Sunteți pe pagina 1din 4

CURS NR.

14
STOMATITELE LA EDENTATUL TOTAL PROTEZAT

Odată cu aplicarea protezelor totale în cavitatea orală apar modificări în


echilibrul biologic al mediului oral, apare necesitatea preluării presiunilor masticatorii
de către fibromucoasă şi osul alveolar în loc de dinte şi parodonţiu, cu repercursiuni
structurale care menţin sau nu echilibrul mediului oral. Din interferenţa statică şi
dinamică a protezei totale cu elementele câmpului protetic pot apare modificări
patologice ce se manifestă asupra fibromucoasei în cazul în care se depăşeşte pragul
de tolerantă fiziologică a ei.
Etiologia stomatitelor
Factorii generali:
- Bolile generale care favorizează apariţie stomatopatiilor sunt: diabetul zaharat,
arterioscleroza, bolile vasculare, hemopatiile. insuficienţa renală cronică, alergia.
- Fenomenul de îmbătrânire biologică scade posibilitatea de apărare generală şi loco-
regională.
Factorii locali:
- lipsa de igienă a protezelor sau a cavităţii orale.
- purtarea îndelungată a unor proteze necorespunzătoare.
- autocurăţirea prin scăderea fluxului salivar prin atrofia biologică a glandelor salivare
şi volumul mare al protezelor totale.
- creşterea temperaturii sub protezele acrilice.
- realizarea incorectă a tehnologiei de polimerizare a acrilatului sau de prelucrare şi
lustruire a lui. Apar microporozităţi, goluri, fisuri unde se desvoltă flora microbiană
patogenă.
- relief ocluzal necorespunzător ce solicită în exces câmpul protetic de sprijin sau
montarea incorectă a dinţilor în zonele laterale ce determină instabilitatea protezelor
mobile.
Etiopatogenia stomatopatiilor
O serie de mecanisme pot acţiona la nivelul cavităţii orale şi determina apariţia
stomatopatiilor.
1. mecanismele traumatice acţionează prin compresiunea sau secţiunea
fibromucoasei aflată între două corpuri mai dure: proteza acrilică şi osul alveolar.
Marginile protezelor prea groase sau subţiri, tăioase, şi neadaptate zonelor de mucoasă
pasiv mobilă vor acţiona mecanic producând microhemoragii care apoi se vor infecta
cu flora microbiană a cavităţii orale. La nivelul suprafeţelor de sprijin pot acţiona
mecanic spine sau surplusuri de acrilat pe fibromucoasă.
2. mecanismele chimico-toxice sunt determinate de monomerul acrilic rezidual ce
apare în urma unei dozări necorespunzătoare a acrilatului sau a unui proces tehnologic
de polimerizare incorect. El are acţiune toxică asupra structurilor cavităţii orale.
Materialul acrilic mai conţine colorant sau catalizatori cu acelaşi rol chimico-toxic.

1
3. mecanisme alergice date de monomerul rezidual, coloranţii din compoziţia chimică
a acrilatului, produşilor chimici rezultaţi în urma procesului de îmbătrânire a
acrilatului sau a digestiei microbiene, alte substanţe chimice de adaus la reţeta de
bază. Reacţia alergică poate fi declanşată oral sau, mai rar, pat apare şi fenomene
alergice cu manifestări generale.
4. mecanismul bacterio-toxic dat de flora microbiană a cavităţii orale care în condiţiile
oferite de mediul bucal (căldură constantă, umiditate, substanţe nutritive variate) şi de
proteze cu pori sau goluri desvoltă germenii patogeni, în special levuri (Candida
albicans).
5. mecanisme complexe care se influenţează reciproc şi argumentează apariţia
stomatopatiilor. Astfel factorii generali favorizanţi (diabetul, tratamentul îndelungat cu
antibiotice, patologia vasculară periferică, hematopatiile) la care se adaugă factorii
traumatici, chimio-toxici şi bacterieni acţionează concomitent şi produc stomatopatii.
Complexitatea calitativă şi cantitativă a insultelor externe pe diferenţele individuale
ale structurilor mucosale influenţează apariţia stomatopatiilor protetice.
Formele clinice
După Ene L. şi Ioniţă S. formele clinice se pot clasifica în:
- Reacţii imediate marginale (eroziuni), bazale (eroziuni) şi totale (alergice şi
chimico-toxice).
- Reacţii tardive marginale (ulceraţii de decubit, hiperplazii), bazale (leziuni erito-
congestive, ulceraţii bazale tardive, hipertrofii şi hiperplazii) şi totale (ce reflectă boli
generale, iritaţii chimio-toxice, iritaţii traumatice, alergii, tulburări vasculare).
Reacţii imediate
Eroziunile marginale. Eroziunile marginale sunt localizate mai frecvent la nivelul
protezei inferioare:
- nişa retromolară, linia oblică internă, frenul lingual şi labial.
- zona Ah, creasta zigomato-alveolară, frenul labial, frenurile laterale.
Ele sunt determinate de raportul incorect dintre marginile protezei şi câmpul
protetic şi pot apare la inserţia şi dezinserţia protezei de pe câmpul protetic sau la 24-
48 de ore de la aplicarea ei în cavitatea orală.
Clinic apar zone congestive difuze, de aspect roşu lucios, acoperite sau nu de
depozite purulente. Anatomopatologic se caracterizează prin mucoasă descuamată şi
zone necheratinizate. Simtomatologia acestor eroziuni este următoarea: durerea ce
variază de la jenă la dureri mai vii, cu senzaţie de arsură; gură uscată; tulburări
funcţionale de masticaţie, deglutiţie; sialoree; adenopatie.
Tratamentul constă în suprimarea marginilor şi a zonelor necorespunzătoare
ale protezei cu freza de acrilat, pietre de granulaţie fină, finisarea şi lustruirea acestor
zone de acrilat. Local se badijonează cu soluţii slab antiseptice de tipul clorurii de
zinc 10 %, clorhexidină gluconat 0,2% şi întreţinerea în continuare a unei igiene
corespunzătoare.

