Sunteți pe pagina 1din 105

DOMNUL SE ȚINE DE CUVÂNT

David Wilkerson (1931-2011)


Niciodată nu m-am simțit mai neajutorat și mai
îngrijorat decât atunci când ne-am mutat
înapoi în orașul New York pentru a pune bazele
bisericii Times Square. Încă o dată eram la mila
programelor proprietarilor și administratorilor
de clădiri. Când a trebuit să aștept, am ajuns
destul de nerăbdător și am strigat: „Doamne
este atât de mult de făcut în New York și atât
de puțin timp. Cât de mult trebuie să mai
așteptăm?”
Totuși, în repetate rânduri Dumnezeu răbdător
mi-a răspuns: „David, tu te încrezi în Mine?
Atunci așteaptă.”
Ați auzit expresia „Cea mai grea parte a
credinței este ultima jumătate de oră.” Pot
atesta din anii mei în slujire că cea mai
epuizantă perioadă este totdeauna exact
înainte ca Dumnezeu să desfășoare izbăvirea
Sa.
Există implicații serioase când noi nu așteptăm
ca Dumnezeu să acționeze. De fapt, prea des în
astfel de momente noi îl acuzăm pe Dumnezeu
de neglijență. Saul a făcut acest lucru când a
acționat pe cont propriu (vezi 1 Samuel 13). În
esență, el spunea „Dumnezeu m-a trimit să fac
lucrarea Lui dar acum m-a lăsat pe mine să îmi
dau seama cum să aduc toate acesta la
îndeplinire. Lucrurile scapă de sub control și în
curând totul va fi fără speranță.”
Oare aceste cuvinte descriu gândirea ta uneori?
Ni se poruncește să așteptăm pe Domnul și să
ne încredem în El că va aduce izbăvirea
noastră. Dar când termenul impus de noi
înșine trece, devenim mânioși pe Dumnezeu și
pornim repede înainte, pe cont propriu. Prin
faptul că trecem înaintea Lui noi declarăm:
„Dumnezeu nu are grijă de mine. Rugăciunea și
așteptarea nu funcționează. Cuvântul Lui nu
este de încredere.”
Cu toate acestea Dumnezeu ne-a dat
responsabilitatea de a aștepta într-un duh de
rugăciune ca El să se manifeste. Puneți-vă
încrederea în El și spuneți: „Domnul Își ține
cuvântul, așa că eu nu o să intru în panică.
Dumnezeu mi-a spus să aștept pentru direcția
Lui ― iar eu voi aștepta. Dumnezeu să fie găsit
adevărat și fiecare om să fie găsit mincinos!” În
încercările noastre, fie ca noi să fim găsiți în
această poziție a inimii. Nu în panică, ci cu
încredere!
AȘTEPTÂND DIRECȚIA
David Wilkerson (1931-2011)
Saul a dat lui Dumnezeu un termen limită! Nu
a spus-o cu voce tare, dar în inima lui, Saul a
decis că, dacă nici un cuvânt de sus nu venea
înainte de un anumit timp, el va face orice era
necesar pentru a salva situația.
„[Saul] A aşteptat şapte zile, după timpul
hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la
Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă
Saul. Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-
de-tot şi jertfele de mulțumire.” Şi a jertfit
arderea-de-tot.” (1Samuel 13:8-9).
Nerăbdător, Saul a mers mai departe,
acționând pe post de preot în mod nelegiuit,
pentru a aduce jertfa. Habar nu avea că
Samuel era chiar după colț. Când prorocul a
ajuns, a mirosit jertfa pe care Saul a adus-o și
s-a indignat pe nerăbdarea păcătoasă a regelui.
Sunt convins că Samuel a întârziat pentru că
Dumnezeu, în mod clar, i-a spus când exact să
ajungă. Vedeți, acesta a fost un test pentru a
vedea dacă Saul va crede că Dumnezeu poate fi
de încredere.
Dumnezeu a orchestrat totul deoarece a dorit
să îi dea lui Saul o mărturie de dependență
umilă de El în toate lucrurile, mai ales în crize
întunecate. Dar Saul a picat testul. El a privit
la condițiile care se înrăutățeau și a decis că
ceva trebuia făcut.
Poți să te pui tu în situația lui Saul? Parcă îl
aud argumentând cu voce tare: „Nu mai pot
suporta această indecizie. Dumnezeu m-a
trimis să fac lucrarea Lui și sunt gata să mor
pentru cauza Lui. Dar chiar trebuie să stau aici
nefăcând nimic? Dacă nu acționez, totul o să
scape de sub control.” Saul a simțit nevoia
chinuitoare de a acționa imediat în acea
situație. Și în cele din urmă nerăbdarea lui l-a
biruit.
Exact aici noi eșuăm uneori în umblarea
noastră cu Domnul. În anumite momente, nu
am așteptat pentru a primi direcție și am luat
lucrurile în propriile mâini pentru că nu ne
place să ne simțim nesiguri și anxioși. Dar
Domnul caută dependență totală. Aceasta
înseamnă să ne încredem în El în totalitate că
El va face pentru noi lucrul care trebuie, în
modul care trebuie. Și înseamnă a-L aștepta pe
El cu răbdare, nu cu anxietate ci cu un duh de
odihnă.
AMBASADORI PENTRU HRISTOS
Gary Wilkerson
„Noi dar, suntem trimişi împuterniciţi ai lui
Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna
prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui
Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2
Corinteni 5:20).
A deveni „un ambasador pentru Hristos” nu
este ceva ce ne silim din răsputeri să obținem.
Dacă ești creștin, tu ești un misionar. Aceasta
nu înseamnă doar a fi trimis în altă țară sau în
lucrări de evanghelizare. Această misiune în
care ne aflăm constă în a poseda o inimă care Îl
iubește în așa fel încât dorim să vedem și pe alți
că ajung să cunoască această dragoste.
Permiteți-mi să abordez aceasta dintr-o altă
perspectivă și să vă spun că nu este doar vorba
despre a fi trimis; nu este legat doar de a atinge
cu evanghelia pe vecinii tăi. Este vorba despre
ce fel de misionar ești tu.
„Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru
că voi înconjuraţi marea şi pământul ca să
faceţi un tovarăş de credinţă şi, după ce a
ajuns tovarăş de credinţă, faceţi din el un fiu al
gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi
înşivă” (Matei 23:15).
Aici Isus spune „Voi mergeți din loc în loc
încercând să faceți un ucenic, un tovarăș de
credință, iar când l-ați făcut, acesta este o
persoană mai rea decât voi.” În mod clar
aceasta nu este o formă sănătoasă de
evanghelizare!
Așadar, misiunea despre care vă vorbesc astăzi
nu este doar legată de ce spunem sau în ce
misiune ne implicăm, sau unde mergem.
Centrul atenției noastre trebuie să fie pe cine
suntem noi. Voi sunteți misionari pentru mama
și tatăl vostru. Voi sunteți misionari pentru
copiii voștri. Voi sunteți misionari pentru
partenerul de viață. Voi sunteți misionari
pentru vecinii voștri.
Felul de viață pe care îl trăiți, tipul de inimă pe
care îl aveți, tipul de evanghelie pe care îl
practicați ― dacă este plină de putere,
penetrând propriul vostru suflet pentru a vă
schimba în măsura în care sunteți transformați
― va fi exact măsura în care voi vei putea
schimba și transforma lumea din jurul vostru.
DAR AM PĂZIT CREDINȚA
David Wilkerson
Pavel și-a păstrat credința în vremuri bune și
rele.
În ultimele sale zile, Pavel a putut să se laude
cu faptul: „ M-am luptat lupta cea bună, mi-am
isprăvit alergarea, am păzit credința” (2 Timotei
4:7). Luați în considerare mărturia lui Pavel la
acel moment. El putea să spună: „Satan a
trimis mesageri să se lupte cu mine în
Ierusalim, Damasc, Asia, Efes, Antiohia și
Corint. Dar eu am păzit credința.”
„A încercat să mă scufunde în Mediterana
răvășită de furtună. De trei ori am naufragiat,
plutind în derivă în larg o zi și o noapte. Dar
am păzit credința.”
„De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci
de lovituri fără una, am fost aruncat în
temniță, de trei ori bătut cu nuiele, am fost
împroșcat cu pietre și lăsat să mor. Dar am
păzit credința.”
„Am avut de înfruntat primejdii în cetăți, din
partea celor din neamul meu și în pustie și pe
mare. În primejdii din partea tâlharilor, în
primejdii între frații mincinoși. Dar am păzit
credința.”
„Am fost de multe ori în situații de extremă
oboseală și durere în trup, îndurând nopți
nedormite. Am fost flămând și însetat, mi-a fost
frig, am dus lipsa de îmbrăcăminte, împovărat
cu griji de tot felul. Totuși am păzit credința.”
„Am fost tulburat din toate părțile, dezorientat,
persecutat în suferință, dar nu am fost
descurajat. Niciodată nu am fost zdruncinat în
credința mea. Prin toate acestea, încrederea
mea în Domnul nu a fost niciodată distrusă.”
(vezi 2 Corinteni 11:23-28)
Preaiubiților, nu credeți minciunile diavolului
când treceți prin încercări, necazuri sau
disciplinări. Nu permiteți nici unei rădăcini de
amărăciune să intre în inima voastră și să
înceapă a nutri mânie față de Dumnezeu: „De
ce a permis Domnul asta? Am încercat din
răsputeri să Îi fiu pe plac, încrezându-mă în El
atât de mult. De ce m-a dezamăgit?” Dumnezeu
ne-a avertizat cu privire la aceste vremuri: „Nu
permiteți ca aceasta să se întâmple. În schimb,
aveți mare grijă, fiți cu râvnă, ținându-vă tare
de încrederea voastră. Va avea o mare
răsplătire.” (Evrei 10:35-36, parafrazarea mea).
Amintiți-vă, mai degrabă, că El ne-a spus:
„Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi
izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50:15).
Fie ca voi să rămâneți credincioși Lui în timpul
încercării voastre. Aruncați asupra Lui
îngrijorările voastre totdeauna!
RĂMÂNEȚI ÎN CURSĂ!
David Wilkerson
Încercările tale care nu mai contenesc pot
implica dureri fizice, lipsa serviciului, copii care
se răzvrătesc, prieteni necredincioși, extenuare
mentală, tumult sau durere. Satan îți va șopti
așa cum a făcut și lui Iov: „Cel neprihănit nu va
suferi. Dacă Dumnezeu te-a auzit — dacă El te-
a salvat și promisiunile Lui sunt adevărate —
ar fi trebuit să fii salvat imediat. Unde este
Dumnezeul tău? Asta e ceea ce îți aduce
credința?”
Preaiubiților, nu vă părăsiți credința voastră!
Satan este un mincinos. Voi aveți de îndurat
greutăți din cauză că Dumnezeu vă iubește, din
cauză că Lui îi pasă de tine. Gândiți-vă la
aceasta: ați cerut Domnului să vă facă mai
asemănători cu El. Numai El cunoaște ce va
cere acest proces. El cunoaște suferințele
voastre, și nu va permite să fiți distruși de ele.
De fapt, El știe exact momentul când să facă o
cale de scăpare pentru tine. El nu va acționa
până la acel moment pregătit, și „împreună cu
ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca
s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13).
Fiți încredințați, Dumnezeu deține totul sub
control. Durerea, boala care nu se mai termină,
rugăciunile care par a nu fi răspunse — El
cunoaște totul despre ele. Și El știe de ce nu a
ridicat încercarea voastră până acum. Așa cum
s-a întâmplat cu Pavel, El a folosit acel „spin în
carne” pentru a lucra spre binecuvântarea
voastră. Pe de altă parte, exact lucrul pe care îl
doriți atât de mult — răspunsul care credeți că
este atât de necesar — ar putea fi ceva ce
Dumnezeu știe că nu e cel mai bun pentru voi.
Dacă în ultimă instanță, El spune „Nu”, știți că
El vă păzește sufletul și vă răspunde într-un
mod mult mai bun.
Prin toate acestea, marele nor de martori vă
îndeamnă, „Continuă să duceți lupta cu
credință. Rămâneți în cursă!”
Observați acest cuvânt puternic din partea
autorului epistolei către Evrei: „Să nu vă
părăsiți dar încrederea voastră, pe care o
așteaptă o mare răsplătire! Căci aveți nevoie de
răbdare, ca după ce ați împlinit voia lui
Dumnezeu, să puteți căpăta ce v-a fost
făgăduit. Încă puțină, foarte puțină vreme, și
Cel ce vine va veni, și nu va zăbovi” (Evrei 10:
35-37).
CREDINCIOȘIE ÎN FURTUNĂ
David Wilkerson
Unii dintre cei care citiți acest mesaj sunteți în
furtuna vieții voastre.
Ucenicii lui Isus aveau de înfruntat izbiturile
valurilor într-o barcă aruncată de furtună
încoace și-n colo, în timp ce Stăpânul lor
dormea profund. În cele din urmă, când
furtuna amenința să scufunde barca, au strigat
la Isus, acuzându-L că nu le pasă de soarta lor.
„Învățătorule, nu-Ți pasă că pierim?”(Marcu
4:38). Isus a liniștit furtuna, dar nu era uimit
de lipsa de credință a ucenicilor Săi. El i-a
întrebat: „Pentru ce sunteți așa de fricoși? Tot
n-aveți credință? (Marcu 4:40).
Poate chiar acum tu ai de înfruntat o furtună
teribilă în viață: probleme financiare, probleme
cu căsnicia, necazuri la serviciu, dușmani care
se năpustesc asupra ta precum valurile
izbitoare. O mare de tulburări se dezlănțuie în
inima ta, însă Domnul pare să doarmă prin
toate acestea. Spune-mi, a secătuit toată
credința ta? Se stinge cumva încetul cu încetul
cu fiecare dezamăgire? Poate în adâncul inimii
tale tu strigi „Doamne, nu-Ți pasă? O să mă
lași să mă prăbușesc în această furtună?”
Exact pentru aceste momente a rostit Isus
aceste minunate cuvinte: „Şi Dumnezeu nu va
face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi
noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de
ei? Vă spun că le va face dreptate în curând.
Dar când va veni Fiul omului, va găsi El
credinţă pe pământ?” (Luca 18:7-8).
Observați întrebarea lui Isus: Va găsi El
credință în poporul Său când îndură zile de
întuneric și opresiune? În ultimii ani m-am
întrebat dacă Isus ar mai pune această
întrebare astăzi. De zeci de ani mulțimi de
oameni s-au îngrămădit în biserici. Dar ceea ce
Isus întreabă cu adevărat este: „Oare credința
acestora va rezista atunci când furtunile
zguduitoare vor veni?” Necazurile noastre se
pot îngrămădi atât de mult, iar clătinarea
națiunilor va veni atât de iute, încât unii vor
pierde speranța și se vor da bătuți. Te întreb: Te
va găsi Isus credincios în ceasul tău de
furtună?
CREDINȚĂ DE NEZDRUNCINAT
David Wilkerson
„Să nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe
are o așteptă o mare răsplătire!”(Evrei 10:35).
Dacă tu ești creștin, te găsești într-un război
cumplit. De fapt, tu ești într-o luptă pe viață și
pe moarte pentru credința ta. Satan este decis
să ruineze și să distrugă credința tuturor
aleșilor lui Dumnezeu. Iar cu cât va fi mai plină
de putere credința ta, cu atât mai mari vor fi
atacurile lui împotriva acesteia.
