Deşi a apărut la începutul secolului XX, este mai puţin cunoscută de oamenii din societatea

contemporană, deşi are ca scop tocmai ajutorarea oamenilor de a gestiona cu mai multă uşurinţă
situaţiile dificile cu care se confruntă.

dificultăţile relaţionale în situaţii de criză

O primă etapă ar fi evaluarea pacientului, având ca scop înţelegerea, cunoaşterea şi

autocunoaşterea. Pe baza evaluării se stabilesc deciziile, modalitatea de lucru, plafonul de
intervenţie, necesitatea de a implica (sau nu) familia pacientului, precum şi frecvenţa întâlnirilor
terapeut-pacient. Poate avea loc fie individual, fie într-un cadru de grup, relaţia terapeutică fiind
orientată doar spre nevoile pacientului.

de a micşora impactul simptomelor problematice şi de a mări capacitatea de adaptare în

confruntarea cu boala.

Din perspectiva celui aflat în suferinţă, obiectivul este de a se menţine cel mai bun nivel de
funcţionare

posibilitatea exprimării gândurilor şi a fricilor

dar mai ales conştientizarea faptului că cel afectat poate contribui, într-o foarte mare măsură, la
propria-i vindecare.

Comparată cu alte terapii, psihoterapia de susţinere prezintă şi anumite avantaje. Câteva dintre
acestea ar fi următoarele: obiectivul concret, modul de lucru direct, un număr de şedinţe mai
redus, costuri mai mici, rezultate mai evidente.

 intelegerea situatiei pe care o traverseaza, mobilizandu-si fortele adaptative, intr-o

atmosfera de acceptare si securitate.

Terapia suportiva – asa cum sugereaza si numele este un mare suport si empatie.
Aceasta terapie face pacientul sa se simta mai sigur, mai acceptat, incurajat.

Ascultarea – aceasta este prima si cea mai importanta componenta a terapiei

suportive. Clientul este incurajat sa vorbeasca despre problemele lui cat mai mult
posibil. Ii este acordata cat mai multa atentie si grija. Clientul simte ca este ascultat
si ca grijile si problemele lui sunt luate cat mai în serios.
In terapia suportiva, asistenta urmareste: atmosfera, ambianta, participarea
fiecaruia, comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de cunfruntare,
respectul fata de ceilalti.

intelegerea situatiei pe care o traverseaza, mobilizandu-si fortele adaptative, intr-o atmosfera

de acceptare si securitate.

urmareste o intarire a mecanismului de aparare si refacerea mecanismului de adaptare.

Terapia suportiva urmareste o educare si o permanenta incurajare a bolnavului si de
asemenea favorizarea descarcarii emotionale care duce în final la scaderea anxietatii.

indrumarea, persuasiunea, încurajarea, catharsis-ul, presiunea si

coercitatia,desensibilizarea, exteriorizarea intereselor si manipularea mediului”.
celor cu tulburări anxioase

- celor care întâmpină dificultăţi în gestionarea stresului

De ce să particip la un grup de suport?

- Descoperi că nu eşti singurul care trece prin astfel de momente

- Ai posibilitatea de găsi o atmosferă de înţelegere şi sprijin reciproc, în care te poţi dezvălui şi poţi
împărtăşi fără a te simţi judecat/ă, criticat/ă sau vinovat/ă

- Ai ocazia să îţi împărtăşeşti găndurile şi sentimentele cu oameni care au trecut prin momente
asemănătoare

- Ai posibilitatea de a primi din partea celorlalţi o altă perspectivă asupra problemei, alte căi de
rezolvare, poţi afla prin ce au trecut ceilalţi, ce modalităţi de a face faţă au gasit şi ce rezultat au avut
aceste încercări

- Ai posibilitatea de a lucra împreună cu ceilalţi pentru a găsi soluţii pentru rezolvarea problemei, o
cale care să fie compatibilă cu modul tău de a fi şi de acţiona, cu specificul personalităţii tale.

- Grupul este mediat de către un psiholog

- Beneficiezi de efectul dezvoltării personale ca rezultat al dinamicii şi experienţelor create

Ce presupune participarea la un grup de suport?

- Întâlniri săptămânale, de 2 ore, dupa un program stabilit încă de la început

- Participarea şi implicarea în discuţiile de grup

- Suport şi respect pentru ceilalţi membrii

- Respectarea confidenţialităţii

Terapia Suportiva

Terapia suportiva – asa cum sugereaza si numele este un mare suport si

empatie. Aceasta terapie face pacientul sa se simta mai sigur, mai acceptat,
incurajat.

Ascultarea - aceasta este prima si cea mai importanta componenta a terapiei

suportive.
Clientul este incurajat sa vorbeasca despre problemele lui cat mai mult posibil.
Ii este
acordata cat mai multa atentie si grija. Clientul simte ca este ascultat si ca
grijile si
problemele lui sunt luate cat mai în serios.
In terapia suportiva, asistenta urmareste: atmosfera, ambianta, participarea
fiecaruia,
 comunicarea, cooperarea, ascultarea, posibilitatea de cunfruntare, respectul
fata de ceilalti.

Scopul terapiei suportive este :

• redobandirea abilitatilor sociale (relationare interumana mai usoara)
• dobandirea unui sentiment de participare la viata colectiva
• intelegerea situatiei pe care o traverseaza, mobilizandu-si fortele adaptative,
intr-o atmosfera de acceptare si securitate.
Terapia suportiva este aplicata de catre psiholog si urmareste o intarire a
mecanismului de aparare si refacerea mecanismului de adaptare. Terapia
suportiva urmareste o
educare si o permanenta incurajare a bolnavului si de asemenea favorizarea
descarcarii emotionale
care duce în final la scaderea anxietatii. Mijloacele prin care terapia suportiva
realizeaza
toate acestea sunt: " indrumarea, persuasiunea, încurajarea, catharsis-ul,
presiunea si coercitatia,desensibilizarea, exteriorizarea intereselor si
manipularea mediului".

PROGRAM DE DESFĂŞURARE
 12 întâlniri cu durata de două ore
OBIECTIVE:
 Îmbunătăţirea calităţii vieţii pacienţilor
 Un mai bun răspuns la tratament
 Reducerea nivelului de stres
 O mai bună gestionare a problemelor cotidiene
 Creşterea încrederii în forţele proprii
 Optimizarea relaţiilor profesionale/şcolare şi personale/familiale

MOD DE LUCRU
 Vor fi utilizate metode şi tehnici de psihoterapie cognitiv-comportamentală, relaxare,
optimizare personală, artterapie.