Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

13.Lacuri şi vopsele

Determinarea culorii peliculelor prin comparare cu etalonul de culoare ,

determinarea densităţii vopselei, determinarea timpului de scurgere, uscarea
peliculei, puterea de acoperire , flexibilitatea peliculei

Lacurile sunt soluţii de substanţe peliculogene în solvenţi volatili cu

sau fără adaos de ulei, care după întărire dau pelicule transparente (cu
excepţia lacului de bitum) şi lucioase. Întărirea lacurilor este în majoritatea
cazurilor un proces fizic, bazat pe evaporarea solventului. La cele care
conţin ulei se produc şi reacţii chimice de oxidare a uleiului.
Vopselele sunt suspensii de pigmenţi în substanţe peliculogene, cu
sau fără adaos de materiale de umplutură. După uscare dau pelicule colorate,
opace, cu aspect mat sau semi-lucios.
Determinarea culorii peliculelor prin comparare cu etalonul de
culoare
Metoda constă în compararea vizuală a culorii peliculei supusă
încercării cu o epruvetă etalon de culoare, ambele fiind iluminate în
aceleaşi condiţii, varianta A, în lumina naturală a zilei sau varianta B, în
lumina artificială, şi privite sub acelaşi unghi. Epruveta etalon de culoare
trebuie omologată, iar culoarea stabilită prin acord între părţi.

Fig.1. –Etalon culor

1
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Determinarea densităţii
Aparatură: picnometru metalic (fig.2)
Mod de lucru:
Se cântăreşte picnometrul gol cu o precizie de 0,01g, se umple cu
vopseaua de analizat adusă in prealabil la 20ºC, se aşează capacul şi se
şterge cu vată surplusul de vopsea scurs prin capilarul capacului, apoi se
cântăreşte.
Densitatea se exprimă în g/cm³ şi se calculează cu formula:
m2  m1
d 20o C  g cm 3
v

m2= masa picnometrului cu probă, în g

m1= volumul picnometrului gol, în g
v = volumul picnometrului, în cm³

Fig.2. – picnometru metalic

2
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Ca rezultat se ia media aritmetică a cel puţin trei determinări

(tabel 1)

Densitatea vopselei
Masa Masa
(g/cm3 )
volumul Picnometrului Picnometrului
Nr.crt

picnometrului gol plin

( cm³) ( g) ( g) m2  m1
d 20o C  g cm 3
v
1
2
3

media

Determinarea uscării peliculei

Se stabileşte o metodă convenţională de determinare a uscării
peliculei de lacuri şi vopsele, pe baza a 7 tipuri de uscare notate dela A la G.
Produsul de încercat se aplică pe suprafaţa unei epruvete suport din
sticlă, lemn sau metal, cu dimensiunile 130x180 mm, conform specificaţiei
din standardul produsului respectiv.
Aplicarea produsului de încercat pe epruveta suport se face prin
metoda specifică produsului (cu pensula, prin pulverizare, prin stropire).
Epruveta se usucă în condiţii determinate, apoi se încearcă dacă uscarea
peliculei corespunde tipului specificat pentru produsul respectiv. După
uscare se măsoară grosimea peliculei cu micrometrul.
Pentru produsele cu uscare la aer, încercarea se execută imediat după
terminarea timpului de uscare specificat în standardul de produs.
Pentru produsele cu uscare la cuptor, încercarea se execută la cel
puţin 3 ore de la uscare, timp în care epruvetele se menţin în aer la
temperatura de(20±2)0C şi umiditatea relativă a aerului de (65±5) %.
Determinarea uscării de tip A
3
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Pe epruveta care se încearcă, aşezată orizontal, se împrăştie circa 0,5

g bile de sticlă cu diametrul între 250-180 µm sau nisip cuarţos cu aceeaţi
granulaţie, lăsând să cadă liber dintr-un pahar de laborator de la înălţimea de
circa 13 cm.
După 60 secunde, epruveta se aşează astfel încît să formeze un unghi
0
de 20 cu orizontala, iar bilele de sticlă sau nisipul se înlătură cu ajutorul
unei pensule.
Uscarea peliculei este corespunzătoare tipului A dacă toate bilele sau
nisipul sunt înlăturate fără să se deterioreze suprafaţa peliculei.
Determinarea uscării de tip B
Pe epruveta de încercat se aşează la distanţa de cel puţin 2 cm de la
margine un disc de hârtie cu diametrul D═26 cm, peste acesta se aşează
concentrat un disc de cauciuc vulcanizat (diametru 20 cm, grosimea 4-6
mm), iar deasupra acestuia o greutate cilindrică cu masa de 20g.
Aşezarea greutăţii pe discul de cauciuc se face deodată pe toată
suprafaţa, avînd grijă să nu intervină nici o altă presiune decât aceea
datorată greutăţii care se aşează pe disc.
După 60 secunde se ridică greutatea şi discul de cauciuc, iar epruveta
se lasă să cadă pe muchie de la înălţimea de 2-3 cm, pe un suport de lemn.
Uscarea peliculei escorespunzătoare tipului B dacă discul de hârtie
se desprinde de pe peliculă şi cade (nu se lipeşte).

