Procese expansive cerebreale

Procese expansive intracraniene (PEIC). Ținând seama de unele particularități cu privire la

etiopatogenie, PEIC se vor manifesta pe plan clinic prin două categorii de semne: sindromul de
hipertensiune intracraniană (HIC) și sindroame neurologice de localizare (precizează sediul leziunii).

Sindromul de hipertensiune intracraniană (HIC) Presiunea intracerebrală medie se admite a fi egala

cu 10 ± 2 mmHg şi apare ca fiind rezultanta presiunii exercitate de conținutul apei din spațiul intra şi
extracelular, sânge şi LCR, asupra conţinătorului rigid (dura inextensibilă şi craniu).

Fiziopatologie. Până la un anumit nivel între constituenții conținutului intracranian se poate realiza
un fenomen de acomodare compensare. În caz de epuizare a mecanismelor compensatorii la presiuni
de peste 15 mmHg apare sindromul de HIC. Mecanismele fiziopatologice de realizare a HIC sunt:
creșterea volumului intracranian, acumularea de LCR, tulburarea circulației sanguine cerebrale.

Simptomatologie. HIC este evocată de triada simptomatică: cefalee + tulburări digestive + tulburări
oculare. Cefaleea apare ca urmare a presiunii exercitate de creier asupra durei (bogat inervată).
Tulburări digestive – vărsătura survine neașteptat în special dimineața în jet, fără greață, fără efort.
Antiemeticele au efect îndoielnic. Constipația se întâlnește inconstant. Durerile abdominale apar în
special în tumorile de fosă posterioară. Semnele oculare apar progresiv ca urmare a accentuării
sindromului de HIC.

În evoluție semnele menționate se accentuează și apar noi semne traduse prin: tulburări
neurosenzoriale – sindrom cohleo-vestibular de tip iritativ, crize jacksoniene ce se pot ulterior
generaliza, tulburări neurovegetative ce constau în bradicardie, variații tensionale, tulburări
respiratorii, tulburări psihice sesizabile de familie sau anturaj.

Diagnosticul. Sindromului HIC este suspectat de triada: cefalee, vomă, tulburări vizuale și confirmat
de examenul fundului de ochi. Se contraindică efectuarea puncției lombare pentru studiul LCR,
etiologia sindromului fiind precizată de examenul clinic general și neurologic la care se adaugă
examene complementare: EEG, CT, RMN, angiografie.

Tumorile cerebrale pot fi secundare sau primitive. Tumorile secundare sunt metastaze ale unui
cancer visceral. La bărbat este vorba de obicei de un cancer bronşic, iar la femei de un cancer la sân.
Cele mai frecvente sunt glioamele (tumori ale ţesutului nervos), care recidivează adesea după
operaţie, meningioamele (tumori ale meningelor), neurinoamele acustice, tumorile congenitale,
vasculare (angioame), glandulare (adenoame hipofizare). După localizarea tumorii se deosebesc:
tumori prefrontale, caracterizate prin euforie, puerilism, pierderea simţului autocritic, tulburări de
mers (ataxie frontală), apariţia reflexelor de apucare forţată; tumorile regiunii frontale ascendente se
manifestă prin crize de epilepsie jacksoniană; tumorile parietale se manifestă prin tulburări senzitive,
imposibilitatea efectuării mişcărilor adecvate unui scop; tumorile occipitale, prin halucinaţii vizuale şi
hemianopsii; tumorile temporale; epilepsie temporală, afazie.

Abcesul cerebral - cauza cea mai frecventă este otita netratată, dar apare şi după meningite
purulente, traumatisme craniene, supuraţii la distanţă (abces pulmonar, bronșectazie, flegmon
perinefretic) etc. Sindromul de hipertensiune intracraniană este însoţit de slăbire rapidă, febră,
hiperleucocitoză sanguină. Alte cauze sunt tuberculoamele, hematoamele, encefalopatia
hipertensivă, toxice, accidentele alergice etc.

Tratamentul vizează două aspecte: tratamentul etiologic și cel simptomatic. Tratamentul etiologic -
înlăturarea cauzei într-un interval de timp minim. Se vor folosi în acest scop metode
neurochirurgicale, oncologice sau medicale. Tratamentul simptomatic - se va institui concomitent cu
precedentul și va avea în vedere tratamentul edemului cerebral și al hidrocefaliei cu: soluții
hipertone, Manitol, ser glucozat, glicerol, diuretice, glucocorticoizi, hiperventilație pasivă etc.

Sindroame neurologice de localizare → Tumorile cerebrale

Tumorile SNC reprezintă 5% din totalitatea neoplasmelor.

Clasificarea tumorilor cerebrale se poate face ținând cont de diverse criterii. Următoarea clasificare
topografică este utilă în practică. Tumori extracerebrale (extracerebrale și/sau interemisferice):
tumori cerebrale supratentoriale - corticale (frontale, parietale, temporale, occipitale), profunde (de
nuclei bazali), mediene (hipofizare, chiasma); tumori cerebrale subtentoriale: de cerebel, de trunchi
cerebral, de unghi ponto-cerebelos. Tumori intracerebrale. Tumori cerebrale “călare”: pe cortul
cerebelului, pe gaura occipitală. Tumori intraventriculare: de ventriculi laterali, ventricul iii, iv.

Simptomatologia este variată, funcție de localizarea tumorii și de stadiul evolutiv.

Tratamentul chirurgical – atunci când se vizează extirparea tumorii. Radioterapie – mai ales atunci
când extirparea chirurgicală a fost incompletă