Vedeți voi, credința de nezdruncinat în Domnul
face ca tot iadul să se dezlănțuie. Nimic nu
prezintă o amenințare mai mare pentru
împărăția Satanei decât un creștin care este
neclintit în credință. De ce? Pentru că prin
credință și prin puterea declanșată prin ea,
împărăția Satanei este subjugată. Prin credință
ia naștere neprihănirea și sunt stinse focurile
demonice. Sunt primite promisiunile lui
Dumnezeu și gurile leilor sunt închise.
Apostolul Petru a avut un atac groaznic
împotriva credinței lui. Încrederea lui în Isus a
înfuriat iadul atât de tare că Satan a cerut
permisiunea să-l cearnă pentru a vedea dacă
va rămânea în picioare. „Simone, Simone,
Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu
M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă
credința ta și, după ce te vei întoarce la
Dumnezeu, să întărești pe frații tăi.” (Luca
22:31-32).
Dumnezeu ne-a dat o armă puternică pentru a
o folosi împotriva atacurilor lui Satan asupra
credinței noastre. Noi nu trebuie să încercăm
să ne explicăm totul. Mai degrabă, noi trebuie
să ne îndreptăm ochii spre „nor[ul] așa de mare
de martori” care este deja în glorie, care a reușit
să ajungă acolo cu credința intactă (Evrei 12:1).
Ce priveliște! Acest verset înfățișează o armată
de sfinți victorioși din fiecare epocă, privindu-ne
cu atenție precum o mulțime aflată în tribune.
Aceștia poartă cununi ale neprihănirii și ne
încurajează de-a lungul cursei noastre
fluturând ramuri de palmieri: „Aleargă cu
răbdare! Noi am luptat până la moarte și nu am
căzut. Dumnezeu ne-a păzit și credința noastră
a biruit. Adevărul aduce roade: am câștigat! Noi
suntem biruitori. Așadar, nu te opri. Poți birui
în vremuri grele.”
O FOCALIZARE SPRE ÎN AFARĂ
Gary Wilkerson
„Dar bine ați făcut că ați luat parte la
strâmtorarea mea. Știți voi înșivă, filipenilor,
că....[atunci] când am plecat din Macedonia,
nici o biserică n-a avut legătură cu mine în ce
privește „darea” și „primirea” afară de voi. Chiar
mi-ați trimis în Tesalonic, o dată și chiar de
două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că
umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după
câștigul care prisosește în folosul vostru....Și
Dumnezeul meu [va îngriji – versiunea în
engleză] să îngrijească de toate trebuințele
voastre după bogăția Sa, în slavă, în Isus
Hristos. A lui Dumnezeu și Tatăl nostru să fie
slava în vecii vecilor! Amin. (Filipeni 4:14-20).
În calitate de creștini, ne gândim de multe ori la
generozitate; planificăm în mod generos și dăm
cu generozitate familiei noastre, soțului/soției,
prietenilor noștri, vecinilor noștri, bisericii
noastre și altor fundații caritabile. Dar Pavel
vorbea despre aceasta în contextul unei taine
— o taină pe care unii nu o cunosc despre
puterea generozității.
Pavel spunea, „Nu am umblat niciodată după
darurile pe care mi le-ați dat. Mereu am căutat
acel lucru pe care îl văd acționând în voi atunci
când îmi dăruiți.”
Vedeți diferența acolo? El ar fi putut spune,
„Acei 50 de dinari pe care mi i-ați dat o să
poată să îmi cumpere mâncare pentru trei
săptămâni. Slavă lui Dumnezeu!”
Sunt sigur că el ar fi putut fi foarte
recunoscător pentru acel fapt, dar știți voi ce
avea el în gând? El se gândea, „Slavă lui
Dumnezeu! Evanghelia este la lucru în voi
pentru că nu mai sunteți egocentrici. Nu trăiți
în îngrijorare, adunând lucruri pentru voi
înșivă. Nici măcar nu trăiți în separare unii cu
alții. Voi dăruiți oamenilor! Vă trăiți viața cu o
focalizare spre în afară și faceți lucruri pe care
nu le-ați face niciodată dacă evanghelia nu ar fi
prins rădăcini în inima voastră.”
RĂZBOIUL SECRET
Carter Conlon
Biblia avertizează cu claritate: „Astăzi, dacă
auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile ca în
ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie”
(vezi Evrei 3:7-8). Cu alte cuvinte, nu întrebați
așa cum Israel a făcut odată în necredința sa:
„Oare va putea Dumnezeu să pună o masă în
pustie?” (Psalmul 78:19).
Nu puneți la îndoială integritatea Domnului,
sau angajamentul Său față de tine, chiar dacă
lupte se duc în mintea ta neîncetat. Dumnezeu
ți-a spus că te va înălța să fii o mărturie. El ți-a
spus că a îngăduit anumite lucruri în viața ta,
dar că toate lucrurile lucrează împreună pentru
bine deoarece tu Îl iubești și ești chemat după
planul Său.
Și acum Domnul te cheamă să te ridici. Te
cheamă să îți ridici capul și să cânți acel cântec
pe care L-a pus în înima ta. Tu ești Mireasa lui
Hristos, iar Dumnezeu Își riscă reputația
păzindu-te pe tine și întărind o mărturie de
victorie în inima ta.
De aceea, să-ți pui aceasta la inimă: „El este
slava mea, și Cel ce îmi înalță capul. Chiar dacă
voi fi deprimat diseară când mă pun în pat, El
este cel care îmi înalță capul dimineață. El este
cel care îmi dă putere să mai trec printr-o altă
zi. Dacă El este cel care a pus un vis în inima
mea, va deveni realitate, pentru că El mi-a pus
în față o ușă deschisă pe care nici un om nu o
va închide. Nu contează câte voci se ridică
împotriva a ceea ce a rostit Dumnezeu față de
mine. Nu îmi voi întări inima în necredință!”
Așadar, nu deznădăjdui în mijlocul războiului
secret pe care îl duci. Refuză să asculți de
minciuni. Nu te da bătut! Mai degrabă, ascultă
de vocea lui Dumnezeu care te cheamă astăzi.
El va fi credincios să ofere tot ceea ce ai nevoie
— putere să treci de încă o zi, curaj să stai în
picioare în piață, credință să crezi pentru toate
nevoile tale.
Carter Conlon s-a alăturat echipei pastorale a
bisericii Times Square în 1994 la invitația
pastorului fondator, David Wilkerson, și a fost
numit pastor principal în 2001
BAGĂ-ȚI SABIA ÎN TEACĂ
David Wilkerson
Deci, vrei să fii un bărbat sau o femeie a lui
Dumnezeu? Dacă da, tu o să fii servit cu o
cupă de durere. O să plângi din cauza a ceva
mult mai rău decât durerea fizică. Mă refer la
durerea de a fi rănit și respins de către prieteni;
durerea părinților când copiii lor le calcă în
picioare inima și se înstrăinează de ei; durerea
dintre soț și soție când ziduri se înalță între ei.
Oh, tulburarea care vine, neliniștea, nopțile
nedormite — știind că Dumnezeu este real, că
tu umbli în Duhul Lui, că iubești pe Isus cu tot
ce este în tine, și cu toate acestea ești forțat să
bei cupa de durere!
Nu poți să fugi de acest pahar. Nu putem fi
prostiți să credem că a urma pe Isus înseamnă
numai fericire. Scriptura ne spune într-adevăr
că abordarea noastră față de viață ar trebui să
fie: „să priviți ca o mare bucurie” (Iacov 1:2).
Totuși se mai spune: „De multe ori vine
nenorocirea peste cel fără prihană” (Psalmul
34:19).
Petru a încercat să alunge aceste nenorociri în
firea lui pământească. El a scos sabia în
Ghetsimani, zicând, cu alte cuvinte, lui Isus,
„Stăpâne, nu trebuie să treci prin asta. Îi voi
ține la distanță în timp ce Tu fugi.” Mulți
creștini astăzi au aceeași atitudine. Ei încearcă
să dea înapoi de la suferințe, spunând: „Nu
trebuie să mă confrunt cu aceasta. Dumnezeul
meu este un Dumnezeu bun!”
Eu cred că Dumnezeu este credincios. Dar Isus
ne spune că nu putem fugi de paharul
durerilor noastre. El i-a poruncit lui Petru:
„Bagă-ți sabia în teacă. Aceasta nu este calea
Tatălui Meu. Cei ce trăiesc prin sabie, vor muri
de sabie.” Apoi El a zis: „Nu voi bea paharul pe
care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (Ioan 18:11).
Când te încrezi în Acela care îți servește acest
pahar — când vei vedea scopul Lui dincolo de
suferința ta — atunci vei fi în stare să îl bei. Nu
te teme, pentru că Tatăl tău ține în mână
paharul. Nu vei bea moarte ci viață!
SUFERINȚE CARE VINDECĂ
David Wilkerson
Am citit multe biografii ale misionarilor, variind
de la perioada contemporană până în vremurile
străvechi. Ai crede că acești oameni prețioși,
atât de folosiți de Dumnezeu, ar avea istorisiri
despre o constantă dragoste, putere și bucurie.
Nicidecum. Poveștile lor sunt marcate de dureri
sufletești, descurajări, chiar trădări — povești
nu de aventură ci de lacrimi.
Dacă suntem cu adevărat dornici de a cunoaște
forțele care produc un caracter evlavios, trebuie
să mergem în Grădina Ghetsimani, la Isus,
exemplul nostru. Toate forțele care l-au
înfruntat pe Iov au fost prezente acolo în
Ghetsimani, aliniate împotriva lui Hristos. Tot
așa, aprigul ispititor care urmărea inima lui
David pe acoperiș este același ispititor care L-a
urmărit pe Isus pe streașina templului pentru
a-L distruge. Toate forțele de hărțuire care au
chinuit sufletul lui Petru au fost și în
Ghetsimani, războindu-se cu Mântuitorul
nostru.
La fiecare bărbat sau femeie a lui Dumnezeu va
veni cupa durerii. Întreaga misiune a lui Isus a
fost aceea de a face voia lui Dumnezeu. Cu
adevărat, timp de trei ani tot ceea ce a făcut
Isus a arătat spre Golgota. Acum, la
Ghetsimani, El a strigat de fapt: „Oh,
Dumnezeule, dacă este cu putință cumva,
despovărează-Mă de această povară. Este prea
grea pentru Mine. Aș dori mai degrabă să o las
să treacă de la mine.”
Nu știu care poate fi cupa ta de durere. Unii
creștini s-au rugat ani de-a rândul să fie
eliberați de cupa lor de durere. Să nu
interpretați greșit, eu cred în vindecare. Însă,
eu cred și în suferințe vindecătoare. David a
mărturisit, „Înainte să fiu smerit, eu rătăceam;
dar acum păzesc Cuvântul Tău” (Psalmul
119:67).
Nu putem să ne permitem să credem că fiecare
durere sau încercare este un atac din partea
diavolului. Nici nu putem crede că aceste
încercări înseamnă că avem păcat în viața
noastră și că Dumnezeu ne judecă. David ne
spune altceva. Dacă nu ar fi fost îndurerat, el
nu ar fi căutat pe Domnul.
DOAR CREDE!
David Wilkerson
Sunt uimit de răspunsul iubitor al Domnului
nostru la mâhnire. După cum citesc în Biblie,
văd că nimic nu stârnește inima lui Dumnezeu
mai mult decât sufletul care este copleșit de
mâhnire.
Mâhnirea este definită ca fiind „o durere
adâncă” sau „tristețe cauzată de o suferință
extremă”. Isaia ne spune că Domnul însuși era
obișnuit cu această emoție cât se poate de
chinuitoare: „Disprețuit și părăsit de oameni,
Om al durerii și obișnuit cu suferința”(Isaia
53:3).
Vedem un puternic exemplu în răspunsul
iubitor al lui Dumnezeu la durere în Marcu 5,
unde citim despre întâlnirea lui Isus cu Iair, un
fruntaș al sinagogii.
Ca lider de sinagogă în Capernaum, Iair făcea
parte dintr-un sistem religios care îl respinsese
pe Isus. Nu cunoaștem ce credea Iair personal
despre Hristos, dar știm că el a fost martorul
puterii Sale vindecătoare. Cel mai probabil că
aici, în sinagoga lui Iair, Hristos a vindecat pe
un om cu mâna uscată. Și Iair a fost probabil
în mulțime când Isus a scos duhuri rele și le-a
auzit strigând: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu”
(Marcu 3: 11).
Vedem astfel că suferința a venit la ușa acestui
lider. Fiica lui de doisprezece ani zăcea în pat,
bolnavă „trage să moară” (Marcu 5:23).
Doar această durere profundă l-a adus pe Iair
la Isus. Realitatea este că noi slujim un
Mântuitor care răspunde iubitor fiecăreia
dintre durerile, rănile și suferințele noastre. Cu
toții am făcut ce a făcut Iair. În trecutul nostru
L-am uitat pe Domnul, L-am neglijat, poate
chiar L-am respins. Totuși întrebarea de care se
preocupă cel mai mult Dumnezeul nostru este
aceasta: Unde te găsești în relația cu Mine chiar
acum? În durerea ta de față, vei chema tu
Numele Meu?”
Drag sfânt, Isus este prezent cu tine în bătălia
ta. Poți să înaintezi cu perseverență și să Îl
atingi și să experimentezi puterea vindecătoare
a învierii lui Hristos, tocmai cum a făcut Iair. El
merge alături de tine prin tot ce treci tu și are
un plan de a te scoate din moarte la viață. Nu
te teme — crede numai!
PRIVEȘTE LA ISUS!
David Wilkerson
Pavel vorbește despre un timp când „după ce ați
făcut totul, să rămâneți în picioare” ( Efeseni
6:13). Noi rămânem în picioare bazându-ne pe
Cuvântul lui Dumnezeu — în ciuda întregii
noastre dureri și suferințe, în ciuda tuturor
slăbiciunilor cărnii noastre. Citim în Cuvântul
lui Dumnezeu despre doi oameni care au luat
hotărârea ca „aș putea să mă ating de haina
Lui.” (Relatarea fruntașului sinagogii și femeia
care avea o scurgere de sânge de doisprezece
ani se găsește în Marcu 5: 22-43.)
Dacă nu ai primit încă răspunsul la rugăciunea
ta, poate te întrebi dacă Dumnezeu te-a uitat.
Te pot asigura că El lucrează la izbăvirea ta din
momentul când te-ai rugat prima dată și
miracolul tău este pe cale să aibă loc.
Te încurajez să te oprești din dezgropatul
trecutului tău și amintitul vechilor robii ale
păcatului. Și nu alega dintr-un colț într-altul
căutând răspunsuri. Perseverează cu credință
și atinge tu însuți pe Isus. Descarcă-ți povara
sufletului înaintea Lui și încredințează totul în
mâinile Lui. El a promis că nu te va părăsi
niciodată, așa că întinde-ți mâinile către El.
Când David a scris în Psalmul 147: 4 că
„Domnul socotește numărul stelelor” el ne
reamintește că „Atunci când ești în mijlocul
durerii și simți că totul este fără speranță,
oprește-te și privește spre galaxii.” Tatăl nostru
iubitor a făcut toate acestea! Când ne luăm
timp să ne concentrăm pe măreția și puterea
Creatorului, dobândim perspectivă și realizăm
că El este mai mult decât capabil a ne suplini
toate nevoile noastre individuale.
