Sunteți pe pagina 1din 558

Istoria

isericii Românilor
DIN

DACIA TRAIANA
44 - 678 p. Chrisf.

aRIGINI
.La Romfi,ni, Biserica dela,
Inceput şi dealungul istopiei a.
fost una cu na.Iianea. pom4·
nească. Bise1"Îca ne·a. păstl'ld
limba. 'ii na ţiona./ita.tea. •.

DE

G. (\l. IONescu
LlCENTLAT IN TEOLOGIE ŞI LITERE
ŞEF DE BlU11.0U IN �UNISTERUL CULTELOU ŞI INSTRUCTIUNH PUBLICE
ME�IBRU AL SOCIETATII CEOGRAFICE nO)LANE.

VOLUMUL

Cu 4 bărti, o stampă şi 5 crocbiuri intercalate în text

--,,,,-,_111--4,--

BUCUREŞTI

Stabiliment de Arte "tirafice "UNIVERSALA", Strada Covaei, No. 14.


1906.

www.dacoromanica.ro
ganzniei ere'
a/7212114d

97/7,a/f et
aflelar. L.7r; derac?itzfzii ace,
gv.ale.dap (27nitterailar,
,r.kreefored cJnaEifuEuliii aaltzaic 4:/z, aetcaregi

dedicd aceastd lucrare,ca un slab onia-


giu de devotament, profunda soma
recuno,stinta
filccituitorul.

www.dacoromanica.ro
IsToRIA
BISERICII ROMANILOR
DIN

DACIA TRAUMA
-...-C>E1:3-0.-

Origini, 44 678 iD. Christ

www.dacoromanica.ro
..\.
LS.&,(4,

J
0 ,%
.z, ICJ..
,,__....
c.-\---:...----,,

POPESC11 B JENAR1T
TB
0Late/4;v
2857 NUL9Q6
PREFATA
Istoriografia romaneasca, a Meut progrese mari,
mai eu seams de la ineai si Petru Maior incoace ;
dar ea a fort marginita aproape exclusiv numai la
istoria
Pe terenul istorico-bisericese nu s'a facut nimic,
s'au aproape nimic. Trebue sa recunoastem, ca Ro-
manii de poste munti, atat cei ortodocsi cat si cei
uniti, au cateva monografii din cari unele foarte
bune, dar acestea au cloud defecte capitale : intaiu
ea sunt tratate prea pe scurt, iar al doilea, care-i
si mai mare, ca in ele nu se trateaza decat viata
religioasa a fratilor nostri de peste munti.
Istoria Bisericii Romanilor, va cuprinde, nu isto-
ria bisericeasea a unei tari, ci istoria religioasa a
unui popor, a unui neam intreg, care are aceiasi
origind, aceiasi limbs si aceiasi religiune; deci ea
va cuprinde fazele prin care a trecut crestinismul
rom'anesc, la intregul grup al latinilor din Rasari-
tul Europii, cu specials privire asupra Bisericii Ro-
manilor din Nordul Dunarii.
Lucrarea aceasta imi sta pe suflet de doisprezece

www.dacoromanica.ro
VIII

ani ; in acest timp mi- am adunat un bogat mate-


rial Inc A pentru 4 volume. CAnd m'am apucat s3 -mi
adun materialul necesar, aveam dorinta ca aceasta
lucrare sa o scot in mai multe monografii separate,
ca apoi sh incep alcdtuirea Istoriei Bisericei Roma.-
nilor si asa am si inceput. In anul 1896, am prezintat
facultatii de Litere din Bucuresti, ca teza pentru ob-
tinerea titlului de licentA, lucrarea intitulatA In-
fluenta limbii si culturii slavone in biserica si
scat la Romani", aviind ca presedinte pe Domnul
Profesor Ion Bogdan, actualul Decan al faculthtii de
Litere, sub a chrui directiune am si lucrat'o. Apoi,
continuand mai departe cercetdrile, pe acest teren,
41 1.899 am publicat lucrarea : Influenta culturii
grecesti in Muntenia si Moldova cu privire la bise
rica,scoale si societate, 1359 4873", ca continuare
la prima lucrare. Simteam mare necesitate sa ma
perfectionez in paleografia cirilica, si in acest stop
am si continuat cercetarile mele la Arhivele Sta-
tului si sectiunea M-ss de la Academie, ash ca in
1902 am publicat Istoria Cotrocenilor, Lupestilor
4i Grozavestilor", cu istoricul bisericilor for respec
tive. Apoi am lucrat, in colaborare cu Domnii Christu
S. Negoescu si Toma Basilescu, ,,Cartea de -aur
a Casii kVcoalelor". Trebue sa amintese aici ea toate
lucrarile mentionate sunt lucrate in orele mele de
repaus : in timpul noptilor, Duminecelor, seirbatorilor
si vaca*lor.
Posedam intregul material de documente al Mi-
tropoliei Ungrovlahiei, al Episcopiei Ramnicului, Noul

www.dacoromanica.ro
Ix

Severin, Episcopiei Buzeului etc., i incepusem, po-


trivit planului meu, sa alcatuesc Istoria Mitropo-
liei Ungrovlahiei", cand intervine un incident peas-
teptat pentru mine i anume : sa pune la concurs
bursa pentru Istoria Bisericii Romanilor".
Evident, ca in urma acestor imprejurari, vazand
ca toata munca mea de mai bine de opt ani este
menita sa fie spulberata in want, ma aflam intr'o
.dispozitiune sufleteasca din cele mai triste, cand WA'
ca vine la biuroul meu Domnul Profesor D. On-
ciul si, vazandumi starea sufleteasca in care ma
aflam bunul Profesor ma intreaba :
Ce ai D-le Ionescu de esti Eta, de abatut ?
Tot cauza care o titi. ,9i D-voastrrt, Domnule
Profesor, ii raspund eu!
Nu to descuraja D-le Ionescu, imi zise sa-
vantul Profesor continue a scri mai departe pe
terenul Istoriei Bisericesti, caci este terenul eel mai
putin explorat.
Ei bine, fie, Domnule Profesor, va.promit ea va
voiu asculta sfaturile cu sfintenie.
Apoi luandu si ziva buna, a plecat, multumit ca a
c ontribuit sa-mi ridice de pe suflet acea greutate
care ma sdrobea, sa ma indrumeze pe calea cea
i

bunk', spre a contribui si cu dupa puterile mele a


aduco un punct luminos in Istoria Bisericii RomAnilor,
al carui fiiu sufletesc §i devotat sunt.
Deci, lucrarea prezenta se datorete exclusiv nu-
mai incurajarilor D-lui Profesor Onciul, §i pentru
care-i aduc in public sincerile mele multumiri.

www.dacoromanica.ro
x

Credincios sfatului primit, ma duo la Mitropolie si


ma prezint D-lui Dr. I. Cornoiu, Profesor universi-
tar i Director al cancelariei Sf. Mitropolii a Ungro-
vlahiei, i caruia comunicandu-i dorintele mele, cu
amabilitatea care-1 caracteriza, a dispus sa mi se
permits a'mi culege toate inscriptiunile de pe vasele
i vestmintele sacre, de pe icoanele vechi si pisa-
nii, dupa, pietrele mormantale din interiorul Sf. Mitro-
polii, cum si din ale pare clisului mitropolitan, fiind mult
ajutat la aceasta de venerabilii archimandriti: Pa-
rintele Mare eclesiarh al Sfintei Mitropolii i Pa-
rintele Theodosie, pentru care le exprim multumi-
rile si recuno4tinta mea.
Aveam intentiunea ca, tratand Istoria Mitropoliei
Ungrovlahiei, sa fac un studiu introductiv despre z
Vechimea cre4tinismului la Romani i primele ince-
puturi ale ierarhiei Bisericii Romanilor, i am 4i in-
ceput in acest sons.
Materialul de care dispuneam, cum i extensiunea
ce-i dadusem studiul meu, luase, pe nesimtite, pro-
portiunele Istoriei Bisericii Romanilor, cauza care,
m'a fiteut s t renunt deocamdata pentru alta ocaziune,
a scri Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei, si sa incep a
serf volumul Intaiu, in proportii amasurate Istoriei
Bisericii Romanilor din Dacia TraianA", pe care'l
prezint astazi publicului cititor roman.
Volumul prim cuprindc originile cretinismului la
Romani, dela anul 4/k p. Christ, de card Apostolul
Andreiu 4i discipulii lui au plantat primele seminte
ale Cre4tinismului in Scythia, Dacia i Sarmatia

www.dacoromanica.ro
XI

Romano, 'Dana la 678, eand Bulgarii au invadat prin


aceste tart
In tratarea materielor m'am condus de sistemul
chronologic, de& eand a venit vorba de timpul in-
fiintarii primelor Episcopii si Mitropolii ale Illyricului
(Daciei Aureliane si Macedoniei), n'am putut sa ur-
mez strict sistemul nostru, de oarece cestiunea este
prey vasta, iar pe de alto parte ca ne lipsesc is-
voarele istorice si nici nu intro intreaga in eadrut
nostru.
Trebue sa marturisim, ca, in tratarea originilor
crestinismului la Romani, am intampinat atatea greu-
tati si piedici, incht numai acei ce se ocupa cu is-
toria poporului Roman din'acest period, imi vor crede;
lipsa materialului istoric ne prezinta dificultati de
neinvins, eand voim sa punem o ordine continua
in istorisirea noastra; dispunand de fragmente im-
perfecte, totdeauna concise, adese on obscure, iar
cote odata contradictorii, suntem nevoiti a rationa,
a compara, a emite conjecturi, care ne putand a
asezate in clasa faptelor, putem sa le suplinim
in lipsa monumentelor istorice, studiind, dupa ex-
presiunea lui Gibbon, natura omeneasca i. jocul pa-
timilor, ne linute pe atunci de nici un frau, pentru
comiterea violentelor, ca si pentru cea mai innalta
sfintenie morala a vietii omenesti din acele vremuri.
M'am ferit insa in majoritatea cazurilor a emite opi-
niuni, caci opiniunile au soarta ca sa imbatraneasca
inainte de vreme si apoi sa moara. i daca pe alo-
curea am fost constrans s'o fac, apoi am emis nu-

www.dacoromanica.ro
XII

mai asupra cestiunilor cari au caracterul probabi-


litatii i, deci, credem ca vor deveni, cu timpul,
veritati istorice.
Pe langa aceste dificultati, extrem de grele de in-
vins, iar uneori imposibile chiar, s'au mai adaugat
si allele, de ex : lipsa cartilor de consultat si pe care
nu le-am putut aflh nici la Academia Romans, nici
la alte bilblioteci ; caci biblioteca Academiei Ro -
mane, atat de bogat inzestrata cu atatea lucrari stiin-
tifice rani, este departe de a fi complecta intru cat
priveste operile istorico-bisericesti ale marilor teo-
logi ai Apusului.
De asemenea trebue sit se mai is In considera-
tiune si imprejurarea ca eu nu sunt burlier, care sa
am la dispozitiune banii necesari pentru existenla,
nici timpul material pentru a frequenth Arhivele si
Bibliotecele, asa. dupa cum asi dori, ci functionar la
Ministerul Cultelor, unde trebue sa muncesc 6, 8 si
adese on cato 10 ore pe zi, o munca extrem de
obositoare ea sa'mi intretin o familie numeroasa, si
numai orele afard de serviciu si vacantele sa le petrec
prin Archive si Biblioteci, iar in timpul noptilor sa-mi
elaborez materialul adunat cu atatea sacrificii. In
timp de patru ani, de cand lucrez exclusiv numai
la aceasta opera, de multe on m'a apucat ziva mare
lucrand ; si clack' spun aceasta, sa nu ma credeti fara
de minte, caci, adevarul Ira vorbesc ; acestea le spun
fiind fortat de acei cari stiu sa.-si faca numai reclama,
fara a sti sa munceasca.
Am avut insa norocul ca unele carti, extrem de

www.dacoromanica.ro
f

rani, sa le lau cu Imprumut, iar alte mi s'au oferit


gratuit de diferite persoane si pentru care le a duc in
public multumirile mele, intro cari voiu aminti aici :
Sfantul Sinod al Bisericii auto cefale ortodoxe Ro -
mane, mi-a oferit gratuit Revista Bisericii Orb()
doxe Romane, pe ultimii zece ani si pe viitori cat
voiu lucra la aceasta opera.
P. S. Episcopul Romanului Gherasim Safirin, mi-a
procurat intretinerea pe timp de 15 zile, cat mi-am
scos materialul istorico- bisericese do la biblioteca
Fundatiunea Melhisedec" din Roman.
Venerabilul domn George Lahovary, Presedintele
Innaltei Curti de Conturi, m'a ajutat si cu cuvantul
si cu fapta, pentru buna reusita a lucrarii mele an-
terioare acesteia, Istoria Cotrocenilor, i pentru
care imi indeplinesc acum o datorie de conSiinta
MO, de Domnia Sa, aducandu-E multumirile mele
recunoscatoare.
Nu mai putin si P. S. Episcop al Dunarii de jos
Dr. Pimen Georgescu, cum si P. S. Episcop al epar-
hiei Argesului Dr. Gherasim Tirnus, si Domnilor
Profesori : D. Onciul, Const. Erbiceanu, Dr. Const.
Chiricescu, Nicolae Iorga, Dr. I. Cornoiu, Gr. G. To-
cilescu, P. S. Meletie Galateanu, directorul Interna-
tului Teologic, Dr. Elefterescu, D-lui I. Mandinescu
epitropul oFondatiei Melhisedec,, si amicului meu
Ion Petreanu, profesor la gimnaziul din Roman, cum
si Par. Arhim. Isidor Busila tot din Roman, asemenea
si amicului meu Iuliu Tuducescu, functionar la Ar-
hivele Statului si Academia Romana.

www.dacoromanica.ro
XIV

Pentru a arata fazele prin care a (recut cresti-


nismul la Romani, am inceput tratarea Istoriei Bi
sericii Romanilor" cu periodul antecrestin, formand
astfel partea introductiva a lucrarii cu religiunea
vechilor Scythi (513 a. Chr.) cum si a Geto-Dacilor.
Cu privire la Impartirea istoriei, trebue sä spun
ca m'am abatut intru calva de la calea obisnuita
pang acum si nu m'am servit de evenimentele po-
litice-nationale cum ar fi trebuit in alte circum-
stante, ci de epocele bisericii universale, marcate de
ordinar prin marl evenimente si care au avut si
asupra Bisericii Romanilor o influents covArsitoare.
Tndicile alfabetic, atat de necesar unei lucrAri se-
rioase, it voiu pune la finele volumului al II-lea al
acestei lucrari
G. M. IONESCU
1,71 Septembric 1905.

- -111-

www.dacoromanica.ro
INTRODUCERS
Sub Banta aripa a Bisericii se adumbrea, alts
data, tot ce era mare, generos si roman. Indepen-
dente. Bisericii era scutul independentii si dreptatii
cetatermulur; pre cum gloria cetateanului era gloria
lui Dumnezeu, druia eroii patriei noastre ridicara
atMea altare, pe cate victorii repurtara. in timpii
de cadere, de dureri si de doliu, Biserica noastra
fa nu numai altarul lui Cl ristos, ci si al dreptaci
si al nationalitatii. Domnii rai ¢i despoti si mai
apoi cbiar ostiri de invaziune, n'au cutezat sa
pupa o mane sacrilegia asupra acelui altar sfant.
(Afesagiul Locotenenlii .Doinne0i
din 28 Aprilie 1866).
Omul se distinge de restul animalelor prin faptul ca este
o fiinta, eminamente religioasa.
Nu exista pe suprafata globului pitmantese, un popor care
sa nu aiba o religiune, indiferent de forma sub care concepe
el pe Dumnezeu.
S'a sustinut mult de contrarii religiunii, ea in intunecimile
Africii ar fi existand popoare atat de abrutizate, in cat nu
cunosc nici o forma de religiune ; acestia spun un mare ne-
adevar, ca,ci din doua lucruri, unul : on ca nu cunoso firea
omeneasca, on sunt de rea credinta.
Ori.ce popor, fie el cat de abrutizat, din cauza mediului
sau inconjurator, trebue sa alba, o religiune, fie at'easta re-
(lush la cea mai simple expresiune, cum se observe la Bosmenii
din deserturile Calahari earl, desi salbateci si foarte mar-
giniti sub raportul intelectual, totusi ei pricep rostul si in-
telesul unei fiinte superioare lor. pe care o adore.
Dace conceptiunea unui asemenea popor nu se va putea
ureh, pang la gradul de a cunoaste pe Dumnezeu din faptura
mhinelor Sale, va veni pentru dhnsul frica necunoscutului, care -1

www.dacoromanica.ro
XVI

va constrange sa'si aleaga un protector pe care-1 crede mai


puternic decat d'ansul, si acestei flinte, on acestei puteri ne-
cunoscute lui, ii va educe inchin'aciuni sub forma pe care o
va crede el mai nimerita.
Istoria ni-e martoril, ca acesta a fost druinul batatorit de
popoare in copilaria lor, pans cand au ajuns la o forma: mai
innalta de inchin'aciune.
Acestea sunt fapte cari asta'zi nu mai pot fi contestate.
Intre afacerile bisericesti $i cele politice a existat, tot -
deanna, un report de reciprocitate indisolubil la 'coate po-
poarele, indiferent de religiunea pe care o profesau.
Pornind de la aceste consideratiuni, studiul istoriei poli-
tice, militare strategice, comerciale, industriale, etc., va fi
cu clesararsire incomplect, dach' nu so va studia §i istoria
religiunii acelni popor.
Religiunea a jucat mare rol in viata popoarelor si de
multe on activitatea religioasa, a preponderat asupra vietii
politice.
A studia trecutul unui popor numai sub raportul politic,
este a nesocoti pe cel moral : religiunea lui, datinele, mora-
vurile lui. i acestea sunt conditiuni esentiale si determi-
nante asupra activitatii sale, in concertul celorlalte popoare
si numai atunci ne putem da seama de starea lui morall si
intelectuala, cum si de sentimentele ce 1-au calauzit in pro-
gresul stiintelor si artelor.
De aceia, numai atunci vom putea cunoaste in complexul
ei via1a unui popor, cand it vom studie, sub toate raportu-
rile, atat politic cat si religios.
Egiptul, aceasta' mums fecunda a tuturor superstitiunilor,
niciodata nu va putea fi inteleasa istoria acestui popor, decat
studiindu-1 sub ambele raporturi.
Maretele monumente ale Atenei antice, nu sunt decat re-
zultatul piositatii si al reltgiositatii.
Bizantul a fost bolnav, de boala cronica a eresielor, time,
de cinci sute de ani ; tine va putea stadia istoria lui farl

www.dacoromanica.ro
XVII

cunoasch boala sa eresielo sale, uncle imperatorii shi


discutau dogmele, alaturi de patriarhi, i d'adeau edicte in
consecin0 ?
Ce se mai vorbim de alte popoare si se nu venim la not ?
La Ronatini, Biserica, dela inceput si dealungul istoriei, a
fost una en natiunea romaneascq. Tot ce avem astlzi mai
scump, si en care ne mhadrim, nu ne vin decht dela biserich
si prin Biserica, de ex. : eel mai vechiu monument al limbii
noastre, care atesth lumii latinitatea noastre, este termino-
logia bisericeasch cele mai vechi earti ale noastre sunt
chrtile bisericesti ; cele mai vechi monumente de picture sunt
icoanele noastre ; cele mai mhrete monumente si mai frumoase
modele de arhitectarg ale noastre, sunt mangstitile noastre.
Primele focare de cultura, multi plating cat a lost, nu le
gasim cleat in mhnhstirile noastre. Biserica ne-a phstrat
limba, nationalitatea, cultura si ortodoxia noastra".
Majoritatea evenimentelor politice din istoria Romhnilor,
sunt determinate de marea religiositate a Romanilor. Acestea
nu sunt vorbe goale nici fraze umflate, ci adevaruri istorice
pe deplin stabilite asth zi,
Iath pentru care consicleratiuni este atht de necesarh cu-
nostinta Istoriei Bisericii Romhnilor.
Inainte Ins de a intrh in studiul proprin zis al cestiunii
ce ne preocup5, sa aruncam o privire retrospectivh asnpra
religiunii popoarelor, care din cea mai adanch vechime au
locuit prin aceste OA, pang la cucerirea for de Romani ; voim
se vorbim de periodul antecrestin, ca parte introductivh a
studiului nostru. Aceasta o iacem din douh puncte de ve-
dere : a) ca se cunoastem forma sub care se inchinau lui
Dumnezeu atht Seythii cat si Geto-Daeii, pe trunchiul chrora
s'a grefat elementul latin ci b) pentru el se zice, ch. Ro-
manii au imprnmutat dela dansii obiceiuri, cum de altfel era
si firesc, si pe care le pastreaza si pang astazi sub forma
ere stin5.
* * *

G locescu.Ist. Dia. Raman din Dacia Traianii, Vol. 1.1u. 11

www.dacoromanica.ro
XVIII

Despre Scythi stim tot atht cat stiau Grecii in secolul al.
cincilea inainte de Christos.
Scythii, popor de rag indoeuropeang, prin secolul al
VII in. de Christos ngvglesc in Europa, si cuprind o mare
parte dintrhnsa, dandu -i numele de Scythia, intro care se
cuprindea si tarile locuite azi de Romftni.
Herodot, istoricul grec, descrie Scythia prin secolul al cin-
.cilea inainte de Christos ; sub raportul moravurilor ni-i de-
scrie pe Scythi ca fiind foarte cruzi, sanghinari chiar ; ei sunt
canibalii anticitatii ; ei aduceau Zeilor lor sacrificii omenesti,
beau sangele celui inthiu vrgjmas invins 1i -1i falceau cupe de
bast vin din craniele lor. (Strabon, Geografia lib. VII c. 3 § 7).
Ei adorau, intre alte zeitati, si o sabie infiptg in pgmhnt,
pe care o udau cu sange omenesc. Ei eran mandri de mo-
ravurile lor, si nu permiteau nim'anui sg, introduca printre
dhnsii alte, noui. Un compatriot al lor celebrul Anacharsis,
contemporan on Solon, s'a incercat sg, introducg un cult nou
de provenientg greceasca. printre Scythi, dar a fost ucis (He-
rodot lib. IV 76), ceea ce ne dovedeste ca Scythii erau
foarte conservatori, lucru pe care 1 observgm si la Romani.
(Acad. Rom. M-ss 2 p. 33 si 34).
Se credo eh' -allele din moravurile Scythilor, prin Geto-Daci
au ajuns pang la noi, bine inteles sub forma cresting. Ce
este drept gasim o frapantg asemanare intro unele moravuri
scythice, descrise de Herodot, cu unele din cele rominesti ;
datori suntem cleci sg le semnalam, Mfg sg tragem dintrhnsele
conclusiunea istorieg cg ne vin direct dela dansii, deli pu-
tinta transmisiunii unor asemenea moravuri prin Geto-Daci,
ar avea toate caracterele probabilitgtii.
Scythii, pe mortil lor imbglsamati ii purtau pe la, toti
prietenii, in timp de 40 de zile probabil spre a-si lua
limas bun, in care timp se ospeta la fiecare prieten ; i se
dgdea si mortului de mancare, si apoi it ingropau. (Herodot
lib. IV, v. 73, 75 c. Xenopol Ist. Rom. I 42).
Romhnul, deasemenea, nu pgraseste pe mortal shu timp

www.dacoromanica.ro
XIX

tae 40 zile, iar dupa, acestea, mai rar. Aceste obiceiuri sunt
pastrate numai de Romani, cu elementele for scythice, adica
cu ingrijire deosebita pentru morti gi cu termenul de 40 de
.zile (Academia Roman. M-ss No. 2, G-henadie Enaceanu
61. 32 v si 33). Apoi vitele cornute date de pomang peste
groapa celui mort, pasari, (Academia Romana, M-ss 2 ibi-
den) etc., aceste obiceiuri sunt trecute in crestinism cu in-
telesul de ajutor dat saracilor.
La Turnu Severin, s'a gasit un vas mic de lut cu o truce
pe dansul, asezat la capataiul mortului si care continea nu-
mai faramaturi de paine putreda, ceea ce dovedeste, ca," din
vasul din care s'au impartasit rudele mortului, a lost impar-
fasit $i mortul, dupa, cum o probeaza vasul gasit. Aceste obi -
ceinri sunt cu totul crestinizate yi ele se practica mai ales de
Romani, ha Inca cu multi sfintenie. (Acad. Rom. M-ss 2 ibiden).

3nmormantarea Regilor la Sciti si a Episcopilor la Romani.

Se crede ca obiceiul inmormantarii arcbiereilor, episcopilor


§i mitropolitilor din regatul Roman, fail sa. existe vreo pres-
criptiune religioasa, sunt imbracati cu intregul ornament sacer-
(-Iota], adica cu fata descoperita, cu mitra pe cap, cu carja ar-
.chiereasca in mama si stand pe tron, sunt purtati pe carul
funebru pang la locul de vecinica odihna i acolo sunt pusi
pe un tron facut ad-hoc gi apoi sunt inmormantati ; se zice ca
aeest obiceiu ar fi imprumutat de care Romani dela Scyti prin
Geto -Daci, (Protop. Sim. Popescu, Revista Romans, No. 2 pe
Februarie 1902).
Cercetand mai de aproape cestiunea, am cautat in origi-
nalul grecesc sa ne convingem, data este un sambure de
adevar in aceasta asertiune gi data exista vreo asemanare
intre aceste doua, procedeuri.
Herodot ne spune, Ca dupa, ce un rege scytb. murex, it im-
balsamau, i dupd aceea, punandu-1 pe un car, it purtau pe

www.dacoromanica.ro
XX

la toate triburile scythice 1) si apoi 11 duceau in CT' herisi,


(probabil Kerciul de azi, on o localitate din tinutul Ecate-
rinoslavului), unde-i Inmormanth, (Alfr. Ramband, Histoire
de la Russie, p. 16-17).
Din textul dat in nag dapa Herodot, n'ar reesi tocmai
clar, ca regii scythi erau inmormantati stand pe tron, ca de-
aci romanul sa-si imprumute obiceiul de a-si inmormanth per
ierarchii lor. Ceea ce ne-ar indreptati, pans la un punct insg.,
sa credem ca intr'adevar Scythii I i inmormantau pe regii
for stand pe tron, este fraza urmatoare : Oicoac Tby vixoov a-i
da mortului onoruri divine si de oarece zeii la toate popoa-
rele an fost reprezintati fie stand in picioare fie pe tron, an/
puteh conchide ca inteadevar lucrurile s'ar fi petrecut astfel
la Scythi, adica, dupa expresia lui Plinius naturalistul, facand_
din rege un zeu, just in momentul cand el inceta de a fi om..
Prin imprejurarea ca ar exist& oare care asemanare intr&
obiceiul Scythilor de a-si inmormanth pe regii for cu eel al
Romanilor din regat, de a-si inmormanth pe ierarcbii lor,,
nu putem trage o conclusiune istorica, de oarece nu ne in-
dreptateste nimic la aceasta, decat o simply asemanare d&
moravuri.
Noi credem ca obiceiul Romanilor, de a-si inmormanth pa
ierarchii for stand pe tron, nu provine dela Scythi, ci dela.
Goti ; Regii Gotilor exercitau pe langa autoritatea regal §i
military si pe cea sacerdotala. Visigotii iii puneau una din
zeitatile for intr'un car, sau chiar pe un cal, $i era purtata
prin orasele i satele Daciei spre a li se aduce inchinaciune,
(mai pe larg vezi despre acestea la religiunea Visigotilor)..
Aici credem not ca trebue cantata origina acestui obiceiu §i
nu la Scythi. Mai adaugam, pe langa aceasta, ysi imprejura-
rea, pentru ca poporul Roman sa-si onoreze pe ierarhii lui cu
asemenea onoruri, a trebuit ca Biserica sa le aduca prea

1) 'Eneicv Se rcciwraG 7ttptaXO war. 'say vixuv zopgovte; 'sv r6Fpotat xae.
irceTcc; &nEav °atom, Tax vixuov Ey .qaL .$7.)-ATiaL &GI a OcZao; Herodot IV 71.

www.dacoromanica.ro
XXI

maari servicii prin demnii ei reprezentanti in timpurile cele


grele. Si intr'adevar, poporul Roman, dapg retragerea legiu-
melor romane din Dacia de care Aurelian, in anul 270 p. Chr.,
vgzandu-se lasat in afar./ de istorie, ca sa avizeze numai
la propriele sale forte, parasit de orice sprijin lumesc, a fost
pentru dansul o necesitate imperioasg, ca sg-si puny toatit
increderea in Dumnezeu si sg se grupeze in jurul ministrilor
lui si a cgpetenielor sale religioase, in jurul Episcopilor. Pe
acestia i-a recunoscut ca conducgtori nu numai in cele reli-
gioase ci qi in cele politice §i pentru care euvant l'au gratificat
pe episcop cu calificativul de Dommus", pe care-1 poartg panh'
azi. In leggturg cu aceasta mai este si alegerea episcopului ;
.R1 este ales nu ea oricare functionar superior, ci se intruneste
marele corp electoral (Sinodul, Senatul si Camera Deputatilor),
intocmai ca si pentru alegerea regelui, fapt consfintit de yea-
curi si cari nu mai exists la alte popoare, dupg Cate cunoastem
noi. Acest fapt ne dovedeste, clar, rolul jucat de episcopa-
till romanesc in anticitatea cresting' si in special in timpul
invazinnilor barbare. Ca drept recunostiatg, Romanii an
aplicat, fatg de ei, obiceiul de a-i inmormanth pe tron, duph'
ce au fost purtati pe strada, dela casa mortuary pang la
cimitir, probabil ca poporul sa-i vazg si sg is act de muta-
rea lor din viatg!
Romanii ins au imprumutat acest obiceiu, de a-si inmor-
rnanth pe egpeteniele lor, cari evident au fost adoptat de ei,
.ea crestini si desbrgcati de elementele sale pggane si bar-
bare, (Revista Noug", No. 2 pe Februarie, 1902).
Acest obiceiu dovedeste ea in timp de o anie de ani, dela
Aurelian pang la venirea Tatarilor, Romanii an lost eondusi
de episcopii lor, es/1'0ra le datoreste existenta lor, ca popor,
,eg prin urmare natiunea Roman./ a fost conservata si cul-
tivatg tot in acest timp indelungat prin ortodoxie, (Pr. S. Po-
pescu, op. cit.).
A fost natural, ca dupg retragerea Tatarilor, &and Basa-
rabii s'au avantat la conducerea politic./ a Romanilor, Ro-

www.dacoromanica.ro
XXII

obicinuii en inmormantarea pe tron a episcopilor,


continue acest obiceiu numai en episcopii si, din veac in yea%
se phstreaz5,' .acest obicein Dana in zilele noastre 1) ei numai
la Romanii din regat, de vreme ce in Transivania nu.-1 aflam.
Asa, Tincu. Velea ne spume ca pe And ducea la groapa pe
Mitropolitul Iorest, din o imprejurare oarecare find zgucluit
sicriul mortuar al Mitropolitului, i-a e5zut coparsAul (proco-
vatul); dovada eä in Transilvania de veacuri nu mai existk-
acest obicein. In decursul acestei istorii, vom gas' destule
cazuri, uncle poporul roman, in vremuri grele, a fost condus
numai de clerul &In nalional.

fralia De singe la Scythi ;i fratia De truce la Romani.