Determinarea uscării de tip C, D, E ,F,G.

Se execută în acelaşi mod ca şi pentru uscarea de tip B, folosind
greutăţi cu următoarea masă:
-pentru tip C-200 g;
-pentru tip D-2 kg;
-pentru tip E-2 kg;
-pentru tip F-20 kg;
-pentru tip G-20 kg.

4
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Tipuri de uscare tabel

Tipul Apăsarea Rezultaul încercării
Bilele de sticlă sau nisipul suntîndepărtate
A 0,5g bile de sticlă sau
cu pensula fără să fie deteriorată suprafaţa
nisip
peliculei
Greutate cu masa de
B Hîrtia nu se lipeşte de peliculă
20g
Greutate cu masa de
C Hîrtia nu se lipeşte de peliculă
200g
Greutate cu masa de Hîrtia nu se lipeşte de peliculă, dar pe
D potţiunea de suprafaţă pe catre s-a acţionat
2Kg
apare amprentă
Greutate cu masa de Hîrtia nu se lipeşte de peliculă, iar pe
E potţiunea de suprafaţă pe catre s-a acţionat
2Kg
nu se observă amprentă
Greutate cu masa de Hîrtia nu se lipeşte de peliculă, dar pe
F potţiunea de suprafaţă pe catre s-a acţionat
20Kg
apare amprentă
Greutate cu masa de Hîrtia nu se lipeşte de peliculă, iar pe
G potţiunea de suprafaţă pe catre s-a acţionat
20Kg
nu se observă amprentă

În buletinul de încercări se fac următoarele menţiuni:

-date pentru identificarea produsului,
-grosimea peliculei,
-timpul de uscare a peliculei
-rezultatul încercării , menţionând că uscarea peliculei este
corespunzătoare sau necorespunzătoare tipului indicat în standardul
produsului.

Determinarea puterii de acoperire

Puterea de acoperire a unui grund, lac sau vopsea este proprietatea
acestuia de a face invizibilă culoarea unei suprafeţe pe care materialul de
vopsit este întins în strat subţire şi uniform.
5
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Puterea de acoperire este invers proporţională cu cantitatea de

vopsea consumată pentru acoperirea suportului. Cu cât numărul de straturi,
grosimea minimă a stratului, sau cantitatea necesară acoperirii suportului
sunt mai mici, cu atât puterea de acoperire a produsului este mai bună.

Determinarea puterii de acoperire prin numărul de straturi.

Pe o placă de sticlă incoloră, cu dimensiunile 300x300x2 mm se
aplică cu pensula pe una din feţe trei dungi paralele de 100x300 mm, cu
următoarele produse: vopsea neagră, grund alb, grund miniu. Peliculele
aplicate pe placă se lasă să se usuce la aer timp de minim 48 de ore, înaintea
încercării.
Proba de încercat se omogenizează bine şi se aplică cu pensula un
strat subţire, pe partea nevopsită a plăcii de sticlă, acoperind o suprafaţă de
250x300 mm lăsând neacoperită o fâşie de 50x300 mm la marginea plăcii,
perpendiculară pe direcţia dungilor colorate, pentru a se putea ţine placa cu
mâna.
Întinderea probei în strat se execută ducând pensula mai întâi în lung
şi apoi în lat, cu o mişcare regulată şi cu apăsare uniformă. Se aşează apoi
placa pe o suprafaţa albă şi privind-o în lumina reflectată se observă dacă se
pot distinge dungile colorate de pe faţa opusă.
Dacă suprafaţa nu este acoperită se lasă placa pentru a se usca
pelicula atâta timp cât prevede standardul produsului de încercat, apoi se
aplică succesiv mai multe straturi până când nu se mai pot distinge dungile
colorate de pe faţa opusă a plăcii. Înaintea aplicării unui nou strat proba de
încercat trebuie bine omogenizată iar stratul anterior bine uscat.
Puterea de acoperire a produsului de încercat se exprimă prin
numărul minim de straturi necesar pentru acoperirea fondului impus.