Putem sta în picioare în siguranță în timp ce
ducem bătălii interioare și ne luptăm cu
presiuni din afară „[uitându-ne] țintă la
Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre,
adică la Isus” (Evrei 12:2).
PUTERE DE SUS
Gary Wilkerson
Vine un timp în viața fiecărui credincios când
Duhul trebuie să se miște printr-o
modalitate care este în afara noastră. Avem
nevoie de El ca să facă lucrarea necesară — să
vorbească, să atingă, să elibereze. Exact
aceasta s-a întâmplat când ucenicii nu au
putut scoate un demon dintr-un om care
suferea. Isus le-a spus: „Acest soi de draci, le-a
zis El, nu poate ieși decât prin rugăciune și
post” (vezi Marcu 9:29). Cu alte cuvinte, se cere
dependență totală de Dumnezeu. Trebuie să
zicem: „Nu pot face acest lucru în puterea mea
proprie. Este nevoie de puterea lui Dumnezeu.”
Dacă mariajul tău se destramă, are nevoie de
cuvântul viu din partea lui Dumnezeu care este
îmbrăcat cu putere, nu de un simplu cuvânt
teologic.
Bisericile nu au prea mare valoare dacă nu
sunt îmbrăcate cu putere. Nu contează câți
prezbiteri sunt chemați să ofere sfătuire. O
decizie clară poate fi făcută de către unul sau
doi care sunt îmbrăcați cu putere. Aceasta cere
timp petrecut pe genunchi, așteptând și
încrezându-ne în Dumnezeu pentru a ne da ce
avem nevoie prin puterea Sa nemărginită. Și El
se bucură să petreacă timp cu noi! Isus a zis
ucenicilor: „Și iată că voi trimite peste voi
făgăduința Tatălui Meu” (Luca 24:49). Această
promisiune vine nu prin ceva ce facem noi, ci
prin harul Tatălui plin de dragoste.
Vă zic, când vine puterea Lui, nu e nimic cu
care să se compare. Nu doar că avem un simț
al prezenței Duhului în noi, ci și toți ceilalți din
proximitate. O prezență glorioasă coboară, toți
din jur vor ști că se află pe un pământ sfânt.
Ucenicii aveau nevoie de rugăciune și post doar
pentru a scoate un drac. Noi avem nevoie de ea
pentru a face față unei întregi culturi imorale.
Schimbare va veni numai prin puterea care
vine de sus. Aceasta necesită un popor care nu
doar că sunt umpluți cu Duhul, stăruie în
Duhul, umblă în Duhul, ci și așteaptă cu
credincioșie pe Duhul să îi îmbrace cu putere
prin El Însuși.
SCOPUL DUHULUI SFÂNT
Nicky Cruz
Scopul primar al Duhului Sfânt este acela de a
împuternici poporul lui Dumnezeu pentru a
atinge pe cei pierduți și pentru a atrage oamenii
spre crucea lui Isus Hristos. După cum El ne
convinge de păcat, tot astfel El mișcă inimile
necredincioșilor, punându-le în față păcatele și
eșecurile, și convingându-i de zădărnicia vieții
departe de Dumnezeu.
Când Isus pregătea pe ucenici de plecarea Lui
de pe pământ, El le-a spus: „Când va veni
Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl,
adică Duhul adevărului, care purcede de la
Tatăl, El va mărturisi despre Mine. Şi voi de
asemenea veţi mărturisi, pentru că aţi fost cu
Mine de la început” (Ioan 15:26-27).
Isus ne spune că noi cunoaștem adevărul
evangheliei din cauză că Duhul lui Dumnezeu
ni l-a descoperit prin cuvintele Lui. Duhul
Sfânt a mărturisit în ce privește harul lui
Dumnezeu și bunătatea Lui. Încrederea în
poziția noastră în împărăția lui Dumnezeu nu
vine din speranțele și imaginația noastră, ci de
la Creatorul însuși, de la șoapta Lui blândă în
sufletul nostru. În acest fel cunoaștem noi că
dragostea lui Dumnezeu este reală, decisivă, și
neșovăielnică.
Isus merge mai departe să explice rolul
Duhului Sfânt în felul următor: „Şi când va
veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește
păcatul, neprihănirea şi judecata. În ce
priveşte păcatul, fiindcă ei nu cred în
Mine”(Ioan 16:8-9).
Nu este slujba noastră să convingem oamenii
de păcatul lor. Duhul Sfânt deja face lucrul
acesta. Și nu ne aflăm aici pentru a judeca
oamenii pentru păcatele lor. Rolul nostru este
doar acela de a fi alături de ei, să le spunem
despre Isus, să îi îmbrățișăm în durerea și
suferința lor și să îi iubim până îi aducem în
împărăția minunată a lui Dumnezeu.
Isus a venit nu ca să condamne lumea, ci ca
lumea să fie mântuită prin El (vezi Ioan 3:17).
Nu ar trebui și noi să avem aceeași atitudine?
Nicky Cruz, evanghelist și autor prolific
cunoscut la nivel internațional, s-a întors la
Hristos Isus de la o viață de violență și crimă
după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în
orașul New York în anul 1958. Istoria
convertirii lui dramatice a fost povestită pentru
prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de
David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte
bestseller Fugi, băiete, fugi.
ADEVĂRATA PUTERE
David Wilkerson
Ca popor al lui Dumnezeu, nu putem avansa
către plinătatea în Hristos dacă noi nu ne
separăm tot mai mult de duhul lumii acesteia.
Dacă noi nu vom fi tot mai mult cu o
mentalitate cerească și tot mai puțin legați de
plăcerile lumești care ne înconjoară, vom fi
secătuiți de bucuria mântuirii noastre.
Adevărul trist este că mulți creștini nu pot să se
bucure de mântuirea lor deoarece ei neglijează
ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu.
Ascultarea de Cuvântul Lui este locul de unde
pornește bucuria și binecuvântarea!
Israel nu a dorit să piardă gloriosul duh de
bucurie așa că s-a adunat din nou pentru a
asculta de Dumnezeu cu privire la acest
subiect: „Cei ce erau din neamul lui Israel,
despărțindu-se de toți străinii, au venit și și-au
mărturisit păcatele lor” (Neemia 9:2).
Circumstanțele și încercările lui Israel nu s-au
schimbat — Dumnezeu i-a schimbat pe ei.
Neemia a reamintit Israelului plin de bucurie
despre cum Dumnezeu a îngrijit de părinții lor
în pustie. Domnul turnase felurite îndurări
peste ei. El îi învățase prin Duhul Său și îi
călăuzise cu ajutorul norului și stâlpului de foc.
El îngrijise în mod supranatural de ei cu mană
și apă. Și, în mod miraculos, El nu a lăsat ca
încălțămintea și îmbrăcămintea să li se
învechească (vezi Neemia 9: 19-21).
Tot așa astăzi, Dumnezeu a promis să toarne
aceleași îndurări peste poporul Său. În mijlocul
suferințelor noastre, noi trebuie să mergem în
liniște la Cuvântul lui Dumnezeu și să ne
rugăm ca Duhul Sfânt să îl scrie în inimile
noastre. În acest fel vom începe a intra în
odihna și pacea Sa.
Cum ne vom menține bucuria Domnului?
Facem acest lucru în același mod cum am
obținut bucuria Sa de la început: iubim,
onorăm și flămânzim după Cuvântul Său. Și
umblăm mereu în ascultare prin puterea
Duhului Sfânt. Numai bucuria Domnului ne
alimentează cu adevărata putere!
SUNETUL VICTORIEI
David Wilkerson
Când am fondat Biserica Times Square în anul
1987, foarte curând am realizat că noi
păstoream într-un Corint modern, una din cele
mai carnale zone din lume în vremurile Noului
Testament. Prin urmare, a trebuit să predicăm
un mesaj de cercetare care să trezească inimile
oamenilor. Când ne-am deschis ușile prima
oară, la serviciile noastre participau mulți
creștini care lucrau în industria de
divertisment, pe scenele teatrelor, la televiziune
și film. Unii au ales să rămână în carierele care
în mod clar îl dezonorau pe Domnul.
Ne puneam întrebarea dacă puteam
evangheliza oamenii nemântuiți din industria
spectacolului dacă proprii noștri membri de
biserică încă mai erau implicați în aspecte
dezgustătoare ale acestei afaceri. Așa că am
predicat un mesaj al „separării”, iar Domnul
începea să lucreze cu oamenii. Mulți dintre ei
au renunțat la carierele profitabile din industria
show-ului și Dumnezeu i-a binecuvântat în
mod minunat. „Ieșiți din mijlocul lor și
depărtați-vă de ei, zice Domnul” (2 Corinteni
6:17).
Am descoperit că Domnul își păstrase pentru El
Însuși o rămășiță sfântă în biserica Times
Square, un popor care iubea Cuvântul Său. În
fiecare serviciu de biserică oamenii stăteau
precum păsările flămânde, cu gurile deschise
larg după mâncare. După aceea, luau cu ei
acasă casete audio cu predici pentru a asculta.
Biserica noastră a experimentat un duh de
pocăință, o râvnă de a asculta, o tragere de
inimă de a se conforma Cuvântului lui
Dumnezeu.
Pe măsură ce toți veneau sub puterea și
conducerea Cuvântului lui Dumnezeu, slujitori
și membri bisericii deopotrivă, serviciile noastre
erau umplute cu mult mai mult decât lacrimi
de pocăință. Sanctuarul era umplut cu sunete
de victorie, bucurie și veselie. Era multă
bucurie deoarece începusem să înțelegem
mărețul adevăr al Cuvântului lui Dumnezeu.
Am învățat că pentru a menține bucuria
Domnului în mijlocul poporului Său,
Dumnezeu cere o lucrare mai profundă în
viețile noastre.
IZVORUL NESECAT DE BUCURIE
David Wilkerson
Cred că acea bucurie profundă și durabilă
lipsește în mare măsură din multe biserici de
astăzi. Am auzit creștini spunând, „Ne-am
rugat să vină trezirea în biserica noastră.”
Totuși trezirea nu se poate întâmpla numai
prin rugăciune. Nu poate exista o așa trezire
decât dacă poporul înfometează cu
perseverență după Cuvântul lui Dumnezeu. Și
ei trebuie să-și încredințeze complet viețile
pentru a fi sub guvernarea Scripturii. Nu
putem obține bucuria cerului până Cuvântul
pur nu ne-a cercetat pentru cochetările noastre
cu păcatul.
Când David a fost neascultător a pierdut
bucuria Domnului. Acea bucurie putea fi
restaurată numai prin pocăință adevărate.
David știa aceasta și s-a rugat, „Spală-mă cu
desăvârșire de nelegiuirea mea, curăță-mă de
păcatul meu! Căci îmi cunosc bine fărădelegile
și păcatul meu stă necurmat înaintea
mea.....Curățește-mă” (Psalmul 51:2-3, 7).
David de asemenea s-a rugat să recâștige ce a
pierdut: „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale”
(Psalmul 51:12).
Ezra a spus, în esență, poporului ce
reconstruia Ierusalimul, „Ați înfometat după
Cuvântul lui Dumnezeu și i-ați permis să
lucreze în inimile voastre. V-ați pocăit și v-ați
plâns păcatul, și asta este plăcut înaintea lui
Dumnezeu. Dar acum este timpul să vă
bucurați! Luați-vă batistele și ștergeți-vă
lacrimile. Este un timp pentru bucurie!”
Gloria Domnului s-a coborât peste Israel, și
poporul a petrecut următoarele șapte zile
bucurându-se: „Și tot poporul s-a dus să
mănânce și să bea....și s-au veselit mult. Căci
înțeleseseră cuvintele care li se tâlcuiseră.”
(Neemia 8:12).
Cuvântul evreiesc pentru ”veselie” înseamnă
„bucurie, fericire”. Acesta nu este numai un
sentiment de bine, ci o adâncă exuberanță
interioară. Toți din jur au înțeles cu claritate că
acest izvor nesecat de bucurie a venit din
ceruri.
Când Cuvântul Domnului este onorat,
rezultatul este o coborâre veritabilă de „bucurie
din Isus”.
FLĂMÂND DUPĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU
David Wilkerson
„Bucuria Domnului este tăria noastră” (Neemia
8:10). În vremea când aceste cuvinte erau
proclamate, israeliții tocmai se întorceau din
robia din Babilon. Sub conducerea lui Ezra și a
lui Neemia, poporul construise zidurile
dărâmate ale Ierusalimului. Acum și-au propus
ca scop să re-inaugureze templul și să
restaureze națiunea.
Neemia a convocat o întâlnire specială la Poarta
Apelor, în interiorul zidurile reconstruite ale
Ierusalimului.(vezi Neemia 8:1). Primul lucru
care a avut lor a fost predicarea Cuvântului lui
Dumnezeu. O foame pentru Cuvânt s-a născut
în oameni, așa că nu a fost necesar să îi
îndemne să asculte. Și ei au fost pe deplin
pregătiți pentru a se supune autorității
Cuvântului, dorind să fie guvernați de acesta și
să se conforme adevărului său.
În mod uimitor, Ezra a predicat mulțimii timp
de cinci sau șase ore. Ce scenă incredibilă.
Cred că va fi greu să găsești o asemenea
situație în biserica modernă. Totuși adevărata
restaurare nu poate avea loc fără această
foame arzătoare pentru Cuvântul lui
Dumnezeu.
Nu vă înșelați, la Poarta Apelor din Ierusalim
nu se afla un predicator elocvent. Ezra nu a
adresat o predică senzațională. Ci mai degrabă,
a predicat direct din Scriptură, citind ore la
rând și explicând înțelesul celor citite. Și pe
măsură ce poporul asculta, entuziasmul lor
creștea.
Uneori Ezra era atât de copleșit de ceea ce citea
încât se oprea pentru „[a binecuvânta] pe
Domnul, Dumnezeul cel mare” (8:6). Gloria
Domnului s-a coborât cu putere și toată lumea
a înălțat mâinile pentru a lăuda. În pocăință și
frângere „S-au plecat și s-au închinat
Domnului, cu fața la pământ”(Neemia 8:6). Apoi
s-au ridicat în picioare pentru a experimenta și
mai mult.
Nu a avut loc nici o manipulare de la amvon,
nici o mărturie dramatică. Nici măcar nu era
muzică. Pur și simplu acești oameni au avut
urechi să audă tot ce Dumnezeu avea să le
zică.
Preaiubiților, cred că și astăzi Domnul dorește
să se miște în mijlocul poporului Său în același
fel. Dacă dorim să vedem acest fel de trezire și
restaurare trebuie să avem această foame și
exaltare pentru Scriptură cum a avut Ezra!
TIMP ÎN PREZENȚA LUI DUMNEZEU
Jim Cymbala
Vedem în Faptele Apostolilor capitolul 6 că
apostolii au trebuit să aleagă, ceea ce mulți au
numit primii diaconi. A avut loc o dispută între
evreii greci și cei din Iudeea legată de
corectitudinea sistemului de distribuție a
alimentelor. Apostolii au decis să numească
anumiți bărbați să aibă grijă de această
însărcinare în așa fel încât distribuirea
alimentelor ar beneficia de atenția cuvenită în
timp ce apostolii continuau să se focalizeze pe
„rugăciune și propovăduirea Cuvântului”(v. 4).