Am aveh de semnalat inc a multe obiceiuri, can sunt trans-
mise Romani lor prin Daci dela Scythi, si care an multi, ase-
manare cu cele romanesti; asa bungoar5 avem baia seythie5,
bae curatitoare mai ales dup5 inmormantare, spalandu-si in-
thin capul, (A-cad. Rom. M-ss. 2 cit. p. 37); apoi obiceiul
poporului roman, in special a celui din Moldova, de a arunca.
ate o mans de pitmant fiecare din cei asisteni, peste sicriul
celui Ingropat, ne aminteste obiceiul scythic, transmis noug-
de Herodot, fapt pe care it practicau scythii la inmormantarea
regilor de a face asupra celui mort o movill cat mai mare..
Ce vom mai zice de vergelele de alum ale babelor romane-
care amintesc pe cele ale vrAjitorilor Scythi, ce profetisau
regilor, viitorul, (Herodot IV, v. 47, 68, 69 si 71).
Scythii aveau frcitia, dar nu cea cretin pe care o obser-
yam la Romani zice Episcopal G-henadie EnAceanu, (Acad.
Rom. M-ss. 2 cit. p. 33 si 34 v). Era si natural sa nu o-
aib5, dar nu-i mai putin adev5rat, c5, obiceiul care exist5,
1. Daca ins& episcopul lAsa cu limb& de moarte" ca sl fie inmor-
mantat ca qi restul muritorilor i se respect vointa. Protopresbiter-
Simion Popescu 1. c.

www.dacoromanica.ro
XXIII

azi la Romani, de a se face frati de truce ", este o rhmhsith


cu caracter crestin, a vechiulni obiceiu scythic; dar s, ye-
dem cum it practical' Scythii, cum s'a practicat la romani
ci cum se practich 31 astazi pe alocurea si cum it ghsim in
documentele veacurilor XV XVIII.
Scythii, ne spune Herodot (Lib. IV, v. 70), And voese sa
fach o leghturh cu jurhmant, se tocmesc unii cu altii, tur-
nand yin inteun vas mare de lut, 11 amestech cu sangele
acelora, en care incheie alchtuiri prin o usoarh impunshturh
a trupului cu o sula, on sghrieturh cu un cutit, duph, care
vary in acest vas un palos, chteva sageti ri o sulita, apoi
se ureazh unii pe altii ysi cu totii beau din acel vas, atat
cei ce s'au legat prin jurhmhnt, cat si cei de chpetenie din-
tre tovarasii lor.
Acest act scythic are multi asemhnare en nfrcitia de cruce"
dela RomAni, ci pe care o practicau si cumanii probabil
imprumutath dela romani, (Xenopol I, p. 522). Aceasth prae-
tich scythich la Romani, caphth un caracter crestiaesc cu stop
eminamente moral si pentru aceasth consideratiune a si f ost
patronat de biserich.
In vechime, la Romani, chnd doi voiau sh se lege frati
de cruce, act eminamente crestin, consta in a se ajuth ca doni
frati buni, in toath viata lor, inthreau leghtura, de fratie
printeun jurhmhnt ; cei ce dorean sa,' se fach frati de cruce,
cereau sprijinul bisericei pentru indeplinirea acestui act, se
duceau amandoui la biserich, i, duph, terminarea serviciului
divin, preotul primea juramantul de la amandoui fratii in-
sotindn-1 si de o rughciune (ibid. p. 33 v.) Apoi wind afarh
din biserich, se intepau la mans dreapta, insh, nu beau din
cuph, ca Scytii singe amestecat cu yin, ci iii sugeau red-
proc o parte din sangele produs de intephturg, iar vinul it
beau curat drept aldhmas pentru actul shvhrsit (ibid. 1. c.).
1) Cuvant intrebuintat in Moldova, and doua sau mai multe per-
soane beau yin on rachiu, in urma unui act sava'rsit intre parti, de
ex. in urma unei vanzari on eumpilthri de piimant, de vite, case etc.

www.dacoromanica.ro
XXIV

Pe alocurea dup5, cate am auzit se turns ei chte o


picaturg de shnge de ]a cei ce doreau sa devie frati de cruce,
care se amestech cu yin gi apoi it beau ambii frati, iar al-
ditimasul urmh actului. Conform angajamentului luat, fratii
de cruce trebuiau sa', se ajute reciproc, intocmai ca fratii de
sange, in tot timpul vietei lor, fapt pentru care se numeau
ci frati de cruce; ei puteau sWsi testeze parte sau tot avu-
tul sau in profitul celuilalt.
Intre femei on fete, actul infratirei se indeplineh cu mai
putina, ceremonie, dar ca leg5,turg morals aveh tot acelas
caracter sacramental si se numeau intre ele surate (surori
de cruce).
Infralirea la Romhnii din Muntenia se praetich pe o scars
destul de intinsa, mai cu seeing in clasele avute ; cazurile
de infratire sunt foarte numeroase prin documeutele veacu-
rilor al XV XVIII. Nu putem sti ins6 dac5, la infralire
se mai indeplineh vreo formalitate Teligioas'a on juridic5, .ca
cea enuntath' mai sus, dar cuvautul de infreitire exist, nu
numai cu intelesul moral, ci si cu intelesul juridic.
Intr'un document din juingtatea inthia a veacului XVI,
adid, din 12 Iunie 1527, uncle Radu-Voevod da lui Fartat
Clucerul ei feciorilor si fetelor lui c'ati Dumnezen ii va darui
ca sai-i fie movie in Momotesti, din partea lui Stoian i a Manei,
a treia parte dintr'a for movie, on cat se va alege, pentru
cg a venit Stoian Yi fratele sau Manea inaintea Domniei mele
de au dat §i au infreitit pe jupan Fartat Clucerul, pe mosia for
din IVIomotesti, insa fara nici o ails,, sau nevoie..., CUM ca sei
fie frati ne(de)sp5.rtiti ei i feciorii for in veci 7035 (1527)
Iunie 12u (Archivele stat. Episcopia Ramnicului pachet 67
doe. 1).
Intr'un alt document din a doua juinRate tot a veacului
XVI, gasim pe Spatareasa Caplea din Peric, ea merge im-
preung, cu cumnatul ei Mitrea Vornicul la divanul lui Mih-
nea, fiul lui Alexandru Voevod, ca sh"-i intareasch mosia
Dragomirestii... ci au venit jupaneasa Caplea inaintea Dom-

www.dacoromanica.ro
XXV

-niei mele de au dat §i au infratit pe cinstitul boer al Domniei


mete, Mitrea Vel Vornic, pe aceasta mai sus zisa mosie, pe
jumatate fgrA de nici o sila, iar cealalta jumsatate din mo-
sie o an cump'arat Mitrea, de la juphneasa Cap lea, drept zece
mii aspri de argint ; i Inca i-au dtiruit un con'ats cu. vulpe
-0 au infratit §i au vhndut insusi juphneasa Caplea" (G. M.
Ionescu, Istoria Cotrocenilor Lupestilor (Sf. Elefterie) §i Gro-
-zhvestilor p. 506).
Din aceste documente, vedem ca infratirea se face nu numai
intre doug persoane straine, dar char §i intre rude ; pe chnd
la oamenii de rand ea se faced cu scop de a se ajuth reci-
proc ; la cei bogati se fdcea in acelas scop, Ins se incheih
totdeauna en un dar ce'si faceau unul altuia. Ioan Tesileanu
se infratqte cu jup'an Mihaiu Lumangrarul ca sa ne aju-
tam unul pe altul pawl la sf(irOtul vietei noastre" 7210 1708
Ianuar (10 Arhivele statului Condica Mitropol. No. 8 fil. 305).
N'avem cunostint5, de cazul &and unul si-ar fi calcat ju-
ramantul fachndu-se vinovat de tradarea titre fratele shu
.de cruce". Exists insa in popor legende intitulate despre
iratia de cruce, intre care un oare care personaj mitic le-
ghndu-se Irate cle cruce cu alti doui ; aeeia, intr'o anumitg
imprejurare, din cauza invidiei voesc sä-1 omoare. Acesta
ins5, fazandu-se scapat, exclamg : El fratilor ! ati uitat ju-
rgmantul, ca fratia de cruce este tot una cu fratia de sangel)".
Data este sigur a in orice legends exists un sambure is-
-toric, apoi nu este mai putin adevhrat ca §i in aceastg po-
-veste exists confirmarea nnui obicein adanc inradacinat la
poporul romanesc, pentru care motiv a si trecut in povestile
populare in forma sa cea mai curata si care caracteriz5, de
minune ideia de sfintenia actului ffatiei de cruce, a fi iden-
tic cu eel al fratiei de singe.
1) Poveste auzital dela d. Nae Muscalu din Bucuresti, strada Gotroceni
No. 39. Documentele de infratire sunt foarte numeroase ; vezi la Arhi-
vele statului Mitropolia Ungrovlahiei" pachet. 4 dot. 4 din 1580 Martie
12. Academia Romand M-ss 1063, dot. de infrMire No. 2 pag. 355 etc.

www.dacoromanica.ro
XXVI

Originea acestui act n'o gasim in altg parte, decat suin-


Clu-ne foarte sus in istorie Ora la Scyti, Sa vorbim acum
despre cateva obiceiuri can se cred ca ne an venit direct
de is Geto-Daci si Iasygi.
* * *
Omul este alchluit din corp i suflet; 1i fiecare din aceste
pArti isi pretinde, cu o egalg indreptAire, partea ce i se cu-
vine. De and sentimental religios s'a ocupat in omenire lo-
cal ce i se cuvine, puterea civilg a cautat in totdeauna sa -1
exploateze in profitul sgm, fatg de masele poporului, si axles&
on sa abuzeze de dansul, bine inteles And reprezentantii
religiunei erau niste transfngi on impostori.
Vorbind despre unele obiceiuri pe can Biserica RomanI
le-ar fi mostenit de la Geto-Daci, apoi acestea nu pot if
deck relative la relatiunile dintre Biseric. ysi Stat, si des-
pre care vorn vorbi mai departe.
Geto-Dacii, an fost un popor de eroi, nand era vorba.
sä-si apere patria for scumpA.
In timpurile linistite, pe lhngI ocupatiunile zilnice, Dacii
se ocupan foarte mutt de partea sufleteasca, caci sentimen-
tul religios a fost Inc g din cele mai vechi timpuri, trgs5,-
tura dominantg a caracterulni la acest popor (Strabon VII
c. 3 § 4).
Mrbatul se indeletnicea en afacerile politice, on cu munca
chmpului, san cu ale lizboiului ; femeia Dad insg, era foarte
religioasg. Poetul Menandru, ne face cunoscut cum un biet.
barbat se plhnge, ca femeile din haremul s'an ii cheltuese
tot venitul lui numai pe sacrificii aduse toath zina zeilor :
Zell ne ruineaz6 pe not sgrmanii barbati,se plange el
caci avem in totdeauna chteva sArbgtori de celebrat.
Mai departe bietul .bArbat precizeaza cat se cheltueste :
Facem regulat cite cinci sacrificii pe zi ; seapte fete
sclave, randuite in cerc imprejurul nostru, Mceau sg. rgsune
timbalele, pe cand altele urlan in chor".

www.dacoromanica.ro
XXVII

i Cana mai addugana pe PATIO acestea ca Getii erau po-


ligarai, ca eel mai de rand om avea pang la 12 femei, na
putem inchipui dad,' suma trebue sa fi cheltuit acestea en
sacrificiele !
Tata ce ne spune tot Menendrn $i, evident, el nu inven_
teaza ci picteaza lucrurile dupes natures dud zice :
IVoi Getii, mai cu seamei (chi eu sunt Get 1i -nd fac uit
titlu de glorie din origina mea), noi nu suntem tocmai modele de-
infrdnare (sau prag de biserica cum se zice astazi).
Iar mai departe precizeaza lucrurile :
La noi, niciodata nu se casatoreste cineva en mai putin
de zece, unsprezece saes douasprezece femei, eand nu se ca-
n satoreste en mai multe. i dad, din intamplare un barbat-
nmoare nefiind easatorit detest en patru on cinci, stiti voi
,ce zic oamenii din acea mares ? Sdrmanul om! dar el n'a fost-
n de be castitorit, si deci n'a cunoscut de loc placerile amo-
rului". (Strabon, VII, c. 3, § 4).
Vedem deci, ca avea dreptate sa se planga bietul barbat,.
ca Zeii it ruineaza. Dad facem abstractie de poligamia
geto-daed, care era o dating a secolului in care traia, gasim
ca femeea geto-dad, pregateau pe acei eroi cari au starnit-
admiratia lumei entice.
Tata pentru ce la G-eti sentimental religios a fost trasura do-
minants a caracterulni acestui popor, pentru ca muma 1i sotia-
snstineau cultul foculni sacru al patriotismului si al religiuni,
Dad, am face o comparatinne intro femeea Daces ysi cea
Romana, gasim ca asemanarea intre dansele este frapanta
Femeea Daca, ca si cea Romana, crestea pe flu for in tole mai
adanci sentimente religioase, cari in timp de razboi devenean
niste adevarati eroi, cad ei se luptau pentru lege §i ?no*.
Din punctul de veclere al moravurilor, Voivozii nostri, din
timpurile de glorie stramoseasca, nu se putean nici ei laud&
ed, Kant tocmai streini de moravurile Dacilor, dar in lupte erau.
eroi, erau atletii lui Christ", iar dupes lupte, inaltau atatea bise-
rici pe cate lupte savarsiau, atribuindn-le nu voiniciei si iscusin-

www.dacoromanica.ro
XXVIII

lei lor, ci lui D-zeu, care i-au ajutat in contra inimicilor crucii.
Sa trecem mai departe.
Viata religioasa a Geto-Dacilor era nedespartita de cea po-
litics.
Geto-Dacii, ca si Romanii, isi aveau pontificii lor, cum an
lost Zamolxis, Diken sail Deceneu cum si Vicinas, contem-
poran cu Decebal. Acesti pontifici, pentru meritele lor per-
.sonale, si pentru serviciile aduse de ei, au Post apoteosati
'de poporul lor, pentru viata lor morals si religioasa, mai cn
seamy cei doui d'inthi. Ei insa, an fost totd'auna departati
Ale Dromichete si Boirebista. Regii Daci, ii lua pe acesti
4cu o anumita invoiala, pentru conducerea si moralizarea po-
porului lor.Strabon (VIII, c. 4, § 5), ne arata raporturile
clintre religiune si Stat in Geto-Daci. Aceste raporturi, dupa
,opiniunea raposatului Episcop de R.-Valcea, G-henadie, s'au
-transmis neclintite la Romani, pang in timpul de astazi, schim-
Ihndu-se numai formele. (Acad. R., M-ss, No. 2, cit. p. 38 si 39).
Zamolxis, zice Strabon, intors in patria lui, se bucura de
.einstea celor mai insemnati, din cauza prezicerilor pe cari
.0ia el sa be traga din starea Cerului. El, se zice, ca incre-
-dinth pe rege, ea sa -1 is pe el de tovard la Domnie, ca unul
.ce cunostea cele placute Zeilor, can erau in cinste la Geti,
jar dupg aceia a luat el insusi numele de Zeu. Acest obicei,
_adaogl Strabon (VII, ibidem) este phna in zilele noastre,
ca totdeauna sfetnieul regilor, sa fie privit ca zeu. (Strabon
G-eographic, VII, cit. 3, § 5).
Herodot ne spine, (Cartea IV, 95) ea Zamolxis a lost Get
.de neam si ajuns sclav al lui Pitagora, ar fi invatat dela
acesta teoria metempsichozei, adica trecerea sufletului in mai
multe fiinte consecutive. Arnim insa se tie bine ca Daco-
431etii n'au crezut in metempsichoza, ci numai in nemurirea
sufietului; aceasta credinta era la ei comuna, ca si vechilor
`Traci si care constituia phrghia de capetenie a dispretului
Creto-Dacilor pentru moarte.
dt, Tot Herodot ne face eunoscut (Cartea IV, 94) ca. acest Zeu

www.dacoromanica.ro
XXIX

al Getilor, pare a se numi Gebeleisis, en care a fost confundat


Zamolxis (And a fost zeificat.
Cand Boirebista a luat domnia asupra Geto-Dacilor im--
potriva caruia Cesar voia, sg intreprinzg o expeditiune era-
Deceneu in cinste (Strabon VII, 3, § 5, Xenopol I, 93, Aca-
demia Romani, M-ss, 2 cit., p. 39 v.).
D. Xenopol ne spune ca Deceneu a urmat in total lui Za-
molxis, ca s'ar fi retras si el in caverna muntelui Cogaeonum.
Episcopul G-henadie (lost Ramnic) afirma en toatg convin-
geree ca relatiunile ce existau intre regii ei pontificii G-eto-
Dacilor, sau cum am zice astazi, relatiunile dintre Stat si
biserica, neau ramas ca mostenire de la dansii numai ctu
schimbarea formei.
In fata acestor relatiuni ale religiunei en Statul romanescr
zice Ep. Ghenadie, vedem ei noi, facutu-s'au vreo schimbare-
pana astazi ? oare preutul roman din cea mai adancg anti-
citate nu este si pang astazi un conducator al poporului roma-
),
nesc numai in puterea valoarei sale morale ? Preutul roman
77

a ramas pang astazi un simplu om intre poporenii sai, avand


77

cinste totdeauna relativa ysi esita numai din meritele lui per-.
sonale. Da, i religiunea revelata, in care poporul nostru a
77

trgit din cele intai veacuri ale crestinismulni, l'a invatat


stima pentru persoanele clericale si el einstestepana astazi
pe preut fiindeg are dar". Nu inceteazg insa niciodata. de
a-1 avea in de aproape privire, si in totdeauna iii reguleazg
77

purtarea sa numai in raport en vrednicia lui moralg ; de


aici expresia nu toate ale doctorului, nici toate ale popii"..
77

Adica, preutul are dar, ca 1t d -ru], $tiina, spre mai multe


si spre mai bune lucruri decht ceilalti oameni. El, dup5, ce
indepline§te toate intreprinderile vietei romanului si-1 pre-
77

ngateste pentru viata de veci, este intrebat numai de roman


1a tot pasul zicand sa vedem ce zice tata popa" caci el
are patru ochi". i numai dupa ce vede ca, cele zise de
preut aunt bune folositoare, atunci ii auzi : sa, facem
cum zice tata popa" (Acad. Rom., M-ss, 2, p. 40 v.).

www.dacoromanica.ro
XXX

Dacia, astazipe alocureaau devenit past5ritii mai culti


ca pastorii, apoi acest adevar este in toata vigoarea lui,
-chnd vorbim de preo-tii din Transilvania $i Bucovina.
17
Aceasta alegere, pe care Romhnul a facto si o face pant
asta'zi, cu privire la sfaturile preutului, a praeticat-o el in
totdeauna in viata lui istoric5, si de aceea not intalnim prin
documents pe preutii satelor fdcand pe judecatorii de pace,
in intelegere cu barhnii satelor, yi hota'rarile lor, fie jude-
c5.toresti san de initiative in actele vietei, atunci erau obli-
gatorii And ele nu se opuneau pgrerilor acelor oameni,
cari tineau sus si tare elemental uman din mica lor societate.
,(Acad. Rom., M-ss, 2, p. 40 v.).
In relatiunile iltitropolitilor §i ale Episcopilor cu State le vechi
romeinegti, vedem aceleaqi raporturi ale elementului omenesc cu eel
eligios §i pretutindenea Biserica este venita si pusa in aju-
torul Statulni, luhndu-se, se intelege, din timp ma'surile tre-
buitoare ca ea sit aib5, tot rolul de moralia.toare si con-
Zucaoare in bine at socieVatei, fart a putea ajunge vreo-
atA la teocratisme de Stat. Biserica, prin reprezentantii ei,
aver, in treeut -hate prerogativele, cari se numiau in drep-
tul bizantin audientia episcopolis". Romanii, §i numai ei, au
dat clerului lor inalt ysi dreptul de a fi in sfaturile corn-
nesti, cari puneau la cale toate treburile politico, asemgnat
-obiceiului pamantului si, presto acestea, Mitropolitilor li s'a
-dat §i dreptul de a fi, in caz de vacanth, locotenenti dom.,
nesti, de a preside alegerile Domnitorilor, iar in absenta
Domnitorului a preside obstestile adunari ale tgrei, atht in
Moldova cat si in Muntenia (Acad. Rom. M-ss 2 p. 41.
Toate aceste drepturi, in abstractul lor, ne arata, pe Ro-
mani deosebiti de alto popoare crestine, si el, cu prerogati-
vele cele mari ale bisericei, ne duce cu mintea pan5 la ra-
porturile religiei en statul Geto-Dac si ne aduce aminte de
Invoiala lui Deceneu eu Boirebista. Mai repetam Inca odata,
ca ne due cu mintea pant la Deceneu, fiindch" la Bizantini
bunAoarb", de unde Romanii puteR.0 sa is pentru biserica lor

www.dacoromanica.ro
XXXI

de stat aceste prerogative, nu le intalnim la Patriarhii gi


]1litropolitif bisericei Constantinopolitane, de oarece ei nu
puteau niciodata sa fie locotenenti de imparati, ca Mitropo-
litii Romanilor ; Patriarbii, on Mitropolitii Bizantini, intrau
in sfaturile Imparatilor, numai sand ei erau anume chiemati.
Da, numai in puterea unei invoeli tacite, sau al unui obiceiu
vechiu al painantului §i nu pe fop ca la Deceneu gi Zamolxis,
elemental laic romanesc a dat bisericei sale toate drepturile
-crestinesti, plus dreptul de a fi la trebuinta §i locotenenti
de Domnitori (Acad. Rom. M-ss 2 p. 41), lucru ce nu .este curios
cd se va fi petrecut §i pe timpul Dacilor ca §i pentru biserica.
Toate actele maxi politico-sociale fiind savarsite de ele-
mentul laic impreuna cu eel clerical in elementele sale su.
perioare care erh, totdeauna in minoritate, supunandu-se
cle bung voe elementului laic, ne due pe treptele tempiului
pang la invoelile lui Zamolxis i Deceneu cu Boirebista 1i
alti regi ai G-eto-Dacilor (Strabon VII 3 § 5). Si tot din aceste
raporturi dela parinte catre fin §i viceversa, a exit acel mi-
nunat resultat al Istoriei Romanilor, ca biserica rom'aneasca
in toate miscarile politico-sociale a lost totdeauna in fruntea
poporului. (Acad. Rom. M-ss 2 pag. 42 v).
Avand Romanii in tulpina nationalitatei for raportul din-
tre religiune §i stat §i fiind prin urmare scutiti in decursul
intregei for istorii de luptele sociale dintre cler §i laici, ei
au mostenit dela strabunii for Geto-Daci mai multe practice
religioase. Rom'anii, ca gi G-eto-Dacii, au toata viata sociala,
dominata de religiune, iar nemurirea sufletului, §i nu me-
tempsichosa greco-romans, care acum in forme cre§tinesti,
arata ca sufletele mortilor sunt 1n nreina lui Dumnezeu 1).

1) Xenopol 189. Prin bisericele mai ales cele vechi din Oltenia,
zugravii de biserici, care tineau socotean, de credinlele populare, fa-
ceau la up dela intrarea bisericei o manic, mare, printre degetele ca-
rein ies mai multe capete de oameni. Aceasta icoana, infatipaza ideia
-creOina, ca sufletele oamenilor sunt in mana lui Dumnezeu. (Acad.,
Mom. M-ss 2 cit. p. 42 v).

www.dacoromanica.ro
XXXII

-eg, el, aflandu-se intr'o stare neschimiatoare, trebuesc ingri-


jite din neam in neam ; dar puse numai de Romani in bise-
rich', mai arata c5, se potriveste 1i cu vechea eredinta a.
strabunilor lui, Geto-Dacii.
Cu toate acestea, ne ferim de a trage o conclusiune is to-
rieg din faptele expuse de numitul episcop, deoarece rapor-
turile dintre biseriel aunt iclentice cu cele din Occident, find
istoriceste stabilit ea, atat puterea laica cat Si cea biseri-
ceaseg au fost totdeauna de acord, de sate ori interesele lor-
comune reclamau aceasta. unire. Cat priveste ideia ca Episcopii
impreung en Mitropolitii au avut locurile pentru cele dintaiu,
dup5, Domnitor, deli cunt foarte vechi, anterioare char fon-
clgrei Principatelor, credem, ca in cazul data nu s'a impru-
mutat dela Geto-Daci, obiceiul trebue sg-si ti luat nastere
in timpul invaziunelor barbare cand Romanii, sub conducerea
episcopilor 1i batranilor lor, iii eautasera scaparea la munti.
i numai in puterea acestui stravechiu obiceiu, si a servi-
cielor aduse fdrei, s'au pgstrat locurile de onoare in Diva-
nurile tarei alaturi de Domni 1i boeri, cum si in locotenen-
-tele domnesti, care obiceiu se continua si pan'6, astazi. Aceste
zise, sa intedm in materia co ne-am propus sa tratam.

4. Z., .6}--

www.dacoromanica.ro
MIN I.

isToRipit
BISERICII ROMANILOR
DIN

DACIA TRAIANA

OR I G IN I
44 325 dupa Christos.

G. M. Ionesou. Ist, Biser. Remits. din Dacia Traieng, Vol. I-in. 1

www.dacoromanica.ro
CAP. I.

Criginile Cre§tinismului la Romani dupc1


legende li traditiuni.

Consideratiuni generale.

Prime le inceputuri de crestinare, ale poporului Roman,


se urea in originile lor, pe treptele veacurilor, pana la tim-
purile legendare ; ele sunt imbracate in acele forme ale
legendelor cu caracter crestin, atat de scumpe noua, prin
venerabila for anticitate, pe cat de incantatoare prin vecinica
for tinereta si morala dulce ce ne inspire ele.
Poporul Roman, in orele de repaus, pe care i le lasA
libere lupta pentru existents, cultiva si el literatura; insa
4Icea literatura, nescrisa, orala, cari dupa viata bisericeasca,
a constituit pentru dansul, unica si singura hrana sufle-
-teasca, cu care s'au alimentat si se alimenteaza Inca si astazi,
IJopoarele in copilaria lor ; unicul si singurul for mijloc
distractiv in timpul noptilor lungi de iarna.
Omul, fie el tanar on batran, bogat sau sarac, simte ne-
voe de distractie, de oarece sufletul lui trebue sa fie un
foe, care arde necontenit, iar creerul situ este o materie,
pe care trebue sa se brodeze fall incetare. (Jul. Brun et.
L. Bachelin Sept. cont. Rouen. p. II).
Legendele, in special cele cu caracter religios, au desmer-
dat leagruml copilariei noastre, ale acelor esiti din multimea

www.dacoromanica.ro
4

celor de jos, si cu care ne-am deprius, Inca din cea mai


frageda copilarie, la respectul sacru, datorit bisericei, acest
mare ram de viata moralii, al religiunei noastre nationale.
Romanii an pdstrat totdeauna faptele mari, religioase $i
nationale, legate de viata lor ca popor, mai molt prin tra-
ditiuni $i legende, cleat prin scris si in special in epoca
care ne preocupd.
La Romani, ca si la alte popoare, traditiunile si legen-
dele, in trdsaturile ion esentiale, servesc de baza istorici
reale, politice si bisericesti. Ele sunt une-ori produsul unei
singure persoane, iar alte ori ale unui popor intreg. (Bis.
ort. Rom. IX 92 p. 696).
Dacil celor vechi le-au fost permis siti faca legende, apoi
datoria noastrii a celor de azi, este : sa le culegem, sit le
analizim $i studiem in elementele lor esentiale ; iar cu aju-
torul criticei istorice, sit ne transport lm cu mintea in acea
epoca primavaratecd a omenirii, cand incolteste o religiune
maul, mantuitoare pentru o intreaga lume, in care ideea
monoteismului, pravaleste zeii politeismului si uncle puterea
Invingatoare a crucii $i martirilor, sdrobeste o lume sofistil
si desartd. (Ateneul Roman IV) 83 Bucuresti, p. 217.
Ajunsi aici, siti incerca'm a stabili vechimea lor, a le de-
termine provenienta, a desparte lumina de intuneric, ade-
viirul de minciuna, faptele reale de cele imaginare, a despica
faptele si sintetiza resultatele, Ca'ci legendele la origina lor
au fost intocmai ca grauntul de mustar din evangelie, care
e mai mic cleat toate semintele, iar dupil ce creste, devine
copac frunzos, sub care se addpostesc pasiirile ceriului. Tot
astfel $i edera legendei, care se imladie in jurul trunchiului
religiunei, se hrdneste din sucul ei ; a$a ca grduntul ale-
goric si simbolic devenind copac mare, sub ramurile lui
au locuit mii de pasari, si au cantat mii de glasuri si sub
a carui umbra s'au addpostit intregul neam Romanesc.
Numai astfel vom putea surprinde, in chiar leaganul lor,
lnchiegarea formelor viizute, ale doctrinei crestine, Invaluite

www.dacoromanica.ro
5

in hainele placute ale legendelor, in care poporul stie at'at


de minunat sa-si imbrace credintele sale.
Cand un adevar istoric este transmis de popor pang, la
noi, fie prin viu graiu, fie concretisat intr'o practica reli-
gioasa, ia numele de traditinne.
Cand traditiunei i se adaugd si fapte din domeniul ima-
ginatiunei on fantasiei, astfel ca naturalul este amestecat
cu supranaturalul si in aceastd stare ea sboara prin intu-
nerecul veacurilor, inaripata ca cugetarea eterna, ca si flu
turele Psicheii, din suflet in suflet, din metamorfoza in me-
tamorfozd si ajunge pa,na la noi transformata aproape de
nerecunoscut, ia numirea de legenda. Ea se depkteaza atat
de mult de realitate, !neat devin de nerecunoscut, si prin
aceasta-si pierde fisionomia ei istorica primitive, trecand pe
nesimtite in longas errorunt generationes, formand astfel acel
arbore gigantic, de care am vorbit mai sus ; legendele ofera
poporului un adapostplacut ; in schimb insa istoricului obosit,
ii stoarce picaturi mars de sudoare, pAna sand reuseste sa
despart'd lumina din intunerec, adevarul de minciund', faptele
reale de cele imaginare (Hasdeu Ist. Crit. p. 147), cum am
spus mai sus.
Totusi, istoricul nu se poate dispense, de serviciile aduse
de legende, de oarece ele ii ofer tin material foarte pretios
pentru istorie, rdmas necunoscut istoricilor din niste cause
pe cars nu le aflam deck numai in fatalitatea vremurilor
prin care au trecut Romanii.
Studiul legendelor, are ca prim rezultat de a discerne in
religiune doi factori esentiali : elementul religios object de
dogma si cult si elementul pur mitologie, abandonat la ca-
priciul fantasiei si considerat ca accesoriu al superstitiunilor.
Acestea zise in mod generic despre legende, sa intram
in cestiune.

www.dacoromanica.ro
C

_§ 1) Traditiunile, Iegendefe§i practiceIe religioase Ia


Romani despre Rpostolii: Paul, Petra §i
Rndreiu ceI Intaiu chemat.
Romanii, asemilnkori celorlalte popoare, cari au primit
crestinismul din insusi mainile Apostolilor, nu sunt infra
nimic mai pe jos dealt ddnsele de vreme ce si ei au primit
crestinismul de la cei mai insemnati dintre Apostolii Mantui
torului i acestea le intemeem : a) pe baza traclitiunilor-
raportate noun de Eusebiu, de Nicefor Calist $i Niceta Pa
flagonianul. b) Pe temeiul traditiunilor, legendelor $i prac
ticilor religioase aflate in viul grain al poporului si cart
confirma traditiunile istorieil or mentionati mai sus.
Romanii an traditiuni $i legencle despre trei din cei mai
insemnati Apostoli ai Mantuitortdui $i anume :
I. Despre Apostolul Paul,
II. Despre Apostolul Petru, $i
III. Despre Apostolul Andreiu, eel intai chemat.

