoritatea comunală vor urma în acest caz
după cum s’a prescris la art. precedent. (Civ. 46, 72: Reg.
act. st. civ. 89; Civ. Fr. 61).
Text. f r . A r t. 61. — A l ’a rrivée du bâtiment dans le port du désarmement
le rô le d’équipage sera déposé au bureau du préposé à l ’inscription m aritim e,
qui enverra une expédition de l ’acte de naissance, de lu i signée, à l ’o fficier de
l ’état c iv il du dom icile du père de l ’enfant," ou de la mère si le père est inconnu :
cette expédition sera inscrite de suite sur les registres.

Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , ed . 2-a, I, p. 401, 421, n o t a 1 ;


M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 167;
P l a n i o l , I, ed . 3-a, No. 497.
Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 428 urm. ;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183:
N a c u , I, p. 208, 214.

— 115 —
Art. 48 AC TU L DE RECU NO AŞTEREA COPILULU I N A T U R A L Codul civil

Art. 48.— Actul de recunoaştere1) unui copil se va în­


scrie în registrele stărei civile cu data sa şi se va menţiona
recunoaşterea în marginea actului de naştere, dacă există
asemenea act. (Civ. 27, 35, 304, 307, 308, 337 ; Reg. act. st.
civ. 97; Civ. Fr. 62).
Text. f r . A rt. 62. — L ’acte de reconnaissance d’un enfant sera inscrit sur
les registres à sa d a te; et il en sera fa it mention en m arge de l ’acte de nais­
sance, s’il en existe* un.
Doctrină străină.

A k n t z , I, 589, 590, 592-594, 596, 598, 603;


A d b r y e t Rau, VI, § 568, p. 1 59 ; § 568 b is, p. 163. n. 30; p. 165, n. 4 ; p. 169; g 568 te r ,
p. 173, 178, 179, 181, 1 82; § 368 q u a t e r , p. 182;
B a u d r y e t F o u e c a d e , Personnes, II, 2218;
B a u d r y e t c h é n e a u x , Personnes, III, 617, 618, 624, p. 548 urm., 627, 637, 638, 648-651,
654-657, 659, p. 594-597, 660, p. 602, 603, 661 ;
B e u d a n t , H , 566, 568, 573, p. 213, 2i4, 574, 575, 579;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 395;
D a l l o z , Rép. Acte de l’état civil, 261 urm., 330 urm : .
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , II, 62 bis, III, V, IX, X I; 70 bis, II; IV , 181 bis, I I I;
D e m o l o m b e V, 193, 383, 388, 393, 397,414,416-419,431-434,437, 439, 441,444 urm., 451, 452,
454-456 urm., 484, 484 bis ; V II, 796;
Du ranto n, III, 217, 219, 265;
Hue, III, 74, 76-78, 100-104; o „
L a u r e n t , IV, 27, 36-38, 40, 42-45, 47 urm., 50, 51, 53, 54, 57, 58 urm., 65, 66 , 68-70, 74,
77, 81, 84-87 ;
M a r c a d é , I, 259, 260, 262; II, 59, 70; IV , ;181;
M o u r l o n , ed. 7-a. I, pg. 167 urm. ; 481 nota 1, 485;
P a n d e c t e s F r, Minorité 10; Enfants naturels 165 urm.;
P l a n i o l , I, ed. 2-a, No. 909, nota 1, 2853, 2855, 2858, 2860-2864, 2870, 2873, 2875, 2876,
2878; I, ed. 3-a, No. 458, 1470, 1472, 1475, 1477-1479, 1481, 1486,1489,1491,1492,1494 ;
S i r e y , Enfant naturel 37,50, 58 urm.. 86 , 108, 112 urm., 127, 134, 144, 148-150 urm.;
T h i r y , I, 449, 455-458, 459, p. 445, 447, 460, p. 450, 461;
W e is s , Tr. d e dr. internat., IV, p. 31, nota 3.

Doctrină românească.
. A l e x a n d r e s c o , II, ed. 2-a, p. 119 nota 4, 314 urm. ; Droit ancien et moderne de la Rou­
manie, p. 9, 11, 396; Observaţie sub. Trib. Ilfov, s. II, 1050 din 23 Dec. 1903. Dreptul
47/1903; Observaţie sub. T rib .'Ilfo v , s. II, 1050 din 23 Dec. 1902. Curier Jud. 45/903;
Observaţie sub. Judec, ocol Cloşani 264 din 19 Iunie 903. C. Jud. 29/904. Nota sub.
Trib. civil din Le Pu y 2 Dec. 919 Curier Jud. 79-80/1920 ; Nota sub. Judec, ocol rural
Pueşti-Tutova 17/914. Curier Jud. 32/915; «Legislaţia copiilor naturali în dreptul
nostrw. Tribuna Juridică 9-14/1919; Nota sub. Trib. civil Nice, 10 Nov. 922. Jurispr.
Gen. 18/1924, No. 1052;
D o c a n P. G e o r g e , Minoritatea, p. 46.
Ju v a r a A l f r e d , Nota sub. Trib. Ilfov s. I, 197 din 19 Mart. 921. Curier Jud. 38/921;
M a v r o j a n n i A l e x a n d r u , « Recunoaşterea voluntară a copilului natural în codul nostru
civil». Trib. Juridică 28-29/919;
N acu , I, p. 527;
R ă d u l e s c u S i l i u , Observaţie sub. T rib .'Ilfo v s. I, 18 Febr. 1910. Dreptul 32/910.

Jurisprudenţă. mentul incheerii actului de naştere, fie în


urmă, cu ocazia altui eveniment, la care
1. Codul nostru admite recunoaşterea ofiţerul stării civile este chemat să ia parte.
voluntară, din partea mamei, a copilului (Trib. Vâlcea. Dr. 65/900).
său natural ca probă pentru dovedirea 2. Conform principiului stabilit de art.
filiaţiunei. Recunoaşterea aceasta se face 295 c. civ., nimănui nu-i este permis a do­
cu form alităţile prescrise de art. 48 c. civ. vedi contrariul în ceeace priveşte .statul
înaintea ofiţerului stării civile, fie în mo­ civil al unei persoane, care are o posesie

1) A c i v o r b a „ r e c u n o a ş t e r e " e ste im p ro p rie de o a r e c e c o d u l n ostru c i v i l , sp re d e o s e b ire d e c e l F r a n ­


c e z , nu a dm ite re c u n o a ş te re a c o p iilo r n a tu r a li; le g iu it o r u l E o m â n a dm ite legitim area lo r. A se v e d e a şi dis-
p o z iţiu n ile a rt. 304 co d u l c iv il.

— 116 —
Codul C i v i l AC TELE DE CĂSĂTO RIE Art. 49

de stat c iv il con form ă cu actul de naş­ corespunzătoare cu art. noastre 48 şi 337


tere. Recunoaşterea cop iilor naturali este cod. c ivil, în ca re se vorbeşte de recu­
adm isă de legiu itoru l rom ân şi form ele noaşterea cop iilor naturali, nu se poate
ei sunt acele determ inate de art. 48 c. civ., ex p licâ decât ca o sim plă in adverten ţă
ceeace însem nează că ea se face înaintea din partea legiu itoru lu i nostru, când el
ofiţerului stărei civile. Copilul natural re­ însuşi nu adm isese instituţiunea în sine
cunoscut de p ărin ţii săi, înaintea căsă­ a recunoaşterei volu n tare a co p iilor na­
toriei lor, este legitim , deşi el n’a fost re ­ turali.
cunoscut ch ia r prin actul lor de căsătorie. P rin u rm are, om isiunea Curţii de apel
In adevăr, cuvântul „c h ia r “ c a re se vede de a se pronunţă asupra cerer’ei de a se
în art. 304 c. civ., nu însem nează că co­ a.dmite m artori pentru d o ved irea unei a-
pilul nu poate fi recunoscut de cât sau sem enea recunoaşteri nu este esenţială,
num ai prin actui de căsătorie, ci şi prin spre a puteâ a tra g e casarea deciziei. (Cas.
actul -de căsătorie a l p ă rin ţilor săi. (Trib. I. No. 135, 1916; „Jurispr. R o m â n ă “, 1916,
Olt, C. Jud. 46/905). p. 338).
3. Din faptul că legiu itoru l nostru, cu 4. Copilul natural, nerecunoscut de
ocazia red actărei codului c ivil, a supri­ m am ă se găseşte sub raportul n aţion ali­
m at secţia II din capitolul III, rela tiv la tăţii sale în condiţiunea copiilor găsiţi pe
recunoaşterea cop iilor naturali şi nu a teritorul ţă rii şi deci considerat ca r^m ân,
menţinut în art. 307 şi 308 decât dispozi­ nefirnd astfel supusdispoziţiunii le g ii strei­
ţiile a rtico lelor corespunzătoare 340 şi 341 nilor. (Cas. Iaşi II, No. 145 din 30 O ctom ­
din codul Napoleon, rela tive la recunoaş­ b rie 1917; „Jurisprudentă R om â n ă “ 4-5,
terea silită a cop iilor naturali, de a ci re ­ 919, p. 525).
zultă că în sistemul leg iu irei noastre nu 5. A se v e d e a : A rt. 308, Index. „R ecu ­
s’a adm is recunoaşterea volu n tară a co­ noaştere prin act autentic“, şi notele res­
p iilo r naturali. M en ţin erea unor texte din p e c tiv e ; A rt. 308, Index. „R ecu n oaştere“
codul Napoleon, cum sunt art. 62 şi 383, şi notele respective

C A P IT O L U L I I !

Despre actele de căsătorie.

Art. 491). — (Mod. L. 15 Martie 1906). Căsătoria trebue să


fie precedată de o publicaţiune; 'viitorusoţi vor face declara-
ţiunea proectului de căsătorie ofiţerului stărei civile care îl
va publică înaintea uşei bisericei enoriei şi la uşa casei co­
munale.
Această declaraţiune se va puteâ face verbal sau înscris.
Această publicaţiune şi actul ce se va încheiă întru aceasta
vor cuprinde pronumele, numele, profesiunea şi domiciliul
ambilor viitori soţi, calitatea lor de majori sau minori şi pre­
numele, numele, profesiunea şi domiciliul taţilor şi mamelor.
Acest act va mai coprinde şi ziua, locul şi ora în cari s’au
făcut publicaţiunile ; el se va înscri pe un singur registru
care va fi numerotat şi parafat precum este prescris la art, 28
şi care, la finele anului, urmează a se depune la grefa tribu­
nalului de întâia instanţă.
Text. f r . A r t. 63. — A v a n t la célébration du m ariage, l'o ffic ie r de l ’état
c iv il fera deux publications à huit jours d’in terva lle, un jo u r de dimanche, de­
vant la porte de la maison commune. Ces publications, et l ’acte qui en sera
dressé, énonceront les prénoms, noms,professions et domiciles des futurs époux,
leu r qu alité de majeurs ou de mineurs, et les prénoms, noms, professions et do-

1) Textul vechia al art. 49. în a in te a c e le b r ă r ii că să to riei, o fic e r u l s tă rii c i v i l e va fa ce dou ă p u b li-


caţiu n i, în in te rv a l d e 8 z ile în z i de D u m in e c ă , în ain tea u şei b is e r ic e i e n o r ie i şi la uşa ca sei co m u n a le .
A c e s t e p u b lic a ţiu n i şi a c tu l c e se v a în ch e ia în tr u a cesta , v o r c u p rin d e p ren u m ele, n u m ele, p ro fe ­
siu n ea şi d o m ic iliu l a m b ilo r v iit o r i s o (i, c a lita te a lo r de m a jo r i sau m in o ri, şi p ren u m ele, n u m e le , p rofe siu n ea
şi d o m ic iliu l ta ţilo r şi m a m elor. A c e s t a c t v a m a i c u p rin d e şi z ile le , lo c u l şi ora în c a re s’ au fă cu t p u b li­
c a ţ iu n ile ; el se v a în s c r ie p e un s in g u r r e g is tr u c a re v a f i n u m e r o t a te i para fa t, p recu m e s te p r e s c r is la
art. 28 şi c a re ia fin e le a n u lu i u rm ea ză a se d ep u n e la g r e fa tr ib u n a lu lu i de în tâ ia in stan ţă. ( C iv . 28,30, 50,
51, 55, 76, 79,80, 84, 152, 174, 175, 179, 342,434; R e g u l. a ct. st. c i v i l e 9, 98 u rm . C iv . F r . 63).

— 117 -
Art. 50-51 AC TELE DE CĂSĂTORIE Godul civil

miciles de leu r pères et mères. Cet acte énoncera, en outre, les jours, lieu x et
heures où les publications auront été faites: i l sera inscrit sur un seul registre
qui sera coté et paraphé comme i l est dit en l ’a rticle 41, et déposé, à la fin
de chaque année, au greffe du trib u n a l de l ’arrondissement.

Doctrină străină.
B a u d r y e t F o u r c a d e . Des personnes, II, 1569 u r m .; 1581, 1605;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 - a , I, p. 148, 389, n o t a 1 ;
D e m o i.o m b e , 111, 181;
L aurent, II, 418;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 289, 294;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 793; III, ed. 2-a, No. 111.

Doctrină românească.

A l f x a n d r î s c o , I, ed. 2-a, p. 430, 600 urm., 603;


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 676, 686, 687 ; . . . „
M a v r o d i n e a n u V l a d i m i r , « Raţiunea juridică a publicaţiunilor la căsătorie». Curier
Jud. 12/912;
N acu, I, p. 304, 305.

