Motivația pentru învățare.

Exemplu de cercetare
pedagogică
2 m a r ti e 2 0 1 8 • M e l a n i a P u r n a v e l • L i c e u l Te h n o l o g i c M e s e r i i ș i S e r v i c i i B u z ă u • R o m â n i a

1. Motivarea alegerii temei și formularea problemei de cercetare. Pentru a fi motivaţi să înveţe, elevii
trebuie implicaţi și angajaţi în desfășurarea lecţiilor în clasă. Elevii nu vor fi motivaţi dacă se află într-o
poziţie de așteptare pasivă (spectatori) în clasă. Este necesar să fie participanţi activi în timpul învăţării.
Cu cât mai activi sunt elevii cu atât mai motivaţi vor fi să înveţe, și vor obţine rezultate mai bune. Când
elevii nu sunt angajaţi în instruirea în clasă, ei se plictisesc și atunci când se plictisesc se gândesc la
altceva și se comportă ca atare.

Problema cercetării constă în studiul ce-și propune să urmărească modificările comportamentale,

cognitive și psihomotorii ale elevilor în cazul utilizării unor metode diferenţiate de predare pentru
maximum de învăţare individuală.

2. Stabilirea ipotezei de lucru şi obiectivele cercetării

Pentru stabilirea ipotezei de cercetare am pornit de la următoarele întrebări‫׃‬
– Cum învaţă elevii?
– Care sunt obiectivele lor de învăţare?
– Ce trebuie să le oferim pentru a-i ajuta să înveţe?
În realizarea procesului de cercetarea am pornit de la următoarea ipoteză‫׃‬: “ Utilizarea strategiilor de
predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare – permit creșterea randamentului școlar?”

Obiectivele cercetării

1. Identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor

2. Îndrumarea elevilor pentru a înţelege modul în care învaţă și oferirea oportunităţilor de a învăţa într-un
mod care-i ajută să înveţe cel mai bine.
3. Introducerea strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de de învăţare, astfel încât
elevii să-și formeze un sistem de capacităţi de muncă școlară ca de exemplu‫׃‬

• capacitatea de a trece rapid, în lecţie, de la o activitate la alta;

• scurtarea perioadei de acomodare cu o activitate nouă;

• însușirea deprinderii de studiu individual, deprinderea de a lucra în grup, de a colabora la nivelul

grupului și de a-și asuma răspunderi;

• formarea deprinderii de a întocmi scheme, rezumate, conspecte, referate și de a le susţine în faţa

clasei;

• formarea deprinderii de a expune un conţinut de idei în mod ordonat, sistematic, clar și coerent,
după un plan logic;

• formarea deprinderii de a urmări argumentarea unui coleg, de a participa competent la discuţie;

• formarea deprinderii de autoevaluare a muncii și de control reciproc, de a aprecia corect timpul

necesar efectuării unei lucrări.

Realizarea acestor obiective este condiţionată de îndeplinirea concomitentă a trei condiţii‫׃‬

 • trecerea activităţilor didactice din responsabilitatea profesorului pe seama elevilor, pentru care
lecţia trebuie să devină o activitate proprie, dar coordonată de profesor.

• acordarea priorităţii sarcinilor formative în raport cu cele informative, fără a afecta volumul de
noţiuni și cunoștinţe transmise elevilor.

• instaurarea între profesor și elevi a unor relaţii de cooperare, bazate pe comunicare reală, pe
încredere reciprocă, pe participarea efectivă a elevilor la descoperire, aplicarea cunoștinţelor și
rolul lor.

3. Organizarea cercetării
Tipul cercetării‫ ׃‬aplicativ – ameliorativă
Perioada de cercetare‫ ׃‬anul școlar 2014-2015
Locul de desfășurare a cercetării ‫ ׃‬Liceul Tehnologic Meserii și Servicii Buzău
Disciplina de învăţământ vizată‫ ׃‬Procese și utilaje în industria alimentară.

Am folosit în cercetare clasa aIX-a E domeniul industrie alimentară.

