Motto: „…Cel ce pretutindeni ești și toate le împlinești…”(Împărate Ceresc)

Este foarte dificil să descriem existența lumii nevăzute, deoarece misterul ei este greu de pătruns (pe alocuri chiar de neînțeles) cu simțirile pe care le avem. Dar, lumea nevăzută o
putem sesiza prin anumite efecte, așa cum este curentul electric. Ascunzindu-se sub cinismul științific de oameni civilizați, materialiștii caută anumite dovezi. Ele ca atare există,
ba mai mult, sunt mai importante decât planul fizic și noi suntem supuși influienței nevăzute indiferent de faptul că recunoaștem ori nu acest fenomen.

Potrivit fizicienilor universul are la originea sa câteva particule fundamentale, care nu mai pot fi descompuse și aceste concluzii sunt rezultatul unor investiții și munci enorme.
Teoria actuală despre formarea universului, denumită Modelul Standard (elaborat din 1968) în esență explică fenomenele care stau la baza formării materiei, mai puțin însă
originea masei. Aici intră în scenă mecanismul Higgs, care oferă particulelor elementare posibilitatea de a avea masă, cu condiția existenţei particulei lui Dumnezeu. Așadar,
pentru a demonstra că bosonul Higgs este o realitate și nu doar o supoziție teoretică, s-a construit un aparat performant care a făcut posibilă descoperirea lui – acceleratorul Large
Hadron Collider. Collider în traducere înseamnă ciocnitor, ideea genialului Carlo Rubbia, care a venit cu propunerea cum să dubleze energia fără să dea bani în plus, luând și
premiul Nobel în 1984. Collider-ul de lângă Geneva nu este primul. Încercările au început încă în anii 1929-1930 în SUA, odată cu dezvoltarea radioactivității. Atunci s-au
descoperit particulele Beta (electronii liberi) și particulele Alfa (nucleul de heliu ce leagă doi protoni și doi neutroni). Primul Collider a avut menirea să ciocneacă protoni cu
protoni, al doilea a avut menirea să ciocnească protoni pe nuclee de plumb iar al treilea LCH care se află la granițele franco-elvețiene, are menirea de a răspunde la întrebarea „de
ce suntem formați din materie și nu din antimaterie?”. Acest subiect plin de mister agită nu doar oamenii din sfera științelor exacte, ci și jurnaliștii, scriitorii, istoricii și mai ales
criticii. Este nevoie de cercetat și argumentat fenomenul respectiv mai ales pentru excluderea miturilor, unde este cazul, distrugerea lor, pentru a da cale liberă spiritului obiectiv.
Marea problemă este că legile fizicii cuantice sunt prea ciudate în raport cu realitatea cu care suntem deprinși. Cum spune un cercetător: „am ajuns în epoca post-teoriei și sub
presiunea circumstanțelor trebuie să ne schimbăm optica și stilul”. Faptul că toată materia este mai mult vibrație energetică nu ne permite să o sesizăm și să o controlăm doar ca pe
materie. Ajunși în lumea subatomică înțelegem că ea capătă valențe duble: unde și particule. Una pe alta nu o neagă, ele coexistă paralel, iar în momentul când particulele devin
unde, atunci ele pot cu ușurință să interfereze una cu alta, să amplifice ori să stopeze o anumită lungime de undă.

Michael Cremo, scriitor și cercetător american, spune:„Analizând în profunzime, deducem că toate valorile noastre în viață derivă din răspunsurile pe care le dăm unor întrebări
fundamentale, cum ar fi „Cine suntem?” și „De unde venim?”. El susține că e foarte important să înțelegem că adevărata origine a omului este de natură spirituală, fiecare dintre
noi fiind în chintesență o conștiință pură, însă dacă ni s-ar declara public aceasta, atunci ar dispărea disponibilitatea de înglobare în materialism pe care o avem acum.

Cu mai mult de două mii de ani în urmă Socrate a luat învățături de la un medic trac, care i-a spus: „Omul nu poate vindeca trupul, până nu-și vindecă sufletul, că toate problemele
de sănătate trupească au originea în probleme de sănătate spirituală.” Marele nostru necaz este că neglijăm multe scrieri valoroase, în loc să le pătrundem. Pentru o comparație a
nivelului de dezvoltare ce-l avem, putem să luăm unele scrieri din sanscrita, care sunt datate cu peste șase mii de ani, unde s-au găsit enumerate peste o sută șaizeci de instrumente
chirurgicale de operat numai la ochi, sunt descrise operații pe care medicii noștri încă nu au curaj să le facă, sunt descrise unități de secundă de ordinul 10 la -34 care nici astăzi nu
se pot măsura, sunt descrise dimensiuni ale nivelului atomic care și astăzi este imposibil de controlat. Rămâne să răspundem: de unde au luat asemenea cunoașteri civilizațiile de
până la noi? Unde suntem noi ca nivel de dezvoltare? Unde mergem?