Axt. 50 4).—(Mod. L. 15 Martie 1906). Un extract de pe actul


de publicaţiune se va afişă pe uşa Casei comunei unde\ îşi
au domiciliul viitorii soţi şi va rămâne afipt timp de lpjizile.
Căsătoria nu se va piiteă celebră decât după 10 zile li­
bere dela publicaţiune.
■ Text. fr. A rt. 64. — U n e x tra it de l ’acte de pu blication sera et restera
affiché à la porte de la maison commune, pendant les huit jours d’in terva lle de
l ’une à l ’autre publication. L e m ariage ne pou rra être célébré avant le troisièm e
jo u r, depuis et non compris celui de la seconde publication.

Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , V, p. 105 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1576, 1580, 1581, 1846;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 148 ;
D e m o l o m b e , III, 186;
Hue, II, 87;
M o u r l o n , ed. 7-a, p. 234, 298;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 796 ; III, ed. 2-a, No. 115.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 430, 600 urm., 603;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 505, 676, 686 , 687 ;
N a c u , I, p. 214, 305, 306.

Art. 512). — (Mod. L. 15 Martie 1906). Dacă căsătoria nu s’a


celebrat în cursul unui an dela publicaţiune, atunci se va face
o nouă publicaţiune după formele prescrise mai sus la art. 49.
Text. f r . A rt. 65. — Si le m ariage n’a pas été célébré dans l ’année, à

1) T extu l vechia al art. 50. U n e x tra c t du pă a c t u l d e p u b lic a ţiu n e se v a a fişa p e u şa c a s e i c o ­


m u n ei, u n d e îşi a u d o m ic iliu l v i i t o r i i s o ţi şi v a ră m ân ea a fip t tn to t in te r v a lu l p u b lic a ţiu n ilo r.
C ă s ă to ria nu se v a p u tea c e le b ră , d e c â t d u p ă 3 z ile lib e r e dela c e a d e a d o u a p u b lic a ţiu n e . ( C i v . 174,
175; P r . c iv . 729; R e g . a c t. st. c i v . 101, 105; C i v . F r . 64). ^
2 ) T extu l vechitt al art» 51« D s c ă că să toria nu s ’a c e le b r a t în c u rs u l u n u i an d ela cea d in urm a
p u b lic a ţiu n e , a tu n c i se v o r fa c e n ou i p u b lic a ţiu n i, du pă fo rm e le p r e s c r is e m a i sus, la art. 49. ( C i v . 49, 50;
P r . c iv .’ 730; R e g . a ct. st. c iv . 107; C i v . F r . 65).

— 118 —
Godul civil AC TELE DE CĂSĂTORIE Art. 52-53

compter de l'ex p ira tio n du délai des publications, il ne pourra plus être célébré
qu’après de nouvelles publications auront été faites dans la form e ci-dessus
prescrite.
Doctrină străină.
A u b ry et Rau, V, p. 105;
B a u d r y e t F o u r o a d e , Des personnes, II, 1582, 1846 ;
C o l in e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 149;
D a l l o z , Rép. M ariage 333 urm.; Suppl. M ariage 166;
D e m o l o m b e , III, 187 ;
M a r c a d é , a r t. 65;
M o b r l o n , ed. 7-a, I, p. 298;
P l a n i o l , I, ed. 3 -a , No. 798 ; III, ed. 2-a, No. 117.

Doctrină românească.
A lexandre ,soo, I, ed. 2-a, p. 430, 600 urm., 603;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 505, 676, 686, 687;
N a c u , I, p. 305, 306.

Art. 52. — Opoziţiunile la căsătorie se vor face în două


exemplare subsemnate amândouă de însăşi opozanţii, sau de
împuterniciţii lor prin procuraţiune specială şi autentică. Unul
din exemplare, dimpreună cu copie după procuraţiune, se va
comunica părţilor în persoană şi în lipsă-le se va lăsă la do­
miciliul lor; iar celălalt exempiar, asemenea cu copie după
procuraţiune, se va comunica ofiţerului stărei civile care va
pune viza sa. (Civ. 23, 53-55, 62, 87, 153-161, 174; C. p. 284;
Pr. civ. 74 ; Reg. act. st. civ. 121 ; Civ. Fr. 66).
T e x t . f r . A rt. 66 . — L es actes d’opposition au m ariage seront Jsignés sur
l ’origin a l et sur la copie par les opposants ou p a r leurs fondés de procuration
spéciale et authentique ; ils seront signifiés, avec la copie de la procuration, à
la personne ou au dom icile des parties, et à l ’o fficier de l ’état civil, qui met­
tra son visa sur l ’origin al.

Doctrină străină.
A ü b r y e t R a u , V, p. 36, 37 ;
B a u d r y e ţ F o ü r c a d e , Des personnes, II, 1650, 1651, 1656 urm. ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ech 2 -a. I, p. 161 ; II, p. 708 ;
D a l l o z , Rép. M ariage 143, 289 urm.; Suppl. M ariage 143, 146 urm.;
D emogi-u e , I, Sources des obligations, I, p. 323;
D e m o l o m b e , III, 120, 154;
Hue, II, 117;
L a u r e n t , II, 391, 393, 394;
M a r c a d é , art. 176, No. 2;
M o u r l o n , ed. 7 -a , I, p. 325 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 816, 821 ; III, ed. 2-a, No. 137, 142.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a , p. 621 urm., 624 ; Droit ancien et moderne de la Roumanie,
p. 292, n o la 2 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 677, 686, 687 ;
N a c u , I, p. 315, 317. •

Art. 58. — Ofiţerul stărei civile va trece pe scurt, în registrul


de publicaţiune, toate opoziţiunile. Dacă acele opoziţiuni se vor
anula prin’ vre-o hotărîre judecătorească, sau prin vre-un act

— 119 —
Arf ţd
A IL * actele de c ă s ă t o r ie Codul c iv il

de retragere din partea celor ce le dedese acea hotărîre sau


î t t VM rT«6; P®scurt’ Pe marginea aceluias registru. (Civ. 49,
t>4, 62, I 08- I 6I; Reg. act. st. civ. 122, 124; Civ Fr. 67).
Text f r . A r t .' 67. — L ’officier de l ’état civil fera, sans délai, une mention

e n T a ar S Î f “ 8 T ! -]- 6 re« lstre. des Pu blications; il fera aussi mention,


levée dont e i o é d S 7 - desdltes,° P P osUlons>des jugem ents ou des artes de main­
levée aont expédition lui aura été remise.

» . Doctrină străină.
A rntz, f, 34-5;
A u b ry e t R au , V , § 454, p. 36, t e x t şi n o ta 3 ; S 457 p 39 n o ta 3-

B E U D A N T^r, 2 ° :ÏR 272E’ 068 V e r s 0 n m s ’ n > 1650> « 5 1 , 1654, 1 6 6 7 ; ’


C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a., I, p. 161 ;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t t e r e , 1, 251 bis I-
D e m o l o m b e , III, 154 — 157 : ’ ’
D u r a n t o n , II, 207 ;
Hcc, II, 120;
L a u r e n t , II, 391 — 394, 3 98 :
M a r c a d é , I, 6 0 4 ;
M o u r l o n , e d 7 -a, I, p. 3 2 8 '

» 3 iNo' 821' 820 : ,n ’ 2' a- N»- 133 " ™ - » * . * « ■ • « ;


T h i r y . I, 280, 281.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 621 u r m , 624 •
C a n t a c u z i n o M a t e i , 677, 686 687 '
N a c u , I, p. 316.

54, r ; La de opoziţiune, ofiţerul stărei civile nu


va putea celebra casatona până ce nu i se va face formai cu-
^sauCDrinnh ôtie? ^ ^ n e i prin retragerea celui ce a dat-o,
sau prin hotanre de judecată.
Ofiţerul stărei civile, care va urmà în potrivă, va fiosân-
dit la o amenda de 300 lei şi la despăgubirea de toate chel-
tuehle şi pagubele urmate părţilor. (Civ. 62, § 7 158-161 174-
Reg. act. st. civ. 58, 123; Civ. Fr. 68). ’ ’
« S I A Tex\' f r' ArL 68' ~ E n cas d’°PPOsition, l ’o ffic ie r de l ’état c iv il ne courra.
titZ 6 ^ o* ^ ^ ait remis la m a in le v é e , sous p e C de
cents francs d amende, et de tous dommages-intérêts.

Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , V , § 456, n . 1; V , p. 37, 38;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1585, 1659 u r m .-
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a , I, p. 158 u r m .;
t w Î £ : R ţ P - M A n a g e 31)1 u r m . ; 336 Suppl. M a r i a g e 153 u rm . •
D em i ig u e , I, Sources des obligations. I V , p. 54 • ’
D e m o l o m b e . III, 163;
Hue, II, 121 ;
L a u r e n t , 11, 396;
M a r c a d é , a r t. 176, n. 6 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I, p. 3 17 ; 328 u r m .;
P l a n i o l , I, e d . 3-a, No. 819, 8 2 3 ; III, e d . 2 -a, No. 140, 144.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a, p. 624 u r m . ; ( V I I I , p a rt. I, ed 2-a n 10r>>-
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 677, 686, 687 • ' ’ 1 >■
N a c u , I, p. 310, 316 u r m .

— 120 —
Codul civil AC TE LE DE CĂSĂTO RIE Art. 55-56

Art. 55. — Dacă nu s’a ivit vre-o opoziţiune, se va menţiona


aceasta în actul de căsătorie şi dacă publicaţiuniîe au fost fă­
cute în mai multe comune, părţile vor înfăţişa certificatele
fie *ărei comune la funcţionarul stărei civile spre a constată
neivirea de opoziţiune. (Civ. 62 § 7; Civ. Fr. 69).
Text. fr. A r t. 69. — S’il n ’y a point d ’opposition, il en sera fa it mention
dans l ’acte de m a riage; et si les publications ont été faites dans plusieurs com­
munes, les parties rem ettront un certificat d élivré par l ’oflîcier de l'éta t c iv il
de chaque commune, constatant q u ’il n ’existe point d’opposition.

Doctrină străină.

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1585. 1657 ;


P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 820, 821; III, ed. 2-a, No. 141, 142.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 610 u r m .;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 686 , 687 ;
N a c u , I, p, 307.

Art. 56. (Mod. L. 15 Martie 1906 M. — Ofiţerul starei civile


va alătura la dosarul căsătoriilor extractele după actele de
naştere, scoase din oficiu din registre, când soţii sunt născuţi
în acea comună. Dacă ambii soţi, sau unul din ei, sunt năs­
cuţi în altă comună, sunt datori a prezenta ofiţerului stărei
civile extracte de pe actele lor de naştere, sau vor îndep.ini
lipsa acestor acte prin alte dovezi dela domiciliul lor.
Tot aşa se va urma şi cu extractele de pe actele de moarte
ale ascendenţilor viitorilor soţi, când au decedat în acea comună.
Text. fr. Art. 70. — L ’o fficier de l ’état c iv il se fera rem ettre l ’acte de
naissance de chacun des futurs époux. Celui des époux qui serait dans l ’im posi-
b ilité de se le procurer, pou rra le suppléer, en rapp ortan t un acte de notoriété
d élivré p a r le ju g e de p a ix du lieu de sa naissance, ou p a r celui de son domicile.

Doctrină slrăiD ă.

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1583. 1584, 1871;


C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 126, 142, 150;
D a l l o z , Rép. M ariage 350 urm. ; Suppl. M ariage 172 urm.;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 302, 303;
P l a n i o l , I, ed. 3-a. No. 713, 718, 833; III, ed. 2-a, No. 26, 32, 155.

D octriră românească.

A l e x a n d r e s c o . f, ed. 2-a, p. 610 urm.; Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 281 ;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 686 , 687 ;
H a g i - C h i r e a 'H e o r s h e , „ Actul de constatarea etăţii servind pentru adopţiune şi căsătorii
Curier Jad. 53/1914;
N acu , I, p. 307.

1) Textul v e c h i a al art. 56. O fiţeru l stă rei c i v i l e v a c e r e şi v a lu a a c te le de n aştere a le a m b ilo r


v iit o r i s -ţi.
D a că însă va fi cu n epu tin ţă a le a v e a , a tu n ci se v a în d e p lin i lipsa a c e s to r a cte p rin a lte d o v e z i d fla
lo c u l n aşterei sau a l d o m ic iliu lu i lo r. ( C i v . 33,57-59, 87, 133; le g . ju d . oc.,5 0 ; R e g . a c t. st c i v . 104 C i v . ; F r . 70).

— 121 —
Art. 57 AC TE LE DE CĂSĂTORIE Codul civil

Jurisprudenţă. naştere a le stărei civile, sau că aceste


« T . . t , , registre sunt perdute, şi dovezile, ce vo r
1. In principiu tribunalele sunt com pe- în deplin i lipsa unor asem enea acte de
tinte a îndeplini lipsa a ctelor de naştere naştere, sunt declaratiunea a 5 m artori,
ori de cale ori li se va dovedi, de către făcută în a in tea tribunalului locului naş-
persoana ce face o asem enea cerere, că terei a c e le i persoane sau al dom iciliului
nu se găseşte înscrisă in registrele de său. (Cas. U, 240/97, B. p. 1255).