A) TraDitinnile Despre preDica ipostolului Paul in Dada.

Din faptele Apostolilor, cum si din epistoliile Ap. Paul, ester


stint ca, Ap. Paul a ciiliitorit foarte mult, predicand doctrine.
crestinu, prin tarile vecine en Dacia anticii, din partea despre
Miazazi ; afirmatiunea nu este lipsita de probabilitate, cit.
Sf. Ap. Paul, venind vreodatit prin apropierea Daciei anticer
sa fi trecut Dunarea si fi predicat crestinismul printre
Daci. (Ex vetustissimis etiam Dacice Ripensis traditionibus.
accepimus Gentium doctorem Paulum in Valachiam, pant
Transalpinam dicimus, penetrasse; eujus veritatis complura anno.
1699, superavit indicia (Ilia, Ortus et Progressus Variarum,
in Dacia Gentium, ac religionum. Claudiopoli 1762) pag_
15 16. Dr. Grama Ist. Bis. Rom. Blaj. 1881 p. 19).

www.dacoromanica.ro
7

Traditiunea aceasta este sprijinititi inc de alte traditiuni,


can s'au pristrat pana aproape de timpurile noastre.
In Muntenia, a existat panA prin secolul trecut o secta,
probabil Pavliciana, ce pretindea ca -$i trage origina de
la Sf. Ap. Paul; secta aceasta 'si avea templul Sall, in satul
NAmaesti din jud. Muscel. In apropierea templului acestuia, se
afla ei un arbore sub carezicea poporul din Muntenia,cum
ca acolo predica Sf. Ap. Paul 1) ac juxta hoc rarae molis arbor
cernebatur, sub qua Doctorem Gentium verbat ad populum
fecisse non tam illius pagi incolae, quam reliqui Valachi
asserebant (Ortus et Progres. ibid). Aici, autorul nostru, re-
cunoaste urmele eresiei Pavlichiane care exista in satul
Namaesti (jud. Muscel) si ai card sectari, mai tarziu au
trecut la catolicism 2) : face insa deosebire intre sectarii Pa-
vlichieni si Romanii de legea Ap. Paul. _Non tam Vitus payi
incolae quam aliqui Valachi asserebant. (Ilia, Ort. et Progr. p. 15).
Acest fapt 11 vom vedea confirmat si de un alt scriitor
strein, in cele urm'atoare.
Alta traditiune cu privire la predica Evangeliei de eatre
Sf. Ap. Paul intre Daci, nu exista atata intre Romani, ci
mai inult intre popoarele cu care au convetuit Romanii im-
preuna. Ungurii de exemplu, cand se intampla cuiva o ne-
norocire, chiar Si astazi, obicinuesc sa zieg, : Elhayyta otet
mint Szent Pal az olcihokat, iar Sasii : er hat ihn verlassen
wie Sanct Paul die Bloch (Hasdeu Istoria tolerantei reliyioase
in Romania, Bucure§ti 1868 p. 22).
1) Au mai existat si alte comunitali infectate de aceasta eresie cum au
lost satele locuite de Bulgari ca : Popestii-Pavlicheni (Ilfov), locuitorii
comunii Cioplea, de ltingil Bucuresti.
2) Adhuc enim sectarii in non mediocrem Christianae doctrinae cor-
ruptelam devoluti reperiebantur, qui semet Divi Pauli discipulos ut
pote ab Apostolorum temporibus par continuam Valachorum Progeni-
torum feriam propagatos, nuncupabant. Sacelum etiam in pago Ne-
mojesti cum porta fenestris, cathedra. Altari, vase lustralibus undis
sacro, ruin) artificio ex eodem petra efformatum... (Ilia Ortus et Pro-
gresses p. 16).

www.dacoromanica.ro
8

De aici se vede, ea intre Romani a fost cand-va tradi-


tiunea, ca Sf. Ap. Paul, a predicat la stramosii for din Da-
cia. Poate ea Ap. Paul i-a parasit in contra dorintei lor,
avand a predica doctrina cretin Si in alts pdrti, i fiind
prevenit de moarte, nu s'a mai rotors (Dr. Grama op. cit.
20). De aici dictonul la Romani, cand li se intampla vreo
nenorocire : Ne-a parcisit ca SP. Paul. De la Romani apoi
l'au imprumutat dictonul aceasta atat Ungurii, cat si Sasii.
Romanii in secolii trecuti, cand ii intreba cineva, de ce re-
ligiune sunt, ei raspundeau : Sunt Roman de legea lui Sam
Paul" (Hasdeu op. cit. ibid).
Raspunsul acesta ne probeazd eä Sf. Ap. Paul, a pre-
dicat oare cand printre strrunosii Romanilor. Autorul lu-
crarei citate Ortus et progressus" la pag. 15, sustine cal in-
nainte de anul 1699, erau mai multe dovezi in tara roma-
neasca,1) din care se putea conchide ea: Sf. Ap. Paul, a
predicat printre Daci (Dr. Grama op. cit. pag. 20).
Desi n'avem nici un motiv sä ne indoim, traditiunea fiind
relatatil de un scriitor strein, culeasN, din doeumente streine,
dar care 'Si au resunetul sail in traditiunea populara, totusi
ne vine greu sa credem, ca Ap. Paul ar fi predicat reli-
giunea vechilor Daci, ei inclina'm a crede ca aceasta tradi-
tiune se referA mai mult la credinta liberala a Romanilor.
Epoca Marelui luminator al Gintilor, fiind anterioara colo-
niza'rei Daciei, de &Are legionarii lui Traian, este invade-
rat, ca toate datele de mai sus, se raport6 nu atat la ori-
gina, pe cat la caracterul crestinismului romanesc.
Doctrina Ap. Paul, a fost in totdeauna fundamentul re-
ligiunei noastre nationals, si in adevar, nici un parinte al
Bisericei, nu s'a aratat altfel, decat Ca in totdeauna a avut
o puternica repulsiune contra bigotismului, sub toate for-
male si cu toate rezultatele sale. Crestinismul nu faces in

1) ..... Cujus veritatis complura anno 1699 superavit indicia (Ilia, ortus
et progressus pag. 15).

www.dacoromanica.ro
anticitate nici o deosebire intro elfin (pagan) on barbar, de.
carturar on de vulg, de evreu on pdgan, intru cat privea
provenienta neofitilor, etc. ; aceasta era prima dogind a
Sf. Ap. Paul. Crestinismul trileste prin adevrtrul sau, iar nu
prin formalitdti, nu prin precepte, nu prin ordonante, nu prin
litera, legii, invatg infine sublimul filosof al Evangeliei Ap.
Paul (Hasdeu 1st. Toler. Religioase ibid).
Romanul a avut de secoli acea innaltd conceptiune reli-
gioasd, citi fiecare este liber se se inchine lui D-zeu, in
forma pe care o credo el mai nemeritd; niciodatd nu s'a
.certat pentru subtilitdtile teologice, n'a cunoscut niciodata
convulsiunile bigotismului, din causa cruia s'a vdrsat atata
range nevinovat in alte tdri, si n'a persecutat niciodatd pe
cei de altd credintd. lath pentru ce Romanul in mandria
lui, spune, cand este intrebat, el, el este CreVin de legea
lui Sam Paul".
Dacd, cum am spus, punem la indoiald putinta pre-
dicdrei Ap. Paul printre Daci, de uncle tie poporul, ca el este
cretin de legea lui Sam Paul? Noi suntem de pdrere ca Ap.
Andronic, discipul direct al Ap. Paul, care a predicat in
Panomia (Le Quien II p. 306 cfr. Acad. Rom. M-ss. 2 G.
E. p. 179w ,) a putut foarte bine s',1, predice crestinismul si
printre Dacii vechi ; si fate de alte nationalitati cu care
ei convetuiau, sa se laude : cei sunt creVini de legea lui Sam
Paul, predicatd for de Andronic, dupe cum se laudau
si odinioard Corintenii (I cor. I 12), .,Eu sunt (crestin)
-de ai lui Paul, iar eu de ai lui Apolos", ca unii ce le pre-
.dicase for atat Ap. Paul cat si Apolos. Nicairi ca in casul
nostru, nu pot avea o aplicard mai eficace cuvintele Ma-
relui Apostol al neamurilor cand zice : ca elenilor i bar-
barilor", le-am fost de folos (Rom. I 14), cum si aiurea
(Colos. III 11). Nu este mai mult barbar, scit etc. ci toti si
in toate Christos. Aici prin cuvantul de barbari, nu tre-
buesc a fi intelesi decat Dacii. Pentru incredintarea deplind
a cititorului, ce crestinismul a fost predicat in Dacia de

www.dacoromanica.ro
10

Insusi Ap. Paul si invatdcelul sau Andronie, Episcopul


Ghenadie Enaceanu, recomanda istoria bisericei rusesti, de
Tatiscev (cartea III c. III p. 20) despre crestinarea Slavonilor
si Rusilor (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 179v 180).
Dar nu numai Muntenii pretindeau ca sunt crestini de
legea lui Sam Paul, ci si Moldovenii se ldudau cu aceastd.
doctrina.
La 1527, venind in Moldova sasul Reichersdof, ca am-
basador din partea re -gelui unguresc Ferdinand, (Hasden
cuv. din Bair. II 251), a aflat aici ed Romanii se erect
fi conservat intacta religiunea anume a Sfantului Paul :
yens ista .Afoldavica Christum et clivos Apostolos agnoscit, ac
S. Pauli, ut ipsi voluint Religionem hactenus jam inde ab initia
non sine stoma veneratione, et pietate coluit (Reichersdorf Choro
graphia Alioldaviae in Papiu Tesaur de monum III 137). Mol-
dovenii recunosc pe Christos si divinii Apostoli si dupa cunt
yretind ddn.ii, dintr'un inceput panel acum, urmeazei, cu multc
pietate si veneratiune, religiunea lui S. Paul".
Tot ash un boor moldovean, incredinta pe la 1536 pe
un diplomat german, ca Petru Vold Rareq este crestin de
legea Sancti Pauli (.blonumenta Hungariae historica, Diploma-
taria, I Pest. 1857 p. 368 ; Hasdeu cuvinte II 252).
Aceastd extremd preferintit pentru marele Apostol al
Gintilor, preferintd care la adica zice domnul Hasden
(cuvinte II 252) s'ar putea explica in multe feluri, sa nu
fie oare o reminiscenta a pavlichianismului in Dacia Traiand ?
La aceasta ne rdspunde tot Reichersdorf, ea in Moldova,.
pe acele vremuri exista secta pavlichiand §i despre care e1
stie sa ne faca o deosebire esentiald, intre crestinii de re-
ligia lui Sam Paul de Sancti Pauli" cum 11 numeste diplo-
matarul ungurese, si intre cea a sectarilor Pavlichiani (de-
Pauli sectam profitentes dar acestia, nu sunt Moldovenii,
ci Rutenii, a cdror lard se chiamd Rusia, pe care o tae in
doua padurea Hercinia, caci parte (din Rutenii) se in de
secta lui Paul (Tesaur III 137).

www.dacoromanica.ro
11

Deci, este o deosebire mitre creqtinii de legea Sf. Paul of


metre cei de Serta I ul Paul (a ereticilor Pavlichiani) si de earL
Romanii s'au ferit totdeauna. Cu alta ocaziune vom ardta
si principiile fundamentale ale Pavlichianismului, imbrdeatd-
in forma mai noun a Bogomilismului. Aceasta ne dovedeste-
nu numai vechimea erestinismului la Romani, dar si faptuL
ce ei sunt crestini de ai Sf. Ap. Paul.

B) Eegedele Despre fipostolul Fetru la Romani 1).

Sfantul Petrea cum ii zice poporul are atatea le


gende si se bucurd, de atata stimd la toti Romanii, ineat
ele ne dau de gandit ; legendele ne spun, ca el si numai
el, umbla en D-zeu pe pamant, une-ori singur, alte ori in-
sotind pc il2aica Domnului, spre a ajutora pe oameni.
De multe ori poporul 11 pune pe Sf. Petru la sfat cu
D-zeu. Dace poporului bulgar, ii place sa aibd icoane cu
judecata viitoare, ea iaclul si raiul, en scene din Apocalips,
Romanii, dincontra, au mai multe legende despre Ap. Pe-
tru, ca pazitor al raiului, ca mijlocitor intre D-zeu si oa-
meni, ca model -de initiative personals, fatd cu providenta
diving (Bis. ort. Rom. XVI/92 peg. 674).
Sa analizdm acum elementele religioase ale primei le-
gende despre Sf. Ap. Petru (si pe care o diim mai jos in
Intregime, sub forma de note).
Legenda No. 1, vedem ei se deosibeste de naratiuner

1) Prima iegendei. in care se povesteste, CUM $f.. Petru


naintinca4 cloud, bitted, pentru o palm.
°data Domnul Christos, umbland en Sf. Petru pe pamant
sub forma a doi mo§negi, umbland printre semanaturi, in-
talnese pe o fats, de o rare harnieie.
Bung, ziva fetied, ii zise mo§negii.
Multumim D-voastra oameni buni.

www.dacoromanica.ro
1')

care are un caracter pur mitologic ; totusi se apropie de


clansa, intru cat are acel preludiu vag, care seamiinil cu
prologul povestilor : .4 fost odati1 ca niciodath, cand umbla
D-zeu cu Sf. Petru pe pamant". Nu-i mai putin adeviirat,
ca ea ne prezinta si acel element de localizare, care apro-

Da ce faci D-ta aici, intrebh Sf. Petru.


Apoi mg, silesc, mosilor, sg ispravesc bucata pang in
sears, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Fetico, zise iarrtsi Sf. Petru, nu esti bung sg ne dai
putin6 apg ?
Bucuroasg, mosilor, raspunse fata, numai va rog sg
asteptati putin, phnA s'aduc apg proaspata, cg ceea pe care
o am e caldg ; si duchndu-se repede, aduse apg, le dddit de
Mit amandoi drumetii, cari, (Mpg ce-i multumirg fetei, o bine-
cuvantarg si d.upg aceea an plecat.
Merghnd ei mai departe, vad, sub un copac, pe un om
dormind, ca un ghilan (boa lenes).
Bung ziva flacAule, ii ziserA. Mosnegii.
Bung, ziva, le rgspunse acesta, scarpinandu-se in cap
supgrat ca-i stricase somnul.
Dar ce faci aici ?
Ce sg fac ? nu mg vedeti ce fac? mai secer si eu o leacg.
Dar chnd o s'o mhntui, zise Sf. Petru, &A bucata e cam
mare si graul a inceput sg se scuture.
CA scuturg-se, zise flacgul, cg doar n'a tors mama pe ell
Flacaule, adause Sf. Petru, n'ai puting apg sg ne dai
BA hem?
Ba bine &A, nu, rgspunse Mogul, uitati-vg putul e colo,
duceti-vg si beti si D-voastrg ca doar nu-ti fi ologi, si 1A-
shndu-i, se culcA pe cealaltg parte.
Plechnd ei, Domnul ii zise tovargsului sgu :
Vezi tu. Petre pe fla'caul lopes si obraznic ?
-- E. vgd Doamne, zise Petru.
E bine, acesta Va lua de sotie pe fata cea harnicg.
SA poate Doamne, ca asemenea fatg sg incape pe mhna
unui asemenea netrebnic ?
Da, zise Mhntuitorul.
Sf. Petru, impetuos cum era, se intoarse repede si jart!
o palmg flacgului.

www.dacoromanica.ro
13

pie legenda de istorie, cd Dumnezeu umblet cu Sf. Petrea p6-


timpul secerivelui, prin ogoarele de semandturi de grau", cum d,
altfel ii pldcea foarte mult set umble innainte de a fi restignit-
Un al cloilea element, care ne face sa vedem ca fondul
istoric al legendei este adus in Dacia, sub formti do tra-

Petre, ii zise Domnul Christos, pentru aceasta palma


data acelui netrebnic, tu vei manta doud !
Sf. Petru stia ca Domnul nu glumeste, mai stia ca. cerul
ysi pamantul vor trece, dar cuvintele lui nu vor treee.

Alfadata umblancl tot amandoi, sub forma unor mosnegir


printr'un lan cle grail, vad pe o Lath secero'nd.
Bung ziva fetich', ii zic drumetii nostri.
Multumim D-voastra, le zise fata.
Dar ce faci D-ta aici?
Da voi nu vedeti ce fac ? raspunse fata.
Fetich', ii zise Sf. Petru, caruia 'i cam sarise tandarar.
o sa ispravesti D-ta bucata asta pans diseara cu ajutorul
lui Dumnezeu?
Ori o vrea, on n'o vrea Dumnezeu, zise fate, en tot o-
isprelvese !
Sf. Petru zimbea pe sub mustati de prostia fetoi, apoi
mai zise :
Fetich', nu cumva ai patina apa sa hem ?
Da ce voi sunteti chiori, nu vedeti Mu-Cana ? duceti-v5,
§i beti, ca doar nu'ti fi ologi.
Cu toata truda ei, fata nu ispravi de sece-rat pang seara.
Mosnogii nostri plecarg mai departe si intalnira un flacau_
muncitor gi harnic, care, ca si fata cea harnica, ii servi dan
du-le apg de ba,ut, tai multumindu-i plecara.
Pe drum, Domnul ii zise lui Petru :
Ai vazut tu Petre pe fata cea lenesa, gi obraznica ?
Da I)oamne, ii raspunse Sf. Petru.
Ei bine, zise Domnul, flacaul acesta harnic 1i indato
ritor, va lua de nevasta pe fata cea puturoasa 1i rea de gurA-
Sf. Petru se necaji si de data aceasta, si cat p'aci era sa
se intoarca sa-i traga o palms sdravana, dar 'si-aduse aminte-
ca mai daduse o palma unui natarau, pentru care Domnul

www.dacoromanica.ro
14

ditiune, si ca aici sub expansiunea geniului national si-a


luat forma sa, este ca actiunca nu se petrece pe Oman-
tul romtmesc, ci tot in secetosul pamant al Palestinei. Asa,
ca Domnul Christos, umbliind cu Sf. Petrea grin tarine,
nu cer niciodata de mancare, ci mai mult apil de baut.

ii fagaduise ca va manca" eolid ldtui, dar isi inghiti de data


-asta necazul !
Catre sears, osteniti si flhmanzi, intrara intr'un sat, la cea
4'intdin cash, ei ceru de la femee, caci bhrbatul ei era la
carciuma sa-i gasduiasch si, dad, vrea, sd-i ospateze cu ceve.
Femeea insa, harnica si indatoritoare cum era, caci nu-i
alta de cat fata cea harnica care-i mai indatorase si alta-
data, §i chreia Domnul ii prezisese o soarth asa de trista,
ii raspunse : Acura, indata". Insa, in casa ei n'avea decat
un pumas de tarate de orz, din care facia o azima §i o puse
1n foc, dar Ears nadejde, caci azima din tarite nu se poate face.
Domnul ii zise femeei: Vezi de nu cumva s'a copt azima" ;
iemeea, care stia ce pusese in foc, se preface. ca scormoneste
cenusa de ochii lumei, insa, o minune, sub spuza ghseste o azimh,
mare si frumoasa 1 de care femeea nu putii sa-si dea seams.
Domnul, luand turta, o binecuvanth, apoi o rupse si o
-imparti la mash, de unde mancara cu totii si mai ramase
=Inca si pentru barbatul ei.
Mantuitorul find obosit de calatorie, ca si tovarasul sau
-de drum, se culcara amhndoi intr'un pat, Domnul Christos
la perete, iar Sf. Petre la margine.
Peste noapte; thrziu de tot, vine si barbatul beat-mort §i
pus pe ghlceava, ; cum se apropie de poarta, incepu sa injure
pe femee. Intrand in cash, vede pe mosafirii nostri si intreba.
-pe femee :
Mai. femee, zise el, da tine's astia ?
Femeea spuse ea sunt doi bieti mosnegi, obositi de drum.
Taci muere rea si. ticaloash, ca astia sunt ibovnicii tai
Las pe mine ca le arat eu tine sunt.
§i cum avea in mans un Vat sdravan, II si insfach pe SI.
Petra lode athtea, pang ce i facu coastele pantece ei -ei
rupse i batul. Duph aceea iesi afara sa-si is alt bat.
In acest timp SI. Petre, satul fiind de batae, ii zise Man-
-tuitorului :

www.dacoromanica.ro
15

SecerAtorii pe care-i intalnesc sunt de ambele sere i cu


apueaturi opuse : unii sunt harnici, euviinciosi si indato-
ritori, iar altii lens i, obraznici; aici elementul religios al
legendei ni se prezinta ca element de dogma, prin faptul
ca Mantuitorului spune insotitorului Sdu, Sf. Petru, ca

Doamne, mai routs -te gi tu la margine, ca m'a smintit


in batae ticalosul acesta de betivan.
Bine Petre, ii zise Domnul, si se meta la margine.
Dar nu treeli mult si vine din nou betivul cu jerdie eat
toate zilele, zie'and :
Acura am batut destul pe eel dela margine, o sa-1 iau
ci pe eel dela perete...
SL Petre, care se mutase la perete, mananca si de asta
data o batae mai sdravana ca cea d'intairt.
A doua zi dis de dimineata plecand, Sf. Petre zise :
Vai, Doamne, ran ma mai doare oasele.
Ei bine Petre, ii zise Domnul, nu-ti aduci tu aminte
ca ti-am spus altadata, ca pentru o Palma data de tine ace-
stui tiealos betiv, Inca pe &and era facau, tu vei mama,"
doug, batai ?
Profetia Domnului se implinise 1).
1) Aceste legende sunt culese de alcatuitorul acestei lucrari, din
locul sau natal, comuna Movileni, plasile unite Nicoresti-Barladul, ju-
cletul Tecuciu, de la locuitorul Ion Mocanu. Legende de asem nea
natura sunt foarte numeroase, extrem do interesante, si edificatoare
in acelasi timp. Nimenea, pang, astazi, nu s'a gandit sa, le adune din
graiul viu al poporului, inainte ca ele sg dispara ; si nu este departe
timpul cand ele vor disparea dinnaintea civilisatiunei de azi ; dupa
expresia poetului:
De cfind cu drumul de fier,
Tonte antecele pier.
Impreuna cu cantecele vor disparea si legendele religioase si ratio-
nale. Perderea for ar fi ireparabila pentru natiunea noastra, en privire
la sfintii nostri, la eroii si binefacatorii neamului nostru. Ele merits
O. fie culese, studiate si transmise posteritatei, cad legendele dupa
viata bisericeasca au fost, timp de veacuri, hrana sufieteasca a popo-
rului Roman. Ele au desmierdat leaganut copilariei noastre, a acelor
esiti din multimea celor de jos si cu tali ne-am deprins, din cea
mai frageda copilarie, la respectul sacru datorit bisericei, acest mare
ram do vials morala a religiunei noastre nationals.

www.dacoromanica.ro
16

D-zeu a randuit ca fata cea harnica care se purtase atat de


bine ca fintii le for cum ar zice Mitropolitul Dositeiu, ad
devina sotia unui lenes si stricat sufleteste patig in md-
duva oaselor si care le vorbise atat de necuviincios odi-
nioara, pentru care faptd Sf. Petru, isi iese din sdrite, si
zelos cum era, ii da acestui natardu o palmy sdravand,
incht si MAntuitorului, se pare ca i se Meuse mild, pentru
care-i $i spune : Petre, pentru aceasta palmy, to vei maned
dozed beitdi".
Nu treat mult si bietul Apostol, le-a si incasat, cu varf
si indesat". Se vede c a Apostolul, in zelul sat prea ferbinte,
uitase perceptul Sf. Scripturi : nu va rdsbunati, caci a men
este rdsbunarea" zice Domnul a tot Tiitorul.

§ 2. A doua legenda')
In aceasta, ca si in cea d'inthiu, legenda se apropie de
istorie numai prin partea principala, ca D-zeu umbla pe
pdmant insotit de Sf. Petru sub forma unor doi mosnegi.
Povestirea si aici este degajatd de legaturile locale si
temporale ; totul e generic, si nimic definit ; nu se preci-

1) Legenda femeei care merge la Raiu cu cerga in cap


Q femee avusese noug, barbati si cari muriserg to0, inain-
tea ei. In tot timpul vietei sale, aceasta femee, nu-si daduse
de pomana, deAt o iapd alba §i o ceryd.
In fine ii vine randul sa moarg si dansa ; c&nd sufletul ii
sburg din trup, spre a-$i lua drumul la Ceriu, ii iesi iapa
innainte cu cerga pe dansa. Femeea vaz'andu-si iapa, incalec5
pe &Ansa si-Li puse cerga in cap strigand :
Hi iap5, la Raiu, cu cerga in cap".
Pe and zoria iapa astfel, pe drum se intalni cu doi mos-
negi, cari nu erau al4ii cleat D-zeu cu Sf. Petru. Femeea.
nu se sinchisi de d'ansii ci indemna mereu Hi iapg la Raiu_
cu cerga in cap".

www.dacoromanica.ro
17

zeazd acliunea ; scena este pretutindenea Si nicrtirea. Per-


sonagiele legendei, libere de legaturile materiale, se miscd
cum ar zice Goete (J. Brun et Bachelin op cit LXIII),
in afar de legile fatale, cari staptinesc viata de Nate zilele ; aici
ne gasim fata cu insuSi imposibilul, cad e o imposibili-
tate ca o femee sa aiba, noun barba,ti legiuiti, cu toate
acestea lucruri de necrezut se implinesc, de oare ce asa le
vrea legenda.
Sf. Petru, si de data aceasta, este la inaltimea zelului
sail; este domolit insd, de tdcerea bldnda dar semnificativd
a Mantuitorului, deci si de data aceasta se arata iarasi
omul tentat de dorinta pacatului, chiar in imediata apro-
piere a lui D-zeu, dupa cum ne relateazd legenda.

§ 3. Credinta popularsa despre. flpostoluI Petra ca


ocrofifor al lupilor.
Existd in popor intre alte legende despre Ap. Petru, si
aceasta, ca Sf. Petru, ca frate mai mic nl Sf. Ap. Andreiu,
are ca si acest din urma, putere asupra lupilor, cu singura
deosebire insd, ca pe cand Sf. Ap. Andreiu este dusmanul

Sf. Petru, auziud ca merge la Rain, se adres6 Domnului


zicandn-I:
Auzi Doamne ? muerea asta pacatoasa, da zor sa meargg
la Raiu I
D-zeu dadii din umeri, ca §i cum ar fi zis : Ei las'o sa
mearei §i ea". Apoi adresandu se lui Petru ii zise :
Ia intreab'o Petre, de vezi ce zice ea.
Dar unde mergi to femee ? o intreba" Sf. Petru.
Merg la Raiu cu cerga in cap", rgspunse d'ansa.
Cum indrgzne§ti sa mergi la Raiu, dud to ai avut
in via.-0, noud lfarbati?
Ei Si ? rilspunse femeea cam intepatg. Am avut, da,
noun barbati, dar Domnul 'mi-i a dat, Domnul 'mi-i a luat
dar en nici pe unul nu 1-am omorit. i lasand pe Sf. Petru
G. M. lonocu. Ist.Bis. Romano din Dacia TraianiT, Vol, I-iu. 2

www.dacoromanica.ro
18

lor, Petru din contra, este patronul lor si ca el 'i ocroteste


si-i hrdneste, chiar in paguba oamenilor (Archiereul Nifon
Ploesteanu. Patru conferinte, p. 94).
Dar poporul nu stie sa ne spun t, pentru ce unul este
dusmanul lor, pe cand acest din unnd este protectoral lor;
cu toate acestea, o ratiune trebue sit fie in acest contrast, caci
pricat de capricioasa si abondenta este imaginatiunea ome-
neasca, ea 'si are legile si limitele sale. Fantasia ea insasi,
acea care creeaza spontaneu, Rim artificii.... de compozitie
si stil, concepe si inventeaza dupd o logicd secretd. (Brun-
Bachelin p. p. XXVII). Dualismul in naturd on echilibrul
intre antiteze, cum zicea Heliade, nu este fara un plan
determinat, dacd nu cumva poporul confunda in unele pdrti
pe unul cu celalalt.
Ori cum ar fi lucrurile, un singur fapt este mai pe sus
de orice indoiala si anume acela, ca exista in popor multe
legende despre acest Apostol, multumindu-ne acum, a be
aduce numai pe acestea.
Inch ere la cele spuse. Popoarele au datini, credinte, tradi-
tiuni, legende si practice religioase, despre Apostolii ion,
ilumindtorii si binefacatorii Jon
Dar de undo au Romanii atatea legende despre Ap. Pe-

ca pe tin caraghios, indemna, iapa ziAnd : Hi iapa la Raiu


cu cerga in cap".
Ce spunea femeea Petre ? intreba Domnul.
Ce sä spuna Doamne ? Zice ca a avat noug, barbati, ca.
Tu 'i-ai dat, Trt 'i-ai luat si ca ea nici pe unul nu 1-a omorit.
Petre, raspunse Domnul, femeea are dreptate.
Fireste, ca Sf. Petru, nu tocmai aveh pofta, sa deschidd
portile Raiului unei asemenea pacatoase, dar n'aveh incotro,
ca, Domnul 'i daduse dreptate.
Morala legendei este : a) Ca, Sf. Petru este tot zelos c'dtre
Domnul si inflexibil ciare pdcnosi, cum era child urma im-
preung cu cei 11 Apostoli, pe Christos pe pamant si b) ca
bunatatea lui D-zeu este nem'asuratti, cum se vede si din
ertarea acestei femei pacatoase.

www.dacoromanica.ro
19

tru, care n'a predicat niciodatd, nu numai in Dacia, dar nici


chiar prin apropierea ei? totu$i ele sunt numeroase, si adanc
sapate in mintea $i sufletul poporului roman.
Este adevarat, ca Ap. Petru in prima sa epistold gene-
rah, (C. I 1), spune ca a predicat cre$tinismul .,celor ale$i
ai Pontului, Galatiei, Capadociei, Asiei Si Bitiniei" $i cum
-o parte din coloni$ti au fost adu$i In Dacia de prin aceste
parti (Xenopol I 169), s'ar putea crede, ca cre$tinii antori
printre coloni$ti, adu$i de prin acele tdri, sa fi adus $i le-
gendele despre Ap. Petru ; posibilitatea deci, nu este esclusd.
Crestinismul a venit in Dacia prin douil cai : dela Ra-
sa'rit si. dela Apus ; forma crestinismului Apusan, este pre-
dominanta la Romani; dovada, cuvintele biserice$ti funda-
mentale cari sunt toate, absolut de origina latina, ca $i co-
lindele cu larii, si sarba'torile pi-iganesti la Romani, cu ca-
racter crestin cum sunt : ropotinul, filipii, joile dupa pasti, etc.
(Gr. Dem. Teodorescu. Incercari critice asupra unor credinte,
datini si moravuri ale Pop. Roman, Buc. 1874 p. 68, 95-99,
122 127, etc). Prin urmare de acolo ne-au venit $i le-
gendele despre Ap. Petru, care a predicat crestinismul in
Roma $i care dupa opiniunea lui Petru Major, ca stramo$ii
Romanilor, ii vor fi cunoscut poate personal pe Apostolii
Petru $i Pavel in Roma, ei au venit cu dansele ca colo-
ni$ti in Dacia, spre a-$i profesa in liniste ideile for cre$-
-tine, unde Romanii avand necontenite lupte contra barba-
rilor dela frontierele imperiului, nu prea aveau timpul sa se
.ocupe $i de persecutiunile crestinilor de prin aceste parti.

