Grigore Vieru

ACEŞTIA SUNTEM NOI

ASÍ SOMOS
NOUS SOMMES AINSI
THIS IS HOW WE ARE
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VIERU, GRIGORE.
Aceştia suntem noi; Así somos; Nous sommes
ainsi; This Is How We Are; / Grigore Vieru: lector
Nicolae Băciuţ. - Târgu-Mureş : Editura Nico, 2010
ISBN 978-606-546-011-9
I. Abucean, Paul (trad., postf.)
II.Băciuţ, Nicolae (ed. pref.)
821.135.1-1

Coperta de Nicolae Băciuţ

Editura NICO
2
 Str. Ilie Munteanu nr. 29
Târgu-Mureş
Apărut 2010
Copyright © Editura Nico 2010
Toate drepturile rezervate pentru această ediţie
Lector Nicolae Băciuţ
Format 16/61X86, coli tipo 4,25
Tehnoredactare Sergiu Paul Băciuţ
Tiparul executat la SC Intermedia Group SRL
Târgu-Mureş, str. Cuza Vodă nr. 57
ROMÂNIA

3
 Grigore Vieru

ACEŞTIA SUNTEM NOI

ASÍ SOMOS
NOUS SOMMES AINSI
THIS IS HOW WE ARE
Antologie şi traduceri în spaniolă, franceză și engleză de
PAUL ABUCEAN

Prefaţă de Nicolae Băciuţ

Editura NICO
4
5
 FIINŢA POETULUI

Grigore Vieru s-a născut poet şi a nemurit poet. În

fiinţa lui a curs poezia, o poezie când blajină, când
răscolitoare, dar niciodată indiferentă, neutră, detaşată de
ceea ce se petrece în jurul ei.
Oricât ar încerca unii să-i conteste vocaţia de poet,
amendând-o circumstanţial cu vini care n-au legătură cu
poezia, Grigore Vieru rămâne poet prin tot ceea ce a făcut,
prin tot ceea ce a lăsat moştenire.
Opera lui pare mai prezentă acum, în reverberaţia
tragicei dispariţii a poetului. Vocea poeziei sale e vibrantă,
ecoul ei e preluat de alte voci care stau de veghe la
întregirea limbii române în graniţa ei de pământ.
Poezia lui Grigore Vieru e în circulaţie. Fără
paşaport, dar cu acte de identitate certe. Ea circulă şi caută
să fie înţeleasă şi în alte limbi.
O întâlnire fericită, graţie poetului Eugen Axinte, a
făcut posibilă această antologie, în care Paul Abucean a
tradus fără să trădeze poezia lui Grigore Vieru. Selecţia îi
aparţine traducătorului, iar titlul mi-l asum, deşi ar fi fost
şi alte tentaţii.
Poezia lui Grigore Vieru trebuie citită, oricât de
mult ar fi citată în fragmente ale ei. Oricât dde memorabile
ar fi acestea.
Grigore Vieru trebuie (re)descoperit mereu, în
patria limbii sale, cât şi în patria sentimentelor
fundamentale ale fiinţei.
Pentru că, oricât de naţională, poezia lui Grigore
Vieru îşi găseşte oriunde loc ca să ne facă înţeleşi, aşa cum
suntem, fiindcă „aceştia suntem noi”.

NICOLAE BĂCIUŢ

6
7
8
9
Formular

-Numele şi prenumele?
-Eu.
-Anul de naştere?
-Cel mai tînăr an,
cînd se iubeau
părinţii mei.
-Originea?
-Ar şi semăn
Dealul acela din prelungirea codrilor.
Ştiu toate doinele.
-Profesiunea?
-Ostenesc în ocna cuvintelor.
-Părinţii?
-Am numai mamă.

-Numele mamei?
-Mama.

-Ocupaţia ei?
-Aşteaptă.

-Ai fost supus

Judecăţii vreodată?
-Am stat nişte ani închis
În sine.
-Rubedenii peste hotare ai?
-Da. Pe tata. Îngropat.
În pămînt străin. Anul 1945.

10
Formulario (Formular)

¿Nombre y apellido?
Yo.

¿Año del nacimiento?

El más joven. Cuando mis padres
se amaban.

¿Su origen?
La gleba.

¿Su profesion?
Minero de oro. En la lengua materna.

¿Sus padres?
Sin padre.

¿Nombre y apellido de su madre?

Mami.

¿Ocupacion de su madre?
Aguardadora.

¿Ha sido encarcelado alguna vez?

Sí. Varios años. En el yo.

¿Tiene parientes al exterior?

Sí. Mi padre. Enterrado lejos del pais. Año: 1945.

11
Formulaire (Formular)

Nom et prénom?
Moi.

Année de naissance?
La plus jeune. Celle où
mes parents étaient fous
d'amour.

Votre origine?
La glèbe.

Votre profession?
Mineur d'or. Dans la langue maternelle.

Vos parents?
Sans père.

Le nom de votre mère?

Maman.

Son occupation?
En attente.

Avez-vous jamais été emprisonné?

Oui. Plusieures années. Au fond de moi-même.

Avez-vous des parents a l'étranger?

Oui. Mon père. Enterré loin du pays. En 1945.

12
 Form (Formular)

Forename? Surname?
I.

Year of birth?
The youngest. When my parents'
love was blooming.

Origin?
The glebe.

Profession?
Golddigger in mother's tongue.

Father? Mother?
Fatherless.
Mother's name?
Mom.

Her occupation?
In the awaiting business.

Have you ever been jailed?

Yes. A few years. Within.

Relatives abroad?
Yes. My father. Buried in foreign land.
The year: 1945.

13
Acasă

Acasă!
Acasă, acasă, acasă!
Aici
Dacă nu eşti alb de ninsoare,
Eşti alb de duminică.
„Bună ziua”.
„Bună să-ţi fie inima!

Scot apă.
Mă uit în fîntînă
Ca în istorie,
Strig şi-mi răspunde,
Vîntul suflă curat
Dinspre munţi,
Te poţi vedea în el
Ca-n oglindă.

Un miros magic de brad

Răzbeşte pînă aici
Îmi notez o idee
De-a dreptul pe el: Mama
Este trecutul meu cald,
Ziua de mîne a mea,
Viitorul meu strălucit.

Aici
Dacă o piatră în zid
E clintită din loc
Cel care trece pe drum
O reaşează temeinic
Ca în propria îngrăditură.

14
Trandafirii
Sunt roşii de dragoste,
Unul m-a întrebat
Naiv de tot:
„E-adevărat că aiurea
Există un război al
Trandafirilor?”

Aici omul prin ploaie

Trece descoperit
Ca într-un ritual,
Iar melcul
Din palma copilului
Preţuieşte mai mult
Decît tot argintul lumii.

Faguri de miere
Întinde tăriei
Floarea-soarelui sfîntă,
Iar lanul de grîu
Fără margini sclipeşte
Ca o zi fericită şi-aleasă
Din viaţa unui poet.

Alipită de cer,
Clar şi profund, ciocîrlia
Cîntă farmecul vieţii,
De firul de aur
Al viersului ei
Atîrnă pămîntul întreg.

Ridic mîna
Nu pentru a cere cuvîntul,
Ridic mîna după un măr,

15
Îmi văd umbra pe ierbi,
Mă pot pe dînsa culca
Convins pe deplin
Că-i umbra mea proprie
Iarba îmi linge pe spate
Sarea cămăşii.

E seară.
Cerul creşte vibrînd,
Mărit de cîntecul greierilor.
Stele pe cer,
Necunoscînd pribegia, popasul,
Calea-şi urmează
Tăiată în cercuri de aur.

Ferestrele casei
Deschise-n univers.
Pereţii albi
Ca miezul de nucă proaspăt,
Ca nişte steaguri de pace.
Mama îşi răcoreşte palmele
Alipite de faţa lor.

Fierbinte mi-e sîngele

De năzuinţă, de iubire.
Acasă
Patria mai liniştită este.
Şi mai a mea.

16
A casa (Acasă)

¡A casa!
¡A casa, a casa, a casa!
Aquí
si no te blanquea la nieve,
te blanquea el domingo.

"Tenga un buen dia."

"Igualmente".
Saco agua.
Miro en el pozo
como en la história.
Grito y me responden.

Sopla un viento puro,

desde las montañas,
se refleja uno en él
como en un espejo.
Un mágico olor a abeto
llega hasta aquí.
Apunto una idea
en él mismo: mi madre
es mi ardente pasado,
mi mañana,
mi espléndido porvenir.

Aquí
si una piedra de la cerca
se desprende,
el transeunte
responsáblemente la recoloca
cual si fuera suya.

17
Las rosas están ruborosas
de amor.
Una me preguntó ingénuamente:
¿es cierto que en otras tierras
ha habido una guerra
de las rosas?

Aquí pasa uno

descubierto por la lluvia,
como en un ritual,
y el caracol
de la palma del niño
vale más
que toda la plata del mundo.

El sacro girasol
tiende al cielo
panales de miel,
y el trigal sin fin
reluce
cual una dichosa y singular
jornada
en la vida de un poeta.

Pegada al cielo,
tan claro y profundo,
la alondra ensalza
el gusto de vivir.
Pende, del dorado hilo
de su trino,
el planeta entero.

Alzo la mano,
no por pedir la palabra,

18
sino por alcanzar una manzana.
Veo mi sombra en la grama.
Si me acuesto en ella,
lo hago sabiendo
que es mia.
La hierba me lame el sudor
que traspasa mi camisa.

