John Maynard Keynes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (pronunțat
keɪnz) (n. 5 iunie 1883, Cambridge — d. 21 aprilie 1946) a fost John Maynard Keynes
economist britanic ale cărui idei numite economie keynesiană radicale au
avut un impact major atât asupra teoriei politice și economice moderne,
cât și asupra politicilor fiscale ale multor guverne. Este cunoscut în mod
special pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale
intervenționiste, prin care guvernul ar folosi măsuri fiscale și monetare în
scopul temperării efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor
economice și boom-urilor economice. Este considerat de mulți
economiști unul dintre principalii fondatori ai macroeconomiei teoretice
moderne. Populara expresie lui Keynes „Pe termen foarte lung suntem
toți morți” este încă citată.

Date personale
Născut 5 iunie 1883[1][2][3][4][5][6][7]
Cuprins
Biografie Cambridge, Regatul Unit al
Viața personală și de familie Marii Britanii și Irlandei[8][9]

Educația Decedat 21 aprilie 1946 (62 de

Opera și preocupările lui Keynes ani)[1][10][2][3][4][5][6]
Soluțiile lui Keynes pentru înlăturarea șomajului Firle[*], Regatul Unit
Variabile Părinți John Neville Keynes[*]
Relațiile dintre variabile
Florence Ada Keynes[*]
Frați și surori Margaret Neville Keynes[*]
Parametrul multiplicator investițional (K)
Geoffrey Keynes[*]
Vezi și și Căsătorit cu Lydia Lopokova[*]
Opere Cetățenie Regatul Unit
Regatul Unit al Marii
Note
Britanii și Irlandei
Ocupație economist
matematician
Biografie om politic
filozof
profesor universitar
diplomat
Viața personală și de familie autor de non-ficțiune[*]
Activitate
John Maynard Keynes a fost fiul lui John Neville Keynes, un lector de Cauza decesuluiinfarct miocardic
economie de la Universitatea din Cambridge și al Adei Florence Brown, Alma mater Eton College[*]
o autoare de succes și o reformistă în domeniul social. Fratele său mai King's College[*]
tânăr, Geoffrey Keynes (1887-1982) a fost chirurg și bibliofil, iar sora sa
Universitatea Cambridge
Organizație Universitatea Cambridge
mai tânără, Margaret (1890-1974), a fost căsătorită cu fiziologul
Partid politic Partidul Liberal[*]
Archibald Hill, câștigător al Premiului Nobel.
Premii Companion of the Order of
the Bath[*]
Adam Smith Prize[*]
Ordinul Bath
Keynes a fost foarte înalt, atingând înălțimea de 198 cm. A avut o Modifică date / text

legătură serioasă între anii 1908 șo 1915 cu pictorul Duncan Grant,

membru al grupului Bloomsbury. A continuat să îl susțină financiar pe Grant pe
parcursul întregii vieți a acestuia. Keynes a întâlnit-o în octombrie 1918 pe Lydia
Lopokova, o binecunoscută balerină rusoaică. Cei doi s-au căsătorit și din cele mai
multe relatări a reiese că cei doi au avut parte de un mariaj fericit. Din motive
medicale, cei doi nu au putut avea copii, deși ceilalți doi frați ai lui au avut copii.

Keynes a fost în cele din urmă un investitor de succes, construindu-și o avere privată
substanțială. A fost aproape ruinat în urma crahului bursier din 1929, însă și-a
recuperat într-un timp scurt averile. De-a lungul vieții i-a plăcut să colecționeze
cărți, de exemplu colecționând și protejând multe dintre lucrările lui Isaac Newton.
A fost interesat de literatură în general și de dramă în special, sprijinind financiar
teatrul Cambridge Arts, ceea ce a permis instituției să devină, cel puțin pentru un
timp, o mare scenă britanică din afara Londrei.