C) tegenDele ;i practicile religioase la Romani, Despre


fipostolul finOreiu.

Legendele despre Ap. Petru, in graiul viu al poporului,


u in deob$te un caracter moral, duke, binefaciitor, edifi-
-Otor $i cote odata tragico-comic. Ele sunt degajate de fi-

www.dacoromanica.ro
90

xatiuni locale si legaturile temporale. Numai in unele


ele apar c'un caracter mai fioros, cand poporul 11 pogoara
pe Sf. Apostol In mijlocul lupilor, impartindu-le hrana in
dauna oamenilor, dar acestea sunt foarte rari ; incolo, ca-
racterul apostolului ramane nestirbit, ramane tot mare, adiai
considerat tot corifeu al apostolilor, deli aceasta idee n'o ga-
sim absolut nichirea, dupa cunostintele noastre manifes-
tata in credintele populare ; fiind considerat ca atare.
Cu totul altfel, ni se prezinta legendele si credintele in
conceptiunea religioasil a poporului Roman, despre Sf. Ap.
Andreiu si pe care le putem resuma in cloud idei categoric
distincte una de alta si anume :
a) Cd Ap. Andreiu este vrcijinq al lupilor, dar si ocroti-
torul for ;
b) Ca Ap. Andreiu este vrajnzas al Duhurilor necurate ; des-
pre acestea ne vom ocupa de fiecare in parte.

a) APOSTOLIIL ANDREW"
este Triljmasul lupilor, dar of ocrotitorul lor.
Se va parea multora paradoxal acest titlu, dar aceasta
nu este vina nomtra; poporul care inventeaza si concepe
legendele, le concepe dupa o logica secreta si datoria noas-
tra nu este alta decht, sO.' le constatilm si sh le analizam
astfel dupa cum ni le da poporul Roman, spre a cunoaste
pans unde merge mitologia si de unde incepe istoria.
Legendele despre Ap. Andreiu, pe care poporul 11 pune
in legaturd dusmanoasii on ocrotitoare cu lupii, se afid, res-
pandite in special prin Moldova, Basarabia si Transilvania
nordich (Bis. ort. Rom. XVI p. 674). Dhm aici o legenda
In care el ocroteste pe lupi, imphrtindu-le hrana, in dauna
oamenilor, bine inteles al celor phcatosi. El este presentat
de popor, ca un batrin venerabil, Inconjurat de o aureola
luminoasa si pe care fearele 11 asculth' cu supunere. Aceasta
legenda, ca si altele de soittl acestora, an un caracter fio-

www.dacoromanica.ro
21

ros, caci ele 11 pun pe mu in contact cu strigoi, stafii gi


duhuri necurate, de can numai Ap. Andreiu poate
mantui ascit
Despre aceasta ne incredinteazg urm'a',toarea legendg, pe
care o ddm mai jos in not6:
Se, zice ca trei ciobani, umbland cu oile prin padure vad
sub un stejar foarte mare, local prea batatorit.
Teti aveau curiositatea sa canoascg cauza locului batato-
rit, insa nu tcqi aveau curajul sa steh la panda, in timpul
noptii ca sa, vadh ce se petrece acolo, stiind ca numai lucru
curat nu este.
In fine unul dinteinsii mai curagios, prinse ramasag cu
ceilalti, ca el va aveh curagiul sa, se sue in acel stejar spre
a vedea ce se petrece sub dansul in timpul noptii.
Zis gi Mout. Pe cand el astepta acolo, de odata vede ca
local se umple cu lupi, iar un batrin frumos, imbracat in
haine stralacitoare, se pogoarh intre &hush gi spune fiecarui
din ei cum sA se hraneasch: asa unuia ii spune sa manance
vita cutaruia, iar altuia pe a eutAruia, ysi asa pang, sfarseste
en toti. La urma, vine si un lap schiop ; ei! ii zice batri-
nul care nu este altul decat Sf. Ap. Andreiu ce .1'0
dau arum sa mananei ? manand i to pe omul care se aft
colea sus in copac ; iar Apostolul se faeli nevazut. Lupul
nazul atunci la tulpina copacului, asteptandu-si prada sa.
Omul nostril insa inghetase en sufletul inteinsul de frica.
Cei doi ciobani, vazand ca tovarasul for nu mai vine, au
plecat sa vada ce este en dansul ; gonesc lupul cheama
jos ; el insa le spune, eh' nu se va dg, jos, ca'l manand lu-
pii. Da-te jos ma crestine c'am alungat lupul; el refuza insa
cu incapatanare. In fine ei se urea, in eopae, it desprind cu
mare greutate gi-1 dau jos si de aici ii (Inc la tarn,. El insa
repeth intr'una : pe mine and vor mdnca lupii Cei doi ciobani,
it pazese culd, intre dangii, dar intr'o noapte, viind lupii,
11 iau dintre dansii 1i, ducandu-1 mai la o parte, it manand
tot, ramanandu-i numai labele picioarelor in opinci, gi capul
incaciula. Asa ca n'a scapat de prezicerea Ap. Andreiu 1).
1) Legendii culeas5, dela D-na Ana D. Zamfirescu, din orasul Do-
rolioiu, confirmata ai prin alte versiuni culese de alcatuitorul acestei
lucrari.

www.dacoromanica.ro
22

Acesta este unicul caz de ocrotire din partea Aposto-


lului nostru. In majoritatea cazurilor, el este cum am spas,
vrajmasul lupilor, dam in note cateva obiceiuri cari docu-
menteaza cele spuse de noi i).
Legendele si practicile religioase despre Ap. .Andreiu,
n'au acel caracter dulce cum am vazut ca le are acele des-
pre Ap. Petru, ci din contra, sunt fioroase, ingrozitoare,
chiar proprii a infricosa pana Si pe cei mai tari de Ingeri,
caci in noaptea Sf. Andreiu:

Lupii urn, impreung Sgomot trist in camp rasung,


Cu ochii Iinti.tt la Lung. Via strigoii so adung.
Bufnelo posomorite Partisind a for sicrii
In al for cuiburi trezite Voi crestinilor popoare
Tip& cu glas amortit Faceti cruci mitntuitoare,
Campul geme, codrul sung. USA e noaptea 'ngrozitoare
Satan pe deal s'a ivit. Noaptea Sfitntului Andreiu.
V. Alexandri

Un lucru observam de altfel, ca poporul intrebuinteaza


in unele cazuri, atat contra lupilor, cat si contra strigoilor
si strigoaicelor can se string pe la raspantitle drumurilor

1) Popotul credo ca in ziva Sf. Andrein, 30 Noernbrie, este


§i ziva lupului, caci numai atunci 1yi vede el coada. In spre
Sf. Andreiu, se face drobul de sare, pentru vite, pe care,
dupa ce'l descants, it ingroapl invelit sub pragul u§ii.
Aceast5, sare astfel preparatg, in noaptea Sf. Andreiu o
scoate la Sf. Gheorghe (23 Aprilie) de sub prag §i dupd ce
o piseazh" maruntel, o amesteca cu tarite §i o da oilor, iar
parte din drobul intreg, it dau boilor, vacilor §i tailor spre
a-1 Tinge, ca sa fie ferite pe de o parte de stricatul lupilor,
iar pe de alta de farmece contra duhurilor role, pe care Ap.
Andreiu le stgp'aneste cu puterea lui D-zeu (Simeon Man-
giuca, Calend. Iulian-Gregor. si popular rom. pe 1882. Oravita
Ungaria, edit. Brasov 1881 p. 31).

www.dacoromanica.ro
23

si joaca Dr Agatha, usturoiu11) despre care vom vorbi mai


departe (C. Bontas, jud. Iasi, corn. Stanu).
Trecem acorn la a doua cestiune.

b) APOSTOLUL ANDREIU
vriijmasul idolilor adidi al duburilor necurate : staff, strivoi,
demoni, etc.

Apostolul Andreiu este invocat de popor nu numai in


contra lupilor, ci $i in contra stafiilor, strigoilor si tuturor
duhurilor necurate, care-0 fac aparitiunea, cu deosebire in
noaptea Sf. Ap. Andreiu (adieu spre 30 Noembrie). Marele
poet al Romanilor, V. Alexandri", concretizeaza de mi-
nune ideia poporului, despre grozrivide din spre ziva Sf. Ap.
Andreiu, in nemuritoarea sa baladit intitulata Noaptea Sf.
Andreiu", in care face un strillucit tablou, pe cat de fioros
pe atata de edificator, en privire la umbletul duhurilor ne-
curate, $i sotilor for intro nefericire, strigoi, cari parasin-
du-si mormintele lor, se aduna in cete unde-$i povestesc,
reciproc, ispravile for nelegiuite, savarsite in timpul vietei for
pamtinte$fi, asupra siirmanului popor, despretuind ast-
fel dreptatea omeneasca 2). Dar de tine sunt aduse la Romani
legendele despre lupi ? Cine i-a invalat atatea practice re-
ligioase pe care ei le fac in spre noaptea Sf. Ap. Andreiu?
De care vrajma$ii neamului nostru, cum si de Care
cei ignoranti, legendele, sunt atribuite Bogomililor. Ei
insa n'au nici un temeiu, pe cari APO sprijine opiniunele

1) Cucoane mil, veti ierta ci ratline e Sf. Andreiu.


I

Ei si ?
Apoi de, noaptea in spre Sf. Andreiu, 51ili ca umbra lupii in potai
si Doamne fereste, sa -i intalneasca, cineva. Dar am eu cu ce sit-i in-
tampin Cucoane, ca's Vatran si am vazut multe 1 Imi veti da voe sa
ung incuetorile usilor cu usturoiu. (N. Ganea Nuvele).
2) Vezi pag. 24.

www.dacoromanica.ro
24

lor. Vom arata cu alt6 ocaziune i doctrina bogomilismului


spre a se vedea falsitatea afirmatiunilor lor :

Acum lea pe mormanturi Altul zice : eu in lumo


Clatinati batuti do vanturi Am avut putere, nume,
Teti strigoii s'au lAsat CA.ci am fost sapanitor
Asezati intr'un rand mare Dar in oarba -mi 1A,comie
Adanciti in intristare Pentru-o seaca avutie
Pe sicriu-si fiecaro Am irnpins in grea urgie
Oasele 'si-a rezemat. Pe sarrnanul meu popor.
Unul zice : eu in vial& Altul zice: eu in Cara,
Cu o mina, indiazneata Fost-am o cumplita fiarg
Multe drepturi am spit Piing de amar venin.
RApit-am painea do loran& In potriva tarei mole
Unei gingase orfane Vaptuit-am multe rele
Ce pierdua si sarman& 'am legat-o in lanturi groin
In. rnizerie a perit. Vain vandut-o la streini
Dar dreptatea Dumnnezeasca le strigg :
Foe si ura 'n vecinicie
Pe voi cads, pe voi fie
Striga atunci un glas ceresc
Si pe be cad in morminte
PAcAteaselo oseminte
Tar pe zidurile sfinto
Trece un foe Dumnezeesc 1)

Dar dada, ace§ti strigoi §i-ar marturisi numal pgcatele lor,


n'ar fi nimic ; ei insa se prefac sub toate formele dupes
credinta poporului §i fac rgu oamenilor, dupes ce strigoii
joac6 Diagaica cu strigoaicele lhng5, turnul cre§tinesc.
Strigoimea se 'ndeseste
Hera mare invarteste
Lang& turnul crestinesc
Iar pe Yang& alba lunA,
Nourii vineti se aduna,
Si 'n prejuru-i se 'ndesesc
1) V. Alexandri, mica Antologio rom. do Cinceanu D. (Galati 1893
pp. 219-222).

www.dacoromanica.ro
25

Afar'd de lupi si strigoi, poporul il mai invoacii, pe Ap.


Andreiu ca protector, contra unui al doilea soiu de spirite
rele si anume al lui Satan, cu toti ingerii, contra tuturor
-satelitilor lui,'coda0or §i coditilor lui; a stafielor despletite,
a ielelor sbarlite si Rusaliilor pocite 1), etc.
Venim acum sti vorbim despre bogomilism si doctr;na
sa, din care se va vedca Oa, la evident 6, ce stop urm'A-
reste bogomilismul si ce idei reprezintA legendele si prac-
ticile cu caracter cretin la Romani. Legendele crestine
romanesti amintesc antica crestinare a poporului Roman,
pe tend bogomilismul are un caracter pur doctrinar si de
care Romanii s'au ferit totdeauna.

1) Vantul sat), cu turbaro Iata 1, iata Satan vine


A picat stejarul mare, RazIAtand prin verzi lumine
Cerul s'a intunecat Pe-un fulger scantietor ;
Lima salts 'ngAlbenita. Umbra, stafii despletite
Printre nourii ratAcita Cucuveici, iele sburlite
Ca o luntre pilrasita Si Rusaliilo pocite
Pe un ocean turbat. II urmeazii ca un nor.
Lupii urli1 impreunit Sus pe turnul fruit truce
Cu ochii tintiti la lunil, Duhul ritu sberand so duce
Bufnele posomorite Si tot turnul s'a clatit
In a for cuibuii trczito Miezul noptii in aer trece
Tips cu glas amor(it, $i lovind arama race
Campul game codrul sung Ore negre douilsprezeoe
Satan pe deal s'a ivit. Bate 'n clopotul dogit.

Voi en cugeto curate


Cu creclinti nestramutate
Oameni buni, femei copii
Voi crWinilor popoare
Faceti crud mantuitoare
Cad a noaptea 'ngrozitoare
Noaptea Sf. Andreiu.
(V. Alexandri, op. cit. ibid.)

www.dacoromanica.ro
26

tegenDele romlnesti Bogomilismul; Doctrina sa.

Se pretinde de unii, ea toate legendele romanesti cu ea-


racter crestin, sunt de origina bogomilicii.
A sustine o atare parere inseamna : a) ca nu cunoaste
legendele romanesti si b) ca nu stie ce vrea bogomilismul_
Bogomilismul este o heresie de origina persana, renas-
cuta in Bulgaria, crescuta poate chiar in Romania, ras-
pandita apoi din Balcani si Carpati pana la poalele Pi-
rineilor.
Este 111anicheo-paviicianismut asiatic, devenit bogomilism
langa Dunarea de jos si transformat de aici in lunga ea-
latorie spre Provence, in Catari Patareni, in Albinyensi etc..
(Schmidt Histoire et doctrine de la Secte des Cathari, Pa-
ris 1848-9 doua vol. in 8 torn. II 275). Romanii avusera .

aface numai cu forma bogomilica propriu zisa, care insa, de-


ferea atat de putin de formele cele occidentale Meat, epis-
copii eretici din Bulgaria, trimiteau carti dogmatics celor
din Italia si Franta (Hasdeu envinte II pag. 249).
In secolul XIII to sectarii neo-Manicheici din intreaga Eu-
ropa, erau eunoscuti sub numele de Bulgari. Printr'o senders
semasiologica, foarte obicinuita, cuvantul Bulgarus eretic,
a ajuns in Occident sub forma contrasa bougre §i bugresse-
i inseamna vitiele cele mai rusinoase (Lettre Dictionn,
ad. voc).
Dar o soarta analoaga a avut tot acolo si numele de.
Viachus, Blachus Roman.
Spanioleste, ineepand en veacul XIV, cuvantul Vellaco
P ellocho, bellaco insemneaza : maraud, coquin, fourb. La Fran-
cezi aeelas termen este : blaische, bleche .,trompeur, homme
de mauvaise fois". Deja biltranul Huet reeunoscuse, ea aeeasta.
vorba nu este alteeva decat o forma miedevala, a numelui
Valaque, ceea ce constata de asemenea Francisque Mi-

www.dacoromanica.ro
27

chel, mai adaugand ca in argotul francez pang astazi bleche


va sa zica vagabond, gueux (Etudes de philologie corn-
paree sur l'argot Paris 1856 p. 52-53) ap. Hasdeu cuvinte
II 249).
De aici ar rezulth ea Romanii in secolul XII si XIII
vor fi luat o parte aproape egaili, cu Bulgarii la raspan-
direa Bogomilismului in Europa.
Fondul doctrinei Bogomilismului este urmatorul, duNi
Eutimie Zigaden si preotul bulgilresc Cosma, de pe la finele
secol. X-lea.
Dupq acestia, Bogomilii, credeau ca. D-zeu avusese doi
fd, pe eel mai mare Satanail, care s'a rdsculat contra Ta-
talui si a devenit astfel elementul eel rau, si pe un fiu
mai mic Arha,nghelul Mihail, pe care dansii 11 identiflcau
cu Christos. Satanail, in urma °Morel sale, a zidit pa-
mantul si intreaga naturd vdzuta. Numai omul reprezinta.
in lume un fel de compromis intre D-zeu si Satanail, da-
toririd celui d'ntaiu sufletul, iar celuilalt corpul.
Predomnirea corpului asupra sufletului, adica a lui Sa-
tanail asupra lui D-zeu, a durat pang la intruparea Ar-
hanghelului Mihail, sub numele de Christos. Cea mai mare
parte a vechiului Testamet nu e deck apoteosa lui Satanail.
Satanail, iar nu D-zeu este acela pe care-1 adora Moisi.
Prins de cdtre Christos, Satanail a fost aruncat in Tar-
tar Si despuiat de finalul il, rdmanand de aid inainte nu-
mai Satana. Puterea Satanei n'a incetat insa prin aceasta
victorie momentang fratelui sdu mai mic; restignirea lui
Christos u fost o machinatiune a dracilor. Mai mult Inca,
intreaga biserica ortodoxii, cu icoanele sale, cu moastele
sfintilor, cu sacramentele, cu ierachia, cu totalitatea insti-
tutiunilor este opera Satanei.
Ei nu recunosteau nici autoritatea civild, nici bisericeasca
caci bogomilii se priveau numai pe ei, adevarati crestini.
Lepadau toate rugdciunele crestine, afard, de Tatcil nostru".
pe care-1 tinenu la mare onoare, inlocuindu-le en de-ale lor-

www.dacoromanica.ro
28

proprii. Nesocoteau liturghia si sqrbiltorile ortodoxe, dar


posteau Lunea, Mercurea si Vinerea. Fiecare biseric6 se
compunea dintr'un inv'atritor si 12 Apostoli si tot °data fie-
.care membric al Sectei, chiar cei de sexul femenin, se consi-
clerau ca preoti sau diaconi.
Ca urmare fireasc'6 a moralei for dogmatice riguroase,
bogomilii condamnau tot ce place corpului, on serveste a
intriri acest element diabolic : cAsritoria, yin, came, avutie.
Aproape toti purtau haine calug4'resti si erau in fapt,
mai catolici cleat papa.
Ei atribuiau lui Christos monstruoasa autorizatiune de
a insela pe inimici prin viclenie 1). Ei aveau o neastam-
parata patima de propaganda, de proselitism, fiecare bo-
gomil, voind cu once pret sa, fie dascill, predicator, apostol.
Invatatura for nu se impacA impreun6, ci se tilspandeste
ca o hain a putredd, unul pe altul dorind a se intrece, sl
flecare sa-si faca un nume prin propria sa ngscocire. (Has-
deu cuvinte II 254).
De aici a isvorat aces multime de Carti apocrife, bogo-
lattice, dintre care unele atett de dibace, atat de mascate,
meat au reusit a schipa de obicinuita nimicire a literaturei
eretice, si a deveni chiar cu timpul, cea mai favorit6 lee
turit a crestinului.
Jiricek, observa foarte bine, eh' Bogomilii se sileau in
genere spre a se apropi A. in aparent6 de ortodoxi, pentru
ca astfel sa-i poath, atrage mai cu inlesnire (Hasdeu cuv.
II 254).
Literature apocrifd a Bogomililor, nu este toemai originals;
,.ei s'au marginit, in cea mai mare parte, a preface clupci chi-
pul for din greceVe diferite ceirti bizantine de provenienta bi-
zantind, alegand in special pe acelea, in care pe deoparte figura
Arltangelul Mihail, iubitul Sectei, iar pe de alta sd cuprinda

1) TpOny (7607)TE, tokicat, !Jaz& 1.1.7ixavirx v.11. eaccErtiq. Evra.8i.occ, Nar. de


Bogomilis p. 30.

www.dacoromanica.ro
29

antagonismul intre sutlet ti corp, on lupta intre bine §i rat',


sau contrastul intre paradis 3si infern, in fine tot ce e in spi-
ritul doctrinei dualiste (Hasdeu cuvinte II, 254).
Acum dacd cornpardm legendele romanesti cu caracter
crestin, cu doctrina dualistd a Bogomililor, nu vedem ab-
solut nici o tendintd dualistd. Legendele bugomilice sunt
mai mult de ordine morald, cleat de domeniul istoric cum
sunt cele de cari ne ocupdm. (Vezi Dr. Gaster. Literatura
populara Romand, Bucur. 1883 pp. 254-259 ; 363-392 ;
Hasdeu cuvinte II 263-293).
Se pare la prima vedere, ca partea din urma a poemei
si pe care am dat-o in notd, ar fi de origina bogorhilica Si
cu Etat mai mult, cu cat aici este vorba de marele vrasmas
al lui D-zeu, pe care Ieremia Bogomil it numeste Si Sata-
nael. (Dr. Gaster op. cit. p. 256).
Dacil ea ar fi de origind bogomilics, atunci ce raport ar
avea cu Ap. Andreiu aceste spirite, $i dacd Ap. Andreiu n'ar
fi predicat in Dacia antiqua, ce raport ar avea cu Romanii ?
Vom urma'ri istoriceste firul si legiltura for intima cu.
Ap. Andreiu si pe ale acestuia cu Dacii, la care Sf. Apostol
a predicat.
Origina acestor legende mitologice cu caracter crestin, o
gasim la cdlugdrul Epifanie bine inteles scrisd, cdci
stiutd, era ea de Romani, inainte chiar de Epifanie ; iata
cum ne spune el : Apostolul Andreiu intreprinzand a doua
calatorie misionard de la Ierusalim spre Scythia (minor),
merge in Efes, fiind insotit de Ioan Evangelistul.
Apostolul purta cu sine un toiag de fier, care avea in
varf crucea si in care el se rezema cand predica multimei.
Acolo i se se comunica ca in vechiul templu al Artemidei
(Dianei) din Efes, ruinat, se adund duburile necurate. Apo-
stolul merge pang la ruinele templului, cdci era afara
din oral i infige acolo toiagul sau cu crucea in varf,
iar duhurile necurate, nu s'au mai adunat de atunci in ace'
loc. (Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 683).

www.dacoromanica.ro
30

Faptele se petrec la Efes in Asia Micd, iar elementul


legendei se afld la poporul roman de la DurAre. Asemenea
legende nu au venit pe o cale asemi-inatoare cu cea pe
care a venit in Rusia legendele despre Ap. Andreiu, care
mai pe urnid au fost popularisate prin predica ; crici ele
nr fi comune tuturor Romanilor, ceea ce not $tim con-
trariul.
Legendele despre Ap. Andreiu, nu se gilsesc deck in
Moldova, Transilvania nordicd $i Basarabia, cum am mai
spas, nu $i la cei din Muntenia, Transilvania despre Mun-
tenia si Banat. (Academia Romani. M-ss 2 G. E. pag.
34-v.).
Deci legendele si practicile religioase despre Ap. Andreiu
chiar la Romani sunt localisate, si anume in acele pArti pe
uncle a predicat Ap. Andreiu si discipulii lui directi si in
partile vecine, din imediata lor apropiere.
Romanii din aceste regiuni, considerand pe Ap. Andreiu
ca vrasmas al duhurilor necurate, care dupd credinta po
porului umbla in spre noaptea Sf. Andreiu, spre a face rdu
-oamenilor, si aceste duhuri sunt strigoii, demoni, cu tot
corteqiul lor de stafii $i pocituri.
Ei deci nu numai ca-1 invoac'd ca protector contra lor,
ei, la randul lor, intrebuinteaza, $i ingrediente pe care du-
hurile rele nu le pot suferi, ci trebue sa fugil, si anume :
-amestecd untura, descantata, cu usturoiu pisat, cu care ung
pragurile u$ilor $i pervazurile ferestrelor, sau chiar numai
cu simplu usturoiu ; iar ungerea cu usturoiu trebue Meath',
numai in noaptea spre Sf. Andreiu. (N. Ganea, Nuvele
p. 253 ; Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 25). Ungerea o face
poporul in forma crucii, nu insit cea obicinuitd, ci acea pe
care a fost rastignit Sf. Ap. Andreiu in Paleo-Patras (Achaia);
ea are forma unui X $i este fdcutd ca semn al intdrirei
lor morale (Acad. Rom. M-ss 2 cit. p. 35). Forma acestei
cruci este confirmatd si de traditiunile bisericei Romano-

www.dacoromanica.ro
31

catolice, culese de Assemani. 1) (Calendaria Ecclesim uni-


versEe, Roma 1755 tom. V p. 894).
Cu aceastd cruce, ei se inarmeaz'a contra stafielor desple-
tite, si a ielelor sbarcite, contra pasarilor sinistre, contra
fiarelor rapace, ca vitele lor sa fie ferite in cursul anului,
de orice atingere vatamdtoare cu ele, ca ei sa fie feriti de
contactul acestor fiinte infernale, contra carora due un
rasboiu pe viata si pe moarte, deli poetul nu ne aratd, in-
fiuenta binefdedtoare exercttatd de Sf. Andreiu, contra lor,
ci el se mdrgineste numai sii ne zugrdveascd actiunile dia.
bolice ai servitorilor infernului, insotiti, in actiunea lor, de
'tipetul bufnelor, urletul lupilor pe o vreme posomorata,
insotite de fulgere si trdsnete, pentru care Satana isi face
aparitiunea asezandu-se sus pe turnul Para cruce. (Vezi poesia
de Alexandri data in notd).
Faptul ungerei Vatane lnr de la usi si pervasurile de la
ferestre cu usturoiu i nu cu ardeiu, care este al bulga-
rului, ne aminteste o alta practicd veche, care e curat
romans. Legionarii romani din Dacia, cand nu aveau cu ei
larii i Penatii lor, luau 9 cdpatani de usturoiu si 9 capete
de mac, pe care insirandu-le pe masa isi faCeau rugaciu-
nile lor. (Acad. Rom. M-ss 1 cit. p. 36).
Pentru aceste motive, ziva Sf. Ap. Andreiu este sArbd-
toritd cu multi sfintenie de Romani. (Bis. ort. Rom. XVI/92,
674) si multe familii it iau ca patron al familiei (Simeon
Mangiuca op. eit.) iar luna lui Decembrie este numita de
popor Undrea, dupd numele Ap. Andreiu (Columna lui Traian
II 4-5 p. 305-306).
In cdl'dtoriile apostolice ale Sf. Andreiu, culese de mo-
1) Crucea f am% pa faf6,, este considerata ca semn al unui monu-
ment, ca o cerere pentru indepArtarea unui pericol, on o multumire
pentru o binefacere primita de la D-zeu. Crucea puss pe mormintele
raposatilor, este ca semn al amintirei lor, iar pe obiecte, ca semn al
vanzb,rei ler. Si in fine servelte ca semn al oricarei intrepriuderi.
(Acad. Rom. M-ss 2 Gen. En. p. 36).

www.dacoromanica.ro
39

nahul Epifanie, ne spune iarasi ca el, predicand in jurul


Nieei, a sdrobit acolo idolul (statua) Artemidei, iar in lo-
cul lui a infipt crucea Mantuitorului. Acest fapt, imprumu-
tandu-I Romanii de la Geto-Daci, mostenitorii for directi,
a fost pastrat de urmapii lor, in mai multe din elementele
sale esentiale.
Tot in noaptea SL Andreiu se fac vraji de dragoste si
descantece pentru scrantituri, tot cu usturoiu pi untufa
descantata. (Marian, Descantece la Romani p. 45) de oarece
Artemida este zeita Lunii, si deci, in lipsa Lunii, on mai
bine pe intuneric, umbla strigoii, stafiele, duhurile role ale
diavolilor sau ale oamenilor. (Acad. Rom. M-ss 2 G. E.
p. 35 cf. N. Ganea, Nuvele p. 253).
Artemida (Diana) era si zeita vanatului; Romanii pi nu-
mai dansii, in oratiunile rostite la nuntile tardnepti, numesc
pe fata de petit caprioara, iar pe fiacaul petitor, flu de im-.
parat, care a plecat la vanat de caprioare ; de aici descan-
tece de vfaji, de dragoste in ziva SF. Andreiu, unde intra
iarasi usturoiul ca el sa alunge pe Artemida din calea va-
natului si sa-1 dual la fata caprioara si sa,-i scoata
anume pe caprioara cantata, adica pe fata petita. (Alex.
Sevastos Nunta in Romani p. 4-12 cf. Acad. Rom. M-ss
2. G. E. s. c.).
Vedem deci, din cele expuse, ea legendele sunt interne-
ate pe traditiuni istorice, cu caracter bine definit ; ca aceste
legende sunt foarte vechi si ea ele trebue sa fi fost culese
sub forma de traditiuni, de in acei cari se aflau in imediata
comunitate de idei cu Sf. Ap. Andreiu, cari au luat in de-
cursul veacurilor proportiunile unor legende. Respingem ca
nefondate opiniunile acelor cari cred ea aceste legende ar
fi de origina bogomilica, sl cari earn am spus, se refer mai
mult in partea morala deck in cea istorica. (Dr. Gaster op.
cit. p. 371-81), in casul nostru insa, not putem istoricepte
sa le fixam si locul si timpul.

www.dacoromanica.ro
33

Nitologia licomorfa a isteurilor cu caracter cretin


la Romani, vechimea ei.

