SĂ ÎNȚELEGEM

POLITICILE
UNIUNII
EUROPENE Transporturi

Conectarea
cetățenilor și
a întreprinderilor
din Europa
P ent r u a gener a c r eș t er e ec o no m ic ă,
p en t r u a c r ea l o c ur i d e m unc ă ș i
p en t r u a î m b un ăt ăț i c al it at ea vieț ii
p o p ul aț iei, Eur o p a t r eb uie s ă d is p ună
d e s is t em e d e t r an s p o r t c o m p et it ive,
c ar e s ă î i p er m it ă s ă c o nc ur eze p e
p l an in t er naț io nal .

SĂ ÎNȚELEGEM
POLITICILE UNIUNII
EUROPENE
Broșura face parte din seria „Să înțelegem politicile Uniunii
Europene”. Aceasta explică modul în care acționează UE în
diverse domenii de competență, din ce motive și cu ce rezultate.
Publicațiile sunt disponibile online:
http://europa.eu/pol/index_ro.htm
http://europa.eu/!gX78yg
Cum funcționează Uniunea Europeană
12 lecții despre Europa
Europa 2020: Strategia de creștere economică a Europei
Părinții fondatori ai UE
Afaceri externe și securitate
Afaceri maritime și pescuit
Agenda digitală
Agricultură
Ajutor umanitar și protecție civilă
Buget
Cercetare și inovare
Combaterea fraudei
Combaterea schimbărilor climatice
Comerț
Concurență
Consumatori
Cooperare internațională și dezvoltare
Cultură și audiovizual
Educație, formare, tineret și sport
Energie
Extindere
Impozitare
Întreprinderi
Justiție, drepturi fundamentale și egalitate
Mediu
Migrație și azil
Ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
Piața internă
Politica regională
Sănătatea publică
Sectorul bancar și financiar
Securitatea la frontiere
Siguranța alimentară
Transporturi
Uniunea economică și monetară și moneda euro
Vamă
CUPRINS
De ce este nevoie de o politică
europeană în domeniul
transporturilor? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
În ce constă politica UE în domeniul
transporturilor? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
Ce face politica UE în domeniul
transporturilor? . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
Principalele mijloace
de transport . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10
Viitorul politicii UE în domeniul
transporturilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
Informații suplimentare . . . . . . . . . . . 20
Să înțelegem politicile Uniunii Europene:
Transporturi
Comisia Europeană
Direcția Generală Comunicare
Informarea cetățenilor
1049 Bruxelles
BELGIA
Manuscris actualizat în noiembrie 2014
Ilustrația copertei și a paginii 2:
© iStockphoto.com/nadla
20 p. — 21 × 29,7 cm
ISBN 978-92-79-42792-3
doi:10.2775/15231
Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
2014
© Uniunea Europeană, 2014
Reproducerea este autorizată. Pentru orice utilizare sau
reproducere a fiecărei fotografii în parte, trebuie să se
solicite direct permisiunea deținătorilor drepturilor de
autor.
T R A N S P O R T U R I
De ce este nevoie de o politică europeană în
domeniul transporturilor?
Europa are nevoie de conexiuni de transport fiabile
pentru a impulsiona comerțul și creșterea economică
și pentru a crea locuri de muncă și prosperitate.
Rețelele de transport sunt esențiale pentru lanțul de
aprovizionare și constituie baza economiei unei țări.
Ele facilitează distribuirea eficientă a produselor și
ne permit să călătorim, să avem acces la anumite
destinații, să ne apropiem unii de alții și să ne bucurăm
de o calitate a vieții ridicată.
Transporturile reprezintă unul dintre elementele
fundamentale ale procesului de integrare europeană,
fiind strâns legate de crearea și finalizarea pieței
interne, care promovează ocuparea forței de muncă
și creșterea economică. Transporturile se numără
printre primele domenii de politică comună ale Uniunii
Europene de astăzi și sunt esențiale pentru realizarea
libertăților pieței comune, prevăzute de Tratatul de
la Roma din 1957: libera circulație a persoanelor,
serviciilor și mărfurilor.
Fără legături și rețele de transport, libera circulație nu
ar fi posibilă. Iată de ce politica UE în domeniu a fost
întotdeauna orientată către suprimarea obstacolelor
dintre statele membre și crearea unui spațiu european
unic al transporturilor, cu condiții concurențiale
echitabile pentru și între diferitele tipuri de transport:
rutier, feroviar, aerian și naval.
În UE, transporturile au progresat foarte mult în ultimii
60 de ani și continuă să contribuie semnificativ la
ocuparea forței de muncă și la prosperitatea Europei.
În acest sector lucrează, în prezent, aproximativ
10 milioane de persoane, reprezentând 4,5 % din
forța de muncă din UE, un procent aproape echivalent
cu contribuția sectorului la produsul intern brut
(PIB). Transporturile sunt vitale pentru economia UE
și din perspectiva exporturilor, transportul maritim
reprezentând 90 % din comerțul exterior al UE.
Numeroase companii europene dețin supremația
mondială în materie de infrastructură, logistică și
producție de echipamente de transport. Astăzi, o familie
cheltuie 13,5 % din venit pe bunuri și servicii de
transport, cum ar fi bilete de tren sau de avion pentru
deplasări în interes de serviciu sau în scopuri turistice,
cheltuielile de transport ocupând cel mai important loc
în buget, după cheltuielile domestice.
3
În ultimele decenii, dezvoltarea politicii europene în
domeniul transporturilor a contribuit la consolidarea
pieței interne a UE prin deschiderea piețelor naționale
dominate anterior de monopolurile publice (de exemplu,
în sectoarele aerian și feroviar).
De asemenea, în cadrul procesului de creare a unui
spațiu european unic al transporturilor pentru toate
formele de călătorie, sunt eliminate treptat obstacolele
care împiedică accesul, diferențele dintre standardele
tehnice și administrative și denaturarea concurenței
între țările UE la nivel de tarife, taxe și alte costuri.
Aceste progrese s-au înregistrat în mare măsură
în domeniul transportului aerian unde politica de
liberalizare a pieței, inițiată în anii ’90, a dat naștere
unei perioade de creștere fără precedent.
Însă doar liberalizarea pieței nu este suficientă pentru
îndeplinirea obiectivelor Uniunii Europene, care își
propune să ofere mai multe posibilități de călătorie și
să garanteze servicii de transport de înaltă calitate, atât
pentru cetățeni, cât și pentru întreprinderi.
Extinderea, modernizarea și raționalizarea infrastructurii
la nivelul UE sunt, de asemenea, esențiale pentru
crearea unor rețele transfrontaliere care să prezinte
continuitate între diferitele tipuri de transport. Este
motivul pentru care politica în materie de rețele
transeuropene a fost înscrisă în Tratatul de la
Maastricht din 1992. Pentru a contribui la finalizarea
pieței interne, acesta a inclus, de asemenea, cerințe
în materie de protecție a mediului pentru politica din
domeniul transporturilor.
Un alt obiectiv al politicii UE în domeniul transporturilor
este să îi ajute și să îi protejeze pe cetățeni când
călătoresc. Una dintre principalele sale realizări
a constat în definirea și protejarea drepturilor
pasagerilor. În prezent, atunci când apar întârzieri,
pasagerii nu mai trebuie să încerce să afle singuri ce
s-a întâmplat. Ei au dreptul de a fi informați și știu
că pot solicita informații de la compania de transport.
Pasagerii cu handicap sau cu mobilitate redusă au
dreptul la atenție specială.
Uniunea Europeană este actualmente prima și singura
regiune din lume în care pasagerii se bucură de drepturi
de bază vaste și integrate pentru toate mijloacele de
transport.
 4 S Ă
Aceste drepturi se bazează pe diverse principii:
nediscriminare, exactitate, promptitudine și
accesibilitate a informațiilor, asistență imediată și
proporțională.
Pentru a vizualiza și
descărca aplicația Comisiei
Europene privind drepturile
pasagerilor, accesați:
http://europa.eu/!VJ79Wh
Datorită politicii UE, mijloacele de transport poluează
mai puțin, sunt mai eficiente și mai sigure. Din punct
de vedere tehnic și normativ s-au înregistrat progrese
la nivelul tuturor tipurilor de transport: rutier, feroviar,
aerian și maritim.
© SNCF CAV
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Un scurt istoric
Începând cu Tratatul de la Roma, transporturile
au constituit unul dintre primele sectoare în care
Comunitatea Economică Europeană a introdus o politică
comună.
Cu toate acestea, Tratatul nu definea conținutul propriu-
zis al unei politici comune în domeniul transporturilor,
deci statele membre erau nevoite să cadă de acord
asupra formulării acesteia. Până în anii ’80, lucrurile
au avansat foarte încet, în mare măsură din cauză că
guvernele nu doreau să renunțe la controlul pe care îl
exercitau asupra rețelelor naționale de transport și, de
asemenea, din cauza diferențelor semnificative dintre
structurile normative și de transport din fiecare țară.
După aproximativ 25 de ani de absență a unei legislații
uniforme, Parlamentul European a luat decizia fără
precedent de a aduce Consiliul Uniunii Europene în fața
Curții Europene de Justiție pe motiv că nu elaborase
o politică comună în domeniul transporturilor. Hotărârea
Curții din mai 1985 a dat un impuls politic și, în final,
au început să se facă primii pași către o politică
comună.
La scurt timp după hotărârea Curții de Justiție din
1985, Comisia Europeană publică o carte albă privind
promovarea pieței interne. Aceasta conține referiri
clare la transporturi și definește o serie de obiective de
îndeplinit până în 1992.
Datorită evoluției politicii
europene în domeniul
transporturilor, astăzi se
poate călători mai bine și
mai rapid.
T R A N S P O R T U R I
1986: Actul Unic European înlocuiește unanimitatea
de voturi cu majoritatea calificată pentru deciziile
referitoare la politica UE în domeniul transporturilor
aeriene și maritime, permițând, într-o oarecare măsură,
ieșirea din blocajul politic înregistrat în deceniile
precedente.
1992: Tratatul de la Maastricht instituie rețelele
transeuropene de transport și include în politica din
domeniul transporturilor cerințe referitoare la protecția
mediului, care au fost ulterior consolidate în Cartea
albă a Comisiei privind politica comună în domeniul
transporturilor, publicată în același an.
Aceasta pune accent pe principiul mobilității
sustenabile, precum și pe obiectivul de a deschide
concurenței piețele de transport.
Până în 1992, au fost puse bazele politicii comune în
domeniul transporturilor.
1997: Tratatul de la Amsterdam include în politica
din domeniul transporturilor mai multe cerințe privind
protecția mediului, conferindu-i Parlamentului European
puterea de decide împreună cu Consiliul cu privire la
aproape toate aspectele politicii din acest domeniu.
În anii următori, Comisia analizează diferențele
naționale și regionale existente la nivelul costurilor de
transport, al taxelor și tarifelor, în încercarea de a crea
un climat mai favorabil concurenței.
5
Câteva repere ale politicii UE în
domeniul transporturilor
2001: o altă carte albă indică o tranziție decisivă către
o politică a transporturilor care ține cont de mediu
într-o mai mare măsură, ca modalitate de adaptare
la o creștere inegală a diverselor forme de transport,
la congestiile de trafic de pe șoselele și căile ferate
europene și la accelerarea impactului poluării.
Cartea albă prevede o creștere masivă a traficului, în
special a celui rutier și aerian, precum și apariția unor
probleme de sănătate și mediu cauzate de accentuarea
poluării.
2006: potrivit concluziilor unui raport intermediar,
se impune intensificarea eforturilor de combatere
a impactului negativ al transporturilor asupra
consumului de energie și asupra mediului. Raportul
propune măsuri printre care un plan logistic pentru
transportul de mărfuri, sisteme inteligente care să
reducă poluarea și să eficientizeze transporturile și un
plan de relansare a căilor navigabile interioare.
2011: o altă carte albă („Foaie de parcurs către
un spațiu european unic al transporturilor”) se
concentrează pe măsurile care mai trebuie luate pentru
finalizarea pieței interne a transporturilor. Printre
acestea se numără:
• construirea unor rețele integrate de transport care să
combine diverse mijloace sau tipuri de transport;
• crearea unor noduri multimodale și eliminarea
blocajelor de durată de natură tehnică, administrativă
sau legate de capacitate;
• îmbunătățirea infrastructurii în țările care au aderat
la UE începând din 2004;
• un accent mai mare pe cercetare, inovare și investiții,
astfel încât Europa să nu depindă în viitor de petrol
și pregătirea industriei pentru realizarea obiectivelor
dificile de decarbonizare fără reducerea mobilității.
 6 S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