Art. 57. (Mod. L. 15 Martie 1906 O- — Dovezile ce vor în­


deplini lipsa actelor de naştere sau de moarte sunt: deelara-
, arton, ba^rbaţi sau femei, rude sau nu a viito­
rilor soţi, despre locul şi epoca naşterii sau a mortei.
Primarul comunei va redactâ ’ act despre această decla­
raţiune, care se va semna de martori şi dacă veri-unul din
martori nu va şti sau nu va putea subscrie se va face men­
ţiune despre aceasta în acel act,
Text. f r . A rt. 71. L 'a c te de notoriété contiendra la déclaration faite
pa r sept témoins, de 1 un ou de l ’autre sexe, parents ou non parents, des prénoms,
nom, profession et dom icile du futur époux, et de ceux de ses père et mère,
s ils sont connus; le lieu, et, autant que possible, l ’époque de sa naissance, et
es causes qui empêchent d en ra p p orter l ’acte. L es témoins signeront l ’acte de
notoriété avec le ju g e de p a ix ; et s i l en est qui ne puissent ou ne sachent
signer, il en sera fa it mention.

Doctrină străină.
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des -personnes, II, 1584;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 150;
D e m o lo m b e , III, 192:
Huo, II, 342;
M ourlon ed 7-a, I, p. 302, 303;
P l a n i o l , III, ed. 2-a, No. 155.

Doctrină românească.

^ 686’' 687 ; ; ^ * la Ro^ i e , p. 281;

HAGCuri?rE JudH 53/ lT l 4 • * COnstatarea età<-ü serv'ir>d pentru adopţiune şi căsătorii


N acu, I, p . 307.

Jurisprudenţă. tr’un m od cert pentru toate îm preju rările


i Aotni A A- ,■» . ^ §* Pentru toţi. (Cas. I, 89, M artie 16/79. B.
1. A ctu l de d ovedire, făcut conform art. p 187)
te r ii de
terei, de cât
c â fnum
^ J T
ai nmVÎlved
eHd° V ed
erea -re-at n&Ş'
căsătoriei, ,■ 2 * ° Upâa Je«
ficatoare ea 57
art. , 588 si
din M a59
rtie
c W75, modi-
c iv un act
KS”i&T«rSl
ju ia re . (Las. II 388. Dec. 19/79, p. 961), cu inchei5‘1
1
8f™™1
e reşedin ţa de tribunal în care se cu- o"„u
alte cuvinte n a r e puterea probantă a unui prinde declaraţiu nea, sub prestare de iu-
fn s ă s f tenm enü'art e?7 d° Vede?te T * râm ânL a 5 m artori desP reP naşterea u^ei
ne c l ‘ sp v « ’ ” Va CUP r,nde- persoane, instrum entat pentru persoanele
® * p -ea m ai neir*erit epoca ce sunt dom iciliate în com unele ce nu
naşterei , term eni ca re a ra tă că legiuito- sunt reşedin ţe de tribunale a re aceeaşi
r '1,r ? U ,C0 ,ial5Jera naşterea şi vâ rsta do- tărie şi putere ca si un act autentic de
vedita de cat cu aproxim aţie, ia r nu în- starea civilă . Şi dé şi art. 57, 58 şi 59 c.

— 122 —
AC TE LE DE CĂSĂTO RIE Art. 58-59
Codul civil

civ. se referă la actul de naştere trebuitor de naştere al adoptatului. (A p el Buc., II,


4 Ian. 15/88. Dr. 12/88).
la facerea căsătoriei, existând însă şi în
m aterie de adopţiune aceleaşi m otive care 3 . Este bine constatată d iferen ţa de
au făcut pe legiu itoru l din 1875 a d erogă vârstă între adoptator şi adoptat când se
la form alităţile mai rigu roa se a le art. 58 face conform legei din M artie 1875. (Cas.
c. civ., actul (ie notorietate dresat con form I, 190, Iun. 27/88, B. p. 595).
legei din 1875 e de natură a suplini actul

Art. 58. (Abrogat L. 15 Martie 1906 1).


Text. f r . A rt. 72. — L ’a cte de n o to rié té sera présen té au trib u n a l de p re ­
m iere instance du lie u où d o it se c é lé b re r le m a ria ge. L e trib u n a l, ap rès a v o ir
entendu le p ro c u re u r du R o i, don n era ou re fu s e ra son h o m o lo g a tio n , selon qu i l
tro u v e ra suffisantes ou in su ffisa n tes les d écla ra tion s des tém oins, et les causes
qui em pêchent de r a p p o r te r l ’a cte de naissance.

Doctrină străină.

B au d ry e t F o u rca d b , Des personnes II, 1584;


C o l i s e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 150;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 302, 303.

Doctrină românească.

I, ed. 2-a, p. 610 urm. ;


A le x a d r e s c o ,
686, 687 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p.
N acu , I, p. 307.

Art. 59. (Mod. L. 15 Martie 1906 2). — Actul autentic despre


consimţimântul tatălui, mamei sau tutorelui, va cuprinde pre­
numele,’ numele, profesiunile şi domiciliul viitorilor soţi a tu­
turor acelora cari vor fi luat parte la acest act şi gradul
înrudi rei lor.
Autentificarea acestui act va putea fi făcută de judecăto­
riile de ocol şi de judecătoriile comunale.
Text. f r . A rt. 73. — L ’acte authentique du consentement des père et mère
ou aïeuls et aïeules, ou, à leu r défaut, celui de la fam ille, contiendra les
prénoms, noms, professions et dom icile du fu tu r époux, et de tous ceux qui
auront concouru à l'acte, ainsi que leu r degré de parenté.

Doctrină străină,

A u b r y e t R a u , V, § 466, n. 6 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes II, 1487, li- 88 , 1493, 1857;
C o lin e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 139, 141, 150; II, p. 203;
D a l l o z , Rép. M ariage 354 urm. ; Suppl. M ariage 173 ;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 241, 241 bis ;
D e m o lo m b e , III, 53, 55; ,
M a r c a d é , a r t . 73 ; I, n. 573 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 302, 303;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 767, 768; III, ed. 2-a, No. 83, 84.

I ) Textul vechlu al art. 58. A c t u l d e d o v e l i r e se v a în fă ţişa trib u n a lu lu i d e în tâ ia in stan ţa a l


iu d etu lu i, un ie treb u o să se să vâ rşea scă că să toria . T r ib u n J u !, a scu ltâ n d c o n c lu z iu n ile p ro c u ro ru lu i, v a fa c e
sau va refu ză le ja liz a tiu n e a lu i, după a p re c ie re a c e v a da d ec la r,.ţiu n lo r m a rto rilo r şi îm p re ju ră r ilo r c<

rei lo r. (C iv .
C iv . F r . 73).

— 123 —
Art. 60-61 ACTELE UE C Ă S Ă TO R IE Godul civil

Doctrina românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 610 u rm . (V III, p a rt. I, e d . 2-a, p. 76, 141) :


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 686, 687;
N acu , I, p. 307.

Art. 60. (Mod. L. 15 Martie 1906 1). — Căsătoria se va ce­


lebră în comuna în care unul din soţi va avea domiciliul său.
Acest domiciliu, întrucât priveşte căsătoria se va stabili
prin o reşedinţă de şase luni continue într’o comună *).
Text. f r . A rt. 74. — L e m a ria g e sera cé lé b ré dans la com m une où l'u n
des deu x ép o u x au ra son d om icile. C e d o m icile, q u a n t au m ariage, s’é ta b lir a
p a r six m ois d ’h a b ita tio n con tin u e dans la m êm e commune.

Doctrină străină.
A u b r y e t Rau, V, g 465, p. 103 ; § 466, n. 1 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes II, 1577, 1588 urm., 1595;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 152, 421, 427;
D a l l o z , Rép. M a ria ge 363 urm .; Suppl. M a ria g e 182 urm .;
D e m a n te e t ( o l m e t d e S a n t e r r e , I, 233 ;
D e m o lo m b e , III, 196 urm., 20J-2U4;
D u r a n t o n , II, 225;
H u e , 6 9 , 91 ;
L a ü r e n t , II, 412, 417, 420;
M a r c a d e , art. 74, n. 1;
M o u r l o n , ed. 7-a I, p. 299;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 858 urm., 1025; III, ed. 2-a, No. 174 urm., 360.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 597 u r m .;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 686, 687;
N a c u , I, p. 306.

Jurisprudenţă. ţile îşi au reşed in ţa continuă de 6 luni,


ia r nu num ai dom iciliu l de drept prevă-
1. D om iciliul unde a re a se celeb ra că- zut de art. 87. (A pei Galaţi, I, 186 Oct
sătona, conform art. 60, e acolo unde păr- 3/88, Vr. 73/89).

Art. 61. (Mod. L. 15 Martie 1906 3). — In ziua hotărîtă de


părţile ce voesc a se însoţi, după expirarea termenului de pu­
blicaţiune, ofiţerul stărei civile, în casa comunală, în prezenţa
a doi martori, rude sau străini, va da citire părţilor în per­
soană a actelor sus menţionate, relative la statul civil’alpărţilor si
la formalităţile căsătoriei şi le va citi art. 194, 195,196 din capito-

. ... O Textul vechlu al art. 60. C ă să toria se va c e le b ră în com u n a, în ca re u nu l din so ti v a a v e â do-


m ic iliu l sau. - ! ™
A c e s t d o m ic iliu , în tru câ t p r iv e ş te că să toria , se va s ta b ili p rin o re şed in ţă de 6 lu n i c o n tin u e în tr ’o
com u n a. (C iv . 73 u r „ 87 u r., 151, 173; R e g . a ct. st. c iv . 106; C iv . F r . 74).
-, După o m o d ific a r e a vu tă lo c la S en a t în şed inţa dela 7 M a rtie , se a d ă o g a se Ia fin itu l a cestu i a r tic o l
u rm a to a rele râ n d u ri: „a fa ra de că zui prevăzut de a rt. 50, când reşedinţa de sase lu n i nu se cere “ c a ri
in sa nu au fost m en ţin u te. ' ’
. 3) vechlu al art. 61. In ziu a h otă rîtă d e p ă rţile c e v o e s c a se în so ţi, du pă e x p ira r e a te rm e ­
n u lu i de p u b lic a ţiu n i, o fiţeru l s tă rii c i v ile , în casa co m u n ală , în p re z e n ta d e 4 m a rto ri, ru d e sau s tre in i, va
da c e t ir e p a rţilo r de a c te le sus m e n ţio n a te, r e la t iv e la statul c i v i l a l p ă r ţ ilo r şi Ia fo rm a lită ţile că să to riei si
le v a c e ti ca p ito lu l 1 a l titlu lu i Despre căsătorie, despre . d repturile si d a to riile respective ale s o ţilo r -
e l v a in te rp ela p e v iit o r ii so ţi, p recu m şi p erso a n ele c a re a u to rizea ză că să toria de v o r fi d e faţă, să d ec la re
d a ca s a tăcu t vreu n c o n tra c t d e că să to rie şi, la ca z d e a firm a tiv ă , data a cestu i c o n tra c t p recu m şi n u m ele
ş i reşed in ţa a u to rită ţii, c a re 1-a le g a liz a t, ^Ofiţerul s tă rii c i v i l e v a p r im i, du pă a cea sta , d ec la ra tiu n ea fie c ă re ia
d in p ă rţi, una du pă alta, că v o e s c a se c ă să to ri. E l v a p ron u n ţă în n u m e le le g ii, că p ă rţile su n t u n ite o rin
că s ă to rie şi^va re d ig e ă în dată a c t d es p re a cea sta . (C iv . 24, 49, 51, 151, 173, 194, 208; Const. v e c h e 22; C. p. 162
u rm . 166; C om 19; R e g . act. st. c iv . 108, 110; L e g e a u to rizâ n d lu a rea dc m ă su ri în v e d e re a stă rii de ră z b o i cu
p r iv ir e la fa m ilia şi a v e re a c e lo r m o b iliz a ţi (M o n . of. 221/916). A r t . 10, 11; CTiv. F r . 75).

— 124 —
Godul civil AC TE LE ÜE C Ă SĂTO R IE Art. 61

Iul VI al titlului „Despre căsătorie, despre drepturile şi datoriile


respective ale soţilor“ ; el va întreba pe viitorii soţi, precum şi
persoanele cari autorizează căsătoria, de vor fi de faţă, să
declare dacă s’a făcut veri-un contract de căsătorie, şi, la
caz de afirmativă, data acestui contract, precum şi numele
şi reşedinţa autorităţei care l-a autentificat. Ofiţerul stărei
civile va primi după’ aceasta declaraţiunea fiecărei părţi, una
după alta, că voesc a se căsători. El va pronunţa, în numele
legei, că părţile sunt unite prin căsătorie şi va redacta îndată
act despre aceasta.
Căsătoria poate fi celebrată în alt loc decât în casa co­
munală, după atestarea medicală că unul dintre soţi este îm­
piedicat de a părăsi casa pentru cauză de boală.
Intrarea publicului în acest local va fi lăsată liberă şi se
va face menţiune despre aceasta în act.
Text. f r . Art. 75. — L e jou r désigné par les parties après les délais des
publications, l ’officier de l ’état ciyil, dans la maison commune, en présence de
quatre témoins, parents ou non parents, fera lecture aux parties, des pièces ci-
dessus mentionnées, relatives à leur état et aux formalités du mariage, et du
chapitre V I du titre du Mariage, sur les droits et les devoirs respectifs des époux.
Adition , L . 10 ju ille t 1850.— I l interpellera les futurs époux, ainsi que
les personnes qui autorisent le mariage, si elles sont présentes, d’avoir à déclarer
s’il a été fait un contrat de mariage, et, dans le cas de l'affirm ative, la date
de ce contrat, ainsi que les noms et lieu de résidence du notaire qui l ’aura reçu.
I l recevra de chaque partie, l ’une après l ’autre, la déclaration qu’elles
veulent se prendre pour mari et femme; il prononcera, au nom de la loi,
qu’elles sont unies par le mariage, et il en dressera acte sur-le-champ

Doctrină străină.

