Sunteți pe pagina 1din 3

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ

Noi, oamenii, introducem o anumită semnificație evenimentelor prin care trecem, în funcție de gradul
plăcere- neplăcere pe care ele ni le provoacă. Astfel, ne raportăm și afectiv, nu numai cognitiv la realitate.

Cuvântul emoţie provine din latinescul “emovere”- ceva care pune mintea în mişcare, fie către o
acţiune dăunătoare, fie către una neutră sau pozitivă.

P. P. Neveanu defineşte emoţia ca fenomen afectiv fundamental ce se dezvoltă fie ca o reacţie spontană şi
primară(emoţiile primare şi afectele), fie ca procese mai complexe, foarte variate şi diferenţiate după valori
superioare. (P. P. Neveanu, 1978-: 231- 233).

Credem că emoţiile sunt importante pentru că ele asigură ( Roco Mihaela,2001: 137):

- supravieţuirea- ele sunt un sistem interior de ghidare;


- luarea deciziilor- cercetările au arătat că atunci când sunt afectaţi centrii nervoşi, omul nu poate lua
decizii, deoarece nu ştie ce va simţi în legătură cu ele;
- stabilirea limitelor- pentru protejarea sănătăţii noastre mentale, anunţăm pe ceilalţi că ne fac rău;
- comunicarea- ne exprimăm sentimente , nevoi ale noastre şi le înţelegem şi valorizăm pe ale
celorlalţi;
- unitatea- sentimentele noastre ne asigură unitatea ca specie.
Kallay Eva şi Catrinel A. Ştefan(Ştefan, A. Catrinel; Eva, Kallay, 2007:10) se referă la emoţie ca la o combinaţie
de mai multe modificări la nivel:

 Subiectiv- cel mai uşor sesizabil la nivelul simţului comun, fiecare om trăind în mod diferit, personal
emoţiile;
 Fiziologic- frecvenţă cardiacă, respiraţie, transpiraţie etc.
 Cognitiv- blocaje de gândire, deficit de atenţie, funcţionare mnezică modificată etc. Tipul emoţiei pe
care o simţim este dependent de modalitatea în care gândim despre situaţie, de felul în care
interpretăm informaţiile;
 Comportamental- confruntarea situaţiei, agresivitate/ evitare, ticuri nervoase; cuprinde mişcările
grosiere ale corpului şi mimica, gestica, expresia facială, tonul vocii etc.
Cu toate că abilităţile intelectuale sunt foarte importante, emoţiile sunt o sursă de informaţii esenţiale
pentru supraveiţuire. S- a observat că gestionarea lor eficientă duce la o mai bună adaptare socială,
profesională, la o viaţă sănătoasă în general. Utilizarea eficientă a informaţiilor cu încărcătură emoţională
are un rol deosebit în procesul adaptării şi în atingerea confortului emoţional personal.

Dacă întrebăm adolscenții, cei mai mulți spun că da, viața ar fi mai bună fără frică și durere, de exemplu. Dar
aceste trăiri au valoare adaptativă, dacă nu sunt exagerate, ne feresc de pericole.
În acest context s-a pus problema unor concepte ca inteligenţă emoţională, competenţă emoţională,
managementul emoţiilor. Cercetătorii au investigat acest fenomen şi au dezvăluit legăturile sale strânse cu
alte fenomene: conducere, performanţa în grup, performanţa individuală, adaptarea la schimbări, schimbări
sociale interpersonale.

Termenul de ,,inteligenţă emoţională’’ a fost formulat pentru prima dată într- o teză de doctorat, în S.U.A.,
în 1985.Wayne Leon Payne considera acest tip de inteligenţă ca o abilitate care implică o relaţionare creativă
cu stările de teamă, durere, dorinţă.

De- a lungul timpului, au mai fost voci care au vorbit despre factori non- intelectuali care ne influențează
comportamntele și reușitele, dar au fost uitate în timp. Până în 1983, când H. Gardener a scris despre
,,inteligenţele multiple” .

H. Gardener, vorbind de inteligenţele multiple, rezervă un loc important acelor forme de inteligenţă care
permit omului o adaptare socială superioară(apud Roco Mihaela,2001: 139):

- inteligenţă interpersonală- abilitatea de a- i înţelege pe ceilalţi, de a înţelege ce îi motivează, de a


coopera mai bine cu ei;

- inteligenţa intrapersonală- determină o gândire şi o înţelegere de sine, de a fi conştient de punctele


tari şi cele slabe, a planifica eficient atingerea obiectivelor personale, monitorizarea şi controlul eficient al
gândurilor şi emoţiilor, abilitatea de a se monitoriza în relaţiile cu alţii.

Inteligenţa emoţională (EQ) a intrat în preocupările psihologilor americani la începutul anilor ’90. John
Mayer-psiholog la Universitatea din New Hampshire, alături de psihologul Peter Salovey de la Yale, au
formulat teoria inteligenţei emoţionale. Ei au încercat să-şi formuleze o imagine mai largă asupra
inteligenţei , reinventând-o la nivelul necesităţilor pentru reuşita în viaţă.

S- au conturat trei mari direcţii în definirea inteligenţei emoţionale, date de ( Roco Mihaela, 2001: 140-
141):

A. Mayer şi Salovey (1990, 1993)- consideră că inteligenţa emoţională implică: abilitatea de


apercepe cât mai corect emoţiile şi a le exprima, a le înţelege şi a le regulariza pentru dezvoltarea
emoţională şi intelectuală, pentru a facilita gândirea- ei dorind să evidenţieze legăturile pozitive între
emoţie şi gândire. Conform modelului abilităţilor, emoţiile sunt o sursă utilă de informaţie care ne ajută să
ne descurcăm în mediul social. Persoanele diferă în ceea ce priveşte capacitatea lor de a procesa informaţii
de natură emoţională şi în ce priveşte capacitatea de a lega procesarea emoţională de cogniţii. Această
abilitate se manifestă în anumite comportamente adaptative. Modelul abilităţilor susţine că inteligenţa
emoţională include 4 tipuri de abilităţi: perceperea emoţiilor, utilizarea emoţiilor, înţelegerea emoţiilor si
gestionarea emoţiilor.
B. Reuven Bar- On, carea realizat studiide- a lungul a 25 de ani, a stabilit în 1992 componentele
inteligenţei emoţionale:
 Aspectul intrapersonal: conştientizarea propriilor emoţii, optimism (asertivitate), respect pentru
propria persoană, autorealizare, independenţă;
 Aspectul interpesonal:empatie, relaţii interpersonale, responsabilitate socială;
 Adaptabilitate: rezolvarea problemelor, testarea realităţii, flexibilitate;
 Controlul stresului: toleranţa la stres, controlul impulsurilor;
 Dispoziţia generală: fericire, optimism.
După autorii de mai sus, în cadrul inteligenţei emoţionale sunt incluse capacităţi din cinci domenii,
pentru a cunoaşte succesul în viaţă :

 conştiinţa de sine a propriilor emoţii,


 stăpânirea emoţiilor,
 motivarea interioară,
 empatia,
 stabilirea şi dirijarea relaţiilor interumane.

S-ar putea să vă placă și