Recoltarea sângelui venos

Pentru determinări hematologice şi biochimice se foloseşte sânge venos, iar recoltarea

sângelui se face, în consecinţă, prin puncţie venoasă.
La adult şi copii mari, obişnuit, se face recoltarea din venele plicii cotului, iar la sugari şi
copii mici din venele jugulare sau fontanelă.

Principiul metodei
Sângele este aspirat în vacutainer ca urmare a presiunii mult scăzute faţă de cea din vasul
de sânge.

Materiale necesare
mănuşi
garou

ac de puncţie venoasă

holder

vacutainer cu anticoagulant pentru examenul hematologic

vacutainer fără anticoagulant pentru examenul biochimic

vată

alcool medicinal

benzi adezive

Tehnica de lucru
Se fixează garoul deasupra plicii cotului şi se recomandă pacientului să strângă uşor
pumnul. Cu ajutorul garoului se produce o stază venoasă, lăsând liber fluxul arterial.

Se dezinfectează tegumentul la locul de puncţie cu alcool.

Se puncţionează vena.

Se recoltează sângele direct în vacutainere.

După recoltare se agită uşor vacutainerul de 8 – 10 ori, fără să se facă spumă.

Se îndepărtează garoul şi se tamponează locul puncţionării cu un tampon cu vată îmbibat

în alcool.
 Figura 48 Recoltarea sângelui venos

Rezultate
Proba de sânge venos

Recoltarea sângelui capilar

Pentru analize hematologice de tipul: formulă leucocitară, morfologie eritrocitară,

examinare a frotiului sanguin se recoltează sânge capilar. Recoltarea sângelui capilar se face din
pulpa degetului, din călcâi (la nou-născuţi) sau din lobul urechii (la pacienţi în stare de şoc).

Principiul metodei

Curgerea spontană a sângelui după înţeparea unui vas capilar.

 Materiale necesare

ace Franke cu vârf înlocuibil sau ace obişnuite de seringă

vată

eter

alcool medicinal

lame pentru executarea frotiului sanguin

lame rodate pentru întinderea frotiului sanguin

Tehnica de lucru

Se dezinfectează pulpa degetului inelar cu eter.

După evaporare şi uscare se înţeapă pielea rapid şi suficient de adânc cu ajutorul acului
steril.

Se lasă sângele să curgă spontan sau după o slabă presiune.

Prima picătură se şterge cu o hârtie de filtru sau vată.

A doua picătură de sânge se depune pe lamă şi se întinde frotiul cu ajutorul lamei rodate.

După prelevare se tamponează locul puncţiei cu un tampon de vată îmbibat în alcool.

Rezultate
Picătura de sânge capilar

Etichetarea şi notarea probelor

Probele sunt recoltate în vacutainere corespunzătoare, alese în funcţie de tipul de analiză

cu sau fără substanţă anticoagulantă, etichetate.
Asistenta medicală verifică identitatea pacientului şi notează înaintea prelevării pe
recipient:
 numele şi prenumele pacientului;
 numărul foii de observaţie;
 secţia;
 numărul salonului;
 numărul patului;
 analizele ce trebuie efectuate;
 data şi ora recoltării;
 numele medicului care a recomandat analizele;
 numele în clar şi semnătura cadrului medical care a recoltat proba.
Se completează recomandare pentru ambulator, iar pentru spital se completează un bilet
de analize ce conţine:
 datele de pe recipient;
 numărul foii de observaţie şi secţia;
 numele medicului care a recomandat analizele;
 analizele ce trebuie efectuate.

Transportul probelor

Transpotul probelor la laborator se face imediat după recoltare, cu atenţie să nu cadă

etichetele şi fără a fi agitate, pentru a nu favoriza hemoliza. În caz contrar au loc difuzii ale unor
substanţe:
 din ser în hematii – clorul care ia locul bicarbonatului;
 din hematii în ser – potasiul, lactat dehidrogenaza, fosfataza alcalină.