Determinarea puterii de acoperire exprimată prin consumul specific

Se pregăteşte a placă de sticlă incoloră de 300x300x2 mm în acelaşi
mod ca la determinarea precedentă, prin aplicarea pe una din feţe a 3 dungi
paralele cu produsele specificate anterior.
Proba de încercat se omogenizează bine şi se toarnă într-un pahar de
laborator de 250 cm3 până la jumătatea acestuia. Se introduce în pahar
pendula care va servi la vopsire. Se cântăreşte paharul cu proba de încercat

6
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

împreună cu pensula. Se întinde apoi cu pensula , în straturi succesive, pe

suprafaţa nevopsită a plăcii de sticlă, până când aşezînd placa pe o suprafaţă
albă şi privind-o în lumina reflectată, nu se mai pot distinge dungile colorate
de pe faţa opusă.
Se cântăreşte paharul cu produsul de încercat rămas, împreună cu
pensula.
Putere de acoperirea produsului se exprimă prin cantitatea de produs,
ăn g, necesară pentru acoperirea unui m2 de suprafaţă.
Putere de acoperire ═(m1-m2)/Sx 10000 (g/cm2)
În care:
-m1-masa paharului cu produsul de încercat şi pensula, în g, înainte
de vopsire a plăcii de sticlă:
-m2-masa paharului cu produsul de încercat rămas şi pensula, în g,
după vopsirea plăcii de sticlă:
-S- suprafaţa vopsită ,în cm2, măsurată pe placa de sticlă.
Ca rezultat se ia media a două determinări paralele între care se
admite o diferenţă de max 5% pentru produsele cu puterea de acoperire
până la 100 g/cm2 inclusiv şi maxim 7 % pentru produsele cu puterea de
acoperire peste 100 g/cm2.

Determinarea flexibilităţii peliculei

Flexibilitatea unei pelicule este proprietatea acesteia de a putea fi
îndoită fără să sufere deteriorări.
Metoda de determinare a flexibilităţii constă în îndoirea suportului
pe care este aplicată pelicula, în jurul a diverse dornuri a căror diametre
descresc şi se exprimă prin numărul care reprezintă diametrul, în mm, al
celui mai subţire dorn pe care pelicula îndoită nu prezintă deteriorări.
Ca aparatură se foloseşte o serie de dornuri cilindrice din oţel cu
diametrele: 20, 15, 5, 3, 1 mm. Dornurile sunt montate perpendiculer pe o
placă de oţel , cu ajutorul unor piuliţe sau prin nituri.

7
Dănuţ BABOR STUDIUL MATERIALELOR DE CONSTRUCŢII

Fig.3. – dispozitiv cu dornuri pentru încercarea flexibilităţii vopselei

Proba de încercat se aplică sub forma unei pelicule pe o singură parte
a unei plăci suport, confecţionată din tablă decapată cu dimensiunile 120x
90 mm şi grosimea 0,2-0,3 mm.
Pelicula de vopsea de pe placa suport trebuie să fie după uscare
uniformă ca grosime (30-40 microni, măsurată cu micrometrul), curată şi
netedă.
Flexibilitatea se determină după 72 ore de la uscarea peliculei, în
cazul uscării în aer şi după 24 de ore de la uscare, în cazul uscării la cuptor.
Epruveta pregătită ca mai sus se îndoaie la 1800 cu pelicula în
exterior, în jurul dornului, cu diametrul indicat în standardul sau norma
internă a produsului respectiv.
Îndoirea se efectuează lin, în decurs de 2-3 secunde, după care
pelicula se examinează cu lupa.
Pelicula nu trebuie se prezinte crăpături sau particule detaşate, care
se pot desprinde.
În cazul în care pelicula a rezistat la îndoirea pe dornul cu diametrul
indicat pentru determinarea flexibilităţii peliculei de încercat, se efectuează
îndoirea pe dornul cu diametrul imediat inferior.
Îndoirile se execută la distanţe de minim 2 cm de marginea epruvetei
sau la aceeaşi distanţă de îndoirea anterioară.
Încercarea se execută pe cel puţin 3 epruvete.
Flexibilitatea peliculei se exprimă prin numărul care reprezintă
diametrul, în mm, al dornului celui mai subţire, la care pelicula de pe cel
puţin 3 epruvete n-a prezentat deteriorări.