14

JOCURI PENTRU
DEZVOLTAREA INTELIGENŢEI
EMOŢIONALE

Care este rolul jocului

Jocul este o formă de învățare, de cunoaștere, de

experimentare, de vindecare și de exprimare. Prin joc
cei mici percep lumea din jurul lor, caută răspunsuri și
găsesc soluții. Joaca nu este doar o formă de
recreere, ci un program intensiv de pregătire pentru
viață, de testare a posibilităților și de construire a
scenariului de viață după care copilul se va ghida
inconștient și la maturitate.

Dacă privim în natură observă cum puii animalelor se

antrenează permanent într-o formă de luptă în joacă.
Ei se pregătesc, de fapt, pentru ca mai târziu să poată
vâna sau să se poată apăra.
La fel se întâmplă și cu cei mici, doar că pentru ei
joaca are mult mai multe roluri.

Unul dintre ele este într-adevăr cel de a-și dezvolta

motricitatea fnă și grosieră. Acest obiectiv este atins
prin intermediul jocurilor de hârjoneală, jocurilor în
care este implicată mișcarea și în care copilul își
folosește corpul.

Jocul este o modalitate excelentă de conectare, de

hrănire afectivă prin atenția pe care părintele o
dăruiește copilului.

Jocul este și un foarte bun instrument de a asculta și

de a înțelege lumea copilului, de a deschide poarta
spre sufetul său.

Copilul folosește jocurile pentru a înțelege lumea și

pentru a da sens experiențelor sale de viață.
Jocul este folosit în două sensuri:

 Pentru învățare – când copilul se joacă „de-a

gătitul”, „de-a magazinul”, „de-a meșterul”;
 Pentru vindecare – când copilul încearcă să
integreze anumite experiențe de viață; spre
exemplu după ce merge la doctor, vine acasă și
se joacă „de-a doctorul” cu păpușile sale.
În ceea ce privește agresivitatea, copiii învață prin
joacă să o stăpânească și să o exteriorizeze într-un
mod care să nu le dăuneze altora. Așadar, când
vedem un copil care se joacă știm că acesta este
angajat într-un proces de învățare și drept urmare
trebuie să-i acordăm importanța cuvenită.

Un alt benefciu al jocului este acela că-l ajută pe copil

să se recupereze după momentele stresante din
timpul zilei. Atunci când copilul este supărat pentru
ceea ce s-a întâmplat la școală, la grădiniță sau
pentru o ceartă cu unul dintre prietenii săi, el se
detașează prin joc, astfel reușind să se relaxeze. Este
o modalitate facilă de a trece peste micile drame din
viața de zi cu zi.

Totodată, prin jocuri copiii se recuperează din

traumele suferite, astfel ei putând depăși incidentul
respectiv prin repetarea experienței și transpunerea ei
într-o formă inofensivă și ludică.
Un copil ce a fost implicat într-un accident de mașină
va retrăi momentul traumatic jucându-se cu mașinuțe
pe care le va ciocni între ele, un copil ce a fost victima
unei violențe fzice, va folosi păpușile pentru
interpretarea unor scene ce vor ilustra evenimentele
trăite de către acesta. Astfel, copiii reușesc să-și
recapete controlul asupra propriei vieți, transformând
evenimentul traumatic într-un joc în care ei dețin
puterea și nu mai sunt în poziția de victimă. Acest
proces de vindecare prin joacă este similar cu felul în
care adulții povestesc unor prieteni apropiați, micile
supărări cotidiene sau chiar traumele suferite, pentru
a se elibera, în momentul povestirii ei retrăind
experiența respectivă, dar de data aceasta din
perspectiva de regizor al întregii întâmplări.

În primii ani de viață, copilul pune bazele nivelului de

inteligență pe care îl va atinge la maturitate. Fie că
vorbim despre IQ (coefcientul de inteligență) sau EQ
(coefcientul de inteligență emoțională), primii șapte
ani de viață au o importanță deosebită pentru nivelul
acestora. Iar aceștia sunt anii în care copilul învață
prin joc.
Jocul poate f o unealtă extraordinară prin care îl poți
ajuta pe copil să se dezvolte atât intelectual cât și
emoțional, pentru că acesta este principalul limbaj în
care el se exprimă și înțelege. Atunci când îi transmiți
copilului un mesaj în propriul limbaj va f mult mai ușor
să îl corectezi sau să-l stimulezi în adoptarea unor
comportamente benefce. De cele mai multe ori,
jocul este cea mai ușoară cale către sufetul unui
copil și către sufetul nostru de copil.

