Sunteți pe pagina 1din 4

Dascalu Otilia

Munteanu Elena-Lorena
Mihalache Elena
Grupa 17

Evaluarea biologica a compusilor cu structura sulfonamidica

Sulfamidele sunt amide, derivate ale acidului p-aminobenzensulfonic. Sulfamidele sunt primele antibiotice cu spectru
larg descoperite înaintea penicilinei. Această clasă de substanțe medicamentoase a avut cel mai mare succes chimioterapeutic
datorită ridicatei activități antimicrobiene și spectrului larg de acțiune asupra cocilor gram-pozitivi(streptococ, pneumococ) și
gram-negativi (meningococ, gonococ). Acest grup de medicamente chimioterapice are acțiune în general bacteriostatică,
împiedică înmulțirea și scade vitalitatea microorganismelor și astfel cauzează moartea lor (acțiunea bactericidă ).
Spectrul bacterian le face utilizabile atat:
 intern:
–in infectiile sistemice si urinare – sulfamidele cu administrare orala si o absorbtie
intestinala buna cat si sulfamidele administrate parenteral ,
–in infectiile intestinale - sulfamidele cu absorbtie redusa la acest nivel.dar si
 extern: in infectii ale pielii si mucoaselor.

.
METODE DE OBȚINERE A SULFONAMIDELOR ANTIMICROBIENE
Pentru obtinerea industriala a sulfamidelor au fost retinute, din multitudinea procedeelor cunoscute, urmatoarele trei
posibilitati, functie de material prima de la care se pleaca:
1) Procedeul in care se utilizeaza ca materie prima clorbenzenul, care prin sulfoclorurare, amidare si amonoliza sub
presiune, in prezenta catalizatorilor cu Cu, conduce la sulfamide conform reactiilor:

2) Procedeul in care se utilizeaza ca materie prima p-nitroclorbenzenul care prin tratare cu disulfura de sodium,
oxiclorurare cu clor gazos, amidare si reducere conduce la sulfamide conform reactiilor:

3) Procedeul in care se utilizeaza ca materie prima acetanilida care prin clorosulfonare, amidare si hidroliza conduce la
sulfamide conform reactiilor:

Primul procedeu este aplicat in prezent mai putin, iar cel de-al doilea este utilizat in toate cazurile in care procesele de
hidroliza degradeaza produsul. Cel mai utilizat procedeu, este procedeul care foloseste ca materie prima acetanilida. Pentru
protejarea gruparii aminice din anilina se pot folosi anhidrida acetica, acidul formic si cloroformat de etil sau metal.

MECANISMUL DE ACȚIUNE se bazeaza pe antagonismul competitiv între sulfamidă și acidul p-amino-benzoic (PAB) pe
baza analogiei structurale:

Page1|4
NH2 NH2

SO2 NH R COOH
Sulfamida PAB

*Acidul p-amino-benzoic este un metabolit esențial, substanta indispensabilă dezvoltarii microorgelor: participa la
procese enzimatice și la formarea acidului folic, ce intervine apoi în formarea acizilor nucleici.
*In organism, sulfamida antimicrobiană se substituie PAB  un analog nefuncțional și interferând cu procesul de
sinteză a acidului folic (pteroil-glutamic)
--blochează DIHIDROPTEROAT SINTETAZA, enzima ce catalizeaza încorporarea PAB, alături de pteridină în acidul
dihidropteroic, precursor al acidului folic;
--blochează DIHIDROFOLAT SINTETAZA, enzima ce catalizeaza încorporarea acidului glutamic, deci este inhibată
formarea acidului dihidrofolic (forma redusă a acidului folic)

Sulfamidele au o larga activitate microbiana, atat impotriva germenilor gram-pozitivi, cat si impotriva germenilor
gram-negativi. Cu mici exceptii, exista o corelatie directa intre eficacitatea lor invitro si cea in vivo.

Evaluarea acţiunii antimicrobiene in vitro :


Potențialul antimicrobian al derivaților cu structură sulfonamidică s-a determinat pe tulpini bacteriene Gram negative
(Klebsiella, Proteus, Citrobacter, Enterobacter, Escherichia, Pseudomonas) si Gram pozitive (Staphylococcus, Enterococcus) .
Eficacitatea sulfamidelor in vitro este deterrminata de mai multi factori, printre acestia sunt: specia si
tulpinagermenuluitest, varsta si numarul bacteriilor de inoculare, compozitiapH- ului mediului de cultura, concentratia si
stabilitatea medicamentului respectiv, temperature si durata incubatiei si prezenta factorilor inhibitori sau acceleratori ai
cresterii.
Variatiile acestor factori si diferentele dintre metodele folosite pentru aprecierea activitatii antibacteriene explica deosebirile
dintre rezultatele experimentale communicate de diferiti cercetatori. Cu toate acestea, rezultatele testarilor in vitro corespund
destul de bine cu rezultatele mult mai importante ale cercetarilor intreprinse invivo. Compusii care – in conditii favorabile –
raman inactivi in eprubeta sunt inactivi si in vivo. Sulfamidele active in vitro pot fi eficace sau nu in infectiile experimentale la
animal. Deci, medicamenteleactive in vivo sunt de asemenea active si in vitro.

