Sunteți pe pagina 1din 2

Metode de prevenire a escarelor Cristina Mihaela Ghiciuc, 10 Octombrie 2009

Prevenirea apariţiei escarelor, numite şi leziuni de decubit, rămâne o problemă serioasă, prin care se
evită apariţia suferinţei şi a complicaţiilor foarte grave. Ideal ar fi dacă escarele nu ar apărea, de aceea se
pune accent pe prevenirea apariţiei printr-o manevrare atentă a pacienţilor, o igienă sporită şi corectă, o
alimentaţie optimă. Pentru o prevenire reuşită este nevoie şi de mijloace moderne sau suporturi
adecvate (de exemplu, saltele antidecubit, paturi electrice), care sunt mai greu accesibile.

Primul lucru care se poate realiza pentru prevenirea apariţiei escarelor este mobilizarea frecventă a
pacienţilor. Este suficient a schimba frecvent poziţia pacientului în pat, în limitele permise de boala de
bază, pentru a evita presiunea prelungită într-o anumită zonă şi a distribui presiunea în alte zone. Astfel
se restabileşte irigaţia cu sânge a zonei respective. Pentru a fi eficientă, schimbarea constantă a poziţiei
pacientului trebuie realizată la 1-2 ore, dacă pacientul este imobilizat la pat, şi la fiecare 15 minute, dacă
pacientul este imobilizat în scaun. În cazul în care persoana este imobilizată la pat, se recomandă
alternarea poziţiilor de pe spate în lateral şi în semilateral înclinat.

Pentru o îmbunătăţire a circulaţiei sângelui sunt eficiente exerciţiile uşoare, de întindere. Masajul
zonelor pe care a stat pacientul favorizează irigarea zonei respective şi previne apariţia escarelor.
Masajul trebuie realizat dinspre părţile care au fost mai bine irigate spre părţile pe care a stat pacientul
până la momentul respectiv. Masajul periodic ajută la revigorarea circulaţiei şi implicit la tonifierea
tegumentului expus presiunii îndelungate. Este interzis a se masa zonele în care au apărut deja escare.

O igienă sporită şi corectă are rol important în prevenirea apariţiei escarelor. Aşternutul bolnavului
trebuie să fie bine întins, fără cute, uscat, fără firimituri sau alte resturi alimentare. Zilnic, pacientul
trebuie spălat cu apă şi săpun (spălarea se face pe porţiuni), iar uscarea se realizează prin tamponament,
cu un prosop moale. Zonele predispuse pot fi pudrate cu talc, iar sub aceste zone se pot plasa colaci
umpluţi moderat cu aer. Atenţie la plasarea colacilor cu aer, pentru a nu întrerupe circulaţia sângelui în
anumite zone!

Pentru prevenirea apariţiei escarelor, un rol important îl are o foarte bună hidratare a pacientului.
Obiectivul unei bune hidratări nu este de a consuma a anumită cantitate, impusă, de lichide, ci de a
elimina o cantitate de aproximativ 1 l urină în 24 de ore. Pentru o bună hidratare este necesară
consumarea de supe, pireuri, creme sau alte produse cu un conţinut crescut de apă (iaurturi, roşii). Este
necesară consumarea repetată de cantităţi mici de lichide, sub formă de ceai sau sucuri de fructe.
Medicamentele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă (200 ml).

Printre mijloacele moderne, dar mai greu accesibile, de prevenire a apariţiei escarelor se numără
salteaua cu apă, saltele antidecubit, paturi electrice sau rulouri orizontale.

Tratamentul escarelor este dificil. Escarele neinfectate trebuie acoperite cu pansament steril care se
schimbă zilnic. Dacă apar ulceraţii la nivelul escarei, tratamentul poate fi realizat doar de către medic.
Oricare ar fi cauza imobilizării la pat sau în scaun a unei persoane, încă de la început trebuie luate măsuri
de îngrijire care să prevină apariţia escarelor. Aceste măsuri sunt pe cât de simple şi uşor de aplicat, pe
atât de eficiente şi chiar salvatoare pentru pacientul nevoit să depăşească, uneori o perioadă
determinată de imobilizare. Escarele pot fi prevenite chiar la cei cu boli incurabile, asigurând acestor
semeni ai noştri un grad de confort, astfel încât să suporte suferinţa cu demnitate.