Es tarde.
El cielo va agrandandose,
vibrando bajo son de grillos.
Las estrellas,
que desconocen el sino errante
tanto como el reposo,
siguen su perpetuo rumbo
por doradas órbitas.
Las ventanas de la casa
se abren en el pecho
del universo.

Las blancas paredes

son pulpa de nuez fresca,
o banderas de paz.
Mi madre está refrescandose
en ellas sus palmas.

Rebosa mi sangre
de aspiraciones, de amor.

A casa
la patria es más sosegada,
más mia.

19
Chez nous (Acasă)

Chez nous!
Chez nous, chez nous, chez nous!
Ici
si on n'est pas blanchi par la neige,
on est blanchi par le dimanche.
"Je vous souhaite une bonne journée!"
"A vous de même!"

Je puise de l'eau.
Je regarde au fond du puits
comme au fond de l'histoire.
Je crie et on me répond.

Un vent pur souffle

en provenance des monts;
on s'y voit reflété
tout comme dans un miroir.
Un arôme magique
de sapin
parvient jusqu'à nous;
je note une idée
à même lui:
ma mère est mon fervent passé,
mon avenir rayonnant.

Chez nous,
si une pierre se détache
du mur,
le passant l'y remet spontanément
comme si c'était sa propriété.
Les roses

20
rougissent d'amour,
une d'elles m'a demandé
naïvement:
est-il vrai qu'ailleurs
il y a eu une guerre des roses?

Chez nous,
on va nu-tête par la pluie
comme dans un rituel,
et l'escargot
de la paume de l'enfant
vaut plus que tout l'argent
du monde.

Le sacré tournesol
offre au firmament
des rayons de miel,
et le champ de blé
infini
scintille
tel une bénie et singulière
journée
dans la vie d'un poète.

Perchée au clair et profond ciel,

l'alouette célèbre
la joie de vivre;
du fil doré de son chant
pend
la terre entière.

Je lève la main,
non pas pour demander la parole,
mais pour saisir une pomme.

21
Je vois mon ombre sur l'herbe,
je m'y étend,
convaincu qu'elle est à moi.
Le tapis verd lèche sur ma chemise
la sueur de mon dos.

C'est le soir.
Le ciel s'accroît en frémissant,
augmenté
par la mélodie des cigales.
En haut, les étoiles
ignorant le lot errant autant que le repos,
poursuivent leur route
au long des orbites dorées.
Les fenêtres de la maison
débouchent sur l'univers.

Les blanches parois

de la maison
semblent de la chair de noix fraîche
ou des étendards de paix.
Ma mère se raffraîchit les paumes
contre leur visage.

Mon sang exulte

d'idéaux, d'amour.

Chez nous,
la patrie est plus paisible,
plus mienne.

22
Home (Acasă)

Home!
At home, at home, at home!
Around here
one winds up whitened
either by the snow
or by Sundays.
"Good day!"
"The same to you!"

I draw water.
I peer into the well
as into history.
I shout and am answered.

A soothing breeze blows

out of the mountains.
One sees his face in it
as in a mirror.
A magic scent of firtrees
finds its way across to us.
I note down an idea
downright on it:
my mother is my fervent past,
my shiny future.

Around here
if a stone falls out of a wall,
the passer-by will instinctively put it back,
as if it were his own property.

The red roses are blushing

23
with love.
One of them has asked me
(so ingenuously):
is it true that somewhere out there
there has been a war of the roses?

Around here
one walks in the rain
uncovered
as in a ritual,
and the snail
held in a child's hand
is worth more
than all the silver in the world.

The holy sunflower

extends honeycombs to the sky,
and the boundless wheatfield
glistens in the sun
like a blessed and memorable day
in the life of a poet.

Up in the clear deep sky,

the lark glorifies
the joy of living.
Hanging in the gold thread of her tune
is the entire planet.

I raise my hand
not to speak up,
but to pick an apple from a branch.
I see my shadow down on the grass;
if I lie down on it
I rest assured it is mine.

24
The grass blades lick the sweat
off the back of my shirt.

It is twilight time.
The sky keeps widening,
amplifying its vibrations
with each cricket joining in.
Heavenly stars,
knowing neither drifting nor rest,
follow their eternal paths in the ether.

The windows of our house

open up onto the chest
of the universe.
The white walls
seem fresh nut meat
or banners of peace.
Mother cools off her hands
against them.

My blood is ebullient
with dreams, with love.

Here at home,
motherland is calmer
and closer to my heart.

25
Autobiografică

Mama mea viaţa-ntreagă

A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină cînd bat.

Mama mea viaţa-ntreagă,

Stînd la masă, ea şi eu,
Se aşază între mine
Şi Preabunul Dumnezeu.

Oh, şi crede-aşa într-însul,

Că-n albastru văzul ei
Chipul lui de pe icoană
Se străvede sub scîntei.

Şi eu ţin atît la mama,

Că nicicînd nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vîr să-l mîzgîlesc.

26
Autobiográfica (Autobiografică)
Mi mamá su vida entera
Sin marido ha estado.
Bajo lluvia y granizo,
Nadie estuvo a nuestro lado.

Mi mamá su vida entera

A la mesa se sentaba
Entre este hijo suyo
Y Dios que nos cuidaba.

Y era tanta su creencia,

Y su apego era tanto,
Que el ícono en sus ojos
Se veia chispeando.

Y yo tanto la amaba,
Que jamás me atrevia
Al Señor de su mirada
Profanarlo con la mia.

27
Autobiographique (Autobiografică)

Ma maman sa vie entière

A vécu sans un mari.
On étaient les deux ensemble,
Sous le vent et sous la pluie.

Ma maman sa vie entière

S'asseyait au milieu,
Quand nous mangions, à table,
Entre moi et Bon Dieu.

Et sa foi était si forte,

Et son dévouement si pur,
Que faisait des étincelles
Dans ses yeux l'icône du mur.

Et j'aimais tellement ma mère

Que je regardais ailleurs
Pour ne pas souiller la chambre
Où vivait le Bon Seigneur.

28
Autobiographical (Autobiografică)

All her life, my dearest mother

Without husband has remained.
We just only had each other
When it hailed and when it rained.

All her life, my dearest mother

Laid our dinner on the board,
Then she sat herself between me
And the Everlasting Lord.

And her faith in Him was such that

When her forehead she would raise
Up toward the holy icon,
Jesus sparkled in her gaze.

And I so adored my mother,

That I wouldn't even dare
Spy the blueness of her eyesight,
Knowing God's abode was there.

29
Sunt

Sunt pomul cel cu mere roşii,

În vîrf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproşii,
Hulind pe oamenii cei teferi.

Sunt floarea cea în chip de liră,

Născută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Beţivul peste ea se udă.

Sunt cartea cea cu pagini sfinte.

Pe faţă preoţi o sărută.
Pe spate scîrnave cuvinte
Înşiră golănimea brută.

Sunt o albină truditoare

"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu laidacii
Rujaţi cu roşul Uniunii.

Sunt, poate, însuşi viitorul

Poporului cu chip de salce.
Pe care-l mai învaţă chiorul
Pe unde şi-n ce fel să calce.

Sunt cel ce vrea să cînte-n Piaţă

A Libertăţii dulci prescură.
Pe spate cu-n baston de gumă,
Cu un căluş cazon în gură.

Sunt pata cea de sînge, zisă

30
Republica Moldovenească,
Ce-n loc să frigă ucigaşul
Încearcă veşnic să-i zîmbească.

Sunt dorul care zboară peste

Zăgaz şi apă înspumată.
Un fel de tristă libertate
Cu lacrimi mari încoronată.

Sunt Prutul singur şi istoric,

Ghimpată sîrmă îl răneşte.
Îl suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvorăşte.

Sunt doina, taina ei, pe care

Nu poţi s-o-năbuşi, nici s-o sperii,
Chiar dac-ar fi acoperită
Cu-o mie una de Siberii.

31
Soy (Sunt)

Soy el manzano generoso

Que hacia el cielo va creciendo,
Mientras que abajo el leproso
En él se rasca, maldiciendo.

Soy blanca flor con faz de lira,

Nacida en una era fea.
El alma pia la admira,
El sinvergüenza se la mea.

Soy libro viejo y sagrado

Cuya cubierta el cura besa
Y en que la chusma al otro lado
Garabatea su vileza.

Soy la intrépida abeja

Que trae polen amarillo.
El rojo que de mi se queja
Es de la hoz y del martillo.

Soy, si hay suerte, el futuro

De un pueblo harto ya de plomo,
Al que el tuerto le indica
Por dónde caminar y cómo.

Soy uno de los campeones

Del canto libre en la plaza.
En mi espalda van bastones
Y en mi boca una mordaza.

Soy esta mácula de sangre,

32
Que algunos llaman Moldavia,
A la que exije el asesino
Que lo consuele y le sonria.

Soy la infinita añoranza

Que va alzándose suprema.
Sus alas son de esperanza,
De lágrimas su diadema.

Soy este rio Prut, que fluye

Por el dolor y la derrota.
Etérnamente el mar lo traga,
Y él etérnamente brota.

Soy el cantar del pueblo mio

Que nadie nunca ahogará,
¡Aunque llenen de Siberias
El mundo y el más allá!

33
Je suis (Sunt)

Je suis le pommier qui pousse

Vers les étoiles du firmament,
Tandis que le lépreux se gratte
Contre son tronc, tout maudissant.