Un fapt este astazi pe deplin constatat, si anume acela


ca in Moldova, Dobrogea i Basarabia, lupii sunt foarte nu-
merosi, in special prin luncile Siretului, ale Prutului, prin
stuhdrisurile lacurilor Ialpugul, Catalpugu], Chitai din Ba-
sarabia, cum si prin acelea din mldstinile Dobrogei. Inch
din cea mai adancd anticitate, lupii au fost si sunt Inca
pang astazi Belzebuth-ul acelor regiuni.
Imaginatiunea popularil, nu putea rdmane inactiva fatd
de haitisurile de lupi, cari cutreerau nesupdrate partile lo-
cului ; in aceastd stare afiandu-se locuitorii acelor regiuni,
mitologia a trebuit sd-si is nastere, in urmdtoarele impre-
jurari :
Pe timpul lui Herodot (t 406 in. de Chr.), exista la gu-
rile Dundrei, prin Sudul Moldovei si Basarabiei de astazi,
poporul Neurilor care inai tarziu se urea ceva mai sus pe
Nistru i despre care atat Scythii cat §i coloniile grece0i din
Scythia, sustineau ca Neurii se prefac odatd pe an, in curs
de cate-va zile, in lupi, redobandindu-si apoi forma ome-
neascd (Herodot IV 20 si 105).
Astfel din causa multimei lupilor si locuitorii si-au casti-
gat reputatiunea de a fi ceea ce francesii numesc loup-
garus, sau germanii Wehr-wolfen (Hasdeu Istoria criticil
p. 202). De la Scythi, legenda despre licornorfia Neurilor, a
trecut la Geto-Daci ai cdror mostenitori directi sunt. (Stra-
bon VII).
Neurii au dispdrut in masa cuceritorilor Geto-Daci ; mi-
tologia s'a perpetuat, fiind vecinic -Candi* prin presenta ne-
contenitd a acelei multimi de lupi, din care causa locui-
torii regiunelor amintite, sufer incd si pand astazi.
Popoarele isi aveau deci plaga for pe Belzebuth-ul for
G. M. Ionescu.Ist. Bis. Romiine din Dada Traianii, Vol. I -iu 3

www.dacoromanica.ro
34

fioros, lupii, desvoltatd din mitologia lumii inconjuratoare,


potrivitd situatiunei poporului.
Ap. Andreiu vine pang la Dundre cu predica sa ; trece
duprt traditiuni si legende in stanga Dunarei, unde de
asemenea predica crestinismul; trebue sa fi sdvarsit acolo,
si miracule, cdci suntem in secolul minunilor ; iar locui-
torii regiunelor despre care am amintit, fiind vecinic
in presenta lui Belzebuth, adied ai lupilor, care le fiticea tot
felul de stricdciuni, lesne se vor fi pus sub protectiunea
Ap. Andreiu ca sa-i apere de aceasta plagd; de aici Ap.
Andreiu considerat de poporul roman ca vrdsmas al lupi-
lor, cu privire la oamenii buni, si ocrotitor al lupilor, in
dauna oamenilor rrti. Mitologia pdgand, despre Neuri, trans-
misa G-eto-Dacilor, se transforma in legendg, crestin'a la
Romani si care s'a transmis pand la noi.
Deci, legendele, datinele si practicile religioase la Romani
despre Ap. Andreiu, au un caracter local $i sunt proprii
ale Romanilor ; ele dovedesc vechimea crestinismului la
Romani, cum si apostolicitatea bisericei romanesti. Respin-
gem ca nefondate opiniunile acelor cari creel legendele
despre Apost. Andreiu, cu surd, de origina bogomilicg, cdci
aceasta legenda mitologicd este mai veche deck secta mo-
scovitrt a bogomililor, mai vechi decat muscalii, mai vechi
deck Romanii, mai vechi deck Ap. Andreiu chiar, ash ca
o putem urmari istoriceste, pand la finele secolului al cin-
cilea inainte de Christos.

CONCbUSIUNG.
Popoarele isi aveau credintele, obiceiurile $i institutiunile
for proprii, cari s'au desvoltat prin mitologia lor, din ado-
ratiunea lurnii inconjurdtoare, potrivita cu firea fiecdrui
popor. Cu venirea crestinismului totul s'a schimbat, nu nu-

www.dacoromanica.ro
mai obiceiurile si institutiunile, ci si modul de a se gandi,
a fost fundamentul schimbat. Crestinismul s'a suprapus lor,
a respins pe unele, a adoptat pe altele si a prefdeut pe
multe dandu-le caracterul crestin, cum este in cazul nostril
cu licomorfia Neurilor. Este interesant de vfizut, In special
fenomenul prefacerei credintelor si obiceiurilor vechi pa-
giine in credinte si obiceiuri crestine, de ex : in perioada
de transitie dintre pdganism si crestinism, sand credinta
crestind, nu era cum e astazi bine definita de sinoa-
clele ecumenice, poporul, une-ori confunda crestinismul cu
paganismul, astfel ea neofitii in imaginatiunea lor isi in-
chipuiau pe sfinti ca pe zeii pdganilor. Dupd cum Aquilei
strdbune, Romanii ii puseri crucea in cioc (plisc), tot astfel
si vechile legende mitologice le imprumuta caracterul crestin
si ideile regeneratoare ale doctrinei celei noun. (Foaia so-
ciet. Romanismul I 1870 p. 119). Dar pentru ca sa poatd
eusi, Religiunea cresting, a trebuit sa se pogoare din ab-
stractiuni, la viata reala, sa ting seama de cerintele came-
nilor, sa se apropie de intelegerea si de firea lor, dupg
expresiunea Ap. Paul ea m'am facia tuturor toate, ca pe
-toti sa -i dobandesc". (Bis. ort. Rom. XII/89 pp. 768 774).
Legendele, sari au fost cum am spus hrana sufleteasca
a Romanilor, dupd cea bisericeased, ca istorisiri reli-
gioase, ele Ineep sa dispard eu avansarea ash numitei eul-
taxi ; totusi ele mai fac Inca farmecul vietei copilaresti,
,,iar pentru spiritele cele inteadeva'r culte, constitue o ade-
vdrata recreatiune sufleteascd, prin imortala lor poesie ;
.,ele au sburat inaripate ca cugetarea eternd, din suflet in
,,suflet, din metamorfosa in metamorfosa, si au ajuns pang,
,,la noi. Ele se vor renaste din secol in secol, atat cat
,,omul, nu va vietul numai cu 'Jaime".

www.dacoromanica.ro
CAP. II.

Cre§tinismul Sarma %ilor, Dacilor vi Scythilor


(44 325 p. Christ)

Cristo vero Deo subdita et Sarmatorum


et Decorum et Scytharum.
Tertollan Adv. Iudaeos.
Faptele, tratate in mod pragmatic, se giisesc adese on
intr'o legaturd atat de strAnsd unele cu altele, incat nu poti
trata o cestiune fard sd amintesti de cealaltd, cu care sta.
In legdturd directa de continuitate ; astfel, ca omitand pe
unele, rupem leggtura dintre dansele si atunci ne afldm in
prezenta unor probleme imposibile de deslegat.
Nu poti vorbi despre originele crestinismului Dacilor, farit
sa amintesti de acele ale Sarmatilor §i Scythilor, cu cari stau
inteo imediatd legtiturd ; cdci unele pe altele se explica,
unele pe altele se complecteazg, printr'o inlgntuire de fapte
cari ne dau de gandit.
Toti scriitorii veacurilor primare, cari amintesc despre
crestinismul Dacilor si Scythilor, '1 pun in imediatii lega-
turd cu eel al Sarmatilor ; vestea despre crestinismul Sar-
matilor, Dacilor si Scythilor, a ajuns pang la cunostinta
bisericei africane.
Tertulian, eminentul apologet african, spune ca intre alts
popoare, cari s'au supus jugului lui Christos, sunt $i Sar-
matii. (Bis. ort. Rom. IX p. 699 ; F. Scribau Ist. Bis. p. 5).
Origen (185-253) de asemenea aminteste despre cre$ti-
nismul Sarmatilor. (Migne Patrol lat. 13 col. 1655).

www.dacoromanica.ro
37

Sf. Ioan Chrisostom (I- 407), ne vorbeste de asemenea


despre crestinismul Sarmati/or. (Alb. Fabricius Salutar lux.
Ev. p. 456; Nicefor Ca list lib. VII c. 49 etc.).
Daca scriitorii veacurilor primare crestine, pun crestinis-
mul Dacilor si Scythilor in acelasi timp cu acel al Sar-
matilor, urmeaza fireste ca aceste regiuni trebue sa fie prea
apropiate uncle de altele ; si data mai punem in legatura
si faptul ca in Sarmatia romana, nu cunoastem pe nici un
apostol care sa se fi dedat exclusiv la rdspandirea cresti-
nismului, iar pe de alta parte ca crestinismul este amintit
la Sarmati si la Daci in secolul al doilea al erei crestine,
ajungem la conclusiunea ca atat Sarmatii cat si Dacii au
avut ca predicator pe una si aceeasi persoand, si aceasta,
vorbind apriori, nu poate fi altul deck Ap. Andreiu eel
intaiu chemat, impreund cu discipolii ski.
Despre Scythia si crestinatorii ei vom vorbi cu alta oca-
ziune, ramanand sa vorbim acum despre Sarmatia §i cres-
tinismul ei, regiune vecina in imediata apropiere cu Dacia.
Sauromatii (numiti de Greci oameni cu ochi de soparla),
iar Romani 'i numesc Sarmati, ei ocupau o intindere con-
siderabild, atat din Europa cat si din Asia si Intreaga re-
giune ocupata odinioard de Scythia herodoteand, se numea
a bello Hanibalico usque ad Mithridatis M. tempus, Sar-
matia (Spruner et Menke. Atlas antiquus- pl. No. XIII).
Ptolommus (lib. III) ne spune ca sunt dourt Sarmatii :
una asiatica, iar alta europeand (Reichersdorf, chorogr. Mold.
Tesaur III 138).
Din aceasta Sarmatie, Romanii cuprinsera numai o mica
parte si anume aceea care fa'cuse parte din regatul puter-
nicului rege al Pontului, Mitridat VI Eupator.
Prim urmare cand vorbim de Sarmatia in care se predi-
case crestinismul, nu trebue sa intelegem alta cleat acea
Sarmatie romana, ale carei hotare Ptolommus (lib. III e. 5)
ni le aratd : Sarmatia, interluit parum super Daciam usque

www.dacoromanica.ro
:IS

ad Carpathum montem.... et super Dacia Peucini et Bas-


tame, et per totum Maeotidis laths Iasyges".
Cu alts cuvinte, Sarmatia se apropie putin de Muritii
Carp* si cuprinde regiunile ocupate astazi de o parte din
Moldova, Basarabia $i Nordul Mdrei Negre pand la Cri-
meea; si ca dovada ea luerurile stateau astfel, este cd,
Peucinii nu erau deck o prelungire a ramurei tribului Bas-
tarnilor, stabiliti in stanga Dundrei i chiar prin insulele
de la gurile acestui fluviu. (Strabon lib. VII c. 3 § 15).
Nu poate fi deci aici vorba de aeea Sarmatie mare, ai
cdrei locuitori Rusii de mai tarziu au primit crestinismul
tocmai prin veacul X si XI (Rambaud. Histoire dela Ru-
sie p. 15 Bis. ort. Rom. XVI p. 691).
Traditiunile bizantine mai posterioare pun, ca prim apos-
tol care a predicat crestinismul Sarmatilor ca i Dacilor $i
Scythilor, pe Ap. Andreiu eel intaiu chemat.
Origina mitologiei en licomoGa Neurilor, n'o afidm. in
Scythia, ci in stanga Dunarei si care confirma pe dep]in
afirmatiunile lui Nicefor Calist (lib. II c. 39), care afirma
ca dupd ce Ap. Andreiu a predicat in Cara Antropofagilor
(Dobrogea), a venit in deserturile Scythilor, care nu sunt
cleat eels cunoscute de Strabon (lib. VII c. III § 17) sub
numele de deortitrile Getilor. Golubinsky, (Ist. Bis. Ru-
sesti I partea I pag. 10) tdgAdueste ed. Ap. Andreiu ar fi
predicat in stanga Dunarei si deci respinge afirmatiunile
atat ale lui Nichita Paflagonianul, cat $i ale lui Nicefor
Calist, cand pun locurile de activitate ale Ap. Andreiu,
can dau dreptul, a se intinde, peste o parte a Basarabiei.
La negatiuni categorise cerem dovezi positive $i el nu ni
le poate da.
Dupd Nechita Paflagonianul (sec. IX $i inceputul celui
X), Ap. Andreiu a piimit in partea sa, Coate tarile si ora-
$ele situate in Nordul i Sudul Pontului Euxin; in euvan-
tarea de laudd pentru Sf. Apostol Andreiu, se exprimd :
Primind asuprd-ti Miazd-noapte, to ai cdllitorit in Iberi,

www.dacoromanica.ro
39

Tauri §i Scythi, vizitand fiecare localitate §i oras ce sunt


situate la Miaza-noapte de la Pontul Euxin precum §i acele
ce se aflit la Miazitzi". Tar in MO. parte se expriiMi : Cu-
prin?and toate tarile de la liliazei-noapte qi toatei laturea Pontului
cu puterea cuvantului, a intelepciunei si a judecatei, pre-
cum si cu puterea semnelor §i a minunilor, pretutindenea
au infiintat pentru credinciosi Altare, preoti §i Archierei,
si a§a el s'a apropiat de acel vestit Byzantz. (Oratio in
laudem S. Ap. Andreae in Patrolog ed. Migne tom. CV, p.
64 65 cf. Bis. ort. Rom. XVI pp. 690-691).
Ori ce legenda, sau tradiliune suntem datori s'o primim
sub forma in care ea ni se comunicri. 13*or s'ar pgrea fraze
oratorice, tole spuse de Niceta Paflagonianul, care a pus
Apostolului nostru, ca loc de activitate, ni,te regiuni pe
can el le-a vizitat col putin in parte. Ins:1 ele sunt confir-
mate de Nicefor Calist care credo, ca §i Niceta Paflago-
nianul, ca Ap. Andreiu intre alte tari pe care le-a vizitat,
a predicat cre§tinismul in tara Antropfagilor (Dobrogea)
si in Deserturile Soythilor 1) regiunea dintre Dunare si
Borystene, pe care Romani leau numit deserturile Geti-
lor sau Dacia ; Plinius ne spune ca aproape de aceastI,
tara curge fluviul Ziras (Tiras-Nistru) §i intr'insa locuesc
Aretinii (lib. IV cap. 11). Namque in mediterraneis habi-
tant, partPs cniaedam ae relinuiae erant veterurn Seytharum.
Oacrt Ea votiocka xal &pcycfjpaa Ei.tEr4ovto in pastores Aratores
(agricultori). Nimirum, commune omnibus nomen Scytha-
rum; ut vero, qui-trans Istrum et cis Borysthenem medi-
terranea accolebant : AValachi, scilicet, Dacim habitatores

1) Post hunt et Andreas, coriphaei Petri frater... officio suis functus


est.... ut ad gentes rnitteretur : in Cappadociam scilicet, Galatiam et
Bythiniam : Quibus ille poragratis ad eam quoque accessit qual An-
tropophagorum dicitur et ad Scytharum solitudmes, ad utrumque Pon-
turn Euxinum orasquo Septentrionales of Australes, ad ipsum quoque
Byzantis Baum (Nicefor Calist Hist. Eccles ed. sigm. Feyerabendy
1588 lib. II c. 39 p. 134-135 cf. Const. Erbireanu Ist. Mitrop. Moldoyei p.)

www.dacoromanica.ro
40

nomades et Aratores (Nicefor Gregoras Lib. I c. 5 Num.


1 cf. Assemani V p. 121-122).
Dupd opiniunile autorilor citati, Sf. Ap. A ndreiu a pre-
dicat crestinismul si in stanga Dunarei si pe tarmul nordic
al Pontului Euxin, deci in Dacia si Sarmatia Romand, cdci
Sarmatia, dupa Ptolomeu, se intindea sl _poste o parte a
Daciei eel putin pana la Siret. Dacd Apostolul a trecut
Dunrtrea din Scythia, on a venit pe Mare, dupd °ate stim
nu se mentioneazd nicdirea.
Mdrturisirile acestor autori, despre predica Ap. Andreiu
in stanga Dunarei, Golubinsky ne spune ca n'au absolut
nici o autoritate istoricd. .,Nu se poate, si este absolut ne-
verosimil, de a adinite ca unul din Apostoli a vizitat Cara
noastra, (Rusia) Basarabia de ast5z1" (ibid. p. 11).
Negatiunilor categorice ale lui Golubinsky, li se opun
logendele romanesti despre Ap. Andreiu. Origina acestor
legende nu este produsul unui singur om, cum e cazul cu
cele rusesti (Bis. ort. Rom. XVI 691) ci produsul unui in-
treg popor. Legendele despre Ap. Andreiu cu lupii, repre-
sinta un fapt positiv, confirmat de Mito logie si istorie (He-
rodot IV 20 si 105) si care nu se desminte$te nici astdzi
de realitatea faptelor. Transformarea Neurilor in lupi, re-
dobandirea iardsi a formelor omenesti, groaza populatiu-
nilor din Moldova si Basarabia de multimea lupilor, mito-
logia resultantd a realitati faptelor, is forma cresting, prin
presenta Ap. Andreiu in mijlocul populatiunilor Geto-
Dacice si Sarmatice din stanga Dund'rei (Bis. ort. Rom.
V 647). Imaginatiunea popular vede si astdzi pe Ap. An-
dreiu, sub forma unui bdtran frumos qi, luminos", cum so
pogoard in mijlocul haitelor de lupi fidmanzi, cum 'i im-
parte ca sa se hraneascd si ale cui vite sd, le strice. De
aici mole nenumdrate practice religioase rrispandite la toti
Romanii din Regat cum si de aiurea, pe cari le face po-
porul In noaptea Sf. Andreiu, ca sa le fie vitele ferite
de lupi.

www.dacoromanica.ro
41

Chiar daca traditiunile nu ne-ar spune nimic contrar afir-


matiunilor lui Golubinsky, despre predica Ap. Andreiu in
stanga Dundrei si Nordul Pontului Enxin, deci in Sarmatia
romand, cum ii zic istoricii posteriori veacului I, totusi le-
gendele ne indreptaltese a crede ash ceva, iar istoria con -
firma faptele. (Bis. ort. Rom. V 647).
De altfel Golubinsky, exclusivist ca toti istoricii rasei din
care face parte, neputand concede bisericii Romanesti, ca
ea sit aibd de fondator peinsusi Ap. Andreiu, cautd sit de-
natureze faptele, pe deoparte ignorand cu stiinta prezenta
unei Scythii la Dunarea de jos si autoritatea unor istorici
ca Nicefor Ca list, iar pe de alta pune inceputul crestindrei
Romani lor prin veacul IX, (Bis. ort. Rom. I pp. 709-711),
fapt pe care-1 vom dovedi ca neadevarat. Deci crestinis-
mul Sarmatilor, Dacilor si al Scythilor, contrar opiniunelor
lui Golubnisky, se ridica in originile sale pand la veacul
intaiu al erei noastre. Crestinismul in Sarmatia este forti-
Ilcat mai departe prin predica Sf. Climent.

RaspanDirea crgtinismului in Sarmatia europeanl

a) SFINTUL CLINENT
Papa Romei, exilat de Traian in Cherson (an. 100 p. Chr.)

Crestinismul predicat in Roma, Inca din prima jumdtate


a veacului I, prinsese raddcini adanci numai in popor, ci
in armatii ca si in administratie, in poporul de jos ca si
in elementele sale superioare si ajunsese pant la oameni
din casa Cesarului. Ap. Pavel in epistola cdtre Filipeni
(IV 22) scrisa', din Roma, le spune : Ve6 salutei toti shin ii,
inai ales cei din easa Cesarului". Doctrina crestind, era con-
sideratd de Cesarii Romei ca vdtamdtoare existentei sta-

www.dacoromanica.ro
42

tului Roman ; de aici perseeutiunile contra crestinilor, schin-


giurile de tot felul, uciderile si exilurile ale unora in
Schytia, iar ale altora in Cherson.
Unul din acesti ilustri exilati este si SF. Climent Papa
Roma (Nicefor Calist lib. III c. 18) trimis in exil la Cher-
son de imp. Traian, in al treilea an al imp'aratiei sale.
Daca trebue sa credem traditiunilor bizantine si n'avem
nici un motiv sa ne indoim de aceasta apoi ele ne co-
munica, ca chiar flea imparatului Traian, Drossida, deve-
nise in secret crestina (D. Petreucu. Martirii Crucii p. 24).
Probabil ca acestor imprejurari, cum si altora, se datore$te
si exilul Sf. Climent in Cherson, unde desfasura o activi-
tate religioasa, cum numai apostolii stiau s'o desfasoare.
Toate vietele sfintilor sustin aceasta traditiune. Intre bio-
grafiile acestui sfant, preferim pe cea data de Mitropolitul
Moldovei Dositem ; el ne spune in proloagele sale (pe luna.
Octombrie ed. Buzeu 1706) :
Ca sfantul cu minunate fapte a adus la credinta si pe
Sisinie, si '1-au botezat cu toata casa si prietenii, si 20 de
suflete ; erau intre dansii si prieteni de a-i imparatului. Si
comitul Publius mult '1-au suparat gatindu-i moarte, ca
risipia idolii faeand sfinte biserici; 'Ana fa tarat si la
Traian imparatul si l'au trimis in urgie, la o cetate pustie
in tinutul Hersonului. lara guvernatorului, parandu-i rau de
sfantul, it sfatuia sä se incline idolilor, si sa potoleasca
scarba imparateasca ; iar Sfantul mai tare sill sa intareasa
pe guvernator. Si luandu-si ziva bunt ii zise : D-zeu acela
cui to rogi, &Ili fie intr'ajutor la isgnania ta", ei -i dete
cheltuelele $i-1 trimise cu corabia, $i daca sosi la boo, afki,
acolo 2000 de crestini de prin Pont si alte localitati, osan.-
cliti pentru Domnul Hristos, sit, the marmuri, si se bucu-
rara foarte de sfintia, sa, sitrutandu-i mainele si jeluindu-i
supararile si lipsa hranei. Si mult ii mangae sfantul si cu
multi caldura facu rugaciuni catre D-zeu, pentru dansii ;
si toti elinii (paganii de prin alte parti) 11 aveau in mare

www.dacoromanica.ro
43

cinste si se strangeau de-i ascultau invatatura in fie-care


zi. Dupa cum se vede din biografia lui, se intorceau la cres-
tinism sute de autoctoni; asa, intr'im singur an, isi facurd
credinciosii 76 biserici, si toate padurile idolesti le taiara,
iar capistile for le risipira1) (C. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold-
pp. VIII -IX; F. Scriban op cit. p. 5. Ac. Rom. M-ss
g. E. p. 179').
Dupa uciderea lui, ucenicii i i continuard opera, raspiin-
dind pretutindeni doctrina lui Christos.
Deci cand Tertulian, ne vorbeste despre vechimea cres-
tinismului Sarmatilor, Dacilor $i Scythilor, ne spune tut
adevrir istoric, si deci nu trebue sa i se is afirmatiunile ca
simple figuri retorice ; ele rdstoarna opiniunile lui Golu-
binsky; caci de pe la inceputul secol. II al erei noastre,
incepe un sir de date despre primele comunitilti crestine de
prin aceste parti (Bis. ort. Rom. IX. 6,9).

b) ALTI PREDICATORI AI SARRATILOR, DACILOR


SI SCYTHILOR.
In al saptesprezece-lea an, al impardtiei lui Dioclitian
(299-300) Hermon, Patriarhul Ierusalimului, trimite la di-
ferite natiuni peste 40 episcopi, spre a predica cuvantul
lui D-zeu dupd' obiceiul Domnului (ad varias gentes Epis-
copos ablegasset, qui apostolico more verbum Dei pracdi-
carent) si a bine vesti de Christos. Dintre acestea a tri-
mis in partile Tauroschytei si anume in Chersonez pe :
Efrem, Basilie, Eugeniu. Afard de acestia mai gasim pe :
Agatodor, Elpidius, Aeterius si Capiton, despre care vora
vorbi in altd parte, ca sa propovaduiascii printre barbari.
1) Clemens Papa, ut in ejus Actos XXIII Novembris dicitur, traiis-
pontum in eremo, quod adjacet civitato Cersonae subire exilium coac-
tus. Anastasius Bibliotecarius in vita S. Alartinii Papae ita scribit
Deinde directus est praedictus sanctissmus vir in exilium in locum
qui dicitur Cersona (Acta sanctorum die 7 Alartii).

www.dacoromanica.ro
44

Dintre acesti doi, si anume Basilie si Efrem, au predicat


cat-va impreuna in Cherson ; mai apoi, Sf. Efrem lasand
pe Hersonieni sfantului Basilie, s'a dus la Scythii eel ce lo-
cuiarc pe lan9 Dundre §i acolo propoveduind, pe multi i-au
adus la Christos ; iar dupa destule osteneli $i dureri ce
le-au suferit intru buna, vestirea lui Christos, cu sabia i
s'a Mat capul in 7 zile ale lui Martie (Acta sanctorum
sexto die Martii mensis cf. Vietile Sfintilor ed. Tip. Me-
tropoliei Ungro Vlahiei 1836 p. 94. et 594).
Dupa, mai multi ani, gasim in Gothia un alt Episcop numit
Eterius, care cu salbaticie si obra'snicie it torturau barbarii
{qui feritatem ac pertinaciam populi, cerneret). Plecand la
Bizant, spre a se plange Marelui Constantin, la intoarcerea
lui in eparhia sa, este pries de barbari si inecat in fluviul
Danaprin (Nipru) (Acta ss. sexto Martie), iar dupa, alte is-
voare in Dunavin (Dunarea) (Acta ss. ibid).
Dupa moartea lui Eterius on Euterius, vine Sf. Capiton,
care de asemenea merge in Constantinopole la Imparatul, in-
tr'o misiune zice-se trimis de care crestinii din Herson,
iar altii din Gothia, spre a protesta, ca si Euterie, in contra
partidei paganilor si Iudeilor, cari faceau mult ran crest-
nilor. Imp. Constantin le acorda satisfactiunea si protec-
tiunea dorita (Acta ss. sexto die Martii mensis).
Aceste traditiuni bizantine, nu mai putin demne de ere-
dinta, atribue Sf. Efrem acte extrem de importante pentru
biserica, Daciei Traiane (numita acum Gothia), ca dupa ple-
carea sa din Scythia (si prin aceasta Scythie trebue sa
intelegem regiunea coprinsa intro Dunare si Nistru), dupa
cum vom vedea mai departe, a trecut in Gothia, pe tim-
pul imparatiei lui Deochtian, si se zice ca a fondat biserica
Gothiei. (D. Petrescu Mart. Crucii p. 89-91).
Aceasta traditiune, dupa marturia chiar a autorului ci-
tat, ne spune ca e data, dupa Eusebiu si Curopalatu.
Ca crestinismul era raspandit in stanga Dunarei prin
Basarabia si Moldova de asta-zi, ne spune si Niceta Ho-

www.dacoromanica.ro
45

niatu, cd, pe laturea din stanga Dunhirei si la Nord de


Tomi, erau pe timpul Sinodului I din Niceea multe bise-
rici intemeiate si pentru aceasta el o numia Rosia dupa
socotintele veacului s6n, de si in Rusia crestinismul nu
s'a riispandit, dup6 cum am vqzut, deat dupil cease veacuri
mai tarziu (Acad. Rom. M-ss 2 g. E. p. 178 v).
Din cele expuse vedem ca crestinismul a existat Inca
din veacul I, al erei noastre, in Sarmatia din imediata ye-
cin4"tate a Daciei Traiane, si care cuprindea chiar o buna
parte dintrInsa; ca leeaturile spirituale au existat intre
locuitorii acestor regiuni, influentandu-se reciproc, nu mai
exist nici o indoialrt. Iar din timpul dominatiunii Gothilor
asupra Daciei Traiane, se incep relatiunile foarte stranse,
intre biserica acestei tUri cu Capadocia, tara clasicil a cres-
tinismului. Deci, crestinismul a fost predicat, Inca din veacul
Intaiu al erei noastre, Sarmatilor, Dacilor si Scythilor. Cristo
Der° Deo subdita et Sarmatorum et Dacorum et Scytharum.
Sa, revenim la introducerea crestinismului in Dacia antica

www.dacoromanica.ro
CAP. III.

Predica Apostolului Andreiu qi a discipulilor


lui in Dacia.