Se știe că nu se poate interveni în modificarea inteligenţei elevilor, dar aceștia pot fi motivaţi să înveţe,
să-și însușească minimul de cunoștinţe necesar la practicarea unei meserii. Pentru aceasta se impune
proiectarea unor lecţii cu ajutorul cărora să se deplaseze accentul de la activitatea de predare-ascultare la
munca efectivă a elevilor, de a învăţa elementele esenţiale ale lecţiei, sub îndrumarea competentă a
profesorului.

Ca orice cercetare complexă presupune folosirea unui complex de metode de investigare.

Metode de cercetare folosite‫׃‬

1. metoda de bază a fost cea experimentală cu anumite particularităţi. Fiind vorba de un experiment
integrat în procesul de învăţământ, el a fost transformat treptat într-o activitate caracterizată prin
naturaleţe și obișnuit. Cercetarea a avut caracterul unui experiment de instruire care se va desfășura ca o
activitate formativă cu elevii din școala de arte și meserii
2. metoda chestionarului vizând stabilirea stilurilor de învăţare a elevilor, pentru a afla modul de
interacţine la nivelul grupurilor de lucru.
3. metoda observării a fost utilizată pentru cunoașterea diferitelor aspecte ale activităţii elevilor la lecţii,
pentru luarea unor decizii privind desfășurarea ulterioară a experimentului, în funcţie de constatările
făcute. Aceasta a vizat acţiunea mecanismelor învăţării, procesul dezvoltării motivaţiei, gradul de
asimilare a unor modele, norme, valori, în conformitate cu programele școlare. Observarea mi-a servit ca
punct de plecare pentru experiment, confirmarea ipotezei și ca o concluzie.
4. studiul documentelor școlare și a produselor activităţii elevilor s-a referit la cercetarea cataloagelor,
programei, manualului, la studierea frecventă a situaţiei fiecărui elev, a portofoliului acestuia, a lucrărilor
efectuate. Datele obţinute prin cercetarea documentelor școlare mi-au permis să fac aprecieri asupra
evoluţiei elevilor, cercetarea neajunsurilor și emiterea de noi ipoteze de lucru.
5. metoda testelor vizând evaluarea formativă și sumativă a progresului înregistrat de către elevi.
6. metode de măsurare a rezultatelor cercetării, de prelucrare și interpretare a datelor (numărarea,
întocmirea tabelelor de rezultate și consemnarea datelor în foile de observaţie după administrarea
probelor și înregistrarea performanţelor, tabele analitice, tabele sintetice, reprezentări grafice)

Stabilirea eșantioanelor de subiecţi cuprinși în cercetare

Așa cum am menţionat anterior cercetarea se realizează cu clasa aIX-a E.- domeniul industrie alimentară,
ce va îndeplini succesiv funcţia de eșantion experimental, respectiv de control. Se vor urmări rezultatele
elevilor înainte și pe parcursul administrarii factorului experimental.
Caracterizarea subiecţilor
Clasa aIX-a E la începutul anului școlar 2014-2015 este formată din 20 de elevi (9 băieţi și 11 fete) având
vârste cuprinse între 15-16 ani.
Din punct de vedere al provenienţei socioprofesionale, marea majoritate provin din familii de muncitori,
șomeri, casnice, liber profesionoști. Ca mediu de provenienţă, colectivul este format din 3 elevi din
mediul urban (Buzău) și 17 elevi din mediul rural.
Pentru o mai bună cunoaștere a colectivului de elevi, s-a avut în vedere dimensiunea socială și
dimensiunea psihologică. Relaţiile elevului cu grupul social căreia îi aparţine (clasa de elevi) au o
importanţă deosebită asupra evoluţiei personalităţii sale, cât și asupra randamentului învăţării.

