Tema 3:

Extinderea Uniunii Europene și procesul de aderare la UE

Evoluții comparative privind extinderile succesive ale UE

 CECO, înființ ată în anii 1950 ș i cunoscută în prezent sub
numele de Uniunea Europeană, a avut iniț ial ș ase membri:
Belgia, Franț a, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda.
 În 1973, au devenit state membre Danemarca, Irlanda și
Regatul Unit.
 Norvegienii au votat împotriva aderării cu 53,5% voturilor
la o prezența la urne de 46,5%.
 Grecia a aderat î n 1981, urmată de Spania și Portugalia î n
1986.
 1985
a adus primul și ultimul caz de până acum când teritoriul
european a părăsit Groenlanda, teritoriul danez
sa bucurat de autonomie pe baza referendumului din 23.02.
1982 și s-a decis ieșirea din Comunități.
 La
10.03.1990 are loc o extindere a CE, prin reunificarea Ger
maniei.
 Austria, Finlanda și Suedia li s‐au alăturat î n 1995.
 Norvegiași Elveția care de asemenea au cerut aderarea, eșu
ează din nou din cauza referendumurilor negative.
 În anul 2004, Uniunea a cunoscut cea mai mare extindere din
istoria sa, odată cu aderarea Ciprului, Estoniei, Letoniei,
Lituaniei, Maltei, Poloniei, Republicii Cehe, Slovaciei,
Sloveniei și Ungariei.
 Trei ani mai târziu, î n 2007, au aderat la Uniune Bulgaria și
România.
 Croaț ia a devenit stat membru la 1 iulie 2013, numărul
membrilor fiind acum de 28
 2015 - Islanda și-a retras cererea de aderare
 Muntenegru, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Serbia și
Turcia, Albania sunt ț ări candidate.
 Bosnia și Herț egovina și Kosovo sunt ț ări potenț ial candidate.
2. Criteriile de aderare la Uniunea Europeană
 Orice stat european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și
care se angajează să le promoveze poate solicita să devină membru
al Uniunii.
 Art. 2 TUE. Uniunea se întemeiază pe valorile respectării
demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de
drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a
drepturilor persoanelor care aparțin minorităților. Aceste valori
sunt comune statelor membre într-o societate caracterizată prin
pluralism, nediscriminare, toleranță, justiție, solidaritate și egalitate
între femei și bărbați.
 Consiliul European de la Copenhaga din 21-22 iunie 1993: a)
politic: stabilitatea instituț iilor care garantează democraț ia, statul
de drept, drepturile omului ș i respectarea ș i protecț ia minorităț ilor;
b) economic: existenț a unei economii de piaț ă funcț ionale ș i
capacitatea de a face faț ă presiunii concurenț iale ș i forț elor pieț ei
din UE; c) capacitatea de asumare a obligaț iilor de stat membru,
inclusiv a celor privind aderarea la obiectivele uniunii politice,
economice ș i monetare, d)Existența unor structuri administrative
și judiciare care vor permite adoptarea și aplicarea acquis-
ului UE
legislația primară și derivată care guvernează funcționarea UE.
(Acquis UE - „ceea ce a fost convenit”);
 Art. 49 TUE: Orice stat european care respectă valorile prevăzute
la articolul 2 și care se angajează să le promoveze poate solicita să
devină membru al Uniunii. Parlamentul European și parlamentele
naționale sunt informate cu privire la această cerere. Statul
solicitant adresează cererea sa Consiliului, care se pronunță în
unanimitate după consultarea Comisiei și după aprobarea
Parlamentului European, care se pronunță cu majoritatea
membrilor din care este constituit.
 Condițiile admiterii și adaptările impuse de aceasta tratatelor pe
care se întemeiază Uniunea fac obiectul unui acord între statele
membre și statul solicitant. Acest acord se supune ratificării de
către toate statele contractante, în conformitate cu normele lor
constituționale.
 I etapă - Consiliul decide să accepte sau nu cererea de aderare
 II etapă –Consiliul decide în baza avizului Comisiei să acorde
ț ării respective statutul de ț ară candidată ș i să iniț ieze negocierile
