UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI DE ADMINISTRARE A

AFACERILOR
DEPARTAMENTUL DE EDUCAłIE CONTINUĂ ŞI ÎNVĂłĂMÂNT
DESCHIS LA DISTANłĂ

Prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA Conf.univ.dr. Marius Ioan

PANTEA

Asist.univ.drd. Daniel BRÎNDESCU - OLARIU

ANALIZĂ ECONOMICO –
FINANCIARĂ

MANUAL DIDACTIC
ANUL III, CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

5
 CUPRINS

PARTEA TEORETICĂ
CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-
FINANCIARE .................................................................................................................8
1.1. Scopul şi obiectivele analizei economico - financiare .....................................10
1.2. FuncŃiile analizei economico -financiare .........................................................11
1.3. Tipologia analizei...............................................................................................12
1.4. Beneficiarii analizei economico - financiare....................................................13
1.5. NoŃiuni utilizate în analiza economico - financiară ........................................14
1.6. Metodologia analizei economico - financiare ..................................................15
1.6.1. Diviziunea....................................................................................................16
1.6.2. ComparaŃia .................................................................................................17
1.6.3. Metoda substituŃiilor în lanŃ ......................................................................20
1.6.4. Metoda ratelor financiare..........................................................................21
1.6.5. Metoda scorurilor.......................................................................................21
CAPITOLUL II. INSTRUMENTELE ANALIZEI ECONOMICO – FINANCIARE ..22
2.1. Principalele surse informaŃionale ale analizei econimico-financiare ............22
2.2. BilanŃul contabil ................................................................................................23
2.2.1. Activul bilanŃului contabil .........................................................................24
2.2.2. Pasivul bilanŃului contabil .........................................................................29
2.3. BilanŃul financiar...............................................................................................32
2.3.1. BilanŃul financiar - scop, utilitate, structură...........................................32
2.3.2. ConstrucŃia bilanŃului financiar................................................................33
2.4. Contul de profit şi pierdere ..............................................................................34
2.5. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune...................................................36
CAPITOLUL III. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII .........40
3.1. Analiza structurii financiar-patrimoniale a întreprinderii............................42
3.1.1. Analiza structurii pasivului (structura financiară) .................................42
3.1. 2. Analiza structurii activului (structura patrimonială) ............................45
3.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii...................................................50
3.2.1. Analiza lichidităŃii ......................................................................................50
3.2.2. Analiza solvabilităŃii...................................................................................51
3.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii ..............................................53
3.3.1. ConsideraŃii generale privind echilibrul financiar ..................................53
3.3.1. Analiza activului net contabil ....................................................................55
3.3.3. Analiza echilibrului financiar pe termen lung .........................................56
3.3.4. Analiza echilibrului financiar curent.......................................................60
3.3.5. Analiza echilibrului global........................................................................62
3.4. Analiza gestiunii resurselor financiare............................................................63
3.4.1. Cadrul general al gestiunii resurselor financiare ....................................63
3.4.2. Analiza gestiunii generale a activelor .......................................................66
3.4.3. Analiza gestiunii stocurilor.......................................................................67
3.4.4. Analiza gestiunii creanŃelor-clienŃi şi a datoriilor-furnizori..................69
CAPITOLUL IV. ANALIZA PERFORMENłELOR ECONOMICO-FINANCIARE
ALE ÎNTREPRINDERII................................................................................................73
4.1. Analiza indicatorilor de rezultate ai întreprinderii........................................73
4.1.1. Clasificarea rezultatelor.............................................................................74
4.1.2. Analiza rezultatelor care exprimă volumul activităŃii.............................76

6
 4.1.2.1 Analiza cifrei de afaceri .......................................................................76
4.1.2.2 Analiza valorii adăugate ......................................................................84
4.1.3. Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activităŃii.................90
4.1.3.1 Analiza rezultatului brut al exploatării (RBE) ..................................90
4.1.3.2 Analiza rezultatului exploatării (RE) .................................................92
4.2. Analiza principalilor indicatori valorici ai consumului de resurse ...............95
4.2.1. ConsideraŃii generale .................................................................................95
4.2.2. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse ce au baza de
calcul în volumul fizic al producŃiei ....................................................................99
4.2.3. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse care nu au baza
de calcul în volumul fizic al producŃie ..............................................................110
4.3. Analiza rentabilităŃii întreprinderii ...............................................................112
4.3.1. Analiza rentabilităŃii economice..............................................................113
4.3.2. Analiza rentabilităŃii financiare ..............................................................118
4.4.Analiza riscurilor întreprinderii .....................................................................120
4.4.1. Riscul de exploatare .................................................................................121
4.4.2. Riscul financiar.........................................................................................124
4.4.3. Riscul de faliment (insolvabilitate)..........................................................128
PARTEA PRACTICĂ
1. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE..................................................................130
1.1. Analiza structurii financiar - patrimoniale ...................................................130
1.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii.................................................142
1.3. ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII.........146
1.4. Analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii............................156
2. ANALIZA PERFORMANłELOR ECONOMICO-FINANCIARE ALE
ÎNTREPRINDERII ......................................................................................................161
2.1. Analiza cifrei de afaceri ..................................................................................161
2.2. Analiza valorii adăugate .................................................................................169
2.3. Analiza profitului ............................................................................................172
2.4. Analiza costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri................................177
2.5. Analiza costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri ........................................183
2.6. Analiza rentabilităŃii .......................................................................................188
2.7. Analiza riscurilor.............................................................................................192
ANEXE
ContribuŃii la realizarea capitolelor:
PARTEA TEORETICĂ
Capitolul I:
– conf.univ.dr. Marius PANTEA
– prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA
Capitolul II:
– conf.univ.dr. Marius PANTEA
– prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA
Capitolul III:
– conf.univ.dr. Marius PANTEA
Capitolul IV:
– prof.univ.dr. Petru ŞTEFEA: 4.1.; 4.3.; 4.4.
– conf.univ.dr. Marius PANTEA: 4.2.
PARTEA PRACTICĂ
– asist.univ.drd. Daniel BRÎNDESCU - OLARIU

7
SCOP şi OBIECTIVE
Analiza economico-financiară reprezintă un ansamblu de concepte,
metode, tehnici şi procedee care urmăreşte tratarea informaŃiilor interne şi
externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaŃia
economico-financiară a unei întreprinderi, identificarea factorilor, cauzelor şi
condiŃiilor care au determinat-o, precum şi a rezervelor interne de îmbunătăŃire
a acesteia, din punctul de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane,
materiale şi financiare.

Trecând la o abordare pragmatică putem considera că analiza

economico-financiară este practic indispensabilă în conducerea şi
administrarea unei afaceri, motiv pentru care ea poate fi considerată un
instrument indispensabil pentru managementul întreprinderilor.

Obiectivele, în sens practic, pot fi formulate astfel:

1. întelegerea poziŃiei financiare a întreprinderii, adică a relaŃiilor
dintre sursele de finanŃare (capitaluri proprii şi datorii) şi activele
întreprinderii aşa cum sunt acestea reflectate de bilanŃ; pentru atingerea
acestui obiectiv am avut în vedere:
− analiza structurii financiare a întreprinderii şi a resursele
economice, adică a activelor pe care le controlează întreprinderea;
− analiza bonitătii financiare a întreprinderii;
− analiza echilibrului dintre nevoi şi surse, reflectate în pasivul şi
activul bilanŃier;
− analiza gestiunii resurselor financiare, privită prin prisma
revenirilor, sub forma cifrei de afaceri, generate de modul de
constituire a activului şi pasivului bilanŃier.
2. evaluarea performanŃelor întreprinderii, pentru a suprinde modul în
care construcŃia economico-financiară a întreprinderii şi deciziile în
planul asigurări şi utilizării resurselor generează rezultate; pentru
atingerea acestui obiectiv am avut în vedere:
− analiza principalilor indicatori de rezultate ai întreprinderii;
− analiza principalilor indicatori valorici ai consumului de resurse;
− analiza rentabilităŃii întreprinderii;
− analiza riscurilor întreprinderii.

8
9
 CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE
ANALIZEI ECONOMICO- FINANCIARE
Rezumatul capitolului
Capitolul I al manualului se referă la explicitarea principalelor aspecte care
definesc fundamentul teoretico-metodologic al analizei economico-financiare.
Am redat scopul şi obiectivele pe care şi le propune analiza economico-
financiară, acela de pătrundere a esenŃei fenomenului sau procesului economic
studiat pentru îmbunătăŃirea performanŃelor întreprinderii şi consolidarea
poziŃiei acesteia.
În strânsă corelaŃie cu acestea am redat cele mai importante funcŃii ale analizei
economico-financiare, şi anume: cea de instrument al managementului, cea de
mobilizare a rezervelor interne şi cea de diagnosticare.
Analiza, din perspectiva ştiinŃelor economice şi a administrării afacerilor poate
lua numeroase forme, fapt pentru care am încercat clasificăm aceste forme,
după criterii bine stabilitate.
Adresându-se situaŃiei economico-financiare a întreprinderii, analiza în acest
caz poate servi scopurilor şi intereselor tuturor participanŃilor la viaŃa acesteia,
punctând în conŃinutul capitolului corelaŃia între nevoia de informare a
grupurilor de interesaŃi şi modul în care analiza poate satisface această nevoie.
Desfăşurarea procesului de analiză presupune utilizarea unor noŃiuni specifice
ca : element, fenomen, factor, cauze, legături factorial-cauzale. Este absolut
necesară înŃelegerea conŃinutului acestor termeni precum şi relaŃiile dintre
aceştia.
Demersul de analiză prevede respectarea unor etape, clar delimitate şi
ierarhizate, aşa cum le prezintă prima parte a punctului 1.6. Parcurgerea acestor
etape presupune existenŃa unui set de metode şi tehnici, cele mai importante
fiind de asemenea redate la punctul 1.6 (diviziunea, comparaŃia, metoda
substituŃiile în lanŃ, metoda ratelor, metoda scorurilor).

1.1. Scopul şi obiectivele analizei economico - financiare

Analiza economico-financiară are un scop ce îmbracă două faŃete:
− din punct de vedere didactic şi pedagogic, acesta îşi propune:
o dezvoltarea logicii economice;
o înŃelegerea şi explicarea fenomenelor şi proceselor economice la
nivel microeconomic;
- din punct de vedere aplicativ are drept scop fundamentarea de planuri,
programe şi strategii pentru creşterea valorii întreprinderii şi satisfacerea
participanŃilor direcŃi la viaŃa acesteia.
Pentru îndeplinirea acestor scopuri se bazează pe o serie de discipline
studiate anterior (microeconomie, management; statistică, previziune, gestiune

10
financiară, contabilitate financiară şi de gestiune etc.). Analiza sistematizează
aceste cunoştinŃe, le transformă în informaŃii, care în urma unor concluzii
formulate stau la baza construirii planurilor, programelor şi strategiilor de
urmat.
Obiectivele, în sensul larg, derivate din scopul propus se referă la:
− studierea proceselor şi fenomenelor economico-financiare urmărind:
o nivelul, abaterea şi evoluŃia acestora;
o identificarea şi explicarea factorilor care le influenŃează şi a
cauzelor care determină acŃiunea acestora;
o diagnosticarea stării analizate;
o elaborarea măsurilor care se impun pentru îmbunătăŃirea activităŃii
în domeniul analizat.
− cercetarea complexă a proceselor şi fenomenelor economico-financiare în
vederea:
o dezvăluirii esenŃei fenomenului sau procesului analizat;
o evidenŃierii legităŃilor după care funcŃionează şi implicaŃiile
acestora asupra activităŃii întreprinderii.
Într-un mod mai concret, obiectivul pe care şi-l propune analiza
economico-financiară este legat de creşterea eficienŃei întreprinderii, de
îmbunătăŃirea performanŃelor întreprinderii.

1.2. FuncŃiile analizei economico -financiare

Analiza economico-financiară are numeroase funcŃii, reflctate în
literatura domeniului. Ne vom opri doar asupra a trei dintre acestea.

1. instrument al managementului, în acest caz analiza economico-

financiară:
- este furnizor de informaŃii pentru procesul decizional la toate nivele
ierarhice şi organizatorice;
- fundamentează decizile operaŃionale, tactice şi strategice;
- calitatea unei decizii este influenŃată în mod hotărâtor de volumul,
calitatea, operativitatea şi oportunitatea informaŃiilor furnizate de
analiză.

DATE INFORMAłII
ANALIZĂ
complete, veridice pentru procesul decizional
operative, oportune.

fig.1. Analiza economico-financiară şi procesul decizional

11
2. instrument de mobilizare a rezervelor interne: orice resursă antrenată
într-un proces are un anumit potenŃial care în procesul utilizării este
valorificat într-un anumit grad; în majoritatea cazurilor, gradul efectiv de
valorificare este inferior potenŃialului resurselor; această diferenŃă între
potenŃialul unei resurse şi gradul efectiv de valorificare al acesteia se
numeşte rezervă internă sau rezervă de potenŃial; analiza economico-
financiară are misiunea de a identifica aceste rezerve, de le pune în evidenŃă
şi de a indica mijloacele prin care ele pot fi mobilizate.
3. instrument de diagnosticare a situaŃiei întreprinderii: cunoaşterea şi
înŃelegerea stituaŃiei întreprinderii presupune permanenta diagnosticare;
diagnosticul se bazează pe analiza modului de desfăşurare a fenomenului în
perioada anterioară şi este baza de fundamentare a măsurilor privind
activitatea viitoare.

1.3. Tipologia analizei

Cele mai uzuale criterii de clasificare ale analizei economico-financiare
sunt :
1. după raportul dintre momentul în care se efectuează analiza şi momentul
desfăşurării fenomenului se disting :
- analiza retrospectivă (post - factum), presupune studierea unor
fenomene care s-au desfăşurat în trecut, în scopul explicitării lor sub
aspectul factorilor şi cauzelor care le-au influenŃat, al intensităŃii
acŃiunii factorilor şi al implicaŃiilor rezultatelor obŃinute. Această
analiză serveşte la identificarea factorilor în funcŃie de intensitatea
acŃiunii lor, în scopul stimulării acŃiunii factorilor cu efecte pozitive şi
generalizării acestora, respectiv al diminuării factorilor cu acŃiune
negativă;
- analiza prospectivă (previzională), presupune proiectarea rezultatelor
viitoare, pe baza factorilor de influenŃă. Gradul de siguranŃă al acestui
tip de analiză scade în raport cu orizontul de timp pentru care se face
previziunea, şi de asemenea, în raport cu gradul de complexitate a
fenomenului analizat.
2. după modul de urmărire a fenomenului în timp distingem :
− analiza statică, care studiază fenomenele la un moment dat, relevând
relaŃiile dintre elementele şi factorii care determină o anumită poziŃie a
fenomenului cercetat ;
− analiza dinamică, care cercetează fenomenele în schimbarea lor,
relevând poziŃia acestora într-un şir de momente. Această analiză scoate
în evidenŃă legătura dintre poziŃiile care s-au succedat sau se vor succeda
ale fenomenului, pe baza cercetării factorilor care determină schimbările
poziŃionale.
3. după orizontul de timp pe care se desfăşoară, distingem :

12
 - analiza pe termen scurt, presupune studierea fenomenului pe o
perioadă de timp care merge până la un an şi serveşte pentru luarea
deciziilor de către managementul firmei pentru conducerea operativă ;
- analiza pe termen lung, presupune studierea fenomenului pe o
perioadă de timp cuprinsă între 3 - 5 ani şi serveşte la luarea deciziilor
pentru conducerea strategică.
4. după modul de analiză a corelaŃiilor bilanŃiere se disting :
- analiza pe orizontală, care cuprinde corelaŃiile dintre active şi pasive
(mijloace şi resurse) şi care evidenŃiază măsura în care activele fixe şi
circulante s-au format pe baza resurselor financiare corespunzătoare din
pasiv. Cu ajutorul acestui tip de analiză se urmăreşte modul de utilizare
a resurselor financiare ;
- analiza pe verticală, care urmăreşte studierea grupelor şi a posturilor
din bilanŃ prin raportarea elementelor urmărite fie la total grupă, fie la
total activ, respectiv pasiv. Această analiză are scopul de a aprecia, din
punct de vedere calitativ, structura grupelor şi a posturilor de activ şi
pasiv reflectând astfel strategia adoptată de întreprindere ;
- analiza combinată, care îmbină caracteristicile prezentate anterior.

1.4. Beneficiarii analizei economico - financiare

Cei interesaŃi în cunoaşterea situaŃiei economico - financiare a unei
întreprinderi sunt:
- conducerea întreprinderii, care urmăreşte identificarea unor situaŃii de
dezechilibru care ar putea afecta securitatea economico - financiară a
întreprinderii;
- proprietarii întreprinderii (acŃionarii) care vor să cunoască evoluŃia averii
lor şi a câştigului pe care îl aşteaptă;
- băncile cu care întreprinderea este în relaŃii financiare, care sunt interesate
să cunoască bonitatea acesteia, garanŃiile pe care le prezintă întreprinderea
în recuperarea împrumuturilor lor acordate, capacitatea întreprinderii de a
face faŃă împrumuturilor contractate;
- parteneri de afaceri (clienŃi sau furnizori) care îşi modifică opŃiunile
strategice în funcŃia de situaŃia economico – financiară a întreprinderii cu
care colaborează;
- concurenŃa este interesată de starea economico - financiară a unei
întreprinderi în vederea consolidării propriei poziŃii pe piaŃă;
- organele administrative locale şi centrale sunt interesate de situaŃia
economico - financiară deoarece fiecare întreprindere constituie o sursă de
venit şi un mijloc de rezolvare a problemelor economico-sociale;
- sindicatele urmăresc situaŃia economico – financiară deoarece constituie
baza de negociere privind majorările de salarii şi de încheiere a contractului
colectiv de muncă.

13
 1.5. NoŃiuni utilizate în analiza economico - financiară
Desfăşurarea procesului de analiză presupune utilizarea unor noŃiuni
specifice ca : element, fenomen, factor, cauze, legături factorial-cauzale.
Fenomenele sunt forme exterioare a le realităŃii economice, respectiv acele
aspecte, laturi şi legături dintre actele economice care apar şi se manifestă la
suprafaŃa acesteia şi pot fi cunoscute de oameni în mod direct.
Elementele reprezintă părŃi componente ale fenomenului (rezultatului) analizat.
Factorii reprezintă acele forŃe motrice care în anumite condiŃii provoacă sau
determină un fenomen (rezultat economic).
Cauzele sunt reprezentate de acele fenomene care explică direct geneza unui
fenomen (rezultat economic).
Între noŃiunea de factor şi cauză este o apropiere din punct de vedere a
funcŃiilor de realizare a fenomenului (rezultatului). Astfel noŃiunea de factor se
utilizează pentru fenomene noi, complexe, pe când noŃiunea de cauză pentru
fenomene primare, simple, care în desfăşurarea analizei nu mai pot fi
descompuse în alŃi factori.
Legăturile factorial-cauzale sunt forme ale conexiunii sau dependenŃei prin
care interacŃiunea unor fenomene, sau părŃi ale lor, generează fie transformarea
fenomenului, fie a altor fenomene.
Dintre noŃiunile prezentate un loc aparte îl ocupă factorii, deoarece
studiul lor explică schimbările care au loc la nivelul fenomenelor (rezultatelor).
Tocmai din această cauză una din sarcinile analizei o constituie cunoaşterea
factorilor, a naturii lor şi a legăturilor prin intermediul cărora participă la
formarea şi, respectiv modificarea fenomenelor (rezultatelor). Numai în acest
fel, la nivelul întreprinderii, se pot identifica posibilităŃile de amplificare a
factorilor care au efecte pozitive asupra activităŃii întreprinderii, respectiv
eliminarea celor cu efecte negative.
Gruparea factorilor care intervin în analiza unei întreprinderi se face
după mai multe criterii, cele mai importante fiind:
1. după caracterul lor în sistemul legăturilor factorial-cauzale se disting :
factori cantitativi, factori de structură, factori calitativi:
- factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, fiind
condiŃia preliminară şi indispensabilă a acŃiunii acestora;
- factorii de structură se manifestă întotdeauna când fenomenul analizat
este format din mărimi agregate (compuse din mai multe elemente) a
căror elemente componente participă cu intensităŃi specifice la
dezvoltarea sa;
- factorii calitativi sunt cei care au aceeaşi natură cu fenomenul analizat
şi se deosebesc de acesta doar prin gradul de extensiune;
2. după modul de acŃiune asupra fenomenului distingem : factori cu acŃiune
directă - sunt cei care îşi exercită nemijlocit acŃiunea asupra fenomenului
analizat (factori de gradul 1), respectiv factori cu acŃiune indirectă – care

14
 acŃionează asupra fenomenului prin intermediul altor factori (factori de
gradul 2,3,... n);
3. după gradul de agregare vorbim de : factori simpli - sunt cei care nu mai pot
fi descompuşi în alŃi factori respectiv factori complecşi – care sunt alcătuiŃi
din mai mulŃi factori simpli;
4. după locul de acŃiune distingem : factori interni (endogeni) - care
acŃionează în interiorul întreprinderii şi au de regulă un caracter determinist
respectiv factorii externi (exogeni) - care provin din mediul ambiant şi au
un caracter probabilistic.

1.6. Metodologia analizei economico - financiare

Etapele demersului de analiză economico – financiare:
1. Stabilirea domeniului de analiză;
2. Formularea scopului şi a obiectivelor
3. Alegerea indicatorilor sau setului de indicatori ce definesc cel mai bine
fenomenul analizat;
4. Culegerea informaŃiilor şi prelucrarea acestora:
- stabilirea nivelului indicatorilor, a abaterilor şi evoluŃiei lor; stabilirea
bazelor de comparaŃie;
- identificarea factorilor care influenŃează indicatorul şi a corelaŃiilor
existente între factori şi între factori şi indicator;
- identificarea sensului, măsurarea mărimii şi intensităŃii influenŃei
fiecărui factor;
- explicarea influenŃei factorilor asupra indicatorului:
- explicarea mecanismului de transmitere a influenŃei factorilor
asupra indicatorului;
- explicarea cauzelor care modifică factorul respectiv;
6. Diagnosticarea stării analizate prin selectarea punctelor slabe şi a celor tari;
7. Elaborarea pachetului de măsuri: diminuarea, eliminarea influenŃei
punctelor slabe; noi, de implementare a unor acŃiuni noi; de susŃinere
(menŃinere, creştere ) a influenŃei punctelor tari.

Cele mai utilizate metode şi tehnici folosite în analiza economico -

financiară sunt :
A) diviziunea;
B) comparaŃia;
D) metoda substituŃiilor în lanŃ;
C) metoda ratelor financiare;
E) metoda scorurilor.

15
1.6.1. Diviziunea

Descompunerea fenomenului sau procesului cercetat în elemente

componente, cu scopul de a:
- evidenŃia structura fenomenului respectiv;
- contribuŃia (aportul) fiecărui element la formarea fenomenului analizat;
- comportamentul specific fiecărui element component;
- sensul şi intensitatea în care elementele componente influenŃează fenomenul
analizat
Un fenomen poate fi descompus după mai multe criterii dintre care cele mai
des întâlnite sunt :
- diviziunea după timpul de formare a rezultatelor (semestre, trimestre,
luni, zile, ore) are scopul de a localiza contribuŃia diferitelor unităŃi de timp
la formarea rezultatului total, de a evidenŃia abaterile de la tendinŃa generală
de manifestare în timp a fenomenului, permiŃând urmărirea ritmicităŃii în
producerea fenomenului analizat;
- diviziunea după locul de formare a rezultatelor (întreprindere, secŃie,
sector, atelier, loc de muncă) are scopul de a evidenŃia gradul de participare
a fiecărui loc analizat la obŃinerea rezultatului;
- diviziunea pe părŃi sau elemente componente specifice naturii
rezultatului asigură cercetarea laturii esenŃiale a formării şi dezvoltării
acestuia.
Modelul general de reprezentare a diviziunii unui fenomen (F) se
prezintă ca o sumă de elemente ( f ; i = 1 ÷ n ) :
i
F = f1 + f 2 + ... + f i + ...f n ,

iar abaterea absolută totală (∆F) ca sumă algebrică a abaterilor parŃiale :

n
∆F = ∑ ∆f i
i =1
unde :
∆fi este abaterea absolută a elementului fi calculată cu relaŃia :
∆f i = f i1 − f i0 ,
unde :
fi1 - nivelul indicatorului în perioada curentă;
fi0 - nivelul indicatorului în perioada de bază.
Sensul şi mărimea contribuŃiei fiecărui element la indicele abaterii
variaŃiei relative ( ∆I F ) se determină prin calcularea indicilor abaterii variaŃiei
relative specifici elementului „i” ( ∆I fi ), prin relaŃia de calcul:

16
 f −f
∆I fi = i1 i0 ×100
f i0 , iar
n
∆I F = ∑ ∆I fi
i =1
Pentru a măsura şi caracteriza prin diviziune contribuŃia relativă a
fiecărui element la rezultatul total se foloseşte indicele greutăŃii specifice (gs)
calculat cu relaŃia :
f
gs = i
F
Dacă se doreşte evidenŃierea realizării unui anumit nivel de structură se
foloseşte indicele greutăŃii specifice (Igs) care arată de câte ori greutatea
specifică (ponderea) efectivă se abate de la nivelul greutăŃii specifice, considerat
ca bază :
gs1
I gs =
gs 0

1.6.2. ComparaŃia

Orice rezultat al activităŃii firmei se analizează şi apreciază nu numai ca

o mărime în sine, ci şi în raport cu un criteriu, cu o bază de comparaŃie.
Baza de comparaŃie poate fi selecŃionată dintr-o multitudine de criterii ca:
- rezultatele perioadei (perioadelor) precedente;
- nivelul programat sau planificat al unor indicatori;
- rezultatele altor întreprinderi din acelaşi domeniu de activitate;
- rezultatele medii pe ramură;
- rezultatele unor întreprinderi similare din alte Ńări;
- nivelul optim al indicatorului;
- normative, standarde, rezultate de laborator, etc.
În cazul folosirii acestei metode trebuie respectate cel puŃin următoarele
condiŃii :
- să fie asigurată omogenitatea datelor supuse comparaŃiei (indicatorii
comparaŃi să aibă acelaşi conŃinut economic şi aceeaşi metodologie de
determinare);
- analiza să se refere la aceeaşi perioadă de timp (an, semestru, trimestru,
lună, etc.).
După criteriul care stă la bază, se disting mai multe categorii de comparaŃii:
- comparaŃii în timp, când se compară fenomenul în diferite momente
ale evoluŃiei;

17
 - comparaŃii în spaŃiu, când se compară rezultatele obŃinute de
întreprinderea analizată cu rezultatele altei întreprinderi din aceeaşi
ramură sau rezultatele obŃinute de două secŃii ale aceleaşi întreprinderi;
- comparaŃii mixte, adică acele comparaŃii care se bazează pe ambele
criterii (timp şi spaŃiu);
- comparaŃii în funcŃie de un criteriu prestabilit, când se compară
rezultatele obŃinute cu programe, norme, normative, standarde, clauze
contractuale;
- comparaŃii cu un caracter special, care au loc în determinarea
eficienŃei unor măsuri sau soluŃii tehnico-economice (compararea
variantelor în vederea alegerii celei optime).
Pentru a cuantifica comparaŃiile vom folosi comparaŃia în dinamică a
fenomenului, deoarece este cel mai bogat în conŃinut.

1. ABATEREA ABSOLUTĂ
a) În mărimi absolute (∆F) reprezintă diferenŃa dintre nivelul efectiv şi cel al
bazei de comparaŃie a aceluiaşi fenomen sau rezultat, exprimate în unitatea de
măsură a indicatorului dat. În dinamică, sporul absolut reprezintă diferenŃa în
mărimi absolute dintre nivelul indicatorului din perioada curentă (1) şi cea de
bază (0). Arată în mărimi absolute cu câte unităŃi a sporit (crescut sau redus)
indicatorul în perioada curentă faŃă de cea de bază.
Dacă se calculează pentru două perioade succesive, sporul este cu bază în
lanŃ, iar din punct de vedere statistic reprezintă diferenŃa de ordinul întâi dintre
două valori ale unei serii dinamice:
- cu bază fixă : ∆Ft / 0 = Ft − F0
- cu baza în lanŃ: ∆Ft / t −1 = Ft − Ft −1
b) În mărimi relative
b1) Indicele de creştere exprimă de câte ori nivelul efectiv al fenomenului sau
rezultatului analizat a crescut sau a scăzut faŃă de nivelul considerat ca bază. În
dinamică arată de câte ori indicatorul (bază de comparaŃie) din perioada de bază
se regăseşte în indicatorul (comparat) din perioada curentă. Se exprimă sub
formă de coeficient sau procentual. Dacă se calculează pentru două perioade
succesive (cazul cel mai relevant), indicele este cu bază în lanŃ.
F
- cu bază fixă: I Ft / 0 = t × 100
F0
F
- cu baza în lanŃ: I Ft / t −1 = t × 100
Ft −1
b2) Sporul relativ sau abaterea indicelui este rezultatul comparaŃiei care
exprimă în procente abaterea nivelului efectiv de la nivelul de comparare. În
dinamică arată procentual cât reprezintă abaterea indicatorului de la o perioadă
la alta faŃă de nivelul indicatorului în perioada de bază. Arată cu cât a sporit

18
procentual indicatorul din perioada curentă faŃă de cea de bază. Dacă se
calculează pentru două perioade succesive (cazul cel mai relevant), variaŃia
indicelui este cu bază în lanŃ.
∆Ft / 0 F − F0
- cu bază fixă: ∆I Ft / 0 = × 100 = t × 100 =
F0 F0
F
= t × 100 − 100 = I Ft / 0 − 100
F0
∆F F − Ft −1
- cu baza în lanŃ: ∆I Ft / t −1 = t / t −1 × 100 = t × 100 =
Ft −1 Ft −1
F
= t × 100 − 100 = I Ft / t −1 ×100 −100
Ft −1
2. ABATEREA MEDIE
a) Modificarea medie absolută a fenomenului (sporul mediu) are semnificaŃie
doar pentru date omogene. Se determină pe baza primului şi ultimului termen al
unei serii cronologice. Arată în măsuri absolute cu cât a sporit fenomenul în
medie pe un subinterval al intervalului de timp analizat.
n
∑ Ft
F − F0
∆F = t = 0 = n
n n
b) Indicele mediu al modificării fenomenului are semnificaŃie doar pentru date
omogene. Se determină pe baza primului şi ultimului termen al unei serii
cronologice. Arată în măsuri relative de câte ori a sporit fenomenul în medie pe
un subinterval al intervalului de timp analizat.

n Fn
I F = n ∏ I Ft = n
t =0 F0

c) Ritmul mediu al modificării fenomenului are semnificaŃie doar pentru date

omogene. Se determină pe baza primului şi ultimului termen al unei serii
cronologice. Arată în măsuri relative cu cât a sporit fenomenul în medie pe un
subinterval al intervalului de timp analizat.
 n 
R F =  n ∏ I Ft  − 1 =  n Fn 
 −1
   F0 
 t =o   
INDICATORII MEDII
Nivelul mediu al fenomenului arată valoarea care are probabilitatea cea mai
mare de apariŃie, fiind o măsură a tendinŃei centrale, caracterizând cel mai bine
ansamblul fenomenului.

19
Pentru seriile de tip flux (care măsoară nivelul fenomenului pentru o perioadă)
care se pot cumula, se poate utiliza:
a) Media aritmetică (cronologică) simplă:

1 n
F= × ∑ Ft
n t =1

b) Media aritmetică ponderată în funcŃie de frecvenŃele ( p i - probabilităŃile) de

apariŃie:
n
F = ∑ p i × Fi
i =1

1.6.3. Metoda substituŃiilor în lanŃ

Acesta metodă se utilizează în cazul legăturilor în care

dependenŃa factorilor se materializează în relaŃii matematice de produs
sau raport astfel încât la variaŃia determinată a unui factor să corespundă
o valoare bine determinată a caracteristicii rezultative. Deci, valoarea pe
care o ia una dintre variabile determină valoarea celeilalte.
Metoda substituŃiilor în lanŃ constă în:
- identificarea factorilor care influenŃează abaterea fenomenului
economic;
- stabilirea relaŃiilor cauzale dintre factori şi fenomen;
- măsurarea influenŃei factorilor, stabilind sensul şi intensitatea acŃiunii
lor.
Această metodă implică respectarea următoarelor reguli convenŃionale,
rezultate şi acceptate de practica şi teoria economică pe baza experimenŃelor
empirice:
- ordonarea factorilor se face în funcŃie de criteriul condiŃionării
economice: în factori cantitativi, factori de structură şi factori
calitativi;
- substituirile se fac succesiv, întâi factorul cantitativ şi apoi cel
calitativ;
- un factor substituit se menŃine la nivelul curent în operaŃiile
ulterioare;
- ultimul factor care se substituie, este cel de natură calitativă.

20
1.6.4. Metoda ratelor financiare

Ratele reprezintă un raport procentual între două mărimi comparabile

din punct de vedere logico-economic, fiind utilizate foarte frecvent în analiza
financiară.
Principiul de bază al construirii ratelor este că valoarea informaŃională a
lor este mult mai mare decât a indicatorilor judecaŃi separaŃi şi permite totodată
o mai bună comparabilitate în timp şi spaŃiu.
O rată are sens doar atunci când reuneşte elemente asociabile din punct
de vedere economic, şi când aceste elemente, acŃionând împreună, reflectă un
fenomen.
După conŃinutul lor ratele pot fi de multe tipuri:
a) rate de structură, reflectând ponderea pe care un element economic îl
deŃine într-un alt element economic mai cuprinzător şi de aceeaşi natură
(activ, pasiv, venit, cheltuieli);
b) rate de gestiune, care reflectă o modalitate sau durată de transformare a
unui element de activ sau pasiv în lichidităŃi, fie o durată medie a devenirii
exigibile a unei plăŃi sau încasări;
c) ratele de echilibru, care exprimă echilibrul financiar ce se realizează între
resurse şi utilizări;
d) ratele de randament, care reflectă eficienŃa utilizării unor categorii de
resurse.
Necesitatea utilizării ratelor decurge din nevoia de standardizare.
Întreprinderile diferă între ele atât din punctul de vedere al dimensiunii, al
volumului afacerilor, al spaŃiului de acŃiune, cât şi din punctul de vedere al
organizării concrete a afacerilor. Astfel apare nevoia ca cel puŃin pentru
întreprinderile aparŃinând aceluiaşi sector să se poată emite judecăŃi de valoare
pe baza unor indicatori.
În practică, deşi pot fi construite o varietate de rate, trebuie găsite acele
rate care reflectă cel mai fidel fenomenul analizat.

1.6.5. Metoda scorurilor

Metoda scorurilor vizează identificarea unor funcŃii predictive pentru

evaluarea riscului de faliment, pe bază de metode statistice. Metoda scorurilor
reprezintă o funcŃie construită pe baza unui număr mai mare de indicatori pentru
care a fost necesară observarea în timp a mai multor întreprinderi.
FuncŃia scor „Z “ are forma : Z = a ⋅ x1 + b ⋅ x 2 + ... + z ⋅ x n ,
unde :
x1, ... , xn - ratele folosite în calcul ;
a, b, z - coeficienŃi de ponderare.

Scorul Z calculat la nivelul unei întreprinderi indică gradul de

vulnerabilitate al acesteia încă înainte ca riscul să se manifeste efectiv.

21
 CAPITOLUL II. INSTRUMENTELE ANALIZEI
ECONOMICO – FINANCIARE
Rezumatul capitolului
Capitolul II prezintă principalele surse informaŃionale ale analizei economico-
financiare, acestea fiind: bilanŃul contabil, contul de profit şi pierdere şi notele
explicative la bilanŃ. Atunci când situaŃia o impune, pentru detaliere se impune
utilizarea inclusiv a balanŃei contabile de verificare.
Analiza economico - financiară nu se limitează numai la folosirea datelor din
situaŃiile financiare în starea lor brută, iniŃială. Acestea sunt prelucrate şi
transformate în vederea obŃinerii unor informaŃii în măsură să satisfacă scopul şi
obiectivele analizei economico - financiare. În acest sens bilanŃului contabil i se
aduc o serie de corecŃii, el stând la baza întocmirii bilanŃului financiar respectiv
contului de profit şi pierdere de asemenea, acesta stând la baza construirii
tabloului soldurilor intermediare de gestiune.
Alături de aceste surse informaŃionale, cu precădere pentru obŃinerea datelor
necesare analizei economice, analist va cerceta orice alt document necesar al
contabilităŃii de gestiune precum şi alte instrumente de lucru specifice
(exemplu: dări de seamă statistice).
Datele cu care operează analiza sunt aşadar prezentate în anumite documente
financiar-contabile, care se constituie în instrumente ale analizei.
Prezentul capitol se constituie într-un capitol de recapitulaŃie a cunoştinŃelor
dobândite în cursurile anterioare de contabilitate, dar totodată se realizează şi o
trecere spre analiza propriu zisă, pe parcurs fiind inserate o serie de elemente
specifice analizei economico-financiare (identificarea cauzelor sau factorilor
care determină nivelul şi evoluŃiei diverselor posturi bilanŃiere, judecarea după
criterii de eficienŃă a nivelul şi evoluŃiei acestora, interpretarea valorilor înscrise
în situaŃiile financiare, transformarea şi prelucrarea situaŃiilor financiare în
conformitate cu scopul analizei economico-financiare).

2.1. Principalele surse informaŃionale ale analizei

econimico-financiare
Principalele surse informaŃionale utilizate de analiza economico-
financiară pornesc de la situaŃiile financiare întocmite de întreprinderi,
respectiv: bilanŃul contabil, contul de profit şi pierdere şi notele explicative la
bilanŃ.
SituaŃiile financiare anuale se compun din:
• bilanŃul contabil este documentul de sinteză cu ajutorul căruia se prezintă
situaŃia patrimonială a întreprinderii la un moment dat, adică bunurile
economice, drepturile şi obligaŃiile reflectate în activul respectiv pasivul
bilanŃului;

22
• contul de profit şi pierdere reflectă rezultatele exerciŃiului ce provin din
activitatea întreprinderii (cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile
exerciŃiului, precum şi rezultatul exerciŃiului – profit dau pierdere);
• notele explicative la situaŃiile financiare.
Atunci când situaŃia o cere, pentru detaliere se impune utilizarea
inclusiv a balanŃei contabile de verificare.
Analiza economico - financiară nu se limitează numai la folosirea
datelor din situaŃiile financiare în starea lor brută, iniŃială. Acestea sunt
prelucrate şi transformate în vederea obŃinerii unor informaŃii în măsură să
satisfacă scopul şi obiectivele analizei economico - financiare. În acest sens
bilanŃului contabil i se aduc o serie de corecŃii, el stând la baza întocmirii
bilanŃului financiar respectiv contului de profit şi pierdere de asemenea, acesta
stând la baza construirii tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Alături de
aceste surse informaŃionale, cu precădere pentru obŃinerea datelor necesare
analizei economice, analist va cerceta orice alt document necesar al
contabilităŃii de gestiune precum şi alte instrumente de lucru specifice
(exemplu: dări de seamă statistice).

2.2. BilanŃul contabil

BilanŃul este documentul contabil de sinteză prin care se prezintă
bunurile economice, drepturile şi obligaŃiile întreprinderilor (activul şi pasivul
întreprinderii), la încheierea exerciŃiului. Fiind documentul oficial de sinteză a
întreprinderilor, bilanŃul trebuie să redea o imagine fidelă, clară şi completă a
patrimoniului, a situaŃiei financiare şi a rezultatelor obŃinute.
BilanŃul furnizează doar o imagine la un moment dat, o fotografie a
patrimoniului întreprinderii ce se modifică, însă, în mod continuu.
BilanŃul contabil se poate reda în două forme: vertical – listă sau
orizontal – în cont.
În formatul vetical – listă bilanŃul contabil are următorul conŃinut:
A. active imobilizate;
B. active circulante;
C. cheltuieli în avans;
D. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an;
G. datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an;
H. provizioane;
I. venituri în avans;
J. capital şi rezerve.
În format orizontal bilanŃul are două părŃi: activ respectiv pasiv.
În activ sunt cuprinse toate drepturile de proprietate şi de creanŃă ale
întreprinderii, iar în pasiv toate obligaŃiile şi angajamentele întreprinderii, adică
capitaluri proprii şi datorii contractate de întreprindere şi nerambursate încă
altfel spus sursele de finanŃarea ale activului întreprinderii. Elementele de activ
sunt ordonate în bilanŃ după criteriul lichidităŃii în sens crescător, adică activele

23
ce pot fi transformate cel mai rapid în numerar sunt situate în parte de jos, la
baza activului.
Elementele de pasiv sunt ordonate după criteriul exigibilităŃii, pasivele
cel mai puŃin exigibile (ce au scadenŃa la plată cea mai îndepărtată ca timp)
ocupă parte de sus a pasivului. În primul rând, în pasiv sunt înscrise capitalurile
proprii. Aceste resurse, practic nu sunt exigibile. În categoria surselor
permanente mai sunt înscrise şi datoriile financiare pe termen mediu şi lung
pentru că scadenŃa lor este îndepărtată. Cele mai exigibile elemente ale
pasivului sunt datoriile pe termen scurt.
Transformarea bilanŃului contabil din format vertical-listă în format în
orizontal în cont se realizează astfel:
• în activ: A. active imobilizate; B. active circulante; C. cheltuieli în
avans; Total activ: A+B+C
• în pasiv: J. capital şi rezerve; H. provizioane; G. datorii ce trebuie
plătite într-o perioadă mai mare de un an; D. datorii ce trebuie plătite
într-o perioadă mai mică de un an; I. venituri în avans; Total pasiv:
J+H+G+D+I

2.2.1. Activul bilanŃului contabil

A) Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile,

corporale sau necorporale, achiziŃionate sau produse de întreprindere, care intră
în patrimoniul acesteia ca urmare a deciziilor investiŃionale fiind destinate să
servească o perioadă îndelungată activitatea întreprinderii. Din punct de vedere
financiar sunt elemente stabile, care se uzează şi se înlocuiesc lent şi a căror
depreciere ireversibilă se reflectă prin amortizare. La rândul lor, activele
imobilizate se compun din :
1. imobilizări necorporale sau intangibile;
2. imobilizări corporale sau tangibile;
3. imobilizări financiare.
A.1. Imobilizările necorporale cuprind posturi ce nu sunt omogene, precum:
cheltuielile de constituire; cheltuielile de dezvoltare; concesiunile, brevetele,
licenŃele, mărcile, drepturile şi alte valori similare; fondul comercial; alte
imobilizări necorporale (programele informatice create de unitate sau
achiziŃionate de la terŃi, pentru necesităŃile proprii de utilizare, precum şi alte
imobilizări necorporale); imobilizările necorporale în curs de execuŃie.
Modificarea valorii imobilizărilor necorporale la sfârşitul perioadei faŃă de
începutul perioadei de gestiune şi evoluŃia în timp a acestora este influenŃată de:
- amortizarea anuală calculată, care determină tendinŃa de reducere a valorii
imobilizărilor necorporale;
- achiziŃionarea de imobilizări necorporale (cheltuieli de emitere a noi acŃiuni,
a obligaŃiunilor, noi studii de cercetare - dezvoltare, concesionări, know-how,
elaborarea sau achiziŃionarea de noi programe informatice), care conduce la
creşterea valorii acestora;

24
- acŃiuni de reevaluare care pot determina creşterea sau diminuarea valorii
imobilizărilor necorporale;
- vânzarea de active necorporale.
A2. Imobilizările corporale constituie substanŃa unui agent economic şi
determină capacitatea de producŃie a acestuia. În această grupă se includ:
terenuri şi amenajări la terenuri; construcŃii; instalaŃii tehnice, mijloace de
transport, animale şi plantaŃii; echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi
instalaŃii de lucru); aparate şi instalaŃii de măsurare, control şi reglare; mijloace
de transport; mobilier, aparatură birotică, echipamente de proiecŃie a valorilor
umane şi materiale şi alte active corporale; avansuri şi imobilizări corporale în
curs de execuŃie. În imobilizările necorporale şi corporale se introduc şi
imobilizările în curs, adică investiŃiile neterminate până la finele exerciŃiului,
bunuri facturate de furnizori dar nerecepŃionate, etc.
Imobilizările corporale se supun amortizării conform reglementărilor în
vigoare. Terenurile nu sunt supuse amortizării şi deci îşi păstrează constantă
valoarea în timp, cu excepŃia acŃiunilor de reevaluare.
Celelalte categorii de imobilizări corporale îşi modifică valoarea sub
influenŃa următorilor factori:
- amortizarea calculată anual, diminuează valoarea acestora;
- achiziŃionarea şi punerea în funcŃiune de noi construcŃii, instalaŃii, mijloace de
transport, etc., care sporesc valoarea imobilizărilor corporale cu valoarea lor
de intrare;
- acŃiunile de reevaluare a imobilizărilor corporale care pot determina creşterea
sau diminuarea valorii imobilizărilor corporale.
Sensul şi semnificaŃia modificării valorii imobilizărilor cuprinde:
• I MF > 1 , respectiv valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă
este mai mare decât în perioada de bază şi are loc când valoarea de
intrare a mijloacelor fixe puse în funcŃiune devansează valoarea
amortizării plus valoarea mijloacelor fixe scoase din funcŃiune (vândute,
casate, etc.) şi / sau creşte valoarea imobilizărilor fixe prin reevaluarea
lor;
• I MF = 1 , respectiv valoarea imobilizărilor corporale se menŃine
constantă, când amortizarea calculată plus valoarea imobilizărilor
corporale scoase din funcŃiune este compensată integral prin valoarea de
intrare a mijloacelor fixe puse în funcŃiune şi/sau de creşterea valorii prin
reevaluare;
• I MF < 1 , respectiv valoarea imobilizărilor corporale în perioada curentă
este mai mică decât în perioada de bază, când valoarea de intrare a
punerilor în funcŃiune nu compensează integral amortizarea calculată
plus valoarea scoaterilor din funcŃiune şi/sau diminuarea valorii prin
reevaluare.
A3. Imobilizările financiare sunt formate din: titluri de participare; interese de
participare deŃinute; alte titluri imobilizate şi creanŃe imobilizate (creanŃe legate
de participaŃii, respectiv titlurile de participare şi interesele de participare,

25
împrumuturi acordate pe termen lung, acŃiuni proprii deŃinute pe termen lung şi
alte creanŃe imobilizate).
Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acŃiuni şi alte
titluri cu venit variabil deŃinute de o societate în capitalul altor societăŃi
comerciale, a căror deŃinere pe o perioadă îndelungată este considerată utilă
acesteia.
Interesele de participare reprezintă drepturi deŃinute în capitalul altei
societăŃi comerciale. Interesele de participare sunt deŃinute pe termen lung în
scopul garantării contribuŃiei la activităŃile persoanei juridice respective. Ele
cuprind investiŃii în întreprinderi asociate şi investiŃii strategice.
B) Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului
de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotaŃii rapide. În cadrul
fiecărui ciclu ele trec din forma de active fizice, în cea de creanŃe şi apoi de
disponibilităŃi.
Activele circulante au în componenŃa lor :
1. stocuri;
2. creanŃe;
3. (casa şi conturile la bănci şi investiŃii financiare pe termen scurt
(disponibilităŃi băneşti).
B1) Stocurile
Stocurile reprezintă acea parte a activelor circulante aflate la încheierea
exerciŃiului sub forma activelor fizice:
- mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea
revânzării sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
- materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc
în produsul finit integral sau parŃial, fie în starea lor iniŃială, fie
transformată;
- materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale
pentru ambalat, piese de schimb, seminŃe şi materiale de plantat, furaje şi
alte materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de
fabricaŃie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
- produsele, respectiv:
o semifabricatele, prin care se înŃelege produsele al căror proces
tehnologic a fost terminat într-o secŃie (fază de fabricaŃie) şi care trec
în continuare în procesul tehnologic al altei secŃii (faze de fabricaŃie)
sau se livrează terŃilor;
o produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricaŃie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în
cadrul unităŃii, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate
direct clienŃilor;
o rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;
- ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziŃionate sau fabricate,
destinate produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terŃi
cu obligaŃia restituirii în condiŃiile prevăzute în contracte;

26
- producŃia în curs de execuŃie, care reprezintă producŃia care nu a trecut
prin toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic,
precum şi produsele nesupuse probelor şi recepŃiei tehnice sau
necompletate în întregime, în cadrul producŃiei în curs de execuŃie se
cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum şi studiile în curs de
execuŃie sau neterminate.
B11) Stocuri de materii prime şi materiale
VariaŃia valorii stocurilor de la sfârşitul perioadei faŃă de începutul
perioadei se explică prin acŃiunea modificării următorilor factori:
- cantitatea materialelor aflate în stoc;
- structura materialelor aflate în stoc;
- preŃul materialelor (preŃul de evaluare a materialelor).
B12) Stocuri de producŃie în curs de execuŃie
În bilanŃul contabil se consemnează valoarea, la cost de producŃie, a
produselor, lucrărilor şi serviciilor aflate în curs de execuŃie la sfârşitul
perioadei, diminuată cu provizioanele aferente.
Factorii de care depinde nivelul şi evoluŃia producŃiei neterminate sunt:
- volumul fizic al producŃiei, influenŃează direct nivelul producŃiei neterminate;
- durata ciclului de fabricaŃie este un alt factor direct de care depinde nivelul şi
evoluŃia producŃiei neterminate; cu cât este mai mare durata ciclului de
fabricaŃie cu atât volumul producŃiei în curs este mai mare;
- structura producŃiei;
- costul de producŃie.
B13) Stocuri de semifabricate, produse finite şi produse reziduale
Valoarea produselor aflate în stoc este influenŃată de trei factori:
- volumul fizic (cantitatea) produselor aflate în stoc;
- structura produselor în stoc;
- costul efectiv al produselor.
Modificarea stocurilor în perioada curentă faŃă de cea precedentă este
cauzată de:
• raportul dintre ritmul fabricaŃiei ( I Qfab )şi ritmul livrărilor ( I Ql );
- dacă I Qfab > I Ql – stocurile finale sunt în creştere, dacă livrările nu sunt
compensate pe baza produselor aflate în stocurile iniŃiale;
- dacă I Qfab < I Ql – stocurile finale sunt în scădere, dacă livrările din
stocurile iniŃiale sunt cel mult egale cu ritmul fabricaŃiei.
• evoluŃia structurii producŃiei fabricate şi livrate:
• modificarea costurilor de producŃie unitare:
• acŃiuni de reevaluare a produselor (aducerea elementelor de activ la preŃul
(costul lor real).

27
B14) Stocuri de mărfuri
Modificarea stocurilor finale de mărfuri este exprimată prin:
- raportul dintre ritmul achiziŃionării (intrării) şi ritmul vânzării (ieşirii)
mărfurilor în cursul perioadei;
- raportul dintre structura mărfurilor intrate şi ieşite;
- evoluŃia preŃurilor de achiziŃie a mărfurilor;
- acŃiuni de reevaluare a stocurilor;
- suplimentarea sau diminuarea provizioanelor.
B2) CreanŃele
CreanŃele reflectă sumele băneşti ce urmează să fie încasate de către
agentul economic, reprezentând contravaloarea mărfurilor, produselor,
semifabricatelor vândute şi / sau a serviciilor şi lucrărilor prestate.
Analiza creanŃelor necesită gruparea lor, cel puŃin după trei criterii :
• în primul rând, după natura lor:
- creanŃe aferente bunurilor, servicilor, lucrărilor vândute (creanŃe-clienŃi);
- creanŃe reprezentând avansuri acordate furnizorilor (furnizori-debitori);
- creanŃe faŃă de acociaŃi, acŃionari sau grup;
- creanŃe sociale (faŃă de salariaŃi) şi fiscale (faŃă de stat);
• în al doilea rând, după principalii beneficiari, urmărindu-se:
- nivelul creanŃelor pe beneficiari şi ponderea lor în totalul creanŃelor;
- vechimea creanŃelor şi durata medie de încasare;
- natura relaŃiilor cu beneficiarii (tradiŃionale, temporare, accidentale,
etc.);
• în al treilea rând, este necesară clasificarea creanŃelor în funcŃie de
vechimea lor, alegând intervale de timp specifice activităŃii de
comercializare a agentului economic.
B3) DisponibilităŃile băneşti (casa şi conturile la bănci) şi investiŃii
financiare pe termen scurt
DisponibilităŃile băneşti reprezintă sumele, lichidităŃile întreprinderii
aflate în casă, în bănci, acreditive, plasamente şi alte valori.
Deosebirea dintre investiiile financiare înregistrate la nivelul
imobilizărilor corporale i cele de la nivelul termenului scurt este dată cu
precădere de obiectivele managementului vis-a-vis de aceste tipuri de investiŃii.
În cazul celor înregistrate la activele imobilizate se vizează câştigurile din
dividende şi mai ales controlul întreprinderilor unde s-au făcut plasamentele, pe
când cele pe termen scurt, din partea de jos a bilanŃului sunt efectuate cu scop
speculativ, câştigurile fiind sub variaiilor de curs (preŃul de vânzare şi cel de
achiziie).
C) Cheltuieli în avans care cuprind: sumele reprezentând abonamentele,
chiriile şi alte cheltuieli efectuate anticipat; valoarea dobânzilor aferente
contractelor de leasing financiar, potrivit prevederilor contractuale.