Cand am studiat legendele despre Ap. Andreiu, cum $i


practicile religioase, pe care poporul roman le s'dvarseste
in noaptea Sf. Andreiu, impreumti cu crestinismul in
Sarmatia romans, am ajuns la conclusiunea ca Ap. An-
dreiu, a predicat in stanga Dunarei ; fapt de altfel confir-
mat $i de traditiunile bizantine mai posterioare.
Un alt document extras dup'a" Menologiul basilian, care la
randu-i e imprumutat din Eusebiu de Cesarea (Palestinei)
si relatat noun de un savant orientalist rus, Episcopul Por-
firie Uspenski, ne spun ca Apostolul Andreiu a predicat
in stanga Dungrii si c6, in acelasi timp, acest Apostol a
mai avut si trei discipoli : Inn, Pinn si Rimm, cari an
predicat in Dacia (Bis. Ort. Rom. V/881 p. 511-572).
Episcopul P. Uspenski publicA in revista Trycicii Kiev-
skot Dyhovnoi Akademit Ocupatiunile Academiei spirituale
de Kiev pe Septembrie 1880, un tratat intitulat : Propo-
-readniki va Bolyarii, Moldovlakii i Ugorslca, Rysi = Predicatori
in Bulgaria, Moldovlahia si Rusia Ungara.
In acest tratat se expune argumente noui care rgstoarna
teoriile lui Golubinsky cu privire la cre$tinarea Romanilor
din Dacia Traiana (Bis. ort. Rom. V pe 1880-1881 pag.
511-512).
Locuitorii autoctoni ai Moldovlachiei, zice Episcopul

www.dacoromanica.ro
47

Porfirie Uspenski au ascultat foarte de timpuriu predica


Evangeliei. Aid Ap. Andreiu, cel intaizt ehemat, a avut trei
discipoli (le origina Scgthi i anume: In, Pin si Rim, earl au
fost cei intai cre$tini si totodata i cei intai Martini ai lo-
cului, si au suferit martinil inghetati in riu (EuvaEcreptov Too
nou gvtaotoo xecpaypacp. 1249 gtovc, Bis. Ort. Rom. V pag. 647).
Dovezile aduse de Porfirie Uspenski se reazemi1 pe ac-
tele martirilor de Eusebie al Cesareei Palestinei, in care se
vorbeste despre cei trei discipoli ai Ap. Andrei, de la care
le-a impramutat si autorul martirilor Crucii din Dacia (p.
43-45). Acestea vor fi fost; probabil, consultate de catre
Niceta Paflagonianul, Nicefor Calist i Niceta Choniatul,
despre care am amintit mai sus, si pe can le confirma din
nou astAzi.
Un singur fapt numai, avem de remarcat la cele spuse de
Episc. Uhenadie Enaceanu, cu privire in manuscriptul in
cestiune ; ca el a mai fost cunoscut si de alti savanti inain-
tea lui, tar traditiunile despre cei trei discipoli ai Apost.
Andreiu, au lost cunoscute scriitorilor bisericesti romani,
Inca cu mult inainte de Pilr. Enaceanu (vezi fragmentul
din Eusebiu in Vietile Sfintilor din 20 Iunie si 20 Ianuarie
ed. Bucuresti 1833-35. D. Petrescu, Martirii Crucii p.
43-45). I-am datins'a', preferinta,, stiind obiceiul Romanului
in elementele sale superioare, de a primi de monecla buna
numai aceea ce le vine de la straini.
Totusi ei n'au voit sa le dea crezknant, pana sand streinii
au vent si i-au incredintat despre adevarul istoric al acestei
cestiuni : Romanii nici azi nu se pot desb6ra de uritul obi-
ceiu de a primi ca bun tot ce vine din strainatate, si a
despretui tot ce este national, romanesc. Asa au fa'cut si
fac Si azi Romanii (nobili 1) ; ei i5i despretuesc limba lor,
literatura lor, istoria neamului lor, locurile de vilegiatufa,
statiunele lor balneare, scoalele lor, biserica lor, sfintii lor,
pe predicatorii lor.

www.dacoromanica.ro
48

Numai ce este strain si vine din strainatate este bun,


frumos, nobil si mai cu seamy invatat I
Noi Romanii rad= de Bulgari si de Unguri dar ar tre-
I

bul sii-i ham ca model de patriotism, caci suet popoare


cu insu$iri alese ! Insa cati dintre Romani, chiar dintre
aceia, zi$i culti ?) inteleg interesele nomanismului 11)
Traditiunile bizantino ca si cea raportata de distinsul
orientalist Porfirie Uspenski, no relate aza ca Ap. Andreiu
a avut trei discipuli numiti : Inn, Pinn i Rimm $i ca ei erau
din stanga Dunarei $i partite nordice ale Pontului Euxin.
(Bis. ort. Rom. XVI p. 689).
In vietile sfintiler (20 Tunic) se face pomenirea Sf. Mar-
tin : Inn, Pinn i Rimm, care in pamant vdrairese adica in
Dacia de Sf. Ap. Andreiu s'au invalat eredinta lui Christos,
si in mijlocul necredinciosilor au propovaduit numele
Domnului si au patimit pentru Christos si Domnul tor`'
(vietile Sfintilor pe Iunie 20 zile pag. 288).
In vietile Sfintilor din 20 Ianuarie (pag. 341) gasim o
alts variants a acestei traditiuni, ceva mai desvoltata ca
cea dintai, nu insa tot atat de precisa in elementele sale
esentiale despre Ap. Andreiu, ci numai atat : Si Sfintii
Mucenici Inn, Pinn $i Rimm, cari intio parte despre Miaza-
noapte au patimit dela Varvarii (Daci) cei ce cinstea ido-
1) Romanismul? ce-i aceea? in urechi frumos loveste,
Ce'nsemneazn greu a spune, lush sund romaneste
Crezi to c'ar indrazni Inca sr deschiza a for gurd
Cand vom striga Romanismul in politicii, pictura?
Domnilor, literatura rornaneascd sa va fie,
Arta fie romaneascii, BO. Romani in poezie
Maniera rom'ansascrt, fiti Romani in la.bracare,
Romaneasca sa Ira fie bdutura si maucarea
Mandrul soare sus pe ceruri, romanWe s'a luceascd
add romans e deasupra imparatia cereascrt
Industria ei comertul sa va fie romanWi,
Romane.vti deacurn sA fie dogniele bisericegti.
(Foaia Soc. ,,Romanismul, anul I No. 3 p. 99, din Iunio 1870).

www.dacoromanica.ro
49

lii, pe cari ighemonul (regele) tarei aceia, in vreme de


iarna, ger fiind mare, i-au legat in rau de niste stalpi.
,Unde inghetand de ger, s-au dat sufletele for in mainele
lui Christos D-zeu, pentru carele au si pdtimit" (pag. 341).
Dupd alta versiune mai complectd, culeasd dupa diferite
Prologarii, ne spune ca Inn, Pinn si Rimm au trait in timpul
regilor daci, Cotizon si Dura : cu ocasiunea predicei evan-
geliei de catre Ap. Andreiu in dreapta Dunarii in Missii",
mesh trei Daci au trecut Dundrea uncle insotira pe Ap.
Andreiu la predicarea Evangeliei si de la care au invatat
credinta crestind, primind botezul de la acest Apostol.
Cand Ap. Andreiu vazit pe discipulii sai demni de misiunea
apostolica, le dete bine-cuvintarea sa, dandu-le voe sa se
intoarca in patria tor. Dupd ce Inn, Pinn si Rimm, au pro-
pagat evangelia in Dacia lui Decebal, si anume in partile
Moldovii si Basarabiei fdcurd si ei discipoli dintre fratii
tor, furd apoi ucisi de catre insusi compatriotii tor.
Insa obscuritatea timpurilor, in care au trait ei, a con-
tribuit ca sa nu se mai stie cu precisiune nici anul mortii
tor, nici locul martirisa'rei for (D. Petrescu Mart. Crucii
pag. 43-45).
Din cele expuse resulta urmatoarele :
a) Cd legendele despre Ap. Andreiu, cu caracterul for
local si national romanesc, si-au luat nastere pe pdmantul
Daciei ; ele ne conduc in credinta e i Ap. Andreiu a pre-
dicat samanta Evangeliei si In Dacia decebaliand, printre
coloniile grecesti din Nordul Marei Negre si printre Geto-
Dacii de langd gurile si din partea stangd a Dunarei:
b) Cd Dacii din partile Moldovei si Basarabiei de azi, au avut
ca Apostoli in al doilea rand pe Inn, Pinn si Rimm, pe
cari unele traditiuni, ii da ca fiind de origina scythicd, iar
altele de origin dacica ; pe not nu ne intereseazd in casul
de fata originea tor, ci actiunile tor.
c) Tarile varvare, despre care vorbesc istorisirile bizantine
despre predica Ap. Andreiu in stanga Dunarei si varian-
G. M. lonescu. Ist. Bis Rozniine din Dada Traianii Vol. I-iu. 4

www.dacoromanica.ro
50

tele lor, sunt tariie locuite de Romani (Balsamon in Comen-


tariul can. XXVIII al sinod. IV ecum.).
d) Traditiunile bizantine, transmise de aghiografi, sunt
extrem de interesante pentru inceputurile crestinismului la
Romani, de oarece sunt foarte vechi, iar in al doilea rand,
ca ele sunt confirmate de cel mai distins orientalist Rus,
care recunoaste si confirm', Apostolieitatea bisericei romeineqti.
e) Vorbind do moartea martiricil a color trei apostoli da-
cieni, unele traditiuni o pun in apele Dunarei, iar altele in
raul Buzau, iar altele mai departe (Bis. ort. Rom. XVI
p. 689).
f) Din cele expuse mai resulta IncA un fapt istoric, ex-
trem de interesant, crici crestinismul a venit la dansii prin
doua, ca'i opuse si anume :
I) Din Orient, prin predica Ap. Andreiu si discipulilor
lui, si continuat de urmasii for : el cuprindea Scythia (Do-
brogea actual') si tarile Dacilor si Sarmatiei romane, nu-
mite mai tarziu Muntenia, Moldova si Basarabia, si pana
in Crimeia de azi, si
II) Din Occident, vine crestinismul cu colonistii din Roma
si Italia, adusi de Traian in Dada, si cuprindea regiunile
cunoscute mai tarziu sub numele de : Oltenia mica, Tran-
silvania, Temisana, Crisana, Marmoros. Cu alto cuvinte
partile cuprinse intre Carpati si Tisa, Olt si Dunare.
Crestinismul de provenienta roman', care-i tot de ori-
gina apostolica, va deveni cu timpul predominant si va
avea fondul, forma 5i fisionomia mumii sale care i-a dat
nastere, adic6 Latina.
Trebue acum sa expunem in mod sumar evenimentele
politico cari au avut loc in Dada, spre a putea expune pe
cele religioase, cu care stau in stransa legatura.

www.dacoromanica.ro
CAP. IV.

Cucerirea rCi colonizarea Daciei de Romani


intre anii 102 117.

Dacia dupa geograful Ptolomeu (III 7) avea ca limite


la Nord Sarmatia, la Miazd-zi si Rdsdrit, Siretul si Sar-
matia Romand si la Apus Iasigii-Metanasti.
Dacia lui Decebal se intindea mult mai cleparte spre
Rdsdrit si anume pang, la Nistru. (Xenopol Curs de Ist.
Rom. p. sc. secund. ed. III p. 41).
Prin secolul I dupa Christos se formase un stat puternic,
innaintea caruia Roma, stapana lumii pe atunci, trebui cu
rusine sd-i plAteascd tribut. Statul acesta era Dacia ; Dacii
erau un popor sarac dar fiber si viteaz. Romanii au pla,'-
tit Dacilor tribut 15 ani, pe timpul regelui for Decebal si
a imperatorilor romani Domitian (81-96) si Nerva (96-98).
Lucrurile s'au schimbat indatd ce se urea,' pe tronul imperiului
Roman, un imparat viteaz, cum a fost Traian, care scapN,
Roma de rusinosul tribut, prin Invingerea unuia din cei
mai puternici regi ai timpului, a nenorocitului Decebal. In
anul 106 Dacia a fost transformatd in provincie romana.
Imediat dupd implinirea acestui mare act, Traian is md-
suri de a se popula pdmantul din nou cucerit, cu colonisti
adusi 'din diferite pa'rti ale imperiului roman, dupd cum
se constatd, din nenumdratele inrcriptiuni aflate in Dacia.
0 mare multime de Romani au venit in Dacia, din Roma

www.dacoromanica.ro
J`2

si chiar din Italia, atrasi fiind prin bogatele mine de our


ale acestei tari ').
Apoi, on de unde Traian aduce coloniile sale, el se in-
grijeste totdeauna ca locuitorii stramutati in Dacia sa fie
element pe cht posibil romanisat si care se bucurau de
dreptul de colonie, prin urmare populatiuni latinisate. (Xe-
nopol Ist. Rom. p. curs. secund. p. 34).
Elementul colonisator, pe langa, eel din Roma si Italia,
este adus din Asia Minora, din Siria, si Paflagonia ; din Per-
gam si Creta ; din Doliche, oral al provinciei Commagena ;
din Siria Nordica de Tanga Eufrat, din Heliopolis (prov.
Ccelesiria); din Tavia oral al Galatiei, situat pe malul o-
riental al fluviului Halis ; din Prussa, cetate a Bitiniei,
Erissa cetate din Cai:ia ; Palmira, din Emessa, cetate din
Siria Apamene, Adrasta, oral langa Cyzic.
In tot timpul dominatiunei romane, in Dacia au statio-
nat mai multe legiuni, despre care vom vorbi cu alta oca-
ziune, i cohorte : cohors Commagenorum, cohors Itureo-
rum (prov. de langa Palestina) Numeri : Palmirenorum cohors
Cypria etc., cum si altele din Europa (Xenopol I 166-170 ;
C. Erbiceanu, Ist. Mitrop. Mold. pag. IXX).
Politica de stat Romana fa'cea toate aceste impestritari,
pe de o parte de a amesteca toate nationalitatile spre a le
desnationaliza si cu aceasta a paralisa tendintele ce se pu-
teau ivi pentru independenta for (Bis. ort. Rom. IX 579).
Dupa ce Traian colonizeaza Dacia cu atatea elemente
eteroetnice, in cea mai mare parte latinizate $i cu drepturi
de colonie, o organizeaza dupa modelul celorlalte provincii
romane, si o puse sub ocarmuirea unui dregator, numit Le
gatus Augusti.
In privinta financiard, Dacia fu subimpa'rtita in trei
parti : Apulensis, Porolisensis §i Malvensis.
1) D. Xenopol, corige pasagiul din lucrarca d-sale (I. 166) cu pri-
vire la colonistii veni;i in Dacia din Roma si Italia, fapt confirmat de
multe documents istorice.

www.dacoromanica.ro
53

In fruntea fiecdreia din ele era eke un strigator de dari,


Procurator Augusti.
In Sarmisegetuza, capitala Daciei, se afla templul eel
mare al provinciei, cu preotul eel mare, care purth titlul de
coronatul .celor trei Dacii" (Xenopol Ist. Rom. p. c. secund.
pag. 34).
Sub raportul politic, Dacia Inca sub Adrian fdcea parte
din vechiul Il lyric (Le Quien II p. 1). Tara Romaneasca
ins dela Rgsgrit de Olt pang' la Dnistru fdcea parte sub
raportul administrativ de Moesia inferioard si era puss sub
ordinele directe ale guvernatorului acelei provincii (Gr. G.
Tocilescu Monumentele epigraf. si sculpturale ale Mu-
seului National de antiquitgli din Bucuresti p. 26).

§ 1. CrestinismuI a fost predicat Inca din


secolul I prin IocuriIe de unde au fost adusi
coIonistii In Dacia.
Nu intrg in cadrul nostru de a argth ce a Mout Traian
pentru Dacia, ci numai sg aratlim c5, colonizand Dacia, o
bung parte dintre colonisti au fost adusi tocmai din locu-
rile pe unde crestinismul fusese predicat incil din secolul
I al erei noastre. Este intrebarea, dad, acesti colonisti erau
on nu crestini ? nu putem raspunde direct, cdci nici o in-
scriptiune cu caracter crestin, din numgrul eel mare de in-
scriptiuni pligane aflate in Dacia, nu ne autorisg la aceasta.
Dar iardsi nici lipsa for nu ne indreptateste a conchide
la neexistenta elementului crestin in Dacia. Majoritatea
colonistilor sunt adusi din Asia Minora, unde avem dovezi
cal acolo crestinismul era in floare.
Din Palestina leag5'nul crestinismului do ctrin a cresting
este propagatd, de cdtre Apostoli si discipulii lor, in toate
piirtile, mai cu seamd, dupa uciderea Archidiaconului Ste
fan. Asa, Apostolul Filip, predicg crestinismul in Samaria

www.dacoromanica.ro
51

(Faptele Apostolilor VIII 5-15 ; 22-39). Ap. Pavel si


Barnaba in Damasc (Faptele IX 19-27, 31) si in Antio-
chia (ibid XII 25, XV 30) un an de zile. Ap. Petru a
mers in Lidia (Fapt. XII. 1-14; IX 32-35), Iope (ibid.
IX 36-43 ; XI 13 19) nu mai putin si Fenicia (Fapte
XI 19-29). In Tir (Fapt XII 20-21), si in Sidon (Fapt.
XII 1-20) se numarau multe biserici Inca de timpuriu. Da
asemenea in Cyrul Siriei, numarul crestinilor era atat de
mare incat Irod Agripa, in anul 44 d. Chr., a ridicat o per-
secutiune in contra for si in care Iacob fratele Domnului
este ucis. Tot in acest an, dupa marturia lui Eusebiu
(lib III c. 1) se respandese in predica evangeliei printre
neamuri. Ap. Pavel, intreprinde prima sa calatorie misio-
nara ; a predicat crestinismul in Iconium. (Fapte XIV 6 7)
si prin imprejurimi. Ina doua sa calatorie, a visitat bise-
ricile : Antiohiei, Siriei, Ciliciei (Fapte XV 23) Iconiei,
Listrei si a color din Derbe (Fapt. XVI 1 2) si s'a dus
in Frigia si Galatia (Fapt. XVI 6). Tot Galatenilor le scrie
si o epistola in care-i cearta pentru nebuniile lor. Apoi vi-
siteaza bisericile Efesului (Fapt. XIX 1-18) Miletului, si
undo dobandeste mari succese : Ap. Filip si loan in Sa-
maria, Petru in Galatia (Fapt. XV 7, Bitinia, Capadocia
si in Pont. Apostolul Than, a consolidat biserica Efesului,
a intemeeat biserica din Smirna, Pergam, Laodiceia si al-
tele (Apocalips. I 1-12). Ap. Andreiu a predicat in Ca-
padocia, Pont, Bitinia, Tracia, Scythia si dupa, Niceta Pa-
flagonianul, Nicefor Calist si alte traditiuni bizantina si
dupa legendele romanesti, si in Dacia. Ap. Pavel a predi-
cat in Tracia si Macedonia si pana la Illyric (Rom. XV 19
(cfr. Eusebiu Popovici), iar dupd traditiunile romanesti si
dupa Tatiscev (cart. III, cap. III p. 20) si in Dacia.
In urma acestor dovezi, nu mai ramane nici o indoiala,
ca printre colonistii adusi din Orient trebue sa fi existat
si multi crestini.
Crestinismul s'a raspandit in Dacia, prin partea apusana

www.dacoromanica.ro
55

a ei, si anume de cdtre Andronie, discipulul Ap. Paul si


a carui predied trebue sit o punem pe timpul lui Traian,
adied la inceputul secol. II, de child Dacia a fost unity cu
Illyricul, on intrata in cuprinsul ei, care dela inceput s'a
avut capitala in Sirimiu
Traian aduand colonisti Romani in Dacia din Italia in
anul 107, s'a inmultit nurnqrul crestinilor ; pentru apara-
rea hotarelor Daciei contra Barbarilor, a poruncit ca toate
legiunile ce mkturisiau numele lui Christos, sa fie trimise
in Dacia. Mei este stiut tit pe la inceputul secol. II erau
in Dacia legiuni intregi crestine. Traian, se crede ca a fa-
cut aceasta din doud cause politice : a) ca sit asigure ho-
tarele imperiului Roman contra Barbarilor, cu legiuni eres-
tine, care erau cele mai viteze si, pentru a curati im-
periul de crestini, sari amenintau cu nimicirea totatrt a di-
vinitrttilor romane, si cu modul acesta, oamenii de stat ai
Romei pagetne, sperm ca sa fie departe de centrul impe-
riului si vecinic in contact cu hordele barbare.
Pe timpul lui Adrian, s'au trimis in Dacia pang la 14.000
ostasi erestini (Iohannis Corvini, Istoria persec. lib. XXII
cfr. Adam Schmidt Ecclesia triumphal lib. I; Acad. Rom.
M-ss 2 G. E. p. 180. Aceste fapte se vor dovedi inert si
mai mult, eand vom trata despre rdsboiul lui Marcu Aurel
cu Quazu si Marcomanii in 174 p. Chr. Euseb. lib. V ad.
an. 174).
Acum sa vorbim despre zeitatile romane si strdine in
Dacia, cum si de diferitele forme de inchinaciune ce li se
dedeau.
1) Anemius Sirmiensis ipse episcopus in synod° quae Syagrio et
Euherio U. V. cc. toss. 9 Septembr. sive anno 381 Aquileia habita est,
diserta digit, caput Illyrici novis civitas est Sirmiensis ergo, ego epis-
copo illius civitatis sum (spud Ghen Enaceanu M-ss 2 Ac. R. p. 119).
Sirmiul a fost unul din orasele cele mai insemnate ale imperiului
si colonistii Romani erau aici foarte numerosi si a ajuns in fine sty.
fie capitala intregei Prefecturi a Illyricului (Ibid. nota 56 de sus
pag. 179v).

www.dacoromanica.ro
56

k 2) ZeitatiIe romane §1 Streine In Dacia.


Coloni$tii romani, adu$i de Traian in Dada, pe lang'a"
cei din Roma si Italia, au fost adu$i din diferite parti ale
imperiului Roman, dintre care o bung parte din Asia mi-
nora (Xenopol I 166-170 ; cf. Const. Erbiceenu 1st. Mi-
trop. Mold. pag. IXX) uncle cre$tinismul era in Hoare,
fiind predicat de catre insu$i Apostolii lui Christos $i dis-
cipulii lor directi (Fapte VIII 5--15XIX 1-30).
Cu venirea lor aici, coloni$tii $'au adus $i zeitatile, cu
cultul lor, pe care le adorau in patria lor, lucru de alt-fel
foarte firesc.
Politica de stat Roman6 a acordat in totdeauna cea mai
larg4' tolerantU religioag,, tuturor cultelor straine, intru cat
ele nu erau considerate ca vatamatoare sigurantei statului
Roman, $i ca element disolvant, al moravurilor religioase
ale poporului roman.
Aceasta a fost refusat, crestinismului, fiind considerata
ca un pericol national, care, prin doctrina sa, submina, te-
meliile fundamentate ale statului, ca contrarA politeismu-
lui roman $i pe care se bazau : cultul lui August, cultul
Romei, cu tot sistemul lor teologic ; cu alte cuvinte reli-
giunea romaiA, principala forty de cohesiune dintre impa-
rat $i ultimul cetatean $i soldat Roman, erau in pericol.
De altfel cultul Roman in Dacia, se deosibea in multe
privinti de cel oficial ; religiunea oficiala, aclaptatA la ne-
cesit6tile statului Roman, nu se amesteca in viala privatA
a familiei ; putea cetMeanul sil adore on Cate zeitati ii pld-
cea pe lang6 cele oficiale, aceasta-i era perfect indeferent ;
se interesa insa de raportul consecintelor, ale actelor Sa-
var§ite (Bouche Lederque Manuel des Institut. Romaines
p. 466-467).
Fiecare provincie '$i avea sacerdatele ei, altarele ei, cu
douil culte : unul pentru Roma $i imparat cult munici-

www.dacoromanica.ro
57

pal si un altul provincial. Persoana insarcinata cu ceI


dintai se numia flamenul 1) atasat specialminte la cultul lui
Jupiter, al lui Marti $i al lui Romulus (sau Quirinus) (Gri-
gnire Diet. Encycloped 751). Flamen-ul era ajutat de Au-
gustales instituiti de August in anul 7 in. de Chr. Ei erau
insarcinati intre altele cu cultul Zeilor Penati Val geniului
domestic al familiei lui August. Era o specie de magis-
trature municipals, care pe Tanga Cultul adus impara-
tului, se mai asociau si la operila de binefacere, de patro-
nagiu si la sarbatorile publice. (Gregoire ibid 145).
Seful celui de al doilea cult pentru Dacia, se numea Sa-
cerdos provincial (Tocilescu op. cit. p. 64).

1) F/amen-ul (Preotul) lui Jupiter, liber de toate indatoririle vietei


cetateneati, era consacrat zcului, pe care-1 servia el insuai, cu tot ce
avea ai cu tot ce-1 inconjura. El trAia in o casatorie, care nu se putea
desface nici odata ; iar cand se intampla sa-i moara femeea sa, care
era supusa aceloraqi indatoriri ca ai dansul, el trebuia sa'ai depue
denanitatea do preot. Nu-i era iertat sa vaza cu ocliii vre-o oatire, nici
sa, se urce vreo data Ware ; noaptea nu-i era iertat nici odata sa iasa
din casa; de cate on se arata in cetate, trebuia sa fie imbraeat in vest-
mintele sale de preot, ai data se intampla sa cads, din cap palaria
ascutita, care facea parte din acea imbracaminte, nu mai putea rama-
nea nici un minut in functie. Cand trecea pe strada, un lictor ai mai
multi servitori mergeau Inaintea lui, ai uncle vedea pe cineva mun-
find, '1 spunea sa inceteze cu lucrul, pana va trece flamenul, pentru
care fiecare zi trebuia sa fie o sarbatoare ai nu trebuia sa vaza prin
urmare nici pe altii lucrand.
De asemenea nu-i era iertat Preotului lui Jupiter, sa aline", nici un
mormant, nici un om mort, ai nimic ce era consacrat zeilor infernu-
lui. Tot astfel, din tot felul de motive subtile si absurde, nu putea sa
atinga o capra, un cal, un caine, aluat nedospit sau came crude. Nu
putea nici sa, poarte, nici sa vaza, lanturi, nici sa'ai faca vre-un nod.
in haina, on sa atinga plante agalititoare edera, vita de vie etc. Un
om inlantuit care intra in casa lui, era din acel moment liber ; ai nu-
mai un om liber putea stel tuna.. Acelaai pedantism exagerat dom-
neate in cultul intreg, ai mai cu seams in felul de a educe jertfa.
Adese on se repeat o jertfa de ate treizeci de ori, dacti se Intampla
ca cea mai mica particularitate sa nu se facti dupti adevAratul uz.

www.dacoromanica.ro
55

§ 3) Religiunea oficiala Romans


Ca sa vorbim in general de religiunea oficiald a impe-
riului Roman, trebue sa ardtdm in tri-isAturi generale reli-
giunea stramosilor nostri, astfel cum reese ea din inscrip-
iunile lapidare si din mdrturiile diferitilor autori.
Pentru Roman orice notiune si orice fenomen se pre-
face intr'un zeu nou, in inchipuirea superstitioasd a po-
porului : vanturi si furtuni, nun si isvoare, munti si arbori,
boale si virtuti; biruinta, onoarea, speranta, libertatea, is-
banda, proviziunile de grane, frigurile etc. Nu se putek
prevedea 'Inca unde se vor opri aceste divinizari, citici pe
fiecare zi se creeau zeitati noui, pe care multimea era gate
sa le primeasca si cinsteascd in tot momentul.
OH cat a imprumutat insa cultul si credinta romans de
la Greci, totusi religiositatea romana, era cu totul de alter

Acest pendatism roligios, care se perdea, cu total in formalifati lipsite


de intelos, era ins& indoit do primejdios. Superstitia, care reese din
acest pendantism si care se satisfacea atilt de greu, primea, cu usu-
rinta orice cult strain, care-i invunea cu farmecul departarei si al
necunoscutului, iar pe de altii parte trecerea usor in cealaltit extre-
mitate, la o necredintil absoluta,, indatii ce o atingea razele luminii;
si aceasta, necredinta se liber& apoi repede si cu o singura lovitur&
de lanturile ridicole pe caro orbirea verhe si-le pusese ea insasi.
Amandoua aceste urraari s'au aratat chiar in docursul acestei pe-
rioado. La anul 204 in. de Christos se introduse in Roma, cultul pri-
gian al Cibelei. Muzica strains, fluerile si trambitelo precum si stra-
nia pomp oriental& a imbr4cAmintelor acestor preoti frigieni castrati
ti fricea sh castige multi bani, cand mergeau din cash in cash
cerand mils pentru mama for cea mare". Cu timpul ins& aceasta.
aplicare spre sorvicii streine, serioase si escesive, se manifest& cm
atitta putere, incat Senatul a trebuit sa decreteze prohibitiunea lor.
Literatura greacg, raspandita printre Romanii de elita, a avut darul
de a golf sufletele omenesti Cara sit le pun& altceva mai bun, si de
aici incepe filozofia. (0. Joger pp. 209-212 ; B. Leclercq op. cit. p-
464-67. Tocilescu mon. epigr. p. 64 Gregoire Diet. 751 ibid. 145).

www.dacoromanica.ro
59

naturd decht cea greceascd. Usurinta cu care sculptorii,


poetii si filosofii greci aduceau artele si poezia in legiltura-
cu credinta, lipsea cu totul la Romani. La ansii serviciul
Dumnezeese, sever si aspru, foarte incurcat in formule sale,
isi pdstreazd caracterul situ naiv mai multi. vreme si tine
in frau viata morals a poporului cu mai multi putere decat
la eel grecesc. Insusi Grecii an admirat seriozitatea si pie-
tatea cu care indeplineau comandantii romani ceremoniile
jertfei inainte de a se incepe luptele. Col mai luminati
oameni ai for isi dau silinta sit impue, prin caracterul deo-
sebit de serbiltorese al cultului si obiceiurilor religoase, earl
se manifestau in toate ocaziunile mai insemnate in aface-
rile statului: la inmormantari, cisatorii, contracte si pe-
toate terenurile vietei publice si casnice. Aceasta religie,
sprijinita de corporatiuni preotesti puternice, pastrate cu
strictetd de catre Stat, strangea spir:tele in lantari puter-
nice si greu de sfdramat ; ea a mentinut o binefacatoare-
disciplina, atat timp cat obicciurile pioase au tinut oar&
cum destept, in popor, simtul religios.
Dar ca sit putem cunoaste mai bine puterea si totdeodata.
partite slabe ale acestui fel de cult, trebue sit examinam.
intr'un exemplu acea tesatura de formule pedante, de po-
runci si de opreli, intre marginele cdreia trebuiau sit se
invarteascd servitorii acestei religii.
Dupd o inscriptiune din Alba-Iulia, Sacerdatele provin-
cial al Daciei se instituia de cdtre guvernator ; nimenea.
nu putea refuza sarcina sacerdatald, decat acela doar (de-
la Sept. Sever) care avea cinci copii. Sacerdotii aveau ca.
indatorire sit aduca sacrificiile obicinuite, sit prezideze dieta
provincials si jocurile publice (Tocilescu op. cit. p. 66), cu
alte cuvinte, pe langa atributiunile sacerdatale, mai aveau
si altele municipale. Haina oficiald' a sacerdotelui provin-
ciei, cu care se imbrdca la sdvarsirea sacrificiilor, cum SL
la presidarea jocurilor publice, era toga praetexta, ce avea.
ca semn distinctiv o bandit latd de purpura pe la extre-

www.dacoromanica.ro
GO

spre deosebire de flamenul municipal, care purta toga


de purpurti.
In Dacia el purta si o coroand de aur, ca si cei din
Africa (Tocilescu ibidem), iar marele sacerdote al Dacilor
se numea si ncoronatztl celor trei Dacii" (Xenopollst. p. curs
.secured. p. 38).
Dupd inscriptiunile aflate pared astdzi, la Muzeul de An-
tiquitAti din Bucuresti, se cunosc locurile unde s'au ridi-
cat odinioard mai multe temple Si altare ale diferitelor zei-
tati Romane si pdgane.
Zeul principal al Dacilor : Dionissos-Sabazios, care, de
-pc timpul impdratului Commodus iii reluase locul de cd-
-petenie in Panteonul Daciei, era adorat sub numele de Li-
.ber Pater ; se adora in chip oficial in lagdrele legionare de
la Apulum (Alba Iulia) si Pataissa (Turda).
De asemenea era adorat si in lagdrul de la Novae (Sis-
tov) de cdtre soldatii legiunii I-a Italica (Tocilescu Mon.
Epigraf p. 26).
Am spus ca in fiecare provincie erau cloud culte : pen-
tru Roma si imparat, un cult municipal 5i altul provincial.
Un asemenea templu a existat la Troesmis, (azi Iglita), uncle
.era scaunul oficial al sacerdotelui provincial al,Moesiei infe-
rioare si avea un templul al Romei si al lui August (Tocil.
op. cit. 171).
Julius Herculianus aedil, inaltd la Troesmis un altar
c onsacrat Zeitei Honos sau Honor. pentru socrul sau C.
Val. Longinianus (Tocil. ibid. p. 60) fost preot al cultului
lui August (ibid. p. 64).
De obiceiu, Honos, personificatiunea onoarei, este insotit
de Virtus, personificatiunea curagiului rasboinic, onoare
find recompensa virtutii. Pentru aceste motive, din cea
mai adancd vechime, ambele zeitati si virtuti militdresti
s'au bucurat de un cult deosebit in armata romans indl-
tandu-li-se temple. Cunoastem 'Ana azi numele a doi sa-
cerdoti de la Troesmis, M. Ulp. Marcianus si NI. Ulp. An-

www.dacoromanica.ro
61

tipater pontifexi (Tocilescu Mon. Epigraf. pp. 60 si 64). La.


cativa chilometri mai departe de Troesmis, la Arrubium
(Mdcin) se afla un templu vestit deja din vechime prin
cultul special al lui Jupiter Arrubianus (ibid. p. 68), apoi la,
Tropaeum Traiani (Adamelissi) se afla iarasi un lager cu
un cult insemnat (Tocilescu id. ibid.).

§ 4) Cultele straine in Dacia.