Metode in vivo:
Se bazeaza pe titrarea activitatii inhibitorii antimicrobiene a unei sulfamidechimioterapice in umorile bolnavului
caruia i se aplica tratamentul. Testarea se face fata de tulpini standard de bacterii din specia celei incriminate in etiologia
cazului, sau fata de tulpini standard cunoscute a fi foarte sensibile laacel chimioterapic (exemplu: tulpina de stafilococ si
tulpina Marbury de Bacillus subtilis, etc). In paralel, se introduce o scara etalon de chimioterapic (dilutii succesive de
chimioterapic, pornind de la o concentratie bine determinata), in vederea arii cu seria de dilutii test (ser sanghin sau alte umori,
in dilutii).Testarea sensibilitatii la chimioterapice prin antibiograma se va face la tulpini izolate, inainte de introducerea in
terapia cazului a antibioticelor sau altor chimioterapice.
Cercetari in vivo au aratat ca in infectiile bacteriene procesul de vindecare initiat de sulfamide necesita o fagocitoza;
soarecii cu granulocitopenie mor in urma unei infectii cu streptococ hemolitic, cu tot tratamentul intens cu sulfamide (Bliss si
Long, 1937). Se pare ca medicamentele din aceasta categorie nu stimuleaza direct celulele albe sanguine si nu mobilizeaza
macrofagele, ci mai curand inhibeaza cresterea bacteriilor sau le lezeaza intr-un mod care le face mai usor fagocitabile.
Sulfamidele nu sporesc activitatea bactericidaa serului uman sin u favorizeaza producerea de anticorpi..

Bacteriile sensibile la inceput la sulfamide pot deveni rezistente la acest medicament atat in vitro, cat si in vivo.
Importanta clinica a rezistentei la sulfamide a devenit evidenta pentru prima data imediat dupa 1940, cand frecventa
vindecarilor de gonoree tratata cu acest tip de medicamente a scazut foarte brusc.
Dascalu Otilia
Munteanu Elena-Lorena
Mihalache Elena
Grupa 17

Evaluarea biologica a compusilor cu structura sulfonamidica

Noile cercetari arata ca sulfamidele de sinteza poseda diferite actiuni biologice:

Activitatea antiHIV :

Sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) se datorează unui retrovirus, virusului imunodeficienței umane (HIV).
Pentru tratamentul SIDA, sunt utilizate două clase majore de medicamente, Inhibitori Nucleozidici și Inhibitori Non-
Nucleozidici ai Revers Transcriptazei. Herbert Boyer a sintetizat diferiti compusi Spectrul bacterian le face utilizabile atat
intern: –in infectiile sistemice si urinare – sulfamidele cu administrare orala si o
absorbtieintestinala buna cat si sulfamidele administrate parenteral , –in infectiile intestinale -
sulfamidele cu absorbtie redusa la acest nivel.dar si extern in infectii ale pielii si mucoaselor.

Actiune anticanceroasa:
Până de curând, singura abordare a tratamentului cancerului este chirurgia, pentru tumora localizată și accesibilă și
radioterapia. În ultimii ani, o mare varietate de compuși cu structura sulfonamidica au fost investigati pe animale
experimentale, iar câteva s-au dovedit utile în tratamentul neoplasmelor umane, la un nivel acceptabil de toxicitate. Unii dintre
cei mai reactivi compuși au prezentat in vitro proprietăți moderate până la puternice de inhibare a creșterii tumorii împotriva
mai multor linii celulare leucemice, pulmonare cu celule pulmonare, malanomice ovariene, colon, renale, prostate și de cancer
mamar.
Unii dintre noii inhibitori au prezentat o acțiune antiglaucomică foarte bună atunci când au fost administrați direct în
ochii animalelor experimentale, acționând ca agenți de scădere a presiunii intraoculare mai eficiente în comparație cu
dorzolamida, medicamentul standard.

Actiune hipoglicemica:

In 1942 sa constatat că o sulfonamidă antibacteriană (p-aminobenzensulfonamidă izopropil tiazol) produce


hipoglicemie. Aceste rezultate stimulează cercetarea pentru dezvoltarea agenților hipoglicemici sintetici, unii care sunt
utilizate si astăzi. Sulfoniluree, derivati de sulonamidă, sunt încă în uz deoarece sunt disponibile pe scară largă din 1955
pentru tratamentul diabetului non-insulin dependent. Agenții hipoglicemici sulfoniluree utilizați în prezent sunt tolbutamidă,
clorpropamidă, tolazamidă, acetohexamidă.

Diverse actiuni:
In plus față de actiunele biologice menționate mai sus, sulfonamidele poseda, de asemenea, și alte activități
importante cum ar fi inhibitorii receptorilor glicoproteinei IIb / lla, un receptor de plachete care joacă un rol-cheie în agregarea
și aderarea trombocitelor.
Skawinski a raportat efectul cardiovascular al unor benzensulfonamide. Efectul antiaritmic al câtorva compuși a fost
comparabil cu actiunea procainamidei de referință.

Page3|4
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
1. SLAWINSKI J. SYNTHESES AND CARDIOVASCULAR EFFECTS OF SOME S-SUBSTITUTED 4-CHLORO-
2-MERCAPTO-5-METHYL-N-(4-ALKYL-4H-1,2,4-TRIAZOL-3-YL) BENZENESULFONAMIDES.
( HTTPS://WWW.NCBI.NLM.NIH.GOV/PUBMED/9673153 )
2. BOYER FE1, VARA PRASAD JV. 5,6-DIHYDROPYRAN-2-ONES POSSESSING VARIOUS SULFONYL
FUNCTIONALITIES: POTENT NONPEPTIDIC INHIBITORS OF HIV PROTEASE
( HTTPS://WWW.NCBI.NLM.NIH.GOV/PUBMED/10715152 )
3. Dănilă G, Rusu G, Ungureanu M, Alexandrescu G. Chimie farmaceutică. Iași, 1997, 334-336
4. Bell, P. H., R. O. Roblin, Jr. Studies in chemotherapy. VII. A theory of the relation of structure to activity of
sulfanilamide type compounds. J Am. Chem. Soc
( http://pubs.acs.org/doi/abs/10.1021/ja01264a055?src=recsys )