28
2.2.2. Pasivul bilanŃului contabil

Pasivul bilanŃului grupează resursele de care dispune agentul economic

pentru a finanŃa utilizările sale, care sunt grupate în ordinea exigibilităŃii
crescătoare.
Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:
A) capital propriu;
B) provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;
C) datorii;
D) venituri înregistrate în avans.
A) Capitalul propriu cuprinde fondurile proprii de care dispune un agent
economic din care se finanŃează cea mai mare parte a activelor imobilizate ale
unei întreprinderi, adică sumele nedatorate în momentul închiderii bilanŃului. În
componenŃa lor intră:
A1) Capitalul social, reprezintă ansamblul aporturilor în bani şi natură
efectuate de către asociaŃi, fie în momentul constituirii societăŃii, fie pe parcurs
cu ocazia creşterii de capital, precum şi capitalul preluat în urma operaŃiilor de
fuziune prin absorbŃie cu alte persoane juridice. În cadrul societăŃilor
comerciale pe acŃiuni şi a societăŃilor în comandită pe acŃiuni el este
reprezentat de acŃiuni, egale ca valoare, iar în cadrul societăŃilor în nume
colectiv, comandită simplă şi cu răspundere limitată este reprezentat de părŃi
sociale.
A2) Prime legate de capital, formate din prime de emisiune, de fuziune şi de
aport, de conversie ele rezultând din operaŃii de creştere a capitalului, realizată
fie în numerar, fie prin aporturi în natură, fie cu ocazia unei fuziuni, ceea ce
presupune emisiunea de acŃiuni noi.
Primele de emisiune a acŃiunilor reprezintă diferenŃa dintre valoarea
nominală a unei acŃiuni (mai mică) şi preŃul de emisiune a noilor acŃiuni (mai
mare).
Primele de fuziune apar în cazul fuziunii a două sau mai multe societăŃi
când se stabileşte valoarea matematică sau intrinsecă a acŃiunilor şi mărimea
primelor de fuziune (diferenŃa dintre valoarea matematică şi valoarea nominală
a acŃiunilor).
Primele de aport apar în cazul creşterii de capital prin aport în natură. După
evaluarea acestor aporturi şi stabilirea numărului de acŃiuni noi de emis se
determină prima de aport ca diferenŃă între valoarea matematic - contabilă a
acŃiunii şi valoarea sa nominală.
A3) Rezerve din reevaluare, reprezentând diferenŃa dintre valoarea actuală
(mai mare) şi valoarea înregistrată (mai mică) a activului reevaluat.
A4) Rezervele, sunt formate din:
- rezerve legale, constituite anual din rezultatul brut, în cota de 5% până la
atingerea unui nivel de 20% din capitalul social;
- rezerve statutare, constituite anual din profitul net conform statutului;

29
- alte rezerve, neprevăzute de lege sau statut care pot fi constituite facultativ pe
seama profitului net pentru: acoperirea pierderilor, creşterea capitalului social
sau alte scopuri potrivit hotărârii Adunării Generale a AcŃionarilor.
A5). Rezultatul reportat, reprezintă acel rezultat sau parte din rezultatul
exerciŃiului precedent, a cărei repartizare a fost amânată de Adunarea Generală
a AcŃionarilor sau pierderea neacoperită.
A6). Rezultatul exerciŃiului financiar este diferenŃa dintre veniturile totale şi
cheltuielile totale ale unui agent economic, putând fi favorabil, caz în care
reprezintă un profit, sau nefavorabil, reprezentând o pierdere. Soldul creditor
reprezintă profitul realizat, dacă veniturile depăşesc cheltuielile, iar soldul
debitor, pierderea realizată, dacă cheltuielile depăşesc veniturile.
B) Provizioane sunt destinate acoperirii de riscuri şi cheltuieli pe care
evenimentele survenite sau în curs de desfăşurare le fac probabile. Astfel de
evenimente privesc cazuri precise, dar realizarea lor este nesigură.
Provizioanele reflectă politica de prudenŃă economică, de anihilare sau
de reducere a riscurilor care apar în activitatea firmei.
Cazurile cele mai tipice sunt:
- provizioane pentru litigii;
- provizioane pentru garanŃii acordate clienŃilor;
- alte provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Modificarea sumei provizioanelor are loc prin:
- creşterea valorii provizioanelor constituite;
- diminuarea valorii provizioanelor prin utilizarea lor sau anularea ca
urmare a neproducerii riscului.
Între noŃiunea de provizion şi rezervă există o distincŃie clară, deoarece:
- rezervă reprezintă o parte din profitul repartizat destinat să acopere efectele
negative ale factorilor aleatori, cât şi pentru a contribui la dezvoltarea
globală a întreprinderii;
- un provizion este constituit pe seama cheltuielilor, chiar în absenŃa
profitului şi este destinat să acopere o cheltuială sau pierdere precisă, asupra
căreia există o marjă de incertitudine a producerii.
C) Datoriile exprimă resurse străine, aparŃinând agenŃilor economici o perioadă
mai mult sau mai puŃin îndelungată şi regăsite sub formă de:
- datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen
mediu şi lung);
- datorii de trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an (pe termen
scurt).
O datorie trebuie clasificată ca datorie curentă atunci când se aşteaptă să
fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al persoanei juridice sau
este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanŃului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.
În funcŃie de natura lor datoriilor pot fi financiare şi de exploatare.
Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen
mediu şi lung) includ:

30
- datorii financiare:
o împrumuturi din emisiuni de obligaŃiuni şi prime de rambursare a
acestora;
o credite bancare pe termen lung şi mediu;
o datorii legate de participaŃii şi alte împrumuturi şi datorii asimilate;
o creditare societate de către acŃionari sau asociaŃi, cu scadenŃă sub un an;
o precum şi dobânzile aferente acestora;
- datorii de exploatare cu scadenŃă peste un an.
Pentru aprecierea incidenŃei folosirii capitalului împrumutat asupra
rezultatelor agentului economic este necesar să se analizeze efectul de
îndatorare.
Prin efect de îndatorare se înŃelege rezultatul financiar pozitiv sau
negativ care rezultă ca urmare a folosirii creditului în calitate de capital. El se
obŃine comparând rentabilitatea economică cu costul capitalului împrumutat.
Efectul de îndatorare este direct proporŃional cu structura financiară şi cu
diferenŃa dintre rata economică de rentabilitate şi costul capitalului împrumutat
Datoriile ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (pe termen
mediu şi lung) includ:
- datorii financiare pe termen scurt:
o ratele scadente ale datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe o
perioadă de până la un an;
o credite pe termen scurt;
o creditare societate de către acŃionari sau asociaŃi, cu scadenŃă sub un an
- datorii de exploatare cu scadenŃă sub un an:
o furnizori şi asimilate;
o clienŃi-creditori;
o alte datorii de exploatare, din care:
− personal (remuneraŃii datorate, drepturi de personal neridicate în
termen, etc.);
− asigurări şi protecŃia socială (sumele datorate organismelor de
asigurări şi protecŃie socială);
− bugetul de stat (impozitul pe profit, TVA de plătit, impozitul pe
salarii, etc.);
− asociaŃi, acŃionari, grup (dividende de plătit, etc.).
Datoriile faŃă de furnizori, de personal, bugetul de stat sau local, asociaŃi
şi creditori diverşi au un caracter cvasipermanent aflându-se permanent ca sursă
de finanŃare pe termen scurt. Aceste surse depind de soldul mediu zilnic şi de
termenul de exigibilitate, adică numărul de zile de la constituirea obligaŃiei până
la plata efectivă a lor.
ObligaŃiile pe termen scurt fiind surse gratuite de capital, trebuie gestionate
eficient, ceea ce înseamnă, în esenŃă, că este benefic pentru societatea
comercială dacă se realizează un volum al decalajelor de plăŃi mai mare decât al
decalajelor de încasări.

31
D) Venituri în avans se referă la: veniturile înregistrate în avans, ce reprezintă:
sumele facturate sau încasate din chirii, abonamente, asigurări; dobânda
aferentă bunurilor cedate în regim de leasing financiar; subvenŃii pentru
investiŃii - subvenŃiilor guvernamentale şi ale resurse primite pentru finanŃarea
investiŃiilor, precum şi a imobilizărilor primite cu titlu gratuit.
Suma veniturilor încasate în avans creşte prin extinderea activităŃilor pentru care
se solicită avansuri (practic credite pentru producŃia sau serviciile viitoare) şi
scade prin livrarea produselor pentru care s-a încasat avansul sau restituirea lui.
Structura bilanŃului contabil este prezentată în anexă.

2.3. BilanŃul financiar

2.3.1. BilanŃul financiar - scop, utilitate, structură

Scopul bilanŃului financiar este inventarierea averii şi angajamentelor

întreprinderii şi ordonarea lor strictă pe termene de lichiditate, respectiv
exigibilitate.
BilanŃul financiar este denumit de către unii specialiştii în domeniul analizei
economico-financiare „bilanŃ lichiditate-exigibilitate” deoarece are o bună
capacitate de a exprima măsura în care întreprinderea îşi poate onora
angajamentele rezultate din raporturile cu terŃii.
Caracteristici:
− este construit în valori nete;
− reflectă o imagine statică a patrimoniului (la moment dat);
− imaginea patrimoniului este mult mai reală decât în cazul bilanŃului
contabil;
− construcŃia bilanŃului financiar se face punând în valoare nivelul real de
lichiditate a elementelor de activ şi nivelul real de exigibilitate a
elementelor de pasiv.
Criteriile de constituire a bilanŃului financiar:
− pentru activ se urmăreşte eliminarea elementelor patrimoniale care nu pot fi
transformate în lichidităŃi (active fictive) şi regruparea elementelor rămase
în funcŃie de gradul real de lichiditate al acestora;
− pentru pasiv se urmăresc regruparea elementelor în funcŃie de gradul real de
exigibilitate al acestora.
Utilitatea bilanŃului financiar poate fi privită din mai multe perspective:
− din perspectiva celor căror li se adresează:
- acŃionari - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului lor,
evoluŃia mărimii acestuia, durata de lichidare a acestuia în
eventualitatea unei recuperări de capitaluri;
- creditori - care doresc să cunoască valoarea patrimoniului
întreprinderii ce reprezintă garanŃia realizării drepturilor lor;

32
− din perspectiva modului în care satisface cerinŃele şi obiectivele analizei
economico-financiare - ordonarea bilanŃul pe termene răspunde mai bine:
analizei structurii financiar - patrimoniale; analizei bonităŃii financiare;
analizei echilibrului financiar; analizei randamentului financiar; analizei
riscurilor întreprinderii.

2.3.2. ConstrucŃia bilanŃului financiar

A. Retratarea elementelor bilanŃiere
OperaŃiunea de retratare vizează atât elementele de activ cât şi pe cele de
pasiv şi se referă în principal la următoarele operaŃiuni:
1. Eliminarea activelor fictive deoarece nu sunt transformabile în numerar;
CorecŃia asupra CorecŃia asupra
Denumirea elementului de activ
activului pasivului
Se diminuează cu
Cheltuieli de constituire şi de cercetare –
Se elimină din activ aceeaşi sumă
dezvoltare (ct. 201 şi ct. 203)
capitalul propriu;

Decontări cu asociaŃii privind capitalul: Se reduce capitalul

Se elimină din activ
- Ct. 456 cu sold debitor social

Se reduce capitalul
Cheltuieli înregistrate în avans (ct. 471) Se elimină din activ
propriu
2. Având în vedere că elementele patrimoniale sunt înregistrate în bilanŃul
contabil la valori istorice se recomandă reevaluarea acestora (imobilizări şi
stocuri), diferenŃele în plus sau în minus afectând concomitent elementul de
activ reevaluat şi în corespondenŃă postul de pasiv „rezerve din reevaluare”
(sold creditor – plusurile; sold debitor - minusurile);
3. Includerea veniturilor înregistrate în avans (ct. 472) la capitaluri proprii
deoarece privite static aceste venituri pot fi asimilate rezultatului
exerciŃiului;
4. Includerea subvenŃiilor pentru investiŃii (ct. 131 - 138) la capitaluri proprii
deoarece sunt resurse financiare la dispoziŃia întreprinderii;
5. Provizioanele (ct. 151) vor fi asimilate capitalurilor proprii deoarece,
potrivit abordării statice, posibilitatea de apariŃie a riscului grevează doar
asupra exerciŃiului financiar următor.

B. Regruparea elementelor
Se urmăreşte poziŃionarea elementelor de activ şi pasiv la un nivel care să
reflecte gradul real de lichiditate şi exigibilitate al acestora:
• pentru activ:
− activele imobilizate reevaluate– cu durată de realizare mai mare de un
an, din care:
o imobilizări necorporale;
o imobilizări corporale (inclusiv stocuri cu mișcare lentă şi
fără mişcare);

33
 o imobilizări financiare (inclusiv creanŃe cu durată de
realizare mai mare de un an);
− active circulante – cu durată de realizare mai mică de un an, din care:
o stocuri;
o creanŃe (inclusiv creanŃe imobilizate mai mici de un an);
o investiŃii financiare pe termen scurt (inclusiv tituluri de
participare pentru care întreprinderea numai interes şi
doreşte să le vândă);
o disponibilităŃi băneşti în casă şi conturi la bănci.
• pentru pasiv:
− capitaluri permanente - cu o durată de exigibilitate mai mare de un an,
compuse din:
o capitaluri proprii – (inclusiv rezerve din reevaluare, venituri
înregistrate în avans, subvenŃii pentru investiŃii şi
provizioane);
o datorii pe termen mediu şi lung, din care:

datorii financiare pe termen mediu şi lung (credite
pe termne mediu şi lung, împrumuturi obligatare,
creditare de către acŃionari sau asociaŃi pe termen
lung);

datorii de exploatare pe termen mediu şi lung
(furnizori, clienŃi-creditori, obligaŃii fiscale şi
sociale neachitate într-un an);
− datorii pe termen scurt - cu o durată de exigibilitate mai mică de un an,
compuse din:
o datorii de exploatare pe termen scurt (furnizori, clienŃi-
creditori, obligaŃii fiscale şi sociale ce trebuie achitate sub
un an);
o datorii financiare pe termen scurt (credite şi împrumuturi pe
termen scurt, creditare de către acŃionari sau asociaŃi pe
termen scurt).
Structura bilanŃului financiar este prezentată în anexă.

2.4. Contul de profit şi pierdere

Contul de profit şi pierderi, ca document al situaŃiilor financiare şi
instrument al analizei economico – financiare prezintă rezultatele globale ale
activităŃii întreprinderii. În formatul actual, contul de profit şi pierdere
explicitează modul de formare al rezultatelor pornind de la trei tipuri de
activităŃi: activitatea de exploatare, activitatea financiară şi activitatea
extraordinară. Pe fiecare dintre aceste trei activităŃi se formează diverse tipuri de
rezultate (profit sau pierdere), prin soldarea veniturilor şi cheltuielilor aferente
fiecărei activităŃi, acestea stând la baza formării rezultatului net al exerciŃiului.

34
ACTIVITATEA DE EXPLOATARE
Venturile din exploatare sunt formate din: producŃia vândură (ct.
701+702+703+704+705+706+708); venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 706);
venituri din subvenŃii de exploatare aferente cifrei de afaceri (ct. 7411; ) variaŃia
stocurilor (ct. 711) – venituri din producŃia stocată (sold debitor - scăderea
valorii producŃiei stocate şi cu sold creditor - creşterea valorii producŃiei
stocate); producŃia imobilizată (ct. 721+722); venituri din subvenŃii de
exploatare (ct. 741); alte venituri din exploatare, format din: venituri din
subvenŃii de exploatare aferente altor venituri (ct. 7417) şi alte venituri din
exploatare (ct. 758) - se impune cercetarea în analitic a acestui cont.
Cheltuielile din exploatare sunt formare din: cheltuieli cu materiile prime şi
materiale consumabile (ct.601+602); alte cheltuieli materiale
(ct.603+604+606+608); alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă) (ct. 605);
cheltuieli privind mărfurile (ct. 607); cheltuieli de personal, inclusiv sarcinile
sociale (contribuŃiile anagajatului şi ale anagajatorului) (ct.641+ct.642+ct.645);
amortizări şi provizioane pentru deprecierea activelor imobilizate (ct. 6811-
cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor+ct. 6813-ct.7813);
ajustarea valorii activelor circulante (ct.654+ct.6814-ct.754+ct.7814); alte
cheltuieli de exploatare, formate din: cheltuieli privind prestaŃiile externe (ct.
611+ct.612+ct.613+ct.614+ct.621+ct.622+ct.623+ct.624+ct.625+ct.626+ct.627
+ct.628); cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635); cheltuieli
cu despăgubiri, donaŃii şi subvenŃii acordate (ct. 658) şi ajustări privind
provizioanele (ct.6812-ct.7812).
ACTIVITATEA FINANCIARĂ
Veniturile financiare sunt compuse din: venituri din imobilizări financiare
(ct.761 – dividende aferente titlurilor + valoarea titlurilor primite prin
reinvestirea dividendelor); venituri din investiŃii financiare pe termen scurt
(ct.762 – dividende aferente investiŃiilor financiare pe termen scurt); venituri
din creanŃe imobilizate (ct.763 – dobânda aferentă creanŃelor imobilizate
cedate); venituri din investiŃii financiare cedate (ct.764 – preŃul de vânzare al
investiŃiilor financiare cedate + câştigul rezultat din vânzarea investiŃilor
financiare pe termen scurt la un preŃ de cesiune mai mare decât valoarea
contabilă); venituri din diferenŃe de curs valutar (ct. 765 – diferenŃe favorabile
în urma încasării creanŃelor în valută respectiv decontării datoriilor în valută, în
urma evaluării creanŃelor respectiv datoriilor al finele exerciŃiului financiar, a
disponibilităŃilor şi altor valori de trezorerie în bancă sau casierie în valută
(titluri de stat, acreditive, depozite pe termen scurt în valută)); venituri din
dobânzi (ct.766); venituri din sconturi obŃinute (ct.767 – de la furnizori sau alŃi
creditori); alte venituri financiare (ct. 768).
Cheltuielile financiare sunt compuse din: pierderi din creanŃe legate de
participaŃii (ct. 663 – valoarea pierderilor din creanŃe imobilizate); cheltuieli
privind investiŃiile financiare cedate (ct.664 – valoarea imobilizărilor financiare,
cedate sau scoase din activ + diferenŃe nefavorabile dintre valoarea contabilă a
investiŃiilor financiare pe termen scurt şi preŃul de cesiune); cheltuieli din

35
diferenŃe de curs valutar (ct. 665 – diferenŃe nefavorabile în urma încasării
creanŃelor în valută respectiv achitării datoriilor în valută, în urma evaluării
creanŃelor respectiv datoriilor al finele exerciŃiului financiar, a disponibilităŃilor
şi altor valori de trezorerie în bancă sau casierie în valută (titluri de stat,
acreditive, depozite pe termen scurt în valută) respectiv rezultate ca urmare a
lichidării depozitelor pe termen scurt, a acreditivelor şi avansurilor de trezorerie
în valută); cheltuieli privind dobânzile (ct. 666); cheltuieli privind sconturile
acordate (ct. 667 – clienŃilor, debitorilor sau băncilor); alte cheltuieli financiare
(ct. 668).
ACTIVITATEA EXTRAORDINARĂ
Venituri extraordinare sunt formate din veniturile din subvenŃii pentru
evenimente extraordinare şi altele asimilate (ct. 771 – valoarea subvenŃiilor
primite sau de primit drept compensaŃie pentru pierderile suferite);
Cheltuieli extraordinare sunt formate din cheltuielile privind calamităŃile şi alte
evenimente extraordinare (ct. 671 – valoarea pierderilor din calamităŃi,
exproprieri etc.).
Structura contului de profit şi pierdere este redată în anexă.

2.5. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Rezultatele reflectate în contul de profit şi pierdere este necesar a fi
prezentate pe diferite trepte de agregare, exprimate valoric, în acest mod
formându-se tabloul soldurilor intermediare de gestiune.
Tabel nr. 1 Tabloul soldurilor intermediare de gestiune
Elemente ExplicaŃii
+ Venituri din vânzarea mărfurilor
- Cheltuieli privind mărfurile
Reprezintă câştigul realizat sub formă de
+ = Marja comercială adaos comercial rezultat din activitatea de
comercializare a mărfurilor.
Împreună cu veniturile din vânzarea
mărfurilor şi venituri din subvenŃii aferente
+ ProducŃia vândută
cifrei de afaceri (ct. 7411) formează cifra de
afaceri.
+ VariaŃia stocurilor – sold creditor
- VariaŃia stocurilor – sold debitor
+ ProducŃia imobilizată
Reprezintă totalitatea bunurilor şi serviciilor
produse de întreprindere într-o anumită
+ = ProducŃia exerciŃiului
perioadă de timp. Este o expresie a activităŃii
globale a întreprinderii.

36
 Cheltuieli materii prime, mat.
-
consumabile
- Alte cheltuieli materiale
Alte cheltuieli din afară (cu
-
energie şi apă)
Cheltuieli privind prestaŃiile
-
externe
Exprimă creşterea de valoare rezultată din
utilizarea factorilor de producŃie, în deosebi
a factorilor muncă şi capital, peste valoarea
materiilor prime, materialelor şi serviciilor
cumpărate de întreprindere de la terŃi.
= Valoarea adăugată
Valoarea adăugată reprezintă bogăŃia creată
prin valorificarea resurselor tehnice, umane
şi financiare ale întreprinderii peste valoarea
consumurilor intermediare provenite de la
terŃi.
Venituri din subvenŃii de
+
exploatare (ct. 7411 + 7417)
Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
-
vărsăminte asimilate
- Cheltuieli de personal
Reprezintă capacitatea brută de autofinanŃare
care se degajă din activitatea de exploatare.
Acumularea brută din
Exprimă potenŃialul de autofinanŃare a
exploatare
investiŃiilor pentru exploatare. Aceasta poate
= (rezultatul exploatării înainte de
lua valori pozitive, caz în care poartă
amortizare, provizioane sau
denumirea de excedent brut din exploatare
rezultatul brut al exploatării)
(Ebe) sau valori negative fiind denumită
deficit brut din exploatare (Dbe).
Venituri din provizioane privind
+ activitatea de exploatare (ct.
7812+ 7813 +7814)
Alte venituri din exploatare (ct.
+
754+758)
Amortizări şi provizioane
-
(ct.6811+6812+6813+6814)
Alte cheltuieli din exploatare
-
(ct.654+658)
Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea
aferentă activităŃii de exploatare după
deducerea cheltuielilor totale din veniturile
= Rezultatul exploatării
totale aferente acestei activităŃi.
Caracterizează performanŃele activităŃii de
exploatare.

37
 + Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
+ = Rezultatul financiar
= Rezultatul curent
+ = Rezultatul extraordinar
= Rezultatul brut al exerciŃiului
- Impozitul pe profit
= Rezultatul net al exerciŃiului
Se determină prin luarea în considerare a
rezultatului financiar, permiŃând aprecierea
impactului politicii financiare asupra
rezultatelor întreprinderii.
Exprimă în mărimi absolute rentabilitatea
brută aferentă activităŃii întreprinderii, după
deducerea cheltuielilor totale din veniturile
totale aferente unui exerciŃiu financiar.
Exprimă, în mărimi absolute, rentabilitatea
netă aferentă activităŃii întreprinderii, după
deducerea cheltuielilor totale din veniturile
totale şi a impozitului pe profit aferent unui
exerciŃiu financiar. Profitul net este măsura
absolută a rentabilităŃii financiare a
capitalului propriu.
38
39
CAPITOLUL III. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE A
ÎNTREPRINDERII
Rezumatul capitolului
PoziŃia financiară a întreprinderii reprezintă relaŃiile dintre sursele de finanŃare
(capitaluri proprii şi datorii) şi activele întreprinderii aşa cum sunt acestea
reflectate de bilanŃ.
PoziŃia financiară poate oferi informaŃii utile datorită elementelor care o
determină:
− structura financiară a întreprinderii şi resursele economice, adică activele pe
care le controlează întreprinderea;
− bonitatea financiară a întreprinderii, pusă în evidenŃă prin lichiditate şi
solvabilitate;
− echilibrul între nevoi şi surse, reflectate în pasivul şi activul bilanŃier;
− modul de gestionare al resurselor financiare.
Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii financiare a
întreprinderii, adică a modului de formare a surselor de finanŃare după termene
de exigibilitate (scurt, mediu şi lung) respectiv provenienŃă (proprii,
împrumutate şi atrase). O structură financiară solidă presupune ca întreprinderea
să beneficieze de stabilitate financiară, în condiŃiile unei autonomii şi implicit a
unei îndatorări acceptabile.
Analiza structurii patrimoniale îşi propune cercetarea modului de construire a
patrimoniului concret – real, identificarea destinaŃiei economice a capitalurilor
şi evaluarea capacităŃii întreprinderii de a-şi modifica structura patrimonială în
ca urmare a schimbărilor din mediu în vederea îmbunătăŃirii parametrilor de
eficienŃă economică.
Un prim indiciu privind eficienŃa dinamicii elementelor componente ale
activului poate fi pusă în evidenŃă prin prisma comparării cu dinamica cifrei de
afaceri. Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea
nivelului elementului de activ dacă ritmul de creştere a elementului de activ este
devansat de creşterea cifrei de afaceri.
Analiza bonităŃii financiare urmăreşte aprecierea capacităŃii de plată a
întreprinderii, adică evidenŃierea capacităŃii întreprinderii de onorare la plată a
datoriilor indiferent de termen.
Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi achite
obligaŃiile sale curente pe seama activelor curente (cele mai lichide elemente de
activ).
Analiza solvabilităŃii întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de a-şi achita
obligaŃiile totale (indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza acestui
indicator se poate evalua riscul incapacităŃii totale de plată pe termen lung. Din
punct de vedere al câmpului de acŃiune solvabilitatea este mai largă decât
lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de lichiditate şi
respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.

40
Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce s-au
luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de
finanŃare necesare acoperirii nevoilor de finanŃat, aceea de identificare şi
înŃelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice.
Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca obiective:
− echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu
activele imobilizate (fond de rulment);
− echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante cu
obligaŃiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul
sau nevoia de fond de rulment);
− echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond
de rulment (trezoreria).
Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanŃului financiar
presupune respectarea următoarelor egalităŃi:

active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de
lichiditate de peste un an trebuie finanŃate din surse cu termene de
exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an);

active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de
lichiditate mai mică de un an trebuie finanŃate din surse cu termene de
exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).
Echilibrul financiar este o condiŃie de bază pentru derularea unei activităŃi
profitabile. ObŃinerea rentabilităŃii fără îndeplinirea condiŃiilor de echilibru
financiar nu oferă cadrul viabilităŃii pe termen lung a unei întreprinderi.
łintirea echilibrului financiar presupune reglarea unui lung şir de dezechilibre
care se manifestă în activitatea întreprinderii.

Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie gestiunea

raŃională şi eficientă a resurselor pe care întreprinderea le are la dispoziŃie în
vederea asigurării unui nivel superior de eficienŃă şi de rentabilitate pentru
întreprindere. Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare ale întreprinderii îşi
propune urmărirea modului urmărirea modului de gestionare a resurselor
financiare şi aprecierea eficienŃei gestionării resurselor financiare.
În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci când se
obŃin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse. Creşterea
nivelului de eficienŃă în gestiunea resurselor este echivalentă cu:
− obŃinerea aceluiaşi rezultat cu un volum mai mic de resurse;
− cu acelaşi volum de resurse obŃinerea unui rezultat mai mare.
Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin
viteza de rotaŃie, cu ajutorul căreia se măsoară durata de timp necesară
transformării activelor în forma iniŃială bănească şi durata de reînnoire a
datoriilor.

41
 3.1. Analiza structurii financiar-patrimoniale a
întreprinderii
Analiza stucturii financiar-patrimoniale se realizează cu ajutorul ratelor de
structură ale pasivului respectiv ale activului. Ratele de structură se calculează
ca raport între un post (sau grupă de posturi) din activ sau pasiv şi totalul
bilanŃier, precum şi ca raport între elementele de activ sau pasiv şi nivelul total
al grupelor din care acestea fac parte.

3.1.1. Analiza structurii pasivului (structura financiară)

Analiza structurii financiare îşi propune aprecierea structurii financiare

a întreprinderii, adică a modului de formare a surselor de finanŃare după
termene de exigibilitate (scurt, mediu şi lung) respectiv provenienŃă (proprii,
împrumutate şi atrase).

A. Analiza structurii financiare după termene de exigibilitate

a. Rata stabilităŃii financiare (RSf) reflectă măsura în care întreprinderea

dispune de surse de finanŃare cu caracter permanent (stabil). PreponderenŃa în
totalul pasivului bilanŃier (PT) a capitalului permanent (Cpm) reflectă caracterul
permanent al finanŃării activităŃii, conferind întreprinderii un grad mai ridicat de
siguranŃă prin stabilitate în finanŃare.
Cpm
RSf = ×100
PT
Un nivel minim care oferă o stabilitate acceptabilă pentru întreprindere este de
50%, deşi un nivel ce oscilează în jurul a 66% este considerat mai adecvat.

EvoluŃia în dinamică a ratei stabilităŃii financiare poate urma următoarele

situaŃii:

cazul 1 : RSf1 > RSf 0 - stabilitatea financiară creşte de la o perioadă la
alta ca urmare a faptului că sursele stabile se modifică într-o proporŃie mai
mare decât totalul surselor de finanŃare ( I Cpm > I PT ); de regulă este o
situaŃie mai favorabilă pentru întreprindere dacă majorarea capitalului
permanent se datorează modificării într-un ritm superior a nivelului
capitalului propriu faŃă de cel al datoriile pe termen mediu şi lung.

cazul 2 : RSf1 = RSf 0 - gradul de stabilitate financiară rămâne nemodificat
( I Cpm = I );
PT

cazul 3 : RSf 1 < RSf 0 - gradul de stabilitate financiară scade
( I Cpm < I ); de regulă este o situaŃie favorabilă pentru întreprindere dacă
PT

42
 se datorează pe seama reducerii nivelului datoriilor pe termen mediu şi
lung, fără însă ca rata să scadă sub nivelul minim stabilit.

După provenienŃă, capitalul permanent este format din capitaluri proprii (Cpr) şi
datorii pe termen mediu şi lung (Dtml).
Cpm = Cpr + Dtml
b) Rata surselor curente (RSc) reflectă măsura în care sursele curente (Dts –
datorii pe termen scurt) participă la formarea surselor totale (PT – pasiv total) şi
la finanŃarea activităŃii întreprinderii.
Dts
RSc = × 100
PT
Rata stabilităŃii financiare şi rata surselor curente sunt complementare.

RSf + RSc = 100 %

B. Analiza structurii financiare după surse de provenienŃă

a. Autonomia financiară evidenŃiază măsura în care sursele de finanŃare ale

întreprinderii sunt constituite pe baza celor proprii. Cu cât sursele proprii deŃin o
pondere mai importantă în totalul surselor de finanŃare cu atât autonomia
financiară a întreprinderii este mai ridicată.

a1. Rata autonomiei financiare globale (Rafg) măsoară gradul în care

capitalurile proprii (Cpr) participă la formarea pasivului total (ca expresie a
totalului surselor de finanŃare existente la nivelul întreprinderii).
Cpr
Rafg = × 100
PT
Un nivel minim al ratei este considerat 33 %. Dacă capitalul propriu reprezintă:
- cel puŃin 66% din totalul pasivelor - întreprinderea are o autonomie financiară
ridicată, prezentând garanŃii aproape certe pentru a beneficia de credite pe
termen mediu sau lung;
- sub nivelul minim întreprinderea se află într-o situaŃie nefavorabilă în ceea ce
priveşte riscul de solvabilitate şi de acces pe piaŃa creditului.
Dacă în dinamică nivelul ratei este în creştere are loc o creştere a autonomiei
financiare globale. Este de recomandat ca această creştere să se întemeieze pe
creşterea într-un ritm mai rapid a nivelului rezultatului net al exerciŃiului, faŃă
de cel al celorlalte elemente de capitaluri proprii.
Dacă în dinamică nivelul indicatorului este în scădere are loc o reducere a
autonomiei financiare globale. Poate fi considerată o situaŃie normală când se
datorează creşterii într-un ritm mai rapid a nivelului datoriilor din exploatare (cu
condiŃia ca acest lucru să fie urmarea, în principal, a unei relaxări a termenelor

43
de plată sau a sporirii volumului de activitate) şi a nivelului creditelor bancare
pe termen mediu sau lung (cu condiŃia ca întreprinderea să beneficieze de
efectul de levier financiar).

a2. Rata autonomiei financiare la termen (Raft) reflectă proporŃia în care

capitalurile proprii participă la formarea capitalurilor permanente.
Cpr
Raft = × 100
Cpm
Nivelul minim al indicatorului este considerat 50%. Sub această limită
întreprinderea se află într-o situaŃie nefavorabilă în ceea ce priveşte riscul de
solvabilitate.

b. Îndatorare reflectă măsura în care sursele de finanŃare ale întreprinderii sunt

constituite pe baza celor împrumutate şi atrase. Cu cât sursele împrumutate
deŃin o pondere mai importantă în totalul surselor de finanŃare cu atât
îndatorarea întreprinderii este mai ridicată.

b1. Rata îndatorării globale (Rîg) măsoară gradul în care datoriilor totale (DT)
participă la formarea pasivului total (ca expresie a totalului surselor de finanŃare
existente la nivelul întreprinderii).
DT
Rîg = × 100
PT
Nivelul maxim al acestui indicator este considerat a fi 66%.
În dinamică, nivelul indicatorul ar trebui să se conserve sau să se reducă pe
seama modificării datoriilor într-un ritm mai lent decât modificarea pasivului.
Cea mai favorabilă situaŃie are la bază rambursarea datoriilor pe termen mediu
şi lung respectiv reducerea nivelului datoriilor financiare pe termen scurt
(creditelor de trezorerie), acestea cedând locul capitalurilor proprii.

Rata autonomiei financiare globale (Rafg) şi rata îndatorării globale (Rîg) sunt
complementare.
Rafg + Rîg =100 %
b2. Rata îndatorării la termen (Rît) reflectă gradul în care datoriile pe termen
mediu şi lung participă la formarea resurselor permanente.
Dtml
Rît = ×100
Cpm
Nivelul maxim al ratei este considerat 50% . Peste acest nivel întreprinderea se
află în pericol de insolvabilitate.

44
Concluzii:
1. Întreprinderea trebuie să beneficieze de stabilitate financiară, în condiŃiile
unei autonomii şi implicit a unei îndatorări acceptabile. Această stabilitate
poate fi atinsă şi pe seama împrumuturilor pe termen mediu şi lung cu
restricŃiile date de autonomia şi îndatorarea financiară şi de efectul de levier
(pârghie) financiar.
2. Structura financiară se constituie pe baza deciziilor de finanŃare adoptate de
managementul întreprinderii, un rol foarte important în constituirea acesteia
jucând costul resurselor financiare. Pornind de aici, un alt criteriu de
apreciere a structurii financiare este costul capitalului. Din acest punct de
vedere, o structură financiară solidă este aceea care asigură resursele
financiare necesare întreprinderii în condiŃiile celui mai scăzut cost al
capitalului
3. Considerăm că o structură financiară adecvată este doar o condiŃie necesară
pentru viabilitatea pe termen lung a afacerii, pentru creşterea valorii
întreprinderii, dar nu şi suficientă atâta vreme cât mijloacele din activului
bilanŃier nu sunt bine structurate, atâta vreme cât alocările pe activ sunt
deficitare.

3.1. 2. Analiza structurii activului (structura patrimonială)

Analiza structurii patrimoniale îşi propune cercetarea modului de

construire a patrimoniului concret – real, identificarea destinaŃiei economice a
capitalurilor şi evaluarea capacităŃii întreprinderii de a-şi modifica structura
patrimonială în ca urmare a schimbărilor din mediu în vederea îmbunătăŃirii
parametrilor de eficienŃă economică.
Un prim indiciu privind eficienŃa dinamicii elementelor componente ale
activului poate fi pusă în evidenŃă prin prisma comparării cu dinamica cifrei de
afaceri. Din acest punct de vedere, apreciem ca fiind eficientă modificarea
nivelului elementului de activ dacă ritmul de creştere a elementului de activ este
devansat de creşterea cifrei de afaceri.
ExistenŃa acestei corelaŃii evidenŃiază şi accelerarea vitezei de rotaŃie a
elementului de activ, care presupune obŃinerea aceluiaşi nivel al rezultatelor de
natura cifrei de afaceri pe baza unui consum mai mic de resurse, evidenŃiat de
elementul de activ (imobilizări corporale – resurse tehnice; stocuri – resurse
materiale etc.) sau creşterea nivelului cifrei de afaceri pe baza aceluiaşi consum
de resurse.
În aceste condiŃii, pentru a putea determina cauzele fluctuaŃiilor ratei de
structură patrimonială, se pune problema evidenŃierii factorilor care au generat
decalajele dintre indicele elementelor de activ şi indicele activului total.
La modul general, se poate indica un set de factori care influenŃează
structura patrimonială a întreprinderii:
• domeniul de activitate şi sectorul în care activează întreprinderea;
• mărimea întreprinderii;

45
• opŃiunile strategice ale întreprinderii;
• factori juridico-economici;
o reglementările legale în vigoare;
o forma juridică a întreprinderii;
• factori tehnico-economici:
• intensitatea capitalizării (alocarea surselor financiare ale pasivului);
o durata de viaŃă a imobilizărilor;
o durata procesului de producŃie;
• relaŃiile cu partenerii externi;
• factori conjuncturali.

a. Rata activelor imobilizate (RAi) reprezintă ponderea elementelor

patrimoniale de natura activelor imobilizate (Ai) în total patrimoniu (AT) şi
măsoară gradul de investire a capitalului.
Ai
RAi = × 100
AT

EvoluŃia în dinamică a ratei activelor imobilizate poate urma următoarele

situaŃii:

cazul 1 : RAi1 > RAi 0
− creşte ponderea activelor imobilizate în total activ ca urmare a faptului că
activele imobilizate se modifică într-o proporŃie mai mare decât activul total
( I Ai > I AT );
− această modificare se apreciază ca fiind benefică pentru întreprindere doar
dacă duce la creşterea cifrei de afaceri într-o măsura mai mare decât
creşterea activelor imobilizate ( I CA > I Ai );

cazul 2 : R Ai1 = R Ai0 :

− ponderea activelor imobilizate rămâne nemodificată ( I Ai = I AT );
− este o situaŃie benefică pentru întreprindere dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi
rezultate din perioada bază de comparaŃie ( I CA ≥ I Ai );

cazul 3 : R Ai1 < R Ai0 :
− ponderea activelor imobilizate scade ( I Ai < I AT );
− este o situaŃie favorabilă dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din
perioada bază de comparaŃie ( I CA ≥ I Ai ).

Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor

imobilizate, după cum urmează :

a1. Rata imobilizărilor necorporale (RInc)

46
 Inc
RInc = × 100
AT
a2. Rata imobilizărilor corporale (RIc)
Ic
RIc = × 100
AT
a3. Rata imobilizărilor financiare (RIf)
If
RIf = × 100
AT
Pentru aceste rate complementare se formează relaŃia:
RInc + Ric + RIf = RAi

b. Rata activelor circulante (RAc) exprimă în mărimi relative nivelul capitalului

imobilizat în procesul de exploatare, adică ponderea activelor circulante în total
activ.
Ac
RAc = × 100
AT
Rata activelor circulante se apreciază în funcŃie de specificul activităŃii. Un
nivel recomandat este greu de impus. Se recomandă comparaŃii cu sectorul din
care face parte întreprinderea sau cu competitorul cel mai puternic (liderul de pe
piaŃa unde întreprinderea activează sau pe care doreşte să se extindă sau să se
retragă).

Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante există relaŃia :

RAi + RAc = 100
În aceste condiŃii, modificarea nivelului ratei activelor imobilizate va
determina modificarea în sens contrar, dar cu aceeaşi măsură a nivelului ratei
activelor circulante.

EvoluŃia în dinamică a ratei activelor circulante poate evolua după

următoarele situaŃii:

cazul 1 : R Ac1 > R Ac0 :
− creşte ponderea activelor circulante în total activ ca urmare a faptului că
activele circulante se modifică într-o proporŃie mai mare decât activul total
( I Ac > I AT );
− această modificare se apreciază ca fiind eficientă pentru întreprindere doar
dacă duce la creşterea cifrei de afaceri într-o măsura mai mare decât
creşterea activelor circulante ( I CA > I Ac );

cazul 2 : R Ac1 = R Ac0 :

47
− ponderea activelor circulante rămâne nemodificată ( I Ac = I AT );
− este o situaŃie eficientă pentru întreprindere dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi
rezultate din perioada bază de comparaŃie ( I CA ≥ I Ac );

cazul 3 : R Ac1 < R Ac0 :
− ponderea activelor circulante scade ( I Ac < I AT );
− este o situaŃie favorabilă dacă se obŃin cel puŃin aceleaşi rezultate din
perioada bază de comparaŃie ( I CA ≥ I Ac ).
Pentru dezvoltarea analizei se pot utiliza rate complementare ale activelor
circulante, după cum urmează :

b1. Rata stocurilor (RSt)

St
RSt = × 100
AT
Nivelul ratei stocurilor depinde de o serie de factori, printre care:
− sectorul de activitate - nivelul ratei este mai ridicat la întreprinderile din
sfera producŃiei şi distribuŃiei şi foarte scăzută la întreprinderile din sfera
serviciilor;
− durata şi specificul procesului de fabricaŃie – cu cât aceasta este mai mare,
cu atât nivelul ratei este mai ridicat şi durata de imobilizare a fondurilor în
stocuri de diferite categorii va fi mai mare;
− volumul de activitate – sporirea volumului de activitate implică în principiu
creşterea corespunzătoare a volumului stocurilor; condiŃia de eficienŃă ce
trebuie respectată este ca ritmul de creştere al cifrei de afaceri să fie mai
accentuat decât cel de creştere al stocurilor;
− modul de gestiune a stocurilor – asigurarea unei viteze de rotaŃie sporite
printr-o administrare eficientă duce la acumularea unui nivel mai redus al
nivelului stocurilor, al ratei stocurilor şi al nevoii de finanŃare a acestora;
− alŃi factori: structura producŃiei, preŃul de aprovizionare al factorilor de
producŃie, preŃul de vânzare al producŃiei etc.

b2. Rata creanŃelor (RCr)

Cr
RCr = × 100
AT
Rata creanŃelor este influenŃată decisiv de domeniul de activitate, de natura
relaŃiilor comerciale, precum şi de termenele de plată practicate. În cazul
întreprinderilor de comerŃ sau servicii, ce se află în contact direct cu o clientelă
numeroasă (magazine de vânzare de gen cash&carry, prestările de servicii către
populaŃie etc.) este foarte scăzută şi înregistrează valori mai ridicate în cazul
relaŃiilor inter-întreprinderi.

48
 EvoluŃia nivelului creanŃelor actuale faŃă de perioada precedentă este
determinată în principal de:
- modificarea cifrei de afaceri;
- modificarea duratei medii de încasare;
- influenŃa unor factori aleatori (diferenŃele de curs valutar, reactivarea
unor clienŃi, etc.).
Aprecierea modificării creanŃelor: creanŃele sunt analizate şi în corelaŃie cu
evoluŃia cifrei de afaceri, când se pot distinge următoarele situaŃii:
- I CA > I Cr , respectiv indicele cifrei de afaceri devansează indicele de
modificare a creanŃelor, aceasta însemnând reducerea duratei medii de
încasare, cu efecte benefice pentru întreprindere;
- I CA < I Cr , modificarea creanŃelor devansează abaterea cifrei de afaceri pe
baza creşterii duratei medii de încasare, cu efecte negative asupra situaŃiei
financiare a întreprinderii.

b3. Rata disponibilităŃilor băneşti (RDb)

Db
RDb = × 100
AT
Nivelul disponibilităŃilor poate fi foarte fluctuant într-un interval redus
de timp putând pe de-o parte, fie să crească foarte mult, ca urmare a unor
încasări importante, fie pe de altă parte, să scadă ca urmare a unor plăŃi
substanŃiale, din aceste motive considerăm că un nivel de referinŃă este foarte
greu de stabilit, totuşi un nivel considerat normal este 1,5 - 2% din activul total.
Modificarea volumului disponibilităŃilor băneşti faŃă de perioada
precedentă este influenŃată de:
- viteza de rotaŃie a activelor circulante;
- raportul dintre nivelul creanŃelor şi nivelul datoriilor pe termen scurt;
- raportul dintre termenele de încasare a creanŃelor şi cele de plată a
obligaŃiilor;
- nivelul profitului;
- efectele şi termenele de încasare a investiŃiilor financiare pe termen scurt.
Dacă disponibilităŃile băneşti sunt sub limita minimă necesară pentru o
durată mai mare de timp, aceasta înseamnă:
- incapacitatea de onorare a plăŃilor imediate;
- întârzieri în onorarea obligaŃiilor generează penalităŃi şi costuri suplimentare;
- nevoia de a apela la credite de trezorerie, purtătoare de costuri.
Dacă disponibilităŃile băneşti se află pentru o durată mai mare de timp
la un nivel superior necesarului curent înseamnă:
- imobilizări de lichidităŃi;
- nefructificarea şi neconservarea lichidităŃilor având în vedere efectele
inflaŃiei;
- lipsa unei politici de plasament care să asigure, pe de o parte, menŃinerea
valorii banilor, iar pe de altă parte, realizarea unor venituri suplimentare din

49
 dividende sau dobânzi şi / sau din vânzarea titlurilor de plasament la preŃuri
mai mari decât cele de achiziŃie.

Pentru aceste rate complementare se formează relaŃia :

RSt + RCr + RDb = RAc
Concluzii:
1. Analiza structurii patrimoniale este destul de dificil de realizat cel puŃin
datorită diversităŃii tipurilor de afaceri pe care o întreprindere la poate iniŃia,
la care am adăuga modul specific, particular în care fiecare entitate
economică îşi poate configura afacerile.
2. Modificarea dinamicii şi structurii patrimoniului întreprinderii depinde de o
serie de factori exogeni, între care condiŃiile de mediu sunt un factor
hotărâtor.
3. Modul de formare şi de structurare al patrimoniului este consecinŃa
deciziilor de investiŃii şi a deciziilor operaŃionale care s-au luat la nivel
întreprinderii în directă corelaŃie cu strategiile avute în vedere pentru
îmbunătăŃirea poziŃiei concurenŃiale. Gestionarea corectă a activelor cu
ajutorul vitezelor de rotaŃie poate aduce efecte benefice foarte importante la
nivelul întreprinderii.

3.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii

Analiza bonităŃii financiare urmăreşte aprecierea capacităŃii de plată a
întreprinderii, adică evidenŃierea capacităŃii întreprinderii de onorare la plată a
datoriilor indiferent de termen.

3.2.1. Analiza lichidităŃii

Lichiditatea exprimă măsura în care întreprinderea reuşeşte să-şi achite

obligaŃiile sale curente pe seama activelor curente (cele mai lichide elemente de
activ). Cu alte cuvinte lichiditatea reflectă capacitatea de plată a datoriilor pe
termen scurt.
Analiza lichidităŃii se realizează cu ajutorul ratelor de lichiditate, logica
analizei fiind testarea din ce în ce mai drastică a capacităŃii de plată a datoriilor
pe termen scurt din elemente de active circulante cu grade de lichiditate din ce
în ce mai mari, pe trei nivele:
− rata lichidităŃii curente;
− rata lichidităŃii rapide:
− rata lichidităŃii imediate.
a. Lichiditatea curentă (Lc) arată măsura în care datoriile curente (datorii pe
termen scurt - Dts) pot fi acoperite pe seama activelor curente (circulante - Ac).
Compară ansamblul lichidităŃilor potenŃiale, asociate activelor circulante, cu
ansamblul datoriilor scadente sub un an.

50
 Ac
Lc =
Dts
Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt:
− valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 1,00, sub acest nivel
întreprinderea aflându-se în pericol incapacităŃii de plată;
− valoarea maxim acceptabilă este de 2,00, peste acest nivel considerându-se
că nu se utilizează corespunzător activele curente.
b. Lichiditatea rapidă (Lr) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora
datoriile pe termen scurt din creanŃe (Cr) şi disponibilităŃi băneşti (Db).
Lichiditatea rapidă exclude stocurile (St) din mijloacele curente de plată,
acestea constituind elementul cel mai lent sub aspectul potenŃialului de
transformate în lichidităŃi al activelor circulante.
Ac − St Cr + Db
Lr = =
Dts Dts
Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt:
− valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,65, sub acest nivel
întreprinderea aflându-se în pericolul incapacităŃii de plată;
− valoarea maxim acceptabilă este de 1,00, peste acest nivel considerându-se
că nu se utilizează corespunzător activele curente.
c. Lichiditatea imediată (Li) apreciază măsura în care datoriile exigibile pe
termen scurt pot fi acoperite pe seama disponibilităŃilor băneşti (casa şi conturi
la bănci şi a investiŃiilor financiare pe termen scurt). Pune în corespondenŃă
elementele cele mai lichide ale activului cu datoriile cele mai exigibile ale
pasivului.
Valorile de referinŃă ale indicatorului sunt:
− valoarea minim acceptabilă a acestui indicator este de 0,35, sub acest nivel
întreprinderea aflându-se în pericolul incapacităŃii de plată;
− valoarea maxim acceptabilă este de 0,65, peste acest nivel considerându-se
că nu se utilizează corespunzător activele curente.
Ac − St − Cr Db
Li = =
Dts Dts

3.2.2. Analiza solvabilităŃii

Analiza solvabilităŃii întreprinderii urmăreşte capacitatea acesteia de a-

şi achita obligaŃiile totale (indiferent de termen) din resursele totale. Pe baza
acestui indicator se poate evalua riscul incapacităŃii totale de plată pe termen
lung.
Analiza solvabilităŃii se poate realiza din două puncte de vedere:
− solvabilitate pe seama activelor;

51
 − solvabilitate pe seama rezultatelor financiare obŃinute de firmă pe
parcursul exerciŃiului financiar.
Sub aspectul aprecierii solvabilităŃii pe seama activelor se impun
anumite precizări:
1. acoperirea datoriilor pe baza activelor trebuie privită ca un supliment
asiguratoriu că întreprinderea are această capacitate în situaŃia în care
afacerile sale s-ar dovedi neprofitabile;
2. în primul rând o întreprindere trebuie să fie capabilă să facă faŃă achitării
datoriilor la care s-a angajat pe baza rezultatelor generate de investirea
acestor resurse financiare în activităŃile sale; astfel problema acoperirii
datoriilor din active ar trebui precedată de acoperirea datoriilor pe baza
rezultatelor prezente sau viitoare obŃinute de către întreprindere.

a. Rata solvabilităŃii generale (Rsg) arată măsura în care activele totale ale
întreprinderii (AT) pot acoperi datoriile totale ale acesteia (DT).
AT
Rsg = × 100
DT
Nivelul minim acceptabil este de 133%, sub acest nivel întreprinderea aflându-
se în pericolul incapacităŃii de plată.

b. Solvabilitatea patrimonială (Sp) exprimă gradul în care capitalul social (Cs)

asigură acoperirea creditelor pe termen mediu şi lung (Dtml). Indicatorul are
valenŃa de a exprima participarea celor două categorii de finanŃatori ai
întreprinderii (acŃionari, creditori) la riscurile afacerii administrate de aceasta.
Cs
Sp = × 100
Cs + Dtml
Este considerat un punct forte pentru bonitatea întreprinderii dacă solvabilitatea
patrimonială este cuprinsă între 40 şi 60%. Aprecierea nivelului indicatorului
trebuie realizată şi în corelaŃie cu normele de creditare ale băncii(lor) creditoare
ori ale altor instituŃii financiare creditoare.

c. Gradul de acoperire a serviciului datoriei (Gasd) arată gradul în care

autofinanŃarea1 aferentă unui exerciŃiu financiar (AF) este capabilă să acopere
rata rambursării creditului (Rc) şi dobânda aferentă creditului pe termen mediu
sau lung aferentă aceluiaşi exerciŃiu financiar (Dob).
Pn + Am − Div AF
Gasd = × 100 = × 100
Rc + Dob Anuitate

1
AutofinanŃarea este o sursă efectivă proprie formată la nivelul întreprinderii din
rezultatul net (Rn) şi cheltuielile cu amortizare (Am) mai puŃin dividende (Div) şi
participarea salariaŃilor la profit.

52
Nivelul minim acceptabil pentru acest indicator este de 100%. Sub acest nivel
întreprinderea riscă să nu facă faŃă acoperirii anuităŃii aferente datoriilor bancare
pe termen mediu sau lung.
Dacă :
− Gasd < 100% - nu există sursele necesare rambursării creditului şi achitării
dobânzilor aferente;
− Gasd = 100% - integral autofinanŃarea este necesară achitării anuităŃilor la
credite; în această situaŃie întreprinderea nu mai dispune de resurse proprii
pentru dezvoltare;
− Gasd > 100% - se acoperă ratele anuale scadente şi dobânzile perioadei şi se
înregistrează un disponibil pentru autofinanŃare.

Concluzii:
1. Din punct de vedere al câmpului de acŃiune solvabilitatea este mai largă
decât lichiditatea, incluzând în determinare active indiferent de gradul de
lichiditate şi respectiv datorii indiferent de gradul de exigibilitate.
2. Legătura între lichiditate şi solvabilitate este determinată de structura
financiar-patrimonială. În condiŃiile stricte de definire a lichidităŃii şi
solvabilităŃii, o întreprindere chiar dacă dispune de solvabilitate se poate
confrunta temporar cu lipsa lichidităŃii. Evident în condiŃii extreme
managementul întreprinderii poate lua decizii de acoperire a unei datorii pe
termen scurt prin vânzarea unui activ, dar astfel de măsuri reflectă
dificultăŃi în asigurarea capacităŃii de plată a datoriilor curente, fiind
contraproductive în raport cu viitorul afacerii. Acest aspect este şi un sens
invers, adică o întreprindere poate beneficia de lichiditate, dar să se
confrunte cu lipsa solvabilităŃii. În acest caz nu este exclusă atingerea
solvabilităŃii prin fructificarea unui stoc sau a unei creanŃe în vederea
stingerii unei datorii pe termen mediu sau lung. Astfel de măsuri pot însă
avea efecte nefavorabile în planul reluării ciclului de producŃie.

3.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii

3.3.1. ConsideraŃii generale privind echilibrul financiar

Realizarea consecventă a obiectivului major al unei întreprinderi –

maximizarea valorii sale poate avea loc numai în condiŃiile unei activităŃi
profitabile şi de menŃinere a echilibrului financiar.
Într-o determinare financiară, echilibrul financiar exprimă egalitatea
sursele financiare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităŃii de
exploatare şi comercializare, pe termen lung şi scurt.

53
 Logica analizei echilibrului financiar este aceea de judecare a deciziilor ce
s-au luat la nivelul întreprinderii din punct de vedere al asigurării surselor de
finanŃare necesare acoperirii nevoilor de finanŃat, aceea de identificare şi
înŃelegere a legăturilor existente între sursele financiare şi mijlocale economice.
Analiza echilibrul financiar se analizează pe termene, având ca obiective:
− echilibrul pe termen lung, prin compararea capitalurilor permanente cu
activele imobilizate (fond de rulment);
− echilibrul curent (pe termen scurt), prin compararea activelor circulante cu
obligaŃiile pe termen scurt (datorii nefinanciare pe termen scurt) (necesarul
sau nevoia de fond de rulment);
− echilibrul global, prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond
de rulment (trezoreria).
Baza de pornire a analizei echilibrului financiar pe baza bilanŃului financiar
presupune respectarea următoarelor egalităŃi:

active imobilizate = capital permanent, adică activele cu termene de
lichiditate de peste un an trebuie finanŃate din surse cu termene de
exigibilitate corespunzătoare (mai mare de un an);

active circulante = datorii pe termen scurt, adică activele cu termene de
lichiditate mai mică de un an trebuie finanŃate din surse cu termene de
exigibilitate corespunzătoare (mai mică de un an).
În practică, respectarea acestor două egalităŃi de principiu, este destul de
dificil de realizat datorită, în principal, neconcordanŃei dintre durata medie a
lichidităŃii activului şi durata medie de exigibilitate a pasivului.
Aprecierea stării de echilibru financiar se face în principiu, prin
„soldarea” fondului de rulment respectiv a necesarului de fond de rulment în
nivelul trezorerie, echilibrul financiar fiind considerat atins atunci când
exerciŃiul financiar se încheie cu trezorerie nulă. ExistenŃa şi menŃinerea unei
trezorerii nule, în practică este foarte dificil de realizat, manifestându-se ca o
tendinŃă, fapt pentru care se constituie ca un obiectiv permanent al
managementului financiar al întreprinderii.
Acest indiciu de bază al echilibrului financiar nu înseamnă atingerea
integrală a echilibrului financiar, pentru că apar o serie de întrebări a căror
răspunsuri pot pune la îndoială concluzia iniŃială, cum ar fi:
1. În ce măsură deciziile care au vizat realizarea echilibrului financiar au
asigurat sporul maxim de valoare pentru acŃionari?
2. Care sunt relaŃiile dintre surse şi mijloace din punct de vedere al termenelor
de lichiditate respectiv exigibilitate şi care este contribuŃia acestor relaŃii la
generarea soldului de trezorerie?
3. Care sunt elementele structurii financiare? Se realizează cel mai scăzut cost
al capitalului?
4. În ce stadiu de află întreprinderea şi ce strategii de afaceri adoptă?
5. În ce limite ale trezoreriei negative sau pozitive se apreciază că s-a realizat
echilibrul financiar?