Apostolii au zis: „fraţilor, alegeţi dintre voi
şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul
Sfânt şi înțelepciune” (v. 3 sublinierea
adăugată). Împărțirea mâncării era o sarcină
simplă și umilă, cu toate acestea apostolii au
simțit că a fi plin de și sub controlul Duhului
era o calificare necesară pentru a fi responsabil
de o așa simplă lucrare.
Comparați aceasta cu practicile de angajare ale
unor biserici contemporane. Când se aleg
oamenii pentru posturi profesionale în misiune,
noi de obicei ne uităm prima dată la calificările
educaționale. Oamenii care au obținut diplome
de seminar sunt primi candidați la a conduce
poporul lui Hristos, de obicei fără ca cineva să
discearnă dinainte dacă acești potențiali lideri
aduc mărturie faptului că sunt controlați de
Duhul. Apoi candidaților li se dă un car de
teste psihologice pentru a vedea dacă sunt
compatibili pentru slujire, ca și cum știința ar fi
un factor decident în ce privește înțelepciunea.
Însă, în biserica Nou Testamentară, chiar și
slujba de a împărți mâncare văduvelor cerea
lideri care erau controlați de Duhul și plini de
înțelepciune.
Dacă toți credincioșii ar fi fost plini de Duhul
Sfânt, dacă fiecare din comunitate ar fi fost sub
călăuzirea Duhului, apostolii nu ar fi impus o
asemenea cerință. De fapt, ar fi de-a dreptul
stupid. Închipuie-ți că apostoli spuneau:
„Alegeți șapte bărbați care respiră.” Însă, a fi
creștin nu garantează neapărat că acea
persoană trăiește o viață controlată de Duhul
Sfânt. Omul trebuie să petreacă timp în
prezența lui Dumnezeu până când el ”va fi
îmbrăcat cu putere de sus” (Luca 23:54).
Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn
Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de
membri într-o clădire mică aflată în ruine
dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în
Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al
lui David cât și al lui Gary Wilkeson.
MĂCAR DACĂ!
David Wilkerson
În calitate de creștini cunoaștem că Isus este
singura speranță pentru lume.
Pavel vorbește despre această speranță când
scrie: „aduceţi-vă aminte că în vremea
aceea eraţi fără Hristos, fără drept de
cetăţenie...... străini de legămintele făgăduinţei,
FĂRĂ NĂDEJDE şi fără Dumnezeu în
lume. Dar acum..... voi....aţi fost apropiaţi prin
sângele lui Hristos. CĂCI EL ESTE PACEA
NOASTRĂ” (Efeseni 2: 12-14, majuscule
adăugate).
Generația pierdută de azi se aseamănă cu
mulțimea din Ierusalim pentru care Isus a
plâns. Poporul din zilele lui Hristos a pierdut
ceea ce El a vrut să le dea. Ei au ratat
adevărata libertate. Au pierdut pacea care vine
din siguranța de a avea toate păcatele iertate.
Au ratat atingerea vindecătoare a lui Isus. Au
pierdut un loc de adăpost împotriva furtunii.
Au ratat prezența călăuzitoare, mângâietoare și
stăruitoare a Duhului Sfânt.
Pentru aceste mulțimi jelea și plângea Isus,
„Măcar dacă! Măcar dacă ai fi știut ce doream
Eu pentru viața ta. Măcar dacă ai fi luat ceea ce
ți-am oferit. Am vrut să te pun la adăpost, să
Îmi întind aripile mângâierii asupra ta. Măcar
dacă ai fi ascultat. Măcar dacă ai fi cunoscut
dragostea Mea și mila Mea față de tine” (Luca
19:41-42, parafrazarea mea).
Hristos zicea: „Măcar dacă ai fi știut purtarea
de grijă a Tatălui Meu ceresc pentru tine, ai fi
cunoscut pacea care întrece orice pricepere.”
Biblia ne adresează același strigăt: „Măcar
dacă!” din scoarță în scoarță. Astăzi noi cei care
credem avem acest refugiu, unul la care să
alergăm în cele mai adânci lupte; fiind asigurați
că aceeași putere care este ignorată de cei care
Îl refuză ne este dată nouă care am primit
oferta lui Isus prin credință.
O NEPRIHĂNIRE DE DURATĂ
David Wilkerson
Zdrobirea înseamnă să renunți la toată
speranța de a obține cerul prin orice măsură de
bunătate personală. Înseamnă a abandona
toată încrederea în eforturile noastre proprii.
Înseamnă să ne întoarcem cu toată ființa spre
victoria crucii lui Hristos, crezând că El este
singura cale. În cele din urmă, înseamnă a ne
încrede în El că ne va împuternici prin Duhul
Său pentru a trăi conform exigențelor Sale
asupra vieții noastre.
Avem nevoie zdrobire și umilință pentru a
stărui în umblarea în credință. „Domnul este
aproape de cei cu inima frântă și mântuiește pe
cei cu duhul zdrobit” (Psalmul 34:18).
„Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui
locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este
sfânt: „Eu locuiesc în locuri înalte şi în
sfinţenie, dar sunt cu omul zdrobit şi smerit,
ca să înviorez duhurile smerite şi să
îmbărbătez inimile zdrobite” (Isaia 57:15).
Nu contează cum aș putea să mă simt, Hristos
este neprihănirea mea. Indiferent de cât de
multe îndoieli se vor înălța, Hristos este
neprihănirea mea. Nu contează câte acuzații
aud din partea diavolului de-a lungul zilei, eu
mă bazez pe aceasta: Dumnezeu mă vede în
calitate de neprihănit în Hristos!
„Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre
cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se
teme de Cuvântul Meu” (Isaia 66:2).
Unde este Mielul lui Dumnezeu acum? El este
în ceruri, așezat pe scaunul Lui de domnie,
Regele regilor, Domnul domnilor, Prințul Păcii.
Într-o zi toate religiile lumii își vor pleca
genunchii înaintea lui Isus și vor mărturisi că
El este Domnul. „Orice genunchi se va pleca și
orice limbă va mărturisi că El a fost — El este
— veșnicul Miel al lui Dumnezeu” (vezi Filipeni
2:10-11). Iată Mielul lui Dumnezeu!
FAPTELE TALE BUNE NU TE VOR MÂNTUI
David Wilkerson
Isus a fost înviat din morți ca singura noastră
neprihănire — singura noastră modalitate
pentru a fi pe placul lui Dumnezeu.
Tatăl a mărturisit despre Isus: „Acesta este Fiul
Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea”
(Matei 2:17).
Apostolul Pavel ne reamintește mereu și mereu
acest adevăr peste tot în epistolele sale,
învățând că doar Hristos este neprihănirea
noastră în ochii lui Dumnezeu.
„Dar acum s-a arătat o neprihănire, pe care o
dă Dumnezeu, fără lege – despre ea
mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume
neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine
prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi
peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio
deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi
de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi
neprihăniţi, fără plată, prin harul Său,
prin răscumpărarea care este în Hristos Isus”
(Romani 3:21-24).
Apostolul ne spune aici: „Propria mea
neprihănire este prin lege, dar neprihănirea
care este din Hristos vine pe baza credinței.”
Putem să dăruim săracilor și celor în nevoie,
putem fi amabili, putem avea numai gânduri
bune și onorabile. Și putem să ne convingem că
aceste fapte bune vor ajuta la mântuirea
noastră în Ziua Judecății. Nicidecum! Chiar
dacă aș fi trăit ani de-a rândul fără a încălca în
faptă și în gând Cuvântul lui Dumnezeu, nu
mi-ar fi de nici un folos. „El ne-a mântuit
nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire,
ci pentru îndurarea Lui” (Tit 3:5).
Nu spun nimic din toate acestea în mod
ușuratic. Pentru orice om este devastator să
audă: „Faptele tale nu te vor salva.” Cu
adevărat, noi nu putem convinge pe nimeni cu
privire la aceasta. Asemenea convingere
necesită un miracol al milei lui Dumnezeu iar
aceasta este o lucrare care trebuie realizată de
Duhul Sfânt.
HRISTOS, JERTFA NOASTRĂ
David Wilkerson
În ascultare de Dumnezeu, Avraam a luat pe
Isaac, fiul său, în călătorie către munte pentru
a-l oferi ca jertfă. Pe drum, Isaac l-a întrebat pe
tatăl său: „Unde este mielul pentru jertfă?”
Avraam a răspuns cu credință: „Fiule,
Dumnezeu Însuși va purta de grijă de mielul
pentru arderea de tot” (vezi Geneza 22:8). Și
Dumnezeu așa a făcut, călăuzind pe Avraam să
găsească un berbec într-un tufiș.
Credința lui Avraam ne vorbește cu claritate
nouă astăzi, întocmai cum a vorbit lui Isaac:
„Măcar dacă te-ai uita, ai vedea că Dumnezeu
poartă de grijă pentru jertfă.”
Măcar dacă poporul lui Dumnezeu ar fi crezut
cuvintele lui Ioan Botezătorul. Iată unul dintre
profeții poporului lor, respectat și de încredere,
care a spus despre Isus: „Iată Mielul lui
Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan
1:29). Mai târziu Ioan din nou a L-a identificat
pe Isus în felul acesta: „Și, pe când privea pe
Isus umblând, a zis: ‚Iată Mielul lui
Dumnezeu!‘”
Dumnezeu a oferit propriul Miel pentru
sacrificiu: Isus, singurul lui Fiu. Iar când
Hristos a fost crucificat, îngropat și înviat din
morți, El a devenit jertfa noastră de ispășire,
pacea noastră. Isus de bună voie a luat asupra
Lui însuși păcatul nostru, vina noastră și
rușinea noastră. El a murit și a înviat pentru a
elibera pe toți oamenii.
„Căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint
sau cu aur, aţi fost răscumpărați din felul
deşert de vieţuire pe care-l moșteniserăți de la
părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui
Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a
fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii
şi a fost arătat la sfârșitul vremurilor pentru
voi, care, prin El, sunteți credincioși în
Dumnezeu, care L-a înviat din morți şi I-a dat
slavă, pentru ca credința şi nădejdea voastră să
fie în Dumnezeu ” (1 Petru 1:18-21).
La fel ca Bisericii de acum două mii de ani, și
nouă ni se aduce aminte de acest glorios
adevăr: „Hristos este speranța noastră!”
ÎMBRĂCAT CU PUTERE
Gary Wilkerson
Scriptura ne arată patru feluri în care Duhul
Sfânt se mișcă în viețile noastre. Prima, așa
cum ne spune Isus, nimeni nu ajunge să îl
cunoască decât dacă sunt născuți din Duhul.
De aceea, Duhul lui Dumnezeu locuiește în
fiecare creștin. În al doilea rând, suntem
chemați să stăruim în Duhul, să rămânem într-
o relație intimă cu El în rugăciune. În al treilea
rând, noi trebuie să fim în mod continuu
umpluți cu Duhul, adăpându-ne mereu din
izvorul Lui de apă vie. Nici una din aceste
afirmații nu înseamnă că Duhul ne părăsește,
ci, mai degrabă, că noi avem o parte de jucat în
relația noastră cu El.
În ultimul rând, există o revărsare a Duhului
care ne umple cu putere, ceva care este dincolo
abilitatea noastră de genera. Poate te întrebi:
„Dacă sunt născut din Duhul, iar Duhul
rămâne în mine, și eu în mod continuu beau
din Duhul de ce aș avea nevoie ca Duhul să fie
turnat peste mine?” Pentru că ne ajută să
înțelegem nevoia noastră de Dumnezeu. Noi nu
am putea niciodată realiza lucrările împărăției
Sale în puterea și zelul nostru. Trebuie să vină
de la El.
Uneori noi, în Biserică, înțelegem acest lucru
complet invers. Credem că Dumnezeu alege
acea persoană înflăcărată, acea persoană care
îi va face pe toți ceilalți să fie zeloși pentru
Dumnezeu. Însă Domnul nu caută o inimă
înflăcărată, El caută o inimă înfometată — una
pe care El poate să o umple cu gândul, inima și
Duhul Lui însuși. Aceasta înseamnă că și cel
mai umil dintre noi îndeplinește condițiile.
Observați cuvântul pe care Isus îl folosește
pentru a descrie revărsarea Duhului: „rămâneți
în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de
sus”(Luca 24:49). Aceasta sugerează o mișcare
exterioară a Duhului în viața noastră, ceva care
vine din afara noastră. Toate celelalte mișcări
ale Duhului în noi sunt interne — a fi născut
din nou, stăruința, adăparea noastră din El.
Dar aceasta este o acțiune pe care Dumnezeu o
face pentru noi. Depindem de El pentru a ne-o
aduce.
STÂND ÎN NECREDINȚĂ
Carter Conlon
Sunt convins că Dumnezeu inaugurează ceva
cu adevărat important în acest ceas al istoriei;
el a decretat un moment al milei pentru
America. Indiferent cât de înverșunate
împotriva lui Hristos au fost inimile oamenilor
în trecut, Dumnezeu ne arată acum o fereastră
deschisă. Drept urmare, eu nu doresc să îmi
petrec întreaga viață de rugăciune strigând la
Dumnezeu: „Te rog, Doamne!” În schimb,
doresc să mă rog: „Da Doamne!” și să aflu care
este contribuția mea. „Da, Doamne, ce dorești
ca să fac? Da, Doamne, ce dorești ca să spun?
Da, Doamne, unde dorești ca să mă duc?”
Când Dumnezeu a ales-o pe Rebeca să devină
mireasa lui Isaac, ea a trebuit să se mute de
acolo de unde era și să plece acolo unde
Dumnezeu a chemat-o să fie, pentru ca planul
Lui să fie împlinit (vezi Geneza 24:58). La fel,
Dumnezeu vorbește oamenilor astăzi,
spunându-le să se ridice și să plece din
anumite lucruri. Deci, decât să spună mereu:
„Te rog, Doamne, dă-mi harul de a ieși din
relația asta. Dă-mi harul de a înceta practica
aceasta,” este timpul pentru a începe să spui:
„Da, Doamne, tu m-ai chemat la ceva mai
adânc. Tu m-ai chemat să fiu o persoană care
se poate lăuda cu Tine până în punctul în care
ceilalți nu se pot abține ci își vor apleca privirile
și se vor închina. Deci nu voi mai spune: „Te
rog, Doamne, câtă vreme eu pur și simplu stau
în necredință. Eu voi cădea de acord cu Tine,
ies de unde nu trebuie să fiu, și voi pleca acolo
unde mă chemi!”
Poate tu deja știi ce Dumnezeu îți cere să faci.
Dacă El ți-a vorbit inimii tale, începe cu acele
lucruri. Dacă Domnul îți cere să ierți, atunci
iartă. Dacă îți cere să vorbești adevărul, atunci
fă acest lucru. Până când tu îndeplinești ceea
ce El deja ți-a spus să faci, celelalte călăuziri
din partea Domnului vor rămâne ascunse.
Carter Conlon s-a alăturat echipei de
conducere a bisericii Times Square în 1994 la
invitația pastorului fondator David Wilkerson, și
a fost numit pastor senior în 2001.
