Deslavizarea Balcanului – Alti nobili sarbi de origine vlaha din perioada medievala

– partea II

Šefik Beslagic in cartea Ljubinj srednjevekovni nadgrobni spomenici, spune:

“Toata regiunea Ljubinje a fost in perioada medievala populata de triburi ale vlahilor,
despre care inca nu este stabilit dar sunt bastinasi sau au migrat din alte regiuni… Dintre
triburi sunt cunoscute Vlahovići, Pocrnje, Radosalići, Burmazi, Bančići, Goduni, Boljuni
si Hrabreni-Miloradovići. In apropiere, in Popovo polje, sunt cunoscute familiile de
nobili Nikolić, Sanković, dar cei mai importanti era familia lui Nenac Čihorić din
Veličani.”

Apoi, acelasi autor mai spune: “Stipko Radosalić, a carui mormant inca mai poate fi gasit
in aceasta regiune (Ljubinje). Se pare ca fratia Radosalić a fost destul de numeroasa,
fratia din Vlahi de jos. Mai multi din aceasta familie au fost buni pietrari, astfel ca pe
langa distinsul pietrar Radonja Grubačević din Dubrovnik (veac.15), a lucrat si Simo in
Radosalić, care cel mai probabil a fost de prin partile acestea, apoi zidarii si pietrarii
Vlatko, Ostoja, numit Kostur, precum si Vitko Radosalić. Vitko cu inca un mester a
ridicat si o biserica franciscana in Srebrenica. Mai tarziu, pe la finele veacului 15, in
Dubrovnik sant amintiti pietrarii Marko si Vukac Radosalić.”

Se considera ca acesti mesteri au facut partea mare a pietrelor funerare (cruci din piatra si
sarcofage), din sus amintita localitate vlaha.

Čihorići, sant nobili medievali din Popovo polje, care anterior, pana la anul 1356, s-au
mai numit si Drugovići. In izvoarele istorice sunt amintiti in localitatile Travunije, Gacko,
Nevesinje si Nikšić. Se considera ca aici s-au asezat venind din Salonic si Polog, Grecia
de azi. In documente de arhiva, dar si pe pietrele funerare sunt amintiti ca Čihorići. Din
aceasta familie isi trage originea si voievodul Sandalj Hranića.

Primul nobil amintit de arhiva istorica din Dubrovnik, este Radoje Drugović, gasit in
slujba banului Matija Ninoslav, la anul 1249. godine. La inceputul veacului 13 este
amintit Klap Drugović din Nevesinje ("Slar Drugouich de Neuesigna"), care a fost parat,
aflandu-se in fata judecatorilor din Dubrovnik. Din 1335 tot in arhivele Dubrovnikului
este amintit un oarecare Gradoje Čihorić din satul Kotezi, langa Popovo. Pe pietrele
funerare in Veličani, Popovo sunt intalnite mai multi membri ai acestei familii Čihorić.
Sunt inscriptionate Radaca, nevasta lui Nenčev, apoi patru frati: Nenad, Vratko, Dabiživ
si Stjepko.

Izvoarele mai amintesc de jupanul Dabiži Čihorić si oameni sai din tara Hum (Zahumlje),
apoi de Hranko Hranković, jupan Nenac, Stjepko Čihorić si alti.
Familia Sankovići, a stapanit tara Zahumlje. Intemeietorul este Sanko Miltenović fiul
lui Milten Draživojević si nepot al lui Dražen Bogopenca (Bogopanković). Dražen a fost
nobil din Nevesinje, iar numele sau este amintit pentru prima data in 1306. Stema familiei
Bogopanković este acelasi cu stema lui Petar Ohmučević, fiind probabil inruditi. Fiul lui
Dražen, Milten Draživojevici si Ružir in 1336 sant amintiti ca find atasati ai regelui
Stefan Dusan.

Mai este amintit Sanko Miltenović si fratele sau Gradoje, fii lui Milten, in 1335 si 1362
tot in arhiva Dubrovnikului. In 1368 Sanko face un legamant cu Nikola Altomanović
(probabil tot de origine vlaha), cu ajutorul caruia ocupa o regiune a lui Gojislav
Vojinović, la granite cu Dubrovnikul.

Necropola familiei Sanković se afla in satul Biskupovo langa Konjic, unde sunt
inmormantati: Milten, Sanko, Gradoje, Radič si sotia sa Gojislava. Radača, fica lui
Milten, s-a calugarit si a luat numele de Polihrania, mormantul ei gasindu-se in apropiere
de manastirea Zavala din Popovo polje.