Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1. SINONIMELE sunt cuvintele cu formă diferită şi înţeles identic sau foarte asemănător.
Un cuvânt poate avea mai multe sinonime, formându-se astfel o serie sinonimică:
adevărat - real - veritabil - autentic
Sursa principală a sinonimiei o constituie împrumuturile şi de aceea multe sinonime sunt neologice:
limpede/clar; amănunt/detaliu; moarte/deces; adânc/abis; cinstit/onest; (a) îngădui/(a) permite; (a) cere/(a)
solicit a etc.
b) Sinonimele parţiale - sunt cele mai frecvente şi se realizează, de obicei, între cuvinte vechi şi cuvinte mai
noi: bun=preţios, valoros, blând, gustos;
cuvânt= discurs, cuvântare, vorbă etc.
În cazul acestor sinonime nu se realizează o identitate a termenilor seriei sinonimice şi se optează pentru unul
dintre ele, în funcţie de particularităţile contextului.
Se poate stabili o relaţie de sinonimie şi între o expresie şi un cuvânt sau între două expresii:
a băga de seamă = a observa;
a o lua la sănătoasa = a fugi;
a se da de-a dura = a se rostogoli, a se da de-a rostogolul;
a-şi lua nasul la purtare = a se obrăznici, a i se urca la cap.
Notă:
* Sinonimul şi cuvântul înlocuit trebuie să fie aceeaşi parte de vorbire:
substantive: noroc=şansă;
verbe: a reuşi-a izbuti;
adjective: prietenesc=amical;
pronume: el—dânsul;
numerale: întâiul—primul;
adverbe: mereu-totdeauna;
prepoziţie: către=spre
citit (adj.) - cult, cultivat, educat, instruit, învăţat, erudit, (pop.) pricopsit, ştiutor;
cuviincios (adj.) - decent, politicos, respectuos, reverenţios; desăvârşire (subst.) - perfecţionare, plenitudine,
perfecţiune;
efemer (adj.) - temporar, schimbător, pieritor, trecător, vremelnic; (a) emoţiona (vb.) - a impresiona, a
înduioşa, a mişca, a tulbura, a sensibiliza;
falsitate (subst.) - inexactitate, neadevăr, duplicitate, făţărnicie, ipocrizie, minciună, perfidie, prefăcătorie,
viclenie;
(a) guverna (vb.) - a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a stăpâni, (pop.) a oblădui, (arh.) a ocârmui;
harnic (adj.) - activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, vrednic, zelos, (livr.) laborios.
imaginare (subst.) - concepere, creare, elaborare, inventare, născocire, plăsmuire, scornire;
motivaţie (subst.) - îndreptăţire, justificare, motivare, raţiune, temei, argument, (pop.) noimă;
nociv (adj.) - dăunător, negativ, păgubitor, periculos, rejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător,
contraindicat, (livr.) pernicios;
obrăznicie (subst.) - insolenţă, impertinenţă, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, aroganţă, sfruntare, trufie,
ozonat (adj.) - oxigenat, proaspăt, purificat, salubru, bun, curat, nealterat, nestricat, nevătămator;
vigoare (subst.) - dinamism, energie, forţă, putere, robusteţe, tărie, vitalitate, vlagă, impetuozitate.
PARONIMELE:
4. PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică (uneori diferă un singur sunet) şi cu sensuri
diferite.
Pronumele este o parte de vorbire. Fiecare om are un nume şi un prenume. Complementul este de mai multe
feluri. Ei i-am făcut un compliment.
Atenţie!
* Criteriul după care o pereche de cuvinte e considerată pereche paronimică este cel al atracţiei (confuzie
paronimică). Vorbitorul foloseşte cuvântul uzual în locul celui mai puţin cunoscut, evidenţiindu-şi în felul
acesta gradul de incultură.
ANTONIMELE:
2. ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi cu înţeles opus:
mare # mic; înalt # scund; bun # rău; sus # jos etc.