Je suis la fleur en forme de lyre

Surgie dans une époque mesquine.
Les âmes patissantes l'admirent,
Les sans vergogne y urinent.

Je suis le livre liturgique

Que baise le prêtre agenouillé,
Et au dedans, la lie immonde
Griffonne ses obscenités.

Je suis l'abeille laborieuse

Portant le jaune pollen au sein.
Les rouges lui casseraient les ailes,
Faucille et marteau en main.

Je suis, avec un peu de chance,

L'avenir d'un peuple tourmenté,
Auquel le borgne ne se lasse
De signaler par où marcher.

Je suis de ceux qui dans la Place

Glorifieraient la Liberté.
Pour bien marcher, j'ai des matraques
Et un bâillon pour bien parler.

Je suis cette tache de sang qu'encore

34
D'aucuns appellent la Moldavie.
Son tortureur éxige d'elle
Qu'elle le console et lui sourie.

Je suis cette nostalgie qui vole

Au delà des bornes et des armes.
Elle a des ailes d'espérance
Et une couronne de grandes larmes.

Je suis le Proute de solitude,

Au cours blessé et déchirant.
A chaque instant la mer l'avale,
Et il jaillit à chaque instant.

Je suis le chant d'un brave peuple

Que l'on n'étouffe ni terrifie,
Ni même avec la rude force
Des milliers de Sibéries!

35
I Am (Sunt)

I am the apple tree that rises

With shiny fruit toward the stars,
While down below a leper scratches
Against its trunk his ugly scars.

I am the lovely harplike flower

Which sprang in times of misery.
The humble soul will wonder at it,
The drunkard over it will pee.

I am the holy book whose cover

Is kissed with fervor by the priest,
Whereas its back is smudged and scribbled
By the abject and dastard beast.

I am the honey bee that carries

The yellow pollen through the air.
The Reds who want to chop my winglets
A hammer and a sickle bear.

I am, with luck, the very future

Of this afflicted people who
Is shown the path and how to tread it
By one unseeing mole or two.

I am of those awaiting Freedom,

To praise her publicly one day.
They straighten me with blows of truncheon,
And tell me what I am to say.

I am the bloodstain some have labeled

36
As the "Republic of Moldova".
Her executioner reminds her
To smile until the party's over.

I am this everlasting longing

Which flies across the lonely spheres.
It soars on wings of hope above them
Surmounted by a crown of tears.

I am the river Pruth, that flowing

Amid the sorrow and the pain.
For ever does the sea consume it,
For ever will it spring again.

I am my people's ardent singing,

That no one can surpress or scare,
Not even if the Russian killers
Set up Siberias everywhere!

37
Ars poetica

Merg eu dimineaţa, în frunte,

Cu spicele albe în braţe
Ale părului mamei.
Mergi tu după mine, iubito,
Cu spicul fierbinte la piept
Al lacrimii tale.

Vine moartea din urmă

Cu spicele roşii în braţe
Ale sîngelui meu -
Ea care nimic niciodată
Nu înapoiază.

Şi toţi suntem luminaţi

De-o bucurie neînţeleasă.

38
Ars poetica

Adelante voy yo, al alba,

En mis brazos con las blancas espigas
De los cabellos maternos.
Atrás vas tu, amada,
Con la ardente espiga
De tu lágrima
Al pecho.

Al postre viene la Muerte

Con las rojas espigas
De mi sangre -
Ella, que nunca devuelve
Nada.

Y todos seguimos el camino

Iluminados
Por una incomprensible
Alegria.

39
Ars poetica

Je marche devant, à l'aube,

Dans mes bras les blancs épis
Des cheveux maternels.
Après moi, c'est toi, bien-aimée,
Qui tiens au sein l'ardent épi
De ta larme.

En arrière vient la Mort.

Elle porte les épis rouges
De mon sang -
Elle, qui ne restitue jamais
Rien.

Et tous, nous suivons

En avant
Illuminés
Par une joie
Incompréhensible.

40
Ars Poetica

At dawn, I march ahead

Holding in my arms
The white wreath
Of mother's hair.
After me, it's you, beloved,
Holding in your bosom
The ardent wreath
Of your tear.

At the hind, comes Death.

He carries the scarlet wreath
Of my blood -
He, who never gives anything
Back.

And we all keep marching ahead

Illuminated
By an incomprehensible feeling
Of joy.

41
Fericire

Sunt fericit
Că n-am cîntat păunii.
Cîntat-am mărul înflorit:
Cel ruşinîndu-se
De trupul gol al Lunii,
Izvorul care reînvaţă
De unde vine,
Cînd s-a fost născut
Şi malul sfredelit
De ţipătul durut
Pe care-l dau lăstunii.

Sunt fericit
C-am plîns ori
M-am bătut în vatră
Cu hoarda
Ploilor de piatră,
C-am încălzit
Cu sîngele-mi rănit
Pămîntul
(Ori poate-mi încălzii
Mormîntul?!),

C-am fost o trestie

Cu-ndurerată pleoapă
În aer jumătate
Şi jumătate-n apă.

Sunt fericit
C-aud cum sună-n faţă,
Prea tainic şi integru,
Un cîntec drag,
42
Atît de cunoscut,

Şi că mă latră-n urmă
Cu cerul gurii negru
Prăpastia
Pe care zburător
O am trecut;

Că nu aurul eu număr,
Ci stelele din cer
Şi-n lacrima de lut -
Străbunii.

Erou nu sunt,
Măriri nu cer,
Sunt fericit
Că n-am cîntat păunii.

43
Felicidad (Despre fericire)

Contento estoy
Pues no canté los pavos.

Canté el manzano en flor

Que muestra a La Luna
Desnuda su rubor,
El rio que cavando
Re-aprende de su cuna
El donde y el cuando
Y el cerro embestido
Por el grito
De las aves.

Contento estoy
Pues he llorado
O he peleado
Con la chusma loca
De lluvias de roca,
Y he acalentado
Con sangre la llanura
(¿O fue mi sepultura?)

Fui caña en tormento

De párpado sin tregua,
Una mitad al agua
Y ya la otra al viento.

Contento escuchando
Un viejo y justo canto
Tan íntimo y entero
El canto que más quiero:

44
Va ante mi él mismo
Y en pos de mi, ladrando,
Furioso el abismo
Que atravesé volando.

El oro no me brilla,
Mas cuento en los cielos
Estrellas - y en la arcilla,
La lágrima sencilla
De todos mis abuelos.

Así, no pido
Honores
Pues héroe no soy
No he sido
Uno de los bravos.

Contento estoy
Pues no canté los pavos.

45
Bonheur (Despre fericire)

Je n'ai jamais chanté

Aucun paon.
J'en suis content.

Des arbres j'ai chanté

Le pommier fleuri
Gêné et rougissant
Voyant La Lune nue
Au firmament,

La source qui réapprend

D'où elle vient,
Quand elle nacquit,
Et le rivage navré
Par le pénible cri
Des noirs martins.

Je suis content d'avoir pleuré

Et d'avoir combattu
Les hordes damnées
Des pluies de pierre
Et d'avoir attiédi la terre
Du sang de mes blessures
(Mon lieu de sépulture?)

Je fus plutôt un frêle roseau

Aux paupières de peine,
Une moitié noyée par l'eau
Et l'autre qui haleine.

Je suis content, vraiment content,

46
En écoutant cette douce chanson
Mystérieuse et chère
Un hymne qui marche tout devant,
Et juste en arrière,
Le vide des aboiements,
L'abîme acharné
Que j'ai croisé
En survolant.

Je suis content
Car de l'argent
Je n'ai jamais compté,
Mais des étoiles parsemant
Des voies lactées -
Et dans les larmes de glèbe
Mes grands-parents.

Je ne fus pas un brave, non.

Je ne veux point de gloire.

Je suis content
Car les paons
Ne sont pas mon histoire.

47
Bliss (Despre fericire)

I've sung no peacocks in my verse.

My verse is peacock-free.

I've sung the apple tree

That blushes in its bloom
Ashamed that it would see
The naked Moon.

I've sung the waterspring

That slowly comes to know
Its place of birth, its flow
Unraveling.
The riverbank as well,
When flying martins yell
With piercing sting.

I'm glad, so very glad

That I have wept when sad,
I struggled and I fought
Against the hordes of nought;
With rains of stones and doom
They bled my blood
To warm a piece of sod
(Perhaps my tomb?!)

I've been, with mournful lids,

A reed by sorrow bound,
Whose upper half still tilts,
Whose lower half is drowned.

I hear ahead of me
An anthem marching on,
48
A well-known mystery,
My dearest song.
And hear behind my own
The curses of the void,
All barking, all annoyed,
But overflown.

I'm glad
Not dollars do I count
But stars that shine.
And in the humble glebe, the tears
Of kin of mine.

I am no hero. That is why

I'd have all medals flung.

I'm only glad that peacocks I

Have never sung.

49
Steaua de vineri

Ala-bala prin aluni,

Unde eşti, copile-luni?!

Şi tu, copilandre, marţi,

Cu mari ochii tăi miraţi?!

Şi tu, miercure, ah, floare ?

Adolescenţă visătoare?!

Şi tu, joie mohorîtă ?

Tinereţea mea pierdută?!

Nu pleca, vinere, încă

Stea matură şi adîncă!

C-o să vină sîmbăta

Cu rece suflarea sa

Şi-o să-mi lase geana stinsă

Şi-n duminici gura ninsă.

50
La estrella del viernes (Steaua de vineri)

Oyeme, ¡ohé ohé!