54
3.3.1. Analiza activului net contabil

Activul net contabil (ANC) măsoară averea netă a acŃionarilor la un moment dat
(activul negrefat de datorii). Mai poartă denumirea de situaŃia netă sau
patrimoniul net. Se determină ca diferenŃă dintre activul real2 (Ar) şi datoriile
totale angajate de întreprindere (DT).
ANC = Ar − DT
Mărimea activului real provine în urma eliminării din activul total al bilanŃului
contabil (AT) a activelor fictive (Af), astfel că mărimea activului real
corespunde cu mărimea activului total din bilanŃul financiar.
Ar = AT − Af
Obiectivul principal al activităŃii întreprinderii îl considerăm creşterea averii
acŃionarilor, care din punct de vedere patrimonial se poate realiza prin creşterea
valorii ANC, adică a valorii patrimoniale a acŃiunilor.
SituaŃii posibile din punct de vedere al mărimii ANC sunt redate mai jos.
a) Dacă ANC > 0 , atunci:
− consemnează realizarea, parŃială sau integrală, a obiectivului fundamental al
întreprinderii – maximizarea valorii capitalurilor proprii şi implicit a
activului net;
− consecinŃă a reinvestirii unei părŃi din profitul net şi al altor elemente de
acumulări;
− creşte (îmbogăŃire) averea acŃionarilor.
b) Dacă ANC < 0 , atunci:
− datoriile contractate de întreprindere devansează activele nete;
− consemnează o stare prefalimentară;
− consecinŃă a pierderilor din exerciŃiile anterioare peste valorarea
celorlalte elemente de capitatului propriu;
− scade (sărăcire) averea acŃionarilor.
Dinamica indicatorului poate urma următoarele variante:
a) ANC prezintă tendinŃă crescătoare ( I ANC > 1 ), fapt ce se datorează
modificării activului total, care este finanŃat atât din capital propriu cât şi pe
seama angajării de datorii pe diverse termene, dar ritmul dinamicii
capitalului propriu devansează ritmul dinamicii datoriilor, în principal prin
capitalizarea rezultatelor exerciŃiilor anterioare.

2
Activul real al întreprinderii determină valoarea patrimonială a activelor întreprinderii,
fiind reprezentat în două forme conform bilanŃului financiar:
− activul economic – forma economică a capitalului investit rezultată după decizia de
alocare a capitalului;
− capitalului investit – forma financiară a activului economic existentă înainte de
decizia de alocare.

55
a1. I AT > 1 ; I DT ≤ 1 , creşte activul total exclusiv pe seama capitalurilor
proprii; sau
I AT > 1 ; I DT > 1 , dar I AT ≥ I DT , creşterea activului total este finanŃată
numai din capitaluri proprii sau atât din capital propriu cât şi pe seama angajării
de datorii;
a2. I AT = 1 ; I DT < 1 , se reduc datoriile totale în condiŃiile menŃinerii constante
a activelor totale;
a3. I AT < 1 ; I DT < 1 , dar I AT > I DT , datoriile scad într-o proporŃie mai mare
decât scăderea activul total.
b) ANC prezintă tendinŃă descendentă ( I ANC < 1 ) fapt ce se datorează
modificării activului total, dar dinamica capitalului propriu este devansată
de dinamica datoriilor.
I DT > I AT

3.3.3. Analiza echilibrului financiar pe termen lung

Fondul de rulment (FR) reprezintă excedentul de surse financiare

exigibile pe termen mediu şi lung care se degajă în urma acoperirii activelor cu
termen de lichiditate similar şi care poate fi folosit pentru finanŃarea activelor cu
lichiditatea de sub un an. La modul practic, fondul de rulment este partea din
capitalul permanent care depăşeşte valoarea activelor imobilizate nete şi care
poate fi destinată finanŃării activelor circulante.
Când sursele permanente sunt mai mari decât necesităŃile permanente
întreprinderea dispune de un fond de rulment care poate fi utilizat („rulat”)
pentru reînnoirea activelor circulante. În acest fel fondul de rulment apare ca o
marjă de securitate sau de siguranŃă financiară care permite întreprinderii să
facă faŃă riscurilor generate de activitatea de exploatare.
Fond de rulment poate fi calculat prin mai multe modalităŃi:
a) pe baza părŃii de sus a bilanŃului, ca diferenŃă între capitalul permanent şi
imobilizările imobilizate nete (Ain):
FR = Cpm – Ain
În acest caz, fondul de rulment marchează plusul sau disponibilul de capitaluri
permanente peste valoarea netă a imobilizărilor care poate fi alocat finanŃării
activelor circulante;
b) pe baza părŃii de jos a bilanŃului, ca diferenŃă între activele circulante şi
datoriile totale pe termen scurt:
FR = Ac – Dts
De data aceasta fondul de rulment marchează activele circulante finanŃate din
surse permanente, sau excedentul de active circulante faŃă de datoriile pe termen
scurt.

56
A.Din punct de vedere static, fondul de rulment poate avea valorile:
a.) FR = 0, Ac = Dts
Această situaŃie este puŃin probabilă, reflectând armonizarea totală a din
punct de vedere al termenelor între activele şi pasivele întreprinderii. În acest
caz activele imobilizate sunt finanŃate din capitaluri permanente, iar activele
circulante sunt finanŃate integral pe seama datoriilor pe termen scurt,
respectându-se principiile echilibrului financiar.
În acest caz:

întreprinderea nu dispune de fond de rulment;

lichiditatea întreprinderii este asigurată;

riscul perturbării solvabilităŃii este ridicat şi derivă din asimetria lichidităŃii
activului comparativ cu exigibilitatea pasivului, astfel:
- obligaŃiile de plată sunt clar dimensionate şi au scadenŃe precizate;
- transformarea activelor circulante în lichidităŃi este supusă unor riscuri
mult mai mari, derivate din:
o derularea procesului de aprovizionare;
o gestiunea stocurilor;
o desfăşurarea ciclului de fabricaŃie;
o organizarea desfacerii;
o încasarea integrală şi la termen a creanŃelor;
o posibilitatea de valorificarea a investiŃiilor financiare pe termen
scurt.
b.) FR > 0; Ac > Dts.
Când fondul de rulment este pozitiv capitalurile permanente finanŃează o
parte din activele circulante, după finanŃarea integrală a imobilizărilor nete. De
asemenea, activele circulante transformabile în lichidităŃi vor permite nu numai
rambursarea integrală a datoriilor pe termen scurt, dar, în acelaşi timp şi
degajarea lichidităŃilor excedentare.
Această situaŃie reflectă o perspectivă favorabilă pentru întreprindere
deoarece se degajă o marjă de securitate care poate proteja întreprinderea,
parŃial sau integral, de efectele perturbării ciclului de încasare sau de plăŃi a
activităŃii operaŃionale.
Fondul de rulment pozitiv se concretizează fie în asigurarea acoperii
nevoilor de finanŃat ale ciclului de exploatare, fie în sporirea trezoreriei.
c.) FR < 0; Ac < Dts.
Valoarea negativă a fondului de rulment reflectă utilizarea unei părŃi din
datoriile pe termen scurt (resurse temporare) pentru acoperirea activelor
imobilizate nete (nevoi permanente) contrar principiilor de finanŃare, fiind o
situaŃie nefavorabilă întreprinderii sub aspectul asigurării unei marje de
siguranŃă în finanŃarea activelor circulante.
SituaŃia în care activele circulante transformabile în lichidităŃi sunt insuficiente
pentru acoperirea datoriilor pe termen scurt este o situaŃie de dezechilibru care
reflectă o stare nefavorabilă sub aspectul lichidităŃii.

57
 Aprecierea perspectivei întreprinderii de a-şi acoperi datoriile pe termen
scurt presupune analiza detaliată a structurii activelor circulante şi a datoriilor
pe termen scurt. Dacă lichiditatea medie (viteza de rotaŃie) a activelor circulante
este mai mică decât scadenŃa medie (viteza de rotaŃie) a datoriilor pe termen
scurt, echilibrul financiar pe termen mediu şi lung poate fi asigurat şi în
condiŃiile unui fond de rulment negativ.
Acest dezechilibru poate fi remediat printr-un dezechilibru curent în care
activitatea de exploatare degajă surse curente de finanŃare mai mari decât
nevoile curente de finanŃare (situaŃia necesarului de fond de rulment negativ).

B. Sub aspectul structurii fondului de rulment, analiza acestuia se realizează pe

baza modalităŃii de calcul a fondului de rulment pe baza părŃii de sus a
bilanŃului, pornind de la structura capitalurilor permanente după provenienŃă:
− fondul de rulment propriu (FRpr), care reprezintă partea din capitalurile
proprii care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate
finanŃării activelor circulante (apreciază cuantumul participării capitalului
propriu la finanŃarea activelor circulante).
FRpr = Cpr − Ain FRpr = FR − Dtml
− fondul de rulment străin (FRs), care reprezintă datoriile pe termen mediu şi
lung sau partea împrumutată a capitalurilor permanete utilizate în acoperirea
imobilizărilor nete.
FRs = Cpm − Cpr = Dtml FRs = FR − FRpr
FR = FRpr + FRs
Respectarea principiilor impuse în analiza structurii financiare a întreprinderii
presupune ca mărimea FRpr să fie mai mare decât cea a FRs sau ponderea FRpr
în FR să depăşească ponderea FRs în total FR.

C. Din punct de vedere al dinamicii:

a.) fondul de rulment creşte. Această situaŃie este considerată a fi favorabilă
deoarece o parte tot mai mare a activelor circulante este finanŃată din
capitalul permanent. Dacă această creştere s-a datorat însă creşterii gradului
de îndatorare pe termen lung prin apelarea la credite atunci vor creşte şi
cheltuielile financiare (dobânzile) care vor avea ca efect diminuarea
rezultatului exploatării şi implicit a celui net. SituaŃia financiară se
îmbunătăŃeşte dacă creşterea fondului de rulment s-a făcut pe seama
creşterii capitalurilor proprii, în principal prin capitalizarea profiturilor nete.
b.) fondul de rulment scade. Această situaŃie de multe ori este considerată
nefavorabilă, deoarece activele circulante sunt acoperite într-o mai mică
măsură din sursele permanente. Dacă această diminuare a fondului de
rulment se datorează creşterii activelor imobilizate atunci situaŃia financiară
a întreprinderii pe termen lung se poate îmbunătăŃi ca urmare a rezultatelor
exploatării degajate de investiŃiile realizate. De asemenea scăderea fondului
de rulment poate fi compensată şi printr-o gestionare mai eficientă a

58
 activelor circulante. Reducerea fondului de rulment se manifestă
nefavorabil atunci când se micşorează pe seama reducerii capitalului
propriu.
c.) fondul de rulment rămâne neschimbat. Deşi această situaŃie este mai mult
întâmplătoare ea poate fi rezultatul stagnării întreprinderii când nu se
realizează investiŃii sau volumul de activitate rămâne acelaşi. Această
situaŃie se întâlneşte pe perioade scurte, operaŃiunile financiar-contabile
determinând modificarea permanentă a fondului de rulment în sensul
creşterii sau diminuării lui.

Tabel nr. 2 Factorii care influenŃează nivelul şi evoluŃia fondului de rulment

Factori de scădere a fondului de Factori de creştere a fondului de

rulment
1. Creşterea activului imobilizat, prin:

investiŃii în:
- imobilizări necorporale;
- imobilizări corporale;
- imobilizări financiare.

iniŃierea unor noi contracte de
leasing financiar;

reevaluare (sporirea valorii
rămase actualizate)
2. Diminuarea capitalului permanent,
prin:

reducerea capitalului propriu:
- reducerea capitalului social;
- utilizarea rezervelor;
- repartizarea de dividende;
- pierderi din anii precedenŃi;
- diferenŃe cu minus din
reevaluare;
- reducerea nivelului
provizioanelor;

restituirea împrumuturilor pe
termen mediu şi lung inclusiv
reducerea valorii rămase de
achitat la contractele de leasing
financiar.
rulment
1. Diminuarea activului imobilizat,
prin:

amortizare;

vânzări de active;

renunŃarea / cesiunea /
terminarea unor contracte de
leasing financiar

reevaluare (scăderea valorii
rămase actualizate)
1. Creşterea capitalului permanent,
prin:

sporirea capitalului propriu:
- creşterea capitalului social;
- acumularea rezervelor;
- profit reportat din perioadele
precedente;
- creşterea rezultatului
exerciŃiului;
- diferenŃe cu plus din reevaluare;
- obŃinerea de subvenŃii pentru
investiŃii;
- creşterea nivelului
provizioanelor;

contractarea de împrumuturi pe
termen mediu şi lung şi
creşterea valorii rămase de
achitat la contractele de leasing
financiar.

D. Pentru analiza mărimii fondului de rulment trebuie să reŃinem două

mărimi:

59
- mărimea minimă a fondului de rulment necesară pentru realizarea echilibrului
financiar care este dată de nivelul mediu al fluctuaŃiilor nevoii de fond de
rulment;
- mărimea optimă a fondului de rulment este cea care menŃine echilibrul
financiar la cel mai scăzut cost al procurării capitalurilor; dacă se compară
fondul de rulment cu cifra de afaceri, atunci mărimea optimă ar trebui să
reprezintă ⅓ din cifra de afaceri.

3.3.4. Analiza echilibrului financiar curent

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă partea din activele ciculante

nonfinanciare ce trebuie finanŃate din capitalurile permanente. Necesarul de
fond de rulment se formează prin compararea activelor circulante nonfinanciare
(Acnf) date de stocuri (St) şi creanŃe (Cr) cu datoriile pe termen scurt (Dts) mai
puŃin cele financiare (Dfts), adică numai cele de exploatare (Dets).
NFR = Acnf − Dtsnf
NFR = (Ac − Db − Ifts) − (Dts − Dfts )
NFR = (St + Cr ) − Dets
Pentru desfăşurarea fiecărui ciclu curent al activităŃii întreprinderii sunt
necesare surse financiare ce trebuie asigurate de management. Nevoile
temporare (concretizate în reînnoirea stocurilor şi creanŃelor) în principiu
trebuie acoperite din surse temporare (furnizori, creditori).

A. Din punct de vedere static, pot exista mai multe situaŃii.

a.) NFR > 0; Acnf > Dets
Dacă necesarul de fond de rulment este pozitiv, el semnifică un surplus de
nevoi temporare (active circulante nonfinanciare) în raport cu sursele temporare
(datorii pe termne scurt nonfinanciare de exploatare) posibil de mobilizat,
pentru care întreprinderea trebuie să aloce fie surse permanente (fond de
rulment), fie surse împrumutate pe termen scurt (credite de trezorerie).
SituaŃia în care nevoia de fond de rulment este pozitivă poate fi considerată
normală numai dacă este determinată de:
- politica de investiŃii care atrage creşterea nevoii de finanŃare a ciclului de
exploatare;
- creşterea vânzărilor;
- mărirea duratei ciclului de fabricaŃie datorită complexităŃii produselor.
Se consideră o situaŃie nefavorabilă existenŃa unei nevoi de fond de rulment
pozitiv când este determinată de:
- existenŃa unui decalaj nefavorabil între lichiditatea activelor circulante şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare (s-a încetinit încasarea creanŃelor şi s-
a urgentat plata obligaŃiilor);
- existenŃa unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă.

60
b.) NFR < 0; Acnf < Dets
Valoarea negativă a necesarului de fond de rulment evidenŃiază tot o situaŃie
dezechilibru financiar curent, ce constă în existenŃă unui surplus de surse
temporare în raport cu nevoile temporare. SituaŃia determină finanŃarea nevoilor
permanente sau a disponibilităŃilor băneşti.
Această situaŃie este apreciată ca fiind pozitivă dacă este determinată de:
- accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor şi creanŃelor;
- angajarea unor datorii de exploatare cu termene de plată mai relaxate
(scadenŃe mai mari).
Un necesar de fond de rulment negativ se consideră ca fiind o situaŃie
nefavorabilă când se datorează unor întreruperi temporare în aprovizionare şi
reînnoirea stocurilor sau în activitatea de producŃie.

B. EvoluŃia necesarului de fond de rulment este influenŃată de acŃiunea mai

multor factori dintre care cei mai importanŃi sunt:

cifra de afaceri: modificarea cifrei de afaceri determină modificarea NFR în
acelaşi sens; limita inferioară a eficienŃei creşterii NFR este ca ritmul
modificării NFR să fie inferior sau cel mult egal, cu ritmului modificării
cifrei de afaceri;

durata ciclului de fabricaŃie: modificarea duratei ciclului de exploatare
influenŃează în acelaşi sens NFR şi poate avea loc prin:
o schimbarea tehnologiilor de fabricaŃie;
o modificarea structurii producŃiei în favoarea unor produse cu
durată a ciclului de fabricaŃie mai mare sau mai mică decât durata
medie;
o măsuri de natură organizatorică care conduc la diminuarea
timpilor de prelucrare pe operaŃii, reducerea timpilor auxiliari şi
de deservire etc.

nivelul costurilor de producŃie: modificarea NFR este determinată de:
o reducerea costurilor de producŃie prin diminuarea consumurilor
specifice de resurse materiale şi umane, când are loc scăderea
NFR;
o depăşirea costurilor de producŃie prin neîncadrarea în
consumurile specifice de resurse sau creşterea preŃurilor şi
tarifelor de evaluare a acestor consumuri, când NFR creşte;

modul de gestionare a stocurilor: reducerea NFR se realizează prin:
o diminuarea duratei medii de aprovizionare cu materiale şi a
vânzării produselor finite;
o dimensionarea optimă a stocurilor de materiale şi produse finite;
o micşorarea duratei medii de stocare;
o reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi desfacere;

modificarea preŃurilor la materii prime, materiale, combustibil şi a tarifelor
pentru energie şi transport (influenŃa va fi în acelaşi sens);

modificarea nivelului datoriilor: sunt influenŃate de:

61
 o volumul aprovizionărilor – datorii faŃă de clienŃi;
o volumul serviciilor şi lucrărilor contractate – datorii faŃă de
prestatori;
o baza de calcul a obligaŃiilor faŃă de bugetele statului (fondul de
salarii, valoarea clădirilor, şi terenurilor, profitul brut, etc.).

3.3.5. Analiza echilibrului financiar global

Trezoreria netă (TN) reprezintă disponibilităŃile băneşti rămase la

dispoziŃia întreprinderii rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui
exerciŃiu financiar. Reprezintă excedentul de lichidităŃi rămase după acoperirea
excedentului de active circulante (rămase neacoperite) de către excedentul de
capitaluri permanente.
Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea disponibilităŃilor
monetare şi a plasamentelor pe termen scurt, apărute din evoluŃia curentă a
încasărilor şi plăŃilor, respectiv din plasarea excedentului monetar.
Încasările şi plăŃile efectuate reflectă operaŃiunile pe care le realizează
firma sunt operaŃiuni de intrare de trezorerie şi operaŃiuni de ieşire de trezorerie.
Practic înseamnă diferenŃa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond
de rulment sau diferenŃa dintre disponibilităŃile băneşti (Db) şi datoriile pe
termne scurt de natură financiară (Dfts).
TN = FR − NFR
TN = Db − Dfts
Mărimea trezoreriei depinde atât de modificările fondului de rulment (sub
influenŃa modificării capitalurilor permanente şi a activelor imobilizate) cât şi
de modificările necesarului de fond de rulment (sub influenŃa modificării
activelor circulante nonfinanciare, respectiv a datoriilor pe termen scurt
nonfinanciare).
a.) TN = 0; FR = NFR
SituaŃia reflectă cazul ideal de echilibru financiar, când fondul de rulment
este dimensionat strict după nevoia de fond de rulment. În practică este o
situaŃia temporară, reflectând trecerea de la un dezechilibru financiar spre un alt
dezechilibru financiar
b.) TN > 0; FR > NFR
Dacă trezoreria este pozitivă atunci excedentul de finanŃare se va regăsi sub
forma disponibilităŃilor băneşti în conturi bancare şi în casă sau investiŃii
financiare pe termen scurt.
În acest caz întreprinderea se găseşte într-o situaŃie favorabilă care se
caracterizează într-o îmbogăŃire a trezoreriei, respectiv într-o autonomie
financiară pe termen scurt. Se asigură astfel posibilitatea efectuării de
plasamente şi a deŃinerii de disponibilităŃi băneşti.
Nu întotdeauna o trezorerie pozitivă este şi semnul unei situaŃii
favorabile, deoarece scopul întreprinderii este antrenarea resurselor în activităŃi

62
eficiente. Pe termen scurt trezoreria pozitivă înseamnă realizarea echilibrului
financiar, dar pe termen lung ar putea semnifica insuficienŃa utilizării lor cu
efecte negative în remunerarea capitalului şi respectiv rambursarea
împrumuturilor.
c.) TN < 0; FR < NFR
Trezoreria negativă evidenŃiază un dezechilibru financiar, când nevoia
de fond de rulment nu poate fi finanŃată în întregime din resurse permanente,
apelându-se la credite pe termen scurt (de trezorerie).
Această situaŃie evidenŃiază dependenŃa întreprinderii de resursele
financiare externe când atenŃia decidenŃilor trebuie îndreptată spre obŃinerea
celui mai mic cost al noilor credite prin negocierea mai multor surse de capital.
Starea de dependenŃă a întreprinderii faŃă de sursele împrumutate limitează
autonomia financiară a acesteia pe termen scurt.

Concluzii:
1. Echilibrul financiar este o condiŃie de bază pentru derularea unei activităŃi
profitabile. ObŃinerea rentabilităŃii fără îndeplinirea condiŃiilor de echilibru
financiar nu oferă cadrul viabilităŃii pe termen lung a unei întreprinderi.
2. Realizarea echilibrului financiar este un „perpetuum mobile” pentru politica
financiară a întreprinderii.
3. Echilibrul financiar se obŃine prin reglarea unui lung şir de dezechilibre care
se manifestă în activitatea întreprinderii.
4. Echilibrul financiar din punct de vedere al termenelor de lichiditate şi
exigibilitate este strâns legat de structura financiară şi cea patrimonială şi
implicit de vitezele de rotaŃie a elementelor financiar-patrimoniale.

3.4. Analiza gestiunii resurselor financiare

3.4.1. Cadrul general al gestiunii resurselor financiare

Unul dintre obiectivele majore ale managementului ar trebui să fie

gestiunea raŃională şi eficientă a resurselor pe care întreprinderea le are la
dispoziŃie în vederea asigurării unui nivel superior de eficienŃă şi de rentabilitate
pentru întreprindere. Astfel, analiza gestiunii resurselor financiare ale
întreprinderii îşi propune urmărirea modului de gestionare a resurselor
financiare şi aprecierea eficienŃei gestionării resurselor financiare.
În termeni generali o gestiune eficientă a resurselor se realizează atunci
când se obŃin rezultatele scontate cu un volum cât mai limitat de resurse.
Creşterea nivelului de eficienŃă în gestiunea resurselor este echivalentă cu:
− obŃinerea aceluiaşi rezultat cu un volum mai mic de resurse;
− cu acelaşi volum de resurse obŃinerea unui rezultat mai mare.
Exprimarea sintetică a modului de gestionare a resurselor se realizează prin
viteza de rotaŃie, cu ajutorul căreia se măsoară durata de timp necesară

63
transformării activelor în forma iniŃială bănească şi durata de reînnoire a
datoriilor.
Exprimarea vitezei de rotaŃie se realizează cu ajutorul a doi indicatori:
- numărul de rotaŃii (nr) arată de câte ori se roteşte elementul de activ (Ea)
sau pasiv (Ep) analizat prin cifra de afaceri (CA) într-o perioadă de
gestiune:
CA 1
nr = nr = ×T
Ea; Ep dz
- durata în zile a unei rotaŃii (dz) arată durata medie în care elementul de
activ sau pasiv analizat parcurge întregul ciclu economic şi revine în formă
iniŃială bănească.
Ea; Ep 1
dz = ×T dz = ×T
CA nr
Cifra de afaceri încorporează componentele valorice necesare pentru acoperirea
cheltuielilor de fabricaŃie, reînnoirea stocurilor de materiale, a maşinilor şi
utilajelor, pentru plata furnizorilor de materiale şi echipamente, plata salariilor,
rambursarea creditelor cât şi pentru acoperirea altor nevoi.
Din această cauză fiecare element de activ va fi reînnoit într-un anumit interval
de timp prin cifra de afaceri, iar orice categorie de datorii va fi achitată într-un
anumit timp prin componenta valorică corespunzătoare din cifra de afaceri.
Elementele de activ sau pasiv se recomandă să fie luate în calcul va valori medii
între nivelul de la începutul perioadei de gestiune (Eai) şi cel de la sfârşitul
perioadei de gestiune (Eaf), determinat astfel:

Ea; =
(Ea i + Ea f )
2
Timpul se referă la perioada de gestiune pentru care se face analiza şi se
exprimă în număr de zile calendaristice ale perioadei (lună, trimestru, semestru,
an).
SemificaŃii:
• accelerarea vitezei de rotaŃie, când are loc creşterea numărului de rotaŃii
sau diminuarea duratei în zile a unei rotaŃii, ceea ce semnifică :
- reducerea necesarului absolut şi / sau relativ de resurse pentru realizarea
unui anumit nivel al cifrei de afaceri;
- obŃinerea unui nivel al cifrei de afaceri mai mare la acelaşi consum total
de resurse ;
• încetinirea vitezei de rotaŃie, când are loc reducerea numărului de rotaŃii sau
creşterea duratei în zile a unei rotaŃii, ceea ce înseamnă :
- creşterea necesarului absolut şi / sau relativ de resurse pentru atingerea
unui anumit nivel al cifrei de afaceri;

64
 - obŃinerea unui nivel mai scăzut al cifrei de afaceri la acelaşi consum total
de resurse .
Dacă:
- I CA > I Ea - are loc accelerarea vitezei de rotaŃie;
- I CA = I Ea - se menŃine viteza de rotaŃie a resurselor din perioada de
bază;
- I CA < I Ea - are loc o încetinire a vitezei de rotaŃie a resurselor.
Factorii de influenŃă acŃionează diferit asupra vitezei de rotaŃie sunt:
• cifra de afaceri:
- confirmă accelerarea vitezei de rotaŃie, în toate situaŃiile în care este
satisfăcută condiŃia ca ritmul său de creştere să devanseze ritmul de
creştere al elementelor de activ sau de pasiv ( I CA > I Ea );
- atestă încetinirea vitezei de rotaŃie când ritmul modificării sale este
inferior celui al elementelor de activ sau pasiv ( I CA < I Ea );
• nivelul mediu al elementelor de activ sau pasiv:
- indică accelerarea vitezei de rotaŃie dacă este îndeplinită condiŃia
I Ea < I CA ;
- atestă încetinirea vitezei de rotaŃie dacă I Ea > I CA .
Cei doi factori vitezei de rotaŃie deşi se condiŃionează reciproc au şi elemente
specifice care le determină nivelul la un moment dat, astfel:
• pentru cifra de afaceri :
- volumul producŃiei fizice realizate şi vândute;
- structura producŃiei vândute;
- preŃurile de livrare.
• pentru nivelul valoric al elementelor de activ sau pasiv :
- conjunctura economică;
- modul de derulare a proceselor de aprovizionare şi desfacere;
- durata ciclului de exploatare;
- complexitatea procesului tehnologic;
- durata de viaŃă a produsului;
- particularităŃile produselor stocate;
- caracterul sezonier al activităŃii;
- factori specifici elementelor de activ care condiŃionează gradul de
lichiditate al acestora;
- factori specifici elementelor de pasiv care condiŃionează gradul de
exigibilitate al acestora .

Accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaŃie are ca efect direct eliberarea

(E) sau imobilizarea (I) absolută sau relativă de resurse, detrminate după relaŃia:

E (− )sauI(+ ) = ∆dz ×
CA1
T

65
unde:
∆dz = (dz1 − dz 0 ) - abaterea absolută a duratei în zile a unei rotaŃii a
elementului de activ sau pasiv;
CA1 - nivelul cifrei de afaceri din perioada curentă;
T - perioada de gestiune pentru care se realizează analiza.

Eliberările de resurse sunt echivalente cu reducerea stocului de resurse materiale

şi creşterea resurselor financiare disponibile pe când imobilizările de resurse
sunt echivalente cu creşterea stocurilor de resurse materiale şi creşterea
necesarului de resurse financiare.

3.4.2. Analiza gestiunii generale a activelor

Analiza gestiunii generale a activelor urmăreşte să aprecieze nivelul

general de utilizare a resurselor financiare.

Viteza de rotaŃie a activului reflectă eficienŃa utilizării tuturor bunurilor reale

ale întreprinderii respectiv nivelul general de organizare al activităŃilor.
Pentru unităŃile industriale, principalele valori de referinŃă sunt:
− sub o rotaŃie, ceea ce reflectă o organizare nesatisfăcătoare;
− între 1 – 1,4 rotaŃii, ceea ce reflectă o organizare satisfăcătoare;
− peste 2 rotaŃii, ceea ce reflectă o organizare bună.
Creşterea numărului de rotaŃii evidenŃiază sporirea eficienŃei utilizării activelor
totale, creşterea gradului de lichiditate al activului, îmbunătăŃirea structurii
activelor în corelaŃie cu specificul activităŃii.
Reducerea numărului de rotaŃii are ca efect principal reducerea eficienŃei
utilizării activelor totale respectiv creşterea gradului de imobilizare a activelor.

A. Viteza de rotaŃie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a

capitalului) reflectă eficienŃa utilizării imobilizărilor întreprinderii.
Ca şi în cazul activelor totale, considerăm că şi în acest caz semnificativă este
exprimarea vitezei de rotaŃie sub forma numărului de rotaŃii.
Nivelul ratei depinde în mod hotărâtor de domeniul de activitate şi sectorul în
care activează întreprinderea, fiind mai scăzut în cazul sectoarelor industriale
faŃă de sectoarele comerŃ sau prestări servicii, care solicită o dotare tehnică mai
slabă.
La modul general, un nivel minim care ar asigura o eficienŃă acceptabilă a
gestiunii activelor imobilizate este în jurul a 4 rotaŃii.
Măsurile pentru îmbunătăŃirea nivelului şi evoluŃiei ratei sunt:
- optimizarea structurii activelor imobilizate, în sensul creşterii ponderii
mijloacelor fixe active;
- inventarierea şi valorificarea (casarea şi vânzarea) mijloacelor fixe vechi sau
a celor care nu mai corespund profilului întreprinderii;
- creşterea randamentului imobilizărilor.

66
 B. Viteza de rotaŃie a activelor circulante exprimă numărul de rotaŃii sau durata
medie a unei rotaŃii efectuate de activele circulante prin cifra de afaceri.
Măsurarea vitezei de rotaŃie se realizează cu ajutorul a doi indicatori:
Nivelul indicatorului depinde foarte mult de specificul obiectului de activitate,
precum şi de modul de configurare a activităŃilor curente la nivelul fiecărei
întreprinderi.
La modul general, un nivel minim care ar asigura o eficienŃă acceptabilă a
gestiunii activelor circulante este în jurul a 6 rotaŃii, care corespunde unei durate
în zile de circa 60 de zile.
Măsurile pentru îmbunătăŃirea nivelului şi evoluŃiei ratei sunt:
- optimizarea structurii activelor circulante;
- gestionarea eficientă a stocurilor materiale;
- scurtarea ciclului de producŃie şi a perioadei de desfacere;
- gestionarea eficientă a clienŃilor (încasarea producŃiei);
- reducerea costurilor de producŃie.

3.4.3. Analiza gestiunii stocurilor

Rata de gestiune a stocurilor arată de câte ori într-o perioadă de gestiune

stocurile trec succesiv prin fazele de aprovizionare, fabricaŃie şi vânzare, respectiv
durata în zile a unei rotaŃii complete. RotaŃia stocurilor arată rapiditatea cu care
stocurile trec prin toate stadiile activităŃii până se reîntorc în formă bănească
iniŃială. Cu cât viteza de rotaŃie a lor este mai mare cu atât eficienŃa folosirii lor
este mai mare, având drept efect eliberarea de resurse financiare.
Nivelul indicatorului depinde foarte mult de specificul obiectului de activitate,
precum şi de modul de configurare a activităŃii de fabricaŃie la nivelul fiecărei
întreprinderi. Între factorii care influenŃează nivelul ratei pot fi identificaŃi:
• factori exogeni:
- gradul de cunoaştere al pieŃelor de aprovizionare (puterea de negociere
a furnizorilor, dată de: gradul de specializare al materiilor prime şi
materialelor necesare realizării producŃiei, gradul de concentrare a
furnizorilor, calitatea materiilor prime, materialelor şi subansamblelor
livrate, costul schimbării furnizorilor, etc.);
- maturitatea tehnologiilor;
- conjunctura economică;
• factori endogeni:
- durata ciclului de fabricaŃie;
- complexitatea tehnologiilor şi a produselor;
- sezonalitatea afacerilor;
- gradul de organizare al activităŃilor de fabricaŃie şi competenŃa
gestionării proceselor de fabricaŃie.

67
La modul general, un nivel minim care ar asigura o eficienŃă acceptabilă a
gestiunii stocurilor este în jurul a 8 rotaŃii, care corespunde unei durata în zile de
circa 45 de zile.
Măsurile pentru accelerarea vitezei de rotaŃie a stocurilor pot fi grupate după
mai multe criterii dintre care utilitatea practică cea mai mare o are clasificarea
factorilor după fazele ciclului de exploatare.
• în faza aprovizionării şi depozitării se urmăreşte aprovizionarea ritmică a
resurselor materiale şi dimensionarea optimă a stocurilor, aceasta
presupune:
- alegerea furnizorilor şi a modalităŃii de transport;
- încheierea la timp şi respectarea contractelor economice;
- păstrarea integrităŃii şi calităŃii materialelor pe timpul transportului şi
depozitării;
- reducerea cheltuielilor de depozitare, păstrare, manipulare;
• în faza fabricaŃiei se urmăreşte reducerea costurilor de fabricaŃie şi a
ciclului de fabricaŃie care se realizează prin:
- perfecŃionarea, modernizarea şi înnoirea tehnologiilor de fabricaŃie;
- reproiectarea, modernizarea şi înnoirea produselor;
- utilizarea tuturor capacităŃilor de producŃie;
- folosirea integrală a timpului de lucru;
- aprovizionarea ritmică a locurilor de muncă;
- ridicarea calificării personalului;
- încadrarea în normele de consum;
- perfecŃionarea organizării activităŃilor auxiliare (transport intern,
întreŃinere, reparaŃii, utilităŃi);
- creşterea productivităŃii muncii;
• în faza comercializării (livrării) accelerarea vitezei de rotaŃie presupune
reducerea duratei de imobilizare a capitalului circulant şi a nivelului
stocurilor de produse finite care se pot realiza prin:
- contractarea producŃiei;
- asigurarea ritmicităŃii desfacerii prin respectarea clauzelor contractuale;
- optimizarea relaŃiilor cu beneficiarii şi cu unităŃile de transport;
- organizarea compartimentului de livrări;
- evitarea fabricării unor produse fără desfacere asigurată.
- în faza decontării se urmăreşte accelerarea vitezei de încasare a
contravalorii produselor livrate acŃionându-se prin:
- alegerea celor mai adecvate forme de decontare;
- urmărirea operativă a decontării produselor;
- evitarea expedierii în avans a produselor pentru clienŃii noi sau cu
probleme de decontare;
- organizarea corespunzătoare a compartimentului de decontări;
- utilizarea instrumentelor legale pentru a determina plata integrală şi la
termen a facturilor de către clienŃi;

68
 - apelarea la sancŃiuni economice şi financiare pentru clienŃii care nu
respectă condiŃiile şi termenele de plată atunci când nu mai există altă
variantă de soluŃionare amiabilă a raporturilor comerciale.

3.4.4. Analiza gestiunii creanŃelor-clienŃi şi a datoriilor-furnizori

A.Rata de gestiune a clienŃilor exprimă creditul-client acordat de întreprindere,

adică durata medie în zile de încasare a contravalorii bunurilor facturate
clienŃilor. Practic, indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data
încasării contravalorii bunurilor vândute clienŃilor.
Indicatorul se poate prezenta şi sub forma numărului de rotaŃii, dar durata în zile
a unei rotaŃii, în opinia noastră, rămâne forma cea mai expresivă.
Cu cât mai mic va fi creditul-client (durata în zile mică) cu atât
întreprinderea va fi mai avantajată, întrucât recuperarea acestor sume va permite
onorarea obligaŃiilor ce devin exigibile şi în acest mod se va putea asigura
continuitate în finanŃarea activităŃii de exploatare.
La modul general, un nivel care ar asigura o stare acceptabilă a gestiunii
creanŃelor faŃă clienŃi este de cel puŃin 8 rotaŃii, care corespunde unui durate
medii de încasare a creanŃelor de circa 45 de zile. Un alt nivel ce ar putea fi
considerat bază de comparaŃie este 30 de zile, însă mărimea creditului-client
depinde de o serie factori:
• poziŃia pe piaŃă a întreprinderii şi puterea sa de negociere;
• faza de dezvoltare în care se află întreprinderea;
- o întreprindere aflată în faza de expansiune trebuie să găsească un
echilibru între a acorda credit-client mare, consecinŃă a strategiei
întreprinderii de a acapara o cotă de piaŃă cât mai semnificativă
respectiv de a acorda un credit-client mic pentru a-şi asigura finanŃarea
creşterii volumului de activitate;
- o întreprindere aflată în poziŃia de lider pe piaŃă va impune un credit-
client mic;
• domeniul de activitate şi specificul activităŃii derulate (în relaŃiile inter-
întreprinderi creditul-client este mai mare decât în cazul în care
întreprinderea se află la finalul lanŃului valorii – relaŃii directe cu
consumatorii finali);
• relaŃia care există între întreprindere şi clienŃii săi:
- în cazul clienŃilor tradiŃionali, relaŃiile sunt contractuale şi se stipulează
credite comerciale clare – care se cer a fi gestionate;
- în cazul clienŃilor ocazionali, relaŃii sunt întâmplătoare şi întreprinderile
de regulă impun plata pe loc;
• conjunctura economică:
- în faza de regresie sau stagnare economică există tendinŃa contractării
creditelor comerciale;
- în faza de dezvoltare se manifestă de regulă tendinŃa de relaxare;

69
• costul creditului bancar (practicarea pe piaŃă a unei rate a dobânzii scăzute,
similară cu ieftinirea creditelor, poate determina un credit-client mare).
Dacă are loc o diminuare a creditului-client, adică reducerea duratei
medii a unei rotaŃii, înseamnă că are loc o îmbunătăŃire a gestiunii clienŃilor ca
urmare a schimbării politicii de credit comercial, cu efecte favorabile asupra
întreprinderii.
O durată mai mare de rotaŃie în zile înseamnă că resursele financiare ale
întreprinderii sunt utilizate de către clienŃii o perioadă de timp mai mare, cu
efecte nefavorabile asupra întreprinderii. Dacă durata de recuperare a creanŃelor
creşte, depăşind termenele contractuale, acest aspect poate fi semnul că
întreprinderea se confrunta cu greutăŃi în încasarea facturilor emise. Cauzele
care ar putea explica o asemenea evoluŃie sunt fie că clienŃii au dificultăŃi de
plată, fie că întreprinderea nu este destul de fermă în urmărirea şi impunerea
respectării termenelor de plată. În ambele situaŃii se impune analiza clienŃilor
rău platnici şi găsirea celor mai adecvate metode de rezolvare a acestor situaŃii
(de la rezolvarea pe cale amiabilă până la ruperea relaŃiilor cu clienŃii şi
deschiderea unor litigii comerciale). Cu cât mai mult din vânzările întreprinderii
vor fi realizate de un număr mai mic de clienŃi, cu atât mai vulnerabilă va fi
întreprinderea ca urmare a problemelor de numerar ale clienŃilor.

Gestiunea clienŃilor poate viza:

- fie reducerea nivelului creditului-client şi implicit diminuarea creanŃelor-
clienŃi, măsură care poate determina reducerea vânzărilor întreprinderii;
- fie prelungirea duratei creditului-client, ceea ce ar determina stimularea
vânzărilor, dar şi antrenarea unor costuri de finanŃare a creanŃelor-clienŃi care
pot amplifica riscul de insolvabilitate al întreprinderii.
Politica de credit comercial a întreprinderii trebuie să urmărească:
- creşterea vânzărilor în măsura în care aceste vânzări contribuie la creşterea
rentabilităŃii;
- îmbunătăŃirea relaŃiilor cu clienŃii.
Realizarea creşterii vânzărilor prin manevrarea creditului-client implică în
corelaŃie cu negocierea unor termene de încasare şi negocierea unor discount-uri
pe care întreprinderea le poate acorda clienŃilor. De regulă, acordarea unor
discount-uri mai mari se realizează dacă cumpărările clienŃilor sunt importante
şi la schimb cu un termen de încasare mai redus.

B. Rata de gestiune a furnizorilor (viteza de rotaŃie a furnizorilor) exprimă

creditul-furnizor primit de întreprindere, adică durata medie în zile de plată a
contravalorii bunurilor achiziŃionate de întreprindere de la furnizori. Practic,
indică decalajul mediu în zile între data facturării şi data plăŃii contravalorii
bunurilor cumpărate de la furnizori.
Indicatorul se poate prezenta şi sub forma numărului de rotaŃii, dar durata în zile
a unei rotaŃii, în opinia noastră, rămâne forma cea mai expresivă.

70
 Creditul-furnizor poate asigură o parte importantă din fondurile necesare
finanŃării procesului de exploatare, din acest punct de vedere întreprinderea
fiind avantajată de un nivel ridicat al creditului-furnizor, dar fără ca acest lucru
să afecteze raporturile cu furnizorii (duratele medii de achitare să fie
comparabile cu cele contractuale).
La modul general, un nivel care ar asigura o stare acceptabilă a gestiunii
datoriilor faŃă de furnizori este de cel puŃin 8 rotaŃii, care corespunde unei durate
medii de plată a facturilor de circa 45 de zile. Un alt nivel ce ar putea fi
considerat bază de comparaŃie este 30 de zile, însă mărimea creditului-furnizor
depinde de o serie de factori:
− poziŃia pe piaŃă a întreprinderii şi puterea sa de negociere;
• faza de dezvoltare în care se află întreprinderea:
- o întreprindere aflată în faza de expansiune solicită de regulă un credit-
furnizor mare, pentru a-şi asigura parte din finanŃarea necesară creşterii
volumului de activitate;
- o întreprindere aflată în poziŃia de lider pe piaŃă va impune un credit-
furnizor mare;
• domeniul de activitate şi specificul activităŃii derulate (în relaŃiile inter-
întreprinderi, de regulă, creditul-furnizor este mai mare; aceeaşi situaŃie de
poate întrevederea şi în cazul în care întreprinderea se află la finalul lanŃului
valorii – putând prin relaŃiile directe cu consumatorii finali să-i influenŃeze);
• relaŃiile cu furnizorii;
- în cazul furnizorilor tradiŃionali, relaŃiile sunt contractuale şi se
stipulează credite comerciale clare – care se cer a fi gestionate;
- în cazul furnizorilor ocazionali, relaŃii sunt întâmplătoare şi funrnizorii
de regulă impun efectuarea plăŃii pe loc;
• conjunctura economică:
- în faza de regresie sau stagnare economică există tendinŃa contractării
creditelor comerciale, inclusiv a celui furnizor;
- în faza de dezvoltare se manifestă de regulă tendinŃa de relaxare;
• costul creditului bancar (practicarea pe piaŃă a unei rate a dobânzii scăzute
poate determina un credit-furnizor mare).
Dacă tendinŃa vitezei de rotaŃie a furnizorilor (duratei în zile) este de
creştere, atunci există semnale:
- fie că întreprinderea se confruntă cu greutăŃi la plată (managementul
defectuos al numerarului sau chiar mai grav intrarea în declin), efectele
fiind în planul deteriorării relaŃiilor cu furnizorii şi a scăderii capacităŃii
sale viitoare de negociere;
- fie că poziŃia întreprinderii în sectorul de activitate s-a îmbunătăŃit,
având o putere de negociere mai mare, cu efecte favorabile asupra
echilibrului financiar şi al rentabilităŃii.
Dacă tendinŃa duratei în zile a unei rotaŃii a furnizorilor este de scădere
atunci există semnale:

71
 - fie că întreprinderea a găsit surse de finanŃare mai ieftine (întreprinderea
negociază termene de plată mai strânse, dar discount-uri mai mari,
suplinirea necesarului de finanŃat în exploatare ca urmare a scăderii
soldului de furnizori realizându-se pe seama unor surse alternative mai
ieftine, chiar dacă temporare – spre exemplu - amânarea la plată a
dividendelor);
- fie că poziŃia întreprinderii s-a depreciat în sectorul în care activează
(şi-a ştirbit puterea de negociere, fie ca urmare a unor scăderi a cererii şi
implicit a volumului de activitate urmate de deprecierea situaŃiilor
financiare, fie ca urmare a scăderii credibilităŃii şi a unor lovituri de
imagine – accidente de muncă, accidente ecologice, scandaluri de
corupŃie, etc.) cu efecte nefavorabile în planul echilibrului financiar şi al
rentabilăŃii.

Analiza comparativă a duratelor de încasare a creanŃelor faŃă de duratele de

achitare a obligaŃiilor de exploatare este importantă din perspectiva asigurării şi
menŃinerii echilibrului financiar al întreprinderii.
C. Comparativ la nivelul gestionării creanŃelor-clienŃi şi a datoriilor faŃă de
furnizori pot exista următoarele situaŃii:
1. durata medie de încasare a clienŃilor este mai mare decât durata medie de
achitare a furnizorilor ( dzCl > dzfz ), ceea ce înseamnă că întreprinderea nu
încasează suficient de repede banii de la clienŃi pentru a achita obligaŃiile
faŃă de furnizorii, situaŃie ce poate conduce la un deficit în finanŃare, adică
la un dezechilibru financiar pe termen scurt;
2. durata medie de încasare a clienŃilor este mai mică decât durata medie de
achitare a furnizorilor ( dzCl < dzFz ), ceea ce înseamnă că întreprinderea
beneficiază de un decalaj favorabil între durata de încasare a clienŃilor şi
durata de plată a furnizorilor, cu efecte favorabile asupra echilibrului
financiar curent doar dacă durata medie de plată a furnizorilor se încadrează
în termenele contractuale, astfel nefiind afectate relaŃiile cu furnizorii.

Concluzii:
1. Analiza ratelor de gestiune permite o apreciere sintetică asupra modului de
gestionare a resurselor financiare existente la nivelul întreprinderii.
2. ImplicaŃiile modului de gestionare a resurselor financiare se răsfrâng asupra
întregii activităŃi a întreprinderii reliefată prin structura financiar-
patrimonială, capacitatea de plată, echilibrul financiar şi implicit
rentabilitatea.

72
 CAPITOLUL IV. ANALIZA PERFORMENłELOR
ECONOMICO-FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Rezumatul capitolului
În teoria şi practica economico-financiară se foloseşte atât singularul cât şi pluralul
atunci când se abordează problematica performanŃei. Astfel se vorbeşte de performanŃa
întreprinderi dar foarte adesea sunt analizate performanŃele economico-financiare ale
întreprinderii.
Punctul nostru de vedere este că modalitatea cea mai facilă de relevare a
performanŃelor unei întreprinderi este prin intermediul rezultatelor acesteia,
indiferent dacă rezultatele sunt exprimate în mărimi absolute (profit) sau în
mărimi relative (rentabilitate).
În sensul celor menŃionate mai sus performanŃa trebuie înŃeleasă ca
fiind capacitatea comportamentală a unui sistem de a obŃine un rezultat
situat valoric la nivele de referinŃa care să îl definească şi comparabile cu realizări
reprezentative din mediul economic în care acest sistem se manifestă.
O entitate economică poate să genereze performanŃe economico-financiare doar
ca urmare a derulării unei activităŃi lucrative. Procesul de formare a acestor
performante este un proces obiectiv, separat de modul de reflectare sau de
calcul al nivelului de performanŃă. Se poate astfel afirma că din procesul de
formare a performanŃelor economico-financiare derivă conŃinutul economic al
indicatorilor ce reflectă aceste performante.
Procesul de analiză a performanŃelor economico-financiare ale unei
întreprinderi trebui sa parcurgă toate etapele de formare ale acestor performanŃe,
cele mai importante etape ale acestui proces fiind:
− analiza rezultatelor care exprimă volumul şi profitabilitatea
activităŃii întreprinderii;
− analiza consumului de resurse;
− analiza rentabilităŃii întreprinderii;
− analiza riscurilor întreprinderii.
Se poate observa că procesul de analiză porneşte de la nivelul de performanŃă în
formă globală (venituri şi cheltuieli) şi se continuă la nivele mai sintetice cum ar
fi rentabilitatea şi se încheie cu evaluarea riscurilor care pot influenŃa nivelul de
realizare al performanŃelor.

4.1. Analiza indicatorilor de rezultate ai întreprinderii

Scopul analizei indicatorilor de rezultate constă în reflectarea performanŃelor
financiare absolute ale întreprinderii, atât din perspectiva volumului de
activitate cât şi din perspectiva profitabilităŃii activităŃii.
Rezultatele pe care le generează o activitate lucrativă sunt, în general, diverse şi
pot evidenŃia modul de utilizare al diferitelor tipuri de resurse angrenate în
funcŃionarea întreprinderii. Un lucru ştim însă cu siguranŃă şi anume că scopul

73
tuturor activităŃilor lucrative este obŃinerea unui profit care să asigure retribuirea
furnizorilor de capital la un nivel mediu sperat de către aceştia. Ori sistemul
indicatorilor de rezultate tocmai acest lucru încearcă să-l măsoare şi anume
finalitatea activităŃilor lucrative, cuantificată la diferite nivele de realizare.
O abordare sistemică a întreprinderii permite înŃelegerea conversiei oricărei
realizări din activitatea lucrativă, în rezultate monetare. Acest considerent
evidenŃiază de fapt importanŃa indicatorilor de rezultate în aprecierea
performanŃelor realizate la nivel microeconomic
Analiza principalilor indicatori de rezultate utilizează în demersul său practic o
serie de modele factoriale. ConstrucŃia acestora este orientată după modul în
care anumite categorii de rezultate reacŃionează la modificarea volumului de
activitate sau a altor factorii din mediul economic al întreprinderii.
Analiza indicatorilor de rezultate prin intermediul modelelor factoriale permite
identificarea legăturilor factorial-cauzale dintre indicatorii analizaŃi şi factorii de
influenŃă ai acestora, cu scopul formulării unor măsuri cât mai concrete de
creştere a nivelului rezultatelor ce exprimă volumul activităŃii şi a celora ce
exprimă profitabilitatea.

4.1.1. Clasificarea rezultatelor

Având în vedere că în Ńara noastră s-a adoptat un sistem contabil similar cu cel
continental, în care formarea rezultatelor se realizează prin clasarea cheltuielilor
după natura acestora, pot fi evidenŃiate trei grupe principale de indicatori ce
caracterizează rezultatele întreprinderilor:
• indicatori de rezultate care exprimă volumul activităŃii desfăşurate;
• indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activităŃii sau a
întreprinderii în ansamblul său;
• indicatori de rezultate ce măsoară potenŃialul de finanŃare al
întreprinderii.
Acest mod de separare al indicatorilor de rezultate permite o analiză diferenŃiată
a performanŃelor unei întreprinderi, performanŃe care se pot manifesta în două
planuri diferite :
• performanŃe care Ńin de extinderea volumului de activitate al
întreprinderii şi care conduc la creşterea cotei de piaŃă a firmei sau
la consolidarea poziŃiei pe piaŃă a acesteia, acest gen de performanŃă
putând fi măsurată cu indicatorii de rezultate ce exprimă volumul;
• performanŃe care se concretizează în creşterea nivelului de
profitabilitate al întreprinderii şi care nu întotdeauna sunt efectul
creşterii volumului de activitate.

a) Indicatori de rezultate care exprimă volumul activităŃii

Sistemul de indicatori care exprimă volumul oferă o imagine de ansamblu
asupra finalităŃii activităŃii unei întreprinderi, imagine care reflectă în formă
valorică capacitatea de producŃie şi comercializare a acesteia.

74
Indicatorii de rezultat care exprimă volumul sunt de mai multe tipuri, funcŃie de
anumite criterii, cum ar fi :
- stadiul activităŃii la care se referă : producŃie sau comercializare;
- nivelul de cuprindere al ieşirilor;
- gradul de extindere al rezultatului: global sau parŃial.
Principalii indicatori care exprimă volumul sunt următorii :
- ProducŃia marfă fabricată (Qmf);
- ProducŃia vânduta (Qv);
- Cifra de afaceri (CA);
- ProducŃia stocată (Qs) – VariaŃia stocurilor;
- ProducŃia de imobilizări (Qi) – ProducŃia realizată de entitate
pentru scopurile sale proprii şi capitalizată;
- ProducŃia exerciŃiului (Qe),
- Valoarea adăugată (VA),

b) Indicatori de rezultate care exprimă profitabilitatea activităŃii

Sistemul de indicatori care exprimă profitabilitatea, spre deosebire de cei care
exprimă volumul, oferă o imagine sintetică asupra eficienŃei activităŃii
desfăşurate de întreprindere. Acesta este şi motivul pentru care în literatura de
specialitate aceşti indicatori sunt mult mai agreaŃi pentru aprecierea activităŃilor
economice sau a întreprinderilor în ansamblu.
Indicatorii de rezultat care exprimă profitabilitatea sunt de mai multe tipuri, ei
putând fi diferenŃiaŃi după diferite criterii cum ar fi :
- gradul de cuprindere care separă indicatorii în formă brută de cei în
formă netă;
- structurarea indicatorilor de rezultate care exprimă profitabilitatea
pe tipuri de activităŃi derulate la nivel de întreprindere (exploatare,
financiară, extraordinară).
Indicatorii de rezultate care exprimă profitabilitatea pot fi grupaŃi astfel :
- Rezultatul brut al exploatării (RBE),
- Rezultatul exploatării (RE),
- Rezultatul curent (RC),
- Rezultatul extraordinar (Rext),
- Rezultatul net (Rn),

c) Indicatori de rezultate care exprimă potenŃialul de finanŃare

Această categorie de indicatori pune în evidenŃă rezultatele întreprinderi care au
relevanŃă în plan monetar dintre acestea cele mai importante fiind :
- Capacitatea de autofinanŃare (CAF)
- AutofinanŃarea (AF)
- Cash flow-ul (CF)

75
4.1.2. Analiza rezultatelor care exprimă volumul activităŃii

Obiective:

Aprecierea nivelului de realizare a indicatorilor de rezultate ce exprima
volumul activităŃii de producŃie şi comercializare, precum şi a tendinŃei pe
care aceştia o prezintă faŃă de o bază de comparaŃie relevantă;
• Evaluarea politicii şi a strategiilor adoptate de management privind
creşterea volumului de activitate;
• Evaluarea efectelor induse de modificarea nivelului indicatorilor de volum
asupra nivelului şi dinamicii altor indicatori economico-financiari.

