Sunteți pe pagina 1din 3

Psihoterapia pierderii – doliul

Pierderea unei persoane dragi sau a unui lucru important poate fi o încercare a vieții
foarte dureroasă. Tristețea, amestecată cu alte emoții ca teama, furia și vinovăția sunt
reacții normale, necesare în fața unei pierderi. Fiecare își poarta doliul diferit, dându-ți
voie să trăiești doliul este o parte importantă și sănătoasă a procesului de vindecare a
rănilor sufletești.
Mulți consideră că un plus de suport din partea unui psiholog sau psihiatru ajută la a
promova un proces sănătos de recuperare. Doliul este un proces în care cu cât intelegi
mai mult si lucrezi mai activ, cu atât mai eficacientă este vindecarea.
Ce este doliul?
Doliul este raspunsul emotional la pierdere. De cele mai multe ori el este răspunsul la
pierderea unei persoane iubite sau a divorțului, dar poate fi trăit si în urma pierderii
slujbei sau a locuinței, pierderea unui animal, a unei prietenii, pierderea sprijinului dupa
trăirea unei traume, pierderea stabilității financiare, etc. De obicei, pierderi mai însemnate
înseamna suferință mai intensă. De asemenea, schimbările importante în viață cum ar fi
mutatul, schimbarea locului de munca, plecarea copiilor de acasă sau pensionarea pot
aduce stări psihologice de doliu care au nevoie de a fi tratate ca pierderi.
Stadiile și sentimentele asociate doliului
Suferința psihică provocată de doliu are implicații emotionale, fizice, comportamentale,
sociale si spirituale. În funcție de personalitatea fiecăruia, valorile familiei, cultura si
credința religioasă, suferința se poate manifesta diferit. Dacă modul de manifestare și de
trăire este diferit, cercetatorii au demonstrat că procesul de prelucrare a pierderii are
cateva stadii ordonate și previzibile:
 Șoc și neîncredere – imediat după o pierdere sau un eveniment traumatic mulți
oameni au spus ca se simt amorțiți, nu cred că evenimentul s-a întâmplat sau chiar îl
neagă.
 Tristețea – este sentimentul sănătos și normal a fi simțit într-o situație de
pierdere. Pot apărea de asemenea sentimente de gol interior, disperare, dorința de
singurătate sunt de ademenea naturale în situații de pierderi importante. Ca
manifestare a tristeții profunde, putem să plângem mult dar în timp tristețea se va
sedimenta. Dar dacă nu se simte nici o îmbunătățire de la o zi la alta s-ar putea să ne
confruntăm cu o depresie.
 Vinovăția – alt sentiment comun este regretul sau vinovăția față de lucrurile care
au rămas nespuse sau nefăcute. Am putea sa ne simțim vinovați pentru ca nu am făcut
ceva pentru a preveni pierderea chiar dacă nu era nimic de făcut, sau vinovăția față de
sentimentele de ușurare după o boala lungă și dureroasă a celui drag.
 Furia/enervare – deseori pierderea poate părea nedreaptă și ne face să ne simțim
furioși sau revoltați. S-ar putea sa simțim nevoia de la învinui pe cineva pentru aceasta
nedreptate – Dumnezeu, doctorul, persoana care a plecat de lângă noi pentru ca ne-a
abandonat, chiar și pe noi înșine. Pentru mulți, terapia pentru depășirea pierderii este
un exercițiu pentru iertare sau pentru eliberarea de furie.
 Frica – o pierdere semnificativă poate activa sentimente de anxietate, neputință și
nesiguranță, mergând chiar până la apariția atacurilor de panica. Pierderea unei
persoane dragi ne poate face să fim anxioși față de schimbările din viață cărora va
trebui să le facem față, noi reponsabilități pe care acum le avem de înfruntat în alte
condiții și în general teama de necunoscutul care ne așteaptă într-o nouă etapă a
existenței noastre .
 Simptome fizice – datorită nivelurilor intense de stres asociat cu suferință psihică
provocată de pierdere, organismul nostru răspunde și din punct de vedere fizic nu doar
emoțional. Probleme fizice comune pot include oboseală, greață, amețeală, pierdere
sau câștig în greutate, dureri și insomnie.
Toate aceste simptome fizice și/sau emoționale se estompează în timp pe parcursul
acceptării pierderii. In timp, vom putea să trecem peste trauma provocată de pierdere și să
ne regăsim pace interioară.
Daca nu simți nici un progres sau suferința se agravează poate fi un semn că a declanșat o
problemă emoțională mult mai serioasă cum ar fi o depresie majoră.
Cum sa faci față suferinței provocate de pierdere
1. Nu suferi în singurătate
Cel mai important factor în vindecarea suferintei este să ai suficient sprijin din partea
familiei, prietenilor, credintei, un grup de sprijin și/sau un terapeut. Împărtășirea
suferinței face ca povara ei sa fie mai ușor de suportat.
2. Ai grijă de tine
Stresul pierderii îți poate afecta în mod negativ sistemul imunitar, făcându-te vulnerabil
în fața bolilor. Acum mai mult ca niciodata ai nevoie să ai grijă de sănătatea ta fizică și
emotională. Mintea și trupul sunt legate și vei avea nevoie de sănătate pentru a face față
suferinței. Încercările de evitare a sentimentelor nu fac decat sa amâne soluționarea
suferinței și acceptarea pierderii, ceea ce poate duce la complicații cum ar fi depresia,
anxietatea, abuzul de substanțe sau alte suferințe cronice. Câteva recomandări pentru
perioada de doliu sunt:
 Fă ceva creativ. Exprimarea sentimentelor într-un mod fizic sau creativ te poate
ajuta sa treci mai ușor peste această perioadă – scrie, fă un album, pictează sau
implică-te într-o cauza nobilă.
 Mănâncă, dormi și fă sport. Sănătatea fizică și cea emoțională sunt interconectate.
Combate stresul și oboseala suferinței cu un stil de viață sănătos.
 Fi răbdător cu tine. Nu există o planificare cronologică sau o listă de emoții pe
care trebuie să le simți. Dă-ți voie să simți ceea ce ai nevoie sa simți fără să te judeci
sau să-ți fie rușine.
 Conștientizează ce agravează suferința. Este normal ca anumite locuri, date
semnificative sau sărbători să declanșeze amintiri triste și intense sentimente
dureroase. Poate fi foarte eficient să-ți faci planuri pentru a face față sentimentelor din
ziua „fatidică”.
3. Consiliere psihologică
Mulți consideră că sprijinul unui psiholog ajută la un proces sănătos de vindecare. Cu cât
înțelegi mai bine suferința și ești mai proactiv cu atât vindecarea este mai eficientă.