În cadrul acestui matrial ne vom îndrepta atenția spre

jocuri destinate dezvoltării emoționale a copilului.

Așadar, iată mai jos câteva jocuri pe care le poți pune

în practică foarte ușor.
 14 Jocuri pentru dezvoltarea
inteligenței emoționale

1. Jocul măștilor
Un joc amuzant și care poate aduce multe benefcii
relației dintre părinte și copil. Măștile pot f
confecționate împreună cu micuțul. Nu trebuie ceva
complicat, pot f făcute din coli sau carton. Realizează
câte o mască pentru fecare emoție în parte – bucurie,
tristețe, furie, frică, dezgust, surpriză și așa mai
departe. Nu uita să introduci si măștile pentru mândrie
și frustrare.

Mândria este un sentiment pe care părinții îl simt

deseori atunci când copiii lor au mici succese, iar
frustrarea este un sentiment simțit deseori de către
copii, aceștia întâmpinând multe situații în care nu
reușesc să facă ceva (cum ar f să se lege la șireturi).
Apoi jucați-vă cu acele măști, întrebați-l pe copil ce
reprezintă fecare, dacă știe un moment în care s-a
simțit astfel și unde în corp a simțit acea emoție (în
stomac, în cap, în piept). Oferiți-i câteva exemple
personale pentru a înțelege mai bine și spuneți-i cum
ați ales să vă exprimați sănătos emoția respectivă,
astfel copilul va avea un model bun. Acest joc
deschide ușa către discuțiile despre emoții, ceea ce
va duce la evitarea sau aplanarea unor situații de
criză.

2. Cărticica cu emoții
Jocul acesta este o altă cale de a-l ajuta pe cel mic să
se exprime. Puteți lua o agendă sau un caiet unde să
lipiți personaje decupate din cărțile pentru copii, iar în
dreptul lor să scrieți sau să desenați emoția pe care o
exprimă acestea. Atunci când răsfoiți cărticica
încercați să interpretați împreună personajele și cum
exprimă acestea sentimentele. La fel ca și la jocul
măștilor, întrebați-l pe copil când a simțit și el o astfel
de emoție. Folosiți personaje diferite pentru fecare
sentiment în parte, astfel încât atunci când observați
cum copilul are o anumită emoție să faceții referire la
cărticică – „ia uite, ești morocănos precum bursucul
sau furios precum ursul”. Primul pas în alfabetizarea
emoțională este ca părintele să pună în cuvinte
emoțiile pe care le simte copilul.

3. Interpretarea personajelor
De la jocul de mai sus puteți construi un altul care să-l
ajute pe cel mic să învețe cum să-și gestioneze
emoțiile neplăcute. Luați unul dintre personajele din
cărticica emoțiilor, să spunem lupul care era furios și
le sufa casa celor trei purceluși, iar apoi puneți în
scenă propria poveste despre cum lupul se simțea
furios, arătându-i celui mic fața lupului din cărticică și
imitându-l. Continuați spunându-i că, pentru a se
descărca, lupul s-a dus pe o câmpie și a sufat de trei
ori, numărând până la zece și scoțând toată furia din
interiorul lui, în același timp imitându-l într-un mod
amuzant pe lup. Treptat, puteți construi o poveste
pentru fecare personaj din cărticică, cum a reușit să-
și gestioneze acesta reacțiile și le-a folosit în mod
constructiv, iar copilul va învăța prin intermediul unei
povești cum să își gestioneze la rândul său reacțiile.
 4. Jurnalul emoțiilor
Pentru copiii puțin mai mari se poate folosi și un jurnal
zilnic al emoțiilor, pe care aceștia să-l țină undeva la
vedere, pe ușa de la șifonier sau de la birou. Lipiți cu
litere colorate titlul jurnalului „Astăzi m-am simțit” și
pregătiți câteva cartonașe cu desene care reprezintă
diverse emoții. Încurajați-l pe copil să lipească în
fecare zi cartonașele sub titlu, cu bobițe adezive care
apoi se dezlipesc foarte ușor. La sfârșitul zilei puteți
discuta împreună despre emoțiile pe care le-a simțit
copilul în ziua respectivă.

