Distribuie:

Păi eu, măi nenică, am stat la masă cu ăi mai mari din ţara asta, ba chiar şi cu şmecheri de-
afară.Vorba vine am stat la masă, ei jos şi eu în picioare, ca Trump cu infractorii din Estul
Sălbatic. Îţi citesc şi omu' cinstit, cu banii număraţi, şi cocalarul care amestecă vinul roşu cu
cola şi politicienii care iau masa cu bateriile scoase din telefoane. Vă spui io: masa de
cârciumă e ca canapeaua psihanalistului: scoate la lumină caracterul clientului! Mamă, şi-au
unii nişte pete, de nici faţa de masă nu-i mai murdară.

Cocalarul la Versailles

În primul rând, sunt ţăranii care cred că noi, chelnerii suntem slugile lor. Fac ăştia nişte mutre
la masă, totul le pute, de zici că i-a făcut mă-sa în Sala Oglinzilor de la Versailles. Comandă,
ca figuranţii, ce e mai scump şi după aia îşi adună totalul pe notă, silabisind meniul, doar-
doar or găsi o felie de pâine trecută în plus. Nişte melteni.

Mai sunt şi cucoanele simandicoase, care şterg tacâmurile cu şerveţele parfumate şi trimit
paharele înapoi la bucătărie, că au văzut pe ele o umbră, în lumina lumânării de pe masă. Sau
nişte papagali ţinuţi sub papuc, care strâmbă din nas şi schimbă vesela, doar ca ne umilească.

Maţ all inclusive

Am văzut mulţi d-aştia. Am lucrat şi pe la all inclusive. Acolo îşi varsă românul frustrările
comuniste, de când l-a înfometat Ceauşescu în lanţ. Căpiţe de cartofi prăjiţi, fleici cât capacul
de tomberon, câte-un balot de salată şi juma de platou de mini-amandine! Foamea, bă! Şi
toarnă bere în ei Niagara, să le ia la vale bolovanii de la rinichi. Un popor de fomişti, asta
suntem. D-aia se şi vând la alegeri, pe câte patru mici sau o porţie de sarmale la cazan.
Românul gândeşte cu maţu! Maţo Grosso!

Am văzut de toate: şi d-aştia cu nevastă şi copii acasă, ascunşi la separeu cu secretara, şi babe
scoase din grote la restaurant, pe la parastasuri retrânse, de unde pleacă cu furculiţele şi
solniţa în poşetă, am văzut şi grăsani şefuleţi prin birouri de ministere, filiale de partid sau
contabili prosperi, care înfulecă şi oţetul din olivieră, se şterg la gură cu faţa de masă şi
cheamă lăutarii să le cânte la ureche, când beau cel mai prost vin din local.

Clienţii noştri, stăpânii voştri

Şi p-aştia i-am văzut, de împart bugetele ţării la televizor şi se bălăcăresc cu Opoziţia, i-am
văzut împreună prin saloane mai ferite, cum se bat prieteneşte pe umăr şi aranjează licitaţii,
cumetrii de fezabilitate şi caiete de sarcini cu colţul îndoit, cu dedicaţie.

Şi proştii cred că politicienii se bat în principii, tată, în doctrine şi-n dureri faţă de amărâţii
care i-au pus în capul mesei! Aiurea! Nu contăm nici cât o scobitoare ruptă şi aruncată în
ceaşca goală de espresso. Ăştia sunt cei care cer factură la notă, pe protocol, s-o trimită la
buzunarul partidului.

I-am văzut pe toţi cum benchetuiesc: poliţaii cu interlopii, primarii cu prietenii cu firme
private, şefii de sindicat cu politicienii, directorii cu secretarele, judecătorii cu acuzaţii, beţivii
cu happy hour şi săracii cu tichete de masă.
Ştiţi zicala aia: ţară mică, mese puţine? Ei, ţara nu e mică, dar au grijă aleşii să vă fie mesele
puţine. Ca să aibă ei ce rabata la maţ! Poftă bună!