CEL SPRE CARE SĂ NE ÎNDREPTĂM
David Wilkerson
David de multe ori a scris despre frângere în
psalmii săi. El a vorbit despre apropierea lui
Dumnezeu de cei care sunt zdrobiți:
„Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh
zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o
inimă zdrobită şi mâhnită” (Psalmul 51:17).
„Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă
și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmul
34:18).
Ce făgăduințe uluitoare dăruiește Domnul
nostru celor care au un duh zdrobit! El promite
că va locui cu toți cei care au fost zdrobiți și se
angajează să le reînnoiască inimile.
Există un fel de zdrobire fizică care vine în
urma deznădejdii oamenilor. Mă refer la doliu,
durere emoțională, agonie a sufletului, lucruri
care izvorăsc din suferințe fizice. Însă frângerea
despre care se vorbește aici este ceva diferit
decât deznădejde umană. Se vorbește despre
frângere spirituală.
Cea mai adevărată imagine a zdrobirii
spirituale se găsește în Luca 19. În acest pasaj
Isus era așezat călare pe un măgăruș, intrând
în Ierusalim.
„Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus
a plâns pentru ea şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut
şi tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau
să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de
ochii tăi” (Luca 19:41-42).
Care era izvorul agoniei lui Isus? Ni se spune
că Hristos „A venit la ai Săi, și ai Săi nu l-au
primit” (vezi Ioan 1:11). Isus se tânguia: „Măcar
dacă ai fi primit lucrurile pe care ți le-am spus!
Ți-ar fi adus pacea Mea, binecuvântările Mele,
speranța Mea și scopul Meu pentru viața ta.”
Iată deosebirea dintre noi, acei care am găsit
refugiu în Hristos, și mulțimile care sunt
pierdute: ei au respins salvarea lor. Dar fiecare
credincios știe că există Unul spre care putem
să ne îndreptăm. Avem un izvor la care putem
merge pentru a găsi putere, mângâiere, pentru
că noi credem că Isus este cel ce a declarat că
este.
ISUS ESTE DOMNUL TUTUROR
David Wilkerson
Când Pavel se afla în sala de judecată i s-au
aruncat acuzații foarte bizare: „Acest om este
un fanatic politic. Este un agitator, tulburând
populația evreiască de pretutindeni. Și este
unul din conducătorii partidei Nazarinenilor,
pune la cale răzvrătiri mari împotriva Romei. El
este vinovat de revoltă.
Aceasta doar era o capcană pusă de dușmanii
lui, totuși Pavel a văzut o și mai mare capcană:
Satan însuși încerca să îl abată de la mesajul
său central despre Isus.
După cum era un orator iscusit, Pavel ar fi
putut cu ușurință să-și atace oponenții. Dar el a
refuzat să se prindă în mrejele conflictului lor
politic. El a ales astfel de dragul evangheliei pe
care el o predica.
În cele din urmă, Pavel a fost primit înaintea
regelui Agrippa pentru a se apăra. Dar în
curtea regală, Pavel a ales să îl predice pe
Hristos. Pe propriul risc, el a povestit cu
îndrăzneală mărturia sa dramatică: „Împărate,
au auzit vocea Domnului! M-a doborât de pe
cal și mi-a spus numele Său. A zis că era Isus.”
(vezi Faptele Apostolilor 26:13-14).
Regele a fost impresionat de mesajul lui Pavel.
A refuzat să pronunțe hotărârea în privința
apostolului, în schimb a decretat ca Pavel să fie
trimis la Roma pentru a se înfățișa în instanța
Cezarului. În timpul nopții dinaintea
transferului lui Pavel, Domnul s-a arătat lui
Pavel și i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după
cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot
aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”.
(Faptele Apostolilor 23:11)
Aceasta a fost toată încurajarea de care Pavel
avea nevoie. Când el a apărut în fața celor mai
mari lideri politici ai zilei, Pavel continua să
insiste asupra mesajului: „Isus este Domnul
tuturor!”
În acest fel devenim noi o mărturie a speranței
într-o lume deznădăjduită. Când oamenii ne
întreabă, noi putem răspunde cu încredere și
credință: „Isus este speranța mea și pacea mea.
Nu am nevoie de această lume, eu doar am
nevoie de El.”
NOI ÎL PRIVIM PE ISUS
David Wilkerson
Pavel scria: „Căci n-am avut de gând să știu
între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El
răstignit” (1 Corinteni 2:2).
A trăit într-un timp când dezbinările din
biserică abundau în stânga și dreapta, și luptau
cu înverșunare. Pavel a răspuns acestui conflict
prin a spune: „Nu am nimic de a face cu
aceasta. Eu sunt aici pentru un singur scop: să
trăiesc și să predic pe Hristos crucificat și
înviat. Ca slujitor al Domnului, eu refuz să fiu
amestecat în astfel de lucruri.”
Apoi Pavel a fost constrâns să scrie tânărului
său asociat, Timotei, următoarele avertizări:
„Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din
urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se
alipească de duhuri înşelătoare şi de
învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor
oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu
fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:1-
2). Avertizarea lui Pavel aici este foarte clară:
Vor apărea oameni care vor predica o altă
evanghelie.
Chiar acum, un Hristos fals este predicat chiar
și în unele biserici evanghelice. Acestea dețin
un Hristos care nu cere pocăință. Este un
Hristos care îmbrățișează imoralitatea și
căsătoriile de același sex. Este un Hristos al
acceptării religiilor false, totul, chipurile, în
numele toleranței și dragostei.
Biserica pe care o vedem astăzi, dese ori nu
este așa cum ar trebui să fie. Care este
răspunsul nostru la această caricatură? Noi îl
privim pe adevăratul Isus — Hristos cel
neschimbabil — stând glorios deasupra tuturor
lucrurilor. Toate celelalte evanghelii inventate
de om nu vor oferi nici un dram de mângâiere
în ceasul încercării.
Așa cum Pavel ne învață, nu putem lăsa ca
acest gen probleme să ne distragă. Noi nu
trebuie să ne lăsăm gândurile să „se strice de
la curăția și credincioșia care este față de
Hristos” (2 Corinteni 11:3). Peste tot în jurul
nostru lumea este în plină dezintegrare, dar noi
privim pe Isus! Trebuie să ne încredem în El că
va fi cu noi în durerea noastră, în suferința
noastră, în crizele noastre, în toate
circumstanțele.
CIRCUMSTANȚELE TALE PREZENTE
David Wilkerson
În anii lui de pe urmă, credinciosul apostol
Ioan a fost exilat pe insula Patmos (vezi
Apocalipsa 1).
Aceasta a fost de fapt o condamnare la detenție
izolată. Ioan nu a avut contact cu alți oameni în
Patmos, decât cu gardienii din jurul lui. Pentru
acest bătrân slujitor a fost o vreme cu frig
extrem, foame, izolație cruntă. Cu toate
acestea, în mijlocul încercării sale, Ioan a avut
o puternică viziune a Domnului.

Când L-am văzut [pe Hristos], am căzut la
picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna
dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme!
Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu.
Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor.
Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor”
(Apocalipsa 1:17-18).
Încerc să îmi închipui, astăzi, cum e să fii în
situația lui Ioan. Trebuie să fi fost un timp de
mare confuzie și întrebări, chiar și pentru acest
om evlavios. De fapt, cred că lucrurile nu ar fi
putut fi mai rele pentru Ioan decât atunci. Însă
primele cuvinte pe care Isus le spune
slujitorului Său îndurerat au fost: „Nu te teme.”
Chiar și apostolul Pavel a cunoscut acest fel de
izolare plină de disperare. Totuși, în mijlocul
propriilor sale încercări, Pavel a avut viziunea
că Isus stătea alături de el, și a fost astfel în
stare să declare în mijlocul persecuției lui: „
nimeni n-a fost cu mine.....însă Domnul a stat
lângă mine și m-a întărit” (2 Timotei 4:16-17).
Pentru Ioan și Pavel, circumstanțele nici că
puteau fi mai întunecate. Însă fiecare din acești
bărbați au mărturisit că l-au văzut pe Isus în
încercările lor. Acum, drag creștin, am o
întrebare pentru tine: Îl vezi tu pe Isus în
situația ta prezentă?
Isus este cu tine și tu poți spune cu mare
încredere și autoritate, „Hristos stă alături de
mine. El îmi dă putere în ciuda circumstanțelor
mele.”
ASCUNDE-TE
Gary Wilkerson
Cu cât ne agităm și ne zorim mai mult să
îndeplinim lucrările lui Dumnezeu prin
eforturile proprii, cu atât mai mult se epuizează
puterea Lui din noi. Aceasta se întâmpla în
Vechiul Testament mereu și mereu. Israel
mereu mergea mai înainte decât Dumnezeu,
frustrând planurile Lui pentru ei, privându-L
de slava pe care numai El o merita ca eliberator
credincios.
Uneori Israel chiar se alia cu armate păgâne
pentru a se apăra de dușmani mai puternici,
ceea ce Dumnezeu nu le îngăduise. Noi avem
aceeași tendință astăzi. Firea noastră
pământească este pur și simplu înclinată să
treacă înaintea Domnului.
Ilie știa ce însemna a aștepta pe Domnul. Ador
acest verset ce vorbește despre el: „Cuvântul
Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste cuvinte:
„‚...ascunde-te‘” (1 Regi 17:2-3). Cred că acestea
sunt unele dintre cele mai grele cuvinte pe care
orice urmaș al lui Hristos le poate auzi. Este ca
și cum Isus le-ar spune ucenicilor Săi
„Așteptați”. Domnul este credincios să se miște
la momentul ales de El, dacă noi așteptăm.
Pentru ucenici, așteptarea a fost o chestiune de
săptămâni; pentru Ilie, a fost trei ani. Atât a
fost timpul rămas din foametea pe care Israel a
îndurat-o după ce Dumnezeu i-a vorbit lui Ilie.
Închipuie-ți ce grea a fost perioada aceea
pentru Ilie. Avea un cuvânt din partea lui
Dumnezeu arzând în inimă — dar i s-a
poruncit să tacă timp de trei ani lungi.
Totuși, de îndată ce acei trei ani au trecut,
Dumnezeu i-a zis lui Ilie: „Du-te
și înfățișează-te....ca să dau ploaie pe
fața pământului” (1 Regi 18:1). La momentul
stabilit, Ilie a luat parte la o binecuvântare
minunată pe care Dumnezeu a împărtășit-o cu
poporul Său.
Astăzi, mulți dintre noi „ne înfățișăm” înainte de
timpul prevăzut de Dumnezeu. Și sfârșim prin a
ne pierde vremea prin activități care nu dau
rezultate, istovindu-ne, devenind epuizați
făcând lucrarea Domnului. Prietene, singura
putere pe care o vom avea vreodată pentru
lucrarea lui Dumnezeu vine din timpul petrecut
în rugăciune.
ACUM FIECĂRUIA
Jim Cymbala
Bisericii din Corint Pavel îi scria: „ Și [acum-
NIV] fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre
folosul altora” (1 Corinteni 12:7, sublinierea
mea). Iată, clar ca lumina zilei. Acum ce o să
facem cu acest verset? Cuvântul infailibil al lui
Dumnezeu spune că arătarea [manifestarea,
versiunea KJV] Duhului Sfânt a fost dată
fiecăruia pentru folosul altora [binele tuturor,
versiunea NIV]. Fiecăruia, nu doar apostolilor.
Gândește-te la impactul acestui verset. Este
aceasta ceea ce noi predicăm? Credem noi
aceasta? Avem această expectativă?
Dumnezeu ne-a promis fiecăruia dintre noi o
manifestare — prin definiție supranaturală — a
Duhului Sfânt. Este parte a faptului că ești
creștin.
Una din modalitățile prin care Duhul îl glorifică
pe Hristos este prin faptul că zidește Trupul
Lui, care este pentru binele tuturor. De vreme
ce biserica este un organism spiritual, are
nevoie de o lucrare spirituală să o
construiască. Și lucrarea spirituală poate veni
numai de la Duhul Sfânt, prin vase umane.
Acei care propagă manifestări și învățături false
cu privire la Duhul au alungat mulți oameni
sinceri care iubesc Scriptura. Cine iubește cu
adevărat Biblia se va uita la acele manifestări și
va spune, „Nu, mulțumesc. Să cântăm mai bine
niște cântece de laudă sănătoase, studiem
Biblia și apoi plecăm acasă.” Dar Domnul
nostru Isus Hristos nu a dorit niciodată ca
biserica Lui să funcționeze fără vizitări și
binecuvântări din partea Duhului celui viu al
lui Dumnezeu. De ce ar trimite El un alt Ajutor
dacă nu pentru a ne ajuta? Numai aruncă o
privire în jur, la lume. Nu vedem evidenta
nevoie pentru ceva proaspăt de la Dumnezeu
pentru a învinge influențele puternice ale
răului?
Biserica primară era vie și activă datorită
Duhului Sfânt. Nu există nici măcar un verset
care limitează importanța și vitalitatea Duhului
numai la biserica Nou Testamentară. Noi
trebuie să credem că Duhul Sfânt este prezent
pentru noi astăzi.
Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn
Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de
membri într-o clădire mică aflată în ruine
dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în
Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al
lui David cât și al lui Gary Wilkeson.
NU TE TEME!
David Wilkerson
În ziua de azi societatea noastră este defectă.
Avem școli lipsite de orice modalitate de
control, lideri plini de confuzie, sisteme
bancare în pragul colapsului, rata șomajului
ridicată, programe sociale imposibil de
gestionat, și un total faliment al valorilor
morale. Și ca să pună vârf la toate, pământul s-
ar putea să se afle în pragul unei catastrofe
nucleare. Pe scurt, lucrurile par a fi scăpate de
sub control.
Cum ar putea credincioșii să rămână pe poziții
și să stea neclintiți în mijlocul acestui haos?
Autorul epistolei către Evrei ne răspunde: Noi
trebuie să vedem pe Isus în tot ce se întâmplă
în viața noastră (vezi Evrei 9:2).
Unii poate se întreabă: „Cum ar putea fi
Domnul în aceste situații? Așa multe lucruri
din viața mea par scăpate de sub control.”
Permiteți-mi să dau un exemplu din Scriptură.
Mă refer la un bărbat a cărui existență a fost
întoarsă cu josul în sus din pricina haosului,
cutremurând chiar temelia credinței lui. Cu
toate acestea, în mijlocul tuturor acestor
lucruri el l-a văzut pe Domnul.
În ceasul său de crâncenă încercare, apostolul
Stefan a stat în picioare nemișcat în timp ce o
gloată ce urau pe Hristos l-au înconjurat
înarmați cu pietre gata să-l dea la moarte.
Ștefan știa că viața lui era doar o chestiune de
minute — totuși el era plin de pace și calm.
Care era secretul trăiniciei acestui om?
Exact în acel moment, Ștefan a mărturisit:
„Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului
stând în picioare la dreapta lui
Dumnezeu”(Faptele Apostolilor 7:56). El și-a
țintit ochii numai asupra Isus. El putea face
față unei morți crude știind că Isus a fost
alături de el în totul.
Sunt convins că exemplul lui Ștefan conține un
lucru de mare importanță pentru toți cei care îl
iubesc și îl slujesc pe Domnul. Acesta este:
când îl vedem cu adevărat pe Isus în mijlocul
suferințelor și greutăților noastre, Îl vom auzi
totdeauna spunându-ne: „nu te teme!”