V.2.5 Conservarea probelor

În general se recomandă ca efectuarea analizelor să se facă în primele 2 – 3 ore de la

recoltare, timp în care la temperatura laboratorului nu se produc modificări notabile ale
concentraţiei metaboliţilor sau ale activităţii enzimatice.
Dacă analizele nu se execută în primele 2 – 3 ore de la prelevare, serul trebuie păstrat în
eprubete la + 4°C (dar nu mai mult de 2 – 3 zile). Acest lucru nu este valabil pentru glicemie, AT,
FAL.
În cazul păstrării probelor pentru perioade mai lungi de timp (câteva luni), serul poate fi
congelat la –20°C. După decongelare probele se omogenizează şi se lucrează imediat. Nu se
repetă congelarea.
Hormonii se lucrează în primele 4 ore de la recoltare, în caz contrar serul trebuie
congelat.
Pentru unele analize, mai ales pentru bilirubină, probele trebuie păstrate la întuneric.

Erori produse în laborator

Cunoscând importanţa examenelor biochimice în stabilirea diagnosticului de către

clinician, acestea trebuie să îndeplinească exigenţe din ce în ce mai mari prin controlul tuturor
surselor de eroare care ar putea influenţa acurateţea acestora.
Pentru evitarea erorilor produse în laborator trebuie respectate următoarele reguli:
 Alegerea reactivilor se face în concordanţă cu metoda de lucru folosită. Se va ţine
permanent o evidenţă strictă în ceea ce priveşte tipul şi cantitatea din fiecare tip de reactiv,
condiţiile de păstrare şi termenul de valabilitate. Pentru fiecare lot de reactivi trebuie să existe ser
de control.
 Respectarea criteriilor de alegere a metodei.
În prezent se folosesc metode enzimatice ce folosesc volume mici de sânge sau ser şi care
îndeplinesc următoarele criterii:
 specificitate – reactivul utilizat în reacţie reacţionează cu o singură substanţă, cea care
trebuie determinată (ex. glicemia cu glucozoxidază, ureea cu urează, acidul uric cu uricază);
 reproductibilitate – la repetarea multiplă a analizei din aceeaşi probă se obţine aceeaşi
valoare;
 exactitate – se obţin rezultate asemănătoare cu valoarea reală prin mai multe
determinări din aceeaşi probă, folosind alte metode în paralel;
 sensibilitate – metoda surprinde concentraţii foarte mici ale substanţelor.
 Timpul de lucru al metodei trebuie respectat deoarece, dacă acesta este crescut sau
scăzut, reacţiile de culoare sunt prea intense sau nu apar.
 Probele recoltate (ser, plasmă, LCR, urină etc.) trebuie să fie de calitate.
 Sticlăria şi cuvetele spectrofotometrului să fie curate, fără să conţină urme de substanţe
care ar putea interfera cu reactivii de lucru. Acestea trebuie clătite cu apă distilată şi uscate sau,
în anumite cazuri, trebuie să fie de unică folosinţă.
 Aparatura de laborator trebuie să fie modernă şi să aibă contract de service şi garanţie.
Permanenta întreţinere şi verificare a aparaturii se execută zilnic de către personalul de laborator
şi periodic de echipa de service, lucru înscris în fişe de evidenţă pentru control şi reparaţie.
 Controlul erorilor ce ţin de primirea şi înregistrarea probelor biologice se realizează
prin evitarea transcrierilor inutile, existenţa unui registru unic al laboratorului, tipărirea unui
buletin de analiză pentru fiecare pacient, care să reunească toate tipurile de analize efectuate,
transmiterea datelor on-line, etc.
 Calificarea şi conştiinciozitatea personalului de laborator. Pentru menţinerea
performanţelor personalului laboratorului trebuie să existe un manual care să cuprindă toate
tehnicile de lucru, un manual pentru utilizarea fiecărui aparat şi nu în ultimul rând, un program
de perfecţionare care să cuprindă cursuri, manifestări ştiinţifice.