Tehnicile comportamentale in consilierea si terapia copiilor si adolescentilor

Tehnici de manipulare a consecintelor:

A. Metode de crestere a comportamentului
B. Metode de stingere a comportamentului

B. Metode de reducere a comportamentului

a. Stingerea/Extinctia: copilul nu primeste nici o recompensa pentru comportamentul indezirabil, adica,

se opreste intarirea de genul aprobarii sau a atentiei. Succesul stingerii consta in eliminarea
comportamentului din repertoriul copilului. Este o procedura prin care intarirea care urma
comportamentului operant este eliminata. Trebuie sa fim atenti ca intarirea sa nu fie de fapt alta decat cea
“suspendata” de noi. De semenea, trebuie sa atentionam parintii, profesorii sau clientul ca in prima faza
comportamentul va creste ca vrecventa si intensitate si doar apoi va scadea, iar cel in cauza trebuie sa fie
consecvent pana la capat, altfel intareste in continuare comportamentul indezirabil.

b. Satietatea: copilul este lasat sa efectueze un comportament indezirabil, pana se plictiseste. Daca
intarirea comportamentului poate fi identificata si controlata, comportamentul va fi supra-intarit pana cand
intarirea pozitiva isi va pierde valoarea de recompensa. Nu trebuie aplicata pentru comportamente foarte
deranjante sau grave (fumat, lipsa de la ore etc) sau care au consecinte naturale foarte puternice (consumul
de substante).
Aceste doua tehnici trebuie aplicate cu mare atentie, pentru comportamente specifice, simple, la care
cunoastem cu siguranta si putem controla antecedentele si mai ales consecintele. Rezultatele survin, si in
aceste conditii, lent si nu se generalizeaza si la alte comportamente (copilul nu invata din aceasta
experienta).

c. Pedeapsa: presupune oferirea unor stimuli aversivi dupa efectuarea unui anumit comportament
inadecvat, in scopul reducerii frecventei acestuia. Nu trebuie utilizata pedeapsa intensa sau fizica. O
pedeapsa moderata este suficienta, adultul putand retrage aprobarea sau privilegiile copiilor. Pedeapsa, in
mod direct, nu determina formarea unui comportament adecvat, dar nici nu duce la eliminarea
comportamentului inadecvat.

Structura cognitiva construita este “Daca voi face comportamentul X, voi fi pedepsit.”
O pedeapsa eficienta presupune:
 sa aiba intensitate moderata
 sa i se explice copilului pedeapsa pe care o primeste
 sa urmeze imediat dupa comportamentul indezirabil
 sa fie aplicata de catre o singura persoana
 sa fie consistenta si aplicata consecvent
 faptul ca in timp ce copilul este pedepsit pentru un comportament negativ, sa i se intareasca un
comportament pozitiv
 sa se bazeze pe retragerea intaririi
 faptul ca copilul nu trebuie amenintat cu pedeapsa
 sa fie in acord cu gravitatea faptei.
 d. Time-out la intarirea pozitiva: permite sanctionarea comportamentului indezirabil prin retragerea
intaririi sau scoaterea din mediul unde se gaseste intarirea. Copilul este impiedicat sa efectueze
comportamentul nedorit in situatia in care el a fost intarit pozitiv in trecut.

e. Costul raspunsului (penalizarea): aceasta metoda este utilizata in termeni de pierdere a punctelor sau
a privilegiilor. Retragerea intaririi (recompensei) reprezinta costul raspunsului dezadaptativ. Aceasta
metoda poate fi utilizata doar in situatiile in care se folosea intarirea in cantitati masurabile. Copilul
devine constient de recompense si de pierderea acestora. De aceea costul raspunsului este si o modalitate
de incurajare a self-management-ului.

f. Supracorectia (corectia excesiva): permite combinarea intaririi negative si a controlului aversiv

(pedeapsa). Este utilizata cu scopul de a descuraja comportamentul indezirabil.

g. Intarirea pozitiva: promovarea unui comportament alternativ

Este foarte greu sa elimini un comportament (care are o anumita functie si ofera anumite recompense)
daca in acelasi timp nu se dezvolta un comportament alternativ. Altfel, avem de-a face cu “regula
mortului”, pentru ca numai un mort poate sa nu faca nimic (sa nu strige, sa nu alerge pe coridor, sa nu faca
zgomot, sa nu se murdareasca etc), in nici un caz un copil. Acesta ar trebui sa invete in paralel
comportamente care sa presupuna costuri (efort, cunostinte procedurale) si beneficii (placere, satisfacere a
curiozitatii) similare comportamentului “inlocuit”.

Proceduri:
 intarirea unui comportament incompatibil: presupune intarirea unui comportament care este
inconsistent cu actul indezirabil. Cu alte cuvinte, aceasta procedura se refera la oprirea copilului din
efectuarea unui anumit comportament, intarindu-i in mod deliberat, un comportament competitiv.
 intarirea diferentiala a altor comportamente: presupune intarirea oricarui comportament, cu exceptia
comportamentului tinta (comportamente agresive, hiperactive, injurioase)

h. Proceduri pentru eliminarea emotiilor disfunctionale

 expunerea graduala la stimuli aversivi pe baza
- graduarii stimulilor imaginari (se ierarhizeaza situatiile de frica)
- graduarii stimulilor din viata reala (o ierarhie a fricii bazata pe situatii reale)
 desensibilizare activ-participativa: adica, copilul este ajutat sa vina in intampinarea fricii in situatii
particulare prin expunerea gradata la situatii care genereaza frica. In acelasi timp, el este recompensat.
 desensibilizare sistematica (asociativ-pasiva): presupune apropierea graduala de stimuli care
provoaca frica. Persoana este relaxata din punct de vedere fizic sau mental. Mecanismul ce sta in spatele
acetor doua proceduri este reupere conditionarii stimul fobogen – frica si construirea conditionarii stimul
fobogen – relaxare.
 relaxarea: copilul este invatat cum sa se relaxeze in situatii in care devine furios, agitat etc. Utilizarea
acestei proceduri depinde mult de varsta pe care subiectul o are, fiind recomandata mai degraba
adolescentilor.
 flooding: copilul este pus in contact cu situatia, spre exemplu, de frica aflata la cel mai inalt grad al
ierarhiei. Contactul cu situatia este pastrat pana in momentul in care frica este eliminata. Mecanismul care
sta la baza reusitei aceste proceduri este inhibitia de stingere. Aceasta procedura este mai putin
recomandata copiilor, deoarece acestia ar putea sa nu inteleaga implicatiile procedurii.
Tehnici de manipulare a antecedentelor:

a. Schimbarea stimulilor (controlul stimulilor): are la baza ideea potrivit careia unele raspunsuri apar
numai atunci cand unele conditii specifice sunt prezente, iar daca aceste conditii sunt modificate, scade
probabilitatea de aparitie a comportamentului indezirabil.

b. Amorsajul: are la baza ideea ca anumite comportamente dezirabile apar doar in anumite conditii
favorabile, iar daca aranjam mediul in asa fel incat sa “amorseze” comportamentul tintit de noi,
probabilitatea de aparitie a acestuia va creste.