5. Furtuna din pahar

Este un joc ce ajută copilul să conștientizeze cum se
formează furia în interiorul lui și cum aceasta crește și
se amplifcă. Ai nevoie de un pahar, apă, detergent de
vase, un colorant roșu de orice fel (pot f și acuarele)
și un instrument pentru amestecat. Pune apa,
colorantul și detergentul în pahar și începi să le
amesteci ușor. Pe măsură ce îi vorbești copilului
despre ce anume simțim când ne enervăm și cum
mânia crește în interiorul nostru, începi să amesteci
mai repede.

Apoi, când furtuna s-a format în pahar oprește-te

pentru a vorbi câteva momente cu cel mic despre
situațiile în care el s-a simțit astfel. În fnal, ia paharul
și pune-l sub robinet și lasă să curgă apă peste
conținutul din pahar, încheind poveste cu o concluzie,
aceea că dacă va respira, va bea un pahar cu apă, va
dansa (orice modalitate preferă copilul pentru
gestionarea mâniei), aceasta va dispărea, la fel cum
se întâmplă și cu apa roșie din pahar, care este
treptat înlocuită cu o apă clară. Apoi pune paharul pe
masă, apa este limpede și liniștită, iar în pahar nu mai
este nicio furtună.

*Important – tehnicile de relaxare nu se aplică în

momentul în care copilul simte o emoție puternică. Nu
acționăm direct pe emoție, pentru că acest lucru poate
duce la reprimarea acesteia. Așteptăm 2-3 minute,
timp în care empatizăm cu emoția simțită de copil, o
punem în cuvinte, îl ascultăm sau îl încurajăm să
povestească el. Mai apoi putem propune o metodă de
relaxare deja cunoscută de copil

6. Luptând cu ursul
Începi prin a spune o poveste despre o persoană care
mergea prin pădure și din întâmplare se întâlnește cu
un urs. Roagă-l pe copii să dea un răspuns format
dintr-un singur cuvânt, în care să spună ce ar face el
într-o asemenea situație.
Apoi îi poți spune că răspunsul dat este modul în care
reacționează și la “urșii” pe care îi întâlnește zilnic –
problemele cu care se confruntă. Discutați despre
răspuns, despre ce simte când se confruntă cu o
problemă și ce ar putea face diferit.

7. Interviul poznaș
Descoperă mai multe despre copilul tău și ajută-l să
se cunoască, luându-i un interviu. Acest joc te ajută
să descoperi ce imagine are copilul despre el însuși.

Iată câteva întrebări năstrușnice pe care i le poți

adresa:
 Dacă ai f o foare, ce foare ai fi

 Dacă ai f un animal, ce animal ai fi

 Dacă ai f un fenomen al naturii, ce fenomen ai fi

 Dacă ai f o culoare, ce culoare ai fi

 Dacă ai putea avea o superputere, care ar f

aceeai Ce ai face cu acea superputerei

 Dacă ai f un personaj din desene animate sau un

erou din cărți, cine ai vrea să fii

 Dacă ai f un instrument muzical, ce instrument ai

fi
Îți propun să inversezi rolurile, iar apoi să-l lași pe
copil să-ți adreseze și el câteva întrebări poznașe.
 8. Emoțiile buclucașe
În următorul joc vom da o formă concretă emoțiilor și
le vom aduce din spațiul imaginar în cel real.

Daca emoțiile tale ar avea o culoare, ce culoare ar

avea:
- Frica
- Furia
- Tristețea
- Bucuria
*Opțional: Tipărește un curcubeu și încurajează-l pe
cel mic să coloreze curcubeul emoțiilor.