În ce constă politica UE în domeniul

transporturilor?

Pentru finalizarea pieței interne, este esențial să existe și serviciilor, nu doar prin eliminarea controalelor la
legături de transport interconectate corespunzător între frontiere, ci și prin integrarea piețelor naționale.
cele 28 de state membre care intră în componența
Uniunii Europene. Legislația în domeniul transporturilor a vizat și
deschiderea accesului la piețe și infrastructură,
În acest scop, trebuie construite conexiunile care lipsesc realizarea compatibilității tehnice – în ceea ce
și înlăturate numeroasele obstacole de ordin tehnic și privește, de exemplu, materialul rulant – și eliminarea
administrativ pentru a asigura fluiditatea traficului și altor obstacole tehnice și administrative din calea
pentru a facilita schimburile comerciale, evitând apariția concurenței. Progresele realizate au condus la creșterea
blocajelor inutile în sistemul european de transport. De produsului intern brut (PIB) pe întreg teritoriul UE, ca
asemenea, este necesară o raționalizare a diferențelor urmare a creșterii transportului de călători și de marfă.
între politicile naționale în materie de transport, pentru
a evita denaturarea concurenței și pentru a elimina Accesul la piață este echilibrat de norme europene
obstacolele care împiedică accesul la piață. referitoare la diverse aspecte, cum ar fi timpul de
condus și de odihnă pentru transportul rutier de mărfuri,
Scopul ultim este acela de a crea un spațiu european garantarea drepturilor pasagerilor pentru toate tipurile
unic al transporturilor, pentru a ajuta Europa să rămână de transport și egalitatea socială în condiții care asigură
competitivă prin optimizarea eficienței întregului sector un mediu concurențial deschis și echitabil.
al transporturilor, în beneficiul tuturor.
Printre elementele esențiale ale legislației europene în
Pentru a realiza aceste obiective, trebuie garantat domeniul transporturilor se numără cele trei pachete
accesul la o infrastructură și la servicii de transport de feroviare care au determinat liberalizarea treptată
calitate, cu sprijinul cercetării, inovării și al unei finanțări a piețelor naționale de transport feroviar, reglementări
solide pe termen lung. privind „cabotajul” rutier și maritim (transportul de
mărfuri sau pasageri între două puncte de pe teritoriul
aceleiași țări efectuat de transportatori înregistrați în
Legislația altă țară) și cele două pachete „cerul unic european”,
care își propun să creeze un singur spațiu european
Progresele înregistrate la nivel legislativ în anii ’80 în aerian, reglementat de o serie de norme comune.
direcția realizării pieței europene unice au reprezentat
un moment de cotitură pentru politica în domeniul
transporturilor. De atunci, măsurile adoptate au avut ca Infrastructura
obiectiv facilitarea circulației transfrontaliere a bunurilor
În prezent, infrastructura de transport nu este distribuită
uniform în Europa. În multe țări care au aderat recent la
CREȘTEREA TRANSPORTURILOR ÎN UE
UE nu există legături feroviare de mare viteză. În medie,
ANUL rețelele de autostrăzi din aceste țări sunt mult mai puțin
1995
= 100 dezvoltate decât în celelalte state membre. Pe lângă
140 necesitatea construirii verigilor care lipsesc, trebuie
135 extinsă și îmbunătățită o mare parte din infrastructura
130 de transport a UE.
125
120 Aici intervine Rețeaua transeuropeană de transport
115 (TEN-T), un proiect ambițios și pe termen lung, vizând
110 modernizarea și conectarea rețelelor naționale pentru
105 a crea o rețea interconectată care să lege toate
100
regiunile europene, prin utilizarea cât mai eficientă
a diferite mijloace de transport.
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
2010

Pasageri (pkm) Cu ajutorul TEN-T, UE intenționează să formeze

Mărfuri (tkm) o rețea primară până în 2030, completând legăturile
PIB, Volume concatenate transfrontaliere care lipsesc pentru a realiza o rețea
T R A N S P O R T U R I
„mai inteligentă”, cu stabilirea unor termene clare, astfel
încât toate proiectele să aibă prioritate.
O vastă rețea de legături regionale și naționale va fi
integrată în rețeaua primară. Sunt prevăzute norme
menite să garanteze că trenurile, navele, avioanele,
camioanele și automobilele pot utiliza infrastructura
de transport în condiții de deplină siguranță, fără să se
confrunte cu probleme tehnice.
Finanțările în domeniul transporturilor prin intermediul
mecanismului „Conectarea Europei” pentru perioada
2014-2020 (a se vedea secțiunea dedicată acestui
mecanism) se vor concentra, de asemenea, pe această
rețea primară.
Scopul este ca treptat, până în 2050, cea mai mare parte
a cetățenilor și a întreprinderilor din Europa să se afle la
cel mult 30 de minute distanță, ca timp de deplasare, de
această rețea globală. Deplasările se vor face nu doar mai
ușor și mai rapid, ci și mai sigur și cu mai puține blocaje.
Una dintre cele mai semnificative povești de succes
legate de TEN-T este podul Øresund dintre Malmö și
Copenhaga, cel mai lung pod rutier și feroviar european
care leagă țările nordice de centrul Europei.
Această legătură a contribuit la intensificarea
schimburilor economice între cele două părți și
a influențat pozitiv dezvoltarea regiunilor limitrofe. De
la inaugurarea sa în urmă cu peste un deceniu, traficul
feroviar a crescut cu peste 200 %.
Cercetarea și inovarea
Cercetarea orientată către găsirea unor modalități de
transport eficiente din punct de vedere al resurselor și
care să respecte mediul ocupă un rol foarte important
în cadrul politicii UE în domeniul transporturilor.
„Transporturi inteligente, ecologice și integrate” constituie
una dintre principalele provocări vizate de programul
de finanțare a proiectelor de cercetare „Orizont 2020”
pentru perioada 2014-2020, esențială pentru ca Europa
© Uniunea Europeană
Podul Øresund este cel mai lung pod rutier și feroviar din
Europa.
7
să poate rămâne în avangarda progreselor tehnologice în
domeniu.
Progresul tehnologic stă la baza viitorului transporturilor
europene, permițându-i Europei să își mențină poziția
concurențială avantajoasă la nivel mondial. De asemenea,
acesta constituie soluția pentru reducerea emisiilor de
CO2 produse de transporturi. Inovarea și progresul pot
îmbunătăți eficiența energetică, de exemplu, în cazul
motoarelor auto sau aeronautice sau prin găsirea unor
surse energetice care să constituie o alternativă la petrol.
Aceste elemente vor căpăta o importanță din ce în ce mai
mare în anii următori, când va fi necesară o schimbare
semnificativă în modul de utilizare a mijloacelor de
transport pentru a reduce dependența de petrol, emisiile
de gaze cu efect de seră și poluarea la nivel local. Acest
obiectiv poate fi realizat prin utilizarea unor mijloace de
transport mai ecologice și, adesea, mai ieftine, cum ar fi
căile ferate și cele navigabile.
Cercetarea, dezvoltarea și promovarea unor strategii
inteligente pentru o utilizare mai eficientă a infrastructurii
existente și a TIC astfel încât să se asigure legături
eficiente între diferitele mijloace de transport, pot
contribui, la rândul lor, la eficiența, siguranța și
ecologizarea transporturilor.
Transportul rutier ne demonstrează, de exemplu, cum vin
tehnologiile inovatoare în sprijinul șoferilor, ajutându-i
să consume mai puțin combustibil, să găsească locurile
de parcare disponibile și să evite blocajele în trafic și
coliziunile.
În sectorul aeronautic, programul de cercetare privind
gestionarea traficului aerian în contextul cerului unic
european (SESAR) reprezintă dimensiunea tehnologică
a proiectului care vizează crearea unui cer unic european.
SESAR ar trebui să tripleze capacitatea spațiului aerian
și să garanteze o siguranță de 10 ori mai mare decât
în prezent. Emisiile de CO2 s-ar diminua cu 10 % pentru
fiecare zbor, iar costurile de gestionare a traficului aerian
s-ar reduce cu 50 %. SESAR urmărește să eficientizeze
consumul de combustibil și să optimizeze accesul
aeronavelor la aeroporturi și gestionarea traiectoriei
de zbor, pentru a asigura o mai mare sustenabilitate și
productivitate a sectorului aeronautic.
Vizionați materialul video:
Să construim viitorul –
Cercetare și inovare:
http://europa.eu/!Nu48RW
 8 S Ă
Ce face politica UE în domeniul
transporturilor?
Cum călătorim?
În 2010, europenii au parcurs, în medie, aproximativ
12 900 de kilometri de persoană, pe teritoriul celor
27 de state membre, câte număra UE la momentul
respectiv.
În cazul persoanelor fizice, automobilul rămâne mijlocul
de transport preferat, în parte datorită faptului că este
utilizat pentru deplasări pe distanțe scurte și în zone
rurale în care nu există alte variante. 74 % din distanța
menționată mai sus s-a parcurs cu automobilul.
Urmează avionul, cu 8 %, autobuzul și autocarul cu
aproape același procent, trenul cu 6 %, vehiculele cu
motor pe două roți, tramvaiul și metroul. Pe ultimul loc
se clasează transportul pe mare, cu mai puțin de 1 %.
În cazul transportului de marfă pe distanțe scurte și
medii, piața este dominată de transportatorii rutieri.
Pentru aproape jumătate din cantitatea de marfă
transportată în 2010 s-a utilizat transportul rutier,
urmat de transportul maritim, transportul feroviar,
transportul pe căi navigabile interne și oleoducte. Pe
ultimul loc, cu sub 1 %, s-a clasat transportul aerian de
mărfuri, pentru acest tip de transport raportul cost-
valoare fiind, adesea, mult superior.
© Uniunea Europeană
Automobilul rămâne mijlocul de transport preferat al
cetățenilor europeni.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Cât de mult poluează transporturile?
În Uniunea Europeană, transporturile depind foarte
mult de combustibilii fosili. Carburanții pe bază de
petrol reprezintă circa 96 % din aprovizionarea totală
cu energie a acestui sector, transportul rutier ocupând
primul loc.
Realizarea obiectivelor UE în materie de combatere
a schimbărilor climatice va necesita reducerea drastică
a emisiilor de CO2 asociate activităților de transport,
acestea reprezentând cel puțin 20 % din cantitatea
de gaze cu efect de seră emise în UE. Pentru a reduce
emisiile globale de gaze cu efect de seră cu 80 % și
pentru a menține astfel schimbările climatice între
anumite limite de siguranță (o creștere a temperaturii
cu maxim 2° Celsius), sectorul transporturilor trebuie să
reducă emisiile cu 60 % până în 2050.
Reducerea emisiilor generate de activitățile de transport
reprezintă un element esențial al politicii UE, aceasta
fiind susținută de numeroase proiecte și inițiative care
vizează reducerea aglomerării urbane, încurajarea
utilizării unor mijloace de transport mai ecologice
precum trenul și căile navigabile interne și dezvoltarea
unor combustibili alternativi pentru nave și automobile.
Transportul rutier, principala modalitate de transport,
este și principala sursă de poluare: potrivit celor mai
recente date, traficul rutier generează aproximativ
71 % din totalul emisiilor de CO2 asociate activităților
de transport (două treimi fiind generate de automobile).
Alte tipuri de transport poluează mult mai puțin.
Transportul maritim și cel aerian generează 14 %
și respectiv 13 % din totalul emisiilor, iar navigația
interioară, 2 %. Transportul feroviar poluează cel mai
puțin, sub 1 %.
Dat fiind faptul că în UE un sfert din emisiile asociate
activităților de transport sunt generate în zonele
urbane, orașele mari și mici joacă un rol important în
atenuarea efectelor schimbărilor climatice. Multe dintre
acestea trebuie să lupte și împotriva congestiilor de
trafic și pentru ameliorarea calității aerului, în prezent
nesatisfăcătoare.
T R A N S P O R T U R I
9