4. Etapele cercetării

4.1. Faza prealabilă a intervenţiei factorului experimental

La începutul anului școlar, deprinderile de muncă ale elevilor nu sunt în concordanţă cu un învăţământ
diferenţiat și individualizat. Cauza se găsește în predominarea lecţiilor de predare-ascultare în clasele V-
VIII. Acestor particularităţi vine să li se adauge instabilitatea și emotivitatea specifice vârstei, voinţa slabă,
ceea ce împiedică și mai mult formarea unor deprinderi constante de muncă. Totuși, la începutul
perioadei, încă nu-i nimic cristalizat și activismul, dinamismul specific copiilor poate fi lesne orientat în
bine. Elevii sunt acum foarte receptivi și dacă li se impune un program ferm și clar de muncă ei îl respectă
cu condiţia ca în clasă ei să participe la procesul de învăţare, să nu fie reduși la starea de spectatori.
În prima oră de curs a fost aplicat testul de sondaj iniţial (predictiv), conceput și administrat în scopul
diagnosticării nivelului de cunoștinţe al elevilor privind noţiunile tehnologice specifice industrei
alimentare, noţiuni studiate în cadrul disciplinei “ Educaţie tehnologică” .
Testul predictiv a fost conceput sub formă de 10 itemi din care 3 itemi cu alegere multiplă, 5 itemi cu
alegere duală și 2 itemi cu răspuns scurt.
Am constatat că media generală a fost ‫ ׃‬M = 111/20 = 5,5 iar Modulul (dominanţă) m= 5. Fenomenul era
oarecum de așteptat, ţinănd cont că eșantionul de elevi au avut rezultate destul de slabe în clasele V-
VIII.

4.2. Faza experimentării modelului instrucţional și a înregistrării rezultatelor.

Primul obiectiv al etapei de cercetare a fost identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor. Pentru aceasta
am aplicat, în timpul orei de dirigenţie, “Chestionarul referitor la stilurile de învăţare”.
Elevilor li s-a adus cunoștinţă rezultatul final al testului și le-am prezentat materialele care cuprindeau
indicaţii pentru ai ajuta să-și dezvolte propriul stil de învăţare și alte stiluri noi. Acest lucru mi-a folosit la
stabilirea obiectivelor lecţiilor, folosind în acest fel cel mai bine punctele lor forte și dezvoltând punctele
slabe.
Materialul a fost parcurs în clasă sub îndrumarea profesorului, elevii au fost încurajaţi să parcurgă
materialul și acasă, fiind păstrat de fiecare dintre ei în mapa individuală numită “Mapa elevului” pentru a
fi consultat ori de câte ori va fi nevoie
Unul dintre obiectivele importante ale cercetării a fost organizarea unor lecţii în care să folosesc
strategiile de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare.
În desfășurarea lecţiilor, pentru învăţarea centrată pe elev, la disciplina “Procese și utilaje în industria
alimentară” am urmărit următoarele elemente principale‫׃‬
1. Prezentarea și conștientizarea de către elevi a obiectivelor învăţării pentru ca elevul să fie mai motivat
și să colaboreze mai bine cu mine ca profesor
2. Predarea informaţiilor
În predarea lecţiilor am folosit o varitate de strategii care să antreneze elevii în actul învăţării și care să
corspundă nevoilor individuale de învăţare.
3. Invăţarea prin cooperare
Utilizarea lucrului în grup este o strategie foarte des folosită care încurajează învăţarea între colegi. La
unele lecţii grupurile au fost formate din elevi cu același tip de învăţare, iar la altele din elevi cu tipuri
diferite de învăţare.
4. Aplicarea unor teste formative elevilor, fișe de lucru, fișe de autoevaluare la care elevii lucrau în grup
sau individual. Aceste fișe se aplicau după fiecare secvenţă de învăţare pentru a aprecia câţi elevi au
înţeles și au realizat învăţarea. În cadrul fișelor de lucru am stabilit sarcinile de lucru în mod structurat
pentru a oferi un feed-back structurat.
Având în vedere că‫“ ׃‬Adesea, în calea celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau” (Cicero),
în practica învăţării diferenţiate, am aplicat următoarele principii‫׃‬
1. Practicarea conversaţiei pozitive
– in clasa de elevi m-am străduit să port numai conversaţii pozitive (conversaţiile negative creează
tensiune și stres).
– am identificat și repetat mereu calităţile celor care reușesc în învăţare
– am enumerat numai lucrurile bune și foloasele pe care le aduc activităţile de învăţare
– m-am străduit să creez entuziasm în clasă și în sufletul fiecărui elev înainte de a trece la activitatea de
învăţare
– am folosit umorul, am presărat activitatea de învăţare cu întâmplări și curiozităţi care creează o
atmosferă destinsă și propice efortului
2. Respectarea regulilor
– am convins elevii că în activitatea de învăţare, ca în orice activitate umană, trebuie să se respecte un
sistem de reguli pentru a reuși
– am provocat colaborarea elevului în întocmirea regulilor pentru învăţare optimă, explicându-I în mod
repetat, importanţa respectării acestora
– am stabilit reguli despre cum trebuie să înveţe
3. Formarea atitudini de invingător
– am convins elevul că în el se află capacităţi și valori pe care trebuie să le descopere el singur sau
împreună cu mine și l-am ajutat să se dezvolte
– am sădit elevului o mentalitate de învingător în viaţă, conștientizându-l de orice mic succes pe care l-a
făcut și aplaudându-i reușita.
– i-am cultivat credinţa că toată reușita depinde de voinţa sa de a depune efort și de a-și învinge
gândurile și tentaţiile negative.