4.1.2.1 Analiza cifrei de afaceri

Cifra de afaceri poate fi definită ca fiind expresia valorică a tuturor afacerilor

derulate de o întreprindere într-o perioadă determinată de timp. Cu ajutorul ei se
măsoară performanŃa comercială a firmelor şi este folosită drept criteriu pentru
clasificarea acestora după dimensiunea afacerilor derulate.
Acest indicator poate juca rolul de barometru, atât pentru analistul intern cât şi
pentru cel extern, atunci când se urmăresc aspecte cum ar fi:
- dimensiunea întreprinderii;
- poziŃia strategică deŃinută în cadrul pieŃei;
- politica de creştere promovată de managementul întreprinderii.

A.Nivelul şi dinamica cifrei de afaceri

Calculul unui indicator reprezintă practic, determinarea nivelului individual al

acestuia la un moment dat. În cazul cifrei de afaceri şi a indicatorilor de
rezultate în general, putem identifica două metode pentru calculul nivelului
individual al acestora:
- metoda bazată pe volumul fizic al activităŃii;
- metoda documentelor contabile de sinteză.

Metoda bazată pe volumul fizic al activităŃii

Premisa metodei: fiecare unitate fizică de produs are un cost de obŃinere, un

preŃ de comercializare, o marjă de profit, etc.
Formula de calcul a cifrei de afaceri, potrivit acestei metode este următoarea:
CA = Σq ⋅ pv
unde: q – volumul fizic al activităŃii;
pv – preŃul de vânzare.

Avantajele metodei:
- face legătura între rezultatele fizice şi cele valorice;

76
 - permite aprecierea rezultatelor pe produse şi activităŃi;
- permite o analiză a factorilor care au determinat sau influenŃat
nivelul de realizare a rezultatelor.
Dezavantajele metodei:
- rezultatele pot fi calculate doar pentru grupe omogene de produse
(care pot fi însumate cantitativ);
- nu Ńine cont de veniturile care nu sunt în legătură cu volumul fizic
al activităŃii (venituri financiare, venituri excepŃionale).

Metoda bazată pe situaŃiile financiare anuale

Majoritatea indicatorilor de rezultate sunt reflectaŃi în situaŃiile financiare

anuale, cele mai importante documente de acest tip fiind:
- Contul de profit şi pierdere (Anexa nr. 2);
- Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Anexa nr. 4).
Această metodă de determinare a cifrei de afaceri este una globală care nu Ńine
cont de produsele sau de activităŃile care au contribuit la realizarea
indicatorului, în schimb evidenŃiază distinct perioada de timp pe care o
caracterizează indicatorul.
CA = Vm + Qv + Vsb v
unde: Vm – venituri din vânzarea mărfurilor;
Qv – producŃia vândută;
Vsbv – venituri din subvenŃii de exploatare.
ImperfecŃiunile metodei sunt imperfecŃiunile sistemul contabil aplicat în
economie la un moment dat.

B. Interpretarea nivelului absolut şi a dinamicii cifrei de afaceri

Nivelul absolut al cifrei de afaceri ne oferă informaŃii despre dimensiunea

afacerii derulată de o întreprindere într-o perioadă de timp. Acest nivel deşi are,
într-un anumit context, o capacitate informaŃională ridicată, această capacitate
este mult mai bine pusă în valoare prin comparaŃii cu o valoare de referinŃă.
Analiza comparativ-cauzală a cifrei de afaceri este o analiză de tip postfactum,
care vizează următoarele aspecte:
- compararea nivelului realizat cu o bază de comparaŃie considerată
reprezentativă şi determinarea abaterilor în plus sau în minus faŃă de
aceasta;
- identificarea factorilor de influenŃă care au determinat abaterea.
Nivele bază de comparaŃie pentru cifra de afaceri pot fi:
- nivelul realizat al indicatorului în perioada precedentă;
- nivelul programat sau bugetat al indicatorului;
- nivelul realizat de alte întreprinderi reprezentative şi comparabile ca
dimensiune cu întreprinderea analizată, etc.

77
Analiza dinamicii indicatorului reprezintă practic prima etapă a analizei
comparativ-cauzale, iar rezultatele acestei prime etape pot fi exprimate în
diverse moduri după cum urmează:
a) Abaterea absolută a cifrei de afaceri, care cuantifică în mărimi absolute
creşterea sau scăderea nivelului realizat al acesteia faŃă de o mărime luată ca
bază de comparaŃie.
∆CA = CA i - CA 0 - baza fixa;
∆CA = CA i - CA i -1 - baza in lant;
unde: i – perioada curentă;
0 – perioada bază de comparaŃie;
i-1 – perioada precedentă.

Acest tip de apreciere a dinamicii cifrei de afaceri prezintă relevanŃă în primul

rând din perspectiva sensului abaterii (pozitiv-negativ).

b) Indicele cifrei de afaceri evidenŃiază în mod sintetic şi în expresie relativă,

nivelul modificărilor absolute în raport cu baza de comparaŃie luată în
calcul.

CA i
I CA = x100 - baza fixa;
CA 0
CA i
I CA = x100 - baza in lant;
CA i-1

Dinamica cifrei de afaceri reflectată cu ajutorul indicelui este una calitativă şi

este mai relevantă pentru specialişti, asigurând o percepŃie rapidă a nivelului
modificării. Totuşi relevanŃa informaŃională se asigură doar în condiŃiile în care
întreprinderile sunt comparabile ca dimensiune (o creştere cu 10% a unei cifre
de afaceri de 100.000 euro are o anumită semnificaŃie informaŃională, iar dacă
aceeaşi creştere de 10% se aplică la o cifră de afaceri de 1.000.000 de euro
semnificaŃia este cu totul alta).

c) Ritmul mediu de creştere a cifrei de afaceri, se referă la o perioadă de timp

care include mai multe perioade de gestiune, motiv pentru care mai este
cunoscut şi sub denumirea de “ritm mediu anual”. Indicatorul poate fi
calculat şi pentru o singură perioadă de gestiune, atunci când facem
comparaŃii pe luni sau pe trimestre.
CA n
R CA = n x100 - 100
CA 0
unde: n – numărul de ani luaŃi în calcul (nr. de luni dintr-un an);

78
C. InfluenŃa timpului în derularea afacerilor

Timpul poate fi privit într-o dublă ipostază din perspectiva derulării unei afaceri
şi anume:

în procesul investiŃional – timpul este o resursă care contribuie prin trecerea
sa la obŃinerea unui câştig de către investitor;

în procesul de exploatare – timpul are o dublă influenŃă:
- contribuie la obŃinerea rezultatelor (favorabile sau nefavorabile);
- este purtătorul unor influenŃe negative sau pozitive induse, de cele
mai multe ori, de factori endogeni ai afacerii.
Dacă influenŃele pozitive induse de trecerea timpului asupra cifrei de afaceri
sunt binevenite şi de multe ori independente de efortul întreprinderii, pe noi ne
preocupă influenŃele negative exercitate de acest fenomen, cele mai importante
dintre acestea putând fi:
- denaturarea rezultatelor de fenomenul inflaŃionist;
- sezonalitatea rezultatelor;
- modificarea rezultatelor obŃinute din activitatea de import-export ca urmare
a creşterii sau diminuării cursului de schimb valutar.
Aceşti factori de influenŃă nu sunt generaŃi de trecerea timpului dar sunt asociaŃi
cu acest fenomen, efectele favorabile sau nefavorabile generate de aceşti factori
fiind înregistrate la momente diferite în timp.
InflaŃia - este un fenomen negativ specific economiilor bolnave sau în
recesiune. Acest fenomen denaturează indicatorii de rezultate în sensul creşterii
artificiale a nivelului absolut al acestora.
Efectele inflaŃioniste care se regăsesc în cifra de afaceri şi în toŃi
indicatorii de rezultate, pot fi eliminate prin deflatare, utilizând una dintre
următoarele mărimi:
- indicele de creştere a preŃurilor la întreprinderea analizată (ip);
- rata medie a inflaŃiei a sectorului de activitate (rsi);
- rata medie a inflaŃiei în economie (ri).
ModalităŃi de deflatare:

1
CA pcc = CA pc - marimi absolute;
1 + ip
 1 + rCA 
R rCA =   x100 - marimi relative;
 1 + ip 

unde: CApcc – cifra de afaceri în preŃuri convenŃional constante;

CApc – cifra de afaceri în preŃuri curente;
ip – indicele de creştere a preŃurilor (rata inflaŃiei);
RrCA – rata reală de creştere a cifrei de afaceri;
rCA - rata curentă de creştere a cifrei de afaceri (statistică).

79
Deflatarea asigură exprimarea datelor aferente perioadei de analiză în unităŃi
monetare constante aferente anului luat ca bază de comparaŃie (primul an).
Această operaŃiune permite comparabilitatea datelor în termeni reali şi asigură
validitatea concluziilor analizei.

D. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Tabel nr. 3 Sistemul de factori care influenŃează, predominant, cifra de afaceri

1.1. Asigurarea cu resurse
1.2. PotenŃialul tehnic
I. Factori 1.3. PotenŃialul productiv
interni
1.4. PotenŃialul comercial
2.1. ConcurenŃa
II. Factori
2.2. EvoluŃii în cadrul pieŃei
externi
2.3. Modificări în mediul
economic al firmei
- umane
- materiale
- tehnice
- nivelul tehnic al mijloacelor fixe
- gradul de uzură fizică şi morală al
utilajelor
- nivelul tehnologic
- nivelul de organizare al producŃiei şi
al muncii
- gradul de valorificare al resurselor
- nivelul calitativ al produselor oferite
pe piaŃă
- gradul de cunoaştere a nevoilor
pieŃei
- gama sortimentală oferită pe piaŃă
- forŃa de comercializare (reŃeaua de
distribuŃie)
- promovarea şi susŃinerea produselor
pe piaŃă
- politica de preŃ
- serviciile oferite post-vânzare
- numărul concurenŃilor
- avantaje ale concurenŃei (calitate,
preŃ)
- produsele noi oferite pe piaŃă
- modificarea veniturilor populaŃiei
- schimbări socio-profesionale
- modificări demografice
- modificarea politicii fiscale
- modificarea nivelului mediu al ratei
dobânzii
- modificarea cursului de schimb
valutar

Modele de analiză factorială a cifrei de afaceri:

I.Analiza factorială a CA când baza sa de calcul este volumul fizic al vânzărilor

CA = Σ q v ⋅ p

80
 Obiectivele principale ale metodei sunt următoarele:
- determinarea abaterii absolute şi relative a indicatorului;
- identificarea factorilor de influenŃă;
- determinarea nivelului şi a sensului influenŃei factorilor;
- stabilirea măsurilor ce se impun a fi luate.
Modele de analiză:
∆q v ∆q v

∆s ∆s
∆CA ∆CA
∆p ∆p

∆p
Modelul teoretic Modelul practic

InfluenŃa determinată de modificarea volumului fizic al vânzărilor

∆Qf(q) = Σq1 ⋅ gsf0 ⋅ p0 − Σq0 ⋅ p0

∆Qf(q) = Σq0 ⋅ p0 ⋅ Iq - Σq0 ⋅ p0 = Σq0 ⋅ p0 ⋅ (Iq − 1)
∆Qf(q) = (Σq1 ) ⋅ p0 - (Σq0 ) ⋅ p0 = (Σ∆q ) ⋅ p0
Modificarea volumului vânzărilor este un factor direct de influenŃă care
determină variaŃia nivelului absolut al cifrei de afaceri în acelaşi sens cu
modificarea sa şi proporŃional cu preŃul mediu din perioada bază de comparaŃie.

Modificarea volumului fizic al vânzărilor depinde de:

- nivelul capacităŃilor de producŃie existente şi gradul de utilizare al acestora;
- dimensiunea pieŃei de desfacere şi structura consumatorilor;
- concurenŃa existentă pe piaŃă;
- competitivitatea produselor proprii (raportul calitate-preŃ) în raport cu a
produselor oferite de concurenŃă;
- strategiile şi tehnicile de promovare utilizate;
- seriozitatea şi promptitudinea în raporturile cu beneficiarii;
- raportul dintre ritmicitatea producŃiei şi ritmicitatea livrărilor.

InfluenŃa determinată de modificarea structurii fizice a vânzărilor

∆Qf(s) = Σq1 ⋅ p0 - Σq1 ⋅ gsf0 ⋅ p0

∆Qf(s) = Σq1 ⋅ p0 - Σq0 ⋅ p0 ⋅ Iq
∆Qf(s) = (Σq1 ) ⋅ prs - (Σq1 ) ⋅ p0 = Σ∆q1 ⋅ (prs − p0 )

81
O creştere a ponderii vânzărilor de produse care au preŃ unitar de comercializare
mai mare decât preŃul mediu din perioada de bază va determina creşterea
nivelului total al cifrei de afaceri pe seama structurii, iar o creştere a ponderi
vânzărilor de produse care au preŃ unitar de comercializare mai redus decât
preŃul mediu va determina reducerea nivelului total al cifrei de afaceri.

InfluenŃa determinată de modificarea preŃului unitar de vânzare

∆Qf(s) = Σq1 ⋅ p1 - Σq1 ⋅ p0

∆Qf(s) = (Σq1 ) ⋅ p1 - (Σq1 ) ⋅ prs = Σ∆q1 ⋅ (p1 − prs )

La stabilire preŃului trebuie să avem în vedere:

- obiectivele strategice ale întreprinderii (maximizarea profitului sau întărirea
poziŃiei pe piaŃă);
- situaŃia financiară a întreprinderii (dacă poate sau nu să îşi permită
menŃinerea unui nivel scăzut al preŃului şi pe ce perioadă);
- nivelul costului unitar al produselor;
- tendinŃele pieŃei pe care activează întreprinderea (creştere, stagnare sau
regres);
- faza în care se află produsul pe curba sa de viaŃă (lansare, creştere,
maturitate sau declin);
- concurenŃa existentă pe piaŃă şi poziŃionarea produselor faŃă de concurenŃă.
Managementul întreprinderii nu poate modifica nivelul preŃului după bunul său
plac astfel încât să obŃină o cifră de afaceri mai mare pe seama preŃului, pentru a
realiza o astfel de operaŃiune va trebui să capete acceptul pieŃei adică după
majorarea preŃului produsul să se vândă cel puŃin la un nivel minim sperat.

II. Analiza factorială a CA pe bază de rate explicative

Această modalitate de analiză factorială prezintă avantajul că permite

evidenŃierea contribuŃiei pe care o au diferite categorii de resurse din
întreprindere la realizarea volumului de activitate şi implicit la realizarea cifrei
de afaceri.

În acelaşi timp există şi serioase limite ale acestei modalităŃi de analiză în sensul
că abaterea indicatorului este atribuită în totalitate influenŃelor produse de doi
sau trei factori care sunt luaŃi în calcul în cadrul modelului, făcându-se
abstracŃie de influenŃa altor factori, care de asemenea au avut o contribuŃie la
realizarea cifrei de afaceri, dar cuantificarea acestei influenŃe trebuie să se facă
prin alt model de analiză factorială.

82
a) Modele bazate pe legătura dintre CA, modul valorificare a resurselor
(umane şi tehnice) şi gradul de realizare pe piaŃă a producŃiei obŃinute

modelul care urmăreşte contribuŃia resurselor de muncă:
Qe CA
CA = Np x x
Np Qe
unde: Np – numărul de personal;
Qe - producŃia exerciŃiului;
Qe/Np – productivitatea muncii;
CA/Qe – gradul de realizare pe piaŃă a producŃiei obŃinute;

modelul care măsoară contribuŃia resurselor tehnice:

Qe CA
CA = Mf x x
Mf Qe
unde: Mf – valoarea mijloacelor fixe existente în întreprindere;
Qe - producŃia exerciŃiului;
Qe/Mf – randamentul mijloacelor fixe;
CA/Qe – gradul de realizare pe piaŃă a producŃiei obŃinute;

Factorii de influenŃi specifici primelor două modele:

- un factor cantitativ (Np, Mf), care descrie volumul resursei pe care
întreprinderea îl are la dispoziŃie pentru derularea activităŃii;
- un factor calitativ (Qe/Np, Qe/Mf) care descrie nivelul de eficienŃă
la care este valorificată resursa;
- un al doilea factor calitativ (CA/Qe) care descrie forŃa de
comercializare a întreprinderii.

modelul care măsoară contribuŃia mixtă a celor două tipuri de

resurse:
Mf Mfa Qe CA
CA = Np x x x x
Np Mf Mfa Qe
unde: Mfa – valoarea mijloacelor fixe active;
Mf/Np – dotarea tehnică a muncii;
Qe/Mfa – randamentul mijloacelor fixe active;

b) Modele bazate pe contribuŃia patrimoniului şi a elementelor sale

componente la realizarea CA

Ac CA
CA = AT x x
AT Ac
unde: AT – valoarea activului total (patrimoniul total);
Ac - active circulante;
Ac/AT – rata activelor circulante;
CA/Ac – viteza de rotaŃie a activelor circulante;

83
 Premisa de bază a acestui model este că un nivel ridicat al cifrei de
afaceri nu poate fi realizat de o firmă mică care dispune de un patrimoniu
nesemnificativ şi în plus patrimoniu respectiv trebuie să aibă o structură
adecvată şi să fie utilizat în mod eficient.

4.1.2.2 Analiza valorii adăugate

Valoarea adăugată constituie un concept esenŃial al analizei economice şi

sociale realizate la nivel de întreprindere. Ea reprezintă bogăŃia creată de
întreprindere şi face obiectul unei mize, atunci când se pune problema
repartizării ei între participanŃii la activitatea întreprinderii (salariaŃi, stat,
împrumutători, proprietari, etc.). Indiferent dacă aceşti participanŃi sunt sau nu
conştienŃi, ei vor putea împărŃi doar ceea ce a rămas după achitarea obligaŃiilor
faŃă de terŃi (furnizorii de materii prime, servicii şi utilităŃi).
Interesul manifestat de majoritatea analiştilor pentru acest concept nu este
exagerat dacă avem în vedere că proporŃia din valoarea adăugată, care revine
fiecăruia dintre grupurile de participanŃi, este determinantă pentru
comportamentul lor faŃă de întreprindere. În plus, având în vedere că valoarea
adăugată la nivel microeconomic constituie baza de calcul a produsului intern
brut, se apreciază că modul de distribuire a acesteia reprezintă unul din factorii
cheie pentru explicarea crizelor macroeconomice

A. Metode de calcul a valorii adăugate

Calculul indicatorului se poate realiza prin două metode :

- metoda sintetică sau substractivă;
- metoda adiŃională.

Metoda sintetică sau substractivă :

VA = (Qe − Ci ) + Mc

unde : VA – valoarea adăugată;

Qe – producŃia exerciŃiului;
Ci – consumuri intermediare (cumpărări de la terŃi);
Mc – marja comercială.

Consumurile intermediare reprezintă expresia valorică a tuturor elementelor

utilizate în procesul de producŃie (materii prime, materiale, energie,
combustibili, apă servicii externe, etc.), elemente care sunt produse în alte
unităŃi economice, respectiv provin de la terŃi.

84
 Metoda adiŃională :

VA = S + Am + Db + I + Pn

unde : S – salarii;
Am – amortizarea anuală;
Db – dobânzi plătite;
I – impozite si taxe;
Pn – profit net.

Această metodă de calcul a valorii adăugate porneşte de la modul de distribuire

a valorii nou create în întreprindere între participanŃii la activitatea acesteia.

B. Capacitatea întreprinderii de a produce valoare adăugată

Această capacitate se apreciază cu ajutorul ratei valorii adăugate (RVA) calculată

după formula:
VA
R VA = x100
Qe

Rata valorii adăugate ne arată în procente (mărimi relative) cu cât a contribuit

întreprinderea la valoarea producŃiei pe care a obŃinută. Cu cât nivelul acestei
rate este mai ridicat cu atât capacitatea de prelucrare a întreprinderii este mai
superioară şi plusul de valoare pe care îl adaugă este mai substanŃial.
Modificarea nivelului acestei rate poate fi determinată atât de modificarea
randamentelor interne ale întreprinderii cât şi de modificare preŃurilor de
aprovizionare la consumurile intermediare, principalii factori de modificare
fiind prezentaŃi sintetic în tabelul următor:

Tabel nr. 4 Factori de influenă ai ratei valorii adăugate

Elemente ce Ńin de variaŃia Elemente ce Ńin de variaŃia Elemente ce Ńin de
productivităŃii întreprinderii preŃurilor modificarea structurii
(elemente cantitative) (sortimentul
produselor)
• variaŃia randamentului • variaŃia preŃului materiilor • producŃia unor produse
materialelor (consumuri prime; mai mult sau mai puŃin
specifice); • variaŃia preŃului purtătoare de valoare
• variaŃia randamentului materialelor şi a altor adăugată.
serviciilor ; aprovizionări ;
• variaŃia randamentului • variaŃia preŃului serviciilor.
utilajelor (mai buna utilizare a
capacităŃii de producŃie) ;

C. RepartiŃia (distribuirea) valorii adăugate. Structura VA.

85
Valoarea adăugată generată de către întreprindere se repartizează între cinci
părŃi participante la activitatea întreprinderii:
• Personalul salariat care primeşte salariile ;
• Statul care percepe impozitele (impozite şi taxe, inclusiv impozitul pe
profit);
• Împrumutătorii care percep dobânzile pentru titlurile de credit
(împrumuturi) pe care le-au consimŃit întreprinderii ;
• Proprietarii întreprinderii şi conducătorilor săi care au dreptul la o
remunerare (dividende, participări la profit, etc.);
• Întreprinderea care beneficiază de sursele de autofinanŃare (profit
nerepartizat şi amortizări).
Pentru aprecierea modului de distribuire a valorii adăugate se utilizează
următoarele rate:
Cheltuieli de personal
Personal :
Valoare adaugata

Impozite si taxe
Stat :
Valoarea adaugata

Dividende si repartizari
Grup şi asociaŃi :
Valoare adaugata

Cheltuieli cu dobinzile
Împrumutători :
Valoare adaugata

Autofinantare
Întreprinderi :
Valoare adaugata

În aceea ce priveşte tendinŃa este recomandat ca ritmul de creştere a

elementelor să respecte o succesiune bine determinată şi anume: dividendele să
crească aproximativ în acelaşi ritm cu autofinanŃarea (dependent de politica de
investiŃii), iar profitul net să crească mai repede ca orice alt element. Ar fi bine
ca remunerarea statului să se reducă, reflectând o reducere a presiunii fiscale şi
implicit creşterea surselor de dezvoltare ale întreprinderii. Ponderea ridicată a
dobânzilor poate reflecta o gestiune financiară deficitară. Creşterea în structură
a cheltuielilor cu personalul reprezintă o creştere a consumului de muncă
echivalat valoric, în detrimentul surselor de dezvoltare ale întreprinderii şi al
nivelului de remunerare al proprietarilor.
Din observaŃii statistice pe mai multe economii dezvoltate au fost identificate
următoarele structuri medii de distribuire a VA:
Tabel nr. 5 DistribuŃia valorii adăugate

86
 FRANłA (%) ELVEłIA (%) SUA (%)
Personal 73,4 71,6 60,8
Dobânzi 3,7 2,6 5,3
Dividende 3,4 3,8 5,7
Amortizări 17,6 14,1 15,3

D. Analiza factorială a valorii adăugate

Analiza factorială a valorii adăugate urmăreşte punerea în evidenŃă a factorilor

de influenŃă care prin acŃiunea lor modifică în timp nivelul indicatorului.
Nivelul şi dinamica indicatorului
Abaterea absolută : ∆VA = VA1 – VA0;
Abaterea relativă : IVA = (VA1/VA0)x100; ∆ IVA = IVA-100;
Primul model factorial ia în calcul contribuŃia muncii la producerea valorii
adăugate, baza de pornire a modelului fiind următoarea formulă de calcul a VA:
VA
VA = T x , ştiind că : T = Nm x nh ; nh = nz x hz ;
T

unde : T- consumul de muncă în număr de ore lucrate pe an;

VA
- valoarea adăugată pe unitatea de timp de muncă consumată;
T
Nm - numărul de muncitori;
nh - numărul de ore lucrate de un muncitor pe an;
nz - numărul de zile lucrate de un muncitor pe an;
hz - numărul de ore lucrate de un muncitor pe zi.
În acest model se porneşte de la considerentul că nivelul absolut al valorii
adăugate este o rezultantă a acŃiunii a doi factori direcŃi de influenŃă:
- un factor cantitativ, care este consumul total de muncă (T);
- un factor calitativ, care este valoarea adăugată obŃinută pe unitate
de consum de muncă (VA/T);
Modificarea în timp a nivelului valorii adăugate, ca urmare a acŃiunii celor doi
factori, numită şi abatere în mărime absolută, se poate determina după
următoarea formulă :
VA1 VA 0
∆VA = T1 x - T0 x ,
T1 T0

87
 Tabel nr. 6 structură arborescentă a factorilor de influenŃă
Factori de influenŃă Factori de influenŃă indirecŃi Factori de influenŃă
direcŃi de gradul I indirectă
(acŃionează direct asupra (acŃionează prin intermediul de gradul II
VA) consumului total de muncă) (acŃionează prin
intermediul numărului
de ore lucrate de un
muncitor pe an)
• consumul total de • numărul de muncitori • numărul de zile
muncă (T); (Nm); lucrate de un
• valoarea adăugată pe • numărului de ore lucrate de muncitor pe an (nz);
unitatea de consum un muncitor pe an (nh). • numărul de ore
de muncă (VA/T). lucrate de un
muncitor pe zi (hz).

Căi de creştere a valorii adăugate :

a) Prin utilizarea extensivă a muncii

Utilizarea extensivă a muncii înseamnă de fapt un volum mai mare de timp de
muncă alocat (un volum mai mare de consum de muncă) în condiŃiile în care
valoarea adăugată realizată pe unitatea de consum de muncă se păstrează
nemodificată.
După cum s-a observat în figura anterioară timpul de muncă pe care
întreprinderea îl are la dispoziŃie poate fi suplimentat, în vederea creşterii valorii
adăugate, fie prin creşterea numărului de muncitori, fie prin creşterea numărului
de ore lucrate de un muncitor pe an.
La rândul său creşterea numărului de ore lucrate de un muncitor pe an se poate
suplimenta prin creşterea numărului de zile lucrate pe an sau prin creşterea
numărului de ore lucrate pe zi.

b) Prin utilizarea intensivă a muncii

Utilizarea intensivă a muncii trebuie să conducă la creşterea valorii adăugate pe
unitatea de consum de muncă în condiŃiile în care consumul total de muncă se
păstrează nemodificat.
Utilizarea intensivă a muncii este echivalentă cu sporirea productivităŃii muncii,
ea conducând la creşterea valorii adăugate deoarece fiecare unitate de produs
are înglobată o valoare adăugată unitară, ori în condiŃiile în care pe unitatea de
consum de muncă se produce mai mult înseamnă că şi valoarea adăugată va fi
mai mare.

c) Prin utilizarea extensivă şi intensivă a muncii

Dacă întreprinderea reuşeşte promovarea concomitentă a utilizării intensive şi
extensive a muncii atunci efectul nu poate fi decât benefic pentru rezultatele
activităŃii, unul dintre acestea fiind şi valoarea adăugată.

88
Al doilea model factorial ia în calcul capacitatea întreprinderii de a genera
valoare adăugată, prin intermediul producŃiei pe care o realizează, baza de
pornire a modelului fiind următoarea formulă :
Ci
VA = Qe x (1 - ),
Qe
Ci
unde: - valoarea consumurilor intermediare la un leu producŃie a
Qe
exerciŃiului
Ci
(1 - ) - valoarea adăugată la un leu producŃie a exerciŃiului.
Qe

Abaterea în mărime absolută a valorii adăugate, pornind de la acest model, se

poate determina astfel :
Ci Ci
∆ VA = Qe1 x (1 - 1 ) - Qe0 x (1 - 0 )
Qe1 Qe 0
unde : VA – valoarea adăugată;
Qe – producŃia exerciŃiului;
Ci – consumuri intermediare (cumpărări de la terŃi);

Căi de creştere a valorii adăugate :

a) Creşterea producŃiei exerciŃiului

Pentru creşterea producŃiei exerciŃiului se impune a se acŃiona asupra
componentelor care o formează, respectiv : producŃia vândută (Qv), producŃia
stocată (Qs) şi producŃia de imobilizări. Fiecare din componentele care
formează producŃia exerciŃiului este dependentă de alte elemente cum ar fi :
randamentul activităŃii, preŃurile de pe piaŃă (de vânzare şi de achiziŃie) şi
structura producŃiei.

b) Diminuarea consumurilor intermediare necesare realizării a 1 leu producŃie a

exerciŃiului
Diminuarea consumurilor intermediare necesare pentru realizarea a 1 leu
producŃie a exerciŃiului se poate realiza doar în condiŃiile în care modificarea
nivelului producŃiei exerciŃiului devansează modificarea nivelului consumurilor
intermediare (IQe > ICi).
MenŃinerea permanentă a acestei corelaŃii este la rândul ei condiŃionată de
următorii factori :
- de structura valorică a producŃiei exerciŃiului, care trebuie să fie orientată
spre produse la care costurile intermediare la 1 leu producŃie a exerciŃiului
să fie mai reduse decât media pe total produse;
- de preŃul cu care se vând produsele;
- de costul de achiziŃie a cumpărărilor externe.

89
Scopul acestei analize factoriale este de a scoate în evidenŃă toŃi factorii care pot
influenŃa nivelul valorii adăugate, atât pe cei cu influenŃă pozitivă (de creştere)
cât şi pe cei cu influenŃă negativă ( de reducere). Managementul întreprinderii
trebuie să limiteze acŃiunea factorilor cu influenŃă negativă şi să amplifice
acŃiunea factorilor cu influenŃă pozitivă.

4.1.3. Analiza rezultatelor care exprimă profitabilitatea activităŃii

Profitabilitatea activităŃilor lucrative este o trăsătură a stării de performanŃă ce

caracterizează aceste activităŃi, definind abilitatea lor de a genera profit.
Indicatorii care măsoară rezultatele cu relevanta în termeni de profitabilitate
sunt evidenŃiaŃi de două documente importante utilizate de analiza economico-
financiara : “contul de profituri şi pierderi” şi “tabloul soldurilor intermediare
de gestiune”.

4.1.3.1 Analiza rezultatului brut al exploatării (RBE)

Rezultatul brut al exploatării reuşeşte să surprindă cel mai bine capacitatea

activităŃii de exploatare de a genera profit, prin faptul că nu este afectat de
principalele politici manifestate la nivel de întreprindere:
- politica de amortizare;
- politica financiară;
- politica fiscală a statului.
Se poate astfel afirma că acest rezultat are trei destinaŃii majore:
- retribuirea capitalului investit (propriu sau împrumutat);
- retribuirea statului prin impozite directe (impozitul pe profit);
- menŃinerea substanŃei economico-productive a întreprinderii
(autofinanŃare);
Specific pentru acest indicator este faptul că rezultatul pe care îl evidenŃiază se
formează din raportarea cheltuielile monetare ( care corespund unor plăŃi
efective) la veniturilor monetare (care sunt urmate de încasări) şi exclude acele
venituri şi cheltuieli care nu au relevanŃă în plan monetar (venituri din
provizioane, cheltuieli cu amortizări şi provizioane).
Indicatorul se poate găsi într-o dublă ipostază :
- excedent brut de exploatare (EBE), atunci când avem un nivel pozitiv al
indicatorului;
- deficit brut de exploatare (DBE), atunci când avem un nivel negativ al
indicatorului;
Indicatorul poate fi calculat prin doua metode :
- metoda substractivă;
- metoda adiŃională.

90
Metoda substractivă :

RBE = VA + Vsv + Ave − S − I − Ache

unde : RBE – rezultat brut din exploatare;

VA – valoarea adăugată;
Vsv – venituri din subvenŃii;
Ave – alte venituri din exploatare;
S – salarii;
I – impozite şi taxe;
Ache – alte cheltuieli din exploatare.

Metoda adiŃională :
RBE = RE + Amp + Pcd − Vpv − Vcd

unde : RBE – rezultat brut din exploatare;

RE – rezultatul exploatării;
Amp – cheltuieli cu amortizări şi provizioane;
Pcd – pierderi din creanŃe şi debitori diverşi;
Vpv – venituri din provizioane;
Vcd – venituri din creanŃe reactivate şi debitori diverşi.

Ananaliza factorială a rezultatului brut al exploatatării

VA RBE
Modelul facorial de analiză: RBE = Qex × ×
Qex VA

Factorii de influenŃă ai modelului sunt:

∆Qex – producŃia exerciŃiului

∆RBE ∆VA / Qex – rata valorii adăugate

∆ RBE / VA – ponderea RBE în valoarea adăugată.

Măsuri de creştere a RBE conform modelului prezentat;

a) creşterea volumului de activitate, în principal pe seama producŃiei vândute,
prin:
− utilizarea capacităŃilor de producŃie disponibile;
− diversificarea activităŃilor cu legătură sau fără legătură;
− dezvoltarea de noi produse pe noi pieŃe;

91
b) creşterea ratei valori adăugate:
- modificarea structurii producŃiei în sensul creşterii produselor pentru
care valoarea nou creată este mai mare;
- externalizarea serviciilor şi funcŃiunilor necesare întreprinderii, dar care
nu crează valoare (servicii auxiliare, de deservire, de administraŃie);
- utilizarea celor mai bune tehnologii şi adecvarea nivelului calitativ al
resurselor materiale cu cele tehnice în vederea creşterii randamentelor
de utilizare;
c) sporirea ponderii RBE în VA:
- adecvarea politicii de salarizare cu capacitatea întreprinderii de a crea
VA, astfel încât indicele VA să fie mai mare decât cel al cheltuielilor de
personal (IVA > IChp);
- apelarea la firme de consultanŃă tehnică, managerială şi contabilă
(fiscală) pentru alegerea celor bune decizii privitoare la reducerea
cheltuielilor şi prelevările fiscale.

4.1.3.2 Analiza rezultatului exploatării (RE)

Rezultatul exploatării realizează o exprimare mai sintetică a performanŃelor

activităŃii de exploatare a întreprinderi deoarece rezultă prin deducerea
ansamblului cheltuielilor de exploatare din ansamblul veniturilor exploatării.
Rezultatul exploatării nu este afectat de politica financiară promovată de
întreprindere sau de politica fiscală a statului. În schimb acest rezultat poate lua
valori diferite de la un agent economic la altul funcŃie de politica de amortizare
şi de constituire a provizioanelor promovată de managementul întreprinderii.

Pentru calculul indicatorului se pot utiliza doua metode pe care le prezentam în

cele ce urmează :

RE = RBE + Vpv + Vcd − Amp − Pcd

unde : RE – rezultatul exploatării;

RBE – rezultat brut din exploatare;
Vpv – venituri din provizioane;
Vcd – venituri din creanŃe reactivate şi debitori diverşi;
Amp – cheltuieli cu amortizări şi provizioane;
Pcd – pierderi din creanŃe şi debitori diverşi.

RE = V exp − Ch exp

unde : RE – rezultatul exploatării;

Vexp – venituri din exploatare totale;
Chexp – cheltuieli din exploatare totale.

92
Rezultatul exploatării (sau rezultatul net al exploatării) se deosebeşte esenŃial
de rezultatul brut al exploatării ca urmare a efectelor politicii de amortizări şi
provizioane promovată de managementul întreprinderii.
OpŃiunile manageriale privind politica de amortizare se referă la:
- alegerea uneia din metodele de amortizare stabilite prin lege;
- utilizarea unor durate de amortizare mai scurte sau mai lungi (derogatorii),
decât cele stabilite legislativ;
- adaptarea la inflaŃie a valorii imobilizărilor corporale.

Modele de analiză factorială a rezultatului exploatării

Analiza factorială a RE când baza sa de calcul este volumul fizic al vânzărilor

Dacă pornim de la considerentul că fiecare unitate fizică produsă şi

comercializată are încorporat în preŃul său de vânzare o marjă de profit atunci
profitul din exploatare (Pe) se poate calcula după relaŃia :

Re = Σq v ⋅ p − Σq v ⋅ c sau Re = Σq v ⋅ (p − c)

unde : qv - cantitatea de produse vândută;

p - preŃul unitar de vânzare al produselor;
c - costul unitar al produselor vândute.

Analizând în dinamică evoluŃia profitului aferent vânzărilor se poate determina

abaterea în mărime absolută a nivelului acestuia după relaŃia :

∆Re = Σq v1 ⋅ ( p1 − c1 ) − Σq v 0 ⋅ ( p0 − c0 )

Modelul factorial de analiză:

∆qv

∆s
∆ Re
∆c

∆p

1) InfluenŃa determinată de modificarea volumului fizic al vânzărilor

∆Re(q) = Σq v1 ⋅ [s0 ] ⋅ ( p0 − c0 ) − Σq v 0 ⋅ ( p0 − c0 )

93
Modificarea volumului vânzărilor este un factor direct de influenŃă care
determină modificarea profitului în acelaşi sens cu modificarea sa şi
proporŃional cu profitul mediu pe unitatea de produs.
Modificarea volumului fizic al vânzărilor este determinat de :
- concurenŃa existentă pe piaŃă;
- raportul calitate-preŃ faŃă de cel al concurenŃei;
- strategiile şi tehnicile de promovare utilizate;
- seriozitatea şi promptitudinea în raporturile cu beneficiarii;
- raportul dintre ritmicitatea producŃiei şi ritmicitatea livrărilor.

2) InfluenŃa determinată de modificarea structurii vânzărilor

∆Re(s) = Σq v1 ⋅ ( p0 − c0 ) − Σq v1 ⋅ [s0 ] ⋅ ( p0 − c0 )

InfluenŃa exercitată de modificarea structurii vânzărilor se explică prin proporŃia

diferită de vânzare a produselor de la o perioadă la alta. Astfel o creştere a
ponderii vânzărilor de produse care încorporează o marjă de profit mai mare va
determina sporirea masei totale a profitului după cum o creştere a ponderi
vânzărilor de produse cu un nivel al profitului unitar mai redus decât profitul
mediu unitar va determina reducerea masei totale de profit.

3) InfluenŃa determinată de modificarea costului unitar

∆Re(s) = Σq v1 ⋅ ( p0 − c1 ) − Σq v1 ⋅ ( p0 − c0 )

Costul unitar este principalul factor prin care managementul întreprinderii poate
acŃiona pentru sporirea profitului aferent fiecărei unităŃi fizice de produs.

Măsuri de reducere a costului unitar :

- raŃionalizarea consumurilor care asigură reducerea consumurilor specifice
pe unitatea fizică de produs;
- reducerea cheltuielilor de aprovizionare şi depozitare;
- utilizarea unor înlocuitori mai ieftini şi comparabili calitativ.
- creşterea productivităŃii muncii;
- reducerea cheltuielilor fixe.

3) InfluenŃa determinată de modificarea preŃului unitar de vânzare

∆Re(s) = Σq v1 ⋅ ( p1 − c1 ) − Σq v1 ⋅ ( p0 − c1 )

PreŃul unitar de vânzare este un factor care produce o influenŃă independentă de

efortul întreprinderii deoarece nivelul acestuia este stabilit pe piaŃă ca raport
între cererea şi oferta de produse.

94
Analiza factorială a RE pe bază de rate explicative

Acest tip de analiză factorială a nivelului absolut al rezultatului exploatării este

utilă mai ales pentru întreprinderile care au o activitate diversificată,
nomenclatorul acestora nefiind omogen.
M M Qe CA RE
RE = N p x f x fa x x
N p M f M fa Qe CA
Factorii de influenŃă ai rezultatului exploatării, aferenŃi acestui model, sunt :
- asigurarea cu personal din punct de vedere cantitativ, structural şi de
calificare (Np);
- gradul de înzestrare tehnică a muncii ( Mf /Np);
- ponderea mijloacelor fixe active în total mijloace fixe (Mfa/Mf);
- randamentul utilizării mijloacelor fixe active (Qe/Mfa);
- gradul de valorificare pe piaŃă a producŃiei obŃinute (CA/Qe);
- profitabilitatea vânzărilor (RE/CA).

Resursele de muncă şi capitalul fix reprezintă practic principalele resurse

necesare derulării procesului productiv, de modul de asigurare şi de gradul de
utilizare a acestora depinzând, în mare măsură, nivelul volumului de producŃie
al întreprinderii.
La un nivel dat al capacităŃilor de producŃiei, cu cât gradul de valorificare pe
piaŃă a producŃiei obŃinute se apropie mai mult de gardul de utilizare a
capacităŃilor de producŃie, capacitatea de comercializare a întreprinderii este mai
ridicată şi creează premise pentru un nivel sperat al profitabilităŃii.
Marja de profitabilitate a vânzărilor influenŃează în mod direct masa profitului
din exploatare, nivelul acesteia fiind în directă corelaŃie cu gradul de prelucrare
al întreprinderii, cererea existentă pe piaŃă şi politica comercială promovată.

4.2. Analiza principalilor indicatori valorici ai consumului

de resurse
4.2.1. ConsideraŃii generale

A. Scopul analizei indicatorilor valorici ai consumului de resurse constă în

identificarea rezervelor existente în volumul şi structura costurilor pe produs, a
cheltuielilor pe unitatea valorică de producŃie şi pe ansamblul întreprinderii.
Aceste rezerve trebuie identificate şi prin măsuri specifice mobilizate în scopul
creşterii gradului efectiv de valorificare a resurselor şi al reducerii rezervelor de
potenŃial.
Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse îşi propune diagnosticare
şi evaluarea performanŃelor obŃinute de către întreprindere prin prisma
consumului de factori de producŃie rspectiv precizarea căilor de urmat şi
mijloacelor necesare în vederea sporirii eficienŃei activităŃii desfăşurate.

95
B. Definirea indicatorului valoric fundamental al consumului de resurse.
Expresia valorică a consumului de factori de producŃie în sfera procesului de
producŃie reprezintă într-o accepŃiune generală costul de producŃie.
În mod concret, costul reprezintă echivalarea valorică a consumurilor de resurse
(umane, materiale, tehnice, financiare) necesare producerii şi comercializării
produselor şi serviciilor.
Nivelul costurilor de producŃie depinde de următorii factori:
− nivelul consumului de resurse;
− instrumentele de echivalare valorică a acestor consumuri (preŃuri, tarife,
cote).
Consumurile de resurse (factori de producŃie) pot reprezenta:
− consumuri de materii prime, materiale consumabile, combustibili, energie –
resurse materiale – costuri materiale;
− consumuri de maşini, utilaje, instalaŃii şi echipamente de lucru, spaŃii de
producŃie sau de comercializare – resurse tehnice – costul cu amortizarea
sau chiriile;
− consumuri de muncă – resurse umane – costul cu munca vie (salarii);
− „consumuri financiare” – costul capitalului investit;
− „impozitarea acestor consumuri” – impozite, taxe, contribuŃii la diverse
fonduri publice centrale sau locale.
C. RelaŃia cost - cheltuială
1. În teoria costurilor, noŃiunea de cheltuială are o sferă de cuprindere mai
largă decât aceea de cost. În accepŃiunea teoriei costurilor, costul reprezintă
un consum de valori, iar cheltuiala este echivalentul transformării în
structura mijloacelor circulante, în general având la bază o plată. Astfel,
aprovizionarea cu materiale reprezintă o cheltuială, iar consumul acesteia
devine cost. Cheltuielile apar în sfera circulaŃiei, iar costul în sfera
consumului. Cadrul de formare al cheltuielilor este reprezentat de sfera
procesului de aprovizionare şi desfacere, iar cadrul de formare al costurilor
este procesul de fabricaŃie.
Procesul de producŃie

Procesul de Procesul de Procesul de

aprovizionare fabricaŃie comercializare

CHELTUUIELI DE CHELTUIELI DE
APROVIZIONARE Consumuri
DESFACERE

COSTURI COST COMPLET

Fig.1. Costul şi cheltuiala în teoria costurilor

96
2. În contabilitatea financiară, noŃiunea de cheltuială reprezintă un consum
de valori, înregistrat în momentul generării sau angajării acestuia şi nu în
momentul plăŃii acestuia. În acest caz clasificarea cheltuielilor de face după
felul activităŃii consumatoare de resurse şi după conŃinutul lor economic.
NoŃiunea de cost, în acest context apare ca o noŃiune importată,
împrumutată, ce poate avea 2 sensuri:
− cost de producŃie – când este preluat din contabilitatea de gestiune şi
semnifică elementele de cheltuieli ocazionate de fabricarea produselor,
realizarea lucrărilor sau serviciilor;
− valoarea la preŃ de înregistrare – când este preluată din teoria costurilor
şi semnifică valoarea de achiziŃie a unor resurse.
3. În contabilitatea de gestiune, cheltuiala apare ca o noŃiune centralizatoare
a elementelor de cheltuieli din contabilitatea financiară, elemente grupate pe
articole de calculaŃie cu scopul repartizării acestora atât pe producŃia
obŃinută, cât şi pe cea în curs de execuŃie. Clasificarea cheltuielilor în acest
context diferă în funcŃie de specificul întreprinderii şi de modul de
organizare al contabilităŃii de gestiune (se recomandă clasificarea costurilor
funcŃie de modul de localizare (includere, repartizare) pe purtătorii de
costuri şi centre de generare a consumurilor, în costuri directe şi indirecte).
NoŃiunea de cost este determinată prin repartizarea pe produs a acestor
cheltuieli. Astfel costul de producŃie este compus din cheltuielile directe şi
indirecte de producŃie repartizate raŃional asupra produselor fabricate,
serviciilor prestate sau lucrărilor executate, fiind compus din costul
producŃiei obŃinute şi costul producŃiei în curs de execuŃie.
4. Din punct de vedere al analizei economico-financiare cheltuielile
reprezintă consumuri / utilizări trecute de resurse, care sunt corelate pe baza
principiului finalităŃii, cu veniturile unei anumite perioade, abordând
întreprinderea din perspectiva relaŃiei acesteia cu mediul extern şi Ńintind
obiectivul rezultat (profit sau pierdere). NoŃiunea de cost reflectă
consumuri, atât trecute cât şi viitoare, care generează noi valori de
întrebuinŃare, fiind corelate, pe baza principiului cauzalităŃii, cu
performanŃele rezultate în urma transferării acestor valori către consumator
(cu valoarea percepută de client).

D. Tipologia indicatorilor valorici ai consumului de resurse

a) După felul activităŃii consumatoare de resurse (după natura operaŃiunilor în
care s-au efectuat) identificăm următoarele categorii de cheltuieli:
• cheltuieli de exploatare (ex. cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli de
personal, cheltuieli cu amortizarea);
• cheltuieli financiare (ex. cheltuieli cu dobânzile);
• cheltuieli extraordinare (ex. valoarea pierderilor din calamităŃi);
• cheltuieli cu impozitul pe profit.
b) După conŃinutul economic – natura economică, identificăm următoarele
categorii de cheltuieli:

97
• cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile;
• cheltuieli de personal;
• cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
• cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terŃi;
• alte cheltuieli din exploatare (pierderi din creanŃe şi debitori diverşi,
cheltuieli excepŃionale din operaŃiuni de gestiune (amenzi, penalităŃi,
despăgubiri) sau de capital (cedarea activelor);
• cheltuieli financiare;
• cheltuieli cu amortizările şi provizioanele;
• cheltuieli cu impozitul pe profit.
c) După dependenŃa faŃă de volumul fizic al producŃiei, identificăm
următoarele tipuri de costuri:
• costuri fixe sau convenŃional constante – sunt acele costuri care pe total
rămân neschimbate la modificarea volumului fizic al producŃiei, iar pe
unitatea fizică de producŃie se modifică în sens invers şi în aceeaşi măsură
cu modificarea volumului producŃiei (ex. costurile cu amortizarea, costurile
cu chiriile, costurile de personal – salarizarea în regie, costurile cu
dobânzile, redevenŃele la leasing etc.);
• costuri variabile – sunt acele costuri care se modifică pe total odată cu
modificarea volumului fizic al producŃiei (Q); acestea sunt generate de
consumul unor resurse (materiale, umane) care se identifică direct pe
produse, materiale directe şi manoperă directă, în general; pe unitatea fizică
de producŃie, costurile variabile au un comportament relativ constant (ex.
costuri materiale directe, costuri cu manopera directă – salarizarea în acord
etc.).
d) După modul de localizare (includere, repartizare) pe purtătorii de costuri
sau centre de generare a consumurilor, identificăm următoarele tipuri de
costuri şi cheltuieli:
• costuri (cheltuieli) directe: sunt repartizate în mod direct pe unitatea de
produs; nivelul lor depinde direct de consumul de resurse şi de
instrumentele de echivalare valorică ale acestor consumuri (materiale
directe, manoperă directă).
Costul direct pe unitatea de produs are următoarea relaŃie de calcul:
cd = cmd + csd;
unde:
cmd – costul cu materiale directe unitare (materii prime, materiale,
combustibile,energie);
csd – costul cu salariile directe unitare (manopera directă).
n
cmd = ∑ csi × pa i ,
i =1
unde:

98
cs – consum specific din materialul aprovizionat de tip „i”[kg, buc. mc, etc. /
produs];
pa – preŃ unitar de aprovizionare [RON / kg, buc, mc, etc];
n
csd = ∑ tn i × sh ,
i
i =1
unde:
tn – timp normat pe unitatea fizică de produs de „i” [oră / produs];
sh –salariu mediu orar pe muncitor direct productiv [RON / oră];
n
Cd = ∑ q i × cd ,
i
i =1
unde:
q – cantitatea fizică de producŃie din produsul de tip „i”;
Cd – costuri directe totale.
• costuri (cheltuieli) indirecte: sunt legate de funcŃionarea întreprinderii în
ansamblul său, se urmăresc pe total şi se repartizează asupra produselor cu
ajutorul unor chei de repartizare, în funcŃie de metoda folosită la calculaŃia
costurilor; sunt formate din:
- cheltuieli comune secŃiei (CMS);
- cheltuieli generale de administraŃie ale întreprinderii (CGA);
- cheltuieli de desfacere şi marketing (CDM).
Ci = CSS + CGA + CDM

4.2.2. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse ce au

baza de calcul în volumul fizic al producŃiei

Analiza principalilor indicatori valorici ai consumului de resurse se

abordează cu ajutorul modelelor factoriale. Construirea acestora este orientată
după modul în care categoriile de cheltuieli sau tipurile de costuri reacŃionează
la modificarea nivelului de activitate.
Astfel costurile totale, variabile sau directe depind de volumul de activitate,
analiza acestora presupunând modele orientate pe:

unitatea fizică de producŃie (costul mediu pe unitatea fizică de producŃie);

total (costuri totale);

unitatea valorică de producŃie (cheltuieli sau costuri medii la 1000 lei cifră
de afaceri la 1000 lei producŃie).
Costurile sau cheltuielile fixe şi indirecte, la modul general, nu depind de
volumul de activitate, astfel că analiza acestora va presupune abordarea numai a
indicatorilor la 1000 de lei producŃie, dar care nu se supun regulilor mediei pe
unitatea valorică de producŃie.

99
 Abordarea analizei indicatorilor valorici ai consumului de resurse prin
intermediul modelelor factoriale permite identificarea legăturilor factorial-
cauzale dintre indicatorii definiŃi şi factorii de influenŃă, cu scopul formulării
unor măsuri cât mai concrete de reducere a nivelului cheltuielilor şi costurilor.

A. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse pe unitatea fizică

de producŃie

Costul mediu pe unitatea fizică de producŃie reprezintă consumul valoric

de factori de producŃie necesar realizării unei unităŃi de produs, indiferent de
tipul acestuia.
C ∑q×c
c= = = ∑ gsf × c
∑q ∑q
unde:
gsf i – greutatea specifică fizică, adică ponderea deŃinută de producŃia fizică din
tipul de produs „i” purtătoare a costului unitar c i în total producŃie fizică;
q
gsf i = i ; ∑ gsf i = 1 ).
∑ qi i
Acest model de calcul şi model de analiză factorială este valabil pentru orice
categorie de cost care are baza de calcul în volumul fizic al producŃiei şi variază
la modificarea acestuia (se formează de la unitar la total).
Pentru tipurile de costuri care au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei
modelul de analiză factorială este:
- costul mediu unitar : c = ∑ gsf × c ;
- costul variabil mediu : cv = ∑ gsf × cv ;
- costul direct mediu: cd = ∑ gsf × cd ;
- costul material direct mediu: cmd = ∑ gsf × cmd ;
- costul cu manopera directă mediu: cmapd = ∑ gsf × cmapd .

Parcurgerea etapelor analizei factoriale:

1. Identificarea factorilor de influenŃă, conform ordinii de substituire:
∆ c = c1 − c 0
∑ q1 × c1 ∑ q 0 × c 0
∆c = − ∆sf
∑ q1 ∑ q0
∆ c = ∑ gs1 × c1 − ∑ gs 0 × c 0 ∆c

100
unde:
∆s f - variaŃia structurii fizice a producŃiei;
∆c - variaŃia costurilor unitare individuale pe produse.

2. Identificarea sensului şi cuantificarea intensităŃii de acŃiune a factorilor

asupra indicatorului analizat
a. InfluenŃa structurii fizice a producŃiei:
∑ q1 × c 0 ∑ q 0 × c 0
∆ c (∆sf ) = − = ∑ gsf1 × c 0 − ∑ gsf 0 × c 0
∑ q1 ∑ q0
b. InfluenŃa costurilor unitare individuale pe produse:
∑ q1 × c1 ∑ q1 × c 0
∆ c (∆c ) = − = ∑ gsf1 × c1 − ∑ gsf1 × c 0
∑ q1 ∑ q1
3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra
indicatorului analizat.
a. Întrucât c este un indicator calculat sub formă de medie aritmetică ponderată,
structura fizică a producŃiei este factor cu influenŃă directă. Intensitatea acŃiunii
structurii fizice depinde de mărimea diferenŃelor dintre nivelul individual al
costurilor pe produse.
Structura fizică a producŃiei acŃionează întrucât nivelul individual al costurilor
este diferit pe produse (fiecare produs poate avea alt nivel individual al
costului). Structura nu acŃionează atunci când nivelul costurilor pe produse este
egal pentru toate produsele, când există un singur produs sau o situaŃie de
excepŃie când se compensează influenŃele în nivelul mediu.
Modificarea structurii are la bază ponderile diferite de realizare a producŃiei
fizice pe produse. Ponderile sunt modificate de ritmul diferit de realizare al
producŃiei pe produse:
I qi > I Q ⇒ gsf i1 > gsf i0 ;
I qi = I Q ⇒ gsf i1 = gsf i0 ;
I qi < I Q ⇒ gsf i1 < gsf i0 .

ConsecinŃele modificării structurii fizice a producŃiei asupra c va fi dat de

(explicitarea modului cum structura fizică a producŃiei îşi transmite influenŃa
asupra c ):
− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual al c mai mare decât c
din perioada de bază (planificat) şi scăderea ponderii produselor cu un nivel
individual mai mic decât c din perioada de bază va determina o creştere a
nivelului c ;

101
− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual al c mai mic decât c
din perioada de bază (planificat) şi scăderea ponderii produselor cu un nivel
individual mai mare decât c din perioada de bază va determina o scădere a
nivelului c .
b. Costurile unitare pe produse este factor cu influenŃă directă, transmiŃându-şi
influenŃă direct asupra c . În modelul practic este factor cu influenŃă direct.
Scăderea lui c va determina reducerea c , respectiv creşterea costurilor unitare
individuale pe produse va determina creşterea costului mediu pe unitatea fizică
de producŃie.
4. Măsuri de reducere a c :
- creşterea ponderii produselor care au un cost unitar mai mic decât cel mediu
al perioadei de bază,
- reducerea costurilor unitare:
o scăderea consumurilor specifice de resurse (prin crearea accesului
şi utilizarea unor tehnologii cât mai performante şi prin creşterea
gradului de organizare al activităŃilor);
o scăderea (negocierea) nivelului instrumentelor valorice de
echivalare a consumurilor de resurse (scăderea preŃurilor de
aprovizionare, scăderea manoperei directe, reducerea tarifelor la
utilităŃi, ttansport etc. - în general reducerea preŃurilor factorilor
de producŃie).
În legătura cu prima măsură, lucrurile la modul concret sunt mai dificile, având
în vedere că opŃiunea de cumpărare a produselor, care va defini implicit şi
structura producŃiei fizice aparŃine consumatorului.
Referitor la cea de-a doua, căile de obŃinere a costului redus sunt multiple şi
specifice.
Reducerea costurilor medii pe unitatea de produs este o necesitatea ce se
impune ca urmare a faptului că „motorul” globalizării industriilor şi pieŃelor
poate fi considerat „căutarea costului redus”. Din această perspectivă, reducerea
costurilor la nivelul întreprinderii trebuie să se constituie într-o preocupare
permanentă. O dimensiune importantă a reducerii costurilor Ńine de mediul
intern al întreprinderii pornind de la tehnologiile de fabricaŃie şi modul de
organizare al activităŃilor.

B. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse pe total

Costurile totale reprezintă costul fabricării întregului volumului fizic de

producŃie. Pentru tipurile de costuri care au baza de calcul în volumul fizic al
producŃiei modelul de analiză factorială este:
C = c × ∑ q - Modelul teoretic (MT) sau
C = ∑ q × c - Modelul practic (MP).
Aceste categorii de costuri sunt:

102
- Costul total : C = c × ∑ q ; C = ∑ q × c ;
- Costul variabil total : Cv = cv × ∑ q ; Cv = ∑ q × cv ;
- Costul direct total: Cd = cd × ∑ q ; Cd = ∑ q × cd ;
- Costul material direct total: Cmd = cmd × ∑ q ; Cmd = ∑ q × cmd ;
- Costul cu manopera directă total: FSa = csd × ∑ q = tn × sh × ∑ q ;
FSa = ∑ q × csd = ∑ q × tn × sh (FSa – fond de salarii în acord).

Parcurgerea etapelor analizei factoriale:

1. Identificarea factorilor de influenŃă, conform ordinii de substituire:
∆C = C1 − C 0
∆q
M.T. ∆C = c1 × ∑ q1 − c 0 × ∑ q 0 ∆sf
∆c
∆c

Factori direcŃi Factori indirecŃi

Ordinul I Ordinul II
Detalierea relaŃiilor de calcul: C = c× ∑q C = ∑ gsf × c × ∑ q

∆q
M.P. ∆C = ∑ q1 × c1 − ∑ q 0 × c 0 ∆sf
∆c

Factori direcŃi
Ordinul I
Detalierea relaŃiilor de calcul: C = ∑q× c

2. Identificarea sensului şi cuantificarea intensităŃii de acŃiune a factorilor

asupra indicatorului analizat
a. InfluenŃa volumului fizic al producŃiei:
M.T.
∆C (∆q ) = c 0 × ∑ q1 − c 0 × ∑ q 0 = c 0 × ∆ ∑ q
MP.
∆C (∆q ) = ∑ q1 × [sf 0 ]× c 0 − ∑ q 0 × [sf 0 ]× c 0 - pune în evidenŃă structura fizică
a producŃiei
∆C (∆q ) = ∑ q 0 × c 0 × I ∑ q − ∑ q 0 × c 0 - permite evitarea structurii fizice a
producŃiei

103
 (
∆C (∆q ) = C 0 × I ∑ q − 1 )
∆C (∆q ) = C 0 × ∆I ∑ q

b.InfluenŃa costului mediu pe unitatea fizică de producŃie:

M.T.
( )
∆C ∆ c = c1 × ∑ q1 − c 0 × ∑ q1 = ∆ c × ∑ q1
RelaŃia de mai jos pune în evidenŃă, conform modelului teoretic, că variaŃia
costului total este dată de suma influenŃelor determinate de substituirea
succesivă a celor doi factori de ordinul I (cu influenŃă directă).
( )
∆C (∆q ) + ∆C ∆ c = c1 × ∑ q1 − c 0 × ∑ q 0 = C1 − C 0 = ∆C
b1. M.T. InfluenŃa structurii fizice a producŃiei
∆C (∆sf ) = ∑ gsf1 × c 0 × ∑ q1 − ∑ gsf 0 × c 0 × ∑ q1 ;
unde:
∑ q1 × c 0
∑ gsf1 × c 0 = r c (∆sf ) = - recalcularea costului mediu pe unitatea
∑ q1
fizică de producŃie după modificarea structurii fizice a producŃiei;

∑ gsf 0 × c 0 = c 0 - costul mediu din perioada de bază.

( )
∆C (∆sf ) = r c (∆sf ) − c 0 × ∑ q1

b. M.P.InfluenŃa structurii fizice a producŃiei:

∆C (∆sf ) = ∑ q1 × [sf1 ]× c 0 − ∑ q1 × [sf 0 ]× c 0 - pune în evidenŃă structura fizică
a producŃiei
∆C (∆sf ) = ∑ q1 × c 0 − ∑ q 0 × c 0 × I ∑ q - permite evitarea structurii fizice a
producŃiei
b2. M.T.InfluenŃa costurilor unitare individuale pe produse:
∆C (∆c ) = ∑ gsf1 × c1 × ∑ q1 − ∑ gsf1 × c 0 × ∑ q1
unde:
∑ q1 × c1
∑ gsf1 × c1 = c1 = - costului mediu din perioada curentă
∑ q1
( )
∆C (∆c ) = c1 − r c (∆sf ) × ∑ q1
RelaŃia de mai jos pune în evidenŃă, conform modelului teoretic, că variaŃia
costului total determinată de modificarea costului unitar mediu este egală cu
suma modificărilor succesive a celor doi factori de ordinul II (cu influenŃă
indirectă).
( )
∆C (∆sf ) + ∆C (∆c ) = ∑ gsf1 × c1 ×∑ q1 − ∑ gsf 0 × c 0 × ∑ q1 = ∆ c × ∑ q1 = ∆C ∆ c
c.M.P. InfluenŃa costurilor unitare individuale pe produse:

104
∆C (∆c ) = ∑ q1 × [sf1 ]× c1 − ∑ q1 × [sf1 ]× c 0
RelaŃia de mai jos pune în evidenŃă, conform modelului practic, că variaŃia
costului total este dată de suma influenŃelor determinate de substituirea
succesivă a celor trei factori de ordinul I (cu influenŃă directă).
∆C (∆q ) + ∆C (∆sf ) + ∆C (∆c ) = ∑ q1 × [sf1 ]× c1 − ∑ q 0 × [sf 0 ]× c 0 = C1 − C 0 = ∆C

3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra

indicatorului analizat.
a.M.T. Modificarea nivelul producŃiei fizice de la o perioadă la alta va
determina modificarea în mod direct, în acelaşi sens a nivelului costului total,
proporŃional cu nivelul din perioada de bază a costului mediu pe unitatea fizică
de producŃie.
∆C (∆q ) = c 0 × ∆ ∑ q
M.P. Volumul fizic al producŃiei este factor cu influenŃă directă asupra
costurilor totale, modificarea sa determinând modificarea C în acelaşi sens,
proporŃional cu structura fizică şi costurile unitare individuale pe produse din
perioada de bază.
∆C (∆q ) = C 0 × ∆I ∑ q
b. M.T. Modificarea nivelul costului mediu pe unitatea fizică de producŃie de la
o perioadă la alta va determina modificarea în mod direct, în acelaşi sens a
nivelului costului total, proporŃional cu nivelul din perioada curentă a volumului
producŃiei fizice.
∆C (∆q ) = ∆c × ∑ q1
b1. M.T. Structura fizică a producŃiei este un factor de influenŃă indirect, ce îşi
va transmite influenŃa asupra costului total prin intermediul costului mediu pe
unitatea fizică de producŃie. Cauzele modificării structurii fizice şi modul cum
îşi transmite influenŃa asupra c au fost explicitate la pct.4.2.2. Modul cum c îşi
transmite influenŃa asupra C a fost explicitat anterior la punctul b.
b2. M.T. Costurile unitare individuale pe produse este un factor de influenŃă
indirect, ce îşi va transmite influenŃa asupra costului total prin intermediul
costului mediu pe unitatea fizică de producŃie. Modul cum costurile unitare
individuale pe produse îşi transmite influenŃa asupra c au fost explicitate la
pct.4.2.2. Modul cum c îşi transmite influenŃa asupra C a fost explicitat anterior
la punctul b.
b. M.P. Structura fizică a producŃiei este un factor cu influenŃă directă asupra C,
ce îşi transmite influenŃa în acelaşi sens, funcŃie de nivelul din perioada curentă
al producŃiei şi de nivelul din perioada de bază a costurilor unitare individuale
pe produse.
c. M.P. Costurile unitare individuale pe produse este un factor cu influenŃă
directă asupra C, ce îşi transmite influenŃa în acelaşi sens, funcŃie de nivelul
producŃiei şi modul de structurare al acesteia din perioada curentă.

105
4. Măsuri de reducere a costurilor totale:
• creşterea volumului fizic al producŃiei în scopul obŃinerii economiilor de
scară3.
• reducerea nivelului costurilor medii pe unitarea fizică de producŃie, prin:
- creşterea ponderii produselor care au un cost unitar mai mic decât cel
mediu al perioadei de bază,
- reducerea nivelului costurilor unitare.
În legătura cu prima măsură, lucrurile la modul concret sunt mai dificile, având
în vedere că opŃiunea de cumpărare a produselor, care va defini implicit şi
structura producŃiei fizice aparŃine consumatorului.

C. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse pe unitatea

valorică de producŃie

Indicatorul valoric al consumului de resurse pe unitatea valorică este:

cheltuieli (sau costuri) la 1000 lei cifră de afaceri sau producŃie.
C ∑q ×c c
C / 1000 CA = × 1000 = = ∑ gs v × × 1000
CA ∑q×p p
unde:
gs vi – greutatea specifică deŃinută de producŃia valorică (cifra de afaceri) din
tipul de produs „i” purtătoare a nivelului individual al costurilor la 1000 lei cifră
de afaceri de ci / pi x 1000 în total producŃie valorică (cifră de afaceri);
CA i q × pi
gs vi = = i ; ∑ gsv i = 1 ).
∑ CA i ∑ q i × p i i

Acest model de calcul şi model de analiză factorială deopotrivă scoate în

evidenŃă faptul că indicatorul este o medie aritmetică ponderată.

Parcurgerea etapelor analizei factoriale:

1. Identificarea factorilor de influenŃă

∆C / 1000 CA = C / 1000 CA1 − C / 1000 CA0

3
Economiile de scară sunt obŃinute ca urmare a scăderii costurilor medii pe masura
creşterii volumului producŃiei. Această scădere a costului mediu derivă din nivelul
relativ constant al costurilor fixe care se repartizează pe un volum de producŃie din ce în
ce mai mare (reducerea marjei costurilor fixe repartizate pe produse).

106
 ∑ q1 × c1 ∑ q 0 × c0
∆C / 1000 CA = × 1000 − × 1000
∑ q1 × p1 ∑ q 0 × p0
=>
c c
∆C / 1000CA = ∑ gsv1 × 1 × 1000 − ∑ gsv 0 × 0 × 1000
p1 p0

∆sv
=> ∆C / 1000 CA ∆p
∆c / p × 1000
∆c

unde:
sv – structura valorică a producŃiei;
c / p x 1000 – nivelul individual al costului la 1000 lei cifră de afaceri pe
produse;
p – preŃ unitar de vânzare; c – cost unitar pe produs.

2. Identificarea sensului şi măsurarea intensităŃii de acŃiune a factorilor asupra

costului la 1000 lei cifră de afaceri

a. InfluenŃa determinată de modificarea structurii valorice a producŃiei:

∑ q1 × c 0 ∑ q 0 × c0
∆C / 1000 CA ( ∆sv) = × 1000 − × 1000
∑ q1 × p 0 ∑ q0 × p0
c c
∆C / 1000 CA (∆sv) = ∑ gsv1 × 0 × 1000 − ∑ gsv 0 × 0 × 1000
p0 p0
b. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al costului la 1000
lei cifră de afaceri pe produse:
∑ q1 × c1 ∑ q1 × c 0
∆C / 1000 CA ( ∆c / px1000) = × 1000 − × 1000
∑ q1 × p1 ∑ q1 × p 0
c c0
∆C / 1000 CA (∆c / px1000) = ∑ gsv1 × 1 × 1000 − ∑ gsv1 × × 1000
p1 p0

b1. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al

preŃurilor de vânzare pe produse:
∑ q1 × c 0 ∑ q1 × c 0
∆C / 1000 CA ( ∆p) = × 1000 − × 1000
∑ q1 × p1 ∑ q1 × p 0

107
 c c
∆C / 1000 CA (∆p) = ∑ gsv1 × 0 × 1000 − ∑ gsv1 × 0 × 1000
p1 p0

b2. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al

costurilor unitare pe produse:
∑ q1 × c1 ∑ q1 × c 0
∆C / 1000 CA (∆c) = × 1000 − × 1000
∑ q1 × p1 ∑ q1 × p1
c c
∆C / 1000 CA( ∆c) = ∑ gsv1 × 1 × 1000 − ∑ gsv1 × 0 × 1000
p1 p1

∆C / 1000CA = ∆C / 1000CA (∆sv ) + ∆C / 1000 CA (∆c / px1000)

∆C / 1000CA (∆c / px1000) = ∆C / 1000CA (∆c) + ∆C / 1000CA (∆p)

3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra

indicatorului analizat.
a. Întrucât C / 1000 CA este un indicator calculat sub formă de medie aritmetică
ponderată, structura valorică a producŃiei este un factor de influenŃă directă.
Intensitatea acŃiunii structurii valorice depinde de mărimea diferenŃelor între
nivelul individual al costului la 1000 lei cifră de afaceri pe produse.
Structura valorică a producŃiei acŃionează întrucât nivelul individual al
c / p × 1000 este diferit pe produse (fiecare produs poate avea alt nivel individual
al c / p × 1000 ). Structura nu acŃionează atunci când nivelul c / p × 1000 este egal
pentru toate produsele, când avem un singur produs sau o situaŃie de excepŃie
când se compensează influenŃele în nivelul mediu.
Modificarea structurii are la bază ponderii diferite de realizare a producŃiei
valorice pe produse. Ponderile sunt modificate de ritmul diferit de realizare al
producŃiei pe produse:
I CAi > I CA ⇒ gsv i1 > gsv i0 ;
I CAi = I CA ⇒ gsv i1 = gsv i0 ;
I CAi < I CA ⇒ gsv i1 < gsv i0 ;

ConsecinŃele modificării structurii valorice a producŃiei asupra C / 1000 CA vor

fi date de:
− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual al c / p × 1000 mai
mare decât nivelul mediu al c / p × 1000 din perioada de bază (planificat) şi
scăderea ponderii produselor cu un nivel individual mai mic decât nivelul

108
 mediu al c / p × 1000 din perioada de bază va determina o creştere a
nivelului C / 1000 CA ;
− creşterea ponderii produselor ce au nivelul individual c / p × 1000 mai mic
decât nivelul mediu al c / p × 1000 din perioada de bază (planificat) şi
scăderea ponderii produselor cu un nivel individual mai mare decât nivelul
mediu al c / p × 1000 din perioada de bază va determina o scădere a
nivelului C / 1000 CA .
b. Nivelul individualal costurilor la 1000 lei cifră de afaceri pe produse este un
factor cu influenŃă directă. Creşterea nivelului lui c / p × 1000 la toate produsele
va determina creşterea indicatorului C / 1000 CA , situaŃie nefavorabilă.
Reducerea nivelului lui c / p × 1000 la toate produsele va determina reducerea
indicatorului C / 1000 CA , situaŃie favorabilă întreprinderii.
b1. PreŃurile unitare de vânzare sunt în modelul teoretic, factori cu influenŃă
indirectă, transmiŃându-şi influenŃă asupra C / 1000 CA prin intermediul
c/px1000. În modelul practic este factor cu influenŃă direct. În ambele tipuri de
modele influenŃează în sens invers asupra indicatorului (creşterea lui p va
determina reducerea lui c/px1000 şi implicit al C / 1000 CA , determinând în
acest fel o influenŃă favorabilă).
b2. Costurile unitare pe produse sunt factori cu influenŃă indirectă,
transmiŃându-şi influenŃă asupra C / 1000 CA prin intermediul c / p × 1000 .
Factorul influenŃează indicatorul în acelaşi sens (scăderea lui c va determina
reducerea lui c / p × 1000 şi implicit a C / 1000 CA , determinând în acest fel o
influenŃă favorabilă).

4. Măsuri de reducere a C / 1000 CA :

− reducerea nivelului costurilor totale prin creşterea ponderii produselor care
au un cost unitar mai mic decât cel mediu al perioadei de bază, reducerea
costurilor unitare; prin creşterea producŃiei fizice pentru obŃinerea
economiilor de scară;
− creşterea nivelul cifrei de afaceri prin: creşterea producŃiei fizice, creşterea
ponderii produselor care au un preŃ unitar de vânzare mai mare decât cel
mediu al perioadei de bază şi creşterea preŃurilor de vânzare;
− creşterea ponderii produselor pentru care c / p × 1000 în perioada de bază
este mai mic decât nivelul mediu al c / p × 1000 din perioada de bază
(planificat) ceea ce va determina scăderea nivelului C / 1000 CA .
Într-o abordare stric legată de factorii de influenŃă identificaŃi conform
modelului factorial, măsurile directe de reducere a C / 1000 CA sunt:

109
− creşterea ponderii produselor pentru care c / p × 1000 în perioada de bază
este mai mic decât nivelul mediu al c / p × 1000 din perioada de bază
(planificat) ceea ce va determina scăderea nivelului C / 1000 CA ;
− creşterea nivelului preŃurilor de vânzare;
− reducerea nivelului costurilor de producŃie.
Subliniem şi în acest caz necesitatea identificării rezervelor interne la nivelul
costurilor unitare şi creşterea competitivităŃii întreprinderii prin intermediul
costurilor.

4.2.3. Analiza indicatorilor valorici ai consumului de resurse care nu

au baza de calcul în volumul fizic al producŃie

Modelul factorial de analiză, aplicabil pentru acele tipuri de costuri care

nu au baza de calcul în volumul fizic al producŃiei (se formează pe total şi apoi
se repartizează pe produse) este cel redat mai jos, cu exemplificare la nivelul
costurilor fixe. Modelul este similar şi pentru costurilor indirecte.

CF CF
CF / 1000 CA = × 1000 = × 1000
CA ∑q× p

Parcurgerea etapelor de analiză factorială:

1. Identificarea factorilor de influenŃă:

CF1 CF0
∆CF / 1000 CA = × 1000 − × 1000
∑ q1 × c1 ∑ q 0 × c0
∆q
∆∑ q × p ∆sf
∆CF / 1000 CA ∆p
∆CF
2. Identificarea sensului şi măsurarea intensităŃii de acŃiune a factorilor asupra
indicatorului analizat:
a. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului cifrei de afaceri:
CF0 CF0
∆CF / 1000 = × 1000 − × 1000
CA(∆ ∑ q× p ) ∑ q1 × p1 ∑ q0 × p0
a1. InfluenŃa determinată de modificarea volumului fizic al producŃiei:
∆CF / 1000
CA(∆q )=
CF0 CF0
×1000 − ×1000
∑ q 0 × p 0 ×I ∑ q ∑ q 0 ×p 0

110
a2. InfluenŃa determinată de modificarea structurii fizice a producŃiei:
∆CF / 1000
CA (∆s )=
CF0 CF0
×1000 − ×1000
∑ q1× p 0 ∑ q 0 ×p 0 ×I ∑ q

a3. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului individual al preŃurilor de

vânzare:
∆CF / 1000
CA (∆p )=
CF0 CF0
×1000 − ×1000
∑ q1×p1 ∑ q1× p 0
Modificerea CF / 1000 CA ca urmare a modificării nivelul cifrei de afaceri este
egală cu modificarea CF / 1000 CA ca urmare a modificării celor 3 factori care
determină cifra de afaceri.
∆CF / 1000 CA (∆CA ) = ∆CF / 1000 CA (∆q )+ ∆CF / 1000 +
CA (∆s )
+ ∆CF / 1000 CA (∆P )
O precizare se impune, referitoare la faptul că atunci când se analizează
CF / 1000 CA , substituirea structurii fizice a producŃiei nu este una reală, având
în vedere faptul că în cazul costurilor fixe nu se pune problema structurii,
deoarece repartizarea costurilor fixe pe total se poate face uniform, în marje
egale pe fiecare produs. Pornind de la aceste considerente s-a optat pentru
modul de substituire, la nivelul factorilor ce determină cifra de afaceri, prin
trecerea pe total a producŃiei prin intermediul indicelui producŃiei fizice totale
( I ∑ q ).

b. InfluenŃa determinată de modificarea nivelului costurilor fixe totale:

CF1 CF0
∆CF / 1000 CA(∆CF) = × 1000 − × 1000
∑ q1 × p1 ∑ q1 × p1
Abatarea totală a CF / 1000 CA este egală cu suma abaterilor indicatorului ca
urmare a substituirii succesive a factorilor care îl determină.
∆CF / 1000CA = ∆CF / 1000CA (∆ ∑ q× p )+ ∆CF / 1000
CA (∆CF )
3. Explicarea mecanismului de transmitere a acŃiunii factorilor asupra
indicatorului analizat.
a. Cifra de afaceri este un factor cu influenŃă directă, ce acŃionează asupra
CF / 1000 CA în sens invers, proporŃional cu nivelul CF din perioada de bază.
a1. Volumul fizic al producŃiei este un factor cu influenŃă indirectă asupra
CF / 1000 CA , ce îşi transmite influenŃă prin intermediul cifrei de afaceri.
Factorul acŃionează asupra cifrei de afaceri, în mod direct, în acelaşi sens şi

111
proporŃional cu nivelul din perioada de bază a structurii fizice a producŃiei şi a
preŃurilor de vânzare unitare.
a2. Structura fizică a producŃiei este un factor cu influenŃă indirectă asupra
CF / 1000 CA , ce îşi transmite influenŃă prin intermediul cifrei de afaceri.
Factorul acŃionează asupra cifrei de afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi
proporŃional cu nivelul din perioada de curentă a volumului producŃiei fizice şi
cu nivelul din perioada de bază a preŃurilor unitare de vânzare.
a3. PreŃurile de vânzare unitare sunt un factor cu influenŃă indirectă asupra
CF / 1000 CA , ce îşi transmite influenŃă prin intermediul cifrei de afaceri.
Factorul acŃionează asupra cifrei de afaceri în mod direct, în acelaşi sens şi
proporŃional cu nivelul din perioada de curentă a volumului producŃiei fizice şi
a preŃurilor unitare de vânzare.
b. Costurile fixe totale sunt un factor cu influenŃă directă, ce acŃionează
asupra CF / 1000 CA în acelaşi sens şi proporŃional cu nivelul CA din perioada
curentă.

4. Măsuri de reducere a CF / 1000CA :

− creşterea nivelului cifrei de afaceri, prin:
o creşterea volumului producŃiei fizice;
o creşterea ponderii produselor care au preŃuri de vânzare mai mari
decât preŃul mediu din perioada de bază;
o creşterea nivelului preŃurilor unitare de vânzare;
− reducerea nivelului costurilor fixe totale (CF).
Managementul întreprinderii mai trebuie să aibă în vedere posibilitatea
transformării categoriilor de costuri fixe în costuri variabile şi în acest fel
„legarea” categoriilor de costuri de volumul de activitate, operaŃiune care are
avantajul de a putea identifica comportamentul costurilor şi implicit creşterea
posibilităŃilor de reducere a acestora.

4.3. Analiza rentabilităŃii întreprinderii

În termeni generali rentabilitatea caracterizează capacitatea unei activităŃi
lucrative de a genera un surplus peste resursele alocate derulării acestei
activităŃi. Având în vedere că derularea activităŃilor lucrative presupune
existenŃa unui capital care să finanŃeze resursele necesare acestei activităŃi,
putem spune că rentabilitatea reprezintă, de fapt, nivelul de retribuire a
capitalului, indiferent de provenienŃa acestuia.
Rentabilitatea capitalului, redată în expresie relativă de ratele de rentabilitate, se
află sub incidenŃa a trei factori :
- sursele de finanŃare a activităŃii ( care pot fi suficiente sau insuficiente);
- structura surselor de finanŃare (care trebuie să tindă spre optim);
- riscul afacerii sau riscul investitorilor de a nu-şi recupera banii investiŃi.

112
Rentabilitatea capitalului poate fi separată în două principale părŃi:
- rentabilitatea economică;
- rentabilitatea financiară.
ImportanŃa cunoaşterii ratelor de rentabilitate derivă din:
- favorizează orientarea structurii producŃiei pe produse, ramuri şi
subramuri, în sensul găsirii celor care oferă cel mai mare avantaj
competitiv;
- stimulează gestiunea prin utilizarea raŃională a resurselor;
- contribuie la întărirea interesului întreprinzătorului pentru diferenŃierea
produselor având în centrul acesteia modernizarea conceptului de calitate;
- favorizează segmentarea pieŃei şi diferenŃierea strategiilor comerciale.

4.3.1. Analiza rentabilităŃii economice

Rentabilitatea economică exprimă gradul de eficienŃă a capitalului total aflat la

dispoziŃia întreprinderii ( sau a unei părŃi a acestuia), indiferent de sursa de
provenienŃă a capitalului.
Formula generală de calcul a rentabilităŃii economice este următoarea :

Rezultatul economic al exploatarii

Rata de rentabilitate economica (re ) =
Capitalul total sau o parte a acestuia

Rentabilitatea economică trebuie apreciată funcŃie de nivelul inflaŃionist al

mediului economic unde acŃionează întreprinderea. Pentru a se evita pierderea
substanŃei economice a întreprinderii şi pentru asigurarea recuperării integrale a
efortului economic depus de către aceasta se impune ca rata economică de
rentabilitate să fie mai mare decât rata inflaŃiei.
În raport cu rata inflaŃiei se poate vorbi de două tipuri de rentabilitate
economică:
- rentabilitate economică nominală (ren);
- rentabilitate economică reală (rer);

Într-un mediu inflaŃionist rentabilitatea economică exprimată în termeni reali,

calculată după formula lui Fisher, este mai mică decât rentabilitatea economică
nominală, după cum rezultă şi din formula de mai jos :

rer = ren - ri , unde ri - rata inflaŃiei;

FuncŃie de nivelul inflaŃionist din mediul economic analizat se pot identifica

două situaŃii privind calculul rentabilităŃii economice reale pornind de la
următoarea formulă :

(1 + ren) = (1 + rer)(1 + ri) , care devine :

113
 ren = rer + ri + rer x ri

Cazul 1 : Când inflaŃia este sub 10% (ri < 10%), ea poate fi considerată în limite
normale, termenul rer x ri din relaŃia de calcul ia valori mici care pot fi
considerate neglijabile, iar calculul rentabilităŃii reale se face după formula :

rer = ren - ri

Cazul 2 : Când inflaŃia este mai mare de 10% (ri ≥ 10%), rentabilitatea
economică reală se calculează după formula :

r −r
rer = en i
1 + ri
Nivelul economic de rentabilitate pe care îl realizează o întreprindere trebuie să
răspundă următoarelor cerinŃe :
- să remunereze capitalul investit cel puŃin la nivelul ratei minime de
randament din economie (rata medie a dobânzii);
- să remunereze riscul economic pe care şi l-au asumat furnizorii de capital în
momentul efectuării plasamentului.

Având în vedere interesele predominante care se manifestă la nivelul unei

întreprinderi (interesul managerilor şi interesul furnizorilor de capital) şi
speranŃele asociate acestor interese privind nivelul de performanŃă, putem
separa rentabilitatea economică în două componente:
- rentabilitatea economică a capitalului total – care prezintă interes pentru
managementul întreprinderii;
- rentabilitatea economică a capitalului investit – care prezintă interes pentru
furnizorii de capital.

Rentabilitatea economică a capitalului total

Aceste rate exprimă gradul de eficienŃă sau de remunerare a tuturor resurselor

aflate în exploatarea întreprinderii, indiferent de provenienŃa acestora (proprii,
împrumutate sau atrase), formula de calcul a acestor rate poate lua următoarele
forme :
RE RBE
re = , sau re = ,
AT AT
unde: AT- activ total sau capital total investit în afacere;
RE-rezultatul exploatării
RBE – rezultatul brut al exploatării

Datorită faptului că rentabilitatea economică, în această formă de calcul,

exprimă eficienŃa generală a activului, deci a activităŃii de ansamblu a

114
întreprinderii, informaŃia pe care o furnizează va avea un grad mare de interes şi
de relevanŃă pentru managerii întreprinderii.

Modele de analiză factorială a rentabilităŃii economice

RBE RBE CA
M1: re = = 100x x
AT CA AT
Factori de influenŃă:
RBE
− x100 - rata profitabilităŃii globale sau marja brută din
CA
exploatare;
CA
− - viteza de rotaŃie a capitalului total
AT

CondiŃia de creştere a nivelului ratei: IRBE>ICA şi ICA>IAT

RE RE CA
M2 re = = 100x x
AT CA AT
Factori de influenŃă:
RE
− x100 - marja netă din exploatare;
CA
CA
− - viteza de rotaŃie a capitalului total.
AT

CondiŃia de creştere a nivelului ratei: IRE>ICA şi ICA>IAT

Rentabilitatea economică a capitalului investit

Apreciază nivelul de remunerare al capitalului investit indiferent de provenienŃa

acestuia (propriu sau împrumutat). Formula generală de calcul a acestor rate
este următoarea :

RE (RBE)
re = , unde Cinv- capitalul investit total;
Cinv

Capitalul investit are în literatura economică de specialitate o percepŃie destul

de largă de aceea se impun a fi făcute următoarele precizări în legătură cu acest
concept:
− capitalul investit include doar resursele financiare investite de furnizorii de
capital (acŃionari şi împrumutători) într-o anumită afacere;
− capitalul investit este retribuit în schimbul utilizării lui (dobânzi şi
dividende), spre deosebire de sursele financiare atrase care deşi rămân la

115
 dispoziŃia întreprinderii o perioadă de timp nu se impune plata unui cost
explicit al utilizări acestora;

Capitalul investit include fonduri provenite din surse proprii (Cpr) şi din surse
împrumutate (Împ), acestea din urmă putând fi acordate pe termen mediu şi lung
(Îtml) sau pe termen scurt (Îts).
Având în vedere că expresia patrimonială a capitalului total este activul total şi în
cazul capitalului investit se poate determina expresia patrimonială a acestuia caz în
care rata rentabilităŃii economice devine:

RE (RBE) RE (RBE )
re = , sau re =
Cpm + Its Ai + NFR + Db

unde : Cpm – capital permanent (Cpr + Îtml)

Ai – active imobilizate
NFR- necesar de fond de rulment;
Db- disponibilităŃi băneşti;

Se poate observa că diferenŃierea celor două formule este dată de numitorul

acestora, respectiv de forma de exprimare a capitalului investit. Dacă în prima
formulă acesta se exprimă sub formă de surse (specifice pasivului bilanŃier), în
cea de-a doua formulă este exprimat sub formă de mijloace economice
(specifice activului bilanŃier).

Rentabilitatea brută a capitalului investit nu este influenŃată de politica de

amortizare a întreprinderii, putând servi la analize comparative a întreprinderilor
din acelaşi sector sau din sectoare diferite, indiferent de mărimea acestora.
Această rentabilitate se calculează ca raport între rezultatul brut al exploatării
(EBE) şi valoarea brută a capitalului investit , valoare care include mijloacele
fixe la valoarea lor brută, formula de calcul putând lua următoarele forme :
RBE RBE
reb = sau reb = ,
Cinvb Aib + NFR + Db
unde : Cinvb – capital investit brut
Aib – active imobilizate brute

Rentabilitatea brută a capitalului investit măsoară capacitatea întreprinderii de a

reface acest capital, gradul de eficienŃă al întreprinderii fiind cu atât mai mare
cu cât durata de refacere a capitalului este mai scurtă. În economiile dezvoltate,
unde circulaŃia capitalului este mai accelerată, se consideră că recuperarea
capitalului investit total, pe seama excedentului brut din exploatare, trebuie să
se realizeze în maxim 4 ani, ceea ce corespunde unei rentabilităŃi brute a
capitalului de minim 25%.

116
Rentabilitatea netă a capitalului investit rezultă după aplicarea politicii de
amortizări şi provizioane a întreprinderii. Nivelul ratei se calculează ca raport
între rezultatul exploatării (RE) şi valoarea netă a capitalului investit total
(Cinvn), acest capital incluzând activele imobilizate la valoarea lor netă (Ain).

RE RE
ren = sau ren = ,
Cinvn Ain + NFR + Db

Această rată are un grad mare de relevanŃă în ce priveşte remunerarea

capitalului investit şi un grad mai mic de relevanŃă în ce priveşte reînnoire
acestuia.

Modele de analiză factorială

RBE RBE CA
M1: re = = 100x x
Cinvb CA Cinvb
Factori de influenŃă:
RBE
− x100 - rata profitabilităŃii globale sau marja brută din exploatare;
CA
CA
− - viteza de rotaŃie a capitalului investit;
Cinvb

CondiŃia de creştere a nivelului ratei: IEBE>ICA şi ICA>ICinv

RE RE CA
M2: re = = 100x x
Cinv CA Cinv
Factori de influenŃă:
RE
− x100 - marja netă din exploatare;
CA
CA
− - viteza de rotaŃie a capitalului investit.
Cinv

Căi de creştere a rentabilităŃii economice:

1. Creşterea marjelor de acumulare, prin :
- creşterea volumului fizic al producŃiei care va permite scăderea marjei
costurilor fixe pe produs şi creşterea marjelor de profitabilitate;
- modificarea structurii producŃiei în favoarea produselor cu marje de
profitabilitate mai mari ;
- creşterea vânzărilor şi reducerea cheltuielilor plătibile;
2. Creşterea vitezei de rotaŃie a capitalului investit, prin :
- optimizarea structurii capitalului;
- materializarea capitalului în active să se facă într-o structură adecvată
nevoilor de exploatare.

117
Pentru implementarea măsurilor de creştere a rentabilităŃii întreprinderea poate
promova două politici distincte cum ar fi :
• politică a preŃurilor mari (înalte) care asigură un nivel ridicat al
marjelor de acumulare, respectiv o rotaŃie mai lentă a capitalului;
• politică a preŃurilor joase care vizează un nivel mai scăzut al
marjelor şi o viteză mare de rotaŃie a capitalului.

4.3.2. Analiza rentabilităŃii financiare

Rentabilitatea financiară, spre deosebire de cea economică, măsoară doar

performanŃa capitalului propriu, respectiv capacitatea acestuia de a degaja
profit.
Rentabilitatea financiară îşi are baza de formare în rentabilitatea economică iar
diferenŃa dintre cele două concepte este dată de politica de finanŃare promovată
de managementul întreprinderii.
Rata de rentabilitate financiară exprimă în mărimi relative gradul de remunerare
a investiŃiei făcute de proprietari, fiind în fapt modul de reflectare a
performanŃelor financiare realizate prin investiŃia făcută.

Profitul proprietarilor
Rata de rentabilitate financiara (rf ) =
Capitaluri investite de proprietari

Rentabilitatea financiară asigură remunerarea proprietarilor fie prin dividendele

acordate fie prin acumulările din profit care se materializează în creşterea
capitalului propriu al întreprinderii şi deci în creşterea valorii de piaŃă a
acŃiunilor.
Un aspect important al rentabilităŃii financiare este identificarea şi delimitarea
interesului manifestat de acŃionarul majoritar, respectiv de acŃionarul minoritar.
Se pot astfel contura două tipuri de interese fiecare dintre acestea urmărind un
nivel de rentabilitate care retribuie în mod diferit investiŃia realizată.

AcŃionarul majoritar realizează în general un plasament pe termen lung pentru

care nu solicită o rentabilitate imediată pe acŃiune, deci nu solicită un dividend
important pe acŃiune într-o perspectivă imediată, fiind mulŃumit cu un nivel al
rentabilităŃii financiare care să îl satisfacă, în condiŃiile în care o mare parte din
profit rămâne în întreprindere şi contribuie la creşterea valorii de piaŃă a
acŃiunilor.
În aceste condiŃii acŃionarul majoritar va fi interesat de rentabilitatea financiară
calculată după formula :
Pn
rf = x100 ,
Cpr
unde : Pn - profitul net;

118
 Cpr - capital propriu.

Pentru aceeaşi categorie de acŃionari rentabilitatea financiară a investiŃiei

realizate se mai poate aprecia şi cu indicatorul "Profitul net pe acŃiune" (Pna),
calculat după formula :
Pn
Pna = ,
Nra
unde : Nra - numărul de acŃiuni.

AcŃionarul minoritar este în general interesat de rentabilitatea pe termen scurt,

rentabilitate pe care o apreciază funcŃie de dividendul pe care îl primeşte pentru
fiecare acŃiune deŃinută şi care se calculează cu indicatorul "Dividendul pe o
acŃiune" (Da).
D
Da = ,
Nra
unde : D - valoarea dividendelor distribuite la sfârşitul exerciŃiului financiar.

Analiza factorială a rentabilităŃii financiare

În mod identic cu rentabilitatea economică, se urmăreşte prin această analiză

factorială, identificarea factorilor de influenŃă ai rentabilităŃii financiare şi a
măsurilor care se impun a fi luate pentru sporirea nivelului acesteia.
Model factorial se bazează pe legătura dintre rentabilitatea financiară şi
profitabilitatea vânzărilor ajustată cu intensitatea utilizării capitalului propriu.

Pn Pn CA
rf = , ⇒ rf = x ,
Cpr CA Cpr
r1 r2
unde: r1 - profitabilitatea vânzărilor sau rata marjei nete comerciale (factor
cantitativ de influenŃă);
r2 - viteza de rotaŃie a capitalului propriu prin cifra de afaceri sau
intensitatea utilizării capitalului propriu (factor calitativ).

Al doilea model factorial face legătura dintre rentabilitatea financiară şi

rentabilitatea economică, punând în evidenŃă corelaŃiile şi condiŃionările care
pot exista între acestea.

Pn RE CA Pn PT Pn PT
rf = , ⇒ rf = ( x )x x , ⇒ rf = re x x
Cpr CA AT RE Cpr RE Cpr
r1 r2 r3 r4

119
 unde : PT- pasiv total
(r1 + r2) - rata economică de rentabilitate;
r3 - ponderea profitului aferent proprietarilor (profitul net) în
profitul generat de activitatea de exploatare (structura
profitului);
r4 – factor de multiplicare a capitalului;

Căile de creştere a rentabilităŃii financiare sunt :

1. Ameliorarea nivelului rentabilităŃii economice, prin :
- practicarea unui nivel acceptabil al marjei de acumulare din
exploatare;
- creşterea vitezei de rotaŃie a activului total (ICA > IAT);
2. Promovarea unei politici de finanŃare prin credite care să aibă drept
efect creşterea mai rapidă a profitului net comparativ cu profitul
total al activităŃii de exploatare (IPn > IRE) şi deci implicit creşterea
mai rapidă a rentabilităŃii financiare comparativ cu rentabilitatea
economică;
3. Asigurarea resurselor de finanŃare la nivelul necesarului cu
păstrarea unei structuri financiare echilibrate, care să menŃină riscul
financiar de îndatorare în limite normale.

Sintetizând cele menŃionate mai sus, se poate spune că rentabilitatea financiară

este un indicator de apreciere a performanŃelor întreprinderii, indicator al cărui
nivel depinde de politica comercială promovată (marja brută de acumulare), de
eficienŃa utilizării patrimoniului total (viteza de rotaŃie a activului) şi de politica
financiară promovată (structura finanŃării şi costul finanŃării).

4.4.Analiza riscurilor întreprinderii

Riscul este o caracteristică normală a oricărei afaceri, nivelul la care el este
acceptat depinde de atitudinea investitorului faŃă de risc (aversiune sau
disponibilitate) şi de rentabilitatea potenŃială a investiŃiei.
Rentabilitatea este o restricŃie ce se manifestă sub aspecte diferite dar corelate
între ele: asigurarea remunerării factorilor de producŃie ş i a capitalului
investit dar ş i gestionarea resurselor în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate.
Un diagnostic economico-financiar complet nu se poate realiza neglijând
cuplul rentabilitate–risc. Riscul este o variabilă exogenă, antonimă
rentabilităŃii. Efectele riscului fiind contradictorii, se pune problema stăpânirii
unui anumit nivel al riscului pentru a obŃine rentabilitatea scontata. Riscul poate
fi tradus şi ca variabilitatea profitului faŃă de media rentabilităŃii din ultimele
exerciŃii financiare, ca incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi
cu cel mai mic cost la variaŃia condiŃiilor din mediul său economic.
Principalele categorii de risc ce pot afecta activitatea întreprinderii sunt:

120
− riscul economic sau de exploatare;
− riscul financiar;
− riscul de faliment.

4.4.1. Riscul de exploatare

După cum îi spune şi numele acest risc este specific exclusiv activităŃii de
producŃie şi de comercializare a unei întreprinderi.
Manifestare riscului de exploatare constă în variabilitatea rezultatului
exploatării, ca efect al modificării condiŃiilor din mediul economic unde
întreprinderea activează.
Se poate astfel afirma că riscul de exploatare reprezintă incapacitatea
întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai scăzut cost la variaŃia
condiŃiilor din mediu în care activează, incapacitate care va avea drept efect
diminuarea profitului din exploatare sau chiar intrarea în pierdere.
Factorii din mediul economic al întreprinderii (interni sau externi) care pot
influenŃa activitatea acesteia sunt:
− modificarea preŃurilor de achiziŃie sau de desfacere;
− accentuarea concurenŃei pe piaŃă;
− presiuni salariale;
− inovaŃii tehnice şi tehnologice care afectează competitivitatea produselor;
− pierderea unor pieŃe de desfacere.

Riscul de exploatare se va manifesta şi va afecta cu predilecŃie acele

întreprinderi care nu pot contracara la timp şi cu costuri minime acŃiunea acestor
factori (sau a altora).
Prin implicaŃiile pe care le poate genera asupra activităŃilor productive, această
categorie de risc este urmărită cu interes de două categorii de participanŃi la
activitatea întreprinderii şi anume :
• managementul întreprinderii care este interesat de stăpânirea unui nivel al
riscului care să asigure maximizarea profitului şi creşterea averii
proprietarilor;
• investitorii externi care sunt interesaŃi de un plasament cât mai bun al
capitalului, plasament care îi va satisface atunci când se asigură un nivel
scontat de retribuire a capitalului investit la un grad de risc pe care sunt
dispuşi să şi-l asume.

Metode de măsurare a riscului de exploatare:

• metoda pragului de rentabilitate sau a punctului critic;
• metoda elasticităŃii rezultatului exploatării (levierul exploatării).
Aceste metode deşi au fiecare în parte modalităŃi distincte de cuantificare a
riscului de exploatare, rezultatele obŃinute se complectează reciproc conducând
la o cât mai bună măsurare şi înŃelegere a acŃiunii riscului de exploatare.

121
Metoda pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al volumului valoric de activitate în

care veniturile generate de activitatea de exploatare sunt egalate de cheltuielile
de exploatare iar rezultatul este nul. Când se depăşeşte acest prag activitatea
începe să fie rentabilă.
Pentru a contracara acŃiunea factorilor din mediul său economic întreprinderea
trebuie să dispună de un timp minim de reacŃie, acest timp fiind asigurat de
decalajul dintre volumul de activitate realizat efectiv şi pragul de rentabilitate.
Pragul de rentabilitate al întreprinderii este influenŃat esenŃial de nivelul
cheltuielilor fixe, în sensul că cu cât ponderea cheltuielilor fixe în total
cheltuieli este mai mare cu atât pragul de rentabilitate este mai ridicat şi invers.
Datorită faptului că, cel puŃin pe o anumită perioadă de timp, nivelul total al
cheltuielilor fixe rămâne nemodificat indiferent de volumul de activitate
realizat, atunci este uşor de dedus că acea cotă de cheltuieli fixe care revine pe
fiecare unitate de produs va fi cu atât mai mică cu cât gradul de utilizare a
capacităŃilor se situează la un nivel mai ridicat. În aceste condiŃii pragul de
rentabilitate este echivalent cu acel volum de activitate la care cheltuiala fixă ce
revine fiecărui produs egalează marja cheltuielilor variabile pe produs.
Se poate astfel afirma că riscul de exploatare este cu atât mai mare cu cât
nivelul activităŃii de exploatare (CA) se situează în proximitatea pragului de
rentabilitate, respectiv este cu atât mai mic cu cât nivelul de activitate este mai
îndepărtat de pragul de rentabilitate.

Modul de calcul al pragului de rentabilitate

CF CF CF CF
CAprg = = = =
CV CA − CV Mcv 1 − R mcv
1−
CA CA CA
unde : CAprg - volumul valoric de activitate în punctul critic;
CF - cheltuieli fixe aferente exploatării;
CV - cheltuieli variabile totale;
CA – cifra de afaceri;
Mcv – marja cheltuielilor variabile
Rmcv - rata marjei cheltuielilor variabile.

Modul de interpretare a rezultatelor

În mărimi absolute : Msa = CA - CAprg

Marja de siguranŃă în mărimi absolute exprimă diferenŃa valorică existentă între

volumul de activitate realizat sau previzionat şi volumul de activitate în punctul

122
critic. Un rezultat pozitiv consistent semnifică un risc de exploatare scăzut
pentru activitatea respectivă.
CA − CA prg
În mărimi relative : Msre = x 100
CA prg
În acest caz marja de siguranŃă din exploatare (Msre) exprimă în procente
vecinătatea volumul de activitate realizat sau previzionat faŃă de pragul de
rentabilitate. Din observaŃii statistice s-a ajuns la următoarele asocierii între
marja de siguranŃă în mărimi relative şi riscul de exploatare :
− când Msre < 10% riscul de exploatare prezintă o probabilitate mare de
apariŃie şi întreprinderea poate intra în pierdere la o fluctuaŃie mică a
factorilor din mediului său economic în care acŃionează;
− când Msre este cuprinsă între 10 şi 20% riscul de exploatare se
situează la un nivel considerat normal, nivel care poate fi controlat
înainte ca întreprinderea să intre în pierdere;
− când Msre > 20% probabilitatea de apariŃie a riscului de exploatare
este scăzută, întreprinderea dispunând de un timp de reacŃie suficient
de mare pentru a contracara acŃiunea factorilor perturbatorii din mediul
său economic.

Metoda elasticităŃii rezultatului exploatării (levierul exploatării)

Prin această metodă se pune în evidenŃă gradul de sensibilitate a rezultatului

exploatării la modificarea volumului de activitate, respectiv acel rezultat
marginal al exploatării care se obŃine sau se pierde prin creşterea sau scăderea
volumului de activitate cu o unitate. Această variaŃie a rezultatului exploatării la
variaŃia volumului de activitate se mai numeşte şi levier de exploatare.
Gradul de reacŃie a rezultatului exploatării la modificarea volumului de
activitate se poate măsura cu ajutorul coeficientului de elasticitate (e) calculat
după următoarea formulă :
∆RE ∆Q(p − cv)
Q(p − cv) − Cf Q(p − cv) CA − CV Mcv
e = RE = = = =
∆Q ∆Q Q(p − cv) − Cf CA − CV − Cf RE
Q Q
unde : Q - volumul producŃiei fizice;
p - preŃul unitar;
cv - costul variabil unitar.
Valoarea coeficientului de elasticitate permite următoarele interpretări privind
riscului de exploatare :
• un nivel ridicat al coeficientului de elasticitate (e>11) evidenŃiază o
sensibilitate mare a rezultatului exploatării la modificarea volumului de
activitate, acest lucru face ca rezultatul exploatării să crească foarte mult
atunci când volumul de activitate creşte dar şi să scadă foarte mult când

123
 volumul scade sub incidenŃa factorilor de mediu. Aceste fluctuaŃii mari nu
înseamnă altceva decât o mare expunere la risc;
• un nivel mediu al coeficientului de elasticitate (6<e<11) evidenŃiază un risc
controlabil, în condiŃiile în care reducerea rezultatului exploatării sub
impactul factorilor de mediu este moderată;
• un nivel scăzut al coeficientului de elasticitate (e<6) evidenŃiază o
multiplicare mai lentă a rezultatului exploatării odată cu sporirea volumului
de activitate dar şi o multiplicare mai lentă a pierderilor atunci când
volumul scade, deci expunerea la risc este mai redusă.

Se poate constata că între cele două metode de măsurare a riscului de exploatare

există două legături importante:
Una dintre legături constă în faptul că atunci când pragul de rentabilitate se
situează la un nivel ridicat se va înregistra un nivel ridicat al coeficientului de
elasticitate şi invers. Această legătură derivă din structurarea cheltuielilor în fixe
şi variabile, ceea ce face ca acolo unde există o importanŃă relativă a
cheltuielilor fixe mai mare în raport cu cele variabile (activitatea întreprinderii
depinde într-o măsură mai mare de cadenŃa tehnologică decât de îndemânarea
forŃei de muncă) pragul de rentabilitate să fie la un nivel ridicat iar sensibilitatea
profitului să fie mare. Dimpotrivă acolo unde importanŃa relativă a costurilor
fixe faŃă de cele variabile este scăzută se va înregistra un nivel mai moderat al
pragului de rentabilitate iar sensibilitatea profitului este redusă.
A doua legătură se referă la corelaŃia care există între nivelul coeficientului de
elasticitate şi poziŃia volumului de activitate realizat sau previzionat faŃă de
pragul de rentabilitate. Cu cât volumul de activitate al întreprinderii se
îndepărtează de pragul de rentabilitate cu atât sensibilitatea profitului este mai
redusă şi riscul de exploatare mai mic. În proximitatea pragului de rentabilitate
al exploatării sensibilitatea profitului este mare iar riscul de exploatare crescut.

4.4.2. Riscul financiar

Într-o economie de piaŃă, capitalul este alocat prin sistemul de preŃuri.

Dobânda este preŃul plătit pentru capitalul împrumutat. Întreprinderile
cu cele mai profitabile posibilităŃi de investiŃii sunt doritoare şi capabile sa
plătească cel mai mult pentru a obŃine capital şi, de aceea, ele tind să atragă
capitalul existent pe piaŃă într-o mai mare măsura decât întreprinderile
ineficiente. Măsura în care o întreprindere utilizează creditul pentru finanŃare
are implicaŃii importante asupra rezultatelor activităŃii desfăşurate. Decizia
întreprinderii de a utiliza capital împrumutat pentru completarea surselor de
finanŃare atrage un risc suplimentar pentru acŃionariat – riscul financiar. Dacă
orice î ntreprindere îşi asuma riscul afacerii (riscul de bază sau riscul
sectorului de activitate), riscul financiar este un risc specific care rezulta din
modalitatea de finanŃare a activelor.

124
Riscul financiar caracterizează variabilităŃii rezultatului curent al întreprinderii
sub efectul îndatorării financiare a acesteia. FinanŃarea prin credite presupune
un cost al finanŃării, cost care reduce rezultatul activităŃii de exploatare iar în
anumite situaŃii poate merge până la consumarea integrală a acestuia şi
înregistrarea unui rezultat curent negativ.
O componentă a riscului financiar este reprezentată de variabilitatea
rentabilităŃii capitalului propriu funcŃie de structura financiară a întreprinderii şi
funcŃie de diferenŃa dintre rentabilitatea capitalului investit şi costul capitalului
împrumutat.
Măsurarea riscului financiar se poate realiza prin două metode :
- metoda pragului de rentabilitate;
- metoda levierului financiar.

Metoda pragului de rentabilitate

Caracteristicile metodei sunt identice cu cele prezentate la analiza riscului de

exploatare, specific pentru riscul financiar fiind influenŃa cheltuielilor financiare
care au caracter fix şi pot conduce la modificarea pragului de rentabilitate
aferent întregii activităŃi.
CF + Db CFT CF CFT
VTprg = = = T =
CV VT − CV Mcv 1 − R mcv
1−
VT VT VT
unde : VTprg – valoarea veniturilor totale în punctul critic;
CFT - cheltuieli fixe totale;
CV - cheltuieli variabile;
VT – venituri totale realizate sau planificate;
Mcv – marja cheltuielilor variabile
Rmcv - rata marjei cheltuielilor variabile.

Rezultă astfel că riscul financiar, indus de politica de finanŃare a întreprinderii,

amplifică sau diminuează riscul de exploatare şi conduce la un risc global al
afacerii superior sau inferior riscului de exploatare, funcŃie de efectele politicii
de finanŃare adoptate de managementul întreprinderii.

Modul de interpretare a rezultatelor

În mărimi absolute : Msaf = VT - VTprg

Marja de siguranŃă în mărimi absolute, influenŃată de politica financiară,

exprimă diferenŃa valorică existentă între veniturile totale ale întreprinderii
(inclusiv cele financiare) şi volumul de activitate total în punctul critic. Un
rezultat pozitiv consistent semnifică un risc de financiar moderat şi implicit un
risc global al facerii moderat.

125
 VT − VTprg
În mărimi relative : Msrf = x 100
VTprg
În acest caz marja de siguranŃă financiară (Msrf) exprimă în procente
vecinătatea volumul global de activitate realizat faŃă de pragul de rentabilitate.
Interpretare :
− când Msrf < 10% şi Msrf<Msre riscul financiar contribuie la amplificarea
riscului global al afacerii iar probabilitate de apariŃie a riscului global este
mare ceea ce înseamnă că întreprinderea poate înregistra o pierdere curentă
la o fluctuaŃie mică a factorilor din mediului său economic în care
acŃionează;
− când Msrf este cuprinsă între 10 şi 20%, iar Msrf>Msre riscul financiar se
situează la un nivel considerat normal, politica financiară contribuie la
reducerea riscului global al afacerii, iar managementul întreprinderii poate
controla nivelul riscului global înainte ca întreprinderea să intre în pierdere;
− când Msrf > 20% probabilitatea de apariŃie a riscului financiar este redusă,
întreprinderea dispunând de un timp de reacŃie suficient de mare pentru a
contracara acŃiunea factorilor perturbatorii din mediul său economic.

Metoda levierului financiar

Impactul politicii financiare asupra performanŃelor întreprinderii, nevoia de

estimare a riscului atras de folosirea capitalului împrumutat în derularea
activităŃii întreprinderii, au dat naştere teoriei cunoscuta sub denumirea de
efect de levier financiar. In principiu, levierul financiar cuantifică efectul
îndatorării asupra ratei rentabilităŃii capitalului propriu.
Levierul financiar evidenŃiază variabilitatea rentabilităŃii capitalului propriu sub
incidenŃa politicii financiare promovate de managementul firmei.

EcuaŃia de determinare a efectului de levierului financiar este următoarea :

Df
Rf = Re + (Re- Rd)x
Cpr
unde :
− Rf – rata financiară de rentabilitate;
− Re – rata economică de rentabilitate;
− Rd - rata dobânzii;
Df
− Lf = (Re- Rd)x - levierul financiar;
Cpr
Df
− - gradul de îndatorare care mai este numit şi “braŃul levierului
Cpr
financiar”.