A d b r y e t Rau, V , § 466, n. 9 ; p. 109 ;


B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1447, 1593 urm., 1694,1872,1873,1874;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 67, 121, 153, 387 nota 4, 393 ; ed. l-a . III,( p. 26 ;
D a l l o z , Rép. M a ria ge 367, 379, 380; Suppl. M a ria g e 185 urm., 190 ;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 245 b is ;
D e m o lo m b e , III, 206, 210, 213;
D u r a n t o n , II, 241 ;
Eue, II, 18, 92;
L a u r e n t , II, 401, 425, 428;
M a r c a d é , art. 36, I, n. 123;
M o u r l o n , ed. 7-a. I, p. 303 urm. ;
P l a n i o l , I, e d . III-a ; No. 860; III, e d . 2-a, No. 183, 810 urm.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 605 urm .; (IV , part. I, ed. 2-a, p. 227, n. 3; V III, part. I, ed.
2-a, p. 58, n. 3, 104, 105. 113).; Nota sub. C. A p el Iaşi s. II, 7 M ai 1924, Jur. Gen.
1924, No. 1498;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 679, 686, 687, 717 ;
N a c u , I, p. 308 urm.

Jurisprudenţă. ţia actului destinat a probà căsătoria nu


* ’ poate atin ge căsătoria. (C. A p el Buc., I,
1. Omisia, de a se m enţiona în actul de Curier Jud. 24/900).
căsătorie consim ţăm ântul soţilor, nu a- 2. A se ved eà : Art. 151 cu notele res-
trage nulitatea căsătoriei, c ă ci im perfec- pective.

- 125 —
Art. 62 AC TE LE DE CĂSĂTORIE Oodul civil

Art. 62. — (Mod. L. 15 Martie 1906 ‘j. In actul de căsătorie


se va cuprinde:
1. Prenumele, numele, profesiunea, etatea, locul de naştere
şi domiciliul fiecăruia din soţi;
2. De sunt majori sau minori;
3. Prenumele, numele, profesiunea şi domiciliul taţilor şi
mamelor lor;
4. Consimţimântul taţilor şi al mamelor sau al tutorelui în
cazurile cerute de lege;
5. Publicaţiunile din diferite domiciliuri;
6. Opoziţiunile, de ar urmă nişte asemenea, revocarea
acestora sau menţiunea că nu s’a arătat opoziţiune;
7. Declaraţiunea părţilor contractante că se iau de soţi şi
pronunţarea unirei lor de către ofiţerul public;
8. Prenumele, numele, etatea, profesiunea şi domiciliul
fiecărui din martori, precum şi declaraţiunea de sunt rude sau
afini a soţilor, de ce anume parte şi grad;
9. Declaraţiunea ce s’a făcut asupra interpelatiunei prescrise
de articolul precedent, că a urmat sau nu contract de căsă­
torie şi, pe cât se va putea, data contractului, de există, precum
şi numele şi locul reşedinţei autorităţei care l-a autentificat;
toate acestea sub pedeapsă contra ofiţerului stărei civile de
amenda prescrisă la art. 54. In caz când declaraţiunea s’ar
fi omis sau greşit, rectificaţiunea actului, în ceeace pri­
veşte omisiunea sau greşala, se va putea cere de procurorul
tribunalului, fără prejudiciul dreptului părţilor interesate, în
conformitate cu art. 84 al acestui cod.
Text. f r . Art. 16. — On énoncera, dans l ’acte de mariage :
1° Les prénoms, noms, professions, âge, lieux de naissance et domiciles
des époux ;
2° S’ils sont majeurs ou mineurs ;
3° Les prénoms, noms, professions et domiciles des pères et mères ;
4° L e consentement des pères et mères, aïeuls et aïeules, et celui de la
famille, dans les cas où ils sont requis :
5° Les actes respectueux, s’il en a été fait ;

1) Textul vechia a l art. 62. In a c tu l de că să to rie se v a c u p r in d e :


I. P r e n u m e le , n u m ele, p r o fe s iu n e a , etatea, lo c u l d e n aştere şi d o m ic iliu l fie c ă ru ia d in so ţi. ( C i r . 21).
I I . D e su n t m a jo ri sau m in o ri. ( C i v . 21, 342, 434).
I I I . P r e n u m e le , n u m ele, p ro fe siu n ea şi d o m ic iliu l ta ţilo r şi a l m a m e lo r lo r.
I V . C o n sim ţim â n tu l ta ţilo r şi a l m a m elor, b u n ilo r sau a l b u n elo r sau a l fa m ilie i In c a z u r ile c e r u te de
le g e (C iv . 131— 133, 164, 165).
V . A c t e le r e s p e c to a s e , d a că a cestea s ’ ar fi fă cu t ( C i v . 134— 138).
V I . P u b lic a ţ iu n ile In d ife r it e d o m ic iliu r i. ( C i v . 49— 51, 174).
V I I . O p o z iţiu n ile , d e a r u rm ă n işte a sem en e a , re v o c a r e a a cesto ra , sau m en ţiu n e a că nu s’a a rătat o p o ­
z iţiu n e . (C iv . 52— 55, 153— 201).
V I I I . D e c la ra ţiu n e a p ă r ţilo r co n tra c ta n te că se iau d e soţi, şi p ro n u n ţa rea u n iu n ei lo r d e c ă tre o fic e ru l
p u b lic . (C i v . 129).
I X . P r e n u m e le , n u m ele, etatea, p ro fe siu n ea şi d o m ic iliu l fie c ă ru ia d in m a rto ri, p re c u m şi d ec la ra ţiu n e a
d e su n t ru d e sau a fin i a i s o ţilo r , d e c e an u m e p a rte şi g r a d . ( C i v . 2 î, 24, 660 u rm .).
X . D ecla ra ţiu n ca c e s ’a fiicu t asu pra in te rp e la ţiu n e i p re s c ris e d e a r tic o lu l p re c e d e n t, că a u rm at sau
nu c o n tra c t d e c ă să to rie şi, p e c â t se v a pu teâ , data c o n tr a c tu lu i, d e ex istă , p re c u m şi n u m ele şi lo c u l r e ş e ­
d in ţe i a u to rită ţii c a r e l-a le g a liz a t ; toa te a cestea , su b p ed ea p să co n tra o fic e r u iu i stă rei c i v i l e d e a m en da
p rescrisă la a r tic o lu l 54. In ca z c â n d d ec la ra ţiu n ea s ’ ar fi o m is, sau g r e ş it, re c tific a ţiu n e a a c tu lu i, în c e e a c e
p r iv e ş te o m isiu n ea sau g r e ş a la se v a pu teâ c e r e d e p r o c u r o r u l trib u n a lu lu i, fă ră p r e ju d iţiu l d r e p tu lu i p ă rţilo r
in te resa te, In c o n fo r m ita te cu a r tic o lu l b4 al a cestu i c o d ic e ). (C . co m . 19,20; le g . 29 O ct. 77. B e g . a ct. st. c iv .
58, 109; C iv . F r . 76).

— 126 —
AC TE LE DE ÎNC ETAR E DIN V IA Ţ A Art. 63
Codul civil

6° Les publications dans les divers domiciles; ^


7° Les oppositions, s’il v en a eu ; leur mainlevée, ou la mention qu il
n’ y a point eu d'opposition :
8° L a déclaration des contractants de se prendre pour époux, et le pro­
noncé de leur union par l ’officier public;
9° Les prénoms, noms, âge, professions et domiciles des témoins, et leur
déclaration s’ils sont parents ou alliés des parties, de quel côté et à quel degré ;
Addition, L . 10 ju illet 1850, § 10. — L a déclaration faite sur l ’interpel­
lation prescrite par l ’article précédent, qu’il a été ou qu’il n’a pas été fait de
contrat de mariage, et autant que possible, de la date du contrat, s il existe,
ainsi que les noms et lieu de résidence du notaire qui- l ’aura reçu; le tout à
peine, contre l ’officier de l ’état civil, de l ’amende fixée par l ’article 50.
Dans le cas où la déclaration aurait été omise ou serait erronée, la rec­
tification de l ’acte, en ce qui touche l ’omission ou l ’erreur, pourra être demandée
par le procureur de la République, sans prejudice du droit des parties inté­
ressées, conformément à l ’article 99.

Doctrină străină.

Baü d ry et F Des personnes II, 1601, 1657, 1874;


ourcade,
ed. 2 -a, I, p. 67, 12ô, 142, 154, 395; ed. l - a , III, p. 26;
C o l in e t C a p i t a n t ,
D a l l o z , Rép. M ariage 378 urm ; Suppl M ariage 190 ;
M o u r l o n . ed. 7-a, I, p. 303 arm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 860; III, ed. 2-a, No. 183, 810 urm.

Doctrină românească.
A lexandresco ,1, ed. 2-a, p. 451, 608 urm.; (V III, part. I, ed. 2-a, p. 58 n. 3, 104, 105, 113);
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 686, 687, 688, 717.

Jurisprudenţă. nu domiciliate sau reşedinţe in comuna


sa; şi declaraţiunea sa afirm ativă nu se
f. Ofiţerul stărei civile este obligat a poate combate cu martori. (Apel Galaţi,
constată, pe lângă alte exigente cerute la I, 136. Oct. 3/88. Dr. 73/89).
o căsătorie, şi-dacă persoanele sunt sau

C A P IT O L U L IV.
Despre actele de încetare din viaţă.

Art. 63. — Nici o înmormântare nu se va face fărăauto-


rizaţiune.— Autorizaţiunea se dă de ofiţerul stărei civile, care
nu o va putea elibera până ce mai întâi nu va merge însuşi
la locuinţa celui încetat din viaţă, ca să se încredinţeze des­
pre moartea sa şi până nu vor trece 36 ore dela încetarea
din viaţă, afară dê cazurile prevăzute de regulamentele po­
liţieneşti.
In localităţile unde se vor fî aflând revizori de morţi,
ofiţerul stărei civile îl va luă cu dânsul pentru a face constatare.
Autorizatiunea de înmormântare se va da fără plată de
vre-o ta x ă 1).’ (Civ. 66, 67, 68, 81; C. p. 284 urm.; Reg. act.
st. civ. 145 urm. ; Civ. Fr. 77).
Text. f r . A r t. 77. — Aucune inhumation ne sera faite sans une auto­
risation, sur papier libre et sans frais, de l ’officier de 1 état civil, qui ne pourra

1) In textu l a rt. francez co respunzător, 77, lip sesc u ltim ele două a lin ia te . In a c e laş tim p, textu l francez
prevede în prim u l a lin ia t, 24 ore în loc de 36.

— 127 —
Art. 64-65 AC TELE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ A Codul civil

la d élivrer qu après s’être transporté auprès de la personne décédée, pour s’as­


surer du décès, et que vin gt-qu atre heures après le décès, hors les cas prévus
p a r les règlements de police.

Doctrină străină.
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 904, 907 ;
C o l in et Ca ed. 2-a, I , p . 401, 403;
p it a n t , -,
Dallo z , Rép. Actu de ]’ét.at civil, 285 urm.; Culte 759 urm.; Suppi. Acte de leta t civil,

08 urm.; Culte 834 urm.;


D e m a n t e e t C o i .m e t d e S a n t e r r e , I , 114, 114 b i s ;
D e m o l o m b e , I, 302, 303;
M a r c a d é , art. 77, n. 3;
M o u r l o n ed 7-a, I, p. 169;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 499, 501,520.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 431, 432;


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 216;
N a c u , I, p. 209.

Art. 64.—Actul de încetare din viaţă va fi redactat de către


ofiţerul stărei civile, după declaraţiunea a 2 martori; aceşti
martori vor fi, de se va putea, din cele mai de aproape rude
sau vecini. Iar când cineva va muri afară din domiciliul său,
persoana în locuinţa căreia a murit, dimpreună cu ruda sau
alte persoane, vor servi de martori. (Civ. 21, 24, 65 urm.,
76 urm., 81 urm.; Civ. Fr. 78).
Text. f r . A r t. 78. — I/ a cte de décès sera dressé p a r l ’officier de l ’état
c ivil, sur la déclaration de deux témoins. Ces témoins seront, s’ il est possible,
les deux plus proches parents ou voisins, ou, lorsqu ’ une personne sera décédée,
h' rs de son dom icile, la personne chez laqu elle elle sera décédée, et un parent
ou autre.
Doctrină străină.

A u b r y e t Rau, I, 5-a, ed. p. 310;


B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I , 907 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I , p. 394, 401 ;
D a l l o z , Rép. Acte de l'état civil, 284, 303, 304;
Dem o lo m be, I, 302;
Hue, I, 351 ;
Ma r c a d é , art. 77 n. 3;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 170;
P l a n i o l , I. ed. 3-a, No. 499, 501, 620.

Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 432, 433, 610;


C a n t a c u z in o M p. 216 ;
a t b i,
N acu, I, p. 210.

Art. 65.— Actul de încetare d in v ia ţ ă va cuprinde: prenu­


mele numele, vârsta, profesiunea şi domiciliul mortului, pre­
numele celui alt sot, dacă mortul era căsătorit sau văduv;
prenumele, numele,’vârsta, profesiunea şi domiciliul celor ce
au declarat moartea, si de sunt rude, gradul înrudirei. Acelaş
act va mai cuprinde, pe cât se va putea şti, prenumele, numele,

— 128 —
Codul civil AC TE LE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ A Art. 66

profesiunea si domiciliul-părinţilor mortului şi locul naşterei


sale. (Civ. 21, 22, 25, 36; Reg. act. st. civ. 153; Civ. Fr. 79).
Text. f r . A rt. 79. — L ’acte de décès contiendra les prénoms, nom, âge,
profession et dom icile de la personne décédée; les prénoms et nom de l ’autre
époux, si la personne décédée éta it mariée ou veu ye; les prénoms, noms, âges,
professions et dom iciles des déclarants ; et, s’ils sont parents, leur degré de parenté.
L e même acte contiendra de plus, autant qu on pou rra le savoir, les
prénoms, noms, profession et dom icile des père et mère du decéde, et le lieu de
sa naissance.
Doctrină străină.
A u b r y e t P a u , I, ed. 5-a, p. 310;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, 1,913;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 402; ed. l-a, III, p. 368;
D a l l o z Rép. Acte de l’état civil 2s2 urm.; Suppl. Acte de l’état civil, 67 urm.;
De m a n t e e t Co lm e t de S a n t e r r e , I, 116 b is ;
D em o lo m be, I, 304 :
Hue, 1,352;
L a u r e n t , II, 88 ;
M a r c a d e . I, art. 79;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 170 urm. ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 499, 501, 620.

Doctrină românească.
A lexandresco , I, ed. 2-a, p. 433 urm. ; (III, part. II, ed. 2-a, p. 50) ; Droit ancien et mo­
derne de la Roumanie, p. 154;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 216.
N a c u , I, p. 210.

Art. 66. — Dacă încetarea din viaţă a v r’unei persoane


s’a întâmplat în spitalele militare, civile sau orice alte stabili­
mente publice sau particulare, superiorii, directorii, admini­
stratorii şi stăpânii acelor case vor fi datori a da de ştire în
24 ore, ofiţerului stărei civile, care va merge îndată ca să se
încredinţeze de moartea acelei persoane, după declaraţiunile
ce i se vor fi făcut şi după ştiinţele ce va fi luat; se vor ţineâ
în zisele spitale şi stabilimente, registre destinate spre a se
înscrie acele declaraţiuni şi ştiinţe.
Ofiţerul stârci civile va întocmi actul de încetare din viaţă
si îl va trimite la locul unde încetatul din viaţă va fi avut
cel din urma domiciliu, pentru a se înscrie în registre. (Civ.
21 urm., 63, 81, 82; C. p. 284; Reg. act. st. civ. 149, 154; Lege
privitoare la constatarea morţii prezumate a acelor dispăruţi
în timpul războiului. (Mon. of. 204/923 Art. o; Civ. Fr. 80).
Text. f r . A r t. 80. — E n cas de décès dans les hôpitaux m ilitaires, civils
ou*” autres maisons publiques, les supérieurs, directeurs, administrateurs et
m aîtres de ces maisons, seront tenus d ’en donner avis, dans les vin gt-q u atre
heures, à l'o ffic ie r de l'é ta t c iv il, qui s’y transportera pou r s’assurer du décès, et
en dressera l'a cte conformém ent à l'a rtic le précédent, sur les- déclarations qui
lu i auront été faites, et sur les renseignements qu’i l aura pris.
I l sera tenu en outre, dans lesdits hôpitau x et maisons, des registres
destinés à inscrire ces déclarations et ces renseignements.
L 'o ffic ie r de l etat c iv il enverra l ’acte de décès à celui du dernier dom icile
de la personne décédée, qui l inscrira sur les registres.

53707. — Codut Civil adnotat


— 129
Art. 67-68 AC TELE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ Ă Godul civil

Doctrină străină.
B a u d k y b t F o ü r c a d e , Des personnes, 1, 916, 917 ;
C o u s b t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 4ul nota 1, 403, 421, nota 1 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il, 308, 321 u r m . ; Suppl. A cte de l’état c i v i l 78;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 117 b is, III ;
D e m o lo m b e , I, 306 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 505.

^ D octrin ă românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p." 435, 437;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 216;
N acu , I, p. 210, 214.

Art. 67. — Când vor fi oarecari semne, sau indicii de moarte


violentă sau alte împrejurări bănuitoare, mortul nu se va puteâ
îngropa decât după încheerea unui proces-verbal de către un
funcţionar poliţienesc, faţă cu un medic sau chirurg, spre a se
constată starea cadavrului şi a vericărei alte împrejurări
relative la aceasta, precum şi orice in formaţiuni ce se vor
putea lua despre prenumele, numele, vârsta, profesiunea, locul
naşterei şi domiciliul acelui mort. (Civ. 63, 68, 70; C. p. 284,
285; Pr. p. 14, 43; Reg. act. st. civ. 151; Civ. Fr. 81).
Text. f r . Art. 81. — Lorsqu ’il y aura des signes ou indices de mort vio­
lente, ou d’autres circonstances qui donneront lieu de le soupçonner, on ne pourra
faire l ’inhumation qu’après qu’un officier de police, assisté d’un docteur en mé­
decine ou en chirurgie, aura drésse procès-verbal de l ’état du cadavre, et des
circonstances y relatives, ainsi que des renseignements qu’il aura pu recueillir
sur les prénoms, nom, âge, profession, lieu de naissance et domicile de la per­
sonne décédé.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, ed. 5 -a, p. 310;
C o l i n e t C a p i t a n t , I, p. 403;
D e m o lo m b e , I, 308 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 169, 173. ]

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p.^438, 4 39 ;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 216;
N a c u , I, p. 203, a i l . 1 ?

^Art. 68. — Funcţionarul poliţienesc va fi dator a trimite în­


dată ofiţerului stărei civile al locului unde va fi murit acea
persoană, toate ştiinţele arătate în procesul său verbal, în
conformitatea căruia se va redacta actul de încetare din viaţă.
Funcţionarul stărei civile va expedia o copie după acea
comunicaţiune despre încetarea din viaţă a acelei persoane la
domiciliul său, de va fi cunoscut, şi această expediere se va
înscrie în registre. (Civ. 27, 65, 67,* 83, 87 urm. ; Civ. Fr. 82).
Text f r . Art. 82. — L ’officier de police sera tenu de transmettre de suite
a 1 officier de l ’état civil du lieu où la personne sera décédée, tous les renseig­
nements énoncés dans son procès-ver bal, d’après lesquels l'acte de décès sera
rédigé.

— 130
Codai civil AC TE LE DE ÎN C E TAR E DIN V IA Ţ Ă Art. 69-70

L/officier de l ’état c iv il en enverra une expédition à celui du dom icile de


la. personne décédée, s 'il est connu: cette expédition sera inscrite sur les registres.

D octrină străină.

C o l i n b t C a p i t a n t , I, p. 401, n o ta 1, 403, 421, nota 1 ;


D ü C A U R R O Y, ÎJONNIER E T R O U S T A IN , I, 146 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I. p. 173.

Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 438, 439;


C a n t a c u z in o M p. 216;
a t e i,
N acu, I, p. 211, 214.

Art. 69.— In caz de moarte în închisori se va încuno-


ştiinţâ îndată ofiţerul starei civile, de către îngrijitorul închi-
sorei’, spre a merge acolo după cuprinderea art. 66, spre a
redigiâ actul de încetare din viaţă. (Civ. 64 urm., 70; Reg.
act. st. civ. 150; Civ. Fr. 84).
Text. f r . A r t. 84. — En cas de décès dans les prisons ou maisons de ré­
clusion et de détention, il en sera donné avis sur-le-champ, par les concierges
ou gardiens, à l'officier de l'état civil, qui s’y transportera comme il est dit en
l ’article 80, et rédigera l ’acte de décès.
Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , ed . l - a , III, p. 977 ;
D e m o l o m b e , 1, 307 ;
M a r c a d é , art. 84, n. 1 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I. p. 1 73 ;
P l a n i o l , I, sd. 3-a, No. 504.

Doctrină românească.

A le x an d r e sco , I, e d . 2 - a , p. 439 u r m . ;
C a n t a c u z in o Ma t e i , p. 216;
N a c u , 1, p. 211.

Art. 70. — In toate cazurile de moarte în închisori, nu se


va face în registre nici o menţiune despre asemenea împrejurări
şi actele încetării din viaţă se vor redactâ numai după for­
mele prescrise de art. 65. (Civ. 65, 67, 69; Reg. act. st. civ.
150; Civ. FY. 85).
Text. f r . Art. 85. — Dans tous les cas de mort violente, ou dans les pri­
sons et maisons de réclusion, ou d’exécution à mort, il ne sera fait sur les re­
gistres aucune mention de ces circonstances, et les actes de décès seront simple­
ment rédigés dans les formes prescrites par l'a rticle 79.
Doctrină străină.
C o lin e t C a p i t a n t , ed . 2 -a , I , p . 402;
D a llo z , Rép. Acte de l'état civil, 314 urm.; Culte 761 urm.;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I, p. 170 u r m .;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 504.
Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a . p . 439 u r m .; Droit ancien et moderne de la Roumanie, p. 302;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 216;
N acu, I, p. 191, 211.

— 131 —
Art. 71-72 AC TE LE DE ÎNC ETAR E DIN V IA Ţ Ă Codul civil

Art. 71. — In caz de moarte pe un vas român călătorind


pe mare, moartea se va constata până în 24 ore prin un act în
prezenţa a vioi martori luaţi dintre ofiţerii vasului sau în lipsă
dintre oamenii echipagiului. Acest act se va redigiâ de către
căpitanul, stăpânul sau patronul vasului şi se va înscrie pe
rolul echipagiului. (Civ. 21 urm., 45, 65, 72; Reg. act. st. civ.
160 urm. ; Civ. Fr. 86).
Text. f r . Art. 86. — En cas de décès pendant un voyage de mer, il en
sera dressé acte dans les vingt-quatre heures, en présence de deux témoins pris
parmi les oficiers du bâtiment, ou, à leur défaut, parmi les hommes de 1'’équi­
pa ge. Cet acte sera rédigé, savoir, sur les bâtiments du Roi, par l ’officier d ad­
ministration de la marine; et sur les bâtiments appartenant à un négociant
ou armateur, par le capitaine, maître patron du navire. L ’acte de décès sera
inscrit à la suite du rôle de l ’équipage.

Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 401, n o t a 1, 403, 421 nota 1;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I, p. 1 73 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 506.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 441 ;


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183 ;
N a c u , I, p. 210, 211.

Art. 72. — La cel întâiu port unde va intrà vasul, de va


fi portul român, căpitanul, stăpânul sau patronul vasului, care
a redigiat actul, va depune două côpii încredinţate de el ale
actului de încetarea din viaţă la autoritatea portului, care
va urma conform art. 46, iar de va intrà vasul într’un port
străin se va urmă conform art. 47. (Civ. 46, 47, 65, 71, 87 ;
Reg. act. st. civ. 161 ; Civ. Fr. 87).
Text. fr. Art. 87. —- Au premier port où le bâtiment abordera, soit de re­
lâche soit pour toute autre cause que celle de son désarmement, les officiers de
l ’administration de la marine, capitaine, maître ou patron, qui auront rédigé
des actes de décès, seront tenus d’en déposer deux expéditions, conformément à
l ’article 60. ^
A l ’arrivée du bâtiment dans le port du désarmement, le rôle d’équipage
sera déposé au bureau du préposé à l ’inscription m aritime; il enverra une ex­
pédition de l ’acte de décès, de lui signée, à l ’officier de l'état civil du domi­
cile de la personne décédée; cette expédition sera inscrite de suite sur les
registres.
Doctrină străină.
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I , p. 405, 421, nota 1;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I, p. 173;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 512-514.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p 441 :


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 183;
n a c u , I, p. 210, 211, 214.

— 132 —
Codul civil AC TELE P R IV ITO A R E L A M IL IT A R I Art. 73-74

C A PITO LU L V
Despre actele stării civile privitoare la militarii ce se găsesc afară de teritoriul
român, sau pe teritoriul român în timp de rezbel sau turburări.

Art. 73. — Actele


stărei civile, făcute afară de teritoriul
român sau pe teritoriul român, în timp de resbel sau turbu­
rări, şi care privesc la militari sau alte persoane în servicii
pe lângă armată, vor fi redactate după formele prescrise după
dispoziţiunile de mai sus, afară de excepţiunile cuprinse în ar­
ticolele următoare. (Civ. 21 urm., 30 urm., 34 urm., 42 urm., 62,
64 urm., 870 urm.; Civ. Fr. 88).
T ext. f r . A rt. 88. — L es actes de l'éta t c iy il faits hors du territo ire du
Royaume, concernant des m ilitaires ou autres personnes em ployées à la suite
des armées, seront rédigés dans les formes prescrites par les dispositions pré­
cédentes, sau f les exceptions contenues dans les articles suivants.