4. Stimularea interesului și a motivaţiei pentru învăţare

– am prezentat beneficiile imediate și de perspectivă pentru a motiva pe elevi în învăţare, folosind
exemplele sugestive pentru a explica roadele învăţării.
– am descoperit plăcerile, pasiunile sau achiziţiile speciale ale elevilor și le-am folosit în favoarea școlii
– am atribuit fiecărui elev o responsabilitate în cadrul grupului și am controlat modul de îndeplinire. L-am
lăudat pentru reușita responsabilităţilor sale, abţinându-mă să-i demonstrez că este neștiutor, nepriceput,
incapabil.
– am folosit liderii pentru a stimula grupul în sarcini de învăţare.
5. Activarea inteligenţei specifice
– m-am străduit să folosesc în învăţare inteligenţa specifică fiecărui elev
6. Implicarea elevilor în procesul de predare și dezvoltarea spiritului de iniţiativă.
– am stimulat elevii să-mi pună întrebări asupra noţiunilor noi predate și pe care nu le-au înţeles suficient
– i-am încurajat să-și pună întrebări și să dea răspunsuri unii altora referitoare la unele conţinuturi ale
învăţării.
– am încurajat elevii să aducă completări la cele predate, cu informaţii din surse diferite‫ ׃‬familie, cărţi,
Internet, reviste, pliante.
7. asigurarea funcţionalităţii învăţării
– am învăţat elevii să raporteze și să aplice cele învăţate în viaţa cotidiană
– am formulat teme pentru acasă inteligente, creative, ingenioase și chiar recreative
8. Cunoașterea priorităţilor
– am selectat și acordat atenţie priorităţilor
– l-am deprins pe elev să acorede întâi atenţie faptelor esenţiale ale învăţării și apoi să lucreze pentru
amănunte

Pe toată perioada aplicării factorului experimental la sfârșitul fiecărei unităţi de competenţă am aplicat
teste de evaluare notele fiind trecute în catalog.

4.3. Faza comparării rezultatelor

Scopul principal al administrării factorului experimental la clasa aIX-a E a fost creșterea eficienţei instruirii
și a randamentului școlar. Pentru verificarea reușitei acestui demers didactic am compara rezultatele
elevilor la testul T1, dat în prima parte a perioadei experimentale cu rezultatele elevilor la testul final Ts.
Analizând rezultatele se pot constata următoarele‫׃‬

• Pe de o parte, deplasarea frecvenţei mediilor corespunzătoare mediocrităţii spre zona

rezultatelor bune, chiar foarte bune la învăţătură;

• Pe de altă parte, anularea frecvenţei mediilor aflate sub valoarea minimă acceptabilă și apariţia
celor corespunzătoare zonei apropiate nivelului maxim

