Sunteți pe pagina 1din 9

duminică, 4 ianuarie 2015

DIETA RUDOLF BREUSS


http://jurnaldecobai.blogspot.ro/2015/01/dieta-rudolf-breuss.html

Nu pot spune despre mine ca am manifestat foarte mare grija in ce


priveste viata mea. La adapostul tineretii, mi-am luat de multe ori
libertatea de a spune ”lasa ca merge”. N-am fost genul care sa inghita fara
discernamant ce-i vine la gura, dar nici n-am facut o obsesie din citirea
inscrisurilor de pe etichete. Cat despre informarea in legatura cu
continutul produselor ingurgitate... nici gand. Eram intotdeauna prea
grabita, prea ocupata cu alte lucruri pe care le consideram mai
importante. Sloganul cu 30 de minute de miscare in fiecare zi imi parea
prea ambiguu. Eu eram o persoana activa. Ma gandeam ca ar trebui sa fie
suficient. Aveam din cand in cand cate o tentativa de a face gimnastica,
dar foarte curand imi ascundeam lenea sub scuza lipsei timpului. Din
punct de vedere emotional, m-am lasat mereu dusa de val. Fiind o fire
extrem de sensibila, foarte emotiva si deseori timida, am facut fata cu
greu provocarilor de fiecare zi, consumandu-ma afectiv in mod total
inutil pentru lucruri si oameni care nu meritau efortul. Si ca si cum toate
astea n-ar fi fost suficiente, am avut si derapaje pe care varsta si lipsa de
maturitate le ingaduie. Prea mult stres din munca si colaborarea cu
oamenii, mai putina odihna, lipsa concediilor. Si fumatul pe care, chiar
daca nu l-am practicat in mod excesiv, l-am aplicat voluntar corpului
meu pentru o lunga perioada, mai precis pana pe la varsta de 44 de ani
cand am decis sa-l abandonez definitiv.

In ciuda acestor minusuri, n-am avut probleme majore de sanatate,


cu exceptia celei legate de sani si care avea drept cauza, fara doar si
poate, disfunctiile hormonale care incep sa se manifeste cu ani buni
inainte de menopauza. Si o hipertensiune arteriala, tot urmare
schimbarilor interne aduse de varsta, dar si pe fond emotional. N-am
avut cultul mersului la doctor, dar din cand in cand mi-am verificat
starea de sanatate prin analize, o echografie sau un consult de
specialitate. Dupa operatia la sani, am inteles ca apropierea de
menopauza implica tot felul de riscuri si am largit un pic aria
investigatiilor, pentru a afla daca transformarile de care vorbeam mai sus
nu aluneca pe o panta nedorita. Rezultatele erau de fiecare data in limite
normale. Consideram sanatatea un dar care mi se cuvenea. Nu socoteam
ca trebuie sa fac nimic special ca sa o pastrez. Intrasera investigatiile
periodice in rutina, incat parea de la sine inteles ca rezultatele nu pot fi
decat bune. Pe acelasi fond de liniste si incredere, m-am prezentat pentru
rezultat si in urma cu cativa ani. Eram in mare graba, pentru ca imi
lasasem familia in masina. Ieseam cu totii in oras cand mi-am amintit ca
trebuie sa iau rezultatul si am preferat sa fac o escala scurta, ca sa scot
problema de pe agenda. Imi amintesc surpriza neplacuta pe care mi-a
facut-o asistenta care, in loc sa imi inmaneze rezultatul, m-a invitat sa iau
loc spunandu-mi ca trebuie sa intru musai la medic. Asa i s-a transmis.

Am crezut ca este vorba despre o eticheta la care clinica tine, aceea


ca medicul sa interactioneze cu pacientul la fiecare intalnire. Dupa cateva
zeci de minute in care am avut nenumarate tentative sa plec, cu gandul la
biata mea familie care amorteste in masina, mi-a venit randul. Nu m-am
abtinut si am lasat sa transpara iritarea mea legata de timpul prea lung
de asteptare doar pentru ca medicul sa aiba satisfactia de a-mi transmite
rezultatul prin viu grai.