Keynes a avut o reputație de temut ca participant la discuții talentat, iar Friedrich John Maynard Keynes
von Hayek a refuzat cu diferite ocazii să discute personal probleme economice cu el.
Totuși, după ce a citit cartea lui Hayek, The Road to Serfdom Keynes a afirmat După părerea mea este o carte mare.... Moral și
filosofic sunt de acord cu ea aproape în întregime: și nu numai de acord cu ea, ci de acord pe deplin. Hayek a afirmat despre Keynes
că acesta a crezut despre el că este încă în mod fundamental un liberal englez clasic și că nu a fost foarte conștient de cât de mult s-a
îndepărtat el de liberalul englez clasic. Ideile lui de bază erau încă cele ale libertății individuale. El nu s-a gândit destul de
sistematic, pentru a vedea conflictele.[11] Bertrand Russell l-a numit pe Keynes cea mai inteligentă persoană pe care a întâlnit-o
vreodată, comentând: De fiecare dată când am discutat cu Keynes am ismțit că mi-am luat viața în mâini.

Educația
Keynes a beneficiat de o educație aleasă la institute de elită cum ar fi Eton unde a studiat matematica, clasicii și istoria și la King's
College din Cambridge unde a studiat matematica, însă fiind interesat de politică a studiat domeniul economiei, avându-i ca profesori
pe Arthur Cecil Pigou și pe Alfred Marshall.

Keynes a acceptat un post de lector in economie, la Cambridge, post fondat personal de Alfred Marshall, poziție din care a început să
își formeze o reputație proprie. Curand a fost desemnat pentru un post la "Royal Commission on Indian Currency and Finance" unde
și-a arătat considerabilul său talent în aplicarea teoriei economice problemelor practice. Experiența sa a fost cerută în timpul Primului
Război Mondial. El era un sfătuitor al cancelarului Ministerului de Finanțe. Printre responsabilitățiile sale erau desemnarea tipurilor
de credite existente între Marea Britanie si aliații săi continetali. Supus încercărilor, "stăpânirea de sine și calmul său au devenit
legendare", în cuvintele lui Robert Lekachman, ca atunci când a reușit să pună împreuna -cu dificultate- o mică rezervă de pesete
Spaniole si le-a vândut pe toate pentru a sparge piata: a reușit, iar pesetele au devenit mai rare si mai scumpe.

Opera și preocupările lui Keynes

Keynes a fost conducător de discuții la reforma sistemului monetar mondial în Bretton Woods (1944), nu a putut însă să se opună
poziției americanului Harry Dexter White. Printre altele – în memoria lui Silvio Gesells – el a adus în discuție o monedă de circulație
internațională pe nume Bancor.

În mod special, numele său este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa economică, respectiv cu recomandarea sa vehementă ca
statul să se implice în evenimentele economice, asemeni teoriei lui Bobzien. Conform lui Keynes, statul trebuie să întrebuințeze
măsuri politico-fiscale și monetare, pentru a slăbi efectele provocate de recesiuni si boom-uri. În timpuri grele economia trebuie
sprijinită printr-o politică fiscală expansivă, pentru ca șomajul sa fie redus. În timpuri de prosperitate trebuie reduse deficitele
acumulate, prin economisiri crescute (surplus saving). Fluctuațiile economiei ar putea fi astfel ameliorate.
Ideile sale au pus fundamentul keynesianismului de astăzi și au fost dezvoltate în decursul timpului de economiști ai școlii
keynesiene, deși în prezent, pentru explicarea efectelor pe termen lung, ele sunt judecate cu scepticism de aderentii neo-
liberalismului.

De fapt, mesajul operelor sale este acela că ideile microeconomice pot fi complet false în context macroeconomic. Din punct de
vedere al conținutului, Keynes are o încredere specială în puterea de conducere a conjuncturii interne.

Din punct de vedere academic, keynesianismul este o compoziție formată din neoclasic și înțelegere keynesiană. Pentru el economia
de piață este tinuta in frâu doar prin politica economică statală. Keynes a diagnosticat incompetența fundamentală a economiei de
piață de a garanta societatii o dezvoltare stabilă.

Deoarece Keynes recomanda intervenționismul, în 1930 a simpatizat cu fascismul italian, afirmând că intervenționismul statului
fascist, asemănat unui paznic de noapte, ar oferi cele mai bune condiții pentru implementarea ideilor sale.

În teoria sa despre multiplicator a luat ideile fiziocrației luiFrançois Quesnay.

Soluțiile lui Keynes pentru înlăturarea șomajului

Preocuparea fundamentală a lui Keynes a fost aceea de a stabili o corelație între dezvoltarea economică a societății și nivelul ocupării
resurselor de muncă disponibile, de a oferi soluții pentru înlăturarea șomajului.