Doctrina străină.
à ü b r y e t R au , I, ed. 4-a, § 66, p. 223 ;
C o lin e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405;
D e m a n te e t C o l m e t d e S a n t e r r e , I, 118 bis, II ;
D em o lom b e, I, p. 31 î-, 315;
D u r a n t o n , I, 232, 332;
Hue, I, 354;
L a u r e n t , II, 12-14;
M a r c a d é , I, 281, 282, 295;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 174;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 512-514.

Doctrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 188, 441 urm.; (IV , part. II, ed. 2-a, p. 135 ad notam )',
C a n t a c ü z in o M a t e i , p. 183 ;
N a c u , I, p. 212.

Art. 74. — Cuârtir-Maestrul în fiecare corp de unul sau


mai multe batalioane sau escadroane, ofiţerul contabil în cele­
lalte corpuri, vor îndeplini funcţiunile de ofiţeri ai stării ci­
vile. Aceste funcţiuni vor fi îndeplinite, pentru ofiţerii fără
trupe şi pentru funcţionarii armatei, de către intendentul ataşat
pe lângă armată sau pe lângă corpul de armată. (Civ. 82;
Civ. Fr. 89).
Text. f r . A rt. 89. — L e qu artier-m aître dans chaque corp d ’un ou plu ­
sieurs bataillons ou escadrons, et le capitaine comandant dans les autres corps
rem pliront les fonctions d ’o ffic ie rs de l e t a t c iv il: ces mêmes fonctions seront rem­
plies, pour les officiers sans troupes et pour les em ployés de l ’armée p a r l ’ins­
pecteur aux revues attaché à Farinée ou au corp d’armée.

Doctrină străină.
C o lin e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 4 0 5 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a, I, p. 174 u r m .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 512-514.

Doctrină românească.
A lexand resco , I, e d . 2 -a, p. 443, 4 44;
Nacu. I, p. 212.

— 133 -
AC TE LE P R IV IT O A R E L A M IL IT A R I
Codul civil
Art. 75-77

Art. 75. — Se va păstra în fiecare corp al trupelor un re:


sistru al actelor stării civile pentru oamenii din acel corp şi
altul la statul major al oştirei pentru actele civile relative la
ofiţerii fără trupe şi la funcţionam ataşaţi. _
Aceste registre se vor păstră ca şi celelalte registre ale
corpurilor si ale statelor-majore şi se vor depune în arhivele
ministerului de resbel la întoarcerea corpurilor sau armatelor
în tară, sau la încetarea resbelului, sau a turburărilor in ţara.
(Civ. 27, 76; Civ. Fr. 90).

la tifs aux officiers sans troupes et


de la même manière que les autre
posés aux archives de la guerre, à la rentrée des corps ou armées sur le terri-
to ire du Royaum e.
Doctrină străină.
C o l in et C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405; ed. l-a, III, p. 977 ;
P l a n io l , 1, ed. 3-a, N o . 512-514.
Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 444;


N acu , I, p. 212.

Art 76 — Registrele vor fi numerotate şi parafate, în fie­


care corp, de către ofiţerul care îl comandă şi te statul ma­
jor, de către corpul statului major general. (Civ. 28, 75; Civ.
Fr. 91).
Text fr A r t 91. — Les registres seront cotés et paraphés, dans chaque
corps, par l ’officier qui le commande; et à l ’état-major, par le chef de 1 état-

C o l in et C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405; ed. l-a , III, p. 977,


P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 512-514.
Doctrină românească.

A lexand resco , I, ed. 2-a, p. 444;


N acu , I, p. 212.

Art. 77 — Declaratiunile de naştere în oştire se vor face


în 10 zile după naştere. (Civ. 41 urm.; Reg. act. st. civ. 97;
Civ. Fr. 92).
Text. f r . Art. 92. — Les déclarations de naissance seront faites dans les
dix jours qui suivront l ’accouchement.
Doctrină străină.
C o l in et C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 405 ; ed. l-a, III, p. 977 ;
P l a n io l , I, ed. 3-a, No. 512-514.
Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 445;
N acu , I, p. 212.

- 134 —
Codul Civil AC TELE P R IV ITO A R E LA M IL IT A R I Art. 78-80

Art. 78. — Ofiţerul însărcinat cu ţinerea registrelor stărei


civile va fi dator,’ în 10 zile după trecerea unui act de naş­
tere în registrul său, să adreseze un extract funcţionarului
stărei civile la locul unde şi-a avut în urmă domiciliul tatăl
copilului sau mama, cAnd tatăl nu e cunoscut. (Civ. 49— 51,
74, 83, 87 urm., 174; Reg. act. st. civ. 97; Civ. Fr. 93),
Text f r . Art. 93. — L ’o fficier chargé de la tenue du registre de l e t a t c iv il
devra, dans le dix jou rs qui suivront l ’inscription d’un acte de naissance audit
registre, en adresser un ex tra it à l'o ffic ie r de l ’état c iv il du dernier dom icile du
père de l ’enfant, ou de la mère si le père est inconnu.

Doctrină străină.

C o l in e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I, p. 387, 403;


P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 767; III, ed. 2-a, p. 27, nota 1.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , 1, ed. 2-a, p. 445;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183;
N a c u , I, p. 212, 214.

Art. 79. — Publicările căsătoriei militarilor sau funcţiona­


rilor de lângă armată, se vor face la locul unde au avut cel
din urmă domiciliu. Pe lângă aceasta, 25 zile mai înainte de
săvârsirea căsătoriei, publicaţiunile se vor pune în ordinea
zilei a corpului, pentru cei ce ţin de un corp, şi la ordinea
zilei a armatei pentru ofiţerii fără trupe şi pentru funcţionarii
atasati pe lângă dânsele. (Civ. 49-51, 87, 127, 151, 174; Civ.
Fr.' 94).
Text f r . Art. 94. — L es publications'du m ariage des m ilitaires et em ployés
à la suite des armées, seront faites au lieu de leu r dernier dom icile : ells seront
mises en outre v in jt cinq jou rs avant la célébration du m ariage, à l ’ordre du
jo u r du corps, pou r les individus qui tiennent à un corps ; et à celui de t armée
ou du corps d ’armée, pou r les officiers sans troupes, et pou r les em ployés qui
en font partie.
Doctrină străină.

C o l in et Ca p it a n t , ed. 2-a, I, p. 384, 403.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 445, 446, 603 ;


N a cu , I, p. 212.

Art. 80. — Îndată după înscrierea în registru a actului de


serbarea căsătoriei, ofiţerul însărcinat cu ţinerea registrului
va trimete o copie funcţionarului stărei civile al locului unde
căsătoriţii îsi vor fi avut cel din urmă domiciliu. (Civ. 62, 74,
78, 87; Civ.'Fr. 95).
Text fr . Art. 95.— Im m édiatem ent après l ’inscription sur le registre, de
l ’acte de célébration du m ariage, l'o ffic ie r chargé de la tenue du registre en en­
verra une expédition à l ’o fficier de 1 état c iv il du dernier dom icile des époux.

- 135 —
AC TE LE P R IV IT O A R E L A M IL IT A R I
Codul civil
Art. 81-82

Doctrină străină.

C o l in et C a p it a n t , ed. 2-a, I, p. 387, 403.

Doctrină românească.

A lexandresco, I. ed. 2-a, p. 445, 446, 603.


C a n t a c u z in o M p. 183;
a t e i,
N a c u , 1, p. 212, 214.

Art. 81. — Actele de încetare din viaţă se vor face în flecare


f'S iP iîn riir-M flp s tn i. si. Dentru oficerii fără trupe

UC UC» J 5 — ---------------- O '

dernier dom icile du décédé.


Doctrină străină.

C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 -a, I, p. 387, 403.

Doctrina românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2 -a, p. 446, 447;


C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 183;
N a c u , 1, p. 212, 214.

Art. 82. — La caz de moarte în spitalele militare ambulante


sau statornice, actul se va r< dacia de directorul acelor spi­
tale şi se va trimite la Cuartir-Maestru sau Ia intendentul
corpului din care lăceâ parte încetatul din viaţă; aceşti ofiţeri
vor trimite o copie funcţionarului stărei^civile al locului unde
încetatul din viaţă şi-a avut domiciliul în urmă. (Civ. 66, 74,
78, 87; Civ. Fr. 97).’
Text. f r . A r t. 97. — E n cas de décès dans les hôpitau x m ilitaires ambulants
ou sédentaires, l'a cte en sera rédigé par le directeur des dits hôpitaux, et en voyé
au q u artier-m aître du corps, ou * à l'inspecteur aux revues de l ’ armée ou du
corps d’armée dont le décédé faisait p a rtie : ces officiers en feron t p a rven ir une
expédition à l ’o fficier de l ’état c iv il du dernier dom icile du décédé.

Doctrină străină.

B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, II, 1611;


B o i l e u x , Comment, sur le C. Napoleon, I, p. 198.

D octrină românească.

A lexand resco . I, ed. 2-a, p. 437, 438, 444;


C a n t a c u z in o M p. 183;
a t e i,
N a c u , i, p 213, 214.

- 136 -
Codul civil R E C TIFIC AR E A ACTELOR S T Ă R II CIVILE Art. 83-84

Art. 83. — Funcţionarul stărei civile dela domiciliul păr­


ţilor, îndată ce va primi dela arinită copia unui act al stărei
civile va fi dator a-1 trece în registru: (Civ. 21 urm., 29,
36 urm., 78, 80-82, 86; Civ. Fr. 98).
Text. f r . A rt. 98. — L ’o fficier de l ’état c iv il du dom icile des parties auquel
il aura été envoyé de l ’armée expédition d ’un acte de l ’état c iv il, sera tenu de
l ’inscrire de suite sur les registres.

Doctrină românească.

A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 447 :


C a n t a c u z in o M a t e i, p. 183;
N acu . I, p. 213.

C A P IT O L U L V I

Despre rectificarea actelor stării civile.

Art. 84. — Când se va cere rectificarea unui act al stărei ci­


vile, tribunalul competent va judeca, cu drept de apel, ascultând
concluziunile procurorului*). Părţile interesate se vor chemâ
la judecată, de va fi trebuinţă. (Civ. 21, 32, 33, 40, 56; Pr. civ.
80 § 2; Leg. 29 Oct- 77; Leg. Tiinbr. 21 al. 1; Reg. act. st.
civ. 63 urm., 83, 148; L. asupra numelui 18 Mart. 1895. Art.
24; Civ. Fr. 99).
Text. f r . A r t. 99. — L o rsq u e la rectification d’un acte de l ’état c iv il sera
demandée, il y sera statué, sauf l ’appel p a r le tribu n al compétent, et sur les
conclusions du procureur du R oi. L es parties intéressées seront appelées, s’i l y
a lieu.
Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , I, § 63, il. 3, 4, 12, 14— 18; I, p. 203; l, 5-a éd., p. 315 319, 321 ;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 933, 941, 9i2-4°, 912-5°, 945, 945-3°;
C o lin e t C a p it a n t , ed. 2-a, I, p. 3s)0, 412, 415, 416, 417;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’é ta t c i v i l , 36, 416 u r m .; Suppl. A cte de l’etat c iv il, 101 u r m . ;
D e m o lo m b e . I, 332 — 334 ;
Hue, I, 359-4°, 360;
L s u r e n t , II, 32 ;
M a r c a d é , art. 99, n. 3;
M o u r lo n , ed. 7-a, I, p. 177, 178 ;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 526, 534

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , ed. 2-a, p. 447 arm .; „ .


D a k i e l o p o l G. L t . D r ., Observaţie sub. T rib . Muscel 422 din 5 Dec. 909. C u rier Jud.
27/910;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 185;
N acü , I, p. 201, 202, 310, 373.

Jurisprudentă. Tribunalul com petent pentru rectifi-


v ca rea unui act a l stării civile, ch ia r când
1. R ectifica rea a ctelor stărei civile, fă- cererea e pornită în contra celo r de al
cută înaintea tribunalului, con form art. 84, treilea, nu poate fi de cât tribunalul Io-
e oposabilă celor de al treilea pe cât timp cului tin erei actelor, de şi el nu a r fi tri-
nu produc nici o probă contrarie. (A p e l bunalul dom iciliului celo r chem aţi în in-
Buc. II 184, A u g. 26/82, Dr. 77/82). ' stanţă; ju risdicţiu nea tribunalului asupra

1) P rin a rt. 2 a l L e g e i d in 29 O c t o m v r ie 1877, a su p ra a trib u ţiu n ilo r m in is te ru lu i p u b lic , c o n c lu z iu n ile


p ro cu ro ru lu i în a cea stă m a te rie nu m a i sunt n ecesa re. In a c e la ş sen s este şi a rt. 81 d in nou a p ro ce d u ră c i v i l ă .