”Am avut un motiv. Luati loc. Rezultatul nu este bun, eu as zice


chiar alarmant. Sunt necesare si alte investigatii pentru a confirma
diagnosticul, dar cred ca nu e bine deloc”, mi-a spus medicul simplu,
parand a ignora tonul meu usor sarcastic de mai devreme. Eram muta de
uimire. Mi s-a uscat si amarat brusc gura, semn ca bila mea a reactionat
nervos.
Evident au urmat investigatii care au culminat cu biopsia, ocazie cu
care s-a practicat rezectia unei portiuni in speranta ca zona afectata este
una mica si in felul asta poate fi indepartata. N-a fost sa fie asa, rezultatul
biopsiei relevand faptul ca leziunea depaseste granitele taieturii, fiind
necesara extirparea extinsa, cu ganglionii aferenti, pentru a preintampina
invazia.

Oricat as fi incercat sa ma pacalesc ca lucrurile nu-s atat de serioase


cum par, in acest moment am stiut clar ca ma asteapta o lupta lunga,
acerba si neobosita, din care speram sa ies invingatoare.

Am insistat asupra acestui moment pentru a se intelege ca asa vin


vestile in viata, fulgerator. In viata oricui, nu numai a mea. Scena tipica
din filmele lacrimogene cu protagonisti loviti de soarta, se muta brusc in
realitate. Exact atunci cand, intr-o relaxare totala, te pregatesti, spre
exemplu, sa iesi cu familia in oras.

Ce-am simtit? Greu de descris si greu de imaginat pentru cei care


n-au trecut printr-o astfel de experienta.

Am trecut intai prin faza negatiei. Am crezut initial ca este o


greseala: sigur nu e rezultatul meu. Apoi am trecut prin faza
acceptarii:cred ca e ceva, dar poate nu atat de grav. Apoi prin faza
sperantei: orice ar fi, trebuie sa se poata face ceva.

Aceste etape au fost de fapt un amalgam de sentimente, de ganduri,


de intrebari, de indoieli. Este greu de explicat si pentru mine, insa orice
fel de sentimente m-au incercat, dar cel de deznadejde totala, nu. M-am
intrebat ce anume m-a adus aici si am inteles rapid ca sunt singura
vinovata. Viata imi intocmise nota de plata. Nu m-am lamentat. Mi-am
radiografiat propria viata fara prea mult sentimentalism, ca si cum ar fi
fost vorba de altcineva. Analizam la rece situatia si posibilele solutii ca si
cum n-as fi fost eu subiectul. Si am concluzionat rapid ca existenta mea
trebuie sa se schimbe din temelii, altfel n-am sansa de izbanda. Lucru
care s-a si intamplat aproape instantaneu, dumnezeu ajutandu-ma sa
gasesc rezolvare pentru toate. Evident, prima mea speranta s-a indreptat
spre dieta Rudolf Breuss, pe care o experimentasem deja anterior cu
bune rezultate si pe care am inceput-o imediat.

TRATAMENTUL TOTAL AL CANCERULUI – Rudolf Breuss

1. SUCUL DE LEGUME:

-300 g sfecla rosie

-100 g morcovi suculenti

-100 g telina

-70 g cartofi

-30 g ridiche neagra

Legumele se curata, se cantaresc, se trec prin storcator si


se strecoara prin trei randuri de tifon ca sa nu ramana absolut
niciun reziduu. Se face proaspat in fiecare zi.
2. CEAIUL DE SALVIE (Salvia officinalis)

Intr-o jumatate litru de apa care fierbe se pune salvie cat


se ia cu trei degete si se fierbe exact 3 minute, il tragi de pe foc,
lasi putin si adaugi putina sunatoare (Hypericum perforatum)
si roinita (Melissa officinalis) pentru aroma. Dupa 10 minute
de infuzare se strecoara si se bea in timpul zilei rece,
neindulcit.