Es lunes, ¿dónde estás, bebé?

Y tú, niño de ojos grandes,

¿por dónde andas el martes?

¿Y miércoles, resplandeciente
cual sueño de adolescente?

¡Ay!, llega jueves, de color ceniza...

¡Te fuiste, juventud, y tan de prisa!

Mas no te vayas, viernes, todavia,

estrella llena de sabiduria...

El sábado ya se me aproxima...
Su soplo frio todo encima

me deja la pestaña apagada

en el domingo - última nevada.

51
L'étoile du vendredi (Steaua de vineri)

Où es-tu, petit bébé,

ce lundi de contes de fées?

Et mardi, déjà enfant,

curieux, aux yeux si grands?

Mercredi? Oh fleur des sens,

toi, rêveuse adolescence!

Mais le terne jeudi est là:

ma jeunesse qui s'envola!

Reste encore, ne t'enfuis,

mûre étoile du vendredi!

Car samedi aux vents de glace

va me fouetter la face,

et une couche de neige blanche

couvrira ma bouche dimanche.

52
Friday's Star (Steaua de vineri)

Hear the cock-a-doodle-doo!

Babe, it's Monday, where are you?

Tuesday's next, awash with gazes,

wide-eyed child whom all amazes!

And you, flower, and you, essence,

Wednesday, dreamful adolescence?

Then dull Thursday, drab and gray,

came and took my youth away!

Still, oh, Friday, don't go yet,

star which wisdom does beget!

Saturday will blow and blow

till my brow is white with snow...

I'll be stiff and I'll be sore

and on Sunday warm no more.

53
Legămînt

(Lui Mihai Eminescu)

Ştiu: cîndva, la miez de noapte

Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,

La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa, deschisă,

Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auză dînşii

Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.

54
Testamento (Legămînt)

(A Miguel Eminescu)

Se apagará una tarde

O al nacer el dia
El fuego que aun arde
En esta alma mia.
Y quedaré entonces
Pegado todavia
Al libro de mi Procer.

Y si llego a leerlo
Tal vez hasta la mitad
Cual mis párpados de muerto
¡No lo vayan a cerrar!
Déjenmelo asi, abierto
Ya mi hijo asi, por cierto
Lo podrá continuar.

Y de ser que el no oyera

De la letra el son de cuerno
Pónganmelo cabecera
Con su bosque dulce y tierno.

55
Testament (Legămînt)

(A Michel Eminescu)

Un soir, ou bien sortie l'aurore

Je sais, mon âme s'envolera.
Et mon regard, il restera
Collé au livre que j'adore
Là, toujours là.

Mes raides, froides paupières

Fermez alors, non pas mon livre!
Ouvert laissez-le-moi, prière
Pour que mes fils puissent suivre
Ce que ne réussit leur père.

Et si mes fils ne peuvent pas

Son cor d'antan ouïr
Un oreiller en faites-moi
Où tous ses bois
Soupirent.

56
Testament (Legămînt)

(To Mihai Eminescu)

I know: one day, as shadows rise

Or as the morning wages
My soul shall fly, whereas my eyes
Shall linger on His pages.

The middle of the book I should

Have reached by then, I reckon.
Yet, do not shut it, as you would
My eyelids in that second.

Do leave it open, for my son

And daughter to continue...
Let them read on, when I am gone
With all their father's sinew.

And if my children cannot hear

Its wondrous horn of yore
Its woods dispose below my ear
To sigh forever more.

57
În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plînge,
În aceeaşi limbă
Rîde un pămînt.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mîngîi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cînt.

În limba ta
Ţi-e dor de mamă,
Şi vinul e mai vin,
Şi prînzul e mai prînz.
Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plîns.

Iar cînd nu poţi

Nici plînge şi nici rîde,
Cînd nu poţi mîngîia
Şi nici cînta,
Cu-al tău pămînt,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.

58
En tu lengua (În limba ta)

En la misma lengua
Todo el mundo llora
En la misma lengua
Rien por doquier.

Pero en ninguna
Lengua hay consuelo
Ni hay canto alegre
Que emprenda vuelo -
Sólo en aquella
Que te vió crecer.

Es sólo en tu lengua
Que a tu madre añoras
Es sólo en tu lengua
Que son encantadoras
Las cenas - y el vino
Es puro disfrutar...
En ella ries solo
Y paras de llorar.

Y cuando huye el llanto

Y risa no te da
Cuando no hay consuelo
Ni el cantar te va
Enfrente con tu cielo
Y con tu tierra atrás
Es siempre en tu lengua
Que callas... Ya verás.

59
Dans ta langue (În limba ta)

Il n'y a qu'une langue

Tout autour du monde
Il n'y a qu'une langue
Pour rire ou pleurer.

Mais c'est bien la tienne

Elle, la langue à toi
Qui efface ta peine
Et encore te mène
A chanter de joie.
C'est seulement dans ta langue
Que ta maman te manque
Et que ton pain
Est un festin
E'un verre de vin
Une fête.
C'est seulement dans ta langue
Que tu ris seul
Du bout du cœur
Et que ton pleur
Arrête.
Et quand le chant touche à sa fin
Et le confort expire
Quand il n'y a aucun moyen
De pleurer, ni de rire
Ton ciel devant et au delà
Et terre en arrière
Cette langue à toi
C'est où tu vas
Te taire.
60
In Your Language (În limba ta)

Everybody giggles
In the same old language
Everybody whimpers
In the same old tongue.

Yet only in your language

Are words that give you comfort
And only in your language
Is joy the path to song.

You feel you miss your mother

In only it - your language.
And dinner's like no other
In only it - your language.
It's only in your language
That you can laugh alone.
And only it, your language
Can stop your sobbing moan.

And when the weeping ceases

And even laughter ends
When nothing's left that eases
No singing, no amends
With endless skies before you
And ending earth behind
You learn the words of silence
Your tongue is sure to find.

61
Scrisoare din Basarabia

Cu vorba-mi strîmbă şi pripită

Eu ştiu că te-am rănit spunînd
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pamînt.

În vremea putredă şi goală

Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tîrziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,

Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne,-am fost minţit!

Cu pocăinţă nesfîrşită
Mă rog iubitului Isus
Să-mi ierte vorba rătăcită
Ce despre tine, frate,-am spus.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tîrziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

Aflînd că frate-mi eşti, odată

Scăpai o lacrimă-n priviri
62
Ce-a fost pe loc şi arestată
Şi dusă-n ocnă la Sibiri.

Acolo-n friguroasa zare,

Din drobul mut al lacrimei
Ocnaşii scot şi astăzi sare
Şi nu mai dau de fundul ei.

Din Basarabia vă scriu,

Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea tîrziu,
Mi-e dor de voi şi vă sărut.

63
Carta desde Basarabia (Scrisoare din Basarabia)

Con mis palabras de tarado

Yo sé que te ofendí diciendo
Que tierras tú me has ocupado
Y me has quitado alimento.

En aquel tiempo vil y vano

En la escuela, hoy te digo,
Mintiéronme, querido hermano,
Que eras tú mi enemigo.

De Basarabia os envio
Mi añoranza en un beso
Allende ya el Prut, el rio.
Lo sé, hermanos, es tardio
Pero sincero mi abrazo.

Nuestro idioma tan contuso

Pensaba yo, que suerte grande,
Y que bendicion el ruso...
¡Cuál me mintieron, santo Padre!

Con infinita penitencia

Le pido a Dios, ahora sí,
Que me perdone la insolencia
Con que, hermano, te herí.

De Basarabia os envio
Mi añoranza en un beso
Allende ya el Prut, el rio.
Lo sé, hermanos, es tardio
Pero sincero mi abrazo.

64
Cuando por fin surgió en la mente
Hermano mio que tu eras,
Mi lágrima salió caliente...
Hacia Sibéria - prisionera.

Allá, en frígidas salinas,

En lágrimas tornadas sal,
Van excavando condenados
Y nunca hallan su final.

De Basarabia os envio
Mi añoranza en un beso
Allende ya el Prut, el rio.
Lo sé, hermanos, es tardio
Pero sincero mi abrazo.

65
Lettre de la Bassarabie (Scrisoare din Basarabia)

Je sais qu'avec d'injustes sentences,

Qui t'accusaient d'usurpateur
De mes contrées et mes pitances,
Je t'ai blessé au fond du coeur.

C'était l'époque pourrie et creuse,

Quand à l'école on m'a menti
Que tu étais - mensonge affreuse!
Non pas mon frère, mon ennemi.

Je vous écris, mes très chers frères,

Depuis cette triste Bassarabie
Au bord du Proute, la rivière
Qui nous sépare aujourd'hui.
Je vous partage mon entière
Et très profonde nostalgie.

J'appelais le russe ma grande fortune,

Et un patois déchu mon bien.
Culture, on n'en avait aucune,
On n'avait rien de vrai, mais rien!

Je prie Jésu qu'il me soulage

Du lourd fardeau de mon péché,
Et qu'il m'absolve les bavardages
Avec lesquels je t'ai blessé.

Je vous écris, mes très chers frères,

Depuis cette triste Bassarabie
Au bord du Proute, la rivière
Qui nous sépare aujourd'hui.

66
Je vous partage mon entière
Et très profonde nostalgie.

Lorsque j'appris qu'on étaient frères,

La larme de mon oeil surgie
Les Russes saisirent et deportèrent
Tout de suite en Sibérie.

Là bas, au fond des froides mines,

On voit encore des condamnés
Sortir le sel des larmes fines,
Le sel qui ne finit jamais.