— 137 —
Art. 85 R E C TIFIC AR E A ACTELOR S T Ă R II CIVILE Codul civil

re g is tre lo r şi o fic e rilo r circum scripţiunei când se conslată că ea este făcu tă de în­
lui, a fla re a p robelor în locul unde s’a pe­ săşi tatăl în ain tea ofiţerului de stare ci­
trecut faptul, o bună adm inistraţiune a v ilă şi că părintele este de n aţion alitate
justiţiei, toate acestea m ilitează în fa v o a ­ g rea că , aşa că acest fapt nu poate da loc
rea com petenţei speciale în această m a­ la re c tific a re a actului de naştere, nein-
terie a tribunalului locului registrelor, atât trând în cazu rile prescrise de Jege. (T rib .
în caşul când ce rerea se face fă ră oon- Muscel, 422 din 5 Dec. 1909. Curierul Jud.
tradictori, cât şi în caşul contrariu. P rin 27/910).
excepţiune 1a această regu lă gen erală, 6. Când în tr’un act de naştere s’a om is
când părţile se a flă în ain tea unui alt tri­ la red actarea lui a se ad ău gă la num ele
bunal spre exem plu pentru reclam aţiune şi pronum ele celui născut şi o altă cali-
de stat sau în petiţiune de eredilate, ce­ fica ţie la num ele patronom ic, aceaslă a-
re re a de rectifica re trebue introdusă in­ d ău gire nu se m ai poate cere în justiţie
cidental înaintea tribunalului sesisat de pe ca lea rectifică rii prevăzu tă de art. 84
cererea principală, c ă reia ea nu-i este şi urm. c. civ., ci conform le g ii numelui.
de cât un accesoriu. A cea stă excepţiune (C. A p el Buc. S. 1 ,16 din 2 Febr. 1920. Cu­
raţion ală şi con form ă cu prin cip iile g e ­ rie r Jud. 22-23/920, Pand. Rom . 19J2. III-l).
n erale se fundează şi pe art. 61 pr. civ. 7. P o triv it dispoziţiilor art. 84 şi urm.
In să pentru ca să se p oală opune incom ­ cod. civ., orice parte interesată v a putea
petenţa art. 61 pr. civ., trebue neapărat c ere tribunalului com petent rectifica rea
ca principalul să fie în că în curs de jude­ actului său de stare c iv ilă ; această rec­
cată şi pendent la tribunalul înaintea tificare nu v a putea a veă de obiect decât
căru i se cere trim iterea accesoriului. (Trib. în d rep la rea unor indicaţiuni greşite, com ­
Iaşi, II, 2022, Sept. 13/83, Dr. 71/83). p lectarea a celo r ca ri au fost om ise sau
3 C ererea de rectifica re a a ctelor stării ştergerea a celo r c a ri au fost înserate de
c iv ile , făcută con form art. 84 c. civ., nu prisos.
poate să aib ă de obiect de cât în dreptarea In să când c in e v a v a cere tribunalului
unor indicaţii greşite, com plectarea a celor să se schim be în actul său de naştere şi
ce lipsesc sau şte rg e re a c e lo r de prisos, în actul său de căsătorie, numele de Iancu
în nici un caz nu se poate cere an u larea sin Tu dorach e a N icu lăesei în num ele de
întregu lu i act de stare civilă . (C. A p e l Iaşi, Ion Teodoru, această ce re re ech iva lea ză
I. D r. N o. 34/96). cu o cerere de schim bare a numelui pa­
4. Nu se poate rectifică un act de naş­ tronom ic, care, potrivit d ispoziţiilor art.
tere, când se tinde a se schim bă ch iar 1 şi 8 din le g e a asupra numelui, trebue
sexul persoanei, că ci prin aceasta se adresată M inisterului de justiţie în form ele
schim ba însuş substanţa in trin secă a ac­ prevăzu te de acea lege.
tului. Nu se poate adm ite nici proba cu S in gu ra ipoteză când p o trivit dispozi­
m artori, con tra celor constatate de ofiţe­ ţiilo r art. 21 L e g e a asupra numelui, tri­
rul stării c iv ile prin actul de naştere, căci bunalele ord in a re a r fi com petinte să
ata re act face d o va d a până la în scrierea ordone rectifica rea unui act de stare ci­
în falş. (T rib . Fălciu . Dr. N o. 43/97). vilă în ceeace priveşte schim barea nu­
5. In gen ere o rectifica re în actele stării m elui patronim ic, este condiţionată dă
c iv ile pe cale judecătorească, poate a v e ă posibilitatea probei din p a rte a ’ părţii in­
loc, când există în a ct o ero a re sau o teresate că tatăl său nu a v e a dreptul să
om isiune sau când cuprinde o enunţare ce poarte num ele patronim ic, care apoi i-a
nu a r fi trebuit trecută sau când’ actul fost trecut şi lui in actul de stare c iv ile
este n eregu lat în form ă, sau nu poartă a cărui rectifica re o cere. (T rib . D orohoi
sem năturile necesare. 332 din 29 Dec. 1921. Jur. Gen. 1924, No.
A stfel trecerea în actul de n aştere a 426).
cuvântului „ g r e c “ , nu poate fi o eroare,

Art. 85.—Hotărîrea asupra rectificărei nu va puteâ niciodată


fi opusă părţilor interesate, cari n'au făcut cerere, sau cari
n’au fost chemate la judecată. (Civ. 40, 1201; Reg. act. st. civ.
71 ; L. asupra numelui din 18 Mart.. 1895. Art. 24 ; Civ. Fr. 100).
Text. fr. Art. 100. — L e jugement de rectification ne pourra, dans aucun
temps, être opposé aux parties intéressés qui ne l ’auraient point requis, ou qui
n’y auraient pas été appelées.

Doctrină străină.
A ü b r y e t R a ü , I, p. 214; I, ed. 5-a, p. 323;
B a u d r y e t C h é n e a u x , Des personnes, III, 418 urm., 423, 454 ;
C h a u v e a u s u r C a r r é , p. 2902 b is ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2-a, I, p. 290, 342, 390, 416 ;

138 -
Codul civil R E C TIFIC AR E A ACTELOR S T Ă R II CIVILE Art. 86

D a l l o z , Rép. A cte de l’état c iv il, 465 urm. ; 481 urm., Suppl. A cte de l’état c iv il 123;
D e m o lo m b e , I , 336 ;
D u r a n t o n , I, 3 46 ;
M a r c a d é , art. 100, n. 4 ;
M o u r l o n ed. 7-a, I, p. 18;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 526, 534;

Doctrină românească.
a le x a n d r e s c o ,I, ed. 2-a, p. 447 urm .; (V II, p. 558, 561 t. şi n , 2). Observaţie sub. Trib.
Bacău 1499 din 20 Febr. 1915; Dreptul 39,915; „ Teoria contradictorului legitim in
materie de chestii de stat“. C urier Jud. 74/902;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 185, 186;
M a n u r e a N . ( I u n iu s ). Observaţie aub. Cas. II, 14 din 16 Ian. 1901. C u rier Jud. 19,1901;
N a c u , I, p. 201, 202, 373;
Y e l e s c u AL, Nota sub T rib . Ilfo v s. II, 719 din 9 Dec. 920. Pand. Rom . 1922, II, 27.

Jurisprudenţă. contestare a legitim ităţei, a r a v e â auto-


ritatea lucrului judecat erga omnes, atunci
t. R estabilirea căsătoriei între soţii, c a ri când a fost dată faţă cu contradictorul
s’au considerat ca despărţiţi prin consim - legitim , este in adm isibilă în dreptul actual :
tământul mutual, în baza sentinţei T rib . 1) pentrucă, pe deoparte, nu s’a putut a-
înscrisă în registrele stării civile, nu a- ju n ge a se determ ină cu preciziune cine
duce n ici o vă tă m a re terţilor, c ă ro ra de- poate fi considerat ca con tradictor le g i-
c i z i u n e a de anulare a divorţului nu le este tim ; şi 2) pentrucă, pe de altă parte, a-
opozabilă. (C. A p el Buc. II.’ Drept. 80/98). ceasta teorie, ca re ’şi a re o rig in a sa Jn
2. D acă fem eia, avân d înscrisă hotă- vechiul drept fra n cez şi ca re pe nedrept
rîrea de d ivo rţ în registrele stărei civ ile , se pretinde a fi existat şi în le g ile rom ane,
trece de fem eie divorţată, şi, prin urm are, creează o excep ţie dela principiul relati-
capabiiă de a se obliga, şi în această ca- vită ţei lucrului judecat, n esprijin ită pe
litate con tractează un împrumut ipotecar, nici un text de lege.
nu poate m ai târziu să cea ră an u larea Lu cru l judecat în m aterie de stat, reză-
acelui împrumut pe m otiv că hotărârea mându-se în ad evă r, pe prin cip iile gene-
de d ivorţ a fost anulată, fiin dcă acea ho- rale, aceste p rin cipii îi sunt aplicabile,
tărîre nii este opozabilă terţilor, c a ri n’au in diferen t de efectele ce le-ar produce,
figu rat la proces şi c a ri de bună credinţă In tot codul c iv il fiind o singu ră dispo-
aü con tractat cu fem eia crezută divorţată, ziţie- referitoare la cazu l unei judecăţi dată
fată de ca re h otărîrea anulătoare este ca în m aterie de stat, această dispoziţie a-
ş i’ neexistentă. (C as.II, 14/901, B. p. 116). plică tocm ai regu la g en era lă asupra efec-
3. Sentinta pentru rectifica rea unui act telor lucrului judecat, căci art. 85 din co­
de naştere nu este opozabilă p ărţilor c a ri dul c ivil, dispune că h o tă rîrile p rivito a re
n’au fig u ra t în instanta de rectificare. la rectifica rea a ctelor stărei c iv ile nu sunt
(Cas. I, 2 A p rilie 1907, B. p. 641). opozabile persoan elor c a re n’au fig u ra t
4. T e o ria aşa zisă a contradictorului în judecată. (T rib . Bacău, No. 1499, 1915;
legitim , după ca re o h otărîre pronunţată „D reptu l“ , 1915, p. 308).
asupra unei acţiuni într’ o reclam atiune .
5 A se v e d e â : A r t.^84 cu nota 1; Art.
de stat a unui cop il legitim , sau în tr’o 269, nota 1.

Art. 88. — Hotărîrile asupra rectiflcărei se vor trece în


registre de către funcţionarul stărei civile, îndată ce i se vor
fi comunicat, şi totdeodată se va face menţiune despre aceasta
pe marginea actului reformat. (Civ. 35, 36, 48 ; Regul. act. st.
civ. 9, 67, 68, 83, 97, 148; Art. 5 L. p. constat, morţii celor
Jispăruti în răsboi (Mon. of. 204/923); Legea asupra numelui
din 18 Mart. 1895, Art. 15, 21, 23, 24; Civ. Fr. 101).
Text. f r . A r t. 101. — L es jugem ents de rectifica tio n seront inscrits sur
les registres p a r l ’o fficier de l'éta t c iv il, aussitôt qu ’ils lu i auront été remis ; et
mention en sera fa ite en m arge de l ’acte réform é.

Doctrină străină.
C o l in e t C a p i t a n t , e d . 2-a, I , p. 390, 395, 416 ;
D a l l o z , Rép. A cte de l ’état c iv il, 473 urm .;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 179;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 526, 534.

— 139 —
DESPRE DOMICILIU Codul civil
Art. 87.

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I , e d . 2 -a, p. 447 u r m .; ( I I , e d . 2-a, p. 119 n. 4 );


C a n t a c u z in o M a t e i , p. 185;
N acd , I, p. 201, 202, 373.

Jurisprudenţă. P rin u rm are în specie, ofiţerul de stare


c iv ilă a fost în drept de a tran scrie în re-
1. O ficiu l de stare c iv ilă care a re ob li­ istrele de divorţ, sentinţa prin c a re s’a
ga ţia , p otrivit art. 80 c. civ. de a în scrie ecla ra t desfacerea unei căsătorii şi de
In ’reg istre h o lă rîrile ju decătoreşti asupra a face m enţiune de desfacere pe actul de
a ctelo r de stare c iv ilă ce i-au fost com u­ căsătorie arătat în h oiărîre, odată ce ho­
nicate, făcân d totodată m enţiune despre tă rîre a şi actul de căsătorie prevedeau
aceasta pe m a rgin ea actului reform at, nu acelaş nume de fam ilie al p ă rţilo r şi ho­
a re că d erea de a exa m in a v ic iile unei tă rîre a in d ică exp res că s’a desfăcut că­
h otărîri judecătoreşti şi n ici de a refu ză sătoria dela nuniărul respectiv din re g is ­
în scrierea ordonata, din m om ent ce din trele de căsâtoriti. (Cas. I, 129 din 12 F eb r.
h otă rîrea ju decătorească rezu ltă deter­ 1923. Jur. R om .’ 11/923. Pand. Rom . 1923,
m inată identitatea actului refo rm a t prin III, 115. Jur. Gen. 1923, N o. 232).
hotărîre.

TITLU L III.
Despre domiciliu.
Art. 87. — Domiciliul fiecărui Român, încât priveşte exer­
citarea drepturilor sale civile, este acolo unde îşi are princi­
pala sa aşezare, (Civ. 8 urm., 52, 60, 101, 102, 151 urm., 1104,
1115, 1121, 1659; Pr. civ. 10, 58, 60, 63, 137, 497, 649, 710;
Pr. p. 84, 93; C. p. 151; L. jud. oc. 63; Civ. Fr. 102).
Text. fr . Art. 102. — L e domicile de tout Français quant à l ’exercice de
ses droits civils, est au lieu où il a son principal établissement.