EMISIILE DE GAZE CU EFECT DE SERĂ ÎN UE ASOCIATE ACTIVITĂȚILOR DE TRANSPORT

Altele: 0,8 %
180 Total aviație civilă: 12,4 %
Total navigație: 14,1 %
160

140 Transport feroviar: 0,6 %

120

100 ANUL
2010
80

60

40
1990
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
2008
2009
= 100
Transport rutier: 72,1 %
Total aviație civilă Total navigație
Transport rutier Altele
Transport feroviar Total transporturi

Sursa: Comisia Europeană.

Proiectele finanțate de UE arată că se poate face Dacă utilizarea, pe scară largă, a acestor combustibili
tranziția către o mobilitate urbană sustenabilă. În mod și surse de energie poate fi promovată în orașe prin
special, programul CIVITAS, care promovează inițiativele intermediul flotelor de autobuze, taxiuri și furgonete,
urbane în favoarea vehiculelor cu emisii reduse, multe zone rurale suferă de lipsa infrastructurii
a îmbunătățit siguranța și a redus congestiile de trafic. necesare.

Orașele sunt un microcosmos, un indicator care arată Această problemă este abordată în strategia UE de
ce se poate obține pe scară mai largă, mai ales prin promovare a combustibililor ecologici în transporturi,
difuzarea masivă de combustibili și surse alternative de elaborată pentru a facilita introducerea lor pe piață,
energie, care pot reduce dependența de petrol. demers care până acum a fost încetinit de slaba
infrastructură de reîncărcare și realimentare, de
costurile ridicate ale vehiculelor și de nivelul scăzut de
acceptare din partea consumatorilor.
 10 S Ă
Principalele mijloace de transport
Căile ferate
În sectorul feroviar, interesele naționale au fost
întotdeauna mai importante decât cele internaționale.
Chiar și în prezent, la aproape 200 de ani de la
inventarea trenului, în multe state membre operatorul
feroviar național deține încă monopolul, iar transportul
feroviar este organizat astfel încât să răspundă
cerințelor de la nivel național.
Sistemul feroviar este astfel unul fragmentat, deoarece
țările aplică norme tehnice, sisteme de semnalizare,
circuite de alimentare și ecartamente diferite.
Toate aceste obstacole împiedică buna desfășurare
a operațiunilor feroviare transfrontaliere și fabricarea
de trenuri care să poată fi utilizate în toată Europa.
Până la sfârșitul anilor ’80, sistemul feroviar, alături de
alte modalități de transport, a trebuit să se adapteze la
deschiderea pieței europene interne. Prin comparație cu
transportul rutier, care devenise mai competitiv, căile
ferate erau mult mai puțin performante.
Primul pas major către reformarea sistemului
feroviar de transport a fost făcut în 1991, cu
o deschidere precaută către concurență a rețelelor
feroviare. Liberalizarea sectorului feroviar, în special
pentru mărfuri, a accelerat procesul de separare
a infrastructurii și a operațiunilor printr-o serie de
modificări de natură juridică denumite cele trei „pachete
feroviare”.
După mulți ani de stagnare și declin, începând cu
anul 2001 sectorul feroviar european a reușit să
determine o creștere a numărului de pasageri și
a volumului de mărfuri și să își stabilizeze cota de
piață, printre alte modalități de transport.
© DB AG/Gärtig
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Creșterea însă nu s-a ridicat la nivelul așteptat,
în special din cauza declinului constant înregistrat
în multe state membre din sudul și estul Europei
(contrabalansat de creșterea înregistrată în nordul și
vestul Europei) și din cauza problemelor nerezolvate
legate de interoperabilitatea rețelei și de raporturile
cu clienții, în ceea ce privește prețurile, încrederea și
punctualitatea.
Căile ferate europene sunt printre cele mai sigure din
lume. UE intenționează să mențină standarde ridicate
de siguranță și să alinieze cerințele în toată Europa.
Deși este mult mai ecologic și mai sigur din punct de
vedere statistic decât transportul rutier, transportul
feroviar face eforturi pentru a fi competitiv pe piețele
transportului de călători și mărfuri. Până în acest
moment, căile ferate europene nu și-au atins încă
întregul potențial.
Un al patrulea pachet feroviar are în vedere creșterea
vizibilității, a eficienței și a cotei de piață a transportului
feroviar în cadrul transporturilor europene, precum și
deschiderea sectorului către o concurență mai mare,
prin furnizarea de servicii transfrontaliere eficiente și de
calitate.
Vizionați materialul video
„Viitorul căilor ferate”:
http://europa.eu/!gT94DH
Numărul pasagerilor și
volumul mărfurilor
transportate cu trenul sunt în
creștere în Europa.
T R A N S P O R T U R I
11