Je vous écris, mes très chers frères,

Depuis cette triste Bassarabie
Au bord du Proute, la rivière
Qui nous sépare aujourd'hui.
Je vous partage mon entière
Et très profonde nostalgie.

67
A Letter From Bassarabia (Scrisoare din
Basarabia)

I know I hurt you when I stated,

With words so thoughtless and offhand,
That you had robbed me of my language
And my provisions and my land.

In that, the age of sheer delusion,

The very teachers lied to me
That you were not at all my brother,
But my unyielding enemi.

Across the Pruth, the cruel border

Which comes between myself and you,
From Bassarabia, my brother,
I send my longing, deep and true.

The Russian tongue, I deemed my fortune;

A wretched speech - my benefit.
We did not have a crumb of culture,
A bunch of lies was all of it!

I wish to pray for expiation

And my sincere repentance start -
May God forgive me for the slander
With which I hurt your inmost heart.

Across the Pruth, the cruel border

Which comes between myself and you,
From Bassarabia, my brother,
I send my longing, deep and true.

68
When I found out that we are brothers,
A heedless teardrop from my eyes
Was seized and instantly deported
To faraway Siberian skies.

Out there, in dim and frigid mine pits,

Where teardrop salt is dug as ore,
They keep on digging, digging, digging,
And every pick strike brings out more.

Across the Pruth, the cruel border

Which comes between myself and you,
From Bassarabia, my brother,
I send my longing, deep and true.

69
Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pîrăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi

De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

70
No pienso reproches hacerte
(Nu am, moarte, cu tine nimic)

No pienso reproches hacerte,

Ni quiero meterme contigo,
Tan sólo una cosa te digo:
Terror no me inspiras, ¡oh, Muerte!

Yo no te odio. No compito
Con todos esos delatores
Que sí maldicen tus labores,
Y hasta La Luz les desagrada.
Tu eres grande, yo chiquito,
Mas yo a la vida no le quito
Nada.

Pero dime, ¿qué harias

Si tu madre se muriera?
Anda, dime, ¿qué harias
Si tus hijos se murieran?

¡Ay Muerte!
Tú nunca has tenido
Tu madre, tus hijos, jamás...
Por eso, temerte
Descuido -

¡Y es lástima lo que me das!

71
Si j'accusais, j'en aurais tort
(Nu am, moarte, cu tine nimic)

Si j'accusais, j'en aurais tort,

Je ne vais donc pas t'accuser.
Une chose, pourtant, je te dirai:
Je n'ai pas peur de toi, oh Mort!

Je ne te hais même pas. Ce sont

Bien d'autres ceux qui te maudissent.
Les mêmes qui, proie de leur bêtise,
La Lumière même blâmeront.
Je suis petit
Et tu es grande
Mais moi, mon pain et ma viande
C'est ma vie.

Mais, dis-moi, si ta mère mourait

Que ferais-tu?
Et dis-moi, si tes fils mouraient
Que ferais-tu?

Oh Mort, des fils ou bien une mère

Tu n'en as jamais eu, jamais!
Ce n'est pas peur que tu dois faire,
C'est pitié!

72
I Do Not Hate You, Death
(Nu am, moarte, cu tine nimic)

I do not hate You, Death. Not me.

Nor do i smear Your name.
Like those who curse You bitterly
And Light itself they blame.

I do not hate You, Death. Not me.

Against You i am not.
But though You're great, and i am wee,
My life is all i've got.

Still, Death, what would You do if, say,

Your mother were to die?
Or should Your children pass away,
How would You still get by?

Oh, Death, a mom You've never had,

Nor any living seed!
And so, i fear You not a tad,
But pity You indeed.

73
(poeme fără titlu)
***

Îţi aminteşti?
Copii pe valea Prutului,
Ne aplecam bucuroşi deasupra
Desimii de buchii ruseşti.
"Sunt surorile voastre",
Aşa ne învăţa minciuna.
Noi nu vedeam atunci
Asemănarea lor
Cu sîngeroşii ghimpi
Ai sîrmei grănicereşti.

74
(poemas sin título)
***

¿Recuerdas?
Cuando niños, por el valle del Prut,
juntos nos asomábamos a las
complicadas letras rusas.
"Son vuestras hermanas",
nos mentian.
Y no nos dábamos cuenta
entonces
lo mucho que se semejan
al alambre de puas
de la sangrienta frontera.

75
(poèmes sans titre)
***

Te rappelles-tu?
Ensemble, deux enfants,
nous nous penchions avec intérêt
sur les compliquées lettres
russes.
"Elles sont vos soeurs",
nous mentait-on.
Nous ne voyions pas,
à ce temps-là,
leur ressemblance
avec les sanglants barbelés
de la frontière.

76
(untitled poems)
***

Do you remember?
As children, we would lean over
the complicated Russian letters
together.
"They are your sisters",
was the lie they fed us.
Back then we had no idea
how similar they were
to the bloody barbed wire
of the border.

77
***

Există doua minuni -

Atît!
Atotziditorul şi Muzica.
O, daca Poezia înseamnă
Un presupus mister,
Muzica e chiar
Misterul însuşi!

78
***

Hay dos milagros:

tan solo dos!
El Todopoderoso y La Musica.
O, si La Poesia significa
un presunto mistério,
La Mùsica es
El Mistério mismo!

79
***

Il y a deux miracles:
uniquement deux!
Le Toutpuissant et La Musique.
O, si La Poésie signifie
un supposé mystère,
La Musique est
Le Mystère meme!

80
***

There are two miracles:

only two!
The Almighty and Music.
Oh, if Poetry signifies
a presumed mystery,
Music is
Mystery itself!

81
***

Poate că într-adevăr
Ochii femeii iubite
Sunt marginea lumii.
Poate că într-adevăr
Poezia bacoviană
Este marginea vieţii.
Toţi suntem muritori, poete.
Iubim morţii pentru că
Nu mai pot
Să ne facă vreun rău.

82
***

Puede que de verdad

los ojos de la amada
son el borde del universo.
Puede que de verdad
la poesia bacoviana
es el borde de la vida.
Todos somos mortales, poeta.
Si amamos a los muertos
es porque ya no pueden
lastimarnos.

83
***

Vraisemblablement,
les yeux de la bien-aimée
sont-ils le bord du monde.
Vraisemblablement,
la poésie bacovienne,
est-elle le bord de la vie.
On est tous mortels, poète.
Nous aimons les morts
car ils ne sont plus à même
de nous nuire.

84
***

It must be that
our loving woman's eyes
are the edge of the universe.
It must be that
bacovian poetry
is the edge of life.
We are all deathbound, Poet.
We love the dead,
for they no longer can
hurt us.

85
De-ai curge tu, Prutule

De-ai curge tu, Prutule,

De-ai curge pe Nistru,
Să nu mă mai desparţi
De fraţii mei!

De-ai curge tu, Prutule,

De-ai curge pe Mureş,
Ca liber să pot asculta
Cîntecul nostru,
Cîntecul neamului meu!

De-ai curge tu, Prutule,

De-ai curge pe Olt,
Să nu mai fiu întrebat
Ce caut eu
Ce caut în Ţara Mea!

86
Si fluyeras, oh, rio Prut
(De-ai curge tu, Prutule)

Si fluyeras, oh, rio Prut,

Si fluyeras por el Nistro,
Para que no me separes más
De mis hermanos!

Si fluyeras, oh, rio Prut,

Si fluyeras por el Mures,
Para que libre pueda escuchar
Nuestro canto,
El canto del pueblo mio!

Si fluyeras, oh, rio Prut,

Si fluyeras por el Olt,
Para que dejen de interpelarme
Qué ando yo buscando
En mi própio Pais!

87
Si tu coulait, oh, Proute
(De-ai curge tu, Prutule)

Si tu coulais, oh, Proute,

Si tu coulais par le Nistre,
Pour que tu ne me sépares plus
De mes frères!

Si tu coulais, oh, Proute,

Si tu coulais par le Mures,
Pour que je puisse tout libre écouter
Notre chant,
Le chant de mon peuple!

Si tu coulais, oh, Proute,

Si tu coulais par l'Olte,
Pour qu'on ne me demande plus
Ce que je cherche
Ce que je cherche dans mon propre Pays!

88
If you flew, oh, river Pruth
(De-ai curge tu, Prutule)

If you flew, oh, river Pruth,

If you flew down the Nistru,
So you no longer part me
From my brothers!

If you flew, oh, river Pruth,

If you flew down the Mures,
So I could freely listen
To our singing,
My people's singing!

If you flew, oh, river Pruth,

If you flew down the Olt,
So they no longer question me
Why I am here
In my own Country!

89
Cîntec basarabean

Este o nebunie să încerci

Să dai la o parte Cerul
Ca să vezi pe Dumnezeu -
Dumnezeu este chiar Cerul.

Este o nebunie să încerci

Să dai la o parte Limba Romînă
Ca să vezi pe Eminescu -
Eminescu este chiar Limba Romînă.

Este o nebunie să încerci

Să dai la o parte Prutul
Ca să ajungi mai repede-n Ţară -
Ţara este chiar Prutul.

Este o nebunie să încerci

Să dai la o parte pe Cărturar
Ca să vezi viitorul -
El este chiar ziua de mîne,
Viitorul venind.

90
Cancion basarabeña (Cîntec basarabean)

Es una locura intentar

Apartar el Cielo
Esperando divisar a Dios -
Dios es el Cielo mismo.