126
Această ecuaŃie măsoară efectul de levier financiar în cazul în care se face
abstracŃie de nivelul fiscalităŃii din mediul economic unde activează
întreprinderea.
Atunci când nivelul de fiscalitate este luat în considerare ecuaŃia devine :
Df
Rf = [Re + (Re- Rd)x ]x(1-t)
Cpr
unde : t – rata fiscalităŃii;

Politica financiară a întreprinderii poate conduce la urătoarele situaŃii privind

efectul de levier financiar :
− Re > Rd (Lf>0) este o situaŃie favorabilă întreprinderii şi propice îndatorării
deoarece utilizarea surselor împrumutate în procesul de exploatare conduce
la creşterea rentabilităŃii capitalului propriu, nivelul de creştere fiind cu atât
mai mare cu cât gradul de îndatorare este mai mare, fără să se depăşească
totuşi un prag de îndatorare considerat normal din punctul de vedere al
Df
riscului financiar ( <100%);
Cpr
− Re < Rd (Lf<0) este situaŃia când costul îndatorării devansează nivelul de
rentabilitate al capitalului investit ceea ce înseamnă că sursele împrumutate
sunt mai scumpe decât efectele pe care le generează iar aceasta va conduce
la scăderea rentabilităŃii capitalului propriu proporŃional cu gradul de
îndatorare;
− Re = Rd această egalitate semnifică un efect de indiferenŃă a structurii
financiare a întreprinderii asupra rentabilităŃii capitalului propriu, nivelul
general de rentabilitate fiind egal cu dobânda plătită pentru credite şi deci
rentabilitatea economică va fi egală cu cea financiară.

Întreprinderile care au un levier financiar scăzut au un grad de risc mai mic

atunci când economia se află într-o perioada de recesiune, dar, în aceeaşi
măsură, înregistrează profituri mai mici într-o perioadă de boom. Întreprinderile
care au un levier financiar ridicat se pot afla în situaŃia de a înregistra
pierderi substanŃiale, dar în acelaşi timp dispun de şansa de a realiza profituri
la fel de mari. În consecinŃă deciziile referitoare la utilizarea levierului
financiar trebuie luate astfel încât să se stabilească un echilibru între gradul
de risc şi nivelul de rentabilitate aşteptat.
Politica de finan Ń are a întreprinderii implică echilibrarea gradului de risc cu
nivelul de rentabilitate aşteptat. Implicarea în finanŃarea activităŃii
întreprinderii într-o mai mare măsură a capitalului împrumutat atrage
creşterea gradului de risc financiar, dar, în acelaşi timp, o rată de rentabilitate
estimată la o valoare superioară. Structura optima a capitalului este cea care
realizează un echilibru între gradul de risc financiar şi rata de rentabilitate
estimată.

127
4.4.3. Riscul de faliment (insolvabilitate)

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faŃă tuturor

obligaŃiilor de plată angajate anterior şi ajunse la scadenŃă. Atunci când
obligaŃiile ajunse la scadenŃă nu mai pot fi achitate din fondurile întreprinderii şi
nici nu mai pot fi mobilizate alte surse financiare externe se spune că
întreprinderea a intrat în încetate de plată şi se declanşează procedura de
faliment.
Evaluarea riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode de
predicŃie, bazate pe un sistem de grupare a unor indicatori aflaŃi în corelaŃie
cu starea de sănătate sau slăbiciune a î ntreprinderilor. Metodele de analiză a
riscului de faliment sunt tehnici statistice ale analizei discriminante care
grupează caracteristicile financiare ale întreprinderilor cu funcŃionare normală
şi a celor cu dificultăŃi în activitatea de gestionare economico–financiara. Prin
combinarea în anumite proporŃii a unor indicatori se încearcă departajarea
î ntreprinderilor în situaŃie de faliment de întreprinderile aflate în stare de
incertitudine sau cu situaŃie considerate normală. CombinaŃia liniară a unor
indicatori, numită funcŃie scor, realizează aproximarea (cu un anumit grad de
probabilitate) a riscului de faliment.
Metoda scorurilor, in aprecierea riscului de faliment al întreprinderilor,
apelează şi la o serie de indicatorii financiari cum ar fi: indicatori de
rentabilitate, indicatori de structura ai activelor, indicatori de lichiditate sau
indicatori de eficienŃă. CondiŃia de selecŃie a indicatorilor care evidenŃiază
performanŃa unei întreprinderi este relaŃia de independenŃă dintre aceştia.
Existenta unui anumit grad de corelaŃie între indicatori ar conduce la
înregistrarea, în cadrul funcŃiei scor, a unor influente repetate ale aceluiaşi
fenomen economico–financiar.
Scorul reprezintă o funcŃie liniară a mai multor variabile (indicatori),
ponderate cu anumiŃi coeficienŃi d e i m p o r t a n Ń ă . D e terminarea coeficienŃilor de
importanŃă se face prin metoda celor mai mici pătrate, pe baza observaŃiilor asupra
unui lot reprezentativ de întreprinderi:

Z = a1 * R1 + a 2 * R2 + .............. + a n * Rn
unde:
- Ri = indicatori financiari;
- a i = coeficienŃi de corelaŃie cu funcŃia scor Z, respectiv variabilitatea marginală a
scorului Z la o variaŃie de o unitate a ratei Ri

SelecŃia indicatorilor în cadrul metodei scorurilor se face pe baza rezultatelor

înregistrate atât de întreprinderile “sănătoase” cât şi de întreprinderile aflate în
dificultate, pe perioade semnificative de timp: 5-10 ani
Două dintre funcŃiile scor utilizate frecvent sunt:
- Modelul Altman;
- Mpdelul Canon-Holder.

128
MODELUL ALTMAN

Acesta se bazează pe următoarea funcŃie:

Z = 3,3xT1 + 1,0 xT2 + 0,6xT3 + 1,4xT4 + 1,2xT5 .

Pe CA Cpr Profit reinvestit Ac

T 1= ; T 2= ; T 3= ; T 4= ; T 5=
AT AT Dt AT AT

Interpretarea valorilor funcŃiei:

- Z < 1,8 situaŃie critică, probabilitate mare de intrare în faliment ;
- 1,8 ≤ Z ≤ 3 riscul de faliment este într-o marjă normală ;
- Z > 3 riscul de faliment este aproape inexistent .

MODELUL CANON-HOLDER

La baza acestui model stă următoarea funcŃie scor:

Z = - 0,16xR1 - 0,22 xR2 + 0,87x R3+ 0,1xR4 - 0,24xR5 sau
Z = 16xR1 + 22 xR2 - 87x R3 - 10xR4 + 24xR5 .
Ac - St Cpm Chelt. financiare Chelt. cu personalul EBE
R1= ;T2= ;T3= ;T4= ;T5=
AT PT CA VA VA

Tabel nr. 7 Interpretarea valorilor funcŃiei

Starea întreprinderii Scor Z Probabilitatea de faliment

SituaŃie nefavorabilă negativ 80%
Z≤4 0 - 1,5 75 - 80%
1,5 - 4,0 70 - 75%
SituaŃie incertă 4,0 - 7,5 50 - 70%
4<Z<9 7,5 - 9,0 35%
SituaŃie favorabilă 9,0 - 10,0 30%
9 ≤ Z < 16 10,0 - 13,0 25%
13,0 - 16,0 15%
SituaŃie foarte bună peste 16 sub 15%
Z ≥ 16

129
 PARTEA PRACTICĂ

1. ANALIZA POZIłIEI FINANCIARE

1.1. Analiza structurii financiar - patrimoniale
Tabel nr. 8 Structura financiară pe termene
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Capital permanent(Cpm) 347.876 370.160
2 Indicele de creştere al Cpm - 106,41%
3 Pasiv total(Pt) 649.889 664.097
4 Indicele de creştere al Pt - 102,19%
5 Rata stabilităŃii financiare(Rsf) 53,53% 55,74%
6 Indicele de creştere al Rsf - 104,13%
7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.938
8 Indicele de creştere al Dts - 97,33%
9 Rata surselor curente(Rsc) 46,47% 44,26%
10 Indicele de creştere al Rsc - 95,24%

La nivelul anului 1, rata stabilitatăŃii financiare a întreprinderii este de

53,53%. Sursele de finanŃare permanente reprezintă peste jumătate din totalul
pasivului, ceea ce asigură o stabilitate superioară minimului considerat a fi
acceptabil (50%). În corespondenŃă, se înregistrează o rată a surselor curente de
46,47% (cele 2 rate sunt complementare).
Capitalul permanent a fost format în proporŃie de 83,12% din capital
propriu, respectiv 16,88% din datorii pe termen mediu şi lung (exclusiv datorii
financiare).

EvoluŃia stabilităŃii financiare

60,00% 53,53% 55,74%

50,00%
Rata stabilităŃii
40,00%
valori

financiare(Rsf)
30,00%
20,00% Rata surselor
curente(Rsc)
10,00%
0,00%
1 2
perioada de analiză

fig. nr. 3 EvoluŃia stabilităŃii financiare

130
 În dinamică, are loc o sporire a ratei stabilităŃii financiare (şi implicit o
reducere a ratei surselor curente), în contextul în care indicele de creştere al
capitalului permanent de la un an la altul este superior indicelui de creştere al
pasivului total (creşterea mai lentă a pasivului fiind determinată de diminuarea
celeilalte componente – sursele curente).
Aprecierea situaŃiei întreprinderii din punctul de vedere al stabilităŃii
financiare vizează evaluarea siguranŃei disponibilităŃii surselor de finanŃare.
Cum sursele de finanŃare permanente rămân la dispoziŃia întreprinderii o
perioadă mai mare de 1 an, siguranŃa existenŃei în viitor a surselor de finanŃare
necesare este cu atât mai mare cu cât rata stabilităŃii financiare este mai
apropiată de 100%. FinanŃarea din surse curente generează în crespondenŃă
riscuri (instabilitate), în contextul în care aceste surse sunt disponibile pentru o
perioadă scurtă de timp (mai puŃin de 1 an).
DeŃinerea de surse de finanŃare nu reprezintă un scop în sine pentru
întreprindere. Ea reprezintă însă o condiŃie obligatorie pentru asigurarea
activelor necesare desfăşurării activităŃii. Imposibilitatea mobilizării surselor de
finanŃare în volumul necesar duce inevitabil la incapacitatea asigurării activelor,
cu consecinŃe directe asupra activităŃii întreprinderii, respectiv asupra nivelului
de realizare a obiectivelor asumate de aceasta.
Cele 46,47% din pasive, scadente în cursul anului 2 (sursele curente
existente în bilanŃul aferent sfârşitului anului 1) reprezintă pentru întreprindere
o sursă de risc: odată cu materializarea termenului lor de scadenŃă, ele devin
indisponibile – ceea ce se traduce printr-o diminuare a posibilităŃilor de
finanŃare ale întreprinderii. Riscul nu este legat de materializarea termenului de
scadenŃă (care în esenŃă reprezintă o certitudine), ci de flexibilitatea
întreprinderii în raport cu această diminuare inevitabilă a surselor de finanŃare.
La scadenŃa surselor curente, întreprinderea va fi supusă unui test. Ea va
trebui să-şi arate capabilitatea fie de a-şi continua activitatea cu un volum mai
scăzut de pasive (şi implicit de active), fie de a-şi asigura noi surse de finanŃare.
În contextul în care în permanenŃă ar exista surse care devin scadente,
testul se permanentizează în mod implicit.
Analiza structurii financiare pe termene vizează evaluarea măsurii în
care întreprinderea este dependentă de surse de finanŃare ce antrenează pe
termen scurt astfel de riscuri. În plus, o analiză în amănunt permite aprecierea
riscurilor ca o anumită sursă să nu poată fi înlocuită.
Pasivele curente în valoare de 302.013 RON înregistrate în bilanŃul
financiar aferent anului 1 sunt constituite cu preponderenŃă din datorii de
exploatare.
Dintre acestea, 103.368 RON repezintă datorii faŃă de furnizori, care au
asociat în general un nivel superior de risc. Astfel, datoriile faŃă de furnizori pot
fi reconstituite (în vederea asigurării continuităŃii finanŃării) de comun acord, pe
seama relaŃiilor contractuale cu aceştia. Riscurile asociate reconstituirii
datoriilor faŃă de furnizori includ:
- diminuarea unilaterală a duratei creditului comercial acordat de furnizori;

131
- necesitatea înlocuirii furnizorilor (cu furnizori noi, care acordă credite
comerciale de durate inferioare);
- imposibilitatea firmei de a suporta un cost sporit al creditului – furnizor, etc.
Sursele curente din categoria „altor datorii de exploatare” (datorii faŃă
de stat, personal, ş.a.) se apreciază a avea asociat un nivel mai scăzut de risc, pe
considerentul că acestea prezintă o corelaŃie strânsă cu nevoile de finanŃare
(similar cu datoriile faŃă de furnizori), în acelaşi timp formându-se însă pe
seama unor condiŃii de termen şi cost stabile în timp.
Datoriile financiare pe termen scurt (26.706 RON) aferente anului 1
reprezintă exclusiv rate scadente la creditele şi leasing-urile financiare pe
termen lung. Ele se refac implicit la nivelul perioadei de rambursare (cu
condiŃia respectării de către întreprindere a clauzelor contractelor de creditare),
prin transformarea datoriilor pe termen lung în datorii pe termen scurt (odată cu
apropierea scadenŃei).
Din totalul surselor de finanŃare disponibile la sfârşitul anului 1,
347.876 RON nu au asociate pe termen scurt riscuri din categoria celor
menŃionate (ele devin scadente începând cu anul 3). În aceste condiŃii,
întreprinderea are asigurată finanŃarea pentru active în valoare de 347.876 RON
pentru anul 2. Majoritatea acestor surse (83,12%) sunt de natura capitalurilor
proprii. Capitalurile proprii prezintă o stabilitate ridicată (mai ridicată decât cea
a datoriilor pe termen mediu şi lung), în condiŃiile în care fie sunt lăsate de către
proprietari pe termen nedefinit la dispoziŃia întreprinderii (capital social,
rezerve, rezerve din reevaluare, prime de capital), fie au asociată o presiune mai
redusă de rambursare (profitul care va fi în viitor repartizat sub formă de
dividende).
Capitalul permanent conŃine datorii sub formă de credite bancare şi
leasing-uri financiare în valoare de 58.706 RON. Acestea urnează a fi
rambursate în decursul perioadelor 3 şi 4. Se observă că scadenŃa datoriilor
financiare care intră în componenŃa capitalului permanent nu este una foarte
îndepărtată (creditele pe termen lung acordate de către bănci persoanelor
juridice pot avea durate de rambursare de până la 15 - 25 de ani), ceea ce se
repercutează negativ asupra stabilităŃii financiare.

În dinamică, are loc o reducere a ponderii surselor de finanŃare cu un

nivel ridicat de instabilitate, respectiv creşterea ponderii surselor stabile. Acest
fenomen are la bază acŃiunea următorilor factori:
1) Diminuarea capitalului propriu la 278.160 RON, cu impact de reducere a
capitalului permanent şi implicit a stabilităŃii financiare;
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, cu impact de
majorare a capitalului permanent şi implicit a stabilităŃii financiare;
3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt (cu impact de reducere a
stabilităŃii financiare);
4) Diminuarea datoriilor faŃă de furnizori (cu impact de sporire a stabilităŃii
financiare);

132
5) Creşterea surselor curente din categoria „alte datorii de exploatare” (cu
impact de reducere a stabilităŃii financiare).
În concluzie, în dinamică are loc o modificare a structurii pasivului cu
implicaŃii pozitive asupra nivelului de risc asociat asigurării surselor de
finanŃare: scade ponderea surselor de finanŃare care implică pe termen scurt
riscuri.
Se subliniază că această concluzie se referă exclusiv la modul de structurare
a surselor de finanŃare pe termene, fără a Ńine cont de modul în care aceste surse
au fost alocate (materializate în activ). Fără a recurge la realizarea unei
comparaŃii cu nevoile de finanŃare, nu se poate stabili în ce măsură valoarea
absolută a surselor a fost asigurătorie. În plus, analiza structurii pe termene se
impune a fi corelată cu analiza rentabilităŃii, în condiŃiile în care modificarea sa
este de aşteptat să genereze o modificare a costurilor finanŃării.

Cauze ale manifestării factorilor

1) Diminuarea capitalului propriu are loc pe seama înregistrării de pierderi.
2) Sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung
- apropierea scadenŃei unor noi componente de principal din cadrul
datoriilor financiare pe termen lung, cu efect de reducere a datoriilor
financiare pe termen lung;
- Contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta
scadentă ulterior sfărşitului anului 3 se constituie în bilanŃul aferent
anului 2 ca sursă pe termen lung (susŃinând sporirea Dftml).
3) Sporirea datoriilor financiare pe termen scurt este generată de:
- rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt (constituite din rate scadente
la Dftml) în conformitate cu graficul de rambursare(cu efect de reducere a Dfts);
- apropierea scadenŃei unor noi componente de principal din cadrul datoriilor
financiare pe termen lung, care impune încadrarea acestora în categoria surselor
curente (cu efect de creştere a Dfts);
- contractarea de noi credite bancare pe termen lung: componenta scadentă în
cursul anului 3 se constituie în bilanŃul de la sfârşitul anului 2 ca sursă pe
termen scurt (cu efect de creştere a Dfts).
4) Diminuarea datoriilor faŃă de furnizori: datoriile faŃă de furnizori se
rambursează şi se refac în permanenŃă; totuşi, volumul acestui tip de surse de
finanŃare se diminuează considerabil de la o perioadă la alta, în condiŃiile
materializării unuia dintre factorii de risc amintiŃi anterior: reducerea de către
furnizori a duratei creditului comercial acordat.
5) Creşterea surselor curente din categoria „alte datorii de exploatare”: creşterea
fondului de salarii (ceea ce duce la creşterea datoriilor faŃă de salariaŃi).

Măsuri de ameliorare a structurii pe termene de exigibilitate a pasivului

Privit strict din punctul de vedere al stabilităŃii financiare, riscurile asociate
procesului de finanŃare ar fi minimizate prin eliminarea din pasiv a surselor de
finanŃare curente. Pe termen lung, aceasta ar însemna formarea pasivului

133
bilanŃier exclusiv pe seama capitalului social şi a rezervelor. Pe de altă parte, în
mod logic, această formulă de finanŃare va fi probabil cea mai costisitoare
(sursele permanente sunt în principiu mai costisitoare comparativ cu sursele
curente, iar în cadrul surselor permanente, capitalul propriu are de obicei costul
cel mai ridicat).
În aceste condiŃii, la acelaşi volum de active necesare desfăşurării
activităŃii, sporirea ratei stabilităŃii financiare (şi implicit reducerea ratei surselor
curente) duce la o reducere a riscurilor asociate procesului de finanŃare, dar şi la
o creştere a costurilor de finanŃare. Dimpotrivă, scăderea ratei stabilităŃii
financiare şi creşterea ratei surselor curente duce la o sporire a riscurilor
asociate procesului de finanŃare, respectiv la o scădere a costurilor finanŃării.
În funcŃie de nivelul riscurilor, dar şi de nivelul costului diferitelor
categorii de surse de finanŃare, structura optimă a pasivului pe termene de
exigibilitate poate fi diferită de la o întreprindere la alta şi de la o perioadă la
alta.
Considerând că o rată a stabilităŃii financiare de 66% reprezintă nivelul
optim pentru întreprinderea analizată, măsurile de corecŃie pentru anul 3 vor
viza sporirea ponderii capitalului permanent în totalul pasivului:

1) creşterea volumului surselor permanente, prin:

a) sporirea capitalului propriu:
- sporirea captalului social prin noi aporturi în numerar sau în natură;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere sub formă de rezerve
sau de rezultat reportat;
b) sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung:
- sporirea datoriilor financiare pe termen mediu şi lung prin contractarea de
credite bancare sau leasing-uri financiare sau obŃinerea de credite pe durate mai
mari de 1 an din partea asociaŃilor sau acŃionarilor;
- obŃinerea de surse de finanŃare pe termen lung de natura exploatării.
2) diminuarea volumului de surse curente, prin:
- reducerea datoriilor financiare pe termen scurt, ceea ce va permite şi o
reducere a cheltuielilor cu dobânzile şi comisioanele;
- reducerea datoriilor de exploatare pe termen scurt prin plata mai rapidă, în
măsura în care plata mai rapidă duce la evitarea costurilor acestora.

Obs.: În cazul datoriilor pe termen scurt, înlocuirea lor cu surse permanente

permite în principiu rambursarea lor. Atunci când costul este exprimat explicit
(dobânzile şi comisioanele pentru creditele bancare, sau discount-urile pentru
datoriile faŃă de furnizori), rambursarea datoriilor curente permite evitarea
acestui cost. Atunci când costul nu este exprimat explicit şi va trebui suportat
chiar dacă plata se face mai rapid (deci nu se utilizează sursa de finanŃare), va fi
probabil preferabilă păstrarea surselor de finanŃare în pasivul bilanŃier
(materializate în activ sub forma unor mijloace foarte lichide, pentru a minimiza
riscurile).

134
 Tabel nr. 9 Structura financiară după provenienŃă
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.160
2 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%
3 Pasiv total(Pt) 649.889 664.097
4 Indicele de creştere al Pt - 102,19%
5 Rata autonomiei financiare globale(Rafg) 44,50% 41,89%
6 Indicele de creştere al Rafg - 94,13%
7 Datorii totale(Dt) 360.718 385.938
8 Indicele de creştere al Dt - 106,99%
9 rata autonomiei financiare globale(rafg) 80,17% 72,07%
10 Indicele de creştere al rafg - 89,91%

Aferent anului 1, din totalul surselor de finanŃare disponibile, 44,50%

reprezintă capitaluri proprii. Astfel, 44,50% din activul întreprinderii este
finanŃat din surse proprii, restul de 55,50% fiind asigurat pe seama datoriilor
(surse împrumutate sau atrase).

EvoluŃia ratelor de autonomie financiară

100,00%
80,00% Rata autonomiei
financiare
60,00%
valori

globale(Rafg)
40,00% Rata aut. fin. la
20,00% termen(Raft)

0,00%
1 2
perioada de analiză

fig. nr. 4 EvoluŃia autonomiei financiare

Considerând optim un nivel al ratei autonomiei financiare de 66%,

contribuŃia acŃionarilor la finanŃarea activului este apreciată ca fiind
insuficientă. Întreprinderea dispune la nivelul anului 1 de un levier financiar
pozitiv (ceea ce face oportună îndatorarea din punctul de vedere al rentabilităŃii
aşteptate), însă se apreciază că nivelul de risc reflectat de un grad de îndatorare
de 55,50% este prea ridicat.
Din punctul de vedere al acŃionarilor, datoriile utilizate de către
întreprindere la nivelul anului 1 ca surse de finanŃare (în valoare de 360.718
RON) asigură o bază pentru obŃinerea unei rentabilităŃii ridicate, însă antrenează
în acelaşi timp un spor al riscurilor.

135
 Astfel, în contextul în care costul surselor împrumutate şi atrase s-a
menŃinut la un nivel inferior randamentului generat de activele finanŃate prin
aceste surse, îndatorarea s-a constituit ca o pârghie pentru creşterea profitului
net. Se apreciază însă că riscurile la care întreprinderea s-a expus prin îndatorare
au fost prea ridicate.
În consecinŃă, dependenŃa prea ridicată de sursele de finanŃare
împrumutate şi atrase duce în anul 2 (ca efect al materializării riscurilor) la
diminuarea rentabilităŃii financiare, obŃinerea de pierderi şi intrarea într-un
blocaj financiar.
Tabel nr. 10 Rata îndatorării
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Datorii totale(Dt) 360.718 385.938
2 Indicele de creştere al Dt - 106,99%
3 Pasiv total(Pt) 649.889 664.097
4 Indicele de creştere al Pt - 102,19%
5 Rata îndatorării globale(Rîg) 55,50% 58,11%
6 Indicele de creştere al Rîg - 104,70%
7 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.160
8 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%
9 Rata îndatorării la termen(Rît) 16,88% 24,85%

Din punctul de vedere al băncilor creditoare, ponderea redusă a surselor

proprii în pasivul bilanŃier atrage atenŃia asupra unui risc ridicat ca
întreprinderea să devină incapabilă de a suporta serviciul datoriei.
Astfel, deşi plata datoriilor nu este garantată de obŃinerea de profit net, o
rată de rentabilitate financiară ridicată poate reduce riscurile de incapacitate de
plată. Totuşi, chiar dacă întreprinderea nu ar dispune de levier financiar pozitiv
(adică rentabilitatea economică ar fi depăşită de costul îndatorării), ea ar putea
obŃine profit pe seama capitalurilor proprii (deficitul format ca diferenŃă între
costul datoriilor şi randamentul activelor finanŃate de acestea ar putea fi
compensat de randamentul activelor finanŃate prin capitalurile proprii).
În condiŃiile în care costurile capitalurilor proprii nu afectează profitul,
respectiv stabilitatea acestor surse de finanŃare este una foarte ridicată, un nivel
ridicat al ratei autonomiei financiare globale permite reducerea riscului de
incapacitate de plată.
În dinamică, are loc o diminuare a ratei autonomiei financiare globale
de la 44,50% la 41,89%, respectiv o creştere a ratei îndatorării de la 55,50% la
58,11%. Se manifestă prin urmare o amplificare a riscurilor:
- pentru acŃionari – riscul de diminuare a rentabilităŃii financiare, sau
chiar de pierdere a capitalului investit;
- pentru creditori: riscul apariŃiei de dificultăŃi în recuperarea creanŃelor
faŃă de întreprindere.
Modificarea structurii financiare în sensul menŃionat s-a produs pe
fondul creşterii datoriilor în paralel că diminuarea capitalurilor proprii.

136
 La nivelul perioadei analizate, pasivul total a sporit de la 649.889 RON
la 664.097 RON, înregistrând un indice de creştere de 102,19%. Majorarea
pasivului s-a realizat exclusiv pe seama creşterii datoriilor (cu un indice de
creştere de 106, 99%), creştere care a compensat în valori absolute diminuarea
capitalului propriu.
Cauza principală a diminuării capitalului propriu a fost reprezentată de
înregistrarea de pierderi la nivelul anului 2. În ceea ce priveşte datoriile,
dinamica acestora de la un an la altul a fost marcată de:
a) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung – cu efect de sporire a
datoriilor totale;
b) diminuarea datoriilor pe termen scurt, cu efect de reducere a datoriilor
totale.
Datoriile pe termen mediu şi lung au sporit pe seama datoriilor
financiare, datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung fiind inexistente la
nivelul perioadei de analiză.
Dinamica datoriilor financiare pe termen mediu şi lung a fost marcată
de 2 fenomene:
- contractarea la începutul anului 2 a unui nou credit bancar pe termen
lung, cu impact de creştere a datoriilor financiare pe termen mediu şi
lung;
- apropierea scadenŃei datoriilor financiare pe termen mediu şi lung, care
a impus reflectarea lor ca datorii pe termen scurt.
Obs.:
Din datoriile pe termen mediu şi lung existente la sfârşitulanului 1
(58.706 RON) nu se fac rambursări în cursul anului 2 (în bilanŃul financiar
aferent sfârşitului anului 1 toate datoriile ce urmează a fi achitate în cursul
anului 2 sunt reflectate drept datorii pe termen scurt). Ele nu se regăsesc însă
integral în datoriile pe termen mediu şi lung cuprinse în bilanŃul financiar de la
31 decembrie anul 2, întrucât partea scadentă în cursul anului 3 s-a impus a fi
reflectată la 31 decembrie anul 2 ca datorie pe termen scurt.
În cadrul datoriilor pe termen scurt, are loc o creştere a datoriilor
financiare, compensată însă de diminuarea datoriilor de exploatare. Creşterea
datoriilor financiare pe termen scurt îşi are originea în contractarea creditului
bancar pe termen lung de la începutul anului 2 (ratele scadente în cursul anului
3 ale acestui credit se adaugă la 31 decembrie anul 2 datoriilor financiare pe
termen scurt).
Se precizează că la nivelul întregii perioade analizate, datoriile
financiare pe termen scurt au fost constituite exclusiv din rate scadente în
termen de maxim un an ale creditelor bancare pentru investiŃii şi ale leasingului
financiar existent.
Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat de la un an la altul
pe seama unei reduceri semnificative a creditului – furnizor de care
întreprinderea beneficiază. Această reducere are drept cauze atât diminuarea
duratei creditului comercial primit de întreprindere, cât şi diminuarea în ultima

137
parte a anului 2 a volumului de activitate (şi implicit a volumului
aprovizionărilor).
După cum s-a precizat, dinamica ratei autonomiei financiare globale (şi
implicit dinamica ratei îndatorării globale) este apreciată ca fiind negativă din
punct de vedere economic, ea generând o sporire a riscurilor peste limitele
acceptabile (chiar pe fondul creării unui potenŃial de mărire a rentabilităŃii, prin
exploatarea efectului de levier financiar). De fapt, la nivelul anului 2, riscurile
se materializează, ceea ce duce la înregistrarea de pierderi semnificative şi
blocarea activităŃii de exploatare din motive legate de asigurarea finanŃării.
În mod evident, atât nivelul de risc, cât şi rentabilitatea potenŃială diferă
de la o întreprindere la alta (şi de la o perioadă la alta, în cadrul aceleiaşi
întreprinderi). În aceste condiŃii, nivelul optim al ponderii finanŃării din surse
proprii va fi şi el diferit – fiind implicit imposibilă identificarea unui nivel optim
valabil pentru orice întreprindere, în orice moment.
Considerând că pentru întreprinderea analizată optimizarea structurii pasivului
se realizează la o rată a autonomiei financiare de 66%, se impune adoptarea în
viitor (adică la nivelul anului 3) a unor măsuri de corecŃie:
- sporirea capitalului social;
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere pentru
autofinanŃare;
- rambursarea de datorii.
În măsura în care diminuarea activului nu este considerată oportună,
rambursarea de datorii va putea fi realizată exclusiv prin înlocuirea lor cu surse
proprii. Având în vedere situaŃia întreprinderii de la sfârşitul anului 2 (de blocaj
al activităŃii de exploatare), sporirea capitalului social reprezintă o alternativă
recomandabilă.

BilanŃ financiar - an 2 BilanŃ financiar - an 3

Capital
Măsuri:
propriu
Capital
(41,89%)
ACTIV (100%)

ACTIV (100%)

- creşterea capitalului propriu propriu

(2/3)
- rambursarea de datorii pe termen lung
Datorii
- reducerea utilizării datoriilor curente
(58,11%)
Datorii
(1/3)

fig. nr. 5 Măsuri de sporire a autonomiei financiare

Rambursarea datoriilor poate fi realizată pe seama autofinanŃării, prin

infuzia de capital social, sau prin reducerea nevoii de finanŃare (vânzări de
active imobilizate, eficientizarea gestiunii stocurilor şi creanŃelor şi chiar
reducerea temporară a volumului de activitate).

138
 Tabel nr. 11 Structura patrimonială
Ratele de structură ale activului
Rea = (ea/At)x100
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Rata activelor imobilizate(RAi) 53,33% 70,80%
2 Rata imobilizărilor necorp.(Rinc) 0,15% 0,00%
3 Rata imob.corporale(Ric) 53,17% 70,80%
4 Rata imob.financiare(RIf) 0,00% 0,00%
5 Rata activelor circulante(RAc) 46,67% 29,20%
6 Rata stocurilor(RSt) 17,10% 3,97%
7 Rata creanŃelor(RCr) 21,88% 24,47%
8 Rata disponibilităŃilor(RDb) 7,69% 0,75%
9 Formule de calcul R = (ea/AT)x100
10 e - element de activ
11 At - activ total
Alte simboluri
12 Ai - active imobilizate
13 Ac - active circulante

La nivelul anului 1 activul bilanŃului financiar este împărŃit relativ

echilibrat între activele imobilizate şi cele circulante. Astfel, 53,33% din sursele
de finanŃare disponibile sunt investite în imobilizări, restul de 46,67% finanŃând
stocuri, creanŃe sau fiind păstrate sub formă de disponibilităŃi.
În absenŃa imobilizărilor financiare, activele imobilizate au fost
constituite exclusiv pe seama imobilizărilor necorporale şi corporale. Acestea
au o durată de viaŃă economică lungă, participând la mai multe cicluri de
exploatare şi (cu excepŃia terenurilor) consumându-se treptat.
În aceste condiŃii, sursele de finanŃare investite în activele imobilizate
(346.556 RON) sunt „blocate” pentru o perioadă lungă de timp. Ele vor fi
eliberate pe măsură ce activele imobilizate se vor transforma în disponibilităŃi.
În momentul eliberării, sursele urmează a fi rambursate sau reinvestite.
Eliberarea acestor surse se realizează însă treptat, fiind în acelaşi timp nesigură.
Astfel, prin consum (reflectat valoric prin cheltuielile cu amortizarea),
imobilizările necorporale şi mijloacele fixe urmează a fi încorporate în valoarea
produselor finite realizate (cu condiŃia existenŃei unei finalităŃi a consumului).
În măsura în care consumul imobilizărilor nu va fi de natură productivă, ele nu
se vor transforma în disponibilităŃi, neeliberând astfel sursele de finanŃare.
Implicit, se apreciază că riscurile de lichidare asociate activelor
imobilizate sunt superioare riscurilor de lichidare a activelor circulante.
În ceea ce priveşte activele circulante, ponderea majoritară în cadrul
acestora este deŃinută de creanŃe. Activele circulante au asociate riscuri de
nelichidare mult mai reduse, respectiv o viteză de rotaŃie mult mai ridicată.
Cei 303.333 RON (activele circulante aferente anului 1) reprezintă o
sursă de flexibilitate la nivelul întreprinderii, ele urmând în dinamică cu o
relativă uşurinŃă trendul volumului de activitate.

139
 Dimpotrivă, activele imobilizate induc rigiditate activităŃii de
exploatare. Durata lor de viaŃă economică fiind ridicată, este mult mai probabil
ca în timpul acesteia să survină modificări importante în strategia întreprinderii.
Astfel, natura activelor imobilizate, dar şi a stocurilor, este în mod
inevitabil marcată de caracteristicile activităŃii desfăşurate. O decizie de
modificare a obiectului de activitate al întreprinderii ar impune lichidarea
activelor şi reinvestirea surselor de finanŃare conform noilor nevoi.
Stocurile, în valoare de 111.111 RON, vor putea fi transformate în
disponibilităŃi în aprox. o lună, în logica procesului de exploatare. Activele
imobilizate implică un termen de transformare în lichidităŃi mult mai
îndelungat, astfel încât modificarea obiectului de activitate ar putea impune
lichidarea lor prin vânzare (care ar fi dificilă în cazul unor active foarte
specializate şi probabil nu ar permite recuperarea integrală a valorii).
Flexibilitatea activului este pusă însă la încercare mult mai des prin
fluctuaŃiile volumului de activitate. În timp ce mărimea activelor circulante
poate fi uşor ajustată volumului de activitate, rigiditatea activelor imobilizate stă
la baza materializării unor potenŃiale riscuri de exploatare.

Rata activelor
EvoluŃia structurii activului imobilizate(RAi)
Rata imobilizărilor
80,00% necorp.(Rinc)
Rata imob.corporale(Ric)
60,00% Rata imob.financiare(RIf)
valori

40,00% Rata activelor

circulante(RAc)
20,00% Rata stocurilor(RSt)

0,00% Rata creanŃelor(RCr)

1 2
Rata disponibilităŃilor(RDb)
perioada de analiză

fig. nr. 6 Dinamica structurii activului

În dinamică, are loc o modificare a structurii patrimoniale în favoarea activelor

imobilizate. Rata activelor imobilizate sporeşte în contextul în care indicele de
creştere al activelor imobilizate devansează indicele de creştere al activelor
circulante şi implicit al activului total. În consecinŃă, scade lichiditatea
activului, respectiv creşte gradul de rigiditate al întreprinderii.
Creşterea activelor imobilizate s-a realizat exclusiv pe seama
imobilizărilor corporale, întreprinderea direcŃionând un volum important de
surse de finanŃare (din pasiv) în vederea creşterii capacităŃii de producŃie.
Indicele de creştere al cifrei de afaceri (97,83%) este devansat însă de indicele
de creştere al activelor imobilizate (135,68%), ceea ce reflectă o scădere a
eficienŃei utilizării acestora. Astfel, deşi la nivelul anului 2 capacităŃile de

140
producŃie sporesc considerabil, volumul de activitate se diminuează. În mod
inevitabil, gradul de utilizare a capacităŃilor de producŃie se reduce. În condiŃiile
în care capacităŃile de producŃie generează cheltuieli cu comportament fix
raportat la volumul de activitate, un volum important de cheltuieli neproductive
de acest tip este suportat de către întreprindere. Pe aceste considerente, la
nivelul anului 2 surplusul de active imobilizate nu asigură un surplus de
venituri, generează însă în schimb un surplus de cheltuieli (ceea ce duce la
reducerea profitului).
La nivelul întregii perioade, imobilizările financiare au fost inexistente.
Imobilizările necorporale în valoare de 1.000 RON existente la sfârşitul anului 1
erau constituite exclusiv din programe informatice. Ele s-au amortizat complet
pe parcursul anului 2.
Activele circulante s-au diminuat semnificativ, înregistrând o abatere
absolută de -109.444 RON (de la 303.333 la 193.889 RON), respectiv un indice
de creştere de numai 63,92%.
În contextul în care scăderea activelor circulante (care reflectă o
eliberare de surse de finanŃare) nu este însoŃită de o scădere în aceeaşi măsură a
cifrei de afaceri, se prefigurează o sporire a eficienŃei gestiunii lor.
Diminuarea activelor circulante se realizează pe fondul scăderii
accentuate a stocurilor şi a disponibilităŃilor, care nu este compensată de
creşterea creanŃelor.
Nivelul stocurilor este însă prea scăzut, inferior nevoilor întreprinderii,
care are dificultăŃi la sfârşitul anului 2 în a-şi asigura continuitatea ciclului de
exploatare. De asemenea, se impune sporirea nivelului disponibilităŃilor băneşti,
care nu asigură o lichiditate imediată corespunzătoare.
Se recomandă în consecinŃă reducerea ratei activelor imobilizate,
respectiv creşterea ratei activelor circulante (pe seama unei creşteri a ratei
stocurilor şi a ratei dispobibilităŃilor). O astfel de măsură ar permite asigurarea
continuităŃii activităŃii de exploatare, dar şi sporirea flexibilităŃii activului şi
reducerea riscurilor asociate eliberării surselor de finanŃare.

141
 1.2. Analiza bonităŃii financiare a întreprinderii
Tabel nr. 12 Lichiditatea
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Stocuri(St) 111.111 26.389
2 CreanŃe(Cr) 142.222 162.500
3 DisponibilităŃi(Db) 50.000 5.000
4 Active circulante(Ac) 303.333 193.889
5 VariaŃia absolută a Ac - -109.444
6 Indicele de creştere al Ac - 63,92%
7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.938
8 VariaŃia absolută a Dts - -8.075
9 Indicele de creştere al Dts - 97,33%
10 Rata lichidităŃii curente(Rlc) 1,00 0,66
11 Active circulante-St 192.222 167.500
12 Rata lichidităŃii rapide(Rlr) 0,64 0,57
13 DisponibilităŃi 50.000 5.000
14 Rata lichidităŃii imediate(Rli) 0,17 0,02

Nivelul lichidităŃii curente din anul 1 arată că întreprinderea este

capabilă să acopere datoriile curente pe seama activelor circulante. Cu toate
acestea, nu se poate vorbi despre certitudinea onorării obligaŃiilor scadente pe
termen scurt.
În analiza lichidităŃii curente, valoarea activelor circulante de 303.333
RON, respectiv valoarea datoriilor curente de 302.013 RON sunt considerate
reprezentative pentru volumul de activitate al întreprinderii aferent anului 1,
respectiv pentru politica întreprinderii cu privire la gestiunea resurselor. În acest
context, analiza lichidităŃii curente vizează evaluarea capacităŃii întreprinderii
de a onora în dinamică datorii curente păstrate la un nivel mediu de 302.013
RON, pe seama unui nivel mediu al activelor circulante de 303.333 RON.
Datoriile curente se impun a fi rambursate într-un termen de maxim 1
an. Onorarea lor se realizează în general prin plăŃi (cu toate că nu întotdeauna),
impunând existenŃa unor disponibilităŃi băneşti corespunzătoare.
Activele circulante se transformă în disponibilităŃi băneşti (deşi nu
întotdeauna integral) într-un termen de maxim un an. DisponibilităŃile rezultate
astfel ar urma să constituie baza onorării datoriilor curente.
În logica continuităŃii activităŃii întreprinderii, zilnic o parte din datoriile
curente devine scadentă; pe măsură ce este onorată, ea este reconstituită (alte
datorii curente se formează). Concomitent, activele circulante se transformă în
disponibilităŃi; ele se diminuează prin efectuarea de plăŃi, în paralel
reconstituindu-se.
Într-o astfel de logică, întreprinderea ar putea fi capabilă să-şi onoreze
datoriile curente chiar pe fondul dispunerii de un volum mult mai redus de
active circulante (înregistrând deci o rată a lichidităŃii curente subunitară).
CondiŃia ar fi aceea de asigura o rotaŃie a activelor circulante mai ridicată decât

142
cea a datoriilor curente. În acest context, volumul de active circulante care se
transformă zilnic în disponibilităŃi ar putea fi suficient de ridicat pentru a
acoperi volumul de datorii care devin zilnic scadente (deşi ar fi mai reduse în
volum, activele circulante s-ar lichida mai repede, astfel încât volumul zilnic de
disponibilităŃi eliberate ar putea fi suficient).
Pornind de la cele menŃionate, nivelul lichidităŃii curente din anul 1 nu
poate reprezenta o garanŃie a capacităŃii de plată pe termen scurt a întreprinderii.
Sunt necesare informaŃii cu privire la volumul mediu de datorii care devine
scadent zilnic, respectiv la volumul mediu de active circulante care va fi
disponibil zilnic sub formă de numerar sau echivalente de numerar.
Ceea ce se poate spune este că un nivel subunitar al lichidităŃii curente
are asociate riscuri mai ridicate de incapacitate de plată a datoriilor curente. Cu
cât nivelul indicatorului creşte, riscurile de incapacitate de plată scad. Un nivel
foarte ridicat al lichidităŃii curente are asociate riscuri reduse în ceea ce priveşte
capacitatea de plată pe termen scurt, dar implică o utilizare mai puŃin eficientă a
activelor circulante şi / sau a datoriilor pe termen scurt (şi, în consecinŃă, o
pierdere de rentabilitate).
Considerând că raportul optim risc / rentabilitate pentru firma analizată
este atins din acest punct de vedere la o rată a lichidităŃii curente cuprinsă în
intervalul [1;2], situaŃia întreprinderii din punctul de vedere al capacităŃii de
plată pe termen scurt este considerată a fi corespunzătoare la nivelul anului 1.
Nu acelaşi lucru poate fi afirmat cu privire la situaŃia din anul 2, când
rata lichidităŃii curente înregistrează o valoare de 0,66. Cu toate că activele
circulante nu acoperă integral datoriile curente, nu există certitudinea că
întreprinderea nu va fi capabilă să susŃină plata obligaŃiilor pe termen scurt.
Riscurile de incapacitate de plată sunt însă ridicate. Continuitatea plăŃilor va
putea fi menŃinută atâta timp cât nu vor exista distorsiuni la nivelul ciclului de
exploatare (în fazele de aprovizionare – stocare – producŃie – desfacere –
încasare). Cu toate că potenŃialul întreprinderii în materie de rentabilitate este
mai ridicat, raportul risc / rentabilitate este înclinat în favoarea riscului
(apreciere făcută pe seama premisei că raportul optim risc / rentabilitate este cel
asociat unei rate a lichidităŃii curente cuprinse în intervalul [1;2]).
Dinamica lichidităŃii curente este marcată de o scădere mult mai
accentuată a activelor circulante, comparativ cu scăderea datoriilor curente.
La nivelul întregii perioade, lichiditatea rapidă şi cea imediată
înregistrează valori inferioare nivelelor minime admise. În dinamică, aceste rate
prezintă de asemenea trenduri descendente, ceea ce poate fi tradus printr-o
creştere a riscurilor, o creştere a potenŃialului în materie de rentabilitate, dar o
deteriorare a raportului risc / rentabilitate potenŃială.
Se impun astfel măsuri de corecŃie capabile să restaureze valorile ratelor
de lichiditate în limitele acceptabile. Aceste măsuri vor viza asigurarea în
dinamică a unor indici de creştere ai elementelor de natura activelor circulante
superiori indicelui de creştere al datoriilor curente (deziderat realizabil prin
sporirea capitalului permanent sau reducerea activelor imobilizate).

143
 Tabel nr. 13 Solvabilitatea
1 Capital social(Cs) 82.500 87.500
2 Datorii pe t.mediu şi lung(Dtml) 58.706 92.000
3 Activ total(At) 649.889 664.097
4 Datorii totale(Dt) 360.718 385.938
5 AutofinanŃarea(AF) 60.581 49.871
6 Rata de rambursare a creditelor tml(Rrc) 25.984 46.706
7 Dobânzi tml(Dob) 6.799 15.377
8 Rata solvabilităŃii generale(Rg) 180,2% 172,1%
9 Solvabilitatea patrimonială(Sp) 58,4% 48,7%
10 Gr.de acoperire a serv.datoriei(Gasd) 184,8% 80,3%

La nivelul întregii perioade, activul total al întreprinderii este superior

datoriilor totale. Rata solvabilităŃii generale este în aceste condiŃii supraunitară.
Atât în anul 1, cât şi în anul 2, nivelul de 133% considerat ca minim acceptabil
este depăşit.
Indicatorul vizează aprecierea capacităŃii întreprinderii de a-şi onora
datoriile totale nu în ipoteza continuităŃii activităŃii, ci în ipoteza lichidării. În
condiŃiile în care valoarea de piaŃă a activelor nu coboară sub nivelul de 170%
din datoriile totale, se apreciază că valoarea de lichidare (obŃinută în
eventualitatea sistării activităŃii) va fi suficientă pentru acoperirea cheltuielilor
de lichidare şi onorarea datoriilor.
Surplusul valorii de piaŃă a activelor peste nivelul datoriilor este
fundamentat pe finanŃarea din surse proprii. În dinamică, scăderea ratei
solvabilităŃii generale se realizează pe fondul unei scăderi a capitalurilor proprii
(şi implicit a activului net contabil), concomitente cu creşterea datoriilor totale.
Rata solvabilităŃii generale(Rg)

182,0% 180,2%
180,0%
178,0%
valori

176,0% Rata solvabilităŃii

174,0% 172,1% generale(Rg)
172,0%
170,0%
168,0%
1 2
perioada de analiză

fig. nr. 7 Dinamica ratei solvabilităŃii generale

Indicele de creştere al activului total a fost devansat de indicele de

creştere al datoriilor totale, ceea ce a determinat scăderea nivelului ratei.

144
 Nivelul ratei solvabilităŃii generale înregistrat la sfârşitul anului 2 este
considerat asigurătoriu,astfel încât nu se impun măsuri deosebite de corecŃie.
Dealtfel, o creştere accentuată a ratei ar implica o sporire a ratei autonomiei
financiare globale, respectiv o scădere a ratei îndatorării globale. Aceasta ar
permite o reducere a riscurilor de insolvabilitate, dar ar avea un impact negativ
asupra potenŃialului întreprinderii în materie de rentabilitate, prin reducerea
braŃului levierului financiar şi limitarea pe această cale a exploatării levierului.
În perspectivă, ar putea fi avută în vedere păstrarea unei părŃi a
profiturilor viitoare în întreprindere, ca sursă de autofinanŃare, ceea ce ar susŃine
creşterea activului net contabil şi ar putea asigura menŃinerea nivelului ratei
solvabilităŃii generale, pe fondul unor eventuale sporuri ale datoriilor.
Solvabilitatea patrimonială se menŃine la un nivel superior valorii
minim admisibile de 40%, ceea ce reflectă o contribuŃie corespunzătoare a
acŃionarilor la riscurile afacerii. În dinamică, are loc o scădere a ratei, în
condiŃiile în care ritmul de creştere a capitalului social este devansat de ritmul
de creştere a datoriilor financiare pe tremen mediu şi lung.
În ceea ce priveşte gradul de acoperire a serviciului datoriei, nivelul
acestuia este apreciat ca fiind asigurătoriu aferent anului 1. În dinamică, are loc
însă o diminuare a capacităŃii întreprinderii de a suporta serviciul datoriei pe
seama autofinanŃării.
Diminuarea gradului de acoperire a serviciului datoriei este datorată pe
de-o parte scăderii autofinanŃării nete, pe de altă parte sporirii serviciului
datoriei.
AutofinanŃarea s-a diminuat de la o perioadă la alta pe seama
rezultatului exerciŃiului. Întreprinderea a înregistrat pierderi la nivelul anului 2,
însă abaterea rezultatului exerciŃiului nu s-a datorat exclusiv sporirii
cheltuielilor cu amortizarea (astfel încât sporul cheltuielilor cu amortizarea nu
compensează reducerea rezultatului exerciŃiului).
Valoarea indicatorului înregistrată la nivelul anului 2 atrage atenŃia
asupra incapacităŃii întreprinderii de a suporta plata principalului şi a dobânzilor
la creditele pe termen mediu şi lung din autofinanŃare.
Ca o măsură pe termen scurt, se impue infuzia de capital social în
întreprindere, de natură să permită asigurarea continuităŃii plăŃilor. În
perspectivă, întreprindearea va trebui să obŃină profit, respectiv să păstreze o
parte suficientă din acesta ca sursă de autofinanŃare. Incapacitatea întreprinderii
de a utiliza eficient datoriile financiare pe termen mediu şi lung (inexistenŃa
levierului financiar) impune restrângerea utilizării acestora. Pe termen lung,
aceasta nu poate constitui o soluŃie satisfăcătoare, întrucât întreprinderea nu va
implicit capabilă să remunereze la un nivel satisfăcător capitalurile proprii (care
au un cost mai ridicat).

145
 1.3. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii
Tabel nr. 14 Echilibrul financiar pe termen lung
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Capital permanent(Cpm) 347.876 370.160
2 VariaŃia absolută a Cpm - 22.284
3 Indicele de creştere al Cpm - 106,41%
4 Active imobilizate nete(Ai) 346.556 470.208
5 VariaŃia absolută a Ai - 123.653
6 Indice de crestere al Ai - 135,68%
7 Fond de rulment(FR) 1.320 -100.049
8 VariaŃia absolută a FR - -101.369
9 Indicele de creştere al FR - -7577,44%
10 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.160
11 VariaŃia absolută a Cpr - -11.011
12 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%
13 Fond de rulment propriu(FRp) -57.385 -192.049
14 VariaŃia absolută a FRp - -134.664
15 Indicele de creştere al FRp - -
16 Fond de rulment străin(FRs) 58.706 92.000
17 VariaŃia absolută a FRs - 33.294
18 Indicele de creştere al FRs - 156,71%

La nivelul anului 1, sursele de finanŃare permanente (capitalul

permanent = 347.876 RON) acoperă integral nevoile permanente de finanŃare
(activele imobilizate = 346.556 RON), rămânând chiar un excedent de surse de
finanŃare pe termen mediu şi lung în valoare de 1.320 RON, sub formă de fond
de rulment.
Acest fond de rulment, deşi de mărime relativ redusă, apare ca un
excedent de surse permanente (peste nevoile permanente de finanŃare) care
poate fi folosit pentru finanŃarea stocurilor sau creanŃelor sau poate fi păstrat
sub formă de disponibilităŃi băneşti, ca o marjă de siguranŃă.
Raportându-ne la situaŃia în care fondul de rulment ar fi nul (situaŃia în
care întreprinderea s-ar afla în echilibru financiar pe termen lung, adică situaŃia
în care activele imobilizate ar fi finanŃate integral din capital permanent,
respectiv activele circulante ar fi finanŃate integral din datorii pe termen scurt),
se observă că surse curente în valoare de 1.320 RON au fost substituite în
procesul de finanŃare cu surse permanente. Această substituŃie atrage după sine
un spor de siguranŃă în finanŃarea activelor circulante, pe seama stabilităŃii mai
ridicate a surselor permanente. Sporul de siguranŃă menŃionat nu este generat de
natura diferită a surselor de finanŃare permanente, ci de exigibilitatea lor mai
redusă. Atâta timp cât sursele de finanŃare permanente ce constituie fondul de
rulment rămân la dispoziŃia întreprinderii, finanŃarea celor 1.320 RON active
circulante este asigurată. În contrapartidă, cele 1.320 RON surse permanente

146
care constituie fondul de rulment generează costuri de finanŃare superioare
surselor de finanŃare pe termen scurt pe care le substituie, ceea ce reduce
potenŃialul întreprinderii în materie de rentabilitate.
Cu toate că fondul de rulment este diferit de zero, în contextul în care
valoarea sa este pozitivă şi apropiată de zero, se apreciază că întreprinderea se
află în echilibru financiar pe termen lung.
La nivelul anului 2, sursele permanente de finanŃare (capitalul
permanent = 370.160 RON) nu acoperă integral nevoile permanente de
finanŃare (activele imobilizate = 470.208 RON). Se crează în consecinŃă un
deficit la nivelul surselor de finanŃare permanente, exprimat printr-un fond de
rulment negativ (FR2 = -100.049 RON).
Cu alte cuvinte, 100.049 RON din activele imobilizate nu sunt finanŃate
din surse permanente, ci din datorii pe termen scurt. SituaŃia este una de
dezechilibru financiar, caracterizată prin riscuri ridicate asociate procesului de
finanŃare, dar şi printr-un potenŃial ridicat în termeni de rentabilitate.
Riscurile provin din gradul redus de stabilitate al celor 100.049 RON
surse pe termen scurt care finanŃează active imobilizate. Practic, cele 100.049
RON active imobilizate reflectă nevoi de finanŃare care se vor menŃine pentru
un termen îndelungat (mai mare de un an). Ele sunt finanŃate din surse de care
întreprinderea va dispune pentru o perioadă relativ scurtă (mai mică de un an).
DiferenŃele dintre gradul de lichiditate al activelor imobilizate (mai mic)
şi gradul de exigibilitate al datoriilor pe termen scurt (mai mare) fac ca
păstrarea activelor imobilizate să fie posibilă numai în condiŃiile reînnoirii
(înlocuirii) surselor de finanŃare, la scadenŃa acestora.
Substituirea surselor de finanŃare pe termen mediu sau lung cu surse pe
termen scurt implică astfel instabilitate în finanŃarea activelor imobilizate, în
condiŃiile în care în decursul perioadei pentru care acestea se vor constitui ca o
nevoie de finanŃare, sursele lor de finanŃare urmează a fi reînnoite de mai multe
ori. Fiecare înlocuire antrenează riscuri, care odată materializate ar putea duce
la eşecuri ale procesului de finanŃare, cu consecinŃe importante asupra stării de
sănătate a întreprinderii.
După cum s-a subliniat, fondul de rulment negativ reflectă în acelaşi
timp un potenŃial ridicat în termeni de rentabilitate. Sporul de potenŃial în
materie de rentabilitate (evaluat prin raportarea la situaŃia de echilibru financiar
pe termen lung) este bazat pe costurile de finanŃare mai reduse asociate surselor
de finanŃare pe termen scurt. Acest spor va putea fi valorificat numai în măsura
în care riscurile asociate instabilităŃii finanŃării din surse pe termen scurt nu se
materializează.
În dinamică, are loc o reducere a fondului de rulment cu 101.369 RON.
∆FR = FR2 − FR1 = −100.049 − 1.320 = 101.369 RON
Această reducere a fondului de rulment reflectă o creştere de la un an la altul a
riscurilor asociate procesului de fnanŃare, dar şi o reducere a costurilor finanŃării
(respectiv o creştere a potenŃialului în materie de rentabilitate).