COTA DE PIAȚĂ PE CARE O OCUPĂ TRANSPORTUL FEROVIAR DE MARE VITEZĂ ÎN CADRUL TRANSPORTULUI FEROVIAR ÎN UE

Procentaj/an
27

25

23

21

19

17

15
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Sursa: Comisia Europeană.

Transporturile aeriene
Sector important din punct de vedere strategic, cu
o contribuție vitală la ocuparea forței de muncă și la
economia UE, transportul aerian generează, direct și
indirect, 5,1 milioane de locuri de muncă și contribuie cu
365 de miliarde de euro la PIB-ul european (2,4 %).
După semnarea Tratatului de la Roma, transportul
aerian era reglementat de normele publice naționale în
materie de concurență, și nu de piața liberă. Ca urmare,
piețele erau fragmentate, cu monopoluri naționale și
tarife foarte ridicate. Transportul aerian se baza pe
acorduri bilaterale între statele membre.
© Uniunea Europeană
Liberalizarea pieței a avut loc treptat, prin trei pachete
succesive de măsuri referitoare la acordarea de licențe
transportatorilor aerieni, la accesul pe piață și la tarife.
Noile dispoziții au eliminat restricțiile care limitau
piețele de transport aerian și împiedicau companiile
europene să facă investiții transnaționale.
În 1992, doar 93 de rute europene erau deservite de
mai mult de două companii aeriene. În 2011, numărul
acestora era de 482. Datorită politicii europene în
domeniul transporturilor, călătorii beneficiază astăzi de
mai multe oferte decât în urmă cu 20 de ani și plătesc
prețuri mai mici.