2
Eroziunile bazale. Eroziunile bazale sunt determinate de acţiunea mecanică a
porozităţilor sau a rugozităţilor de la marginile zonelor de foliere şi sunt asemănătoare
celor descrise anterior.
Eroziunile totale. Apar în urma căptuşirii protezelor cu acrilat autopolimerizabil
datorită excesului de monomer liber şi a temperaturii ridicate din timpul
autopolimerizării care se degajă asupra ţesuturilor subiacente. Aceşti factori
acţionează direct prin acţiunea chimică şi toxică, iar răspunsul clinic se manifestă prin
hiperemia întregului câmp protetic şi uneori a mucoasei jugale, labiale şi a
comisurilor.
Simptomatologia se caracterizează prin durei vii, senzaţie de arsură,
hipersalivaţie, manifestări de tip alergic.
Tratamentul constă în suprimarea protezei, spălături orale cu soluţii slab
antiseptice de tipul Cloraminei 3 0/00, Apă oxigenată 1 %, Permanganat de potasiu 1
0
/00, colutori cu glicerină, fenergan 0,1g şi tetraciclină 1g. În cazul manifestărilor
alergice cu caracter general se vor administra pe cale generală antihistaminice,
tranchilizante, vitaminoterapie.
Reacţii tardive. Eroziuni marginale tardive
Eroziunile marginale tardive sunt cunoscute şi ca leziuni sau ulceraţii de
decubit ale protezelor şi apar după perioade de timp de luni sau ani datorită
fenomenelor de atrofie şi resorbţie a osului maxilar.
Clinic se manifestă prin ulceraţii marginale la nivelul zonelor funcţionale de
sprijin sau a zonelor funcţionale periferice datorită factorilor traumatici, chimico-
toxici la care se adaugă acţiunea microbiană. Ulceraţiile pot fi unice sau multiple,
însoţite sau nu de edem, acoperite de depozite purulente. Simptomatologia este
dominată de durere puternică locală, tulburări funcţionale de masticaţie, deglutiţie şi
fonaţie grave, hipersalivaţie, fetiditate orală, adenopatie dureroasă.
Este necesar diagnosticul diferenţial cu leziunile maligne care se realizează
comparativ după următoarele semne clinice (Burket):
- Ulceraţiile de decubit: localizate frecvent în zona canină la maxilar şi regiunea
anterioară la mandibulă, tumefacţia este edematoasă, miros fetid redus, floră
microbiană moderată, adenopatie moderată şi inconstantă, absenţa diskeratozei.
- Leziunile maligne: tumefacţia este de consistenţă dură, marginile indurate, localizată
la orice nivel, halenă fetidă, floră microbiană abundentă, adenopatie dură, aderentă,
frecvent diskeratoză.
Anatomopatologic prezintă următoarele forme: papiloame, epulide, forme
pseudotumorale.
La nivelul fundului de sac apar formaţiuni tumorale alungite în formă de
burelet, acoperite de epiteliu şi generează o tumoră.
Tratamentul este chirurgical de îndepărtare a formaţiunii tumorale urmată de
biopsie cu adaptarea marginală a protezei în zona respectivă.

3
Leziunile bazale. Leziunile bazale au mai multe forme clinice:
- leziuni eritemato-conjunctive datorită igienei necorespunzătoare,
porozităţilor protezei camerelor de vid, a liniilor americane sau a dizarmoniilor
ocluzale. Apar clinic ca zone cogestionate difuz, roşu intens însoţite de senzaţie de
arsură.
- leziuni proliferative, hipertrofiile şi hiperplaziile bazale, datorate de obicei
unei camere cu vid ce aspiră în timp fibromucoasa.
Leziuni tardive totale. Leziunile tardive totale apar pe fondul unor boli generale care
acţionează ca factori favorizanţi: avitaminozele din grupul B, anemii, diabet, afecţiuni
cronice renale şi hepatice. Ele se manifestă diferit în funcţie de factorul cauzal:
traumatic alergic, chimico toxic.
Tratamentul este profilactic şi curativ. Tratamentul profilactic urmăreşte
realizarea unui tratament protetic corect pe baza unui examen clinic atent şi realizarea
tuturor obiectivelor clinico-tehnice. O igienă orală corespunzătoare şi igiena
protezelor totale, o dietă corespunzătoare precum şi dispensarizarea pacientului
contribuie la realizarea tratamentului profilactic.
Tratamentul curativ cuprinde:- tratament general: vitaminoterapie (A, B, C),
creşterea imunităţii locale şi generale;- tratamentul local: rezolvarea adaptării
protezelor la câmpul protetic, echilibrarea ocluzală corectă.