3. CEAIUL PENTRU RINICHI

Se bea doar trei sapatamani si sunt necesare pentru


aceasta perioada urmatoarele cantitati:

-15 g coada calului (Equisetum arvense)

-10 g urzica (Urtica dioica)

-8 g troscot (Polygonum aviculare)

-6 g sunatoare (Hypericum perforatum)

Se maruntesc bine plantele si se amesteca. Intr-o cana de


apa fiarta se pune din amestec cat iei cu trei degete si se lasa 10
minute la infuzat, apoi se strecoara si lichidul se pune intr-o
cana. Peste zatul ramas se pun alte doua cani de apa fierbinte
si se fierb 10 minute. Se strecoara si se amesteca cu ceaiul din
prima cana.
4. CEAIUL DE NAPRASNIC (Geranium robertianum)

Intr-o cana de apa fiarta se pune cat iei in trei degete si se


lasa zece minute la infuzat, dupa care se strecoara. Se bea rece,
neindulcit.

5. SUPA DE CEAPA

Se taie o ceapa intreaga, de marime mijlocie, cu tot cu


coaja galbena exterioara. Se prajeste in ulei vegetal pana
devine aurie, se adauga 500 ml de apa rece si se lasa pana la
fierbere si se amesteca pana se inmoaie ceapa. Se adauga
legume rase foarte fin si se strecoara bine ca sa nu scape
niciun reziduu solid prin trei randuri de tifon.

CUM SE TINE CURA IN MOD CORECT:

* Dimineata: 1/2 ceasca ceai pentru rinichi se bea rece, cu


lingura, sorbind incet si amestecandu-l foarte bine cu saliva,
apoi se inghite. Dupa 20 - 30 minute se bea o ceasca de ceai de
salvie, la fel cu lingura si amestecata bine cu saliva. La un sfert
de ora se ia cate o gura de suc care nu se inghite imediat si se
insaliveaza.

Pana la prinz se iau cam 10 - 15 inghitituri de suc.


* La pranz:1/2 ceasca de ceai pentru rinichi. Pana seara se
mai bea din cand in cand cate o inghititura de suc si o cana de
ceai de napraznic.

* Seara: 1/2 ceasca de ceai de rinichi si atat.

In situatiile de slabiciune se poate bea si o cana de supa de


ceapa.

REGULI DE BAZA:

* totul se soarbe, nu se bea, si se amesteca bine cu saliva


inainte de a fi inghitit

* se strecoara extrem de bine atat sucul, cat si ceaiurile,


fiind interzisa ingerarea oricarui element solid, reziduu de
planta din ceai sau leguma din suc

* sucul de cartof da un gust rau, dar este extrem de


necesar celor cu tumori la ficat. Daca nu se suporta gustul
sucului cu cartof, se bea separat un ceai de coji de cartofi

* ceaiul pentru rinichi nu se bea decat 3 saptamani, NU


MAI MULT, dupa care se continua cura pana la 42 de zile

* NU SE CONSUMA NIMIC pe perioada celor 42 de zile,


doar sucul si ceaiurile
Cura se bazeaza pe detoxifierea totala o organismului si
pe mentinerea lui la limita subzistentei, fara proteina, din
studii ajungandu-se la concluzia ca intr-o astfel de situatie,
sangele devoreaza tot ceea ce este strain corpului

* nu se bea suc mai mult de 500 ml pe zi

* nu se iau medicamente in timpul curei, vitamine sau


altele

* cel putin o data pe zi – clisma cu apa calda + musetel


(Chamomilla chamomilla, Chamomilla recutita)

* in caz de afectiuni ale articulatiilor, sunt recomandate


pe perioada curei bai de coada calului (Equisetum arvense),
flori de fan sau paie de ovaz

* pe perioada curei este interzis cu desavarsire fumatul

* se sta in aer curat si se evita efortul fizic exagerat

Pentru intarirea inimii – 5 – 10 ml extract de gherghina


dimineata (am gasit la plafar sub forma de fiole)

Pentru prevenirea deficientei de calciu se bea ceai de


patlagina ingusta (Plantago lanceolata), lichen de piatra
(Cetraria islandica), rotunjoara (Glechoma hederacea) si flori
de lumanarica (Verbascum phlomoides, Verbascum thapsus),
in parti egale (le-am gasit la plafar, dar dupa indelungi
cautari).

Inutil, cred, sa precizez faptul ca legumele, fructele trebuie sa fie pe


cat posibil netratate chimic, iar plantele medicinale crescute in zone
nepoluate.

http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti/Rudolf-Breuss-
Tratamentul-Total-Al-Cancerului.htm