Politica UE în domeniul
transporturilor le oferă mai
multe opțiuni pasagerilor
care călătoresc cu avionul.
 12 S Ă
Al treilea și cel mai semnificativ pachet a instituit
principiul libertății totale de a presta servicii în interiorul
pieței unice și a înlocuit conceptul de „companii naționale”
cu cel de companii aeriene europene concurente.
Următorul pas a vizat soluționarea problemelor legate
de congestionarea spațiului aerian, cauzată de lungi
întârzieri, dat fiind faptul că cererea de transport aerian
trebuia să se dubleze până în 2020, cu consecințe
serioase asupra capacității aeroporturilor.
În 2004, a fost lansată o inițiativă ambițioasă de creare
a unui cer unic european și de raționalizare a gestionării
traficului prin gestionarea colectivă a spațiului aerian.
Obiectivul era acela de a reduce presiunile asupra
mediului, dar și tarifele, având în vedere că taxele
suplimentare de operare practicate de companiile
aeriene pe o piață atât de fragmentată erau enorme.
Unul dintre obiectivele principale era înlocuirea celor
28 de sisteme aeriene naționale cu unul singur, care să
acopere întreg teritoriul UE, pentru o mai mare eficiență
și în scopul reducerii costurilor.
Tehnologia necesară pentru viitorul cer unic este pusă
la dispoziție prin programul de cercetare al UE privind
managementul traficului aerian SESAR, care își propune
să modernizeze infrastructura și să crească eficiența
optimizând capacitatea și transformând astfel cerul
unic european în realitate. În 2009 a urmat un al doilea
pachet de măsuri, cunoscut sub numele de cerul unic
european II (SES II). Acesta s-a concentrat în special pe
mediu și pe eficiența la nivel de costuri.
Obiectivul său era modernizarea sistemul european
de control al traficului aerian, implementarea cerului
unic european și finalizarea spațiului european comun
european.
Totuși, Europa este încă departe de a-și realiza ambițiile
legate de cerul unic european. Mai sunt încă multe
eforturi de făcut pentru a beneficia de avantajele
oferite de un spațiu european cu adevărat integrat.
© Ingrid Friedl/Lufthansa
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Siguranța transportului aerian: în aer și
la sol
Aviația civilă rămâne una dintre principalele ținte ale
teroriștilor, care recurg la diverse stratageme pentru
a organiza atacuri. Iată de ce politica de securitate a UE
trebuie să se adapteze constant la noile amenințări și la
noua tehnologie.
După atacurile din 11 septembrie din Statele Unite,
teroriștii au devenit tot mai inventivi: teroristul cu
explozibil în pantof în 2001, lichidele explozive în 2006,
explozibilii ascunși în lenjeria intimă în 2009 și cele
două bombe artizanale transportate ca mărfuri în 2010.
UE a reacționat rapid la aceste noi amenințări. Au intrat
în vigoare restricții cu privire la transportul lichidelor, al
aerosolilor și gelurilor. În aeroporturile europene sunt
aplicate noi reguli privind scanerele de securitate și, mai
recent, companiile aeriene care transportă în UE marfă și
corespondență provenind din țări aflate în afara Uniunii.
Datorită eficienței noilor norme adoptate, transportul
aerian în UE a devenit unul dintre cele mai sigure din
lume.
Pentru a îmbunătăți și mai mult condițiile de siguranță
aeriană din Europa, Comisia, în consultare cu
autoritățile competente în materie de siguranță aeriană
din statele membre, a hotărât să impună o interdicție
de exploatare pe teritoriul european a companiilor
aeriene care nu corespund standardelor de siguranță.
Cunoscută sub denumirea de „lista UE pentru siguranța
aeriană”, aceasta cuprinde toate companiile aeriene
cărora li s-a interzis să opereze în Europa. O a doua
listă cuprinde companiile aeriene care pot opera zboruri
în Europa, în anumite condiții.
Datorită măsurilor de
securitate aplicate în
sectorul aeronautic, spațiul
european este unul din cele
mai sigure din lume.
T R A N S P O R T U R I
Transporturile rutiere
Transportul rutier rămâne soluția preferată pentru
transportul călătorilor și al mărfurilor în Europa. Din
punct de vedere economic, este principala modalitate
de transport de mărfuri. Ocupă ponderea cea mai
mare în cadrul transportului terestru pe teritoriul
Uniunii Europene și a luat amploare în mod constant în
ultimele decenii.
A fost nevoie de circa un deceniu, începând de la
jumătatea anilor ’80, pentru ca Europa să-și deschidă
piața transporturilor internaționale de mărfuri și să
înlăture obstacolele din calea concurenței, printre care
licențele impuse unui transportator rutier pentru a i se
permite accesul la piața altei țări, aplicarea de cote
pentru limitarea capacității traficului rutier și tarifele.
DECESELE CAUZATE DE ACCIDENTELE RUTIERE SURVENITE ÎN UE
Decese/an
80 000
70 000
60 000
50 000
40 000
30 000
20 000
10 000
0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010
Sursa: Comisia Europeană.
13
© Uniunea Europeană
Veniturile provenind din
taxele de trecere sunt
folosite pentru îmbunătățirea
infrastructurii rutiere din
Europa.
Succesul deschiderii pieței în toată Uniunea este
demonstrat de creșterea traficului terț și a cabotajului,
formula prin care transportatorii rutieri de marfă pot
presta servicii interne de transport în alt stat membru.
Totuși, cabotajul se practică într-un procent destul de
mic pe piețele interne de transport rutier de mărfuri și
rămâne limitat de legislație.
Deschiderea pieței pentru serviciile de transport de
călători a avut loc într-un ritm mai lent. În 1992,
operatorii europeni de autocare și autobuze au fost
autorizați să presteze servicii de transport internațional
de călători între statele membre. În prezent,
transportatorii comerciali europeni pot transporta
călători în UE cu autobuzul sau autocarul dacă se află
în posesia unei licențe emise de țara în care își au
sediul.
 14 S Ă
Un alt aspect delicat care s-a făcut simțit, de-a lungul
anilor, în sectorul transportului rutier, au fost taxele de
drum și de trecere.
În acest domeniu, politica UE are două obiective. În
primul rând, șoferii străini nu trebuie să plătească taxe
excesive sau discriminatorii prin comparație cu cei
provenind din statele membre în cauză. În al doilea
rând, taxele trebuie să respecte principiile „utilizatorul
plătește” și „poluatorul plătește” și să contribuie la
întreținerea și dezvoltarea infrastructurii de transport.
Un act legislativ de importanță fundamentală a fost
directiva privind Eurovinieta, adoptată în 1999, pentru
a impune vehiculelor grele pentru transportul de mărfuri
o taxă de utilizare a anumitor infrastructuri precum
drumurile rapide, podurile, tunelurile și trecătorile
montane. Eurovinieta este un sistem comun de taxare
rutieră electronică, prin care un vehicul înregistrat
poate traversa punctele de trecere din Europa după
ce plătește o taxă unică în raport cu greutatea și
dimensiunile sale.
În unele regiuni pot fi aplicate taxe suplimentare
pentru a gestiona daunele aduse mediului, printre
care calitatea slabă a aerului, sau pentru a investi în
modalități de transport mai ecologice, cum ar fi căile
ferate.
De la începutul anilor ’90, o serie de reglementări
elaborate în scopul standardizării normelor tehnice și
administrative au eliminat obstacolele care stăteau în
calea pieței unice. Printre acestea se numără deciziile
de a defini dimensiunile și greutatea maximă pentru
anumite vehicule, formatul permiselor de conducere,
documentele de înmatriculare ale autovehiculelor și
cerințele minime pentru formarea conducătorilor auto.
Statele membre au avut nevoie de mulți ani pentru
a ajunge la un acord cu privire la programul de lucru
în sectorul transportului de mărfuri, un aspect care
s-a dovedit a fi destul de problematic, în parte din
cauza diferențelor la nivel de raporturi de muncă
și cultură a muncii existente de la o țară la alta. În
prezent, UE aplică o legislație comună privind timpul
maxim de conducere și timpul minim de odihnă pentru