• Antonimia se poate realiza şi cu ajutorul prefixelor (prefixe antonimice, negative sau privative):
confirma # infirma;
închide # deschide;
împacheta # despacheta;
cinstit # necinstit;
egal # inegal;
Notă:
Perechea de antonime trebuie să fie compusă din părţi de vorbire de acelaşi fel:
substantive: bucurie # tristeţe;
verbe: a da # a lua;
Atenţie!
• In cazul cuvintelor polisemantice, antonimia se stabileşte pentru fiecare sens mai important al cuvântului
respectiv: drept # nedrept; drept # strâmb; drept # stâng
• La stabilirea perechilor antonimice este bine să nu se piardă din vedere sensul cuvintelor. De pilda, cuvinte
ca nebun, necurat, nevrednic nu sunt antonimele cuvintelor bun, curat, vrednic.
alb # negru
bun # rău, malefic
corect # incorect, eronat, greşit
a cumpăra # a vinde
drept # nedrept, inechitabil, injust, ilegal
efemer # etern, veşnic, nepieritor
frig # cald înnoda # a deznoda
lumină # întuneric, beznă a merge # a sta, a rămâne pe loc
mic # mare a mobiliza # a imobiliza a pierde # a câştiga
repede # încet, alene sus # jos tinereţe # bătrâneţe
vinovat # nevinovat
PLEONASMUL
5. PLEONASMUL este o greşeală de exprimare, care constă în folosirea alăturată a unor cuvinte sau a unor
construcţii cu acelaşi înţeles:
a aduce aportul
cobaii de experienţă
a avansa înainte
contrabandă ilegală
averse de ploaie
a coborî jos
babă bătrână
concluzie finală
caligrafie frumoasă
conducere managerială
cel mai superior
a conlocui laloialtă
a cere o solicitare
a conlucra împreună
a conţine în cuprins
copartener
a dăinui permanent
a ecraniza un film
genunchiul piciorului
hemoragie de sânge
a îngheţa de frig
mijloace mass-media
perioadă de timp
persuasiune convingătoare
a poposi pentru odihnă
a prefera mai bine
(5) procente la sută
a rămâne în continuare
a relua din nou
a repeta încă o dată
a rescrie iar
a reveni din nou
scurtă alocuţiune
a urca sus
a urma în continuare
vestigii trecute
OMONIMELE:
3. OMONIMELE sunt cuvinte cu formă identică şi acelaşi corp fonetic, dar cu înţeles total diferit:
Barca pluteşte pe lac.
Am dat cu lac pe unghii.
Eu am o rochie nouă.
El a luat nota nouă la istorie.
îrinâ poartă pantofi cu toc.
Ei au plantat lângă poartă un brad.
• Omonimele care se scriu la fel se numesc omografe, la unele fiind diferit accentul:
acele/acele; copii/copii;
• Omonimele care se pronunţă la fel, fiind alcătuite din aceleaşi sunete şi la care nu diferă nici accentul se
numesc omofone:
mii
— mii de roiuri de albine - numeral;
— mi-i drag de el -pronume + verb
car:
—car ghiozdanul în spate - verb;
b) Omonimele lexico-gramaticale sunt cuvinte cu formă identică, dar care sunt părţi de vorbire diferite:
Noi:
— adjectiv:
Am caiete noi.
— pronume: Noi plecăm imediat.
Nouă:
Poartă:
Atenţie!
* A nu se confunda cuvintele polisemantice cu omonimele care au şi ele aceeaşi formă şi înţelesuri diferite.
Deosebirea se face avându-se în vedere următoarele: - omonimele nu au legătură de sens între ele: bancă - din
parc; bancă - unde se depun banii.
* Unele cuvinte sunt polisemantice în anumite contexte şi omonime în altele. De exemplu, cuvântul masă. În
situaţiile de mai sus, este polisemantic, dar este omonim cu sensul de mulţime: în faţa catedralei era o masă de
oameni.
(a) altoi (a practica altoirea, a lovi) - altoi (rămurică desprinsă din planta-mamă);
ascendent (care urcă, se dezvoltă progresiv) - ascendent (rudă în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară);
bursă (ajutor financiar acordat unui elev, student) - bursă (formă de negociere a unor valori pe piaţa liberă);