SURSA A TOT CEEA CE AVEM NEVOIE
David Wilkerson
Puțini creștini pun la îndoială faptul că Isus
este sursa lor, dar nu au totdeauna încrederea
și siguranța că El le va da ceea ce au nevoie.
Iată câteva versete minunate ce îți aduc aminte
de preocuparea Domnului pentru tine.
El cunoaște totul despre nevoile tale personale.
„Căci Tatăl vostru știe de ce aveți trebuință, mai
înainte ca să-I cereți voi” (Matei 6:8).
„Și Dumnezeul meu să îngrijească [va suplini-
versiunea KJV] de toate trebuințele voastre
după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos”
(Filipeni 4:19). Ți s-a promis, „În Hristos sunt
toate bogățiile slavei. În Isus, Dumnezeu ne-a
dat tot ce avem nevoie în ce privește viața și
evlavia.”
Dumnezeu cu adevărat îngrijește de tine și este
atins de nevoia ta. „Și aruncați asupra Lui toate
îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de
voi”(1 Petru 5:7). Sensul grecesc de aici este:
„Tu contezi pentru El”. Acest lucru poate fi
greu de înțeles în mijlocul tuturor suferințelor
tale îndelungate. Dar chiar și în aceste
momente Dumnezeu este foarte interesat de
fiecare aspect al vieții tale: serviciul tău,
familia, copiii, relațiile, sănătatea.
„Nu vă părăsiți dar încrederea voastră, pe care
o așteaptă o mare răsplătire!” (Evrei 10:35)
Dumnezeu spune: „Ține-te tare de încrederea
ta, pentru că Eu sunt cel care răsplătește.” Cu
alte cuvine: „Se merită să te ții tare.” „Și fără
credință este cu neputință să fim plăcuți Lui!
Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să
creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L
caută” (Evrei 11:6).
Vrei cu adevărat să aduci plăcere lui Hristos?
Atunci dă-i Lui încrederea ta completă. Ține-te
cu tărie și nu șovăi. Și adu-ți aminte de
promisiunea Lui pentru tine:
„Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar,
dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere
în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau
înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au
credință pentru mântuirea sufletului” (Evrei
10:38-39).
LASĂ PE DUMNEZEU SĂ ORCHESTREZE
David Wilkerson
Dacă suntem cinstiți, vom admite că de multe
ori ne punem încrederea în alții, în ceasul
nostru de mare încercare. Ne îndreptăm spre
pastori, consilieri, prieteni, soți/soții pentru a
primi răspunsuri. Petrecem ore, zile, chiar
săptămâni încercând să ne dăm seama cum s-
ar putea rezolva problema noastră. Și dacă
soluția nu se grăbește să vină, noi continuăm
să manipulăm, lucrând în toate modurile
posibile, până când resursele noastre
pământești sunt epuizate.
Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ajutorul
primit de la ceilalți, dar noi nu trebuie să
așteptăm să apară un înger sau ca totul să se
schimbe în favoarea noastră. Pavel declară:
„ne lăudăm [ne bucurăm - versiunea KJV] în
Hristos Isus şi... nu ne punem încrederea în
lucrurile pământești” (Filipeni 3:3). Este pentru
binele sufletului nostru faptul că Dumnezeu
așteaptă până când noi privim dincolo de
resursele umane și îl căutăm doar pe El pentru
a ne veni în ajutor. El într-adevăr folosește
oameni, dar trebuie să îl lăsăm pe El să
orchestreze totul.
„Mai bine este să cauți un adăpost [să te
încrezi- versiunea KJV] în Domnul, decât să te
încrezi în om” (Psalmul 118:8). „Nu crede pe un
prieten, nu te încrede în ruda cea mai de
aproape.... Eu însă voi privi spre Domnul, îmi
voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii
mele, Dumnezeul meu mă va asculta”(Mica:7:5,
7).
Pavel știa totul despre neputința firii
pământești. A recunoscut că nu era isteț. Cei
care îl criticau spuneau că predicarea lui era
demnă de dispreț, prezența lui era josnică — cu
alte cuvinte, ei spuneau că era plictisitor. Dar
Pavel nu avea nici o problemă cu așa critici
deoarece el nu se încredea în firea lui
pământească. El știa că Isus nu și-a purtat
bătăliile bazându-se pe istețime, abilitate sau
carismă, ci cu toată încrederea în Tatăl. (vezi 1
Corinteni 1:27-29).
Există o slăvită promisiune în Evrei 3:14
pentru toți cei care se țin cu tărie de încrederea
lor în Isus: „Căci ne-am făcut părtași ai lui
Hristos dacă păstrăm până la sfârșit încrederea
nezguduită de la început”. Aceasta înseamnă
că atunci când noi ne menținem încrederea
nezguduită în Domnul, El devine singura și
adevărata resursă. Nu avem nevoie să căutăm
în altă parte.
UN CUVÂNT DE LA ISUS
David Wilkerson
Disperare profundă și mare durere sufletească
poate să ajungă la Isus din partea celor de care
El are grijă cel mai mult.
Maria și Marta au abandonat încrederea lor în
Isus după ce fratele lor, Lazăr, s-a îmbolnăvit și
a murit (vezi Ioan 11:20-21). Casa lui Iair a
abandonat speranța de asemenea. Cu toții l-au
acuzat pe Isus că era în întârziere și nepăsător.
(vezi Marcu 5:35).
Cu toate acestea, tot ceea ce a trebuit a fost un
cuvânt din partea lui: „Ridică-te!” și totul s-a
schimbat într-o clipă. Acesta este totdeauna tot
ce trebuie. El vorbește un cuvânt și deodată totul
este transformat. Satan trebuie să slăbească
strânsoarea sa, moartea fuge, viața se
reînnoiește și promisiunile cerului izbucnesc pe
toate părțile.
Preaiubiților, indiferent prin ce treceți, tot ceea
ce Domnul are de făcut este să vorbească un
singur cuvânt și diavolii sunt
împrăștiați. Creația se cutremură. Brusc,
răspunsul pe care l-ai căutat este în fața ta.
Așadar, te întrebi de ce Domnul nu ți-a răspuns
încă? De ce suferințele tale continuă? De ce
pare atât de lipsit de speranță pentru unii din
cei mai sfinți oameni ai lui Dumnezeu?
Tot ce știu este că în acest fel de crize, oamenii
lui Dumnezeu fie cresc în încredere fie dau
înapoi și abandonează încrederea. „dacă dă
înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în
el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau
înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au
credință pentru mântuirea sufletului” (Evrei
10:38-39).
Domnul este hotărât să ne dezbrace de toată
încrederea în lucrurile pământești, lăsându-ne
cu o încredere totală în El.
AȘTEAPTĂ PE DUHUL SFÂNT
Gary Wilkerson
Dacă ai nevoie de puterea lui Dumnezeu în
viața ta, Isus are un cuvânt special pentru tine.
Chiar înaintea înălțării Sale la cer, Hristos a
știut că ucenicii Săi aveau nevoie de putere
pentru a realiza lucrările împărăției Sale pe
pământ. Așadar le-a spus: „Şi iată că voi trimite
peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi
în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de
sus” (Luca 24:49).
Instrucțiunea era simplă: „Stați în oraș.” Dar
observați că El folosește drept calificativ: până.
Isus a zis: „Viețile voastre vor rămâne la fel
până când Duhul Sfânt va veni asupra voastră
cu putere.”
Acest lucru este adevărat pentru mulți creștini
pe care îi cunosc. Ei au sentimentul că viața lor
nu merge întocmai în acord cu planul lui
Dumnezeu. Ei sunt nemulțumiți, dorind mai
mult de la căsnicia lor, de la serviciul lor, de la
umblarea lor cu Hristos, mărturia lor pentru
El. Isus promite acestora: „Dumnezeu dorește
acele schimbări pentru tine, însă asemenea
lucruri se întâmplă numai prin puterea
Duhului Sfânt. Până ce El va veni, lucrurile vor
rămâne la fel.”
Luca a descris această scenă în evanghelia lui,
și o repetă în cartea Faptele Apostolilor:
„Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se
depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo
făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi
auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă,
dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu
Duhul Sfânt.”(Faptele Apostolilor 1:4-5).
Mesajul lui Isus din ambele pasaje este clar:
„Așteptați după Duhul Sfânt! Fără grabă, fără
hărmălaie, fără panică. Nu poți să îndeplinești
lucrările Împărăției prin puterea propriei voințe.
Așteaptă prin credință, și vei fi îmbrăcat cu
putere de sus.” Într-adevăr, s-a întâmplat exact
cum El a promis. În ziua Cincizecimii, ucenicii
au fost umpluți cu o puternică ungere de la
Dumnezeu așa cum lumea nu a mai văzut. Și
două mii de ani mai târziu, lumea nu a mai fost
la fel.
CONDUCÂND UN SUFLET LA HRISTOS
Nicky Cruz
În Geneza citim relatarea soției lui Iacov,
Rahela, și dorința ei disperată de a avea un
copil. Nu mai putea suporta gândul de a trăi
fără a cunoaște bucuria nașterii, fără a
experimenta ceea ce a fost menit pentru ea ca
femeie. În cultura evreiască o femeie fără copii
era privită cu dispreț, ca o persoană
incompletă. Durerea Rahelei era insuportabilă,
și ea s-a plâns lui Iacov, „Dă-mi copii, ori
mor!”(Geneza 30:1)
A aduce un suflet la Hristos se aseamănă mult
cu a da naștere. Duhul Sfânt concepe dorința în
inimile noastre, și apoi noi începem a nutrim
procesul, crescând relația noastră, rugându-ne
pentru ei în mod regulat. Simțim că timpul se
apropie și tânjim să vedem nașterea bebelușului
nostru. Dorim să ținem în brațe și să hrănim
noul nostru bebeluș, să experimentăm atât
durerea cât și bucuria nașterii. Când în sfârșit
are loc aceasta, când noul nostru copil s-a
născut, nu vrem să îl mai punem jos. Tot ce
putem gândi este să ne ajutăm copilul să
crească, să se dezvolte și să ia imaginea lui
Hristos.
Măcar dacă fiecare urmaș al lui Hristos ar fi
simțit aceeași pasiune și urgență de a aduce un
nou copil în împărăția lui Dumnezeu! Ce-ar fi
dacă această dorință ar arde în inimile noastre
până când, în cele din urmă, am striga la
Dumnezeu: „Dă-mi copii spirituali, ori mor!”?
Tu și cu mine știm ce s-ar întâmpla: Dumnezeu
ar onora acele rugăciuni.
Dar pe oriunde merg întâlnesc creștini care nu
au simțit niciodată bucuria de a conduce un
suflet la Hristos. Ei vin la mine cerându-mi
sfaturi, uneori jenați de această mărturisire. Le
spun să nu fie rușinați de acest fapt, ci, în
schimb, să fie plini de încântare că Duhul
Sfânt le convinge inimile.
„Primul pas în a-ți împărtăși credința ta este a-ți
dezvolta o dorință arzătoare să faci acest
lucru”, le spun. Și ne putem baza pe Duhul
Sfânt să ne aducă la incandescență această
dorință disperată dinlăuntrul nostru, dacă Îi
cerem și Îi permitem să facă aceasta.
Nicky Cruz, evanghelist și autor prolific
cunoscut la nivel internațional, s-a întors la
Hristos Isus de la o viață de violență și crimă
după ce s-a întâlnit cu David Wilkerson în
orașul New York în anul 1958. Istoria
convertirii lui dramatice a fost povestită pentru
prima dată în cartea Crucea și Pumnalul de
David Wilkerson și mai apoi în propria lui carte
bestseller Fugi, băiete, fugi.
AVEM NEVOIE NUMAI DE ISUS
David Wilkerson
Suntem familiari cu relatarea tatălui îndurerat
care a venit la Isus pentru vindecarea fiicei lui
care era pe moarte. „Atunci a venit unul din
fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut,
fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a
făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa
mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune
mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să
trăiască”. Isus a plecat împreună cu el. Şi după
El mergea mult norod şi-L îmbulzea” (Marcu
5:22-24).
Evident, Iair avea o bună măsură de credință.
El a rugat pe Isus să vină „de-Ţi pune mâinile
peste ea, ca să se facă sănătoasă.” Ce declarație
de credință profundă a lui Iair: „Fiica mea are
nevoie doar de atingerea lui Isus. El are toată
puterea. El poate să o țină departe de moarte.”
Atitudinea lui Iair reprezintă pe cei mai mulți
creștini de azi. Când suntem în criză adâncă,
știm că Isus este singura noastră speranță. Așa
că alergăm la El în necazul nostru, căzând la
picioarele Lui și căutând mila și ajutorul Său.
Isus a răspuns credinței lui Iair prin faptul că a
mers după el. Poți să-ți închipui marea
speranță ce a umplut inima acestui tată.
Totuși, în același timp, cred că un gând teribil
ar fi putut îi treacă prim minte: „Și dacă
ajungem prea târziu? Este minunat să îl am pe
Isus alături dar avem nevoie de timp. Cu
fiecare pas ce îl facem spre casă, viața se
scurge din fiica mea.”
În propriile noastre crize, cei mai mulți dintre
noi spun același lucru pe care l-a zis și Iair:
„Am nevoie de Tine, Isus. Dar nu mai avem
timp.” Dacă ar fi știut cine era Isus — învierea
și viața — el ar fi avut liniște în inimă. El și-ar fi
putut calma sufletul tulburat, „Isus există în
afara timpului. Nu avem nevoie de mai mult
timp. Avem nevoie numai de El!”
MĂREȚIA PREZENTĂ A LUI HRISTOS
David Wilkerson
Scriptura spune că ni-a fost dăruită aceeași
viață revigorantă a învierii, care este în Hristos:
„dacă Duhul Celui ce a înviat pe Isus dintre cei
morţi locuieşte în voi, Cel ce a înviat pe Hristos
Isus din morţi va învia şi trupurile voastre
muritoare din pricina Duhului Său, care
locuieşte în voi” (Romani 8:11). El infuzează
trupurile noastre muritoare cu putere fizică
prin însăși energia lui Dumnezeu.
Credința noastră pur și simplu trebuie să
treacă de punctul morții. Noi trebuie să privim
fix în ochii a tot ceea ce este mort și să
proclamăm: „Isus nu renunță la ceea ce pare că
este mort.” Avem nevoie de o credință ce refuză
să renunțe la oricine sau orice, indiferent cât de
lipsită de speranță pare situația.
Hristos ne va uimi cu puterea Sa. Cu adevărat,
dacă te ții tare în credință neșovăielnică, ești pe
cale de a experimenta manifestarea glorioasă a
vieții Învierii Lui. Numai tu și cu Domnul vei știi
toate implicațiile profunde ale miracolului Său,
dar te va uimi și îți va da fiori când El îți va
arăta măreața Lui glorie.
„Pe voi, care eraţi morţi în greşelile voastre şi în
firea voastră pământească netăiată împrejur,
Dumnezeu v-a adus la viaţă împreună cu El”
(Coloseni 2:13).
„Dar Dumnezeu….pentru dragostea cea mare
cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în
greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună
cu Hristos” (Efeseni 2:4-5).
„Duhul este acela care dă viață”(Ioan 6:63). „ Al
doilea Adam a fost făcut un duh dătător de
viață” (1 Corinteni 15:45).
