Sunteți pe pagina 1din 3

Ghimbir - sănătate condimentată

Ghimbirul(Zingiber officinale), mai exact rizomul de ghimbir cu aspect de hrean banal,


este o plantă cunoscută din antichitate, originară din India şi adusă în Europa în perioada
cruciadelor. Ghimbirul face parte din familia Zingiberaceae şi îşi are obârşia în Asia
tropicală. Este o plantă erbacee aromată, al cărei rizom (sau rădăcină) are gust plăcut,
puternic şi iute, răcoritor ca şi cel al citricelor. Abia la începutul anilor 1980 cercetătorii
occidentali s-au preocupat de virtuţile terapeutice ale rizomului de ghimbir. De puţin
timp, după 1989, este introdusă şi în comerţul nostru.

Ghimbirul este poate cel mai versatil condiment, fiind folosit în absolut toate tipurile de
mâncăruri, de la sosuri, supe, feluri principale, până la deserturi şi băuturi. Cu toate
acestea, nu este foarte popular în Europa, deşi era un condiment important încă de pe
vremea romanilor, poate din cauză că ghimbirul proaspăt nu este decât rareori
comercializat pe continentul nostru.

Ghimbirul este comercializat sub mai multe forme:


• Rădăcini întregi, proaspete: o rădăcină de ghimbir este numită ”mană”. Ea are o
culoare galben-deschis la interior şi o coajă de diferite nuanţe cafenii. Ghimbirul
jamaican, de culoare galben deschis, este socotit a avea cea mai bună calitate.
Ghimbirul african şi indian are o coajă mai închisă la culoare şi este de calitate
mai slabă. Rizomii întregi au gustul cel mai proaspăt.

• Rădăcini uscate: se comercializează ”negre” (cu coajă cu tot) sau ”albe” (fără
coajă). Sunt disponibile întregi sau tăiate felii.
• Ghimbir pudră: are culoare galben-deschis şi este obţinut prin măcinarea
rădăcinii uscate.

• Ghimbir conservat: este preparat din rizomi tineri, decojiţi, tăiaţi şi apoi fierţi
într-un sirop gros de zahăr. Bucăţile de ghimbir şi siropul sunt conservate
împreună. Ghimbirul este moale şi cărnos, dar extrem de iute.

• Ghimbir cristalizat: este obţinut prin fierbere în sirop de zahăr, uscat apoi la aer
şi rulat în zahăr.

• Ghimbir murat: este tăiat feliuţe foarte subţiri, ca hârtia, şi apoi murat în oţet.
Ghimbirul murat este numit în Japonia ”gari” şi însoţeşte adesea ”sushi”; este
servit între feluri, pentru a reîmprospăta cerul gurii. Are culoare rozalie.

De ce să folosim această plantă?


• În răceală, acţionează asupra plămânilor, stomacului şi splinei. O rădăcină
proaspătă de ghimbir, rasă şi fiartă în 250 ml apă, timp de 10 minute, produce un
ceai cu efecte remarcabile în tratarea edemelor, vomei sau tusei, inducând şi o
senzaţie puternică de încălzire a corpului, respectiv un efect sudorific pregnant.
Atunci când febra nu cedează, fierbeţi 100 g ghimbir proaspăt în 500 ml apă şi
spălaţi tot corpul cu zeama rezultată. Dacă tusea nu vrea să vă lase în pace,
stoarceţi o rădăcină de ghimbir şi amestecaţi sucul cu puţină miere şi 250 ml apă
fierbinte; beţi câte 1-2 căni pe zi. Ceaiul de ghimbir este un calmant ideal în
inflamaţiile gâtului, sinuzite, răguşeală, febră, eliminare de mucozităţi şi
congestii respiratorii.

• Indigestia poate fi tratată dacă mâncaţi căteva bucăţele de tulpină de ghimbir


proaspăt. Este calmant pentru durerile abdominale, ajută digestia, elimină gazele,
dă poftă de mâncare, neutralizează toxinele, în vreme ce o cană de suc din aceeaşi
parte a plantei vă poate scăpa de un sughiţ rebel, greaţă sau vomă, ori chiar de o
toxiinfecţie alimentară.

• Reumatism: Rapoarte medicale din diverse spitale chinezeşti arată că injectarea


unei soluţii de 5-10% suc de ghimbir în zonele afectate, poate trata cu succes
durerile reumatice.

• În caz de greaţă, se ţine în gură, sub limbă, o bucăţică de rădăcină de ghimbir.


Senzaţia de greaţă şi vomă va dispărea imediat.

• În China, este cunoscut ca antiastmatic de peste 3000 ani, folosindu-se suc de


ghimbir şi morcovi. Astmul se mai poate trata cu tinctură de ghimbir care
eliberează plămânul de secreţii.0.5-1.5 g de praf de rădăcină de ghimbir, luat de 3
ori pe zi, înainte de masă, înlătură durerile de cap de natură nevralgică şi spastică,
greţurile şi voma (la femeile însărcinate), tratează bronşita şi astmul bronşic,
frigiditate, cataracta.
Alte utilizări ale ghimbirului:
• În industria parfumurilor: graţie uleiului esenţial pe care îl conţine, rizomul de
ghimbir emană o savoare de lămâie piperată şi conferă astfel căldură şi
personalitate parfumurilor.

• În industria cosmeticelor: La spitalele din Beijing, este utilizat în tratamentul


alopeciilor (cheliilor) sub formă de rondele proaspete. Cosmetologii europeni au
fabricat loţiuni cu ghimbir pentru tonificarea şi revitalizarea părului. Loţiunile de
corp pe bază de ghimbir au efecte de întinerire: hrănesc epiderma şi îi conferă
fineţe şi supleţe. Fiind bogat în magneziu, fosfor şi acizi aminaţi, ghimbirul este
omniprezent în formule revitalizante ale cremelor de faţă.

• În medicina alternativă: Moleculele aromatice de ghimbir trimit impulsuri


creierului imediat ce ating pielea, relaxând şi detensionând musculatura. Rădăcina
încălzeşte meridianele de acupunctură. Terapeuţii folosesc uleiurile aromatice de
ghimbir pentru fricţionarea zonelor unde se acumulează tensiuni negative: tâmplă,
ceafă, încheieturi.