Această clasă era formată din mai mulţi elevi slabi. Rezultatele obţinute sunt o dovadă a eficienţei
sistemului didactic baza pe o predare diferenţiată în funcţie de stilurile individuale de învăţare ale elevilor.
Lecţiile și strategiile didactice experimentate asigură un progres continuu al elevilor în procesul de
învăţare. Reducerea până la dispariţie a notelor sub limită , diminuându-se frecvenţa notei 5, precum și
creșterea notelor de 7, 8, 9 și chiar 10 sunt dovezi care susţin concluzia de mai sus.
Lecţiile diferenţiate în funcţie de disponibilităţile elevilor creează momente în care aceștia pot fi mai bine
cunoscuţi, pentru că sunt obligaţi să se manifeste cu ceva în clasă, pot fi îndrumaţi în raport cu nevoile lor
reale și concrete de învăţare și pot fi astfel controlaţi și apreciaţi mai obiectiv.

5. Concluziile cercetării experimentale

Obiectivele experimentului au fost în mare măsură realizate.

Utilizarea strategiilor diferenţiate de predare în funcţie de stilurile de învăţare ale elevilor influenţează
activitatea de însușire a cunoștinţelor de către elevi, constatându-se o creștere a randamentului școlar a
acestora sub următoarele aspecte‫׃‬

• Obţin rezultate deosebite elevii cu disponibilităţi de învăţare

• S-a redus numărul de elevi rămași în urmă la învăţătură

• Media elevilor la testele formative date pe parcursul modulului a crescut progresiv .

• Elevii își fixează mai bine cunoștinţele.

Observarea elevilor în timpul orelor, îndreptăţește consemnarea următoarelor aspecte în legătură cu

activitatea acestora în timpul activităţii de predare – învăţare.

• Am constatat că aceștia sunt mai activi și mai interesaţi cu cât lecţia are un conţinut
informaţional mai apropiat de posibilitatea transpunerii și utilizării lui în practică
 • Premisa majoră a eficienţei învăţării o constituie înţelegerea de către elevi a scopului și
importanţei activităţii desfășurate, poziţia elevilor fiind aceea de participanţi conștienţi la lecţie,
pe fondul motivelor interne ale învăţării, al unor interese tot mai înalte pentru această activitate.

• Din nevoia elevilor de a asimila rapid și corect cunoștinţele noi s-a materializat deprinderea de
autocontrol. Acest lucru a făcut să apară interesul pentru învăţătură, firește nu la toţi, nu
permanent, dar s-a accentuat deprinderea de a răspunde fiecare personal de propria pregătire.

• În procesul de evaluare am constatat că elevii și-au însușit repede și cu ușurinţă modul de lucru
cu testele de evaluare, cu fișele de lucru și cele de autoevaluare preferându-le ca instrumente de
verificare și apreciere.

• Elevii și-au însușit deprinderea de lucru individual sau în echipă

• Permanenţa exigenţelor de lucru individual se reflectă și în calitatea lucrărilor scrise în care se

materializează deprinderile formate.

• Se observă îmbunătăţiri în elaborarea lucrărilor, în alcătuirea schemelor pe care le-au vizualizat,

în utilizarea limbajului tehnic.

Am constatat că mai multe dificultăţi au întâmpinat elevii slabi, însă nu din cauză că nu ar fi înţeles
metoda sau procedeul de lucru, ci fiindcă nu erau obișnuiţi cu efortul cerut, cu obligaţia de a îndeplini
anumite sarcini într-o unitate de timp, de a folosi integral timpul acordat unei activităţi. Acești elevi în
general, nu știu ce înseamnă disciplina muncii în învăţare. Faţă de ei nu trebuie să fim concesivi. Să-i
obligăm să execute atât cât pot, la început, și apoi din ce în ce mai bine sarcinile ce trebuie efectuate în
timpul lecţiilor. Treptat, ei se obișnuiesc cu efortul, iar succesele obţinute le întreţin interesul și plăcerea
de a învăţa continuu.

Accesări: 767
Melania Purnavel