Cât de clar este mesajul Lui pentru noi! Duhul
Sfânt locuiește în noi pentru a produce în noi
viața Lui nepieritoare. Aceasta este măreția
prezentă a lui Hristos.
ÎNDRĂZNIM NOI SĂ CREDEM?
David Wilkerson
Cu toții avem un cimitir secret în viețile
noastre. Mă refer la cineva sau ceva la care am
renunțat cu mult timp în urmă. L-am îngropat,
am pus lespedea de mormânt deasupra și am
scris data morții pe ea.
Mă gândesc la o dragă cunoștință care ne-a
spus soției mele și mie despre faptul că se
ducea la ceremonia de absolvire a copiilor ei.
Soțul femeii acesteia o părăsise cu mulți ani
înainte pentru o altă femeie. La absolvire,
bărbatul și cu noua soție au apărut împreună
cu multe dintre noile rude ale sale.
Cât de greu a fost pentru ea. În acel moment,
fosta căsnicia a prietenei noastre era dincolo de
punctul învierii și ea a acceptat aceasta. Totuși,
cum stătea numai câțiva metri distanță de
fostul ei soț și noua lui familie, Dumnezeu a
îndemnat-o pe această femeie să se ducă la
mormântul căsniciei sale. Și, în ascultare, ea a
început să se roage pentru mântuirea fostului
ei soț și a soției lui.
De ce ar face ea acest lucru? Ea l-a dorit înviat
din moartea păcatului. Vedeți voi, deoarece ea îl
cunoștea pe Hristos, ea a refuzat să renunțe la
cei morți. Ea a umblat în siguranța că Isus are
putere de înviere în prezent, de a aduce viață
din moarte.
Domnul nostru aduce viață din moarte și El nu
se dă niciodată bătut. Tot ceea ce este necesar
este Cuvântul Său, Suflarea Sa, și deodată ceea
ce pare mort și fără speranță revine la o nouă
viață.
Isus nu doar a pretins că are putere asupra
morții, zicând: „Eu sunt învierea și viața” (Ioan
11:25), ci și a demonstrat aceasta!
Îndrăznim noi să credem ce a spus Isus despre
viața învierii și îndrăznim noi să o punem în
practică în viețile noastre?
O DESCOPERIRE A PUTERII LUI ISUS
David Wilkerson
Apostolul Pavel s-a rugat pentru biserica din
Efes: „ca să pricepeți....care este față de noi,
credincioșii, nemărginita mărime a puterii Sale,
după lucrarea puterii tăriei Lui” (Efeseni 1:18-
19). Pavel spunea de fapt: „Fie ca Dumnezeu să
vă descopere nu doar măreția trecută a lui
Hristos ci majestatea Lui ce se manifestă în
prezent.”
Biserica din ziua de azi manifestă o reverență
însemnată față de Isus cel care a călcat pe
acest pământ — Galileanul, fiul Mariei,
învățătorul și făcătorul de minuni. Nu ne
săturăm niciodată să auzim și să spunem
istorisiri despre măreția lui Isus Hristos din
Nazaret.
Ne place să ne reamintim despre cum acest
Isus a scos demoni și a stat împotriva tuturor
ispitelor. El a deschis ochii orbi, a vindecat
urechi surde, a făcut pe slăbănogi să salte, a
vindecat mâini uscate, a curățit leproși. A
schimbat apa în vin, a hrănit mulțimi de
oameni cu numai câteva pâini și puțini pești, și
de mai multe ori a înviat morții.
Cu toate acestea, la un moment dat în istorie,
creștinii au început să limiteze puterea
prezentă a Salvatorului nostru măreț și făcător
de minuni. Biserica a dezvoltat o teologie care l-
a făcut pe Hristos Dumnezeul spiritualului dar
nu al naturalului. De multe ori noi nu îl
cunoaștem pe El ca Domn asupra problemelor
noastre cotidiene, ca Dumnezeu peste casa
noastră, peste copiii noștri, peste căsnicia
noastră, peste slujba noastră și facturile
noastre.
Pavel ne spune că avem nevoie de o revelare a
puterii lui Isus cel înviat, a celui ce șade la
dreapta lui Dumnezeu, care are toată puterea
în cer și pe pământ. „El [Dumnezeu] I-a pus
totul sub picioare” (Efeseni 1:22). Pe când
citeam acest pasaj, Duhul Sfânt mi-a mișcat
inima cu un adevăr puternic: „Isus nu a fost
mai puternic decât este El chiar acum.” Mai
mult, conform lui Pavel, Hristos este
„mai presus de orice domnie, de orice
stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi
de orice nume care se poate numi nu numai în
veacul acesta, ci şi în cel viitor” (Efeseni 1:21).
PROCLAMÂND CU ÎNCREDERE
Gary Wilkerson
Într-una din meditațiile recente am scris despre
puterea rugăciunii de cerere. Astăzi doresc să
vorbesc despre ceva și mai puternic. Când faci
rugăciuni de cerere, înalți glasul spre El,
cerând lui Dumnezeu har, putere și pătrundere
deosebită. Când aceste cereri ajung să se
stabilească în inima și mintea ta, ajung să se
adâncească și în credința ta; o să ieși din
rugăciunea de cerere intrând în ceea ce eu
numesc proclamare.
Tu vei proclama pătrundere — declarând ceea
ce Dumnezeu a spus în Cuvântul Său: „Așa
vorbește Domnul.”
Tu vei proclama că Dumnezeu ți-a ascultat
strigătul și că este timpul să te ridici de pe
genunchi. Nu pentru a te opri din rugăciune ci
pentru a-i spune lui Dumnezeu: „Am pus totul
la picioarele Tale. Mi-am adus de sute de ori
plângerile mele la Tine, așa cum David făcea, și
nu mai există nici o pricină de supărare. În
locul ei este o puternică și viguroasă încredere
că totul este bine cu sufletul meu. Tu faci toate
lucrurile bine și eu voi fi victorios. Voi birui! Tu
ești pentru mine, nu împotriva mea.”
„Această boală din trupul meu dispare. Stresul
financiar și haosul în care am trăit este în urma
mea și eu intru într-un nou tărâm al credinței.
Fiul meu risipitor se întoarce acasă. Fiica mea
risipitoare îl primește pe Isus.”
Tu te îndrepți spre o nouă direcție, plecând de
la strigătul de cerere: „Vrei, te rog, să mă ajuți?
Tu acum stai ferm pe Cuvântul Său, crezând
că promisiunile Lui sunt totdeauna adevărate și
proclamând cu încredere: „Dumnezeu este
credincios Cuvântului Său. El nu mă va părăsi
nici nu mă va lăsa.”
Odată ce intri într-o astfel de proclamare, vei
începe să te rogi într-un mod diferit. Întocmai
cum David s-a rugat: „ Tu ești ocrotirea mea,
Tu mă scoți din necaz, Tu mă înconjuri cu
cântări de izbăvire” (Psalmul 32:7).
BUCURIE GLORIOASĂ ȘI INEXPRIMABILĂ
Jim Cymbala
O anume femeie din biserica noastră este
cunoscută pentru dispoziția ei însorită și
bucuroasă. Câțiva ani în urmă ea a venit în
biroul meu și a împărtășit niște vești
devastatoare cu mine. Cum vorbea, era uimitor
de calmă și farmecul spiritului ei m-a luat total
pe nepregătite. Când conversația noastră a luat
sfârșit, m-a întrebat cu sinceritate, „Pot să mă
rog pentru tine?”
Această sfântă dragă a început prin a-mi spune
vești zdrobitoare și a terminat prin a se ruga
pentru mine! Am fost uimit de bucuria ei în
ciuda unor circumstanțe foarte dureroase din
viața ei.
Acest fel de bucurie pe care această femeie o
avea era normală pentru biserica Nou-
testamentară și ar trebui să fie și pentru noi. Ar
trebui noi să fim deprimați din cauză că Isus a
murit pentru păcatele noastre și a înviat din
mormânt? Ar trebui să ne tânguim în
cunoașterea faptului că într-o zi vom merge să
fim cu Domnul pentru totdeauna? Ar trebui să
ne facă triști faptul că numele noastre sunt
scrise în Cartea Vieții? Nu, cu siguranță că nu!
Aceste lucruri ar trebui să ne aducă bucurie!
Petru a scris: „ [Isus] pe care voi Îl iubiţi fără
să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă
bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită
[gloriousă], (1 Petru 1:8, subliniere adăugată).
Descriu aceste cuvinte ”bucurie negrăită și
strălucită” biserica ta, sau a mea? Ar trebui.
Epistola lui Pavel către Romani este marele său
document teologic în ce privește justificarea
prin credință și alte puncte doctrinare
importante. Totuși la finalul acestei scrisori,
apostolul declară că împărăția lui Dumnezeu
nu este, în mod esențial, legată de poziția
doctrinară calvinistă sau arminiană. Și nu este
vorba despre cine are dreptate cu privire la
dezbaterea despre răpire pre- sau post-
tribulație. Pavel a spus că împărăția lui
Dumnezeu este o chestiune de „neprihănire,
pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14:17,
subliniere adăugată).
Apostolul Pavel descria o viață de bucurie care
vine din Duhul Sfânt. Atât de importantă este
bucuria; ne face deosebiți în calitate de urmași
ai lui Isus Hristos.
Jim Cymbala a fondat Biserica Brooklyn
Tabernacle cu mai puțin de douăzeci de
membri într-o clădire mică aflată în ruine
dintr-o zonă dificilă a orașului. Născut în
Brooklyn, el este prieten de multă vreme atât al
lui David cât și al lui Gary Wilkeson.
ISUS NU ÎNTÂRZIE NICIODATĂ
David Wilkerson
Răbdarea evlavioasă este voința de a aștepta
pentru coordonarea în timpul lui Dumnezeu.
există un astfel de lucru precum sincronizarea
Duhului Sfânt. „Încă puţină, foarte puţină
vreme”, şi „Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi
(Evrei 10:37). Acest verset vorbește nu numai
despre a Doua Venire a lui Hristos, ci și despre
venirea lui Hristos în împlinirea nevoilor
noastre.
Nici pomeneală ca Dumnezeu să întârzie. Maria
și Marta crezuseră că Isus întârziase când
fratele lor, Lazăr, a murit. Ele I-au spus,
„Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit
fratele meu!” (Ioan 11:21) Cu alte cuvinte,
„Isus, ai ajuns aici prea târziu! Ai ratat
termenul limită.”
Închipuie-ți cât de rănit trebuie să fi fost Isus
în urma acestei mustrări. Dar El le-a răspuns,
în esență, „Nu, nu am întârziat. Lazăr va învia.
Eu sunt aici, Eu sunt învierea. Toată viața este
în Mine.”
Casa lui Iair, un fruntaș al sinagogii, a crezut
că Isus a ajuns prea târziu. Acestui om
important i s-a spus, „Fiica ta a murit, pentru
ce mai superi pe Învățătorul?” (Marcu 5:35).
Încă o dată mesajul era, „Isus a întârziat. Totul
s-a sfârșit! El nu a răspuns la timp și ne-a
dezamăgit.” Dar, precum știm, Isus a luat
copila de mână și a înviat-o din morți (Marcu
5:41-42).
Prea târziu? Nu există așa ceva la Domnul
nostru. Poți vedea în ambele cazuri că Isus a
ajuns exact la timp! Poate ești ispitit să renunți
la luptă și să te afunzi în deznădejde, dar Tatăl
nostru este atât de plin de dragoste față de
copiii Săi încât nimic nu-L poate opri să facă
ceva din nimic.
PROMISIUNEA LUI ESTE CHIAR ÎNAINTE
David Wilkerson
„Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi
împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce
v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36).
Scriitorul epistolei către Evrei detectează o
anume oboseală și nerăbdare strecurându-se în
inima credincioșilor. El a dorit să abordeze
această temă prin a le expune cea mai eficientă
armă a lui Satan împotriva celor care obosesc
în facerea binelui: nerăbdarea cu Dumnezeu.
Iată cum se dezvoltă. După o lungă perioadă de
greutăți, diavolul seamănă gândul, „Dumnezeu
știe că tu te-a încrezut în El și că i-ai fost
credincios până acum. Nu te-ai îndoit niciodată
de voința Lui și abilitatea Lui de a te ajuta.
Așadar, unde este El după toată această
perioadă? De ce nu te ajută? Așa răspunde El
credincioșiei slujitorilor Săi?”
Satan folosește tocmai acest fel de strategie
împotriva multor sfinți dragi din ziua de azi,
semănând nerăbdare cu privire la Dumnezeu.
El îți va spune că Domnul nu îți va împlini
nevoia — că vei trăi o viață de creștin de clasa a
doua, descurajat și singur pentru tot restul
vieții.
Poate auzi vocea acuzatoare a lui Satan, „O să
îți pierzi locul de muncă. O să îți pierzi casa.
Toată rugăciunea ta și toată încrederea ta va fi
în zadar. Este evident că este un ratat în
credință. A venit vremea ca tu să te dai bătut și
să te întorci din drum.”
Gândește-te la ce le spunea autorul epistolei
către Evrei acestor sfinți aflați în suferință. Ce
mesaj de transmis unui popor împotmolit în
mari necazuri! Ei își pierduseră toate
proprietățile și posesiunile și îndurau o lungă
luptă. Iar acum li se spune de către cineva în
autoritate, „Voi duceți lipsă de răbdare. Doar
credeți și așteptați. Promisiunea este pe drum.”
Da, este greu să fii răbdător, dar pune-ți
încrederea în Domnul și nu te lăsa prostit de
Satan. Să știi că promisiunea Lui se află chiar
înainte și că El nu te-a părăsit.
ÎNCREDERE ÎN ISUS
David Wilkerson
Dușmanul se năvălește precum un potop
împotriva sfinților care nu iau parte la
întunericului. Satan poate face să pară ca și
cum totul din viața lor se prăbușește:
rugăciunile lor par a fi zădărnicite, cerul pare
de aramă, și au parte de suferințe din toate
părțile. În asemenea momente inima le poate
șopti condamnare: „Nu ai credință. Măcar de-ai
crede cu mai multă neprihănire — dacă erai
mai aproape de Isus, dacă gândurile tale nu ar
fi fost atât de rele — nimic din toate acestea nu
ți s-ar fi întâmplat. Ai fi în vârf, la fel ca cei pe
care îi vezi în jurul tău. Te-ai bucura de
abundență și ai auzi clar din partea lui
Dumnezeu.”
Nicidecum! Cei despre care se vorbește în Evrei
10, care se aflau sub atac aveau o credință
adevărată care i-a făcut să „[se apropie] cu o
inimă curată, cu credință deplină” (Evrei
10:22). Într-adevăr, lor li se adresează în
această epistolă ca „frați sfinți” (Evrei 3:1).
Scriitorul știe că are loc un război pentru
inimile lor în toiul necazului strașnic.
Cu alte cuvinte, principalul scop al lui Satan
este să stingă lumina credinciosului, să-i scadă
din intensitate sau să o oprească de tot. Arată-
mi un creștin care iese dintr-odată din
întuneric spiritual, izbucnind în lumina lui
Hristos, în sfințenia și curăția Lui, și îți voi arăta
un creștin care garantat va avea de luptat
bătălia vieții lui.