Dacă emoțiile tale ar avea voce, cum ar spune:

- Eu sunt frica
- Eu sunt furia
- Eu sunt tristețea
- Eu sunt bucuria

Poți face o față (expresie):

- Furioasă
- Speriată
- Tristă
- Bucuroasă

Cum merge un om:

- Furios
- Speriat
- Trist
- Bucuros

9. Mă simt – explorarea emoțiilor

plăcute
Prin intermediul acestui joc îl sprijini pe copil să
exploreze situațiile în care se simte puternic, deștept,
curajos, jucăuș, prietenos și așa mai departe. Așadar,
când are emoții plăcute în legătură cu o anumită
situație.

Discutați despre ce anume îl face să se simtă astfel și

cum ar putea aduce emoția respectivă într-un alt
context din viața sa, spre exemplu cum ar putea
aduce curajul într-un moment în care îi este teamă.

Găsiți și alte asocieri de emoții plăcute, cu diferite

animale.
 10. Respirația foare-lumânare

Ne imaginăm că în mâna dreaptă avem o foare și în

mâna stângă o lumânare. Mirosim foarea (tragem aer
în piept) și sufăm în lumânare să o stingem
(expirăm). Repetăm de trei ori împreună cu copilul.

11. Respirația plăcintă

Ne imaginăm că în mână, pe un carton, avem o felie

ferbinte-ferbinte de plăcintă. Așa că o mirosim
(tragem aer în piept) și apoi sufăm ca să o răcim
(expirăm). Repetăm de trei ori împreună cu copilul.
 12. Bărcuțe
Îl vom învăța pe copil să construiască o bărcuță din
hârtie colorată. Mai apoi, ne vom așeza pe spate, într-
o poziție confortabilă, puțin rezemați de perete și vom
plasa bărcuța pe abdomen.

Vom observa cum plutește bărcuța pe burta noastră și

vom f atenți la respirație.

13. Omul de zăpădă

Vom ghida copilul într-un exercițiu de relaxare, astfel:
Imaginează-ți că ești un om de zăpadă. Încordează-ți
cât poți de tare picioarele, ca și cum ar f înghețate.
Apoi trunchiul, mai apoi brațele, gâtul și capul. Tot
corpul tău este încordat.

Dintr-o dată răsare soarele și începi să te topești ușor-

ușor. Simți cum capul și gâtul tău devin moi. Brațele
se înmoaie și cad ușor pe lângă corp. Trunchiul
devine din ce în ce mai moale. La fel și picioarele. Și
ușor-ușor te transformi într-o baltă, pe podea.
 14. Semaforul emoțiilor

Scoatem la imprimantă o foaie cu imaginea unui

semafor.
Îl invităm să coloreze imaginea și îi explicăm copilului
că în interiorul nostru avem un semafor:
 Când suntem pe verde – ne simțim bine, suntem
calmi, liniștiți și relaxați.
 Când începem să ne enervăm – încruntăm
sprâncenele, ne încordăm, strângem pumnii –
semaforul trece pe galben.
 Iar când ne înfuriem – trântim cu piciorul în podea,
lovim, aruncăm cu lucruri, țipăm – semaforul a
ajuns pe roșu.
Imităm toate aceste reacții pentru ca cel mic să le
vadă și să înțeleagă fecare etapă în parte.
Iar ultimul pas al jocului este să îi reamintim copilului
că atunci când semaforul este pe galben poate folosi
jocurile de mai sus pentru a se liniști, sau orice altă
metodă preferată de el: să bea un pahar cu apă, să
deseneze furia, să danseze.
Acest joc este pentru copiii de peste 4 ani, deoarece
necesită înțelegerea etapelor furiei. Scopul jocului
este ca cel mic să aplice metoda înainte de a se
înfuria.
Ți-au plăcut jocurilei Poți găsi și alte povești, jocuri și
articole interesante aici: http://adrianamitu.com/.

Copyright Adriana Mitu, 2018 - http://adrianamitu.com/

Sursă foto: https://pixabay.com/

All rights reserved.

Reproducerea, totală sau parțială, a textului acestui material, fără a preciza
sursa, sau fără acordul scris al autoarei, este strict interzisă și se pedepsește
conform Legii dreptului de autor.