Pentru aceasta el a folosit un model economico-matematic descriptiv compus din trei categorii de elemente:

Variabile
endogene (determinate), indicatori globali care caracterizează nivelul activității economice la scara economiei
naționale (cea mai importantă fiind cererea efectivă de mărfuri)
exogene (determinante), rate cu privire la comportamentul agenților economici (înclinația spre consum, eficiența
marginală a capitalului, rata dobânzii);

Relațiile dintre variabile

Relațiile dintre variabile au fost redate cu ajutorul unor ecuații și inegalități, precum și interdependența dintre ele, redată cu ajutorul
unor funcții (funcția ocupării, a ofertei, a cererii etc.). Așa cum am mai afirmat, Keynes admite și recunoaște existența șomajului
involuntar – tema principală a investigațiilor lui și scopul final al analizei este de a descoperi ce anume determină volumul ocupării
mâinii de lucru. Nivelul ocupării (E) sau numărul de muncitori care găsesc de lucru (N) depind de cererea efectivă de mărfuri (D),
deci . Ținând seama de structura cererii de mărfuri, Keynes ajunge la concluzia că dacă suma consumului final global (C)
și a investițiilor globale (I) este egală cu venitul global (Y), atunci economia este în echilibru, situație exprimată în ecuația
fundamentală a modelului său . Deoarece în realitate există dificultăți în desfacerea mărfurilor și predomină dezechilibrul
în economie , încasările sunt mai mici decât producția oferită și deci, implicit, rezultă șomaj involuntar;

Parametrul multiplicator investițional (K)

Parametrul multiplicator investițional (K), cu ajutorul căruia se exprimă gradul de intensitate al unei variabile, a fost folosit de
Keynes pentru a exprima interdependența dintre fluctuațiile investițiilor, ocupării și veniturilor. Acesta ne arată că atunci când are loc
un spor al investițiilor globale, venitul va crește cu o mărime care este de K ori mai mare decât sporul investițional. Mărimea (K) este

direct proporțională cu înclinația spre consum . Ideea lui Keynes este foarte simplă: „Dacă populația nu găsește de lucru și nu

este bine plătită, nu ne putem aștepta ca puterea de cumpărare să crească.”

Vezi și și
Modelul IS-LM
 Teoria conjuncturală keynesiană

Opere
The Economic Consequences of the Peace(1919)
Treatise on Probability (1921)
Tract on Monetary Reform(1923)
Treatise on Money (1930)
The General Theory of Employment, Interest and Money(1936). „Teoria generală a ocupării forței demuncă, a
dobânzii și a banilor”, Editura Publica, București, 2009, traducere de Corina Mădălina Haită.
ISBN 978-973-1931-02-
9

Note
1. ^ a b „John Maynard Keynes”(https://d-nb.info/gnd/118561804), Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
2. ^ a b „John Maynard Keynes”(http://catalogue.bnf.fr/ark:/12148/cb12041754c)
, data.bnf.fr (http://data.bnf.fr/ark:/1214
8/cb12041754c), accesat în 10 octombrie 2015
3. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive(http://www-history.mcs.st-andrews.ac.uk/), accesat în 22 august 2017
4. ^ a b SNAC (http://snaccooperative.org/), accesat în 9 octombrie 2017
5. ^ a b Nationalencyklopedin (http://www.ne.se/), accesat în 9 octombrie 2017
6. ^ a b Find a Grave (http://www.findagrave.com), accesat în 9 octombrie 2017
7. ^ International Music Score Library Project(https://imslp.org), accesat în 9 octombrie 2017
8. ^ „John Maynard Keynes”(https://d-nb.info/gnd/118561804), Gemeinsame Normdatei, accesat în 10 decembrie
2014
9. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
10. ^ Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)
11. ^ Revista Reason, The Road to Serfdom, Foreseeing the Fall(http://reason.com/hayekint.shtml). F.A. Hayek
intervievat de Thomas W. Hazlett

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=John_Maynard_Keynes&oldid=12150885

Ultima editare a paginii a fost efectuată la 9 aprilie 2018, ora 09:20.

Acest text este disponibil sub licențaCreative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice
; pot exista și clauze
suplimentare. Vedeți detalii la Termenii de utilizare.