Cumva te descrie pe tine? Ai de îndurat o mare
luptă chiar acum? Preaiubiților, cel mai
probabil este nu din cauza îndoielii sau
păcatului, ci din cauza lumini pe care ai
îmbrățișat-o. Lumina produce încredere în Isus,
și cu cât mai multă lumină primești, cu atât
mai mare este încredere ta în El.
Încrederea ta în Hristos este ceea ce Satan este
hotărât să distrugă. El a îndreptat puterile
iadului spre tine să te doboare în frică și
necredință. Dar chiar și acum Dumnezeu
manifestă un intens interes față de fiecare
aspect al vieții tale: serviciul, familia, copiii,
relațiile, sănătatea. Cu adevărat este
preocuparea lui, tu însemni foarte mult pentru
El.
DEVENIND „CEI CARE ÎNDURĂ”
David Wilkerson
De ce unii oameni par să treacă prin viață pur
și simplu fără nici o problemă. Niciodată nu par
a suferi. Pe orice pun mâna propășește,
totdeauna par fericiți, ca și cum nu au nici o
problemă în lume.
Poate te întrebi cum este posibil aceasta. Într-
adevăr, când te uiți la asemenea creștini, poate
te întrebi, „Ce se întâmplă cu mine? De ce
trebuie să îndur eu greutăți după greutăți de
când m-am predat cu totul lui Isus? Când
eram rece și căldicel în credință, totul era bine.
Nu cunoșteam că existau așa dificultăți până
când am luat în serios viața cu Dumnezeu.”
Răspunsul tău este cuprins în acest verset:
„după ce ați fost luminați” (Evrei 10:32), adică,
„După ce ați văzut lumina.” Deci doar după ce
ți-ai deschis viața lui Isus și ai fost inundat cu
lumina Lui, atunci au început luptele tale de
suferințe.
Satan ne atacă după măsura luminii pe care o
primim și în care umblăm. Cei care umblă sub
o mică rază de lumină nu reprezintă nici o
amenințare pentru împărăția diavolului. El
țintește ”marea luptă de suferințe” către cei care
iubesc lumina cu întreaga inimă, care
îmbrățișează tot ceea ce Hristos are pentru ei
(vezi Evrei 10:32).
Asemenea sfinți nu iau parte la întuneric.
Aceștia au apucat o credință care i-a făcut
„răbdători”, soldați care nu se dau înapoi ci
merg înainte într-o deplină siguranță a
credinței!
„Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe
care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi
nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia
lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost
făgăduit” (Evrei 10:35-36).
RUGĂCIUNEA DE CERERE
Gary Wilkerson
În Isaia 37 vedem povestea unui rege numit
Ezechia.
Ezechia era un rege bun. El urma calea
Domnului, spune Biblia, iar Dumnezeu l-a
onorat și la binecuvântat. Dar a intrat într-o
situație dificilă. S-a aflat în conflict cu regele
Asiriei, care a înconjurat Ierusalimul în așa fel
încât hrana nu mai intra în cetate.
În toiul acestor evenimente, regele Asiriei îi
spune în Isaia 37:10 într-o scrisoare lui
Ezechia:
„Nu te lăsa amăgit de Dumnezeul tău, în care
te încrezi şi zici: «Ierusalimul nu va fi dat în
mâinile împăratului Asiriei»”.
Acesta e tipul de vorbe pe care diavolul,
acuzatorul fraților, ni le spune nouă mereu și
mereu.
Așa că, Ezechia a luat scrisoarea și s-a închinat
înaintea Domnului. El a pus scrisoarea de
acuzație înaintea lui și a spus: „Te rog,
Doamne, auzi Tu acuzațiile împotriva poporului
Tău? Auzi Tu cum tună și fulgeră împotriva Ta,
un Dumnezeu sfânt?”
Ezechia a continuat să strige, „Dumnezeule,
vrei, te rog, să vii? Vrei, te rog, să Îți proslăvești
Numele încă o dată? Vrei să pricinuiești o grea
lovitură să vină împotriva puterilor inamicului
care este prea puternic pentru noi?”
Aceasta este o rugăciune de cerere de care
fiecare dintre noi avem nevoie în viața noastră.
Fiecare dintre noi avem nevoie să strigăm: „Oh,
Doamne, vrei să îmi vindeci trupul? Oh,
Doamne, te rog, vrei să eliberezi familia mea de
aceste dependențe? Vrei să îmi eliberezi mintea
mea de frică, îndoială, necredință?”
Când ne rugăm astfel, noi aducem cererile
noastre înaintea Domnului. „ Nu vă îngrijoraţi
de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile
voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin
rugăciuni şi cereri, cu mulțumiri” (Filipeni 4:6).
Domnul iubește inima plină de rugăminți a
copiilor Săi!
ÎNDEMNURILE DUHULUI SFÂNT
Carter Conlon
Cu ani în urmă Domnul a pus pe inima mea să
încep un studiu biblic într-o micuță biserică de
țară dintr-un mic orășel numit Pendleton.
Aceasta era o zonă din Canada care nu avea,
din cunoștințele noastre, nici o mărturie
creștină pe o rază de 100 km².
Am fost la comitetul bisericii și le-am spus cine
sunt și le-am zis motivul pentru care am dorit
să închiriez biserica lor. Până la urmă ne-au
permis să folosim clădirea fără nici o taxă, și
chiar au oferit o persoană care să vină să
aprindă căldura și să măture zăpada în timpul
iernii.
Imediat am făcut broșuri informative despre
studiu biblic și le-am răspândit. În prima seară,
a fost o furtună de zăpadă și nu a venit nici o
persoană! Am ajuns la biserică împreună cu
fiul meu de șase ani, Jason, și cumnatul meu,
care era slujitorul cu muzica. Cumnatul meu
m-a întrebat, „Ar trebui oare să plecăm acasă?”
Am răspuns: „Nu”. Domnul m-a chemat la
aceasta, așa că o să avem o slujbă de biserică
în seara aceasta!” Și așa am făcut. Ne-am
închinat lui Dumnezeu, fiul meu și-a împărtășit
mărturia, și cu toții am avut un timp minunat!
Am continuat să țin acel studiu Biblic
săptămână după săptămână. Uneori veneau
șase oameni, uneori doar patru. Dar în cele din
urmă, pe parcursul câtorva ani, studiu biblic a
crescut într-o biserică. O biserică a devenit
două biserici, plus o școală creștină și o bancă
de mâncare pentru persoane defavorizate — o
mărturie care continue să existe și astăzi.
Ce s-ar fi întâmplat dacă aș fi plecat pur și
simplu acasă în acea primă seară de studiu
biblic? Aș fi putut spune, „Asta este fără rost —
nu merită efortul.”
Cât de trist va fi pentru unii oameni când vor
ajunge la tronul lui Dumnezeu și își vor da
seama că îndemnurile Domnului au fost date
acolo pentru a realiza ceva ce ar fi adus onoare
numelui Său, însă ei nu au ascultat.
Carter Conlon s-a alăturat echipei de
conducere a bisericii Times Square în 1994 la
invitația pastorului fondator David Wilkerson, și
a fost numit pastor senior în 2001.
EL NU NE PĂRĂSEȘTE NICIODATĂ
David Wilkerson
„Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu,
ca să puteți ține piept împotriva uneltirilor
diavolului” (Efeseni 6:11)
Credincioșii din Irak-ul sfâșiat de război ne
transmit, „Vremuri grele nu vor veni peste noi
— pentru noi, vremuri grele au fost de ani
întregi.” Ei au fost obișnuiți cu greutățile
generații de-a rândul și au învățat să se țină
strâns de credință. Pentru că ei s-au îmbrăcat
cu toată armătura lui Dumnezeu, ei sunt
echipați pentru a se împotrivi răului și pentru a
predica evanghelia celor din jurul lor.
Cred cu tărie că majoritatea oamenilor evlavioși
din lume, astăzi, sunt sub atac din partea
iadului, îndurând situații infernale, aparent
fără speranță. Care este situația ta? Dacă nu
ești supus vreunui test al credinței momentan,
te îndemn să fii foarte recunoscător. Dar rămâi
umil și ai mare grijă să nu te lauzi cu propria ta
putere sau credință.
Satan așteaptă până când cel care este testat a
obosit, este secătuit de toată puterea și forța de
a rezista. Așteaptă până când toate rugăciunile
par a fi lipsite de vreun răspuns, până când
totul pare fără speranță și ajungem la capătul
puterilor. S-a întâmplat lui Petru când și-a
privit Stăpânul cum era umilit înaintea
sanhedrinului (Matei 26:57-58). Și s-a
întâmplat lui Iov când a fost forțat să mediteze
la pierderea a tot ceea ce avea drag.
Întrebări încep să se ridice: „Doamne, unde
ești? De ce rugăciunile mele nu primesc
răspuns?” Ai grijă, deoarece exact în acel
moment Satan va implanta minciuna lui
îngrozitoare: „Dumnezeu te-a părăsit. Nu te
aude.”
Totuși, Dumnezeu nu te-a părăsit — și El
niciodată nu o va face. El ne-a învățat să fim
pregătiți îmbrăcându-ne cu toată armătura lui
Dumnezeu și apoi El ne asigură că nu ne va
părăsi niciodată. „Iată că Eu sunt cu voi în
toate zilele, până la sfârșitul veacului”(Matei
28:20). Chiar acum El îți spune: „Eu nu te voi
părăsi niciodată.”
DUMNEZEU ESTE CREDINCIOS COPIILOR
SĂI
David Wilkerson
Noi trebuie să fim foarte conștienți de uneltirile
și metodele dușmanului. Cea mai puternică
armă din arsenalul lui Satan este o minciună
vicioasă — de la maestrul mincinos! Care este
cea mai mare minciună a lui? Că Dumnezeu nu
este credincios poporului Său.
Exact cum a făcut de-a lungul istoriei, Satan
vrea să atace căminele noastre, căsniciile
noastre, copiii noștri, sănătatea noastră,
slujbele și carierele noastre, însăși credința
noastră în Domnul. Isus a spus lui Petru,
„Satana v-a cerut să vă ceară ca grâul”(Luca
22:31).
Poate te întrebi, „Mai exact, cât de rău poate să
devină pentru un credincios? Ce anume
îngăduie Dumnezeu când El dă permisiunea ca
noi să fim cernuți?” Vă îndrept atenția spre
Evreii 11, unde citim despre o mulțime de
încercări îndurate de martiri și eroi ai credinței.
Scriptura spune despre ei: „au fost lăudați
pentru credința lor”(vezi Evrei 11:39).
Același fel de suferințe și adversități prin care
au trăit acești credincioși timpurii, se întâmplă
astăzi credincioșilor de peste tot din lume.
Creștinii din Orientul Mijlociu sunt sub grave
amenințări pentru credința lor, și mulți a
trebuit să fugă să își scape viața, părăsindu-și
căminele, slujbele, bisericile. Mulți dintre ei
chiar au fost uciși — și totuși cei care mai
trăiesc vestesc evanghelia popoarelor străine,
unde au fost alungați din cauza războiului. Prin
toate acestea, ei au descoperit că Dumnezeu
este credincios copiilor Săi.
EL NU ÎȚI VA DA DRUMUL
David Wilkerson
„Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se
piardă credința ta” (Luca 22:32). Pentru mine,
acesta este unul din cele mai încurajatoare
versete din toată Scriptura. Petru îndura o
încercare cruntă și Isus l-a asigurat că
indiferent ce ar fi avut de înfruntat, credința lui
nu va eșua.
Chiar și când Petru tăgăduise pe Hristos,
Dumnezeu nu l-a părăsit — nici chiar pentru o
clipă. Acest ucenic odată-neînfricat, acum frânt
și îndurerat din cauza propriului eșec, nu a fost
pentru nici un moment singur. Și, preaiubiților,
nici noi nu suntem!
Nu contează care este încercarea ta — ce
durere suferi sau ce întristare înduri — Isus
mijlocește pentru tine. Chiar în aceste moment,
în mijlocul furtunii tale, El pledează cauza ta,
El niciodată nu ți-a dat drumul.
În Luca 22:31 Petru este avertizat de Isus că
Satan vrea să îl cearnă ca grâul dar la sfârșitul
versetului 32, El i-a dat acest mare îndemn: „Și
după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să
întărești pe frații tăi.”
Preaiubiților, iată siguranță și încurajare pentru
noi toți. Domnul creației ne ține în însăși mâna
Sa și ne spune nouă, așa cum i-a spus lui
Petru, „Ridică-te! Du-te acum! Nu te concentra
pe eșecul tău, ci mai degrabă, apucă-te de
treabă pentru împărăția Mea. Paște oile Mele.
Avertizează pe scumpii Mei copii de șiretlicurile
dușmanului, care lucrează împotriva lor. Și
spune-le că îi țin în mâinile Mele, prin fiecare
încercare.”
O CÂNTARE DE BIRUINȚĂ
David Wilkerson
August 1, 2017
Noi avem un Tată iubitor și delicat, căruia îi
este milă de slăbiciunile noastre. Chiar și Isus a
plâns în ceasul încercării Sale. El ne știe
durerea din proprie experiență, și El a trimis
Duhul Său pentru a ne mângâia și a vorbi
speranță și pace în sufletele noastre.
Destul de curios, lumea stă cu ochii pe noi în
timp ce ne confruntăm cu provocările noastre,
și așteaptă de la noi să cântăm cântece în
mijlocul celor mai dificile momente. Vedem un
exemplu în acest sens în Cuvânt.
„Pe malurile râurilor Babilonului, ședeam jos și
plângeam când ne aduceam aminte de Sion. În
sălciile din ținutul acela ne atârnaserăm
harpele. Căci acolo, biruitorii noștri ne cereau
cântări și asupritorii noștri ne cereau bucurie
zicând: ‚Cântați-ne câteva din cântările
Sionului!‘” (Psalmul 137:1-4)
Acest psalm descrie robia lui Israel în Babilon,
când poporul Domnului pierduse totul, chiar și
patria sa. Totuși, cuceritorii lor doreau să audă
cântecele de biruință pentru care Israeliții erau
vestiți. „Cântați pentru noi! Am auzit despre
cântece mărețe de biruință pe care voi le oferiți
lui Dumnezeu, așadar cântați-le pentru noi!”
Nu cred că această cerere a fost izvorâtă numai
din dorința de a batjocori, babilonienii doreau
cu sinceritate să audă o mărturie. Propria lor
religie le-a lăsat în suflet goliciune, uscăciune și
deznădejde.
Tot așa și astăzi lumea cere o cântare de
biruință de la poporul lui Dumnezeu. Ceea ce
vor cu adevărat să știe este, „Cum o să
reacționezi în criza de față? Am auzit că voi
credeți că Dumnezeul vostru este credincios și
puternic. Așadar, vă încredeți în El în vremuri
ca acestea? Au fost cântările voastre de izbăvire
din vremurile bune tot așa precum închipuirile
unui copil? Sau credința voastră rezistă atunci
când vin vremuri grele?”
Societatea noastră este disperată după
speranță și pace în aceste zile tulburi. Ei doresc
să audă adevărul din Isaia 26:3: „Tu îl vei ține
în desăvârșită pace, pe cel a cărui minte este
fixată asupra Ta” (Isaia 26:3 versiunea KJV). Și
ei vor privi spre copiii lui Dumnezeu pentru a
vedea o mărturie.
SFÂRŞIT