conducătorii vehiculelor de transport rutier de marfă și
călători.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Având în vedere că aproape 75 % din transportul
terestru de marfă între statele membre se face pe cale
rutieră, legislația îi ajută pe șoferii de camioane să își
planifice deplasările pe continent, iar autorităților le
facilitează sarcina de controla timpul de conducere.
Tahografele digitale sunt acum obligatorii la bordul
autobuzelor și al vehiculelor grele pentru transportul de
mărfuri.
Siguranța transportului rutier, care face parte integrantă
din politica UE, s-a ameliorat simțitor pe parcursul
anilor. În ultimii zece ani, numărul deceselor cauzate
de accidente rutiere a scăzut cu 43 %, în 2012
înregistrându-se cele mai scăzute niveluri.
Totuși, numărul de accidente variază destul de mult
de la un stat membru la altul și, în general, drumurile
europene sunt departe de a fi sigure. Deși statele
membre au făcut progrese incontestabile în privința
reducerii numărului deceselor cauzate de accidente
rutiere, numărul accidentaților rămâne încă prea
ridicat și nu scade în același ritm. Potrivit estimărilor,
aproape un milion și jumătate de persoane au fost
rănite în 2010, din care un sfert de milion au suferit
vătămări corporale grave. Prin comparație, în 2012 au
fost raportate 28 000 de decese survenite în accidente
rutiere produse în UE.
Se estimează că pentru fiecare persoană care își pierde
viața într-un accident, alte 4 rămân cu un handicap
permanent, 10 suferă răni grave și 40, răni ușoare.
Programul de acțiune al Comisiei privind siguranța
rutieră își propune să înjumătățească, până în 2020,
numărul deceselor cauzate de accidente rutiere.
Printre obiectivele strategice se numără adoptarea de
măsuri de siguranță mai eficiente pentru camioane
și automobile, o mai bună aplicare a codului rutier,
acordarea unei mai mari atenții motocicliștilor,
promovarea tehnologiei moderne pentru creșterea
siguranței rutiere și îmbunătățirea eficienței serviciilor
de urgență și post-traumatice.
T R A N S P O R T U R I
© Portul autonom din Marsilia
Normele și standardele UE au fost înăsprite pentru a preveni
accidentele pe mare.
Transportul maritim
Transportul maritim este extrem de important pentru
comerțul european. Aproape 90 % din transportul
extern de mărfuri al Uniunii Europene și 40 % din cel
intern se face pe mare.
Ani de-a rândul transportul maritim nu a fost
reglementat de o politică comună. Abia în 1986 Europa
a adoptat primul pachet legislativ pentru liberalizarea
transportului maritim.
A urmat un al doilea pachet în 1989. Acesta autoriza
întreprinderile dintr-o țară să presteze servicii interne
de transport maritim în alt stat membru (cabotaj).
Acest lucru a contribuit la garantarea unor legături
corespunzătoare între insule și regiunile maritime
îndepărtate și restul continentului.
Ca și în cazul celorlalte modalități de transport,
siguranța și condițiile de lucru și de formare
a personalului navigant s-au aflat întotdeauna pe
primul plan. Pentru a garanta siguranța și calitatea
serviciilor, echipajele trebuie să fie competente.
Din nefericire, în anii ’90 s-au produs o serie accidente
maritime – Aegean Sea în 1992, Braer în 1993 și
Estonia în 1994. Au urmat Erika în 1999 și Prestige în
2002, ambele soldate cu victime și scurgeri de petrol.
Aceste accidente au creat climatul politic favorabil
înăspririi normelor și standardelor UE în materie de
prevenire a accidentelor maritime, în special a celor
care implică feriboturi și petroliere.
15
Așa-numita legislație Erika I și Erika II a condus la
eliminarea treptată a vaselor cu cocă simplă, a introdus
o listă neagră pentru a împiedica acostarea, în porturile
UE, a navelor declarate a fi în stare proastă și a instituit
un sistem paneuropean de control al traficului.
Aspectele de mediu fac acum parte integrantă din
legislația privind transportul maritim. UE contribuie
la definirea unor norme care să fie adoptate în toată
lumea, pentru reducerea emisiilor și protejarea mediului
marin vulnerabil. De asemenea, consolidează normele
în materie de deșeuri provenite din exploatarea navelor
și scurgeri, precum și în materie de combustibili și
emisii. Mecanisme sofisticate de monitorizare și control
le permit țărilor membre să detecteze, să prevină și să
facă față scurgerilor de petrol.
Abordarea Comisiei în ceea ce privește siguranța
navelor de pasageri are trei obiective principale:
• asigurarea îmbunătățirii continue a legislației
existente pentru protejarea pasagerilor, cu accent pe
definirea unor norme globale la nivelul Organizației
Maritime Internaționale (IMO);
• respectarea normelor în materie de siguranță pentru
a garanta aplicarea corectă a instrumentelor juridice
ale UE și IMO;
• încurajarea sectorului să acționeze voluntar în
direcția îmbunătățirii constante a operațiunilor.
Un alt obiectiv al UE este acela de a garanta calitatea
și inovarea pentru a menține flota în pas cu noile
evoluții în materie de proiectare, tehnologie și proceduri
operaționale.
În materie de securitate, principala amenințare pentru
transportul maritim internațional o constituie pirateria.
Atacurile piraților sunt o problemă gravă pentru că
pun în pericol nu doar viețile echipajelor și pasagerilor,
ci și siguranța navigării. Având în vedere importanța
transportului maritim pentru relațiile comerciale dintre
UE și restul lumii, aceste atacuri suscită preocupări
majore.
UE aplică norme de siguranță la bordul navelor și în
porturi pentru protejarea numărului mare de nave care
intră în apele europene sau le tranzitează.
Porturile sunt de o importanță vitală pentru sectorul
maritim și pentru alte sectoare și au un mare potențial
de creștere în anii care vin. Ele constituie puncte de
acces la întreaga rețea de transport a UE, motoare ale
dezvoltării economice și surse de prosperitate pentru
țări, orașe și regiuni.
 16 S Ă
© Uniunea Europeană
Europa depinde în mare măsură de porturile sale
maritime, prin care trec 74 % din mărfurile care fac
obiectul schimburilor comerciale cu restul lumii. De
asemenea, porturile sunt esențiale pentru dezvoltarea
unui sistem de transport integrat și sustenabil, în care
transportul maritim pe distanțe scurte să poată fi
utilizat ca alternativă la coridoarele de transport rutier
saturate.
În ciuda previziunilor moderate privind creșterea
economică, se estimează că, până în 2030, volumul de
mărfuri din porturi va crește cu 60 %, cauzând aproape
sigur o congestie.
În mai puțin de 20 de ani, sutele de porturi maritime
ale Europei se vor confrunta cu provocări majore în
ceea ce privește productivitatea, investițiile necesare,
durabilitatea, resursele umane și integrarea în orașele-
port și în regiunile portuare.
Prin urmare, vor fi nevoite să se adapteze, iar politica
UE va face tot posibilul pentru a le facilita această
adaptare, astfel încât să rămână competitive și să se
pregătească pentru creșterea viitoare.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
Porturile maritime europene
sunt un element vital al
infrastructurii de transport
din UE.
Investiții și finanțare: mecanismul
„Conectarea Europei”
Construirea și întreținerea infrastructurii este
o activitate costisitoare. Dezvoltarea infrastructurii de
care este nevoie pentru a face față creșterii preconizate
a cererii de transport în Europa va necesita investiți
de 1 500 de miliarde de euro până în 2030. Comisia
a calculat că numai până în 2020, vor fi necesare
circa 500 de miliarde de euro pentru finalizarea rețelei
transeuropene de transport. Jumătate din această sumă
va servi la eliminarea principalelor blocaje.
Transporturile au primit cea mai mare parte din
fondurile alocate, circa 26 de miliarde de euro, prin
mecanismul „Conectarea Europei”, instrumentul de
finanțare care va fi utilizat în perioada bugetară
2014-2020 pentru investiții în infrastructurile de
transport, energie și TIC.
T R A N S P O R T U R I
17