Es una locura intentar

Apartar la Lengua Rumana
Para poder ver a Eminescu -
Eminescu es la Lengua Rumana.

Es una locura intentar

Apartar el rio Prut
Con tal de llegar más rapido a la Patria -
El Prut es la Patria.

Es una locura intentar

Apartar al Sabio
A fin de llegar a conocer el porvenir -
El es el mañana mismo,
Lo venidero viniendo.

91
Chanson bassarabienne (Cîntec basarabean)

Ce serait folie d'essayer

D'écarter le Ciel
Pour pouvoir discerner Dieu -
Dieu, c'est le Ciel même.

Ce serair folie d'essayer

D'écarter la Langue Roumaine
Pour pouvoir découvrir Eminescu -
Eminescu, c'est la Langue Roumaine.

Ce serait folie d'essayer

D'écarter le Proute
Pour pouvoir acceder plus vite à la Patrie -
Le Proute, c'est la Patrie.

Ce serait folie d'essayer

D'écarter le Sage
Pour pouvoir scruter l'Avenir -
Lui, c'est le demain même,
L'avenir qui vient en venant.

92
Bassarabian Song (Cîntec basarabean)

It would be madness to try

To push the Sky aside
Hoping to glance God -
God is the very Sky.

It would be madness to try

To push the Romanian Language aside
Hoping to reveal Eminescu -
Eminescu is the Romanian Language.

It would be madness to try

To push the Pruth aside
Hoping to reach Homeland faster -
The Pruth is our Homeland.

It would be madness to try

To push the Scholar aside
Hoping to peer into the Future -
He is the very morrow,
The hereafter.

93
13 strofe despre mancurţi

Ei ne hăcuiră graiul
Şi doina, şi harta!
Ei, care astăzi vînează
„Literatura şi Arta!“

Ei datina o spurcară
Barbar şi sinistru!
Ei, care astăzi adulmecă
Revista „Nistru“!

Ei gîtuiră prădalnici
Biserici frumoase!
Ei ne răstigniră pe crucea
Lui ’46!

Ei ne-au mînat spre Siberii

Cu pistolul din urmă!
Ei ne-au scos din ogradă
Văcuţă şi turmă!

Ei au dus omul la ocnă

Pentru trei ciocălaie!
Ei ne remodelează fiinţa
Pe diferite ilaie!

Ei pe dealuri lăsară
Să năvălească tutunul
Ca friţul cel fără de milă
Cu tancul şi tunul!

Ei marchează locul

94
Unde-n ţărîna mănoasă
Se va crăci uzina
Ca la dînsa acasă!

Ei otrăvesc pămîntul
Şi izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata să tragă
În cei care-şi cer alfabetul!

Ei linguşesc străinul
Cu struguri şi glume!
Ei spun: „zdrasti“
Propriei mume!

Ei spun că Ştefan cel Mare

Armonia urbană o strică.
Ei ne-au minţit la şcoală
Că nu avurăm nimică!

Ei se urcară pe ghebul
Numelor noastre strîmbate
Să ne anunţe că-n poartă
Viitorul cel mare bate!

Ei printre mormintele noastre

Cu medalia-n dinţi, cu folosul,
Aleargă în cuşti fericiţi
Ca javra cu osul!

Ei prin lacrimă graniţi

Trag şi-n două o taie!
Ei, înnodaţii neruşinării!
Huideo, potaie!

95
Trece estrofas sobre lacayos y renegados
(13 strofe despre mancurţi)

Ellos nuestra lengua amputaron

Y nuestra "doyna" y nuestro mapa!
Ellos hoy se entretienen
Nuestros focos de cultura asaltando!
Ellos las costumbres depravaron
Cual bárbaros siniestros!
Ellos condenaron las iglesias
Ellos nos crucificaron
En el cuarentiseis!
Y hacia las Siberias
A punta de pistola nos mandaron!
Ellos nos quitaron del corral
La vaca, y despues la grey!
Ellos como esclavos nos llevaron
A las salinas por algunos rublos!
Ellos nuestros seres remodelan
Con diversos moldes!
Ellos las colinas invadieron
De tabaco, no más!
Cual enemigo que te entra
A fuerza de cañonazos!
Ellos van demarcando
En todo el medio del campo
El sitio en donde ira hediendo
La fábrica, como si nada!
Ellos la tierra emponzoñan
96
Y el manantial, tambien.
Ellos no dudan dispararnos
Si nuestras letras reclamamos!
Ellos adulan al extraño
Con uvas y con chistes!
Ellos le dicen "zdrasti"
A su propia madre!
Ellos afirman que Esteban el Grande
La armonia urbana estorba!
Ellos en la escuela nos mintieron
Que era nula nuestra historia!
Ellos se montaron en la giba
De nuestros deformes apellidos
Para proclamar que ya estaba cerca
Un grandioso porvenir!
Entre nuestras tumbas
Ellos van corriendo
Conformes con sus jaulas
Y sus ventajas
Con la medalla en la boca
Contentos, cual canes con su hueso!
Ellos con desenvoltura
La lágrima la parten en dos
Y asi separan con fronteras
A los hermanos!
Ellos, siempre ellos,
Malditos can-peones del descaro!
Fuera, hijoperras!

97
Treize strophes sur les collaborationnistes
(13 strofe despre mancurţi)

Ce sont eux qui ont mutilé

Notre langue, notre doïna et notre carte!
Les mêmes qui de nos jours
Tracassent nos foyers de culture!
Les mêmes qui ont adultéré
Nos traditions si vilement!
Eux, qui sont en train de donner
Le coup de grâce à notre presse!
Eux, qui ont égorgé de belles
Eglises!
Eux, qui nous ont crucifiés
En '46!

Eux, qui nous ont mené vers la Sibérie

Le pistolet à la main!
Eux, qui nous ont enlevé d'abord
La vache, et puis le troupeau entier!
Eux, qui ont fait déporter les gens
Aux mines de sel de la Sibérie
Pour une poignée de roubles!
Eux, qui nous remodèlent
Sur de diverses enclumes!
Eux, qui ont permis que le tabac
Envahisse nos collines
Comme lors de la guerre
L'ennemi à coups de canon!
Eux, qui démarquent l'endroit
98
Sur le fécond terroir
Où l'usine s'étendra
Indécemment!
Eux, qui empoisonnent la terre
Et les sources, aussi.
Eux, qui n'hésitent pas à fusiller
Ceux qui réclament leur alphabet!
Eux, qui adulent l'étranger
Avec des raisins et des blagues!
Eux, qui disent "zdrasti"
A leur propre mère!
Eux, qui affirment
Qu'Etienne le Grand nuit à l'harmonie urbaine!
Eux, qui nous ont menti à l'école
Qu'avant eux nous n'avions rien!
Eux, qui se guindèrent sur la bosse
De nos difformes patronymes
Pour proclamer qu'un grandieux avenir
Se dressait devant nous!
Eux, qui ne cessent de courrir
Entre nos tombes
La médaille aux dents, l'avantage,
Leur cage et tout, contents,
Tel le chien et son os!
Eux, trancheurs de frontières
Qui coupent la larme même!
Eux, méconnaissant la vergogne!
Crevez, fils de chiennes!

99
Thirteen Stanzas On Quislings
(13 strofe despre mancurţi)

They are the ones who have

Hacked our language
And our doina and our map!
And are now busy hunting down
Our institutions!
They are the ones who have
Mangled our traditions!
And are now threatening
Our press!
The ones who have strangled
Handsome churches!
And crucified us
In '46!
The ones who herded us up
And pushed us toward Siberia
At gunpoint!
The ones who took our cow
First, then the whole herd!
They had us deported
For a handful of rubles!
They have been remodeling us
On various patterns!
The ones who have let
Tobacco invade our hills,
Like foes invading
With firing cannons!

100
The same who select
And mark out the place
Where smoking factories
Will be raping fertile land!
The ones poisoning our fields
And watersprings.
The ones who do not hesitate
To point their guns at us
When we reclaim our alphabet!
They flatter the stranger
With grapes and with jokes!
They greet their own mother
With "zdrasti"!
They say Stephen the Great
Is detrimental to urban harmony!
They lied to us at school
That before them we had had nothing!
They proclaimed, from the height
Of our hunched and maimed surnames,
That a marvelous future
Was within reach!
They keep on running
Around our graves, with their medals
In their teeth and their benefits
And their cages,
Like mutts holding on to their bones!
They, the makers of borders
Down the middle of brothers' tears!
They, never knowing shame!
Away with you, scoundrels!
101
Aceştia suntem noi

Aceştia suntem noi :

Buni cît se cuvine
În mijlocul răului.
Răi - niciodată.
Se miră noaptea
Că a clocit sub ea
Întuneric,
Dar au ieşit
Pui de lumină.

102
Así somos (Aceştia suntem noi)

Así somos:
debídamente buenos
en médio de la maldad.
Malvados - jamás.
Se maravilla La Noche
que,
habiendo ella enclocado
tiniebla,
le han salido pollitos
de Luz.

103
Nous sommes ainsi (Aceştia suntem noi)

Nous sommes ainsi:

dûment bons
au milieu de la perfidie.
Méchants - jamais.
Se merveille La Nuit
voyant sortir de ses oeufs ténébreux
des poulets
de Lumière.

104
This Is How We Are (Aceştia suntem noi)

This is how we are:

duly kind
mid wickedness.
Evil - never.
It baffles The Night
to see that,
having hatched mirk,
out come chicks of Light.