de aderare.
 III etapă - Deschiderea negocierilor de aderare ̆ de către Consiliul
European la recomandarea Comisiei.
 Primul pas al negocierilor se numeș te screening; scopul său este
acela de a-i explica ț ării candidate acquis-ul ș i de a identifica
sectoare în care trebuie aliniate legislaț ia, instituț iile sau practicile
acesteia.
 IV etapa - Ca punct de plecare pentru lansarea procesului de
negociere, Comisia stabileș te un raport de screening pentru fiecare
capitol. Aceste rapoarte sunt înaintate Consiliului.
 Comisia face o recomandare referitoare la deschiderea negocierilor
în legătură cu un anumit capitol sau impune ca mai întâi să fie
îndeplinite anumite condiț ii (sau criterii de referinț ă).
 În momentul în care statele membre decid, pe baza unei evaluări a
Comisiei, că sunt îndeplinite criteriile de referinț ă, ț ara candidată
îș i prezintă poziț ia de negociere.
 Pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul adoptă apoi o poziț ie
comună a UE care permite deschiderea negocierilor.
 V etapa - Odată ce au fost îndeplinite criteriile de referinț ă, statele
membre adoptă o nouă poziț ie comună (tot pe baza propunerilor
Comisiei) prin care confirmă închiderea capitolului în cauză, însă
numai cu titlu provizoriu.
 Negocierile de aderare la UE funcț ionează după principiul că „nu
s-a convenit nimic până nu s-a convenit totul”, astfel încât
închiderea definitivă a capitolelor are loc numai la sfârș itul
întregului proces de negociere.
 VI etapa - Comisia informează Parlamentul European ș i Consiliul
cu privire la progresele înregistrate de ț ările care doresc să adere la
UE, prin intermediul unor documente de strategie anuale ș i
rapoarte privind progresele înregistrate de ț ara respectivă.
 VII etapa - În momentul în care negocierile referitoare la toate
capitolele sunt încheiate în mod satisfăcător pentru ambele părț i,
rezultatele sunt incluse într-un proiect de tratat de aderare.
 După ce este examinat de către Comisie ș i aprobat de către
Parlamentul European, tratatul este semnat ș i ratificat de ț ara
candidată ș i de toate statele membre.
 Odată ce tratatul de aderare a fost semnat, statul aderent are dreptul
la anumite privilegii provizorii. Dobândeș te „statutul de
observator activ”
 După încheierea procesului de ratificare, tratatul intră în vigoare la
data programată, iar statul aderent devine stat membru.
 «Articolul 50 TUE (1) Orice stat membru poate hotărî, în
conformitate cu normele sale constituționale, să se retragă din
Uniune. (2) Statul membru care hotărăște să se retragă notifică
intenția sa Consiliului European. În baza orientărilor Consiliului
European, Uniunea negociază și încheie cu acest stat un acord care
stabilește condițiile de retragere, ținând seama de cadrul viitoarelor
sale relații cu Uniunea. Acest acord se negociază în conformitate
cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene. Acesta se încheie în numele Uniunii de către
Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată, după aprobarea
Parlamentului European.»
 «(3) Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data
intrării în vigoare a acordului de retragere sau, în absența unui
astfel de acord, după doi ani de la notificarea prevăzută la alineatul
(2), cu excepția cazului în care Consiliul European, în acord cu
statul membru în cauză, hotărăște în unanimitate să proroge acest
termen
 (4) În înțelesul alineatelor (2) și (3), membrul care reprezintă în
cadrul Consiliului European și al Consiliului statul membru care se
retrage nu participă nici la dezbaterile și nici la adoptarea deciziilor
Consiliului European și ale Consiliului care privesc statul în
cauză.»
 «(5) În cazul în care statul care s-a retras din Uniune depune o
nouă cerere de aderare, această cerere se supune procedurii
prevăzute la articolul 49.»