147
 EvoluŃia fondului de rulment

150.000
100.000
Fond de rulment(FR)
50.000
0
valori

Fond de rulment
-50.000 1 2
propriu(FRp)
-100.000
Fond de rulment
-150.000
străin(FRs)
-200.000
-250.000
perioada de analiză

fig. nr. 8 Dinamica fondului de rulment

Dinamica fondului de rulment a fost marcată de dinamica surselor de

finanŃare permanente, respectiv de dinamica activelor imobilizate.
În ceea ce priveşte capitalul permanent, acesta a sporit de la un an la altul cu
22.284 RON (de la 347.876 RON la 370.160 RON). Creşterea capitalului
permanent susŃine o creştere a fondului de rulment.
La nivelul capitalului permanent are loc o diminuare a capitalurilor
proprii, concomitent cu o creştere a datoriilor pe termen mediu şi lung.
Diminuarea capitalului propriu are la bază înregistrarea de pierderi. Aceasta
susŃine o reducere a fondului de rulment propriu. Creşterea datoriilor pe termen
mediu şi lung se realizează exclusiv pe seama datoriilor financiare pe termen
mediu şi lung (datoriile de exploatare pe termen mediu şi lung sunt inexistente
la nivelul întregii perioade). Ea susŃine o creştere a fondului de rulment străin.
Se precizează că datoriile financiare pe termen mediu şi lung au sporit pe seama
contractării unui nou credit bancar pentru investiŃii (în acelaşi timp, a avut loc o
diminuare a datoriilor financiare pe termen mediu şi lung pe seama apropierii
scadenŃei).
În final, diminuarea capitalului propriu este compensată în cadrul
capitalului permanent de sporirea datoriilor pe termen mediu şi lung, ceea ce
duce la sporirea surselor permanente.
Cât despre activele imobilizate, acestea sporesc cu 123.653 RON. La
începutul anului 2, au loc investiŃii noi în active imobilizate, care compensează
diminuarea generată în mod inevitabil de înregistrarea periodică a amortizării
(ca măsură a uzurii imobilizărilor). Creşterea activelor imobilizate susŃine
diminuarea fondului de rulment.
În consecinŃă, efectele pozitive induse asupra mărimii fondului de
rulment de creşterea capitalului permanent sunt contracarate de efectele
negative generate de creşterea activelor imobilizate. Astfel, fondul de rulment se

148
reduce considerabil, fiind consumat complet în realizarea noilor investiŃii. Mai
mult, realizarea investiŃiilor utilizează inclusiv surse de finanŃare pe termen
scurt (care ajung astfel să fie imobilizate în activ sub formă de active
imobilizate).
Pentru a restaura în viitor echilibrul financiar pe termen lung, se propun
următoarele măsuri (se subliniază că restaurarea echilibrului va viza obŃinerea
unui fond de rulment nul sau cu o valoare pozitivă şi apropiată de zero):
a) creşterea capitalului permanent
a1) creşterea capitalului propriu
- realizarea de profit şi păstrarea acestuia în întreprindere, ca sursă de
autofinanŃare.
- aducerea de noi aporturi la capitalul social.
a2) creşterea datoriilor pe termen mediu şi lung
- obŃinerea de credite pe termen lung din partea asociaŃilor / acŃionarilor.
- contractarea de credite bancare pe termen mediu sau lung. Această
măsură are aplicabilitate limitată, în condiŃiile în care accesul la un
credit bancar pe termen mediu sau lung este în mod clasic legat de
realizarea unei investiŃii. Măsura poate susŃine sporirea fondului de
rulment atunci când o parte din valoarea creditului poate fi folosită
pentru finanŃarea de active circulante, sau atunci când vorbim despre o
refinanŃare din credit pe termen lung a unor credite pe termen scurt.
- mobilizarea de surse de finanŃare pe termen mediu sau lung de natura
exploatării (cu toate că utilizarea unor astfel de surse este în esenŃă
atipică).
b) diminuarea nevoilor de finanŃare pe termen lung
- vânzarea de mijloace fixe şi terenuri inactive, care ar permite eliberarea
surselor de finanŃare corespondente sub formă de disponibilităŃi, fără a induce
distorsiuni la nivelul ciclului de exploatare;
- vânzarea de mijloace fixe şi terenuri active, care ar permite eliberarea surselor
de finanŃare corespondente sub formă de disponibilităŃi, dar ar genera
discontinuităŃi la nivelul ciclului de exploatare. Pentru evitarea acestor
discontinuităŃi, poate fi avută în vedere externalizarea operaŃiilor corespondente
(operaŃiile anterior executate cu contribuŃia activelor imobilizate vândute ar
urma a fi executate de terŃi).
Ca variante alternative, pot fi avute în vedere vânzarea activelor imobilizate şi
închirierea acestora, sau reintroducerea în ciclul de exploatare în regim de
leasing operaŃional sau financiar.

149
 Tabel nr. 15 Echilibrul financiar curent
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Active circulante(Ac) 303.333 193.889
2 VariaŃia absolută a Ac - -109.444
3 Indice de crestere al Ac - 63,92%
4 DisponibilităŃi băneşti(Db) 50.000 5.000
5 VariaŃia absolută a Db - -45.000
6 Indice de crestere al Db - 10,00%
7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.938
8 VariaŃia absolută a Dts - -8.075
9 Indicele de creştere al Dts - 97,33%
10 Credite de trezorerie(Ctr) 26.706 36.000
11 Nec. de fond de rulment(NFR) -21.974 -69.049
12 VariaŃia absolută a NFR - -47.075
13 Indicele de creştere al NFR - -
14 Cifra de afaceri(CA) 1.150.000 1.125.000

La nivelul anului 1, datoriile de exploatare pe termen scurt acoperă

integral nevoile de finanŃare curente generate de activitatea de exploatare,
rămânând chiar un surplus de surse de finanŃare în valoare de 21.974 RON, sub
forma unui necesar de fond de rulment negativ. Acest surplus poate fi folosit
pentru a finanŃa active imobilizate sau poate fi păstrat ca o marjă de siguranŃă
sub formă de disponibilităŃi.
Excedentul de surse curente de natura exploatării se formează pe seama
unei rotaŃii mai rapide a activelor circulante non-financiare comparativ cu
rotaŃia datoriilor non-financiare pe termen scurt.
La nivelul anului 2 se observă un excedent de surse de finanŃare ciclice
(peste nevoile ciclice) superior celui existent în anul 1, în valoare de 69.049
RON.
Se apreciază că întreprinderea se află în situaŃii de dezechilibru financiar curent
la nivelul ambelor perioade analizate. Raportându-ne la situaŃia clasică de
echilibru financiar curent (în care NFR = 0), se poate remarca formarea
excedentului menŃionat anterior de surse ciclice de finanŃare peste nevoile
ciclice. Indiferent de destinaŃia care va fi atribuită acestui excedent la nivel de
activ, el generează costuri. În ipoteza folosirii sale ca substitut al unor surse
permanente în finanŃarea de active imobilizate, întreprinderea va realiza o
economie de costuri (sursele ciclice au costuri inferioare surselor permanente),
însă se va expune unor riscuri importante (generate de instabilitatea asociată
surselor ciclice). Dimpotrivă, în situaŃia păstrării excedentului de surse ciclice
sub formă de disponibilităŃi, acesta va permite atenuarea riscurilor asociate
ciclului de plăŃi, însă nu va contribui în mod direct la performanŃele
întreprinderii în materie de rentabilitate (costurile surselor vor fi suportate, fără
însă ca sursele să fie valorificate în mod activ).

150
 Valorile negative ale necesarului de fond de rulment înregistrate ar
putea fi datorate şi unui deficit de active ciclice (stocuri şi creanŃe). Acest deficit
s-ar fi putut forma pe seama eforturilor întreprinderii de a menŃine o viteză de
rotaŃie ridicată a stocurilor şi creanŃelor.
Scopurile unei astfel de politici ar putea fi:
- reducerea nevoilor ciclice de exploatare, în contextul lipsei surselor de
finanŃare, sau al unor costuri de finanŃare ridicate;
- diminuarea riscurilor asociate perisabilităŃii stocurilor;
- diminuarea costurilor de stocare;
- diminuarea riscurilor de neîncasare a creanŃelor;
- eliberarea rapidă a surselor în vederea finanŃării de active imobilizate.
FuncŃionarea cu un nivel redus de stocuri (materii prime, semifabricate, produse
finite) face întreprinderea rigidă, implicând riscuri. Pe termen scurt, orice
nevoie suplimentară de stocuri în diferite faze nu ar putea fi satisfăcută.
Un nivel redus al creanŃelor, pe seama unei rotaŃii rapide, poate atrage atenŃia
asupra unei rezerve de potenŃial în materie de vânzări. O creştere a duratei
creditului client acordat ar putea susŃine un spor al vânzărilor.
În dinamică, necesarul de fond de rulment se diminuează cu 47.075
RON. Excedentul de surse ciclice se măreşte. Investirea sa sub formă de active
imobilizate duce la o creştere a potenŃialului întreprinderii în termeni de
rentabilitate, dar şi la o creştere a riscurilor. Păstrarea sa sub formă de
disponibilităŃi băneşti ar permite îmbunătăŃirea lichidităŃii întreprinderii.
Scăderea excedentului prin diminuarea surselor ciclice mobilizate ar permite
reducerea costurilor finanŃării.

EvoluŃia necesarului de fond de

rulment

0
1 2
-20.000
-21.974
valori

Nec. de fond de
-40.000
rulment(NFR)
-60.000

-80.000 -69.049

perioada de analiză

fig.nr. 9 Dinamica necesarului de fond de rulment

Dinamica necesarului de fond de rulment este marcată de dinamica

stocurilor, a creanŃelor şi a datoriilor de exploatare pe termen scurt. Plecând de

151
la premisa că valorile acestor posturi bilanŃiere caracterizează fidel
întreprinderea pentru întregul exerciŃiu financiar căruia îi sunt aferente,
dinamica lor ar putea fi explicată pe seama modificării volumului de activitate,
sau a modificării eficienŃei gestiunii resurselor.
În ceea ce priveşte stocurile, se observă o diminuare acestora de la un an
la altul cu 84.722 RON (de la 111.111 RON la 26.389 RON). Volumul de
stocuri existent la un moment dat depinde de viteza de rotaŃie a acestora şi de
volumul de activitate. Pentru a determina care dintre cei doi factori a fost
responsabil pentru diminuarea volumului stocurilor, se impune compararea
dinamicii stocurilor cu dinamica volumului de activitate.
Astfel, se poate constata că indicele de creştere al stocurilor a fost de
numai 23,75% (stocurile au scăzut de aprox. 4 ori). Dacă s-ar concluziona că
volumul de activitate a scăzut de o manieră similară, ar rezulta că nivelul de
eficienŃă a gestiunii stocurilor s-a păstrat, iar acestea au scăzut exclusiv pe
seama scăderii volumului de activitate (care a dus la scăderea nevoii de stocuri).
Indicatorul care reflectă cel mai fidel volumul de activitate este cifra de
afaceri. O evaluare a dinamicii acesteia duce la concluzia că volumul de
activitate a înregistrat o scădere sensibilă (indicele cifrei de afaceri este de
97,83%).
Cum indicele de creştere al stocurilor este mult mai redus decât indicele
cifrei de afaceri, se prefigurează concluzia că stocurile au scăzut doar în mică
măsură datorită scăderii volumului de activitate, cauza principală fiind
reprezentată de sporirea vitezei de rotaŃie a acestora.
CreanŃele au sporit de la o perioadă la alta cu un indice de 114,26%.
După cum se observă pe seama comparaŃiei cu dinamica volumului de
activitate, creşterea lor s-a datorat diminuării vitezei de rotaŃie. Fenomenul a
fost determinat de acordarea de către firmă a unor credite comerciale de durate
mai lungi clienŃilor ei.
Datoriile de exploatare pe termen scurt s-au diminuat pe seama scăderii
datoriilor faŃă de furnizori. Această scădere a fost generată de reducerea de către
furnizori a creditului comercial acordat întreprinderii.
Reducerea nivelului stocurilor a susŃinut o scădere a necesarului de fond
de rulment. În contrapartidă, sporirea creanŃelor şi diminuarea surselor ciclice
au susŃinut o creştere a necesarului de fond de rulment. Impactul diminuării
stocurilor a compensat impactul sporirii creanŃelor şi impactul scăderii nivelului
surselor ciclice.
Excedentul de surse ciclice peste nevoile ciclice format la nivelul anului
2 (reflectat prin valoarea negativă a necesarului de fond de rulment) induce un
dezechilibru în finanŃarea ciclului de exploatare. Dacă existenŃa sa este datorată
unui volum prea ridicat de surse ciclice, pentru evitarea costurilor acestui
excedent de surse de finanŃare, dar şi pentru evitarea riscurilor asociate lor (cum
ar fi riscuri generate de variaŃia cursului valutar, pentru finanŃările în devize), se
impune reducerea lor.

152
 În esenŃă, măsurile de corecŃie ar trebui să vizeze restrângerea apelării la
astfel de surse la finanŃare, prin creşterea vitezei lor de rotaŃie (onorarea într-un
interval mai scurt).
Aplicarea unei astfel de măsuri nu poate fi realizată fără a Ńine cont de
condiŃiile specifice. Astfel, sursele ciclice obŃinute din relaŃia cu furnizorii ar
putea fi rambursate la finele ciclului de exploatare (în momentul încasării
contravalorii produselor finite). Păstrarea lor pentru o perioadă suplimentară ar
genera costuri suplimentare, dar şi riscuri. Prin investire însă, sursele ar putea
deveni generatoare de profit (cu observaŃia că investirea lor atrage riscuri
suplimentare).
Dacă necesarul de fond de rulment negativ ar fi datorat unui volum de
active ciclice prea mic, se impun măsuri care să ducă la sporirea acestora. Este
cazul întreprinderii analizate, care funcŃionează cu un volum foarte redus de
stocuri. Acesta limitează volumul de activitate. Dealtfel, nivelul stocurilor
înregistrat în bilanŃul financiar corespunzător anului 2 nu caracterizează nivelul
de activitate aferent întregului an. Dimpotrivă, întreprinderea funcŃionează la
data bilanŃului la un grad de utilizare a capacităŃilor de producŃie foarte redus,
tocmai din lipsa stocurilor.
În aceste condiŃii, se impune o sporire consistentă a stocurilor de materii
prime, reluarea producŃiei la un grad ridicat de utilizare a capacităŃilor şi
creşterea vânzărilor. O astfel de măsură va duce la o creştere a nevoilor ciclice
de finanŃare (stocurilor şi creanŃelor), ceea ce va restabili echilibrul curent.
Creşterea volumului de activitate nu va duce la o sporire similară a
surselor ciclice. Volumul ridicat de surse ciclice existent la sfârşitul anului 2 era
bazat pe surse de natura datoriilor faŃă de personal şi faŃă de stat, care au un
comportament relativ rigid raportat la dinamica volumului de activitate (salariile
personalului sunt plătite cu preponderenŃă în regie).
Datoriile faŃă de furnizori vor spori odată cu creşterea volumului de
activitate, dar nu în aceeaşi măsură ca şi stocurile şi creanŃele, întrucât ele au în
realitate termene de exigibilitate ridicate.

153
 Tabel nr. 16 Echilibrul financiar global
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Fond de rulment(FR) 1.320 -100.049
2 VariaŃia absolută a FR - -101.369
3 Indicele de creştere al FR - -7577,44%
4 Nec. de fond de rulment(NFR) -21.974 -69.049
5 VariaŃia absolută a NFR - -47.075
6 Indicele de creştere al NFR - -
7 Trezoreria netă(Tn) 23.294 -31.000
8 VariaŃia absolută a Tn - -54.294
9 Indicele de creştere al Tn - -133,08%
10 Trezoreria de activ(Ta) 50.000 5.000
11 VariaŃia absolută a Ta - -45.000
12 Indicele de creştere al Ta - 10,00%
13 Trezoreria de pasiv(Tp) 26.706 36.000
14 VariaŃia absolută a Tp - 9.294
15 Indicele de creştere al Tp - 134,80%

Fondul de rulment pozitiv (în valoare de 1.320 RON) existent la nivelul

anului 1 reprezintă un excedent de surse permanente peste nevoile permanente
de finanŃare. Necesarul de fond de rulment negativ (în valoare de – 21.974
RON) reflectă un excedent de surse ciclice peste nevoile ciclice. Cele 2
excedente sunt păstrate ca o marjă de siguranŃă sub formă de disponibilităŃi
băneşti.
Nivelul disponibilităŃilor (al trezoreriei de activ) este completat prin
contribuŃia trezoreriei de pasiv (datoriilor financiare pe termen scurt).
Cele două excedente anterior menŃionate permit constituirea unei
trezorerii de activ superioare trezoreriei de pasiv, respectiv obŃinerea unei
trezorerii nete pozitive.
Excedentul de surse de finanŃare peste nevoile de finanŃare ale firmei
(adică peste posibilităŃile firmei de a le valorifica) crează imaginea unui
dezechilibru global. Întreprinderea a mobilizat surse de finanŃare care au
asociate costuri, dar nu este capabilă să le investească eficient. Realizarea unor
investiŃii pe termen scurt (la nivelul trezoreriei de activ) atenuează parŃial
această deficienŃă.
SituaŃia poate fi caracterizată printr-un nivel relativ scăzut al riscurilor
asociate procesului de finanŃare, dar şi printr-o rezervă în materie de
rentabilitate (care ar putea fi exploatată mai bine).
Pornind de la acest context, întreprinderea îşi asumă riscuri
suplimentare în anul 2 în încercarea de a-şi spori rentabilitatea. Ea investeşte în
active imobilizate fondul de rulment existent la sfârşitul anului 1, dar şi sporul
de capital permanent asigurat la nivelul anului 2.

154
 EvoluŃia trezoreriei nete

40.000
20.000
Fond de
0
rulment(FR)
-20.000 1 2
valori

Nec. de fond de
-40.000
rulment(NFR)
-60.000
Trezoreria netă(Tn)
-80.000
-100.000
-120.000
perioada de analiză

fig. nr. 10 Dinamica trezoreriei nete

Pentru a exploata întreaga cerere provenită din partea pieŃei, capacităŃile
de producŃie necesare (de natura activelor imobilizate) depăşesc însă
posibilităŃile de finanŃare asigurate de capitalul permanent mobilizat.
Bazându-se pe o creştere a excedentului de surse ciclice existent în anul
1, întreprinderea acceptă situaŃia de dezechilibru pe termen lung, încercând să
finanŃeze fondul de rulment negativ pe seama unui necesar de fond de rulment
negativ.
În aceste condiŃii, ea îşi asumă riscul de a investi surse ciclice în active
imobilizate. În prima parte a anului 2, activitatea se desfăşoară conform
programării, continuitatea ciclului de exploatare fiind susŃinută pe seama unor
scadenŃe relativ relaxate a surselor ciclice. Excedentele de surse permanente
păstrate sub formă de disponibilităŃi ca marjă de siguranŃă nu mai există în
acest caz. Excedentul de surse de ciclice peste nevoile ciclice este imobilizat în
finanŃarea nevoilor permanente. În consecinŃă, investiŃiile pe termen scurt sunt
lichidate, iar nivelul lichidităŃilor din casierie şi conturile bancare este redus la
un nivel minim, inferior trezoreriei de pasiv.
În ultima parte a anului, riscurile asociate instabilităŃii surselor de
finanŃare pe termen scurt se materializează. Astfel, furnizorii refuză reînnoirea
creditelor comerciale în aceleaşi condiŃii, ceea ce pune întreprinderea în faŃa
unei insuficienŃe a surselor de finanŃare.
Pe fondul lipsei surselor de finanŃare corespunzătoare, întreprinderea nu
este capabilă să-şi reconstituie stocurile şi creanŃele, ceea ce duce la un blocaj al
ciclului de exploatare.
Întreprinderea se regăseşte într-o situaŃie de dezechilibru financiar
global, constituit pe seama unui dezechilibru pe termen lung şi a unui
dezechilibru curent. Ieşirea din această situaŃie va impune infuzia de capital
permanent sau vânzarea de active imobilizate (respectiv reconstituirea
trezoreriei nete pozitive pe seama fondului de rulment).

155
 1.4. Analiza gestiunii resurselor financiare ale
întreprinderii
Tabel nr. 17 Gestiunea resurselor financiare
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Cifra de afaceri(CA) 1.150.000 1.125.000
2 Activ total(At) 649.889 664.097
3 Active imobilizate(Ai) 346.556 470.208
4 Active circulante(Ac) 303.333 193.889
5 Stocuri(St) 111.111 26.389
6 CreanŃe(Cr) 142.222 162.500
7 Datorii pe termen scurt(Dts) 302.013 293.938
8 ClienŃi(Cl) 83.000 105.000
9 Furnizori(Fz) 103.368 34.000
10 Număr de rotaŃii At(NrAt) 1,770 1,694
11 Durata în zile a unei rotaŃii a At(DzAt) 203,4 212,5
12 Număr de rotaŃii Ai(NrAi) 3,318 2,393
13 Durata în zile a unei rotaŃii a Ai(DzAi) 108,5 150,5
14 Număr de rotaŃii Ac(NrAc) 3,791 5,802
15 Durata în zile a unei rotaŃii a Ac(DzAc) 95,0 62,0
16 Număr de rotaŃii a St(NrSt) 10,350 42,632
17 Durata în zile a unei rot. a St(DzSt) 34,8 8,4
18 Număr de rotaŃii a Cr(NrCr) 8,086 6,923
19 Durata în zile a unei rot. a Cr(DzCr) 44,5 52,0
20 Număr de rotaŃii a Dts(NrDts) 3,808 3,827
21 Durata în zile a unei rot. a Dts(DzDts) 94,5 94,1
22 Durata în zile a creditului-client(DzCl) 26,0 33,6
23 Durata în zile a creditului-furnizor(DzFz) 32,4 10,9

La nivelul anului 1, întreprinderea asigură 1,77 rotaŃii ale activului prin

cifra de afaceri, respectiv o durată medie a unei rotaŃii de 203,4 zile. Se
apreciază că gestiunea activului este în aceste condiŃii relativ satisfăcătoare.
Practic, la fiecare leu active imobilizate s-au obŃinut 3,318 lei cifră de
afaceri. Durata de rotaŃie a activelor circulante prin cifra de afaceri a fost de 95
de zile.
În dinamică, are loc o deteriorare a eficienŃei gestiunii activului. Astfel,
durata în zile a unei rotaŃii a activului total sporeşte la 212,5 zile, în condiŃiile în
care numărul de rotaŃii scade la 1,694.
Scăderea eficienŃei gestiunii activului afectează în sens negativ
lichiditatea acestuia. În consecinŃă, eliberarea surselor de finanŃare se face mai
lent.
De asemenea, scăderea numărului de rotaŃii ale activului induce o
influenŃă negativă asupra rentabilităŃii. Astfel, în condiŃiile în care fiecare leu

156
cifră de afaceri conŃinea un anumit profit, reducerea cifrei de afaceri obŃinută
prin utilizarea activului total duce la scăderea profitului obŃinut pe seama
activului total. Mai mult, întreprinderea nu exploatează oportunitatea de a
obŃine economii de scară prin creşterea cifrei de afaceri, ceea ce ar fi permis
creşterea ratei profitabilităŃii.

2,00
1,77
1,80 1,69
1,60
1,40 1,4 1,4
1,20 Număr de rotaŃii
At(NrAt)
1,00
Valoare optimă >
0,80
0,60
0,40
0,20
0,00
1 2

fig. nr. 11 Dinamica numărului de rotaŃii ale activului

Dinamica numărului de rotaŃii ale activului este marcată de dinamica

activului total şi dinamica cifrei de afaceri. Astfel, activul total sporeşte de la un
an la altul cu 14.208 RON, înregistrând un indice de creştere de 102,19%.
Creşterea activului a fost susŃinută de o creştere consistentă a activelor
imobilizate, determinată la rândul ei de investiŃiile realizate de întreprindere în
vederea sporirii capacităŃii de producŃie.
Cu toate că întreprinderea a dispus de cerere din partea pieŃei, cifra de
afaceri nu a urmat trendul ascendent al activului. Indicele de creştere al acesteia
a fost de numai 97,83%, reflectând o scădere a volumului vânzărilor de la un an
la altul.
În consecinŃă, cu un volum mai mare de resurse (active), respectiv cu un
volum mai mare de surse de finanŃare (pasive), întreprinderea obŃine un volum
mai mic de vânzări. SituaŃia ar putea fi considerată acceptabilă din punctul de
vedere al nivelului de rentabilitate, dacă ar fi fost înregistrată în paralel o
creştere a profitabilităŃii asociate vânzărilor (a profitului obŃinut la fiecare 100
lei vânzări) – ceea ce nu s-a întâmplat însă.
La nivelul anului 1, stocurile înregistrează un număr de 10,35 rotaŃii
prin cifra de afaceri, la o durată a unei rotaŃii de aprox. 35 de zile. Durata unei
rotaŃii a stocurilor aferente producŃiei proprii (perioada în care acestea se
„consumă”, respectiv se reconstituie) a cuprins:

157
 - perioada medie de stocare a materiei prime (lemn brut), înainte de a fi
dată în consum;
- durata ciclului de producŃie (la nivelul căreia stocurile se prezintă sub
formă de cherestea în diferite faze de prelucrare);
- durata medie de stocare a produsului finit (mobilier), de la terminarea
producŃiei până la vânzare.
Durata unei rotaŃii a stocurilor de mărfuri (mobilier metalic achiziŃionat de la
terŃi şi vândut în aceeaşi formă) reprezintă perioada medie de păstrare pe stoc a
mărfurilor până la vânzare.
Se apreciază că gestiunea stocurilor este corespunzătoare, asigurându-se
eliberarea suficient de rapidă a surselor de finanŃare, respectiv creându-se
premisele obŃinerii unui nivel acceptabil de rentabilitate.
În dinamică, are loc o scădere a duratei unei rotaŃii a stocurilor, de la 35
zile în anul 1 la 8 zile în anul 2. Fenomenul se produce pe fondul unei diminuări
mult mai accentuate a volumului stocurilor comparativ cu scăderea volumului
de activitate (reflectat prin cifra de afaceri). Practic, dacă în anul 1 pentru a
obŃine o cifră de afaceri medie zilnică de 3.195 RON era necesar un nivel mediu
al stocurilor de 111.111 RON, în anul 2, pentru a obŃine o cifră de afaceri medie
zilnică relativ similară (3.125 RON) a fost suficient un nivel mediu al stocurilor
de 26.389 RON.
Pe aceste considerente, s-ar părea că întreprinderea îşi îmbunătăŃeşte
considerabil gestiunea stocurilor. Se crează astfel o eliberare de surse de
finanŃare (este necesar un volum mult mai mic de surse pentru a finanŃa
necesarul de stocuri).
În realitate însă, nivelul de 26.386 RON al stocurilor nu a caracterizat
întreprinderea pe parcursul întregului an 2. De asemenea, cifra de afaceri
(respectiv volumul de activitate) nu a evoluat liniar. În prima parte a anului,
vânzările zilnice au avut un nivel mediu mai ridicat, iar necesarul de stocuri a
fost semnificativ superior.
În ultima parte a anului, are loc un blocaj al ciclului de exploatare.
Valoarea stocurilor înregistrată în bilanŃul financiar caracterizează situaŃia
întreprinderii de la sfârşit de an, în care vânzările zilnice nu erau de 3.125 RON
(ci erau inexistente).
În aceste condiŃii, concluziile cu privire la eficienŃa gestiunii stocurilor
la nivelul anului 2 sunt denaturate. Valoarea stocurilor înregistrată în bilanŃul
financiar nu este caracteristică volumului de activitate susŃinut de-a lungul
întregului exerciŃiu financiar, ceea ce face nivelul ratelor de gestiune calculate
să devină irelevant.
Se poate menŃiona însă că blocajul activităŃii de exploatare s-a datorat
tocmai incapacităŃii întreprinderii de a asigura finanŃarea stocurilor la nivelul
necesarului impus de nivelul de activitate vizat.
Pentru depăşirea blocajului, întreprinderea va fi pusă în postura de a
finanŃa formarea de stocuri la nivelul necesarului. Găsirea de surse de finanŃare
a reprezentat o problemă analizată în cadrul secŃiunii destinate echilibrului

158
financiar. Din punctul de vedere al eficienŃei gestiunii financiare, se poate pune
problema sporirii vitezei de rotaŃie a stocurilor, ceea ce ar permite reducerea
necesarului de stocuri la acelaşi volum de activitate (şi implicit necesarului de
surse de finanŃare).
Sporirea vitezei de rotaŃie a stocurilor poate fi realizată prin:
- reducerea duratei de stocare a materiei prime;
- reducerea duratei ciclului de producŃie;
- reducerea duratei de stocare a produselor finite;
- reducerea duratei de stocare a mărfurilor.
Deşi o cifră de afaceri ridicată asigură pentru întreprindere beneficii evidente,
pe termen scurt ar putea fi avută în vedere inclusiv o reducere a volumului de
activitate, de natură să permită o reducerea a necesarului de stocuri (şi implicit a
nevoilor ciclice de finanŃare). Pe măsura formării de surse proprii de finanŃare
(pe seama autofinanŃării nete), volumul de activitate ar putea fi sporit.
La un volum al vânzărilor medii zilnice de 3.195 RON, întreprinderea
activa la nivelul anului 1 cu creanŃe medii faŃă de clienŃi în valoare de 83.000
RON. Ipoteza conform căreia valoarea de 83.000 RON a creanŃelor faŃă de
clienŃi caracterizează întregul exerciŃiu financiar implică acceptarea ideii unei
echivalenŃe între durata de lichidare a creanŃelor (prin încasare) şi durata medie
de reconstituire (prin vânzări de produse finite şi mărfuri). Cum în fiecare zi s-
au constituit creanŃe medii de 3.195 RON, durata de reconstituire / încasare a
unui volum de creanŃe de 83.000 RON este de aprox. 26 de zile.
Această durată reflectă durata medie a creditelor comerciale acordate de
întreprindere clienŃilor ei (durata creditului – client), respectiv perioada pentru
care sursele de finanŃare ale întreprinderii sunt blocate sub formă de drepturi de
încasare.
Se apreciază că gestiunea creditului – client este corespunzătoare, prin
raportare la un nivel de referinŃă de 30 de zile.
În dinamică, are loc o înrăutăŃire a eficienŃei gestiunii creditului – client,
durata medie de încasare sporind la 33,6 zile. Această modificare în gestiunea
relaŃiei cu clienŃii implică o creştere a duratei de imobilizare a surselor de
finanŃare sub formă de creanŃe, respectiv o creştere a volumului creanŃelor (şi
implicit a nevoilor de finanŃare ciclice) la acelaşi volum de activitate. Sporesc
astfel costurile finanŃării, dar şi riscurile de neîncasare.
Creşterea duratei creditului – client s-a realizat cu precădere prin
acordarea contractuală de către întreprindere a unor termene mai relaxate de
plată. Se impune însă precizarea că durata medie a fost uşor ajustată de unele
întârzieri ale clienŃilor în efectuarea plăŃilor. ApariŃia acestor întârzieri a fost
favorizată de reducerea preocupării firmei pentru selecŃia clienŃilor eligibili
pentru acordarea de credite comerciale (pe fondul unei politici agresive de
sporire a cotei de piaŃă).
Pe viitor ar fi oportună reducerea duratei contractuale a creditului –
client acordat, dar şi o selecŃie mai bună a clienŃilor eligibili pentru acordarea de
credite comerciale, respectiv o înăsprire a clauzelor contractuale cu privire la

159
decontare. În mod probabil, astfel de măsuri ar afecta negativ dinamica
vânzărilor.
Reducerea duratei creditului –client, dar şi efectele negative anticipate
asupra volumului vânzărilor ar putea induce o influenŃă favorabilă asupra
echilibrului financiar, prin reducerea nevoilor ciclice de finanŃare.
În plus, încasarea mai rapidă a creanŃelor ar ajuta la îmbunătăŃirea
lichidităŃii imediate (prin creşterea nivelului mediu al disponibilităŃilor).
În ceea ce priveşte durata creditului – furnizor, aceasta se diminuează de
la 32,4 zile în anul 1 la 10,9 zile în anul 2. Se înrăutăŃeşte în concluzie gestiunea
relaŃiei cu firnizorii.
Scăderea duratei medii de plată a datoriilor faŃă de furnizori duce la
scăderea volumului total de surse de finanŃare asigurate pe seama furnizorilor la
acelaşi volum de activitate şi implicit susŃine creşterea necesarului de fond de
rulment.
Se poate observa ca la nivelul ambilor ani durata creditului furnizor nu a
permis acoperirea duratei întregului ciclu de exploatare (egală cu suma dintre
durata de rotaŃie a stocurilor şi durata de încasare a creanŃelor). Mai mult, în
anul 2 durata creditului – furnizor este chiar inferioară duratei creditului –
client. Se crează din acest punct de vedere un deficit de surse de finanŃare la
nivelul întreprinderii.

160
 2. ANALIZA PERFORMANłELOR ECONOMICO-
FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

2.1. Analiza cifrei de afaceri

Tabel nr.18 Cifra de afaceri – model 1
Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi cifra de afaceri.
Valori programate Valori realizate u.m.
Nr.crt. Produsul q0 p0 q1 p1 p q
1 A 30 10 35 8 RON buc.
2 B 25 15 20 12
3 C 35 15 30 13

1) Calculul cifrei de afaceri

CA0 = ∑ q 0 × p 0 CA0 = 1.200 RON

CA1 = ∑q 1 × p1 CA1 = 910 RON

Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 1200
RON.
Cifra de afaceri efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 910 RON.

2) Stabilirea abaterii indicatorului

∆CA = 910 RON – 1.200 RON = - 290 RON ∆CA = CA1 − CA0
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a
nivelului efectiv realizat al cifrei de afaceri faŃă de nivelul programat de 290
RON.
Cifra de afaceri este un indicator care se optimizează prin maximizare,
astfel încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaŃie
negativă din punct de vedere economic.
Valoarea programată a cifrei de afaceri a fost stabilită pornind de la
anumite ipoteze cu privire la nivelul la care se vor realiza anumiŃi factori de
influenŃă. Nivelul realizat al acestor factori are la bază anumite cauze.
In aceste condiŃii, se pune problema identificării factorilor de influenŃă
care au marcat abaterea cifrei de afaceri, precum şi cuantificarea contribuŃiei
fiecăruia în abaterea totală.
De asemenea, se impune stabilirea mecanismului matematic de
transmitere a influenŃei fiecarui factor asupra CA, în vederea descoperirii unor
rezerve de ameliorare a nivelului indicatorului în viitor.

161
3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului
- producŃia fizică totală (vandută) Q

- structura producŃiei fizice totale s CA

- preŃul de vânzare p

Tabel nr. 19 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi

Programat Realizat Abatere
Q 90 85 -5
gsA 33,3% 41,2% 7,8%
s gsB 27,8% 23,5% -4,2%
gsC 38,9% 35,3% -3,6%
pA 10 8 -2
p pB 15 12 -3
pC 15 13 -2

Cifra de afaceri calculată pe baza ipotezelor cu privire la nivelul la care factorii se vor realiza:
buc. % RON RON
F1 F2 F3
Programat Q0 x gs0 x p0
90 x 33,3% x 10 = 300
+
CA0 = 90 x 27,8% x 15 = 375 = 1200 RON
+
90 38,9% 15 = 525

Cifra de afaceri calculată pe baza nivelului la care factorii s-au realizat efectiv:
buc. % RON RON
F1 F2 F3
Realizat Q1 x gs1 x p1
85 x 41,2% x 8 = 280
+
CA1 = 85 x 23,5% x 12 = 240 = 910 RON
+
85 35,3% 13 = 390

-290 RON
Abaterea de -290 RON se datorează abaterii nivelului la care factorii s-au
realizat, faŃă de nivelul programat.

4) Cuantificarea influenŃei factorilor

4.1) InfluenŃa modificării producŃiei fizice
∆CA(Q) = ∑ Q1 × gs0 × p0 − ∑ Q0 × gs0 × p0

162
 buc. % RON RON
F1 F2 F3
Q1 x gs0 x p0
85 x 33,3% x 10 = 283
+
rCA (Q) = 85 x 27,8% x 15 = 354 = 1133 RON
+
85 38,9% 15 = 496

∆CA
4.2) (Q) = 1.133
InfluenŃa RON -structurii
modificării 1.167 RON = - 67 fizice
producŃiei RON

∆CA( s ) = ∑ Q1 × gs1 × p0 − ∑ Q1 × gs0 × p0

buc. % RON RON

F1 F2 F3
Q1 x gs1 x p0
85 x 41,2% x 10 = 350
+
rCA (Q,s) = 85 x 23,5% x 15 = 300 = 1100 RON
+
85 35,3% 15 = 450
∆CA( s ) = 1.100 RON - 1.133 RON = - 33 RON
4.3) InfluenŃa modificării preŃului de vânzare

∆CA( p ) = ∑ Q1 × gs1 × p1 − ∑ Q1 × gs1 × p0

buc. % RON RON

F1 F2 F3
Q1 x gs1 x p1
85 x 41,2% x 8 = 280
+
rCA (Q,s,p) = 85 x 23,5% x 12 = 240 = 910 RON
+
85 35,3% 13 = 390

∆CA( p ) = 910 RON - 1.100 RON = - 190 RON

5) Explicarea influenŃei factorilor

a) Diminuarea producŃiei fizice totale cu 5 buc. duce la diminuarea cifrei de

afaceri cu 66,7 RON.
b) Modificarea structurii producŃiei fizice duce la diminuarea cifrei de afaceri cu
33,3 RON.
CA0
p0 = = 13,3 RON
Q0

163
 ∆Q ∆ CA ( Q )

-66,7 RON
∆s ∆ CA ( s ) ∆ CA ( Q , s , p )

-33,3 RON -290,0 RON

∆p ∆ CA ( p )

-190,0 RON
Produsul A are un preŃ programat inferior preŃului mediu programat. Creşterea
ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea cifrei de
afaceri.
Produsul B are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea
ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea cifrei de
afaceri.
Produsul C are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea
ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scaderea cifrei de
afaceri.

c) Modificarea preŃurilor duce la diminuarea cifrei de afaceri cu 190 RON.

Scaderea preŃului produsului A de la nivelul programat de 10 RON la 8 RON
duce la reducerea cifrei de afaceri.
Scaderea preŃului produsului B de la nivelul programat de 15 RON la 12 RON
duce la reducerea cifrei de afaceri.
Scaderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 15 RON la 13 RON
duce la reducerea cifrei de afaceri.

6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

a) Modificarea producŃiei fizice totale induce asupra cifrei de afaceri o influenŃă

în acelaşi sens, proporŃional cu greutatea specifică programată a fiecarui produs
şi cu preŃul programat al fiecărui produs.
b) Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior
preŃului mediu programat duce la scăderea cifrei de afaceri.
Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior preŃului
mediu programat duce la creşterea cifrei de afaceri.
Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior
preŃului mediu programat duce la scăderea cifrei de afaceri.
Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior
preŃului mediu programat duce la creşterea cifrei de afaceri.

164
c) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în acelaşi
sens a cifrei de afaceri, proporŃional cu volumul efectiv realizat al producŃiei
totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului.

7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor

a) cauze ale abaterii producŃiei fizice totale

- modificarea capacităŃii tehnice de productie, sub impactul modificării gradului
de înzestrare tehnică a întreprinderii sau a randamentului maxim al mijloacelor
fixe;
- modificarea capacităŃii umane, sub impactul modificării numărului de salariaŃi
sau a productivităŃii muncii;
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare cu materii prime, sub impactul
modificării caracteristicilor pieŃei de aprovizionare, a relaŃiilor directe cu
furnizorii sau a surselor de finanŃare de care dispune întreprinderea;
- modificarea eficienŃei procesului de management, care are rolul de a organiza
activitatea de producŃie şi comercializare;
- modificarea nivelului cererii adresate de către piaŃă întreprinderii, sub
impactul modificării cererii generale pentru produsele comercializate, al intrării
/ ieşirii unor concurenŃi, al modificării politicii de marketing a întreprinderii.

b) cauze ale abaterii structurii producŃiei fizice totale

- modificarea structurii capacităŃii tehnice;
- modificarea structurii capacităŃii umane;
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii
prime, servicii, etc.;
- modificarea structurii cererii adresate de către piaŃă întreprinderii.

c) cauze ale modificării preŃului

- modificarea calităŃii produsului;
- modificarea pachetului de servicii asociate vânzării;
- modificarea pachetului de servicii post – vânzare;
- modificarea segmentului Ńintă vizat;
- modificarea imaginii produsului pe piaŃă;
- modificarea politicii în materie de credit comercial;
- modificarea costurilor de producŃie;
- modificarea preŃurilor practicate de concurenŃă.

8) Măsuri de corecŃie
a) creşterea producŃiei fizice totale;
b) modificarea structurii producŃiei fizice totale în favoarea produselor cu un
preŃ individual mai ridicat;
c) creşterea preŃurilor individuale ale produselor.

165
 Tabel nr. 20 Cifra de afaceri – model 2
Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi cifra de afaceri.

Nr.crt. Specificatie Valori programate Valori realizate u.m.

1 Activ total 50.000 45.000 RON
2 Active circulante 20.000 30.000 RON
3 Cifra de afaceri 100.000 90.000 RON

1) Calculul cifrei de afaceri

AC CA
CA0 = AT0 × ( )0 × ( ) 0 = 100.000RON
AT AC
AC CA
CA1 = AT1 × ( )1 × ( )1 = 90.000 RON
AT AC
Cifra de afaceri programată pentru perioada supusă analizei a fost de 100.000
RON.
Cifra de afaceri efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 90.000
RON.

2) Stabilirea abaterii indicatorului

∆CA = CA1 − CA0
∆CA = 90.000 RON – 100.000 RON = - 10.000 RON
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a
nivelului efectiv realizat al cifrei de afaceri faŃă de nivelul programat de 10.000
RON.

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului

- activul total AT

- rata activelor circulante AC/AT CA

- numărul de rotaŃii ale AC CA/AC

Tabel nr. 21 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi

Programat Realizat Abatere
AT 50.000 45.000 -5000
AC/AT 40,0% 66,7% 26,7%
CA/AC 5,00 3,00 -2

Abaterea de -10.000 RON a cifrei de afaceri se datorează abaterii nivelului la

care factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat.

166
4) Cuantificarea influenŃei factorilor

4.1) InfluenŃa modificării valorii activului total

AC CA AC CA
∆CA( AT ) = AT1 × ( )0 × ( ) 0 − AT0 × ( )0 × ( )0
AT AC AT AC
∆CA( AT ) = 90.000 RON - 10.000 RON = - 10.000 RON

4.2) InfluenŃa modificării ratei activelor circulante

AC CA AC CA
∆CA( AC / AT ) = AT1 × ( )1 × ( ) 0 − AT1 × ( )0 × ( )0
AT AC AT AC
∆CA( AC / AT ) = 150.000 RON - 90.000 RON = 60.000 RON
4.3) InfluenŃa modificării numărului de rotaŃii ale activelor circulante
AC CA AC CA
∆CA(CA / AC ) = AT1 × ( )1 × ( )1 − AT1 × ( )1 × ( )0
AT AC AT AC
∆CA(CA / AC ) = 90.000 RON - 150.000 RON = - 60.000 RON

5) Explicarea influenŃei factorilor

∆ AT ∆ CA ( AT )
-10.000,0 RON

AC AC CA
∆ CA ( ) ∆CA( AT , , )
∆
AC AT AT AC
AT
60.000,0 RON -10.000,0 RON

CA
CA ∆ CA ( )
∆ AC
AC
-60.000,0 RON

a) Diminuarea activului total cu 5.000 RON duce la diminuarea cifrei de afaceri

cu 10.000 RON.

b) Sporirea ratei activelor circulante cu 26,7 % duce la sporirea cifrei de afaceri

cu 60.000 RON.

c) Diminuarea numărului de rotaŃii al activelor circulante cu 2 duce la

diminuarea cifrei de afaceri cu 60.000 RON
6. Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

167
a) Modificarea activului total induce asupra cifrei de afaceri o influenŃă directă,
în acelaşi sens, proporŃional cu rata activelor circulante programată şi cu
numărul de rotaŃii al activelor circulante programat.

b) Modificarea ratei activelor circulante induce asupra cifrei de afaceri o

influenŃă directă, în acelaşi sens, proporŃional cu valoarea realizată a activului
total şi cu numărul de rotaŃii al activelor circulante programat.

c) Modificarea numărul de rotaŃii al activelor circulante induce asupra cifrei de

afaceri o influenŃă directă, în acelaşi sens, proporŃional cu valoarea realizată a
activului total şi cu rata activelor circulante realizată.

7. Cauze posibile ale acŃiunii factorilor

a) cauze ale abaterii valorii activului total

DeŃinerea de active nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc în
vederea desfăşurării de activităŃi economice. În timp ce volumul activelor
condiŃionează volumul de activitate desfăşurat (şi implicit mărimea cifrei de
afaceri), el este limitat de volumul de surse de finanŃare disponibile.
În aceste condiŃii, neasigurarea volumului programat de active (50.000
RON) poate avea drept cauză imposibilitatea mobilizării unui volum de surse de
finanŃare de 50.000 RON.

b) cauze ale abaterii ratei activelor circulante

După cum se poate observa, creşterea ratei a fost determinată de creşterea
volumului activelor circulante, dar şi de scăderea volumului activelor
imobilizate. La un nivel dat al activului total (45.000 RON), respectiv al
eficienŃei gestiunii activelor circulante (5 rotaŃii / an), sporirea ratei activelor
circulante duce la o sporire a cifrei de afaceri. Pe seama acestei ipoteze,
creşterea ratei activelor circulante este explicabilă prin dorinŃa întreprinderii de
a maximiza nivelul cifrei de afaceri. Creşterea ratei pe baza creşterii nivelului
activelor circulante a fost posibilă prin asigurarea unor surse de finanŃare
suplimentare.

c) cauze ale modificării numărului de rotaŃii ale activelor circulante

Scăderea numărului de rotaŃii ale activelor circulante are la bază o
deteriorare a eficienŃei gestiunii stocurilor, creanŃelor şi/sau a disponibilităŃilor.

8. Măsuri de corecŃie
a) creşterea activului total;
b) creşterea ratei activelor circulante;
c) creşterea numărului de rotaŃii ale activelor circulante.

168
 2.2. Analiza valorii adăugate
Tabel nr. 22 Valoarea adăugată
Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi valoarea adăugată.

Nr.crt. Specificatie Valori programate Valori realizate u.m.

1 Productia exercitiului 100.000 90.000 RON
2 Consumuri intermediare 25.000 30.000 RON

1) Calculul valorii adăugate

C int
VA0 = Qex0 × [1 − ( ) 0 ] = 75.000RON
Qex
C int
VA1 = Qex1 × [1 − ( )1 ] = 60.000RON
Qex
Valoarea adăugată programată pentru perioada supusă analizei a fost de 75.000
RON.
Valoarea adăugată efectiv realizată la nivelul perioadei analizate este de 60.000
RON.

2) Stabilirea abaterii indicatorului

∆VA = VA1 − VA0
∆VA = 75.000 RON – 60.000 RON = - 15.000 RON
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a
nivelului efectiv realizat al valorii adăugate faŃă de nivelul programat de 15.000
RON.
Valoarea adaugată este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel
încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaŃie negativă
din punct de vedere economic.

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului

- productia exercitiului Qex

- rata consumurilor intermediare Cint/Qex VA

Tabel nr. 23 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi

Programat Realizat Abatere
Qex 100.000 90.000 -10.000
Cint/Qex 0,25 0,33 0,08
Abaterea de -15.000 RON a valorii adăugate se datorează abaterii nivelului la
care factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat.

169
4) Cuantificarea influenŃei factorilor

4.1) InfluenŃa modificării producŃiei exerciŃiului

C int
∆VA(Qex) = ∆Qex × [1 − ( )0 ]
Qex

∆VA(Qex) = 67.500 RON - 75.000 RON = - 7.500 RON

4.2) InfluenŃa modificării ratei consumurilor intermediare

C int C int
∆VA( ) = Qex1 × [ − ∆ ( )]
Qex Qex

C int
∆VA( ) = 60.000 RON - 67.500 RON = - 7.500 RON
Qex

5) Explicarea influenŃei factorilor

∆ Qex ∆ VA ( Qex )
-7.500,0 RON
C int
∆ VA ( Qex , )
Qex
Qex Qex
∆ ∆ VA ( ) -15.000,0 RON
Nh Nh
-7.500,0 RON

a) Diminuarea producŃiei exerciŃiului cu -10.000 RON duce la diminuarea

valorii adăugate cu 7.500 RON.

b) Sporirea ratei consumurilor intermediare cu 0,08 duce la scăderea valorii

adăugate cu 7.500 RON.

6. Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

a) Modificarea producŃiei exerciŃiului induce asupra valorii adaugăte o influenŃă

directă, în acelaşi sens, proporŃional cu rata valorii adaugate programate.

b) Modificarea ratei consumurilor intermediare induce asupra valorii adăugate o

influenŃă directă, în sens opus, proporŃional cu producŃia exerciŃiului realizată.

170
7. Cauze posibile ale acŃiunii factorilor

a) cauze ale abaterii producŃiei exerciŃiului

- scăderea capacităŃii tehnice de producŃie, pe seama unei abateri faŃă de nivelul
programat a volumului de active imobilizate sau a randamentului acestora;
- scăderea capacităŃii umane de producŃie prin modificarea faŃă de nivelul
programat a volumului de personal sau a productivităŃii muncii;
- apariŃia de discontinuităŃi în aprovizionarea cu resurse materiale;
- utilizarea de resurse materiale de calitate inferioară celei programate;
- sporirea necesarului de fond de rulment;
- diminuarea cererii adresate întreprinderii din partea pieŃei;
- diminuarea preŃului de vânzare (aferent producŃiei vândute);

b) cauze ale abaterii ratei consumurilor intermediare

- sporirea consumurilor specifice aferente resurselor materiale;
- sporirea preŃurilor de aprovizionare ale resurselor materiale;
- externalizarea unor operaŃiuni care în planificare au fost programate a fi
realizate în regie proprie;
- modificarea structurii producŃiei în favoarea unor sortimente cu rate ale
consumurilor intermediare ridicate (respectiv rate scăzute ale valorii adăugate).

8. Măsuri de corecŃie
a) creşterea producŃiei exerciŃiului
- sporirea capacităŃii tehnico – umane de producŃie prin creşterea volumului de
mijloace fixe şi personal, respectiv sporirea randamentului mijloacelor fixe şi a
productivităŃii muncii (prin calificarea şi motivarea în condiŃii superioare a
personalului);
- reducerea riscurilor apariŃiei de discontinuităŃi în aprovizionare prin evitarea
dependenŃei de un singur furnizor;
- reducerea consumurilor specifice de resurse materiale pe seama
retehnologizării şi sporirii calificării şi motivării personalului;
- reducerea duratei ciclului de exploatare (aprovizionare – producŃie – vânzare –
încasare);
- ameliorarea capacităŃii de finanŃare a ciclului de exploatare prin renegocierea
termenelor de plată a datoriilor faŃă de furnizori, sporirea fondului de rulment,
accesarea de credite de trezorerie;
- intensificarea eforturilor de marketing;
- sporirea preŃurilor pe seama sporirii calităŃii produselor, intrării pe noi nişe de
piaŃă, îmbunătăŃirii serviciilor asociate produselor.
b) reducerea ratei consumurilor intermediare
- integrarea în amonte şi / sau în aval;
- reducerea cosnumurilor specifice;
- modificarea structurii producŃiei în favoarea unor sortimente cu rate ale valorii
adăugate ridicate.

171
 2.3. Analiza profitului
Tabel nr. 24 Profitul
Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi profitul aferent cifrei de afaceri.

Valori programate Valori realizate u.m.

Nr.crt. Produsul q0 p0 c0 q1 p1 c1
1 A 100 10 6 90 9 5
2 B 90 12 8 95 11 8
3 C 80 14 9 70 13 10

1) Calculul profitului

P0 = ∑ q 0 × ( p 0 − c 0 ) = 1.160 RON
P1 = ∑ q1 × ( p1 − c1 ) = 855 RON
Profitul programat pentru perioada supusă analizei a fost de 1.160 RON.
Profitul efectiv realizat la nivelul perioadei analizate este de 855 RON.

2) Stabilirea abaterii indicatorului

∆P = P1 − P0
∆P = 855 RON – 1.160 RON = - 305 RON
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens negativ a
nivelului efectiv realizat al profitului faŃă de nivelul programat de 305 RON.
Profitul este un indicator care se optimizează prin maximizare, astfel
încat realizarea unui nivel inferior celui programat reflectă o situaŃie negativă
din punct de vedere economic.
Valoarea programată a profitului a fost stabilită pornind de la o serie de
ipoteze cu privire la nivelul la care se vor realiza anumiŃi factori de influenŃă.
Nivelul efectiv realizat al acestor factori are la bază anumite cauze.

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului

- productia fizica totala (vândută) Q

- structura productiei fizice totale s P

- costul unitar c

- pretul de vanzare p

172
 Tabel nr. 25 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi
Programat Realizat Abatere
Q 270 255 -15
gsA 37,0% 35,3% -1,7%
s gsB 33,3% 37,3% 3,9%
gsC 29,6% 27,5% -2,2%
cA 6 5 -1
c cB 8 8 0
cC 9 10 1
pA 10 9 -1
p pB 12 11 -1
pC 14 13 -1

4) Cuantificarea influenŃei factorilor

4.1) InfluenŃa modificării producŃiei fizice

∆P(Q) = ∑ q1 [s 0 ]× ( p 0 − c0 ) − ∑ q 0 × ( p 0 − c0 ) =
= 1.096 RON − 1.160 RON = −64 RON

q A1 [s 0 ] = 255 x 37,0% = 94,4

q1 [s 0 ] = Q1 × gs 0 q B1 [s 0 ] = 255 x 33,3% = 85,0

qC1 [s 0 ] = 255 x 29,6% = 75,6

q1[s0] (p0-c0)
94,4 x 4 +

85,0 x 4

75,6 x 5

∑q [s ]×(p −c )
1 0 0 0 = 1.096 RON

4.2) InfluenŃa modificării structurii

∆P( s ) = ∑ Q1 × gs1 × ( p 0 − c0 ) − ∑ Q1 × gs 0 × ( p 0 − c0 ) =
= 1.090 RON − 1.096 RON = −6 RON

173
4.3) InfluenŃa modificării costurilor individuale
∆P(c) = ∑ Q1 × gs1 × ( p 0 − c1 ) − ∑ Q1 × gs1 × ( p 0 − c0 ) =
1.110 RON − 1.090 RON = 20 RON
4.4) InfluenŃa modificării preŃurilor individuale
∆P( p ) = ∑ Q1 × gs1 × ( p1 − c1 ) − ∑ Q1 × gs1 × ( p 0 − c1 ) =
= 855 RON − 1.110 RON = −255 RON

5) Explicarea influenŃei factorilor

∆Q ∆ P (Q )
-64 RON

∆s ∆ P ( s ) ∆ P (Q , s , c , p )
-6 RON -325 RON

∆ c ∆ P (c )
20 RON

∆p ∆ P ( p )
-255 RON

a) Diminuarea producŃiei fizice totale cu 15 buc. duce la diminuarea profitului

aferent cifrei de afaceri cu 64 RON.
b) Modificarea structurii productiei fizice duce la diminuarea profitului aferent
cifrei de afaceri cu 6 RON.

s0
{ gsA0 =
gsB0 =
gsC0 =
37,0%
33,3%
29,6%
s1
{
gsA1 =
gsB1 =
gsC1 =
35,3%
37,3%
27,5%

P0
pr0 = = 4,3RON
Q0
Produsul A are un profit unitar programat inferior profitului mediu programat.
Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea
profitului aferent cifrei de afaceri.