Dacă începem căutarea răspunsurilor în scrierile biblice, găsim multe explicații a diferitor fenomene. În fiecare pericopă persistă câte un raționament care merită atenție, analiză și
înțelegere. Ceea ce depinde de noi, este măsura și direcția credințeinoastre. Pornind de la faptul că adevărata cale o găsim în credință, ar fi bine să altoim urmașilor noștri adevărate
valori spirituale, ceea ce i-ar dezvolta și i-ar motiva să-și găsească rostul în viață. Mulți încearcă să pătrundă în înțelegerea tainelor bisericii, care este o instituție ce promovează
religia și etalează importanța credinței. Noi nu vom simți puterea credinței fără trezirea și dezvoltarea spirituală, chiar dacă nu înțelegem că rolul nostru spiritual este primordial, iar
ce rămâne după moartea fiziologică, este doar ceea ce am reușit să modificăm la nivel de conștiință. Mulți oameni de știință au cercetat și cercetează fenomenul de modificare a
conștiinței. De exemplu Michael Newton, mare psiholog din State, California, care este de fapt scoțian, a învățat hipnoza de la un coleg, pentru a demonstra că nu există stări de
modificare a conștiinței, dar a ajuns să se convingă singur că există, ba mai mult: sunt peste patru mii de înregistrări făcute de dumnealui, care dovedesc fenomenul de intrare în
transă a subiecților testați.

Ca să obținem o schimbare la nivel conștient, este necesar să resetăm subconștientul și asta e o chestiune foarte dificilă. Acest fenomen se întâmplă forțat celor care suportă moarte
clinică, iar pentru a obține conștient modificarea, e nevoie de multă muncă și practici speciale de concentrare până la atingerea extazului mistic. Orice extaz mistic este o stare pe
care orientalii o numesc iluminare, de fapt este o stare de înaltă coerență la nivelul neuronilor corticali și din întreg sistem nervos central. D-na doctor Mihaela Gheorghiu din
România, spune că acum se pedalează intens pe acest unison de comportament fizic și vibrațional de neuroni. De exemplu s-au descoperit coerențe de superfluide pe suprafețe atât
de subțiri, încât materialul cercetat nu poate fi înțeles în spațiul 3D, ci doar în 2D. În spațiile dintre celulele noastre există astfel de dimensiuni și astfel de nanostructuri. Vorbind
despre comportamentul vibrațional de neuroni (iar noi știm că cea mai mare concentrare de neuroni se află în creier), e necesar a puncta si rolul epifizei, care este plasată în centrul
sistemului nervos central și anume între cele două emisfere cerebrale. Este important să menționăm, că epifiza, fiind recunoscută ca glandă, este de structură osoasă, ba mai mult:
în țările unde se practică cremațiunea, s-a observat că la arderea cadavrului acest micuț os (glanda pineală) nu arde, chiar dacă din întregul corp au rămas doi pumni de cenușă, în
ea se va găsi un micuț os cu o greutate aproximativă de 0,2g ce are forma unui pin și asta nu e din cauza sărurilor ce se depun pe epifiză odată cu înaintarea vârstei. În unul din
articolele precedente am afirmat că glanda pineală are funcția de receptor, transformator și emițător al undelor informaționale dintre spații. E demonstrat că epifiza secretă un
important hormon – melatonina și are pigmenți ce reacționează la lumină. Cantitatea de lumină sesizată reglează întregul ritm endocrin. Aceasta este funcția glandei respective la
nivel fiziologic, dar, dacă încercăm a vedea rolul ei la nivelul energetic-informațional, atunci putem sesiza și alte aspecte ale fenomenului, mult mai miraculoase, cum ar fi
extinderea în spațiu a informației emise de creier cu ajutorul informatonului – o particulă la fel ca protonul, eliptonul, gravitonul etc. Informatonii sunt acele particule din care
sunt formate undele de probabilitate abstractă (ce interferează între ele și formează o hologramă), producând modificări într-un sistem instabil, cum ar fi cel în care noi
trăim. Vorbind de informație, trebuie să înțelegem că ea este parte distinctă de energie și materie, chiar dacă ele sunt strâns legate (așa cum funcționează televizorul: nu cu energia
din noi, ci cu energia din priză).
Modificările se întâmplă anume prin acele unde care persistă în spațiu și ca particule ce vibrează pe anumite frecvențe, dependență de informația ce o poartă. Un caz ar fi
demonstrarea cu ajutorul unui dispozitiv asemănător celui folosit la efectuarea electro-encefalogramei, că gândul se extinde înafara creierului. S-au luat (spre exemplu) 10 subiecți
și la fiecare în parte li se spunea să se gândească la obiecte diferite, între timp, se înregistrau frecvențele sesizate de aparatul montat în jurul capului celui care se gândea. După ce s-
au făcut mai multe înregistrări, a fost adus al 11-lea subiect, carăruia i se spunea să se gândească la doar unul din acele obiecte. Incredibil, dar de fiecare dată pe monitor apărea
imaginea obiectului la care se gândea. Această cercetare a demonstrat extinderea gândului înafara creierului și într-un fel, materializarea lui. A mai fost demonstrat și fenomenul
biofizic ce evidențiază transformările de energie la nivel de materie precum radiații ale corpului, de natură luminoasă și electromagnetică. Există totuși această energie a materiei
vizibile. Noi avem astăzi ecrane cu dicianină care ne permit să vedem aura – câmpul energetic ce persistă în jurul ființei.

