Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Orice acţiune militară, orice activitate umană sau orice acţiune informativă
vizează îndeplinirea unui scop, identificarea şi lovirea unei ţinte, atingerea unui
obiectiv. Acest principiu presupune „a identifica şi a urmări înfăptuirea unui scop
clar definit şi realizabil, a cărui îndeplinire promovează cel mai bine interesul
na]ional”1, înseamnă a pune semnul egalităţii între scopul şi obiectivul acţiunilor
informative. Orice acţiune informativă desemnează rezolvarea fiecărei sarcini sau
misiuni informative a căror îndeplinire vizează un anumit scop. Aceasta din urmă
reprezintă motivul conştient, clar şi nemijlocit care orientează şi reglementează
acţiunea informativă. Orice sistem informativ-contrainformativ acţionează
întotdeauna pentru îndeplinirea unui scop, pentru definirea clară a misiunilor
1
“Observatorul Militar”, nr. 28, 16-22 iulie 1997, p. 3.
1
informative. Toate obiectivele de realizat se vor regăsi în „Planul de căutare a
informaţiilor”, întocmit pe cele trei niveluri: strategic, operativ şi tactic.
2. Libertatea de acţiune
2
Col. dr. Aurel Petori, col. Emanoil Stanislav, Unele tendinţe şi perspective în dezvoltarea tacticii
militare, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 129.
2
Acţiunile conspirate în planul informativ se desfăşoară (execută) în mod
compartimentat. Compartimentat înseamnă să nu împarţi cu alţii ceea ce cunoşti, cu
excepţia celor autorizaţi sau avizaţi să cunoască, conform legii şi regulamentelor
aplicabile.
În munca de culegere de informaţii sunt candidaţi puţini, iar ideile sunt şi mai
puţine. Sufletele firave şi delicate nu vor fi interesate de această muncă periculoasă
şi vulgară, de cele mai multe ori ingrată şi plasată undeva departe de putere şi sferele
de influenţă!
4. Continuitatea
3
6. Cooperarea şi colaborarea neîntreruptă
4
8. Finalitatea acţiunilor
9. Legitimitatea
5
stabilită în limitele legii, dar şi potrivit principiului legitimei apărări a familiei, cetei,
ginţii, tribului, comunităţii, societăţii în faţa unor ameninţări care ar pune în pericol
existenţa acestora. În realitate, lucrurile par să aibă şi alte înfăţişări. În SUA, există
legi care asigură protecţia agenţilor sau prevăd o anumită procedură de urmat atunci
când aceştia trebuie să compară în faţa autorităţilor judiciare.
6
anumite limite trebuie să fie respectate”3. Dacă luăm cazul României celor 17 ani de
tranziţie, putem aprecia că serviciile de informaţii nu au avut nici un fel de protecţie
legală a surselor, din cauza fie a unui cadru legislativ sărac (vezi Legea nr.
51/1991)4, fie a unor acţiuni de timorare a acestora, bazate pe trecutut lor, fie a unei
slabe atenţii de care s-au bucurat din partea decidenţilor aflaţi pe lanţul autorităţii de
comandă politico-militar. Cu toate acestea, unele autorităţi, aflate la nivelul strategic
al lanţului de comandă, nu s-au sfiit să le folosească în acţiuni politice, în
confruntări politice şi electorale, în şantaje politico-administrative, fapt care a
condus la slăbirea şi discreditarea acestora în plan naţional şi internaţional.
„Marele câştig al structurilor de informaţii româneşti” a fost acela că s-au
compromis şi s-au discreditat sau poate s-a urmărit, în mod subtil, slăbirea acţiunilor
ofensive ale serviciilor de informaţii, slăbindu-se, în acest fel, şi centura de apărare
informativ-contrainformativă a statului. Sau, poate, au fost slăbite în mod voit de
către unele interese de securitate străine, întrebuinţându-se agenţi de influenţă
distribuiţi cu multă acribie în teritoriul nostru na]ional şi dirijaţi să lucreze cu o
deosebită abilitate pe lângă decidenţii politico-militari, influenţând „conduita”
acestora potrivit unui interes prestabilit. Prin lovirea instituţiilor de securitate
(armată, structuri de informaţii şi ordine publică) s-a încercat dezorganizarea morală
a lor, ruperea lanţului care trebuie să unească aceste structuri cu ţara şi s-a ajuns
până acolo, încât s-a încercat inocularea dispreţului sau urii cetăţeanului faţă de toţi
aceia care încadrează Sistemul Naţional de Securitate. În unele situaţii, s-a trecut la
adevărate linşaje mediatice şi, în bună parte, unii agenţi de influenţă şi-au atins
obiectivele.
Publicat de Marian COVLEA, MA
7
Aprilie 2009