© Uniunea Europeană
Turku Naantali Helsinki Hamina Kotka

Oslo Tallinn
Örebro
Stockholm

Ventspils
Göteborg Riga
Glasgow
Edinburgh
Klaipėda
Belfast Copenhaga Malmö
Trelleborg Vilnius
Gdynia/Gdansk Kaunas
Dublin
Manchester Rostock
Bremen Szczecin/Swinoujscie
Liverpool Birmingham Hamburg
Amsterdam
Cork Felixstowe Utrecht Osnabrück MagdeburgBerlin Poznań
Rotterdam
Londra Hanovra Frankfurt/Oder Varșovia
Zeebrugge Anvers
Dover Düsseldorf
Southampton Calais Gent Köln Dresden Wrocław
Lille Bruxelles Praga
Le Havre Liège Frankfurt Würzburg Ostrava Katowice
Luxemburg Mannheim Nürnberg
Brno
Metz Stuttgart Regensburg Žilina
Paris Passau
Viena Bratislava
Strasbourg München Wels/Linz
Dijon Innsbruck Graz Budapesta Brașov
Basel Klagenfurt Arad
Sulina
Udine Timișoara
Novara București
Lyon Verona Trieste Ljubljana Zagreb Constanţa
Bordeaux Veneția Koper
Rijeka Craiova
Torino Milano
Bilbao
Bologna Ravenna Burgas
Genova Sofia
Vitoria La Spezia Ancona
Valladolid
Perpignan Marsilia Livorno
Porto Zaragoza
Aveiro
Barcelona Roma
Bari Salonic
Madrid Tarragona
Lisabona
Napoli Taranto
Valencia Igoumenitsa
Sines Sevilla
Murcia Gioia Tauro
Antequera/Bobadilla Palermo Atena/Pireu Nicosia
Patras
Cartagena
Limassol
Algeciras

Sursa: serviciile Comisiei. Valletta

CORIDORUL BALTIC-ADRIATIC CORIDORUL ORIENT/EST-MEDITERANEEAN CORIDORUL ATLANTIC

CORIDORUL MAREA NORDULUI- CORIDORUL SCANDINAV-MEDITERANEEAN CORIDORUL MAREA NORDULUI-
MAREA BALTICĂ MAREA MEDITERANĂ
CORIDORUL MEDITERANEEAN CORIDORUL RIN-ALPIN CORIDORUL RIN-DUNĂRE

Rețeaua TEN-T va transforma legăturile, va elimina blocajele

de trafic, va moderniza infrastructura și va raționaliza
operațiunile de transport transfrontalier.