Nu pune nimeni la îndioală că inteligența supremă dirijază toate fenomenele și părerea că noi suntem singurele ființe inteligente din univers, demult a decăzut, însă măsura în care
noi suntem creatori există, ba mai mult: credințele noastre crează situații, fenomene și consecințe. Pornind de la principiul marelui fizician John Wheeler „Observabila este absolut
dependentă de observator”, trebuie să realizăm și să considerăm măsura în care suntem responsabili de ceea ce ni se întâmplă, fără a căuta complicele sau vinovatul. Pentru noi ca
observatori, orice realitate este posibilă. Cercetătorii științifici caută tot mai insistent să găsească explicații temeinice fenomenelor alogice, cum ar fi influiențele energetice
emanate de emoții (trăiri de iubire, fericire, recunoștință, furie, ură etc.). Este o chestiune pe cât de simplă, pe atât și de complicată, pentru că sunt influiențe ce nu pot fi observate
cu ochiul, dar sunt simțite. A cerceta acest tărâm e problematic și prin faptul că este imposibil de măsurat: cum să măsurăm emoțiile? Chiar dacă sunt trăiri de o intensitate
maximă, le putem vedea doar prin anumite efecte (cum am exemplificat curentul electric) reacții și acțiuni (vorbind de ființe). Dar emoțiile totuși sunt! Și este o forță energetic-
informaționalăcare transcende spațiul, având origine fiziologic-spirituală. Adică, pornind din materie, forța respectivă se extinde în antimaterie, care la rândul ei se materializează
(ex. experimentul care a demonstrat extinderea gândurilor). Deci, aceste gânduri, ajunse la nivel de unde energetic-informaționale emise de un subiect, interferează cu undele
emise de alt subiect (alți subiecți), amplificând (ori dacă sunt contrarii, stopând) lungimea de undă. Deși înțelegem foarte bine că lumea nevăzută există și ea este temelia materiei
vizibile, este extrem de dificil de cercetat această forță, pentru că noi nici forța de gravitație încă nu o cunoaștem prea bine. Nu e exclus că forța de gravitație să fie extrem de
puternică în alte dimensiuni, cum ar fi găurile negre, la noi însă, ea este mult mai mică decât forța care ține particulele din interiorul nucleului formând materia vizibilă. Pentru că e
demonstrat: interiorul unui atom are 99% spațiu gol, admit că materia pe care o sesizăm să fie doar o energie condesată sub influiența informatonului. Aces fenomen este un
motiv temeinic pentru a găsi și a cerceta spațiile extradimensiunilor.

Natura lumii nevăzute poartă în sine multe taine care ne cheamă să le înțelegem, însă latura mercantilă ne împiedică să transcendem limitele spațiului 3D și să realizăm visul lui
Jerard Moore (și nu numai) „Să spargem vidul!”…

„Când crezi că ai găsit toate răspunsurile, vine viața și schimbă toate întrebările.”(Bob Marley)