Am ardtat in trdsuri generale cultul roman, propriu zis,.
in Dacia ; rdmane sa aratam ca colonistii adusi de Traiart
in Dacia, intr'o bung parte din Orient, de pe unde cres-
tinismul se predicase de cdtre Apostolii Mantuitorului si
discipolii for directi la venirea for aici, au adus cu dansii
si zeitdtile pe cari le adorau in vechia for patrie.
Dintre toate cultele streine, eel mitriac este unul din cele
mai riispandite ; cultul zeului persan Mithras si al zeitei
Egiptene Isis, in Dacia, poartd epitete grecesti, ceea ce do-
vedeste ca inchindtorii for sunt greci. Astfel Isis poartd
adausul de Mirionima, avand un colegiu de inchindtori; iar-
Mititra sau soarele, acel de GEVED*0; ; se mai intalneste pe
o piatrd inchinatd lui Sol Hierobulos ; alte on sub numi-
rea de Azisus, zeu popular din Emesa, cetate din Siria.
Apamene. Numdrul inscriptiunilor Mitriace in Dacia, sa
urea pand la 100 (Tocilescu ibid. nota 6 de sub pag. 86
c. f. Xenopol I 168-169).
In Siria, de unde sunt acesti colonisti ai Daciei, cresti-
nismul a fost predicat foarte de timpuriu. Ap. Filip pre-
died crestinismul in Samaria (Fapte VIII 5-15 ; 22-39).
Ap. Pavel si Barnaba in Damasc, capitala Siriei (Fapt,
IX 19-27, 31) si in Antiochia Siriei, un an de zile (ibid..
XII 25 ; XV 30).
Ap. Pavel, in a doua calatorie misionar5, a vizitat bise-
ricele Antiochiei, Siriei si Ciliciei (Fapte XV 23).

www.dacoromanica.ro
G2

Colonisiii venit,i din Asia minord in Dacia, sunt de ase-


menea destul de numerosi, dupa cum se poate constata
.aceasta din mai multe imprejurdri : intaiu, din numele for
de origind gieacd ajunse 'And la not in inscripliuni de ex.
Isidora Domo Asiae, o alma femee de 18 ani, moarta si in-
gropata in Apulum de sotul ei, Primus Aurelius ; Melia
Pergamia (din Pergam) care, cu Iullia Bassa, trichina o
piatra zeitelor : Venerei $i Dianei. Ca preoti ai multor zei
grecesti intalnim iarasi pe Caius Spedias Hermias, preotul
lui Esculap din Pergam (Xenopol I 168-169).
Pe o inscriptiune din anul 193 gdsim pe un simplu mi-
litar din legiunea XIII gemina ca ridied un templu cu banii
sai la Apulum (Xenopol I 201). Tar Onesas si Teodotus,
cledica cite o piatra zeului Glicon, originar din Pailago-
ni a (ibid.).
In Pergam crestinismul a fost predicat de catre Aposto-
lul si Evangelistul Joan : Eu sunt Alfa si Omega, eel
,dintaiu $i eel din urind ; ce vezi scrie in carte si o trimite
celor 7 biserici din Asia : La Efes $i la Smirna, si la Per-
gam ,$i la Theatira si la Filadelfia si la Laodicia (Apocalips.
I 11-12) si ingerului preotului bisericei din Pergam
scrii, etc. (ibid. II 12-18).
Afard de colegiul Isidei Miriomme, pomenit mai sus, mai
amintim colegiul G alatilor, care intretinea templul lui Ju-
piter Tavianul, originar din Galatia (Asia Mica) si colegiul
Asianilor, din care inscriptiunea ce-1 aminteste reproduce
numele a 42 membri, 26 barbati $i 16 femei. Apoi acesta
Jupiter Optimus Maximus Tavianus, pe malul oriental al flu-
viului Halls (Xenopol I 168-169).
Crestinismul este predicat in Galatia de Ap. Pavel, in
a doua sa cdlatorie viziteaza bisericile Galatiei $i ale Fri-
giei (Fapte XVI 6). De asemenea si Ap. Petru predica
-crestinismul in Galatia (Fapt XV 6). Ap. Pavel din Roma,
.epistola sa catre Galateni : Si toti fratii cari sunt cu mine,
Zisericilor Galatiei" (I 2-3).

www.dacoromanica.ro
63

Apoi mai intakim in Dacia un alt zeu, pe Jupiter Opti


inus Maximus PrusPnus, originar din Prusa, cetate in Bitinia,
care-i deosebit de Jupiter Erisenus, de loc din Eriza, oral
din Caria (Asia Mica), adorat si el in Dacia (Xenopol I
ibid.).
In Bitinia crestinismul a fost predicat de insusi Ap.
Petru, care scrie in prima sa epistold I 1-2 Nemernicilor
imprdstiati prin Pont, Galatia, Cappadocia, Asia si Bitinia".
Apoi tot in Bitinia predica si Ap. Andreiu, in a doua ca-
htorie misionard, pentru care primeste ordin expres de la
Domnul, pe and se afla, in Efes impreund cu Ioan : Mergi
in Bitinia, cd, pe tine to asteaptd incd Scythia" (Bis. ort.
Rom., XVI. p. 683).
Numarul crestinilor in scurt timp a fost atat de mare
in Asia Micd, in at, and Traian decreteaza persecutia
asupra crestinilor ; Plinius eel tandr proconsulul Bitiniei ii
consula ce conduitd trebue s i aibd fatd de numarul eel
mare al crestinilor ; el insd aratd ca nu le gdseste cresti-
Jailor alts vind, deck a au imbrdtisat aceastd periculoasd
si uricioasd superstitiune (adica doctrina crestinismului) si
,dupd ce-1 roagd pe imparat sa -i arate calea cea mai ne-
rneritd, adaugd : Visa est enim mihi res digna consulta-
tone, maxime propter periclitantium numerum. Multi Milli,
omnis aetatis, onznis ordinis, utriusque sexes ctiana, vocantur in
periculum, et vocabuntur. Neque enim civitates tantum, sed vicos
etiam atque agros superstationis istius contagio pervagata est:
quae videtur sisti et corrigi posse..., C. Plinii Caecilii
secuncli consulis Panegyricus Nervae Trajano Augusto ep.
97, edit. Betalaud 1845 Hachete, Paris p. 175-177).
Alti colonisti adusi in Dacia din Doliche, oral din prov.
Commagena in Siria Nordica, langd Eufrat, aveau ca zeu
suprem pe Jupiter optimus Dolichozus deus Commagenorum.
Apoi un alt zeu, pe Jupiter optimus maximus Heliopoli-
tanus, adorat in Heliopolis, in provincia Coelesiria (Siria

www.dacoromanica.ro
64

nordicrt), nu departe de isvoarele Orontelui. In tot timpul


stapanirei romane, au stationat mai multe cohorte de trupe
ajutatoare din Commagena, precum si din alte localitdti
ale Siriei. Astfel : din Ituria, lane,' Palestina, se mai poate
vedea alt inscriptiune votivO, pusa de doi negutatori din
Siria lui Jupiter Dolichenus (Xenop. I, 165-167).
Nicaeri poate crestinismul n'a fost predicat mai cu
succes, ca in Siria ; din Palestina drumul natural era atm,
centrele mad comerciale si politice ale Siriei : Damascul.
Antiochia, Tirul, Sidonul si alte orase comerciale insemnate..
Faptele Apostolilor sunt pline de istorisiri, in care se-
arata succesele °Minute de Apostoli si discipolii for directi
in timp de 12 ani, adied de la anul 33 si pand la anuL
44 45 d. Chr.
Apostolul Pavel, dupd chemarea SEI, la apostolat, spune
M'am dus in Arabia, si iardsi m'am intors in Damas&
(Siria). Duprt aceea am venit in piirtile Siriei si ale Ara
biei (Galat. I 17-18, 21 23, Fapt. II 6-12; VIII 5-15 ;
23-39 ; IX 19 27, 31; XII 25 XV 30).
Ap. Petru a mers apoi in Lidia (Fapte XII 1-14), la
Fenicia (Fapte XI 19-29), in Tir (ibid, XII 20-21), in
Sidon. In Cirul Siriei, numarul crestinilor era atat d&
mare, in cat Irod Agripa, in anul 44, ridica" o persecutiun&
contra lor.
In fine toatit Asia minors e strdbdtuta de predica Apos
tolilor. Ap. Pavel predica crestinismul de in Ierusalim Eland
in Illyria de jur-imprejur (Romani XV 19), deci intr'o bund
parte din peninsula Balcanicd Ap. Andreiu predica cresti
nismul in Bitinia, Tracia, Scythia, Dacia si Sarmatia (vezi
mai sus).
In anul 222 se acordd dreptul de cetrttenie romans In
turor natiunilor din imperiul Roman; atunci s'au impd
mantenit si cultele orientale in stat ca si in armatd, astfel
el in ziva cand credinta Romei si a statului Roman nu
era de cat un cadavru in descompunere, Jupiter Optirnus

www.dacoromanica.ro
05

Maximus, pdrasise de mult tronul rasturnat fiind de un


serapis, de un Elagabalus, de un Dolichenus i Heliopolitanus
(Tocilescu, Mon. Epigraf, p. 48).
Intre numeroasele inscriptiuni aflate in Dacia (peste 1200)
toate cu caracter pdganese, se mai ga'seste pe ici-colea si
cateva cari se par a avea caracterul cretin.

§ 5) Lipsa inscriptiunilor cu caracter cre§fin


nu frebue sa ne faca a conchide, c'ä n'a Osisfat
crestinismui In Dacia.
Inscriptiunile cu caracter paganesc in Dacia, am vdzut
ca sunt foaite numeroase.
Dacd crestinismul ar fi existat in secolul IIII in Dacia,
s'ar fi gasit si inscriptiuni cu caracter crestin, aldturea cu
cele padane, conchid partizanii anticrestinismului in aceste
timpuri la Romani. Aceasta teorie este falsa, cu desdvarsire.
Dar sd admitem pentru un moment, ca crestinii din
Dacia, dacd ar fi existat, ar fi pus, la mormintele re-
pausatilor lor, monuments funerare, cu. inscriptiuni Pres-
tine dupd mocla celor pdgane, si numai din causa, ca nu
existau crestini printre colonisti, nu se gdsesc urme de
cretinism in Dacia, incepand cu veacurile amintite.
Chiar daca, lucrurile ar fi stat astfel, cum le cred con-
trarii nostri, totusi ei nu pot sd dovedeascd nimic, de oarece
lipsa de inscriptiuni cu caracter cretin, nu se datoreVe neexis-
tentei creqtinismului in Dacia, ci ea rezida in insci0 doctrina
crestina, care oprea pe creqtini de a se asemana peiganilor.
i apoi intrebdm : dacd nu exista inscriptiuni crestine
in Dacia, existau ele oare in alte provincii ale Imperiului
Roman pe unde crestinismul a fost predicat incd din
veacul intaiu al erei noastre ? desfidem pe oricine sa ne
probeze contrariul.
Noi avem documente pozitive e i Inca, din veacul intaiu
G. M. Ionescu.Ist. Biser. Roman. din Dacia Tramiel; Vol I-iu. 5

www.dacoromanica.ro
66

.crestinismul a fost predicat in dreapta Dunarei, de catre


Apostoli si discipolii lor, incepand cu Scythia, Moesia in-
ferioard si superioara pand la Illiric ; ca pe toata laturea
din dreapta Dunarei, incepand de la Tomi si pana la Sin-
gidunum (Belgradul sarbesc), a existat o serie neintre-
ruptd de episcopate crestine, a caror vechime se urea pana
la veacul intaiu al erei crestine si cu toate acestea, nu s'a
goisit osingurci inscriptiune dupd ate stim not de
provenientd crestina, redactatd dupd modelul celor pdgane.
Romanii scriau inscriptiunile de pe monurnentele fune-
rare in limba latina, punand d'asupra for formula sacra-
mentalb," : D. M. (Dis. ManibusZeilor tutelari); iar dedesutul
dedicatiunea, care se raporta la numele celui mort, varsta,
filiatiunea, gentiliciul, diferitele relatiuni cu familia si sta-
tul Roman, serviciile aduse patriei si funutiurdle ce le-au
ocupat fiind in AMA. Alt soiu de monumente se ridich de
catre legiuni, cohorte si chiar de catre particulari, in onoa-
rea imperatorilor, care-i conducea la victorie ; imparatul
isi avea cultul sau, flamenul ajutat de Augustalii sai, c'un
personal deservent expres pentru- cultul Romei si al Impa-
ratului (vezi Tocilescu Mon. epigr. si Sculpt. pag. 26, 64,
66, 257 etc.).
Acelasi lucru ne spune si Plinius eel tanar, ca con-
strangea pe crestin a aduce sacrificii Zeilor si statuei Impa-
ratului : Deos appelarent, et imagini tum, quam propter
hoc jusseram cum simulacris Numinum afferi, thure ac
vino supplicarent" (epist. 97).
Crestinul veacurilor primare, avea instructiuni precise in
aceasta privinta ; el considers zeitdtile politeismului pagan,
ca simple absurditati, iar pe imparat ca pe un om care
pacatueste ca toti oamenii, dacd nu si mai mult deck
dansii si mai pe sus de toate muritor. Ii dadea cinstea cu-
venita ca unui imparat, si cinstea sau adoratiunea cuvenitd
lui D-zeu, niciodata nu era confundata cu cea a impara-

www.dacoromanica.ro
(37

tului. Crestinul deci stia sa dea ce este al Cesarului, Ce-


sarului, si ce este al lui D-zeu lui D-zeu".
Cum putea deci un crestin, fie el cetdtean roman, on
ostas intr'una din legiunile Daciei, ca si din restul Impe-
riului sii dedice un monument votiv, on sa pue o piatrd
funerard, cand el avea oroare de zeii pdganismului si cand
nu recunostea nici divinitatea Impdratului, nici pe aceea a
geniului Romei ? iatd cauza persecutiunilor.
Crestinii veacurilor primare fugeau de contactul comu-
nitiitilor pggane ; scrupulul for religios era alai de mare incat
ei se fereau de a sta, la, masd cu chiar fratii si rudele for
ramase in pdganism. (Rom. XIV 14 -17; I Cor. X 23-30).
In alta, parte Ap. Pavel spune crestinilor : Jubitii mei
fugiti de idolatrie" (I cor. X 14, Exod. XXXII ; Ps. 96, v. 7;
Isaia XXXXIV 17) ; le era oprit a'$i pomeni numele altor
zei (Exod. XXIII 13 ; Es. Nay. XXIII 7), on a infatisa pe
D-zeu iii un chip vazut oare carele (Ex. XX. 23; Fapte
XVII 29) ; a face inchipuire cu ceva si a se se inching la
zei (Ex. XX 4 ; Lev. XXVI) ; a se inching imaginei impa-
ratului on geniului tutelar al Romei ; dupa Ap. Pavel a
schimbh Mdrirea lui D-zeu, in chipul fapturei (Romani I.
23 ; Fapte XVII 29).
Tot aceste fapte mai inseamnd : Schimbarea adevarului
Dumnezeesc in neadevdr, (Is. XXXXIV 20. ler. X 14 ;
Rom. I 25). Este calcarea credinciosiei cdtre D-zeu (ler.
III 9 ; Iez. XXIII 2-21, 37). Inchinarea la idoli, nu se
impaca cu slujirea de D-zeu (I cor. X, 21 II cor. VI
15-16). D-zeu, este D-zeu ravnitor, care nu dd slava sa
idolilor (Ex. XXXIV 14 ; Is XXXXII 8). Idolatri pdrdsesc
pe D-zeu (Rom. I 25) si pangdresc sfanta $i numele lui
D-zeu (Lev. XX 3 ; Iez. V 11; XX 39) ; si se inchina in-
crului mainelor for (Is. II 8 ; Os. XIV 3) ; cei ce se impo-
trivesc sunt lasali de D-zeu in rnainele diavolului si a
ingerilor lui (Rom. I 21-23 Os. IV 17). Obiectele de ido-
latrie trebuesc nimicite (Ex. XXXIV, 13. Deut. VII 5).

www.dacoromanica.ro
68

Credinciosii nu trebue sa aiba piirtasie cu idolatril. (Ex.


XXIII 32-33 ; I cor. V 11), nici sa intre in legaturi de in-
rudire cu familiile for (Exod. IX 12). Apostolii n'au primit
sa se inchine idolilor (Fapte X 2t 26 ; XIV 11-15) ci
au oprit a li se acluce InchinAciuni (Apost. IX 10). Amar-
celui ce este idolatru (Avac. II 19). Anatema sa fie eel
ce se inchinA, la idoli" (Deut. XXVII 15).
In urma acestor intrebtim, dacii, era posibil, ca crestinii,
on ostasii crestini romani, sii dedice inscriptiuni votive, ori
monumente funerare dupit obiceiul piiganilor ?
Practica bisericeasca ii oprca de asemenea sa se asemene
paganilor sand le spunea, : stapanirea voastfa a celor de
un neam. (adica a crestinilor earl se priveau intro dansii
ca frati), sa vci fie vouci protivnicci obiceiului pciganesc, ea soco-
teala cea intru sine volnicii, nu este sortul meu, ci este
tiranie (stihir. a 3, cant. VIII din Lunea Patimilor) ; iar la.
stihoavna din aceeasi zi, afiam Doamne invatand pe uce-
nicii tai, sa se gandeasca la cele mai desavarsit le-ai zis
sa nu se asemene pclganilor".
Aceste motive ii faceau pe crestini sit se fereascit de a.
dedica altare votive si monumente funerare, concepute dupa
moda celor paganesti.
Vriismasii vechimei crestinismului in Dacia i$1 an si ei
cuvintele for ; Ei zic : daces in Dacia se eunose, cum am.
spus, peste 1200 inscriptiuni paganesti, apoi ca sit se poattl
documenta si existents crestinismului, trebue sit existe $1
inscriptiuni erestine. Aceste inscriptiuni cunoscute panit azi
sunt : dupa cum m'a incredintat ilustrul noRtru Archeolog
D-1 Profesor Tocilescu, doua, D-1 Profesor Dv. Densusanu
rocs alte cloud, si alte 3 vechi pe cari be eunose toti.
Aceste inscriptiuni sunt extrem de concise, ass, meat
nu se poate deduce mare lucru ; insa ele sunt ridicate de
crestini, can n'aveau rocs constiinta, crestiniitittei lor, _de
exempla :

www.dacoromanica.ro
0
I. Dis illaulims sacrum signo Christi ')
IL KOpt6c 6 7:CEVTM cpopwv, Kal of dyreXot. @sou 2)

Prima inscriptiune este gasita la Larisa si nu in tarn la


not ; dintransa nu se poate sti ce a vrut autorul ei sa zica,
ci peniru noi, ramane de zis, ca aceasta inscriptiune trebue
sa fie din timpul transitiunii dintre crestinism si paganism.
Despre a doua inscriptiune in greceste, D-1 Profesor To-
cilescu nu ne spune nimic despre provenienta ei ; sa pre-
supune insa ea ea vine de la niste crestini, fosti adoratori
ai cultului Mitriac on Egipteanu, atat de mult raspandit in
Dacia.
III. Despre o a treia inscriptkine ne vorbeste Arch. Fi-
laret Scriban 3) in a sa lucrare, Istoria bisericeasca p. 6.
IV-a Inscriptiune cunoscuta sub denumirea de :
XPYSTE XAIPE.
S'a vorbit mult despre aceastd inscriptiune ; fostul Episcop
de Raninic, Ghen. Enaceanu (di -ss 2 cit. p. 50v.). Par.
Eus. Popovici, distinsul profesor bucovinean (1st. bis. curs
litograf. p. 70) si Dr. D. Boroianu (Ist. bis. Univers. p.
cursul secundar p. 118) atribuese inscriptiunei de pe acest
altar, un caracter curat crestin si ca a fost descoperita la
Turnu-Severin. D-1 Prof. Tocilescu distinsul nostru istoric
archeolog, marturiseste di nu stie undo a fost descope-
1) Ovid Densusanu Histoire do la Langue Rournaine p. 14-15.
2) Gr. G. Tocilescu Mon. Epigr. si Sculpt. p. 3.8.
3) El spune ca in cabinetul Baronului Hernuketal in satul Aureli,
langh, Sibiu T.1 ansilvania, se an o placa de mchl en inscrigtia: Zo-
simus ex voto posuit adica ,,Zosimus dupli faglcluinta, a intemeiat" ;
imprejurul acestei inscriMiuni se an mai multe inchipuiri crestine.
Archeologii rapoart5, acest monument istoric, atre secolul IT on al
III -lea si se crede CA este o inseriMiune care a fost pusa la temelia
iunei biserici, cum aveau Romanii obiceiul sa pun& la templele on
nionumentele for (cf. Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 183 v.).

www.dacoromanica.ro
70

riot, dar di a facut parte din colectiunea Generalului Ma-


vros (Mon. Sculpt. si Epigraf. pag, 404 -405.
E intrebarea insd, dart inscriptiunea noastrd, este de ori-
gina pagana on cresting ?
Mai intai observam, ca inscriptiunea nu este corect scrisd :

...

)kf'
4;
.

Fig. I. inscript. Xpyixes. maps.

caci Xplati pipe scris cu i insenaneazd : salutare bunule, cum


e in cazul nostru si deci, aceasta dovedeste cd, este de
provenientii prigand.
Ci corect ar fi lost: X?Eati gulps adieu cu c si insem-
neaza (Christoase bucurate), adieu uc pentru eel ce
s'a siivarsit din viata in credinta ta, si numai in acest cas
am putea admite ea ea este de origine cresting.

www.dacoromanica.ro
71

Este in deobste cunoscut eh' Xptati xcape era o formula


de rugaciune, intrebuintata de Romani pang, la finele yea-
cului al doilea (Ghen. Enaeeanu Acad. Rom. M-ss 2 p. 50".
Daed, punem in legg.'tura cu o alta practicd tot de aceeasi
natura, pe care o aveau crestinii veacurilor primare, vedem
ea ea era intrebuintata ca forma de rugaciune, dupa citirea
unei pericope din Sf. Scripturd si aceasta practica era in
obiceiu la crestinii de toate neamurile si chiar la eleni.
Ea sta, in rugaciunea KUpte Ailcrov Don nine milue.te. Aceasta
practicrt de o vechime tot asa de mare ca si Xptati )(cape
s'a pastrat pang astgzi, de catre copii,
Christoase bucurate,
in Moldova, cari umbla inaintea preotului in ziva de aju-
nul Craciunului zicand Chiralesa mihoho (care se traduce
prin .,Doamne milueste 'l'u eel ce te-ai nascut in eslea do-
bitoacelor"), iar seam, umbland cu colindul, cantg, pe la ca-
sele oamenilor, ca Christos noul nascut este
mititel si infasetel
incheind colinda cu : Chiralesa mihoho (Acad. Rom. M-ss
2 p. 51 G. E.).
A doua probd cg, inseriptitmea noastra este de origine
paga,na si nu de provenienta cresting, este, ca, asemenea in-
scriptiuni se gasesc adese on in epitnfele grecesti, numele
unui mort, urmat de adjectivul Xgcs04 bun, bland, bine-
voitor, drept intelept= )(aye xcdpers, xcdpstov, imperativul
lui xodpo este o formula destul de obicinuitd ca salutare si
buna urare : bucurate, sa"-ti fie de bine (Tocilescu op. est.)
ea se intrebuinta si la Romani : Salve §i vale. A treia do-
vada ca inscriptia este 'Agana, ne o probeazd ornamenta-
tiunea altarului ; ea ne aminteste pe cea a altarelor tauro-
bolice. Taurobol (Toopog (36AAstv), se numea sacrificiul unui
taur, sau mai propriu, purificatiunea prin sangele unui taur
jertfit. Asememea sacrificii solemne se ofereau in genere
Cybelei (sau mumei Zeilor) si amantului ei Athis. Origina
cultului trebue sä fie Asia, de uncle apoi s'a respandit in

www.dacoromanica.ro
72

talia meridionalg, Galia si aproape in tot Inzporiul Ronzan


(Tocilescu op. cit. 406) si probabil $i in Dacia 1).
Paganii dupa edvarsirea sacrificiului adus Cybe lei, ridicau
un monument numit piatra Taurobolului, impodobit cu
baso-reliefuri, ce representau capete de boi impletite cu
ghirlande, intocmai duph, cum se vad si pe monumentul
nostru.
Din cele expuse pant aici, si privind la felul monumen-
tului, care dup4 cum se vede (fig. 1) cu capetele de bou
si cu ghirlandele de fiori ce se intrebuinlau la asemenea
ceremonii, inclina'm a credo ch", este de provenientrt phganh: ;
$i numai atunci am putea admite ca ar fi de provenienth
cre$tinh, sand un phgan trecut in priph, la cre$tinism $i
neavand con$tiinta crestinffhlei lui, ar fi scris si el, ca si
fratele stu, intric Christos, cum am vilzut la inscriptiunea din
Larisa. Ori daca admitem eh' lapicidul n'a scris corect : ca
in loc de c cum trebuiA $i care intr'adeviir ne dovedea
provenienta ei cresting, a pus 7i, ceia ce'i greu de admis.
Astfel, intreg momentul iti dti convingerea ca e de pro-
venienth, ph'gand. El este din secolul II p. Chr. si anume
de pe la 130.
Duph' ce am probat cb", crestinii nu numai din Dacia, ci

1) Purificarca so efectua in modul ui plater : se sap& o gi oapa adanch


undo so pogor& persoana ce yolk sa se curateasca de pacat, imbraata
intr'o toga de mataso, purtand pe cap panglici sacre, o coroana de aur
si alte lucruri sacre. Deasupra gropii se punea o pod.ala do scanduri
cu multo gauri. Pe podeala se junghia un taur, coronat cu flori si
avand coarnele si fruntea, impodobito cu mici piaci de aur ; sangele
scurgandu-se prin gauri, stropea pe omul din groapa ; astfel stropit pe
haino si corp, el esi& afara din .groapa si toata lumea se postern&
inaintea lui si-I socotek ca mantuit do toate crimelo sale si regenerat
pentru vocio. Asemenea purificatiuni se putea face pentr..t mai multe
persoane deodata, barba.ti si femei, pentru orase intregi si pentru impa-
rail. Pupa aceea so luau organelo genitale ale taurilor jertfiti si se in-
gropau aiuroa cu mare pompa. (Tociloscu op. cit. Fontenelle Histoire
des Oracle, 2. 4 G. Boissier. La Religion Romaine 1 415,.

www.dacoromanica.ro
73

din intreg imperiul Roman, in primole veacuri ale cresti-


nismului, nu faceau si nici puteau face monumente votive
on funerare, fiindu-le strict oprit aceasta ; sa aratam cum
erau si obiceiurile crestinilor.
Romanii isi ardeau pe mortii lor, pe cand crestinii, ca si
Iudeii, ii inmormantau in tacere, cu credinta in invierea
mortilor si in viata vecinica.
Rastrarea, obiceiurilor vechi crestinesti de catre Romanii
din Dacia, a avut pentru dansii urmatoarele consecinte :
a) Neamestecul lor cu paganii si in urma cu streinii ii
au ferit de contopirea cu alte popoare mai puternice deck
dansii pe deoparte, iar pe dealta, ca ei si-au conservat pe
langa puritatea rasei, care e cea Latina, si limba cu toate
constructiunile si forma limbei latine rustice; asa procedau
$i cu mortii lor, ei ii petreceau in tacere pana la mormant,
$i le puneau la cap, o simpla cruce ca semn al invierei
mortilor, on o gravy, pe o piatra funerary cum e in cazul
nostru. (Vezi fig. 97 Tocilescu Fouilles p. 201).
Romanul deli nu a fost niciodatrt bigot ca alte natiuni,
-totusi a tinut si tine si astazi, cu toate vremurile grele
prin care trecem datinele strabune. El s'a ferit de obi-
ceiul letinilor (Romano-Catolici) pentru repausatii lor, astfel
ca nu s'a vazut pana astazi un singur caz, ca Romanul sa
pun la mormantul repausatilor lui un crucifix latin, dar
nici chiar o cruce ruseasca. Cu atat mai mull s'a ferit el sa
puny un monument funerar dupa moda armeneascrt, jido-
veasca on mahomedana. Romanului ii place sa moara in
credinta strabunilor sal si sa-1 ingroape dupa obiceiul lor.
Romanul se fereste si astazi de amestecul cu catolicii, cu
armenii si cu evreii. La armeni sit, te culci zice un vechiu
dicton romanesc dar sa nu mananci ; la jidan sa mananci,
dar sa nu te culci". Acestea pentru un libre penseur n'ar in-
sernna nimic, pentru un credincios crestin insa inseamna
foarte mult si pentru aceste motive nu gasim la dansii
monumente funerarii ea la alte natiuni eterodoxe.

www.dacoromanica.ro
74

§ Monede, vase si lampi ca caracter cretin


Vechimea crestinismului la Romani, se probeaz" prim
monedele din epoca imperiala crestinii, cum si prin vasele-
si lampile cu caractere crestine.
In anul 1704 s'a gasit la Caput-Bovis (Satul Gherghina
de langa Galati) intre alti idoli si o monedd de argint, in
ruinele cetatei, si anume ceva mai sus de Galati, la re-
varsarea Siretului in Dunk° ; pe o parte a monedei era
sapatd in relief o cruce, imprejurul cdreia se afla urmatoa-
rea inscriptiune latind : .,Const. Viet. Aug. Imp.", adieu : Con
stans, Biruitor August impcirat, iar pe reversul ei, era un cap
de zimbru, cu coarnele lung deschise, si intre coarne se
afla iarasi o cruce, ceva mai mica ca cea dintaiu. Princi-
pele Dimitrie Cantemir, studiind aceastd moneda zice ca
ea a fost batutd in Dacia, pe timpul imp. Constans, in al
patrulea an de la moartea Marelui Constantin. Moneda se
numia Costanda si poate deaici, zice Principele scriitor, sit
se numeased si banii nostri Costande 1). Judecand dupa le-
gile numismatice, Constantin, prin semnul Crucii, a voit sa
arate cri, in aceastd parte a imperiului idolatria a fost des-
fiintata i, in locul ei, s'a intemeiat cinstirea crucii. (Acad.
Rom. M-ss cit. p. 185v ).
In Transilvania, i anume la Apahida, in apropiere de
Cluj (Coloswar, Clausemburg) s'a descoperit un tesaur si
care astazi se afla in Museul acelei Universitati. Pe doud
din aceste vase de aur, din care unul este aproape nou, se
gasese gravate cinci cruci mid bizantine. Aceste vase poartd
numele de inventar 10 si 11. Se erode ca ele sunt de moda
greaca, lucrate sub influenta Gotilor barbari din Dacia in
secolul al treilea dupa Chr. (Al. Odobescu Tresor de Pe-
1) Bani, asemenea acelora ce au avut odinioara in Dachia, ca de pe
numele Iui Constans imptirat, le-au fost zictind Costande, adica banii
lui Constans. (Cantemir Hronic I lib. c. VIII p. 346-348).

www.dacoromanica.ro
75

trossa III p. 15 nota 1 fig. 22). Doctrina crestina, a sadit


un abis profund intre crestini $i pagani ; cc raport poate
fi dupti zisa Apostolului intre lumina si intunerec, sau cc
raport poate exista intre Biserica lui D-zeu si a idolilor ;.
ce partasie poate fi intro un credincios cu un necredincios ;
in fine ce cointelegere poate fi intre Christos si Beliar ?
(Bis. ort. Rom. XII/88, 767).
Crestinii, se fereau a-si face a$a numitele chipuri cio-
plite" dupa moda pagand; singurele semne can caracteri-
sau pe crestinii veacurilor primare erau : crucea, monograma.
lui Christos si pestele ; aceste trei obiecte erau in mare-
cinste la crestinii bisericei antice. Ei 1$i faceau crucea ca.
semn al intarirei morale, si o purtau la gat ca amulet, pen-
tru aceste motive cruca se punea pe drapele, in timpul si
dupd Constantin eel mare, se grava pe monede (Cantemir-
Chronic I lib. III cap. VIII p. 346-348) ; se punea pa
vase (Odobescu Tresor de Petrossa III, p. 15 nota 1), on
pe lampi. In catacombele din Roma, ca si in vechea ne-
cropola din Constanta, unde pe langa alte obiecte, s'a gasit
lampi paganesti, cu cruci si cu inonograma lui Christos pa
dansele (Tocilescu Mon. Epigr. p. 378) si ne arata existenta
crestinismului in aceste parti, inainte de proclamarea lui
ca religie domnitoare de dare Const. eel mare (313) sa
constata, ca existenta crestinismului la Romani cade dia
timpul lui Adrian. (Euseb. Popovici op. cit. 69).
Pentru anticitatea crestinismului la Romani vorbesc si
mormintele. In sapdturile facute intr'un cimitir roman la.
T. Severin, s'a constatat ca multe cadavre erau asezate cu
fata la rdsarit, iar un alt cadavru dupd Cesar Boliac
(Trompeta Carpatilor ap. Euseb. Popovici op. cit. pag. 69}
se parea a fi fost asezat in genunchi in positie de rugd-
ciune si indreptat cu fata spre rasarit dupd obiceiul cre$ti-
nilor. Cei mai multi scriitori sunt de idee ca ingroparea.
cadavrelor intinse este din o epocd post Romand, stint find

www.dacoromanica.ro
70

cs Romanii usitau crematiunea (arderea corpurilor rapo-


satilor lor).
Ingroparea mortilor cu fata spre rasa'rit, asezarea maine-
lor pe piept in forma crucii si punerea unor obiecte cu
semnul crucii pe ele, sunt dovezi sigure, despre existenta
-erestinismului la Romani 'Inca din timpurile strdvechi. Aye-
zarea aceasta cu fata la eastirit este un obiceiu foarte vechiu.
Asa Sf. Vasilie eel mare intreabd : .,fine ne-a invttat a
ne insemna cu semnul crucii, on a a ne intoarce cu fata
-spre rgsftit la rugriciune ? Cine din sfinti ne-au ldsat in-
-scris, sfintirea apei si a euharistiei, oare nu sf. Traditiune,
pe care not am primit'o de la pdrintii nostri si pe care ei
nu pazigo intr'o necercetata tdcere" ? Sf. Vasilie a murit
la finele secolului IV si daca el aftrind cd le-a mostenit
de la piirinti, resultd ea aceasta practicd era de mult in
uz la crestini (Euseb. Popovici op. cit. 70).
De vreme ce asemenea semne se ga'sese si prin cimiti-
rile romane din Dacia, cimitirile de asemenea documen-
-tenet' vechimea erestinismului la Romani.

www.dacoromanica.ro
CAP. V.