Doctrină străină.
A u b r y e t R au, I, § 141, n. 5; § 142, n. 1 ; § 144, n. 5, 6 , 16, 18; I, p. 577 ; I, ed. ô-a,
p. 882—884, 886 , 893—895, 897, 899 ;
B a c d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I. 1011, 1013. 1014, 1018— 1020, 1022, 1028;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed. 2 a, I, p. 152, 422 u r m ., 670 ;
D a l l o z , Rép. D o m i c i l e 2 u r m ., 6 u r m .; Suppl. D o m ic ile 3 u r m ., 11 u r m .;
D e m o l o m b e , I, 345—348, 354, 393 ;
Hue, I, 268, 370, 371,373, 374;
L a u r e n t , II, 67, 6 8 ;
M a r c a d e , art. 102, 103, n°. 3;
M o u r l o n , e d . 7-a, I, p. 180 u r m .;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 555, 557, 566—569 ;
W e is s , Traité élémentaire, p. 125;

Doctrină românească.

A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 456 urm .;


C a n t a c u z in o M a t e i, p. 59, 60;
N a c u , I, p. 215.

Jurisprudenţă. Tribu n alele rom âne pentru in fra cţiu ­


n ile com ise de dân şii în străinătate, de
t. Cestiunea de a se şti dacă dom i­ v o r f i d o m icilia ţi în Eom ânia. P r in
c iliu l unei persoane este în cutare sau expresiu nile d o m icilia ţi în R om ân ia
cutare loc este o pu ră chestiune de nu trebue a se în ţelege un dom iciliu
fapt, pe care num ai instanţele de fond legal, în sensul art. 87 Codul c ivil, ci
sunt suverane a o apreciâ. (Cas. I, un dom iciliu de fapt, adică o reşedin­
7/83, Ian. 11/83. B. p. 11). ţă în tară. (A p e l G a la ţi I I . D reptul 28,
2. D upă art. 4 şi 5 din Codul penal, 1904).
stre in ii pot f i u rm ă riţi şi ju decaţi de 3. P r in derogare dela norm ele de

- 140 —
Codul civil DESPRE DOMICILIU Art. 88

drept comun şi spre a îm pedicâ elu­ este în străinătate, instanta de fond


d ă rile posibile, leg iu ito ru l p rin art. 1 este în drept şi o b liga tă pe baza pre-
al. c din legea im p ozitu lu i fu n cia r sum tiunii legale că soţia locueşte cu
fix â n d acest im p ozit la 13 % pentru bărbatul, să tra g ă concluziunea nece­
p ro p rie ta rii d o m icilia ţi în străinătate, sară că şi locuinţa obişnuită a fem eii
precizează că p rin „d o m iciliu “ în străi­ este tot în străinătate, in d iferen t dacă
nătate el în ţelege nu dom iciliu leg a l d om iciliu l lo r le g a l este în tară sau
ci locu inţa obişnuită. aiurea. (Cas. I I I , decizia N o. 116 din 7
Când dar se constată că locu inţa o- M a i 1919; Jurispr. Ti ora. 1919, p. 758).
bişnuită a soţului p ro p rieta rei fem ei

Art. 88. — Schimbarea de domiciliu se operează prin lo­


cuinţa în fapt într’un alt loc, unită cu intenţiunea de a-şi
statornici acolo principala aşezare. (Civ. 89, 92, 93; Pr. civ.
69; Civ. Fr. 103).
Text. f r . A rt. 103. — L e changement de dom icile s’opérera par le fa it d’une
habitation réelle dans un autre lieu, jo in t à l ’intention d ’y fix e r son principal
établissement.
Doctrină străină.
A ü b r y e t Raü, I, § 144, n. 9 şi 10; I, ed. 5-a, 894, 895;
B a u d r y e t F o ü r c a d e , Des personnes, I, 1023, 1029;
C o l i n e t C a p i t a n t , é d . 2-a, I, p. 424;
D a l l o z , Rép. Domicile 23 urm. ; Suppl. Domicile 28 urm. ;
D e m o lo m b e , I, 349, 352, 353 —355;
Hue, I, 374;
L a u r e n t , II, 79;
M a r c a d é , a r t . 104, n. 2 ;
M o u r l o n , ed. 7-a, I, p. 185 urm. ;
P l a n i o l , I, e d . 3-a, No. 592—594.

Doctrină românească.
A le x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 463 urm.; Observaţie sub. C. Apel Orléans, 20 Ian. 1919.
Tribuna juridică 24—26/1921 ;
C a n t a c u z in o M a t e i , p. 59, 60 ;
N a c u , I, p. 217 ;
R ă d u le s c u S i l i u , ' Observaţie sub. Trib. civil Gand, 11 Iunie 906. Dreptul 54/1909;
Observaţie sub. Cas. din Neapoli, 9 Mart. 1902. Dreptul 45/1914.

Jurisprudenţa. cip a la sa aşezare, şi 2 ) locu inţa de fa p t


!■ U n c e rtific a t dat de p o litie că o în tr’acel loc. Or, dacă se constată că
persoană nu d om icilia ză în tr’o lo ca li­ partea, de şi a în deplin it fo rm a lită ţile
tate oarecare, nu este su ficien t pentru cerute de art. 89 şi a probat p rin u r­
a sta b ili în drept o schim bare reală de m are că are în fa vo a rea pretentiunei
dom iciliu, pe cât tim p legea, p rin art. sale unul din elem entele constitu tive
88, 89 şi 90, in dică care sunt fo rm ele ce ale schim bărei de dom iciliu , nu are
trebuese în deplin ite pentru ca cin eva însă şi pe acela al locu in ţei de fa p t
să’şi schimbe în tr’un mod re a l dom i­ acolo unde ’şi a m an ifestat in tentiu ­
ciliu l său d in tr’un loc în altul. (A p e l nea de a-şi a vea dom icliul, stabilindu-se
Buc. I I , 2, Febr. 6/87, D r. 29/87). astfel, în fapt, că schim barea de do­
2. D e şi partea a declarat că’şi stră­ m ic iliu nu s’a operat, în asemenea caz
mută dom iciliu l, în să acea declaratiu- nu tribu n alu l noului dom iciliu p re­
ne, conform art. 88, trebue să fie u r­ tins, ci tribu n alul d o m iciliu lu i o r ig i­
m ată în fa p t de străm utarea de dom i­ nar este com petinte a judecă. (Cas. I,
ciliu şi de intentiunea de a răm âne a- 21/Ian. 22/91, B. p. 27).
colo; şi după art. 89, dovada intenti li­ 4. S trăm u tarea dom iciliu lu i, după
nei rezu ltă din o expresă declaratiune, articolele 88, 89 şi 90"din Codul c iv il,
făcu tă atât la au toritatea com unală a se face nu num ai p rin abandonarea
locu lui ce se părăseşte, cât şi la acea a d o m iciliu lu i o rig in a r şi locu irea în ­
locu lui unde ’şi a străm utat dom ici­ t r ’un a lt loc, c i şi p rin m an ifestarea
liul. (Cas. I, 192/Iun. 28/88. B. p. 599). in tenţiu nei de a-şi fix a acolo p rin ci­
3. D upă prescrip tiu h ile art. 88 şi 89, palu l său aşezământ, şi dovada in ­
ca să fie schim bare de d o m iciliu tre­ ten ţiei rezu ltă din îm p re ju ră ri lăsate
bue neapărat 2 elem ente: 1 ) in ten tiu ­ la suverana a pretiere a ju d ecă to rilo r
nea de a-şi statorn ici în tr’alt loc p rin ­ fondului. (Cas. I, 251/99. B. p. 775).
Art. 89-90 d esp re d o m ic iliu Codul civil

Art. 89. — Dovada intenţiunei rezultă, dinadins declara-


ţiune, făcută atât la autoritatea comunală a locului ce se pă-
răseste, cât si la aceea a locului unde şi-a strămutat domici­
liul. ’(Civ. 88,' 90 ; Civ. Fr. 104).
T e x t .f r . A rt. 104. — L a preuve de l ’intention résultera d’une déclaration
expresse, fa ite tant à la m unicipalité du lieu qu’on quittera, qu à celle du lieu
où on aura transféré son dom icile.

Doctrină străină.

A u b r y e t R a u , I, e d . 5-a, p. 895;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 1025, 1027;
C o l in e t C a p i t a n t , ed . 2 -a, I, p. 425;
D a l l o z . Rép ■ D o m ic ile 31 u r m . , Suppl. D o m i c i l e 33 u r m .;
I ie m o l o m b e , I, 352 ;
Huo, I, 375 ;
M o u r l o n , e d . 7- r., I, p. 185 u rm . ;
P l a n i o l , I, e d . 3 -a , N o . 533.

D octrin ă rom ânească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2 -a, p. 463 u r m . ;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p . 59, 60;
N a c u , I, p. 217.

Jurisprudenţa. să cerceteze dacă nu cum va cetăţea-


nul, din cauza functiunei, esLe su it
t. Cetăteanul, chem at în tr ’o func- să-şi aibă re latiu n ile _ sale, d om iciliu l
tiune publică tem porală sau revoca- său, în locu l unde îşi ex erc ita tune-
bilă, îş i păstrează dom iciliu l, de m a i ţiunea, a stfel ca şi funcţiunea poate
înainte, de n’a m an ifestat o altă in- f i considerată in tre îm p reju ră rile, de
tentie, şi dovada acestei in ten tii poate unde se poate deduce intenţiunea ele
rezu ltă sau d in tr’o declaratiune a cc- străm utare de dom iciliu . (Cas. xl,
lu i ce şi-a ' străm utat dom iciliu l, sau, 323/98. B. p. 1447). __ , ,
în lipsa acestei declaraţii, din alte .
2 A se ved ea : A rt. 88 cu notele
îm p re ju ră ri şi instanta de fond trebue pective.

Art. 90. — In lipsă de declaratiune expresă, dovada in­


tenţiunei va depinde de împrejurări. (Civ. 89; Civ. Fr. 105).
Text. f r . Art. 105. — A défaut de déclaration expresse, la preuve de l ’in­
tention dépendra des circonstances.

D o ctrin ă străină.

A u b r y e t R a u , 1, ed . 5 -a, p. 896;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes. I, 1027 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , ed . 2 -a , I, p. 425; .
D a l l o z , Rép. D o m ic ile 46 u rm ., 50, 175-2°; Suppl. D o m ic ile 35, 37 u r m .;
] i e m o l o m b e , I, 352, 353 ;
M o u r l o n , ed . 7 -a, I, p. 185 u r m .;
P l a n i o l , I, ed . 3 -a, N o . 593.

D octrin ă rom ânească.

A l e x a n d r e s c o , I, e d . 2-a, p. 463 u r m .;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 5 9 ,6 0 ;
N a c u , I, p. 217.

•Tnrisnrudentă fa p t este lăsată la suverana facu ltate


junspruuenţ/d. a ^ d e c ă t o r ilo r fon d u lu i (Cas. I I . 23.
1. A p re ciere a acestor îm p re ju ră ri de M art. 9/71, B. p. 53).

— 142 -
Codai civil DESPRE DOMICILIU Art. 91-93

Art. 9L — Cetăţeanul chemat într’o funcţiune publică tem-


porarie sau revocabilă, îşi va păstra domiciliul de mai înainte,
de n’a manifestat o altă intenţiune. (Civ. 88; Civ. Fr. 106).
Text. fr. A H . 106. — L e citoyen appelé à une fonction pu bliqu e tem poraire
ou révocable, conservera le dom icile qu ’il a va it auparavant, s’il n ’a p&s manifesté
d’intention contraire.
Doctrină străină.
A u b r y f . t R a u , I, ed. 5-a, p. 885;
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 976;
C o lin e t C a p it a is t , e.d. 2-a, I, p. 424;
D a l l o z Jlép. Domicile 98 urm., 115-2°; Suppl. Domicile 62;
D e m o lo m b e , I, 354, 356, 366;
Hue, I, 381 ;
L a u r e n t , I, 9 4 ;
M a r c a d é , 106, n. 2 ; 108;
M o u r l o n e d . 7 -a, 1, p, 187;
P l a n i o l , I, ed. 3-a, No. 589.|

D octrină românească.
A l e x a n d r e s c o , I, ed. 2-a, p. 473 urm.;
C a n t a c u z i n o M a t e i , p. 59, 60;
N a c u , I, p. 217.

Jurisprudenţă.
1. A se,, vedeà art. 89 eu nota i.

Art. 92. — Primirea unei funcţiuni pe viaţă va trage după


sine strămutarea nemijlocită a domiciliului funcţionarului în
locul unde este chemat a exercită acea funcţiune. (Civ. 88;
Civ. Fr. 107).
Text. f r . Art. 107. — L ’acceptation de fonctions conférées à v ie em portera
translation imm édiate du dom icile du fonctionnaire dans le lieu où i l doit exercer
ces fonctions.
Doctrină străină.
A u b r y e t R a u , I, § 143, n. 3, 15, 1 7 ; p 5 7 9 ; I, e d . 5 -a, p. 887, 892,
B a u d r y e t F o u r c a d e , Des personnes, I, 9 7 1 ,- 9 7 5 ;
C o l i n e t C a p i t a n t , e d . 2 a, 1, p. 423 u r m . ;
D a l l o z , Rép. Domicile 101 urm.; Suppl,. Domicile 63 urm.;
D e m a n t e e t C o l m e t d e S a n t e r r e , 1, 1 36 ;
D e m o lo m b e . I, 364, 365, 370;
Hue, I, 381, 389;
L a u r e n t , II, 91, 92, 95, 98 ;
M a k c a d é , a r t. 106, 107, n . 1 ;
M o u r l o n , e d . 7 -a , I, p. 187;
P l a n i o l , 1, ed. 3-a, No. 588, 589, 591.