105
 DESPRE POET

Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în

Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.
Grigore Vieru

Se ştie că suferinţa este un motor indispensabil

(şi nicidecum suficient) al creaţiei autentice. În acest sens,
destinul a fost peste măsură de "darnic" cu Grigore Vieru. Ce
îl particularizează însă în mod categoric pe el în această
asociere este faptul că, spre diferenţă de o probabilă majoritate
a poeţilor, suferinţa lui Vieru nu are cause personale,
individuale, ci este expresia unei drame colective, anume
situaţia unei comunităţi întregi de oameni de a deveni proscrişi
în propria lor ţară - pe pămînturile de care ţara se leapădă şi pe
care le declară străine. Această dramă el o trăieşte zi cu zi,
noapte cu noapte, în toate fibrele fiinţei sale. Puţine sunt
poemele vierene unde să nu fie sezisabilă trauma individului
marcat, direct ori indirect, nu numai de cele petrecute la Ialta,
acum 65 de ani, dar şi de evenimente "politice" mult mai
recente. Dacă sunt necesare - ori inevitabile - clasificările,
Vieru nu poate fi categorisit altcum decît poetul care, prin
asumare voluntară şi definitivă, devine vocea durerii
neamului, poetul tragediei naţionale a poporului romîn.

Poetul Vieru, omul Vieru, patriotul şi iubitorul de neam

Vieru, a fost pe baricadele reîntregirii mutilatei fiinţe naţionale
pînă în ultima zi a vieţii sale. Modul însuşi cum ne-a părăsit -
într-un suspect accident de trafic, venind de la o comemorare în
memoria nu altuia decît Eminescu însuşi, cel pe care cu
extremă generozitate pentru limba noastră îl egala cu ea
(vezi "Cîntec basarabean", în cuprinsul acestui volum) - e
simptomatic.

106
 Nu ne simţim capacitaţi a emite evaluări definitive,
afirmînd că sacrificiul lui Vieru a fost inutil. Dar starea
realităţii în care (supra)vieţuim în Romînia exact acest lucru îl
indică. Triumful deplin şi ireversibil al forţelor răului. Este, în
definitiv, un fals, chiar dacă unul involuntar, a scrie ori rosti
acest substantiv propriu ("România") fără a preciza imediat că
e vorba de un mit, de o fantezie pur politică. O fantezie
susţinută pe baze exclusiv ideologice, pe un traseu deşert, a
cărui destinaţie putativă este himerica "integrare europeană".
O Românie ce cată a se redefini după procustienele directive
trasate nu de vreun "congres al partidului", ci de la tribuna
celor cu funcţii supreme în administraţia şi cultura românească,
a căror misie e să ne arate cum ne putem debarasa rapid şi fără
urme de "cadavrul din debara numit Eminescu". Un areal al
existenţei morbide, unde confiscarea se confundă cu firescul, şi
unde tot ce se întreprinde, de la confirmările şi para-
confirmările amputărilor teritoriale pînă la entuziasmul auto-
lobotomizării culturale, se face cu omniprezentul deziderat de a
fi pe plac celor puternici. O redefinire deci nu prin afirmare
valorică, ci prin auto-anihilare, prin spirit lacheist şi prostituist.
"Integrare" au făcut şi Stalin şi Hitler în 1939 prin
reprezentanţii lor Molotov şi respectiv Ribbentrop,
implementînd-o cu tancurile - un argument, e drept, mai puţin
sofisticat decît cel al "nivelului de viaţă", cel al "drepturilor
umane", ori cel al "democratizării", triada vînturată infatigabil
de propaganda occidentală de astăzi. Imperialismul forţei
brute, al invaziilor militare şi ocupaţiei fizice, este succedat de
cel cu mînuşi albe numit globalizare. "Formele se schimbară,
dar răul a rămas", ar zice Eminescu.

Realitatea, aşadar, este complet alta. Realitatea se

cheamă, de exemplu, "republica molotova", după unica
perifrază justificabilă ce am auzit despre această plăsmuire

107
cartografică pînă în prezent. Realitate se mai cheamă şi ion
iliescu şi petre roman, guvernanţii care încă din august 1991 s-
au grăbit să "recunoască" acest avorton al istoriei drept viabil şi
legitim - după speranţa lor, întru eternitate. Realitatea mai
poartă egal de ruşinoasele nume emil constantinescu şi victor
ciorbea, care cu de la sine putere au făcut cadou - repetăm:
făcut cadou - tot nordul Bucovinei şi întreg sudul
Basarabiei noilor noştri vecini de la răsărit încă din iunie 1997.
Ce avantaje personale au obţinut indivizii respectivi prin aceste
"tranzacţii de vindere a ţării pe parcele", evident nu
cunoaştem. În democraţia noastră incurabil originală, nu vom
cunoaşte nicicînd. Ce ştim însă cu siguranţă absolută e că toţi
aceşti şi-au înscris temeinic şi irevocabil numele în Cartea
Infamiei, alături de tache ionescu, alexandru vaida-
voevod, carol al doilea, mihai pacepa şi alţi trădători de neam.
Tuturor acestora, şi celor ce le vor continua spiritul, le dedicăm
poemul următor:

TESTAMENTUL LUI MANOLE

El, stăpînul de-atunci

Cu obraz neschimbat
De-a istoriei munci.
Noi, sub bici şi porunci
Am răbdat şi-am sperat.

În poeme soldat
Şi-n războaie poet
De pe-al său parapet
Cu stiloul-stilet
Ori cu pumnul a dat.

Pe cei slabi i-a scuipat

Pe puternici i-a lins.

108
Cu-ai săi fraţi, înadins
Şi cu-al ţării cuprins
El s-a răscumpărat.
Cîte holde-atîţi crai
În al nostru regat
De căpuşe mînat...
În satanic alai
Au supt gura de rai.

Cînd nimic n-a rămas

Din cel plai fermecat
Trişti, în minţi ne-am retras...
Pînă ne-a-nstrăinat
Limba, al minţii glas.

Peste hău, triumfal

Monument şi-a-nălţat.
O, păstor ancestral
Dintre neguri chemat
La judeţul final!

Manole, Manole
Tu, soţ şi părinte
Al durutei ginte
De blestem desfă-ne
Vieţile redă-ne!
Aşa ne-am rugat
Şi l-am implorat.

Iar el, meşter mare

Cetăţean de-onoare
În zid uzurpat
Ne-a înmormîntat
La apus de soare.
109
 Frauda şi travestiul numite "România", cea care va
rămîne în istorie drept "patria care îşi devorează fiii
credincioşi" e încă ţinută cumva pe patul său de muribund, într-
o stare de agonie perpetuă, cu respiraţie artificială, cu infuzii
valutare şi efuzii patriotarde. Ce nu conştientizează însă cei
care ne vînd - atît cît a mai ramas din noi - e faptul că spiritele
din scrinul Pandorei de ei slobozite se vor întoarce ca un
bumerang pentru a-i stîrpi. Prin "legitimarea" (adică legitimare
la nivel pur politic) entităţii hitlero-staliniste de peste Prut, prin
"dialogul european" ce ei acordă incondiţional separatiştilor de
la Chişinău, ei au creat precedentul ce posibilitează cît se poate
de real şi cît se poate de probabil "iugoslavizarea",
dezintegrarea treptată a ţării. Pentru ei, "integrarea prin
dezintegrare" nu reprezintă măcar un paradox. Dacă avem o
"Republică a Moldovei de Est", nu e cazul să ne mirăm că vom
avea şi o Republică a Moldovei de Vest, o Republică a
Ardealului, o Republică a Banatului şi aşa mai departe. Vieru
însuşi ne atrage atenţia, în unul dintre aforismele sale: "Dacă
sunt doi domnitori în ţară, se va găsi şi al treilea". Şi nu sunt
necesare abilităţi speciale pentru a prezice că relaţiile
diplomatice Bucureşti-Iaşi, Bucureşti-Cluj, Bucureşti-
Timişoara etc vor fi nu mai puţin cordiale decît cele dintre
Bucureşti şi Chişinău.

PAUL ABUCEAN

110
SOBRE EL POETA

"Fui caña en tormento

De párpado sin tregua,
Una mitad al agua
Y ya la otra al viento."

Poeta representativo rumano, GREGORIO VIERU nació el 14

de febrero de 1935 en la comarca de Hotin, en el norte de
Moldavia. Desempeñó su actividad en el norte de Basarabia,
subregion moldava, muriendo en circunstancias sospechosas,
en enero del año pasado, en un accidente automovilístico, de
regreso de una conmemoracion dedicada a Miguel Eminescu,
máximo poeta rumano. Vieru refleja casi permanentemente en
su expresion lírica la tragedia nacional ocurrida en 1940,
cuando los poderes occidentales permitieron impasiblemente
que el territorio nacional rumano fuera amputado, consecuencia
directa del pacto Molotov-Ribbentrop concluido entre los rusos
y sus aliados alemanes. Más de la mitad de las tierras
moldavas le fue cedida a la asi-llamada "Union Sovietica" y un
tercio de Dobrucha a los búlgaros mediante tratados de
chantaje impuestos por Hitler y sus complices eslavo-
mongoles. La agresion fue "ratificada" cinco años más tarde en
Yalta (Ucrania), cuando Roosevelt y Churchill le otorgaron a
su aliado Estalin más de la mitad de las tierras moldavas. En la
actualidad, pese a los esfuerzos de intelectuales patriotas como
Vieru, esa division sigue en pie, como herencia sacrosanta de
Hitler y Estalin hecha irreversible por las asi-llamadas
"democracias" occidentales.