174
Produsul B are un profit unitar programat inferior profitului mediu programat.
Creşterea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea
profitului aferent cifrei de afaceri.
Produsul C are un profit unitar programat superior profitului mediu programat.
Scăderea ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la scăderea
profitului aferent cifrei de afaceri.

c) Modificarea costurilor unitare duce la creşterea profitului aferent cifrei de

afaceri cu 20 RON.
Scăderea costului unitar al produsului A de la nivelul programat de 6 RON la 5
RON duce la sporirea profitului aferent cifrei de afaceri.
Costul unitar al produsului B se realizeaza la nivelul programat, neputând fi
vorba despre un efect al modificării sale asupra profitului aferent cifrei de
afaceri.
Creşterea costului unitar al produsului C de la nivelul programat de 9 RON la
10 RON duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri.

d) Modificarea preŃurilor duce la diminuarea profitului aferent cifrei de afaceri

cu 255 RON.
Scăderea preŃului produsului A de la nivelul programat de 10 RON la 9 RON
duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri.
Scăderea preŃului produsului B de la nivelul programat de 12 RON la 11 RON
duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri.
Scăderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 14 RON la 13 RON
duce la reducerea profitului aferent cifrei de afaceri.

6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

a) Modificarea producŃiei fizice totale induce asupra profitului aferent cifrei de

afaceri o influenŃă în acelaşi sens, proporŃional cu greutatea specifică a fiecărui
produs şi cu profitul unitar programat al fiecărui produs.
b) Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat
inferior profitului mediu programat duce la scăderea profitului aferent cifrei de
afaceri.
Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat superior
profitului mediu programat duce la creşterea profitului aferent cifrei de afaceri.
Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat
inferior profitului mediu programat duce la creşterea profitului aferent cifrei de
afaceri.
Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu profitul unitar programat
superior profitului mediu programat duce la scăderea profitului aferent cifrei de
afaceri.

175
c) Abaterea costului unitar al unui produs duce la modificarea în sens opus a
profitului aferent cifrei de afaceri, proporŃional cu volumul efectiv realizat al
producŃiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului.

d) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în acelaşi

sens a profitului aferent cifrei de afaceri, proporŃional cu volumul efectiv
realizat al producŃiei totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a
produsului.

7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor

a) cauze ale abaterii producŃiei fizice totale

- modificarea capacităŃii de producŃie tehnico – umane;
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare cu materii prime;
- modificarea eficienŃei procesului de management, care are rolul de a organiza
activitatea de producŃie şi comercializare;
- modificarea nivelului cererii adresate de către piaŃă întreprinderii.

b) cauze ale abaterii structurii producŃiei fizice totale

- modificarea structurii capacităŃii tehnice;
- modificarea structurii capacităŃii umane;
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii
prime, servicii, etc.;
- modificarea structurii cererii adresate de către piaŃă întreprinderii.

c) cauze ale modificării costului unitar

- modificarea consumurilor specifice;
- modificarea preŃurilor de aprovizionare, etc.

d) cauze ale modificării preŃului individual

- modificarea calităŃii produsului;
- modificarea pachetului de servicii asociate vânzării;
- modificarea pachetului de servicii post – vânzare;
- modificarea segmentului Ńintă vizat;
- modificarea imaginii produsului pe piaŃă;
- modificarea politicii în materie de credit comercial;
- modificarea costurilor de producŃie, etc.

8) Măsuri de corecŃie
a) creşterea producŃiei fizice totale;
b) modificarea structurii producŃiei fizice totale în favoarea produselor cu un
profit individual mai ridicat;
c) diminuarea costurilor unitare;
d) creşterea preŃurilor individuale ale produselor.

176
 2.4. Analiza costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri
Tabel nr. 26 Costurile variabile la 1000 lei cifră de afaceri
Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi costurile variabile la 1000 lei cifră de afaceri.

Valori programate Valori realizate

Nr.crt. Produsul q0 p0 cv0 q1 p1 cv1
1 A 200 30 15 190 35 16
2 B 250 45 18 230 43 20
3 C 180 50 20 170 48 22

1) Calculul costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri

CV0 cv
CV0 / 1000CA = × 1000 = ∑ gsv0 × 0 × 1000 = 423RON
CA0 p0
CV1 cv
CV1 / 1000CA = × 1000 = ∑ gsv1 × 1 × 1000 = 461RON
CA1 p1

Nivelul programat al costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri pentru

perioada supusă analizei a fost de 423 RON.
Nivelul efectiv realizat al costurilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri este de
461 RON.

2) Stabilirea abaterii indicatorului

∆CV / 1000CA = CV / 1000CA1 − CV / 1000CA0
∆CV / 1000CA = 461 RON – 423 RON = 38 RON
Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens pozitiv a
nivelului efectiv realizat al costurilor variabile la 1000 lei cifrei de afaceri faŃă
de nivelul programat de 38 RON.
CV/1000CA este un indicator care se optimizează prin minimizare,
astfel încat realizarea unui nivel superior celui programat reflectă o situaŃie
negativă din punct de vedere economic.
În aceste condiŃii, se pune problema identificării unor rezerve de
reducere a indicatorului în perspectivă.

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului

- structura valorică a producŃiei sv

CV/1000CA
- costul variabil unitar cv

- preŃul de vânzare p

177
 Tabel nr. 27 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi
Programat Realizat Abatere
gsvA 22,9% 26,9% 4,1%
sv gsvB 42,9% 40,0% -2,8%
gsvC 34,3% 33,0% -1,2%
cvA 15 16 1
cv cvB 18 20 2
cvC 20 22 2
pA 30 35 5
p pB 45 43 -2
pC 50 48 -2

CV/1000CA calculat pe baza ipotezelor cu privire la nivelul la care factorii se vor realiza:
% RON RON
F1 F3 F2
Programat gsv0 x cv0 / p0
22,9% x 15 / 30
+
CV0/1000CA = 42,9% x 18 / 45
+
34,3% x 20 / 50

CV/1000CA calculat pe baza nivelului la care factorii s-au realizat efectiv:

% RON RON
F1 F3 F2
Realizat gsv1 x cv1 / p1
26,9% x 16 / 35
+
CV1/1000CA = 40,0% x 20 / 43
+
33,0% x 22 / 48

Abaterea de 38 RON / 1000 RON CA se datorează abaterii nivelului la care

factorii s-au realizat, faŃă de nivelul programat.

4) Cuantificarea influenŃei factorilor

4.1) InfluenŃa modificării structurii valorice a cifrei de afaceri
cv0 cv
∆CV / 1000CA( sv) = ∑ gsv1 × ×1000 − ∑ gsv0 × 0 ×1000
p0 p0

178
 % RON RON
F1 F3 F2
gsv1 x cv0 / p0
26,9% x 15 / 30 = 135
+
rCV1/1000CA(sv) = 40,0% x 18 / 45 = 160 = 427
+
33,0% x 20 / 50 = 132

∆CV / 1000CA( sv) = 427 − 423 = 4 RON

4.2) InfluenŃa modificării preŃurilor individuale

cv0 cv
∆CV / 1000CA( p) = ∑ gsv1 × ×1000 − ∑ gsv1 × 0 ×1000
p1 p0
% RON RON
F1 F3 F2
gsv1 x cv0 / p1
26,9% x 15 / 35 = 115
+
rCV1/1000CA(sv,p) = 40,0% x 18 / 43 = 168 = 421
+
33,0% x 20 / 48 = 138

∆CV / 1000CA( p ) = 421 − 427 = −6 RON

4.3) InfluenŃa modificării costurilor variabile unitare

cv1 cv
∆CV / 1000CA(cv) = ∑ gsv1 × ×1000 − ∑ gsv1 × 0 ×1000
p1 p1

% RON RON
F1 F3 F2
gsv1 x cv1 / p1
26,9% x 16 / 35 = 123
+
rCV1/1000CA(sv,p,cv) = 40,0% x 20 / 43 = 186 = 461
+
33,0% x 22 / 48 = 151

∆CV / 1000CA(cv) = 461 − 421 = 40 RON

179
5) Explicarea influenŃei factorilor

∆ gsv ∆CT / 1000CA( sv )

4

∆ p ∆CT / 1000CA( p ) ∆CV / 1000CA

-6 38

∆ cv ∆ CT / 1000 CA ( cv )
40

∆CV = ∆CV / 1000CA( gsv) + ∆CV / 1000CA( p ) + ∆CV / 1000CA(cv) = 38 RON

a) Modificarea structurii valorice a cifrei de afaceri duce la sporirea cheltuielilor

variabile la 1000 lei cifră de afaceri cu 4 RON.

{ {
gsvA0 = 22,9% gsvA1 = 26,9%
sv0 gsvB0 = 42,9% sv1 gsvB1 = 40,0%
gsvC0 = 34,3% gsvC1 = 33,0%
Calcularea raportului mediu programat cv/p:

cv/pA0 = 0,500  cv  CV0

cv/pB0 = 0,400   = = 0,423
 p  0 CA0
cv/pC0 = 0,400

Produsul A are un raport cv/p individual programat (0,500) superior nivelului

mediu programat (0,423). Creşterea ponderii acestui produs în totalul cifrei de
afaceri (de la 22,9% la 26,9%) duce la creşterea CV/1000CA.
Produsul B are un raport cv/p individual programat inferior nivelului mediu
programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri duce la
creşterea CV/1000CA.
Produsul C are un raport cv/p individual programat inferior nivelului mediu
programat. Scăderea ponderii acestui produs în totalul cifrei de afaceri duce la
creşterea CV/1000CA.

b) Modificarea preŃurilor duce la diminuarea CV/1000CA cu 6 RON.

Creşterea preŃului produsului A de la nivelul programat de 30 RON la 35 RON

duce la diminuarea CV/1000CA (influenŃă pozitivă din punct de vedere
economic).
Scăderea preŃului produsului B de la nivelul programat de 45 RON la 43 RON
duce la sporirea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere
economic).

180
Scăderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 50 RON la 48 RON
duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de vedere
economic).
InfluenŃa pozitivă generată de modificarea preŃului sortimentului A
compensează influenŃa negativă generată de diminuarea pruŃurilor sortimentelor
B şi C.

c) Modificarea costurilor variabile unitare duce la creşterea CV/1000CA cu 40

RON.

Creşterea costului variabil unitar al produsului A de la nivelul programat de 15

RON la 16 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de
vedere economic).
Creşterea costului variabil unitar al produsului B de la nivelul programat de 18
RON la 20 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de
vedere economic).
Creşterea costului variabil unitar al produsului C de la nivelul programat de 20
RON la 22 RON duce la creşterea CV/1000CA (influenŃă negativă din punct de
vedere economic).

6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

a) Creşterea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p

programat inferior cv/p mediu programat duce la scăderea CV/1000CA.
Creşterea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar
programat superior cv/p mediu programat duce la creşterea CV/1000CA.
Diminuarea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar
programat inferior cv/p mediu programat duce la creşterea CV/1000CA.
Diminuarea greutăŃii specifice valorice a unui produs cu raportul cv/p unitar
programat superior cv/p mediu programat duce la scăderea CV/1000CA.

b) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în sens invers

a CV/1000CA, proporŃional cu greutatea specifică valorică efectiv realizată a
produsului şi cu costul unitar programat.

c) Abaterea costului variabil unitar al unui produs duce la modificarea în acelaşi

sens a CV/1000CA, proporŃional cu greutatea specifică valorică efectiv realizată
a produsului şi cu inversul preŃului realizat.

Toti factorii işi transmit influenŃa asupra indicatorului analizat în mod direct.

7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor

a) cauze ale modificării structurii valorice a cifrei de afaceri

181
- modificarea structurii capacităŃii tehnice;
- modificarea structurii capacităŃii umane;
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii
prime, servicii, etc.;
- modificarea structurii cererii adresate de catre piaŃă întreprinderii.

b) Cauze ale modificarii preŃului

- modificarea calităŃii produsului;
- modificarea pachetului de servicii asociate vânzării;
- modificarea pachetului de servicii post – vânzare;
- modificarea segmentului Ńintă vizat;
- modificarea imaginii produsului pe piaŃă;
- modificarea politicii în materie de credit comercial;
- modificarea costurilor de producŃie;
- modificarea preŃurilor practicate de concurenŃă.

c) Cauze ale modificării costului variabil unitar

- sporirea consumurilor specifice de resurse materiale pe fondul accentuării
uzurii fizice a utilajelor, reducerii nivelului de calificare al personalului sau a
gradului de motivare a acestuia, reducerii calităŃii materialelor, etc.
- modificarea preŃurilor de aprovizionare cu resurse materiale;
- abaterea timpului de lucru consumat pentru execuŃia unui produs sau a
tarifelor salariale orare, cu impact asupra costurilor salariale variabile unitare.
- modificarea costurilor variabile unitare cu serviciile;
- externalizarea unor operaŃiuni aferente exploatării, care ar putea avea ca efect
înlocuirea unor costuri fixe cu costuri variabile.

8) Măsuri de corecŃie
a) modificarea structurii valorice a cifrei de afaceri în favoarea produselor cu un
raport c/v redus;
b) sporirea preŃului de vânzare;
c) reducerea costurilor variabile unitare.

182
 2.5. Analiza costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri
Tabel nr. 28 Costurile fixe la 1000 lei cifră de afaceri
Se dau urmatoarele date. AnalizaŃi costurile fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

Valori programate Valori realizate u.m.

Nr.crt. Produsul q0 p0 q1 p1 p q
1 A 70 40 75 35 RON buc.
2 B 20 100 15 100
3 C 50 60 40 55

CF0 = 3000 RON

CF1 = 3500 RON

1) Calculul costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri

CF0
CF / 1000 CA0 = × 1000 = 384,6 RON
∑ q 0 × p0
CF1
CF / 1000 CA1 = × 1000 = 553,4 RON
∑ q1 × p1
Nivelul programat al costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri pentru perioada
supusă analizei a fost de 384,6 RON.
Nivelul efectiv realizat al costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri este de
553,4 RON.

2) Stabilirea abaterii indicatorului

∆CF / 1000CA = 553,4 RON – 384,6 RON = 168,7 RON

Se constată o abatere absolută în valori absolute în sens pozitiv a
nivelului efectiv realizat al costurilor fixe la 1000 lei cifrei de afaceri faŃă de
nivelul programat de 168,7 RON.
CF/1000CA este un indicator care se optimizează prin minimizare,
astfel încat realizarea unui nivel superior celui programat reflectă o situaŃie
negativă din punct de vedere economic.
În aceste condiŃii, se pune problema identificării unor rezerve de
reducere a indicatorului în perspectivă.

3) Stabilirea factorilor de influenŃă care au marcat dinamica indicatorului

- producŃia fizică totală (vândută) Q

- structura producŃiei fizice totale s CA
- preŃul de înregistrare p
- cheltuielile fixe totale CF

183
 Tabel nr. 29 Abaterea nivelului factorilor de influenŃă identificaŃi
Programat Realizat Abatere
Q 140 130 -10
gsA 50,0% 57,7% 7,7%
s gsB 14,3% 11,5% -2,7%
gsC 35,7% 30,8% -4,9%
pA 40 35 -5
p pB 100 100 0
pC 60 55 -5
CF 3000 3500 500

4) Cuantificarea influenŃei factorilor

4.1) InfluenŃa modificării producŃiei fizice

CF0 CF0
∆CF/1000CA(Q) = ×1000 − ×1000
∑ Q1 × gs0 × p0 ∑ Q0 × gs0 × p0
∆CF / 1000CA(Q ) = 414,2 RON - 384,6 RON = 29,6 RON

4.2) InfluenŃa modificării structurii producŃiei fizice

CF0 CF0
∆CF/1000CA(s) = × 1000 − × 1000
∑ Q1 × gs1 × p0 ∑ Q1 × gs 0 × p0
∆CF / 1000CA( s ) = 434,8 RON - 414,2 RON = 20,6 RON
4.3) InfluenŃa modificării preŃului de vânzare
CF0 CF0
∆CF/1000CA(p) = × 1000 − × 1000
∑ Q1 × gs1 × p1 ∑ Q1 × gs1 × p 0
∆CF / 1000CA( p ) = 474,3 RON - 434,8 RON = 39,5 RON

4.4) InfluenŃa modificării costurilor fixe

CF1 CF0
∆CF/1000CA(CF) = × 1000 − ×1000
∑ Q1 × gs1 × p1 ∑ Q1 × gs1 × p1
∆CF / 1000CA(CF ) = 553,4 RON - 474,3 RON = 79,1 RON

184
5) Explicarea influenŃei factorilor
∆ CF / 1000 CA (Q )
∆Q
29,6

∆s ∆ CF / 1000 CA ( s ) ∆CF / 1000CA

20,6 168,7

∆p ∆ CF / 1000 CA ( p )
39,5

∆ CF ∆ CF / 1000 CA ( CF )
79,1
a) Diminuarea producŃiei fizice totale cu 10 buc. duce la creşterea costurilor fixe
la 1000 lei cifră de afaceri cu 29,6 RON.
b) Modificarea structurii producŃiei fizice duce la creşterea costurilor fixe la
1000 lei cifră de afaceri cu 39,5 RON.
CA0
p0 = = 55,7 RON
Q0

s0
{ gsA0 =
gsB0 =
gsC0 =
50,0%
14,3%
35,7%
s1
{
gsA1 =
gsB1 =
gsC1 =
57,7%
11,5%
30,8%

Produsul A are un preŃ programat inferior preŃului mediu programat. Creşterea

ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea costurilor
fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
Produsul B are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea
ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea costurilor
fixe la 1000 lei cifră de afaceri.
Produsul C are un preŃ programat superior preŃului mediu programat. Scăderea
ponderii acestui produs în totalul producŃiei fizice duce la creşterea costurilor
fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

c) Modificarea preŃurilor duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de

afaceri cu 40 RON.
Scăderea preŃului produsului A de la nivelul programat de 40 RON la 35 RON
duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

185
PreŃul produsului B se realizează la nivelul programat, neputând fi vorba despre
un efect al modificării sale asupra CF/1000CA.
Scăderea preŃului produsului C de la nivelul programat de 60 RON la 55 RON
duce la creşterea costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

d) Creşterea costurilor fixe de la 3.000 RON la 3.500 RON duce la creşterea

costurilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri.

6) Explicarea mecanismului teoretic de transmitere a influenŃei factorilor

a) Modificarea producŃiei fizice totale induce asupra CF/1000CA o influenŃă

directă, în sens invers, invers proporŃional cu greutatea specifică programată a
fiecărui produs şi cu preŃul programat al fiecărui produs şi direct proporŃional cu
CF0.

b) Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior

preŃului mediu programat duce la creşterea CF/1000CA.
Creşterea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior preŃului
mediu programat duce la scăderea CF/1000CA.
Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat superior
preŃului mediu programat duce la creşterea CF/1000CA.
Diminuarea greutăŃii specifice a unui produs cu preŃul programat inferior
preŃului mediu programat duce la scăderea CF/1000CA.

c) Abaterea preŃului individual al unui produs duce la modificarea în sens invers

a CF/1000CA, invers proportional cu volumul efectiv realizat al producŃiei
totale şi cu greutatea specifică efectiv realizată a produsului şi direct
proporŃional cu CF0.

d) Abaterea CF duce la modificarea în acelaşi sens a CF/1000CA, invers

proporŃional cu volumul efectiv realizat al producŃiei totale, cu greutatea
specifică efectiv realizata a fircărui produs şi cu preŃul efectiv realizat al fiecărui
produs.

7) Cauze posibile ale acŃiunii factorilor

a) cauze ale abaterii producŃiei fizice totale

- modificarea capacităŃii tehnice de productie, sub impactul modificării gradului
de înzestrare tehnică a întreprinderii sau a randamentului maxim al mijloacelor
fixe;
- modificarea capacităŃii umane, sub impactul modificării numărului de salariaŃi
sau a productivităŃii muncii;

186
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare cu materii prime, sub impactul
modificării caracteristicilor pieŃei de aprovizionare, a relaŃiilor directe cu
furnizorii sau a surselor de finanŃare de care dispune întreprinderea;
- modificarea eficienŃei procesului de management, care are rolul de a organiza
activitatea de producŃie şi comercializare;
- modificarea nivelului cererii adresate de către piaŃă întreprinderii, sub
impactul modificării cererii generale pentru produsele comercializate, al intrării
/ ieşirii unor concurenŃi, al modificării politicii de marketing a întreprinderii.

b) cauze ale abaterii structurii producŃiei fizice totale

- modificarea structurii capacităŃii tehnice;
- modificarea structurii capacităŃii umane;
- modificarea condiŃiilor de aprovizionare pentru diversele tipuri de materii
prime, servicii, etc.;
- modificarea structurii cererii adresate de către piaŃă întreprinderii.

c) cauze ale modificării preŃului

- modificarea calităŃii produsului;
- modificarea pachetului de servicii asociate vânzării;
- modificarea pachetului de servicii post – vânzare;
- modificarea segmentului Ńintă vizat;
- modificarea imaginii produsului pe piaŃă;
- modificarea politicii în materie de credit comercial;
- modificarea costurilor de producŃie;
- modificarea preŃurilor practicate de concurenŃă.

d) cauze ale modificării costurilor fixe

- creşterea cheltuielilor cu amortizarea (pe seama sporirii volumului de active
imobilizate sau a unei reevaluări a imobilizărilor existente);
- creşterea cheltuielilor fixe de personal, pe fondul creşterii volumului de
personal sau a tarifelor salariale;
- creşterea nivelului impozitelor si taxelor de exploatare, pe seama creşterii
bazei de impozitare sau a cotelor de impozitare;
- modificarea regimului de salarizare (trecerea de la acord la regie);
- integrarea pe verticală, ceea ce crează premisele transformării unor costuri
variabile în costuri fixe.

8) Măsuri de corecŃie

a) creşterea producŃiei fizice totale;

b) modificarea structurii producŃiei fizice totale în favoarea produselor cu un
preŃ individual mai ridicat;
c) creşterea preŃurilor individuale ale produselor;
d) reducerea costurilor fixe totale.

187
 2.6. Analiza rentabilităŃii
Tabel nr. 30 Rentabilitatea economică a activelor
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Rezultatul exploatării(Re) 176.500 -8.557
2 VariaŃia absolută a Re - -185.057
3 Indicele de creştere al Re - -4,85%
4 Active totale nete(At) 649.889 664.097
5 VariaŃia absolută a At - 14.208
6 Indicele de creştere al At - 102,19%
7 Rentabilitatea economică a activelor(Rre) 27,16% -1,29%
8 Rata inflaŃiei 7% 5%
9 Rata medie a dobânzii la depozite 8% 6%
10 Rata medie a dobânzii la credite 13% 10%
11 Valoare de referinŃă 20% 20%
12 VariaŃia absolută a Rre - -28,45%
13 Indicele de creştere al Rre - -4,74%
14 Rata reală de rentabilitate 20,16% -6,29%
15 Rentabilitatea reală 20,16% 0,00%
16 Decapitalizare 0,00% -6,29%

La nivelul anului 1, pe seama unui activ în valoare de 649.889 RON,

întreprinderea obŃine un profit din activitatea de exploatare de 176.500 RON.
Rentabilitatea economică nominală a fost de 27,16%, ceea ce înseamnă că
aferent fiecărei 100 RON surse de finanŃare (investite în active) întreprinderea a
obŃinut un profit de exploatare de 27,16 RON.
Nivelul rentabilităŃii este superior ratei inflaŃiei, ceea ce permite
păstrarea substanŃei economice a activului. Astfel, pierderea de valoare (de 7%)
generată de procesul inflaŃionist este recuperată prin rezultatul exploatării (rata
rentabilităŃii economice în valori reale este pozitivă).
Rata de rentabilitate pe care întreprinderea ar fi putut să o obŃină prin
plasarea surselor de finanŃare sub formă de depozite bancare la termen a fost de
8% (rata medie a dobânzii la depozite). Plasarea unei părŃi din sursele de
finanŃare sub formă de depozite bancare (ca alternativă a utilizării lor efective –
în activitatea de exploatare) ar fi permis păstrarea substanŃei economie a
acestora şi obŃinerea unui surplus în termeni reali de 1%.
O astfel de abordare ar fi fost însă lipsită de logică, în condiŃiile în care
veniturile din dobânzi (inevitabil diminuate în urma suportării unor regii la nivel
de întreprindere) ar fi puse în postura de a asigura remunerarea capitalului (de a
suporta costul surselor de finanŃare).
În condiŃiile în care activitatea de exploatare a întreprinderii are asociate
riscuri superioare celor asociate plasamentelor sub formă de depozite bancare,
rentabilitatea economică generată de activitatea de exploatare ar trebui să fie
superioară ratei dobânzii la depozite (condiŃie îndeplinită).

188
Mai exact, rata rentabilităŃii economice ar trebui să poată acoperi sporul de risc
asociat activităŃii de exploatare. Nivelul considerat corespunzător pentru
îndeplinirea acestei condiŃii a fost de 20%.
În concluzie, rentabilitatea economică aferentă anului 1:
- este superioară ratei inflaŃiei, asigurând astfel păstrarea substanŃei
economice a activului;
- este superioară ratei aşteptate (20% - rata considerată corespunzătoare
pentru remunerarea riscurilor afacerii);
- este superioară ratei medii a dobânzii aferente creditelor bancare, ceea
ce permite întreprinderii exploataera efectului de levier.

EvoluŃia rentabilităŃii economice nete a activelor

2 Valoare de
referinŃă
perioada

-1,29% Rata medie a

dobanzii
Rata inflaŃiei
1
27,16% Rent. ec. a
activelor(Rre)
-20,00 0,00% 20,00% 40,00%
% valori
fig. nr. 12 Dinamica rentabilităŃii economice

În dinamică, are loc o diminuare accentuată a rentabilităŃii activului, pe

fondul unei diferenŃe consistente între indicele de creştere al activului şi indicele
de creştere al rezultatului exploatării.
În timp ce activul total sporeşte cu un indice de creştere de 102,19%,
rezultatul exploatării se diminuează considerabil, coborând sub limita aferentă
pragului de rentabilitate.
Valoarea de -1,29% are relevanŃă redusă în logica rentabilităŃii (la
fiecare 100 RON active se obŃine 1,29 RON pierdere din exploatare). Nu numai
că în anul 2 nu este asigurat nivelul aşteptat de rentabilitate (20%), nu numai că
nu se asigură păstrarea substanŃei economice a activului (5%), dar în activitatea
de exploatare se pierde 1,29% din valoarea surselor de finanŃare investite.
În vederea înŃelegerii dinamicii ratei rentabilităŃii economice s-a
procedat la identificarea factorilor de influenŃă ai acesteia. Au fost avute în
vedere marja netă din exploatare şi eficienŃa gestiunii activului.
RE CA
Rre = 100x x
CA AT

189
 Tabel nr. 31 Analiza factorială a dinamicii rentabilităŃii economice
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Rentabilitatea economică a activelor(Rre) 27,16% -1,29%
2 VariaŃia absolută a Rre - -28,45%
3 Indicele de creştere al Rre - -4,74%
4 Marja netă din exploatare (Mne) 15,35% -0,76%
5 VariaŃia absolută a Mne - -16,11%
6 Indicele de creştere al Mne - -4,96%
7 InfluenŃa modificării Mne asupra Rre - -28,50%
8 -procentual - 100,20%
9 Vit. de rotaŃie a activului(nrAt) 1,770 1,694
10 VariaŃia absolută a nrAt - -0,076
11 Indicele de creştere al nrAt - 95,73%
12 InfluenŃa mod. nrAt asupra Rre - 0,06%
13 -procentual - -0,20%

Marja netă din exploatare are în cadrul modelului factorial ales o

influenŃă directă asupra ratei rentabilităŃii economice. Modificarea ei duce la o
modificare în acelaşi sens a ratei rentabilităŃii economice, proporŃională cu
nivelul din anul 1 al numărului de rotaŃii prin cifra de afaceri ale activului total.
Marja netă din exploatare scade de la o perioadă la alta cu 16,11%. În
condiŃiile menŃinerii eficienŃei gestiunii activului la nivelul aferent anului 1, rata
rentabilităŃii economice se diminuează cu 28,50%.
Marja netă din exploatare s-a diminuat în contextul în care atât cifra de
afaceri, cât şi rezultatul exploatării au scăzut (însă scăderea rezultatului
exploatării a fost mult mai accentuată).
Cauza principală a diminuării rezultatului exploatării a fost dată de
sporirea cheltuielilor fixe de exploatare (cheltuielile de personal şi cheltuielile
cu amortizarea imobilizărilor). Drept consecinŃă, pragul de rentabilitate
sporeşte, atingerea acestuia impunând un nivel al veniturilor din exploatare
semnificativ sporit.
Problemele întâlnite de întreprindere în finanŃarea ciclului de exploatare
fac imposibilă sporirea cifrei de afaceri în vederea depăşirii noului nivel al
pragului de rentabilitate. În plus, întârzierile în efectuarea plăŃilor către furnizori
atrag cheltuieli cu penalităŃile (cu impact negativ asupra rezultatului
exploatării). Scăderea rezultatului exploatării este parŃial atenuată de veniturile
obŃinute pe seama vânzării de imobilizări.
La rândul său, numărul de rotaŃii ale activului prin cifra de afaceri scade
cu 0,076 rotaŃii. Această scădere duce la diminuarea ratei rentabilităŃii
economice cu 0,06%.
InfluenŃa modificării numărului de rotaŃii ale activului se transmite în
mod direct, proporŃional cu nivelul efectiv realizat al marjei nete din exploatare.

190
 Tabel nr. 32 Rentabilitatea financiară
Nr.rd. Specificare\ an 1 2
1 Profit net(Pn) 142.581 -23.921
2 VariaŃia absolută a Pn - -166.502
3 Indicele de creştere al Pn - -16,78%
4 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.160
5 VariaŃia absolută a Cpr - -11.011
6 Indicele de creştere al Cpr - 96,19%
7 Rata rentabilităŃii financiare(Rrf) 49,31% -8,60%
8 Valoare de referinŃă 20% 20%
9 Rata medie a dobânzii 13% 10%
10 Rata inflaŃiei 7% 5%
11 VariaŃia absolută a Rrf - -57,91%
12 Indicele de creştere al Rrf - -17,44%
13 Rata reală a rentabilităŃii financiare 42,31% -13,60%

La nivelul anului 1, rata rentabilităŃii financiare înregistrează un nivel de

49,31% (pentru fiecare 100 RON capitaluri proprii investite se obŃin 49,31
RON profit net).

EvoluŃia rentabilităŃii financiare

60,00% Rata rentabilităŃii

49,31%
40,00% financiare(Rrf)
Valoare de referinŃă
valori

20,00%

0,00% Rata medie a dobânzii

1 -8,60% 2
-20,00% Rata inflaŃiei
perioada de analiză

fig. nr. 13 Dinamica ratei rentabilităŃii financiare

SituaŃia se apreciază a fi satisfăcătoare la nivelul anului 1, în condiŃiile în
care:
- rentabilitatea financiară este superioară ratei inflaŃiei, asigurând astfel
păstrarea substanŃei economice a capitalurilor investite de către acŃionari;
- rentabilitatea financiară este superioară ratei dobânzii la depozite -
alternativă de plasament a acŃionarilor;
- este superioară ratei de rentabilitate aşteptate (20% - rata considerată
corespunzătoare pentru remunerarea riscurilor asumate de acŃionari);

191
 - este superioară ratei rentabilităŃii economice, ceea ce confirmă existenŃa
unui levier financiar pozitiv, respectiv exploatarea de către întreprindere a
efectului de levier.
În dinamică, are loc o diminuare accentuată a ratei rentabilităŃii
financiare. Astfel, de la o perioadă la alta, indicele de creştere al
capitalurilor proprii devansează considerabil indicele de creştere al
rezultatului net al exerciŃiului.
Nivelul negativ al ratei din anul 2 reflectă o materializare a riscurilor
asociate activităŃii întreprinderii. Rezultatului negativ înregistrat la nivel de
exploatare i se adaugă pierderea aferentă activităŃii financiare
(fundamentată pe un volum sporit de cheltuieli cu dobânzile). Întreprinderea
nu a fost capabilă să asigure un levier financiar pozitiv pe seama
rentabilităŃii economice, ceea ce a făcut ca îndatorarea să sporească
pierderea înregistrată.

2.7. Analiza riscurilor

Tabel nr. 33 Riscul de exploatare
Nr. SpecificaŃie 1 2 Simbol
crt.
1 Venituri din exploatare 1.275.000 1.235.000 Ve
2 Cheltuieli de exploatare 1.098.500 1.243.557 Che
3 Profit din exploatare 176.500 -8.557 Pe = Ve - Che
4 Cheltuieli variabile totale 745.000 783.625 Cv
5 Cheltuieli fixe totale 353.500 459.932 Cf
6 Marja cheltuielilor variabile 530.000 451375 Mcv = Ve - Cv
7 Rata marjei cheltuielilor variabile 0,42 0,37 rmcv = Mcv / Ve
8 Pragul de rentabilitate de exploatare(Vepr) 850.401 1.258.412 Vepr = Cf / rmcv
9 Indicatorul de poziŃie
- absolut(Ipoz) 424.599 -23.412 Ipoz = Ve - Vepr
- relativ(Ipoz%) 49,93% -1,86% Ipoz% = Ipoz / Vepr
10 Momentul realizării pragului de rentabilitate(Pm) 240,1 366,8 Pm = (Vepr/Ve)xT
11 Coeficientul de elasticitate(ke) 4,386 8,786 ∆rPe/∆rVe
Analiza riscului de exploatare a fost realizată pornind de la volumul
total al veniturilor din exploatare. La nivelul anului 1, pragul de rentabilitate al
exploatării înregistra un nivel de 850.401 RON. Depăşirea acestuia a permis
înregistrarea unui profit din exploatare în valoare de 176.500 RON (Ipoz x (1-
Rmcv)).
Marja de siguranŃă relativă (indicatorul de poziŃie relativ) atinge un
nivel de aprox. 50%, ceea ce reflectă un risc de exploatare scăzut, respectiv o
situaŃie confortabilă din punctul de vedere al riscului de exploatare.
În ipoteza unei evoluŃii relativ liniare a volumului de activitate la
nivelul exerciŃiului financiar, pragul de rentabilitate al exploatării este atins în
ziua 241.
Întreprinderea rămâne în concluzie la dispoziŃie cu 119 zile (considerând durata
anului de 360 zile) pentru a obŃine venituri şi a înregistra profit. Mai exact, la un

192
nivel de 353.500 RON, veniturile din exploatare acopereau exclusiv cheltuielile
fixe. Sporirea peste acest nivel a veniturilor a permis acoperirea parŃială a
cheltuielilor variabile.
În ziua 241, veniturile din exploatare au atins nivelul pragului de
rentabilitate de 850.401 RON. În acest punct, cheltuielile de exploatare (atât
cele fixe, cât şi cele variabile) au fost complet acoperite. În continuare, orice
venituri suplimentare realizate au asociat un spor de cheltuieli variabile. În
contextul în care preŃurile de vânzare depăşesc cheltuielile variabile medii
unitare, fiecare RON venit acoperă cheltuielile variabile aferente şi asigură o
marjă de profit. Practic, indicatorul de poziŃie absolut (în valoare de 424.599
RON) are rolul de a acoperi cheltuielile variabile aferente şi de a asigura
obŃinerea de profit.
Mărimea profitului din exploatare obŃinut depinde astfel de mărimea
absolută a indicatorului de poziŃie (marja de siguranŃă) şi de rata marjei
cheltuielilor variabile (1 – rata cheltuielilor variabile).
Coeficientul de elasticitate are un nivel scăzut (4,386), ceea ce susŃine
concluzia unui nivel redus al riscului de exploatare. La o modificare a
veniturilor din exploatare cu 1%, rezultatul exploatării variază în acelaşi sens cu
4,386%. În aceste condiŃii, întreprinderea prezintă o expunere relativ redusă în
cazul materializării unor riscuri cu impact de reducere a veniturilor din
exploatare.

Riscul de exploatare

1.500.000
1.000.000 venituri din
valori
500.000 exploatare
0 pragul de
1 2 rentabilitate
perioada

fig. nr. 14 Dinamica pragului de rentabilitate

În dinamică, are loc o sporire considerabilă a pragului de rentabilitate. Aceasta
se datorează atât sporirii cheltuielilor fixe, cât şi reducerii ratei marjei
cheltuielilor variabile.
Se impune ca veniturile din exploatare să atingă nivelul de 1.258.412 RON
pentru ca întreprinderea să fie capabilă să acopere integral cheltuielile de
exploatare.
Nivelul veniturilor de exploatare stabilit ca obiectiv de către
întreprindere pentru anul 2 a fost de 2.100.000 RON. Acesta urma să fie
fundamentat cu preponderenŃă pe seama cifrei de afaceri.

193
 Riscurile principale asociate acestui obiectiv Ńineau de capacitatea de
producŃie a întreprinderii, cererea din partea pieŃei şi sursele de finanŃare posibil
de mobilizat.
Materializarea unor astfel de riscuri a dus la nerealizarea nivelului
programat al veniturilor (cu toate că veniturile de exploatare au fost completate
de variaŃia stocurilor şi de veniturile din cedarea de active).
În condiŃiile în care nu a putut fi atins nici măcar pragul de rentabilitate,
întreprinderea a obŃinut pierderi din activitatea de exploatare.
Coeficientul de elasticitate ridicat (comparativ cu anul 1) reflecta un
potenŃial sporit în materie de rentabilitate economică, dar şi un grad ridicat de
risc de exploatare. Materializarea riscului a dus la deteriorarea accentuată a ratei
rentabilităŃii economice.
Tabel nr. 34 Riscul financiar
Nr. SpecificaŃie 1 2 Simbol
crt.
1 Venituri totale 1.275.038 1.235.013 Vt
2 Cheltuieli de exploatare 1.098.500 1.243.557 Che
3 Cheltuieli variabile totale 745.000 783.625 Cv
4 Cheltuieli cu dobânzile 6.799 15.377 Cd
5 Cheltuieli fixe totale 353.500 459.932 Cf
6 Marja cheltuielilor variabile 530.038 451.388 Mcv = Vt - Cv
7 Rata marjei cheltuielilor variabile 0,42 0,37 rmcv = Mcv / Vt
8 Pragul de rentabilitate financiar 866.720 1.300.461 Vtpr =(Cf+Chd)/rmcv
9 Indicatorul de poziŃie
- absolut 408.317 -65.449 Ipoz = Vt - Vtpr
- relativ 47,11% -5,03% Ipoz% = Ipoz / Vepr
10 Momentul realizării pragului de rentabilitate 244,7 379,1 Pm = (Vtpr/Ve)xT

La nivelul anului 1, pragul de rentabilitate financiar a fost atins în ziua

245. Rămâne o marjă de siguranŃă de 115 zile în care întreprinderea poate
obŃine profit.
Indicatorul de poziŃie reflectă un risc global redus (riscul financiar indus
de necesitatea acoperirii cheltuielilor cu dobânzile este redus, el neavând un
impact semnificativ asupra nivelului riscului global).
La nivelul anului 2, pragul de rentabilitate financiar nu este atins (fiind
necesar un surplus de 65.449 RON venituri, respectiv 19,1 zile).
În condiŃiile înregistrării unei rate a rentabilităŃii economice de 27,16%,
pe fondul unui cost mediu al datoriilor financiare de numai 11%, întreprinderea
dispune de un levier financiar considerabil.
Astfel, cele 85.411 RON datorii financiare generează costuri (cheltuieli
cu dobânzile, la o rată a dobânzii de 11%). În acelaşi timp însă, activele în care
ele au fost investite generează o rentabilitate economică de 27,16%. În
concluzie, după suportarea cheltuielilor cu dobânzile din profitul de exploatare
generat prin întrebuinŃarea activelor finanŃate pe seama datoriilor financiare,
rămâne un surplus de 16,16 RON pentru fiecare 100 RON datorii financiare
contractate.

194
 În consecinŃă, cele 85.411 RON datorii financiare generează la nivelul
anului 1 un surplus de aprox. 13.800 RON sub formă de profit brut. Ignorând
impozitul pe profit, acest surplus se adaugă profitului generat de activele
finanŃate din capitaluri proprii, sporind rentabilitatea financiară.
Obs.: Trebuie precizat că ipoteza conform căreia întreprinderea a
beneficiat pentru întregul an de datorii financiare în valoare de 85.411 RON nu
este una realistă (valoare avută în vedere în calcule reprezintă soldul datoriilor
financiare înregistrat la sfârşitulanului). În plus, întreprinderea mobilizează şi
alte surse de finanŃare în afară de capital propriu şi datorii financiare, care,
investite în active, generează la rândul lor efecte de natura rentabilităŃii.
Tabel nr. 35 Efectul de levier
Nr.crt. Specificare\ an 1 2
1 Rentabilitatea economică a activelor(Rre) 27,16% -1,29%
2 Rata dobânzii la creditele contractate 11,00% 12,00%
3 Datorii financiare totale 85.411 128.000
4 Capitaluri proprii(Cpr) 289.170 278.160
5 Levierul 16,16% -13,29%
6 BraŃul levierului 0,30 0,46
7 Efectul de levier 0,05 -0,06
8 Rata rentabilităŃii financiare(Rrf) 31,93% -7,40%

Efectul de levier

40,00% 31,93%
30,00% Rentabilitatea economică
a activelor(Rre)
valori

20,00%
10,00% Efectul de levier
0,00%
Rata rentabilităŃii
-10,00% 1 2 financiare(Rrf)
-7,40%
perioada de analiză

fig. nr. 15 Dinamica efectului de levier

Se apreciază că nivelul levierului financiar din anul 1 este unul ridicat,
ceea ce (mai ales în contextul unui braŃ scăzut al levierului) implică un risc
financiar redus. Există astfel o marjă suficient de mare pentru a amortiza orice
scădere a rentabilităŃii economice sau creştere a ratei dobânzii (fenomene care
ar duce la diminuarea levierului financiar).
Astfel, cât timp levierul financiar se menŃine la un nivel pozitiv,
existenŃa datoriilor financiare generează efecte pozitive asupra rentabilităŃii
financiare.

195
 Riscul financiar sporeşte în anul 2, odată cu sporirea braŃului levierului,
dar şi cu creşterea ratei dobânzii (care reduce levierul financiar).
Reducerea rentabilităŃii economice sub nivelul ratei dobânzii duce la
materializarea riscurilor.
În general, o astfel de situaŃie se caracterizează prin faptul că
rentabilitatea economică a activelor finanŃate prin datorii financiare este
inferioară costului datoriilor financiare.
În aceste condiŃii, cheltuielile cu dobânzile neacoperite de rentabilitatea
activelor finanŃate din datorii financiare s-ar impune a fi suportate pe seama
rentabilităŃii activelor finanŃate din surse proprii (motiv pentru care un braŃ
redus al levierului ar atenua riscurile).
În cazul întreprinderii analizate, nu se poate vorbi despre o rentabilitate
economică propriu-zisă, în condiŃiile în care rata rentabilităŃii economice este
negativă.
Cheltuielile cu dobânzile nu sunt acoperite nici măcar parŃial de un
eventual profit de exploatare generat de activele finanŃate din datorii financiare.
Ele se transpun integral în pierderi, care vor diminua rentabilitatea asociată
capitalului propriu.

196
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Eros Stark Lorant, Pantea Marius Ioan – Analiza situaŃiei financiare a

firmei. Elemente teoretice. Studiu de caz, Ed. Economică, Bucureşti,
2001;
2. Eros Stark Lorant, Pantea Marius Ioan – Analiza situaŃiei financiare –
Studiu de caz, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999;
3. Mihai Ioan şi colaboratorii – Analiza economico – financiară, Ed. Mirton,
Timişoara, 1999;
4. Mihai Ioan, Buglea Alexandru, Ştefea Petru – Analiza financiară a
întreprinderii. Îndrumător metodologic, Ed. Marineasa, Timişoara, 1999;
5. Mihai Ioan şi colaboratorii – Analiza situaŃiei financiare a agenŃilor
economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;
6. Mihai Ioan şi colaboratorii – Analiza asigurării şi utilizării resurselor de
muncă ale agenŃilor economici, Ed. Mirton, Timişoara, 1997;
7. Niculescu Maria – Diagnostic global Strategic, Ed. Economică, Bucureşti,
1997;
8. Niculescu Maria, Diagnostic economic, vol. I, Editura Economică,
Bucureşti, 2004;
9. Niculescu Maria, Diagnostic financiar, vol. II, Editura Economică,
Bucureşti, 2005;
10. Pantea Marius Ioan – Analiza strategică – suport al deciziilor
investiŃionale, Editura Mirton, Timişoara, 2003;
11. Ştefea Petru – Analiza rezultatelor întreprinderii, Editura Mirton,
Timişoara, 2002;
12. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., - Analiza economico-financiară,
Ed. Economică, Bucureşti, 2004.

197
 Anexa 1 – BilanŃ contabil
RON
A 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 6.000 2.000
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 330.000 460.208
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE - TOTAL 50.000 47.500
ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd.01 la 03) 386.000 509.708
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 116.667 26.389
II. CREANłE 97.222 115.000
III. INVESTIłII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 35.000 0
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 15.000 5.000
ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd 05 la 08) 263.889 146.389
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 410 0
DATORII CE TEREBUIE PLĂTITE
D. 302.013 293.938
ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MICĂ DE UN AN
ACTIVE CIRCULANTE NETE,
E. RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (rd 09+10-11- -41.714 -149.549
18)
TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE
F. 336.286 354.159
(rd. 04+12-17)
DATORII CE TEREBUIE PLĂTITE
G. 58.706 92.000
ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN
H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 30.000 28.500
I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17+18), din care: 12.000 8.000
- subvenŃii pentru investiŃii; 8.000 6.000
- venituri înregistrate în avans 4.000 2.000
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL (rd 20 la 22), din care: 87.500 87.500
- capital subscris nevărsat 5.000 0
- capital subscris vărsat 82.500 87.500
- patrimoniul regiei 0 0
II. PRIME DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE
- sold creditor 0 10.000
- sold debitor 0 0
IV. REZERVE 4.000 4.000
V. AcŃiuni proprii 0
VI. PROFITUL SAU PIERDEREA REPORTAT(Ă)
- sold creditor 156.081 156.081
- sold debitor 0 0
VII. REZULTATUL EXERCIłIULUI FINANCIAR
- sold creditor 142.581 0
- sold debitor 23.921
Repartizarea profitului 142.581 0
CAPITALURI PROPRII - TOTAL 247.581 233.660
Patrimoniul public 0 0
CAPITALURI TOTAL (rd 32+33) 247.581 233.660

198
 Anexa 2 – Contul de profit şi pierdere RON
Nr.crt. Denumirea indicatorului 1 2
1 1.Cifra de afaceri neta 1.150.000 1.125.000
2 Productia vandută 1.000.000 950.000
3 Venituri din vanzarea marfurilor 150.000 175.000
Venituri din dobânzi înregistrate de entităŃile al căror
4 obiect principal de activitate îl constituie leasingul 0 0
Venituri din subventii de exploatare aferente
5 cifrei de afaceri nete 0 0
2.Variatia stocurilor ------sold creditor 73.000 68.000
6 ------sold debitor
ProducŃia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi
7 capitalizată 50.000
8 4.Alte venituri din exploatare 2.000 42.000
9 Venituri din exploatare -TOTAL 1.275.000 1.235.000
10 5.a)Cheltuieli cu materiile prime si
11 materialele consumabile 500.000 498.750
12 Alte cheltuieli materiale 25.000 23.750
13 b)Alte cheltuieli externe 50.000 47.500
14 Cheltuieli privind marfurile 135.000 165.375
15 6.Cheltuieli cu personalul 198.000 332.640
16 a)Salarii şi indemnizaŃii 150.000 252.000
17 b)Cheltuieli cu asigurarile si protectia sociala 48.000 80.640
7.a)Ajustarea valorii imobilizarilor corporale
18 si necorporale 50.500 73.792
19 a.1)Cheltuieli 50.500 73.792
20 a.2)Venituri 0 0
21 7.b)Ajustarea valorii activelor circulante 20.000 -20.000
22 b.1)Cheltuieli 20.000 0
23 b.2)Venituri 20.000
24 8.Alte cheltuieli de exploatare 90.000 123.250
25 8.1.Chelt privind prest ext 35.000 48.250
8.2.Cheltuieli cu alte impozite, taxe si varsaminte
26 asimilate 45.000 45.000
8.3.Cheltuieli cu despagubiri, donatii si activele
27 cedate 10.000 30.000
Cheltuieli privind dobânzile de refinanŃare înregistrate de entităŃile
28 al căror obiect principal de activitate îl constituie leasingul 0 0
29 Ajustari privind provizioanele 30.000 -1.500
30 Cheltuieli 30.000 28.500
31 Venituri 0 30.000
32 Cheltuieli de exploatare - TOTAL 1.098.500 1.243.557
33 PROFITUL SAU PIERDEREA DIN EXPLOATARE
34 - Profit 176.500 0
35 - Pierdere 0 8.557

199
Nr.crt. Denumirea indicatorului 1 2
36 Venituri din interese de participare 0 0
37 - din care, veniturile obŃinute de la entităŃile afiliate 0 0
10.Venituri din alte investiŃii şi împrumuturi
38 ce fac parte din activele imobilizate 0 0
39 - din care, veniturile obŃinute de la entităŃile afiliate 0 0
40 11.Venituri din dobanzi 38 13
41 - din care, veniturile obŃinute de la entităŃile afiliate 0 0
42 Alte venituri financiare 0 0
43 Venituri financiare - TOTAL 38 13
12.Ajustări de valoare privind imobilizările financiare şi
44 investitiilor det ca active circulante 0 0
45 Cheltuieli 0 0
46 Venituri 0 0
47 13.Cheltuieli privind dobanzile 6.799 15.377
48 - din care, cheltuielile în relaŃia cu entităŃile afiliate 0 0
49 Alte cheltuieli financiare 0 0
50 Cheltuieli financiare - TOTAL 6.799 15.377
51 PROFITUL SAU PIERDEREA FINANCIAR(Ă):
52 - Profit 0 0
53 - Pierdere 6.761 15.364
54 14. PROFITUL SAU PIERDEREA CURENT(Ă):
55 - Profit 169.739 0
56 - Pierdere 0 23.921
57 15.Venituri extraordinare 0 0
58 16.Cheltuieli extraordinare 0 0
59 17. PROFITUL SAU PIERDEREA DIN ACTIVITATEA EXTRA.:
60 - Profit 0 0
61 - Pierdere 0 0
62 Venituri totale 1.275.038 1.235.013
63 Cheltuieli totale 1.105.299 1.258.934
64 PROFITUL SAU PIERDEREA BRUT(Ă):
65 - Profit 169.739 0
66 - Pierdere - 23.921
67 18.Impozitul pe profit 27.158 0
68 19.Alte cheltuieli cu impozite care nu apar in
69 elementele de mai sus 0 0
70 20. PROFITUL SAU PIERDEREA NET(Ă) EXERC. FINANCIAR:
71 - Profit 142.581 0
72 - Pierdere - 23.921

200
 Anexa 3 – BilanŃ financiar RON

Nr.rd. Specificare\ an 1 2
ACTIV
1 Imobilizări necorporale 1.000 0
2 Imobilizări corporale 345.556 470.208
3 Imobilizări financiare 0 0
4 ACTIVE IMOBILIZATE-TOTAL 346.556 470.208
5 Stocuri 111.111 26.389
6 CreanŃe 142.222 162.500
7 Disponibilitati si investitii fin. pe t.scurt 50.000 5.000
a) Investitii financiare pe t. scurt 35.000 0
b) Disponibilitati 15.000 5.000
8 ACTIVE CIRCULANTE-TOTAL 303.333 193.889
9 TOTAL ACTIV 649.889 664.097

PASIV
1 Capitaluri proprii 289.170 278.160
2 Datorii pe t. mediu şi lung 58.706 92.000
3 …datorii financiare pe tml 58.706 92.000
4 ... datorii de exploatare pe tml 0 0
5 CAPITAL PERMANENT 347.876 370.160
6 Datorii pe termen scurt 302.013 293.938
7 ...datorii financiare pe termen scurt 26.706 36.000
8 ...datorii de exploatare pe ts, din care: 275.307 257.938
9 ..-furnizori şi conturi asimilate 103.368 34.000
10 ..-alte datorii de exploatare 171.939 223.938
11 DATORII-TOTAL 360.718 385.938
12 TOTAL PASIV 649.889 664.097

201
 Anexa 4 – Tabloul soldurilor intermediare de gestiune RON
Nr.crt. SpecificaŃie / perioada 1 2
1 Venituri din vânzarea mărfurilor 150.000 175.000
2 Cheltuieli privind mărfurile 135.000 165.375
3 Marja comercială 15.000 9.625
4 ProducŃia vândută 1.000.000 950.000
5 VariaŃia stocurilor 73.000 68.000
6 ProducŃia imobilizată 50.000 0
7 ProducŃia exerciŃiului 1.123.000 1.018.000
8 Cheltuieli cu materii p. şi mat.cons 500.000 498.750
9 Alte cheltuieli din afară 50.000 47.500
10 Alte cheltuieli materiale 25.000 23.750
11 Cheltuieli privind prestaŃiile externe 35.000 48.250
12 Valoarea adăugată 528.000 409.375
13 Venituri din subvenŃii de exploatare 0 0
14 Ven. din cr. reactiv.si deb. diversi (Vcr) 0 0
15 Alte venituri din exploatare (Ave) (758) 2.000 2.000
16 Venituri din subventii pt. investitii (Vsi) 2.000 2.000
17 Cheltuieli salariale (S) 198.000 332.640
18 Impozite si taxe aferente exploatarii (Ie) 45.000 45.000
19 Chelt.cu despag., donatii si act.ced. (Cd) 10.000 30.000
20 Chelt.privind activele ced. (ct.6583) 0 10000
21 Acumularea brută din exploatare 275.000 11.735
Venituri din provizioane privind
activitatea de exploatare (ct. 7812+ 7813
22 +7814) 0 50.000
23 Venituri din cedarea activelor (ct.7583) 0 40.000
Venituri din subventii pentru investitii
24 (ct.7584) 2.000 2.000
25 Amortizări şi provizioane 100.500 102.292
26 Pierderi din creante si deb.div. (ct.654) 0 0
27 Chelt.privind activele ced. (ct.6583) 0 10000
27 Rezultatul exploatării 176.500 -8.557
28 Venituri financiare 38 13
29 Cheltuieli financiare 6.799 15.377
30 Rezultatul financiar -6.761 -15.364
31 Rezultatul curent 169.739 -23.921
32 Rezultatul extraordinar 0 0
33 Rezultatul brut al exerciŃiului 169.739 -23.921
34 Impozitul pe profit 27.158 0
35 Rezultatul net al exerciŃiului 142.581 -23.921
36 Capacitatea de autofinanŃare 243.081 28.371
37 Dividende 70000 0
38 Participarea salariaŃilor la profit 12500 0
39 AutofinanŃarea netă 160.581 28.371

202