Fondurile alocate transporturilor prin acest mecanism Mecanismul „Conectarea Europei” va trebui să
includ o sumă considerabilă destinată exclusiv celor mai genereze, de asemenea, investiții private, din care
sărace regiuni din UE. Ea va servi la asigurarea unei mai cea mai mare parte vor servi la finalizarea celor mai
bune conectări a estului cu vestul și la construirea unor importante proiecte: coridoarele de bază și secțiunile
legături importante între aceste țări și în interiorul lor. transfrontaliere.
Investițiile vor contribui la finalizarea rețelei primare
a rețelei transeuropene de transport. O altă metodă de finanțare a transporturilor europene
este obținerea de valoare adăugată pentru călătorii
europeni prin crearea de parteneriate public-privat.
 18 S Ă
Viitorul politicii UE în domeniul
transporturilor
Cel mai recent document de politică în domeniul
transporturilor elaborat de Comisia Europeană este
Cartea albă din 2011 intitulată „Foaia de parcurs
pentru un spațiu european unic al transporturilor”.
Aceasta prezintă o viziune pentru viitorul transporturilor
europene până în 2050, recomandând schimbări
profunde la nivel de gândire politică și propune o serie
de obiective și inițiative concrete.
Principale sale puncte sunt:
Provocări viitoare
• Cererea de transport va crește (se estimează că
doar transportul de marfă va crește cu 80 % până în
2050), iar tendința de urbanizare se va menține.
• Sectorul european al transporturilor, în special cel
rutier, depinde aproape total de petrol. Dată fiind
volatilitatea piețelor petrolului și problemele de
aprovizionare cu care ne vom confrunta probabil în
viitor, trebuie găsiți combustibili alternativi fiabili.
• UE s-a angajat să își reducă emisiile de gaze cu
efect de seră cu cel puțin 80 % până în 2050.
Transporturile (una dintre principalele surse de
poluare, aflată la originea a circa un sfert din emisiile
de gaze cu efect de seră din UE) vor trebui să
contribuie semnificativ la atingerea acestui obiectiv.
Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E
• Una dintre cele mai grave probleme din transporturi
rămâne congestionarea traficului, în special a celui
rutier și aerian. Europa pierde anual, din acest motiv,
circa 1 % din PIB și generează emisii foarte mari de
carbon și alte substanțe nedorite. Această situație
trebuie remediată.
• Transporturile trebuie eficientizate. În acest sens,
pe lângă îmbunătățirea logisticii și favorizarea unui
comportament „mai inteligent” din partea călătorilor,
este nevoie și de o exploatare optimă a tehnologiilor
moderne ale informației și comunicațiilor și a celor
bazate pe sateliți. În loc să se limiteze la un singur
mijloc de transport, călătorul european trebuie să
învețe să combine toate modurile și rețelele de
transport. Astfel, utilizarea și capacitatea acestora se
vor îmbunătăți simțitor.
• Axarea pe cercetare și inovare va garanta
competitivitatea transporturilor europene pe piața
mondială și îi va permite Europei să se mențină în
avangarda tehnologică.
• În ceea ce privește infrastructura, obiectivul este
acela de a finaliza rețeaua transeuropeană de
transport, de a integra mai bine transportul rutier,
feroviar, aerian și pe apă (maritim și fluvial) pentru a
crea un lanț logistic fără probleme de continuitate, de
a elimina principalele blocaje și de a construi verigile
lipsă, în special la nivel transfrontalier. Infrastructura
de transport a Europei trebuie modernizată și
întreținută, iar fondurile necesare trebuie asigurate
atât din surse publice, cât și private.
• Deși s-au făcut progrese mari în direcția finalizării
pieței interne a transporturilor, în sectoare precum cel
rutier și feroviar mai sunt încă multe de făcut pentru
a deschide piețele și pentru a asigura o concurență
loială și deschisă.
T R A N S P O R T U R I
Obiective
• Concentrarea, la nivelul întregii Europe, pe realizarea
unor conexiuni optime între diferitele moduri de
transport: rutier, feroviar, aerian și pe apă (maritim și
fluvial).
• Continuarea lucrărilor la rețeaua transeuropeană de
transport și realizarea unor conexiuni de foarte bună
calitate necesare pentru dezvoltarea pieței interne în
beneficiul călătorilor.
• Promovarea investițiilor în transporturi prin
asigurarea existenței unor cadre de reglementare
adecvate la nivel național și european.
19
• Elaborarea unor instrumente de finanțare inovatoare
pentru infrastructura de transport; exploatarea
optimă a instrumentelor disponibile deja în cadrul
Mecanismului pentru interconectarea Europei;
identificarea unor modalități de completare a
finanțărilor naționale și regionale din fondurile
structurale și de investiții europene.
• Promovarea unei integrări a diferitelor sectoare de
transport care să se bazeze din ce în ce mai mult pe
finanțarea nediscriminatorie a costurilor generale ale
infrastructurii de către cei care o utilizează: principiul
„utilizatorul plătește”.
• Elaborarea unor standarde europene comune în
materie de siguranță și securitate a transporturilor;
consolidarea rolului și influenței Europei în
transporturile internaționale.
• Continuarea lucrărilor în vederea finalizării proiectului
„Cerul unic european” și încheierea negocierilor
referitoare la cel de al patrulea pachet feroviar.
• Colaborarea cu principalele întreprinderi din acest
sector în cadrul unor parteneriate de tip public-privat
precum SESAR și „Shift 2 Rail” pentru a introduce, pe
piața aviatică și pe cea feroviară, inovații în folosul
cetățenilor și al întreprinderilor.
 20

NA-04-14-871-RO-C
S Ă Î N Ț E L E G E M P O L I T I C I L E U N I U N I I E U R O P E N E

Informații suplimentare

XX Site-ul Direcției Generale Mobilitate și Transporturi din cadrul Comisiei Europene:

http://ec.europa.eu/transport/index_en.htm
XX Aveți întrebări despre Uniunea Europeană? „Europe Direct” vă stă la dispoziție: 00 800 6 7 8 9 10 11 –
http://europedirect.europa.eu

ISBN 978-92-79-42792-3
doi:10.2775/15231