111
SUR LE POÈTE

"Je fus plutôt un frêle roseau

Aux paupières de peine,
Une moitié noyée par l'eau
Et l'autre qui haleine."

GREGOIRE VIERU nacquit le 14 fevrier 1935 au comté de

Hotin, au nord de la Moldavie. Poète représentatif et
remarquable de la littérature de langue roumaine, il déroula son
activité au nord de la Bassarabie, sous-région moldave,
jusqu'au janvier passé, quand il mourut dans des circonstances
suspectes, dans un accident d'automobile, de retour d'une
commémoration de Michel Eminescu, suprème poète roumain.
L'expression lyrique de Vieru reflète, quasi de manière
permanente, la tragédie nationale du peuple roumain, telle
qu'elle se produit à partir de juin 1940, lors du partage du
territoire national par les russes et bulgares, avec la complicité
des pouvoirs occidentaux. Par la suite du traité "secret"
Molotov-Ribbentrop, conclu entre les Alemands et leurs alliés
les Russes, le territoire national roumain fut amputé, les Russes
s'emparant ainsi de plus de la moitié des terres moldaves.
L'agression se vit "ratifier" cinq ans plus tard, à Yalta
(Ucraine), quand Roosevelt et Churchill firent cadeau à leur
ami Staline ce vrai noyau de la spiritualité roumaine. A présent,
malgré les efforts et sacrifices des intellectuels patiotes comme
Vieru, cette division, initiée par Hitler et Staline et "consacrée"
par les ainsi-dites "démocraties" occidentales, reste en place,
avec d'insoutenables frontières que sauvegardent des ronces
artificielles et des fusils.

112
ABOUT THE POET

"I've been, with mournful lids,

A reed by sorrow bound,
Whose upper half still tilts,
Whose lower half is drowned."

GRIGORE VIERU was born on 14th February 1935, in Hotin

County, northern Moldavia. A distinguished and representative
poet of Romanian expression, he was active in the literary field
until last January, when he passed away in suspicious
circumstances, in an automobile accident, upon his return from
a commemoration dedicated to Mihai Eminescu, paramount
poet of the Romanian language. Vieru's poetry is permeated
nearly in its entirety by the national tragedy of the Romanian
people, such as it has unfolded since June 1940, when large
chunks of our national territory were lost to Russian and
Bulgarian aggressors, with the blessing and complicity of
Western powers. As a direct consequence of the Molotov-
Ribbentrop "secret" agreement, between the Russians and their
German allies, more than half of Moldavian lands, including
the entire sub-province of Basarabia, between the rivers Prut
and Nistru, was lost to Russian expansionism. The aggression
was "ratified" five years later at the so-called "conference" of
Yalta (Ukraine), when war criminals Roosevelt and Churchill
gifted their friend Stalin with this essential cradle of Romanian
spirituality. At present, notwithstanding the efforts and
sacrifices of patriotic intellectuals such as Vieru, this historic
injustice still stands, with illegitimate and unjustifiable
boundaries held in place by barbed wire fences and bullets, as a
legacy of the betrayal of this nation by the so-called
"democracies" of the West.

113
DESPRE TRADUCĂTOR
Paul Abucean s-a născut şi a copilărit în localitatea Lugoş
din Banat. A studiat la liceul "Andrei Saguna" din Brasov şi la
Universitatea din Timişoara, Facultatea de Filologie,
specializarea franceză şi engleză. A lucrat ca profesor de limbi
străine în mediul rural romînesc. De asemenea, a
obţinut atestări ca traducător pentru toate trei limbile ce
vorbeşte fluent (spaniolă, franceză şi angleză), neputînd însă
publica traduceri în anii represiei staliniste, pe considerentul
lipsei de conecţii politice. Dupa plecarea din ţară a devenit
activ ca traducător, cu vădită preferinţă pentru transpuneri
poetice, acumulînd experienţă în ţări precum Spania, S.U.A.,
Venezuela şi China. A colaborat cu traduceri la diverse
publicaţii din spaţiul cibernetic.

SOBRE EL TRADUCTOR
Paul Abucean nació y pasó su infancia en la ciudad
de Lugos, provincia de Banat (oeste de Rumania). Hizo sus
estudios secundarios en el colegio "Andrei Saguna"
de Corona (actualmente Brasov), en el sur de Transilvania, y
pasó a estudiar Filologia, especialidad francés e inglés, en la
Universidad de Timisoara (capital de Banat). Trabajó como
profesor de lenguas extranjeras en algunas escuelas rurales de
Rumania. Pese a haber obtenido certificacion como traductor
de y en los tres idiomas que domina (español, francés e inglés),
no le fue posible publicar traducciones en los años de la
represion estalinista en Rumania (es decir antes del 1989),
debido a su falta de conecciones políticas. Tras dejar su pais,
comenzó a activar en el campo de la traduccion,
con predileccion por la conversion poética. Ha acumulado
experiencia pertinente en paises como España, EE. UU. N. A.,
Venezuela y China. Ha colaborado con varias
publicaciones que operan en el espacio virtual.
114
SUR LE TRADUCTEUR
Paul Abucean a été né à Lugos, ville de la province de Banat
(sud-ouest de la Roumanie). Il a fait ses études secondaires au lycée
"Andrei Saguna" de Corona (à présent Brasov), au sud-est de la
Transylvanie, étudiant par la suite la Philologie à l'Université de
Timisoara (capitale du Banat), sa specialité étant les langues
étrangères, français et anglais. Il a ensuite travaillé comme
professeur de langues dans des écoles rurales de la Roumanie.
Malgré avoir obtenu la certification de traducteur littéraire pour les
trois langues qu'il parle couramment (français, espagnol et anglais), il
n'a pas réussi à publier des traductions dans la période de la
répression staliniste en Roumanie (avant 1989), en raison de son
manque de connections politiques. Après avoir quitté le pays, il a
accumulé de l'expérience comme traducteur, notamment dans le
secteur de la transposition poétique, dans des pays
comme l'Espagne, les E.U.A.N., le Venezuela et la Chine. Il a
collaboré avec de diverses publication de l'espace virtuel.

ABOUT THE TRANSLATOR

Paul Abucean was born in the city of Lugos, in the province
of Banat (south-western Romania). After graduating from "Andrei
Saguna" high school, located in Corona (currently Brasov, in south-
east Transylvania), he went on to study languages (French and
English) at the University of Timisoara, in the capital of Banat
province. He then spent a few years as a language teacher for a
couple of rural Romanian schools. Despite the fact that he passed the
certification examinations for translators, in all the languages he is
fluent in (Spanish, French and English), publishing translations in
Stalinist Romania (meaning before 1989) was out of his reach, due to
his lack of political connections. After leaving the country, he
became active as a literay translator, with an emphasis on poetic
translation, accumulating experience in countries like Spain, the
U.S.A., Venezuela and China. He has cooperated with various
online publications.

115
 Cuprins
Fiinţa poetului, Nicolae Băciuţ/5
Formular/9
Formulario/ 10
Formulaire/11
Form/12
Acasă/ 13
A casa/
Chez nous/
Home/
Autobiografică/
Autobiográfica/
Autobiographique/
Autobiographical/
Sunt/
Soy/
Je suis/
I Am/
Ars poetica/
Ars poetica/
Ars poetica/
Ars Poetica/
Fericire/
Felicidad Bonheur/
Bliss/
Steaua de vineri/
La estrella del viernes/
L'étoile du vendredi/
Friday's Star/
Legămînt/
Testamento/
Testament/
Testament/

116
În limba ta/
En tu lengua/
Dans ta langue/
In Your Language/
Scrisoare din Basarabia/
Carta desde Basarabia/
Lettre de la Bassarabie/
A Letter From Bassarabia/
Nu am, moarte, cu tine nimic/
No pienso reproches hacerte/
Si j'accusais, j'en aurais tort/
I Do Not Hate You, Death/
(poeme fără titlu) ***/
(poemas sin título) ***/
(poèmes sans titre) ***/
(untitled poems) ***/
*** Există doua minuni/
*** Hay dos milagros/
*** Il y a deux miracles/
*** There are two miracles/
*** Poate că într-adevăr/
*** Puede que de verdad/
*** Vraisemblablement/
***It must be that/
De-ai curge tu, Prutule/
Si fluyeras, oh, rio Prut/
Si tu coulait, oh, Proute/
If you flew, oh, river Pruth/
Cîntec basarabean/
Cancion basarabeña/
Chanson bassarabienne/
Bassarabian Song/
13 strofe despre mancurţi/
Trece estrofas sobre lacayos y renegados/

117
Treize strophes sur les collaborationnistes/
Thirteen Stanzas On Quislings/
Aceştia suntem noi/
Así somos/
Nous sommes ainsi/
This Is How We Are/
DESPRE POET, PAUL ABUCEAN/
SOBRE EL POETA/
SUR LE POÈTE/
ABOUT THE POET/
DESPRE TRADUCĂTOR
SOBRE EL TRADUCTOR/
SUR LE TRADUCTEUR
ABOUT THE TRANSLATOR/

118
 Ediţie apărută cu sprijinul
ASOCIAŢIEI „NICOLAE BĂCIUŢ”
PENTRU DESCOPERIREA, SUSŢINEREA ŞI
PROMOVAREA VALORILOR CULTURAL –
ARTISTICE ŞI PROFESIONALE
540390 Târgu-Mureş, ROMÂNIA, Str. Ilie Munteanu nr. 29

119