Cum putem susţine o persoană îndoliată?

- Acordaţi prioritate sentimentelor şi nevoilor persoanei îndoliate;


- Vorbiţi mai puţin şi ascultaţi persoana îndoliată mai mult;
- Este suficient să vă exprimaţi compasiunea şi condoleanţele în mod sincer şi cât mai
simplu. Nu puteţi dumneavoastră să faceţi să dispară durerea;
- Oferiţi-vă să ajutaţi. Luati-vă angajamentul doar pentru lucrurile pe care ştiţi că o să le
duceţi la bun sfârşit. Este momentul nepotrivit pentru promisiuni false;
- Evitaţi să repetaţi cât de trist şi îndurerat sunteţi în urma acestei pierderi. Comparativ cu
durerea persoanei îndoliată, a dumneavoastră este ca o picătură într-un ocean;
- Acordaţi o atenţie deosebită gesturilor şi indiciilor non-verbale (limbajul corpului ), de
exemplu, datul ochilor peste cap şi agitaţie. La cel mai mic semnal, schimbaţi subiectul
sau încetaţi să mai vorbiţi;
- Evitaţi expresiile cum ar fi: "Măcar acum nu mai suferă" sau "Dumnezeu ne dă
doar atât cât putem duce". Cu siguranţă nu este ceea ce are nevoie să audă acum;
- Nu vă aşteptaţi să depăşească această situaţie în câteva luni, pentru că este foarte puţin
probabil. Procesul de doliu poate dura chiar şi 2-3 ani.