Vechimea CrWinismului in Dacia


dupd colinde.

3nseninatatea refrenului De O Ler Doamne"


§i variantelor lui din colindele Romiine; timpul ivirei for.
Un document nepretuit pentru vechimea crestinismului
in Dacia, ca i eel extras din legendele, traditiunile si prac-
ticele religioase la Romani, este si refrenul din colindele.
romanesti .,0 Ler Doamyte", en variantele lui 1).
Multi s'au ineercat sii, explice anticul ref ren, din colin
dele cantate de copii in noaptea spre CnIciun ; f fiecare-
1-a interpretat cunt i s'a pilrat mai nimerit : incai, credo-
ca : .,Hai Lerom Doamne", cantate de copiii din Ardeal,
Moldova, cum si in alte piirti locuite de Romani, ar po
meni pe Aurelian, care a strrtmutat legiunile in anul 270
p. Chr. din Dacia Traiana in cea Aureliana. Prin repetirea.
refrenului 1-ar ehema cu jale .,Hai Aureliane Doamne" si
s'ar tangui ca au fost lasati lam cut i aptirare, sub jugul
1) Ele sunt cam unnatoarele : Hai Lerom Doamne, Lerum Doran.
Doamne", Hai Lerule, Lerumi e Domnul" Velerom gi Veler Doamne,
O Lerumi §i Damn din Cer", 0 Lerum Yi tlori de mar, Lerumi
Doamne" (Ion al lui Gheorghe Sbierea in Foaia Socleacii pcntru
Literatura qi culture romana in Bucovina. Anul I No. 1-3, 1865
1. 25 et, sequ).

www.dacoromanica.ro
TB

popoarclor barbare, can au ndvdlit in Dacia dupa anul


amintit (I 48 sub anno 275).
Petru Maior, crede ca refrenul colindelor : Ler qi Oilerzt7n
D02)121" s'ar raporta tot la Aurelian (Ist. despre Inceputul
-Rom. p. 25-26).
G. Saulescu, in foaia pentru minte (tip. in Brasov 1840)
ice cd : O Ler", inchipueste pe Aurelian : iar nVeler si
-Velerum Doamne" pe imp. Valeriu.
Despre colinde in deobste, Sdulescu crede, cd in ele s'au
pastrat oratiunea si cultul misterelor, mitriace, simbolul
anului solar, antate de Romani oare and, chiar in Roma
pe la ferestrele senatorilor si ale patricianilor Romani, la
.care s'au adaus mai tarziu si din legendele nasterei Man-
-tuitorului. (Apud. Sbierea op. cit.).
D-1 At. M. Marienescu, crede ca refrenul din colinde :
Lerunii Doamne, s'ar raporta la Marcu Aureliu (161-180
ibidem). G. Dem. Teodorescu, nu se pronuntd dacd $incai
-ori D-1 At. Marienescu are dreptate, ci enunta refrenele
astfel dupa cum le gaseste. (Foaia Societ. Romanismul
anul I pe 1870 No. 3 p. 120-121). D-1 G. Misail, erode
-ca Hai Leromi Doamne" ar avea Insemnarea de Hai
Aurele Doamne". (Revista rom. pe Iunie, Julie si August
1863 p. 397).
In fine mai sunt si alto opiniuni, sari nu se deosibese
de cele ariltate 'Ana acum, afar de cea a D-lui Const.
Malddrescu din Albina, revistd popular (an. VII No. 48
din 15-22 August 1904, pag. 1131-1134) care este de
parere di Leroi Doamne ar insemna zice-se vaetele ma-
melor cdrora li s'au ucis pruncii ; dar n'are nici un temeiu
istoric ca si ale tuturor celorlalti cari imiteazd pe §incai,
pe D-1 At. Marienescu si Intru catva pe raposatul Sdulescu.
Din toate opiniunile emise pand astdzi unsprezece la
numar, asupra acestei controversate cestiuni, cea adevd-
rata este dupa parerea noastra cea a savantului pro-
Sesor bucovinean, Ion al lui G. Sbierea. D-sa aduce ultimul

www.dacoromanica.ro
79

cuvant in materie, cand ne spune ca refrenul colindelor


romanesti : 0 Ler Doamne cu variantele lui, vine de la vorba
Lari, cari, impreund cu Penatii, erau zeitatile casnice cele
mai rdspandite la Romani.
Ultima opiniune, care se mai adaoga pe langa cele deja
,existente, este a D-lui Prof. Cretu, care se sileste sa dove-
deasca contrariul de cele sustinute de D-1 Sbierea ; e a
cestiune care isi are origina in cunoscuta causa a M-ss
de la Voronetz, si in care nu ne amestecam.
Interpretatiunea data de D. Prof. Cretu, refrenului : 0 Ler
Doamne si 0 Leron Doamne, refren afiat de D-sa, este de-
parte dupa noi de a ne multumi, ramaind atasati pe
langa acea a D-lui Sbierea, dupa care ne conducem in isto-
ricul acestei cestiuni, rectificat in cateva mici detalii de
forma, fir ca sa alterdm absolut intru nimic fondul.
Acestea zise sa intrdm in tratal ea cestiunei.
Acestea sunt opiniunile ce ne sunt cunoscute pang astazi
despre insemnarea refrenului 0 Ler Doamne" §. c. 1.
Vechimea for se urea', pe treptele timpului pang in suta
a doua si eel mai tarziu in a treia; se deosebesc insa in
privinta persoanei imparatului (Ion al lui G. Sbierea 1. c.).
Daca autorii citati nu sunt de acord asupra persoanei
imparatului, cu toti Ins recunose, ea origina colindelor la
Romani se ridica pang la veacul Ii si, eel mai tarziu, in-
ceputul celei a II-a jumatati a veacului III.
Colindele se canta numai seara in ajunul Crdciunului,
rep etindu-se la unele din ele refrenul O Ler Doamne".
Prin ele se serbeaza nasterea Mantuitorului, se felicita oa-
menu la casa carora se °Arita, si apoi se cere un dar pentru
colinddtori. La noi colindele formeaza, ash zicand, un cult.
Prin refremul for 0 Ler Doamne" nu poate fi inteles, sub
nici un motiv Aurelian, de oare ce el retragand legiunile si
lasand Dacia in prada barbarilor, le-a Mout Romanilor mai
mult rau deck bine. Deci pentru astfel de fapte, cu grew
ne putem inchipui, ca un popor intreg sa fi venerat atat

www.dacoromanica.ro
so

numele pardsitorului sau, luck sa-1 fi trecut in refrenul can-


tecelor religioase dela o sarbdtoare atat de insemnatd pentru
omenire, cum este sarbdtoarea Crdciunului ; ba Inca ni se
pare imposibil, chiar, zice D. Sbierea in revista citatd, de
oarece numele imperatorilor Romani, nici nu erau ash de
cunoscute la poporul de rand, din cauza scurtei lor domnii.
Si chiar daed" am presupune ca Aurelian prin retragerea
legiunilor s'ar fi facut cunoscut, totusi, nu putem crede ca.
numele lui in popor sa fi rdmas atat de adanc sdpat in
inima lui, de oarece Dacia a fost cdlcata de Quasi $i Mar-
comani, Inca de pe timpul lui Marcia. Aureliu (161-180),
iar Gotii o calcaserd de mai multe ori, Inca sub imparatul
Galien (250-8), deci $i legiunile din Dacia nu le puteau
fi de nici un folos, ash ca, retragerea lor, a fost mai mult
o necesitate politica si strategicit putin simtita de Romani,
$i mai putin ined motivata, de a tinea minte numele impii-
ratului Aurelian, de a-1 invell in eantecele lor religioase si
al trece in acest mod din secol in secol la toti urmasii lor.
Si apoi presupunem ca chiar a$a dam ar fi fost, totusi nu
ne putem explica cum aducerea aminte despre Aurelian,
este peste tot loud la Romani? cum s'a putut 'Astra, ea
prin barbaria i furtunele timpurilor trecute ? Pentru ce se
pomeneste numele lui, tot in acelasi timp, tot in acelasi
cantec si chiar la nagterea illantuitoralui ? §i tine oare, 'i-a
indemnat pe Romani la nidscocirea colindelor in onoarea
lui Aurelian ? Si. tine le-a poruncit lor s'o facd cu atata fer-
mitate i acuratetd, de oarece not stim ca, Romanii dup;1
retragerea legiunilor, n'au mai statut sub acelasi regim, et
emit despartiti unii de altii, avand sefii lor proprii, ba chiar
i risipiti in toate pdrtile de groaza barbarilor ? Romanii
din aceste timpuri d'abia 'et puteau se'apa viata prin locu-
rile putin strabatute de picior de om, necum sa se mai
gandeascil ei atunci, la introducerea unui cult nou, la cultul
lui Aurelian si inca al unui Imperator, care nu le-au facut
decat rdul

www.dacoromanica.ro
81

Aceste consideratiuni ne indreptdtesc ined mai mult sa


nu admitem ipotesele, ca prin refremul colindelor O Lere
Doamne", s'ar putea intelege numele impdratului Aurelian.
De asemenea nu credem nisi pentru unul din Antonini,
ca ar putea sa inchipuiascd acest refren. Parerile istoricilor,
mai sus amintiti, nu pot avea nici mdcar atatea arguments
pentru sine, cat s'ar fi pdrut ca vorbesc in favoarea eelui
d'intai ; cdci acesti doi imparati, Aureliu Tit Antonin Piul
(138-161) si Marcu Aureliu (161 180), sunt pentru Ro-
mani $i mai putin insemnati, de oarece nici n'au fost nas-
cuti in Dacia, nici n'au dat ocaziune a se produce vre-un
eveniment insemnat pentru Romani, precum a lost blind
card pardsirea Daciei ; nu existd deci nici o binefacere le-
gatd de numele lor, si nici cd, au stralucit vreodatd, prin
vr'un merit, fie spiritual sau material, pentru Romani. Ba
ceva mai mult, sub Marcu Aureliu s'au primit, in partite
de miazdnoapte ale Daciei, 15 semintii barbare ea sa lo-
cuiased acolo, faptir', care nu indreptdtea de loc pe Romani
de a introduce cultul lor intre dansii, precum nu putea fi
un indemn nici intelepciunea lui cea renumita in adminis-
trarea statului, nici aceia a inaintasului sau Aureliu Tit An-
tonin Piul. Este adevarat ca pentru dreptatea si umanitatea
acestui din urma, popoarele barbare depuneau armele $i se
adresau la dansul pentru impacare si invoelele lor, totusi
aceasta imprejurare priveste mai mult pe acele popoare iar
nu pe Romani, sari n'aveau lipsit de aceasta (Ion al lui
Gheorghe Sbierea revista cit.). Tot asemenea nu vedem
nici o legaturd intre vaetele mamelor pentru copiii lor ucisi
de Irod, caci atunci refrenul ar fi fost de origind semi-
tied si nu latind, cum este in casul nostru.
Asa dar refrenul O Lere Doamne", nu se poate aplica
nici acestor doi imperatori, nici lui Irod, de oarece me-
ritele lor ca i evenimentul uciderei pruncilor, n'au absolut
nici o insemndtate pentru Romani, caci toate acestea n'ar
G. M. loneocu.Ist. Bin. Romeine din Dacia Traiang, Vol. I-iu
6

www.dacoromanica.ro
82

fi fost in stare nici de a produce, nici de 4 susjine colin-


dele la, poporul nostru.
Spre a se introduce la un popor intreg zice D. profesor
Sbierea, in revista citata, o datind atat de universald si
de regulatd cum e colinda care sa, se petreaca in acelasi
chip, in acelasi inteles, la toate membrele unui popor, si
care sa, facd un cult ash zicand, trebuesc credinte §i incei cre-
dinte adanci religioase, care sd fie cultivate limp indelungat sub
aceeaqi conducere, ca prinzand reidcicini puternice, sa poatel resists
mai apoi la imprejureirile si schi»zbeirile timpului, trebuesc cre-
dinte religioase si morale, prefacute in carnea, seingele si fiinta
poporului ; ceici numai aceste credinte snot in stare sa se sustina
§i sd reziste, chiar fi atunci cand credi2Itele inseili se schimbei, si
apoi neavdnd alte forme noui de manifestare, primesc in urma pe
aceea a credintelor de mai inainte.
Numele lui Aurelian sau al Antoninilor, n'au putut nici
odata sa. dea nastere la astfel de credinte religioase, mo-
rale, cu atata puternicie si tenacitate in colindele roma,
nest, si nici n'ar fi fost in stare sa sustind colindele, la
introducerea crestinismului intre Romani.

§ 1) Despre Lari

Aceia ce a introdus la Romani si a sustinut datina co-


lindarei si refrenul dintr'insele, sub toate schimbdrile si
imprejurarile timpurilor vitrige, a fost curat numai credinta
cea veche, si putemica a Romanilor in Lari. Aceastd cre-
dinta, prefecuta, in sangele si oasele lor, straidtea toald viata
politicd si privatd a Romanilor ; acest cult era, foarte intins
si placut ; el exists la dansii din timpurile cele mai vechi
ale existentei for cunoscute. Larii casei, se pomenesc deci prin
refrenul colindelor dela Crdciun, iar nici de CUM Aurelian, on
M. Aureliu, sau alt cineva.

www.dacoromanica.ro
53

Lar este un cuvAnt de originn etrusca si la origin ar fi


insemnat Domn sau Rege.
Lar se numea mai ales Domnul casei, pnrintele unei in-
tregi familii. Etruscii credeau in nemurirea sufletului, inehi-
puindu-si ca, spiritele celor morti Taman in case si dupa
moarte, mai cu seamy ale ac6lor parinti, cart in decursul
vietei lor, au petrecut in virtute si onoare, continuau si
4upd moarte cu purtarea lor de grije pentru easa 5i fiintele
scumpe lor ; de aici s'au nascut la vechii locuitori ai Ita-
liei ideia ca spiritul unui bun si mcritos parinte de fami-
lia ki dupa moartea lor ar fi pazind, ajutand si binecuviin-
land easa; si asa s'a nascut cultul Larilor prin venerarea
dupa moarte. Deci Larii, dupa milrturiile scriitorilor vechi,
la inceput erau curat numai niste suflete inzeite de oameni
(Ion al lui G. Sberea revista city.
Astazi, a face din om un zeu, ni s'ar parea ceva para-
doxal in religie ; dar lucrul se explicit', lesne, and stint en
,cei vechi n'aveau idee de creatiune. Misterul generatiunei
era pentru ei, ceea ce este astazi pentru noi, misterul erea-
tiunei. Nascatorii lor erau fiinte divine si pentru acest mo-
tiv ii se inchinau stramosilor lor. Trebue ca acest sentiment
sa, li se fi parut foarte natural, si sa fi fost prea puternie,
ca sn-1 fi adoptat ca principiu religios (Fustel de Coulan-
ges, La cite Antique Paris 1895 p. 35-36).
Am spus, ca primul stramos a fost considerat la origine
a Domn Lar Familiaris", al casei care a fondat'o. El era
In acelasi limp Genius natalis causa fecunditatei.

§ 2) Lad! particular!
Cultul Larilor a devenit, cu timpul, .tat de obicinuit, in
fiecare easy, fiecare familie, mai cu seamy dud se consti-
1) Eundem esse Genium et Larem multi veteres memoriao prodi-
derunt (Censorin. De die nat. 3 2).

www.dacoromanica.ro
84

tuia din nou, venera un Lar, dupa cum fac si astazi, in-
surdteii no$tri, cd'$i aleg un patron dintre sfintii crestini..
(Sbierea op. cit.).
Numdrul Larilor era foarte variat, dupd cum erau si ac-
tiunile intreprinse de strdmosii nostri Romani si totdauna
perechi : (dii Manes 1) buni (czycchE) dii Penates, cari la ori-
gine trebue s l fi fost o asociatiune a unui Dims Pater si
al unei Diva mater tii inseparabili de V(,qa, personificatia
focarului domestic si care purtau in comun numele de.
Lari. (B. Leclerq op. cit. 465).
Imaginile Larilor familiari se puneau de obiceiu pe va-
trd, on in apropierea ei, in centrul casei ; si fiindcg casa.
se mostenea din tatd in fiu, Land domestic, devenea Larul
familiar, cgruia 'i era incredintatd paza casei $i a familiei,
$i se credea et Larii, protejau toate ate se tin de familie
casa, gospodgria, semandturile la camp, fructele, livezile,
vile, etc. Tot Larii protejau pe parintele de familie, cand
pleca in afaceri, pe mare on pe uscat ; c'un cuvant toate
actiunile sale interne si externe.
Pentru aceste binefaceri, parintele de familie, inconjurat
de sotia, copiii $i sclavii lui, venea dimineata si, in calitate
de preot, rostea o rugdciune in numele tuturor ; iar inainte
de a se pune la masa, aducea prenitiele pranzului si facet
libatiuni c'un vin special destinat numai Penatilor si La-
rilor, on ii punea cu ei la masg, (B. Leclerecq ibid. nota 3.
de sub pag. 465).

1) Manes dii ab auguribus vocabantur (Fart. Epist. p. 156 s. v. c.


f. A. Bonche-Leclercq Manuel des Institutions Romaines Paris 1886.
p. 465). Romanii tineau pe ritposatii for drept niste fiinte desbracate
de corpul pamantesc si tot asb. de norauritoare ca si zeii, avanda-si
locuintele in adancimea pamintului, de uncle la anumite epoce ale
anului, si in tirnpul nop ii, ies si ratiicesc Pe pgmhnt. Numirile for
Divi sau dii Manes-zeii cei curali, cei luminati, buni. Une-ori prin. Dii
Manes, se intelege infernul sau imparatia spiritelor ; iar prin Mani
pAma.ntul, care este muma spiritului (Tocilescu Mon, Epigr. 257).

www.dacoromanica.ro
85

§ 3) Larii public!
Larii privati devenird in curand lari publici; ash la anul
180 inainte de Christos, Emilius Rugilius ridica la Roma
un templu; asemenea temple s au mai ridicat pe la rds-
pantiile publice, prin porturi, etc., crezandu-se ca tot ei
apard si pdzesc neamuri intregi, $i au devenit Lares Gen-
tium sau gentilatum. Tot Larii pitzeau curiele, cetatea $i in
-fine republica si mai pe urma imperiul, si-au luat iard$i
mai departe diferite numiri, dupd' felul lucrului incredintat
pazei lor. A$a, Larii Romei erau, Lares-praestites, si aveau
un templu pe colina Palatind, (D. N. Preda, Mitologia Evrei-
lor si a Romanilor, Bucuresti 1863 pag. 179).
Ceilalti se numeau : Lares publici, urbani (ai orasului)
.compitales (pdzitorii raspantielor), viales (ai drumurilor). (Gre-
goire Diet. Ecycloped. p. 1156); Larii hostili, intru cat ei
goneau pe vrdsmasi de sub zidurile cetatei. Un Lar ar fi
isbavit Roma de Anibal, $i i s'ar fi ridicat ua templu,
inaintea porta Capene, sub numele de Tutor sau pdzitor,
iar pe o inscriptie s'a aflat chiar si un Lar Victor (I. G.
Sberea loc. cit.), mai tarziu, sau addogat la cultul Larilor
i Geniul August. (Gr. G. Tocilescu Mon. sculpt. pag. 171.

§ 4) Sarbaforile In onoarea Larilor


Sdrbdtorile Larilor erau foarte numeroase, intre care vom
cite pe acelea de la 1 si 9 Maiu; apoi la inceputul fiecdrei
calencle (luni) o alta numita compitalia. Dintre sarbittorile
de cilpetenie, vom mai aminti inca douii, $i can stau in
stransd legAtura cu cestiunea ce voim s'o cluciddm, i.

anume : Charistia. Aceestd sarbdtoare avea un caracter cu


total familiar, de oare ce parintii, fiii $i rudele de aproape,
se adunau spre a aplana impreuna once neintelegeri s'ar

www.dacoromanica.ro
84

fi ivit intre dansii in cursul anului, prin mijlocul libatiu-


nilor religioase, si veselia mesei (Valeriu Maxim cron. lib..
II c. 1, 8).
Aceastit sarbatoare era celebrate in luna lui Decembrie
(B. Leclerc(' nota 3 de sub. pag. 466).
Cat tirap insa Larii au fost protectorii farniliei, ai casei,
ogoarelor, ai gintei, oraselor si republicei, lucrarile au mers-
bine. Dar este stint, ca omul are frica de necunoscut st
citi data exista Lari protectori, apoi trebue sit existe si Lari
de rau facatori, on ritisbuniitori, fie din cauza ca au fost
neglijati de a li se face rugaciunile prescrise, on prin adu-
cerea la vreme a sacrificiilor obicinuite, fie ca nu li s'au
putut aduce, din lipsa de avere uncle din acele ofrande,
pentru care ei aveau o deosebita predilectiune, fie in fine
din alte nenumarate Gauze, prin care au ca consecinte sit
ofenseze pe un zeu nemuritor, si deci, urma naturalmente,
ca culpabilii sh'si is pedeapsa meritata, deci, pentru a fi
feriti de Larii siilbatici raufiticatori, si-au luat obiceiul a li
se face un cult particular.

§ 5) Coital §i sarbaforile Larilor print!.


Religiunea oficiala, adoptatil la necesitatile statului, nu
so amesteca in viata privata. Niciodata statul nu s'a gan-
dit sit introduce pe noul nascut in sanul marei comunititti
religioase, ba ceva mai mult, interzicea preotilor ameste-
tecul Tor de a atinge, on privi m5car un cadavru. Toate
actele starei civile cum le avem not astazi ca de ex..
pentru nastere si moarte, casatorie, se facea libere de once
asistenta oficiala si aveau un caracter cu totul privat. Re-
ligiunea oficialiti nu se interesa, decal de raportul conse-
cintelor acestor acte ; ea mai avea necesitate pentru a-i
interesa pe oameni in afacerile particulare, de invataminte
sigure, de formule eficace, pe care fiecare particular le ce-

www.dacoromanica.ro
87

rea de la depozitarii traditiunilor. Culegerile acestor invo-


catiuni incli [Jita)nenta erau fa'cute, se zice, de Numa si
tinute in curent de Pontifici, era un fel de cod de proce-
dure, uncle fiecare cetacean venea sa invete un fel de arta
cum individul sa se puny in legatura cu zeii domestici,
adica cu Larii.
Toate formele erau adunate intr'un fel de Euchologiu,
cum am zice astazi, puse in serviciul individului, cu sin-
gura conditiune numai, ca ele sa fie citite, rostite rar si
sa nu lase nici macar o iota. (B. Leclercq op. cit. 466-67).
In asemenea legatura afiandu-se religiunea oficiala cu
cea privata, fiecare era liber sa'si aleaga Larii sai, pe
oricare ar voi ; poporul de jos tinea foarte mult ca Larii
sai sa fie nationali, pe cand patricienii isi alegeau ca Lari
din zeitatile strain° ca : Orfeu, Abraam, etc., iar Alexandru
Sever, intro altii avea ca Lar si pe Iisus Christos (Sbie-
rea op. cit.); ash' ea cultul Larilor particulari, a luat o
desvoltare din ce in ce mai mare phna cand a trebuit sa
devina publice.
0 alta siarbatoare era Lemuraliea (dupa, d. Sbierea 1. c.),
iar dupl. B. Leclercq p. 466, Lemur/ea sau sarbatoarea urn-
brelor, stafielor, a Larilor sau Zeilor Mani, care-si aveau
locuinta for in adancimea pamantului, de unde la anumite
epoce ale anului si in timpul noptii se ratacesc pe pamant
(Tocilescu Mon. Epigr. 257), sprc a face rau oamenilor. De
aceea sarbatoarea Lemuriea era noaptea strigoilor cum
am zice not astazi ; ea n'avea acel caracter dulce si acea
seninatate gravii, co. Sarbatorile crestine, ci era acum pur
si simplu vorba de a se apara in contra Lenutri/or, ori Ma-
nilor suparati, on nemultumili din cauza uitarei si a negli-
jentei culpable ca nu li s'ar fi dat onorurile asteptate de
acele genii, de pe cealalta lume (d'autre tombe).
Deci, spre a se apara mai cu succes, parintele de familie
se scula noaptea si incepea sa alerge prin cash' cu picioa-
rele goale, gesticula si loved cu furie si amenintari, ca sa

www.dacoromanica.ro
S8

alunge pe acesti strigoi, arunandu-le boabe de bob negru,


apoi lovea intr'un vas de bronz spre a-i pune pe goal*
repetand de noua on formula : Manes exite Paterni (Esiti on
departati-va umbre parintesti), deli se credo ea aici era
vorba de Larii straini $i nu de cei parintesti. (B. Leclercq
466 si nota 4 de sub aceasi paging).
Daca parintii de familie celebrau aceasta sarbatoare in
timpul noptei si in modul aratat, ce trebue sa fi facut oa-
menii saraci spre imblanzirea umbrelor for parintesti ? De
sigur, ca umblau si ei colindand pe la ferestrele oameni-
lor bogati, spre a core sate o placinta pentru imblanzirea
acestor umbre ; si daca parintii de familii, aruncau cu ges-
turi amenintatoare si cu lovirea intr'un vas de bronz ca
sa alunge pe acesti Mani, oare cei saraci nu vor fi avut
si ei clopote, bice, capre ca in Moldova, si Turca din Ar-
deal, cum st alto instrumente din care sa faca sgomot pen-
tru speriatul spiritelor internale ? de sigur ca da. Toate
aceste obiceiuri ne sunt aduse de stramosii nostri colo-
nistii Romani, adusi aici de Traian si transmise din ge-
iieratiune In generatiune, pang, la noi, imbracate insa sub
haina cresting. Caci, de sigur, Apostolii Romanilor, in pre-
dica crestinismului se vor fi folosit de paralelismul intro
cultul bui Christos ca Lar si intre cultul Larilor, atat de
adanc inradacinat in mintea si inima poporului Roman,
din timpul paganismului. Exemple de acestea avem buna-
oara in vizita facuta de Ap. Pavel templelor din Atena, si
intrand in Areopag be spunea : .,0, barbati Atenieni, vizi-
tand templele voastre, intre altii, am vazut si pe un zeu
necunoscut, ei bine, pe acest zeu necunoscut viu sa vi'l
predic astazi". Se cunoaste rezultatul.
Succesul predicatorilor crestini pentru colonistii Romani
din Dacia, cu atat trebue sa fi fost mai eficace, cu cat cultul
Larilor era atat de adanc in mintea si sufletul poporului Ro-
man. Romanii nu faceau nici o actiune mai insemnata si
nici o intamplare mai de seams, nu se petrecea la dansii,

www.dacoromanica.ro
89

filed ca sa-si aduca aminte de Lari, prin jertfe si rugaciuni,


win care li se cerea, cu umilinta., tot ajutorul si protectiu-
nea lor, on sa le multumeasca dupa primirea lor. De aceasta
credinta inradacinata si prefacuta in singe, carne si in oase,
au fost prea str'abiltuti stramosii nostri, coloniele Romane
pe care Traian le -a adus in Dacia. Numai aceasta credinta
si acest cult innobi]at prin crestinism, i-a sustinut pe Ro-
mani teferi in decurs de aproape 1200 ani, cat au tinut
navalirile barbarilor prin aceste tarisoare ; numai aceasta
inradacinata, fiind, a pastrat si datina colindarei si, cu ea
impreuna, si aducerea aminte de Lari, deli sub inteles
nou. (I. G. Sbierea op. cit.).

§ 6) Cultul §i sarbatorile Larilor public!


Ca sa desrasuram mai cu deamanuntul studiul nostru
.cu privire la refrenul din colindele romanesti, trebue sa
mai amintim Inca unele sarbatori si datine, can se refer
la cultul Larilor publici.
Sufletele mortilor, la Romani, Inainte de a li se fi cunos-
cut influenta lor cea buns on rea asupra urmasilor, se nu-
meau Lemuri, si spre a-i castiga pe Lari familiari, li se adu-
ceau felurite jertfe, rugi si inehinaciuni. Orice familie, deci,
trebue sa se ingrijeasca foarte mult ca sa'si gaseasca ade-
varatii protectori in sufletele mortilor for ; de aceea se in-
grijeau cu multi sfintenie de cultul Lemuritor. Cultul lor,
is inceput, era numai privat, iar mai tarziu deveni public,
instituindu-le o sarbilloare generala Lenturia (sau Nuit des
Revenants) dupa Buche-Leclercq (op. cit. p. 466), iar dupa
d. Ion, al lui G. Sbierea (op. cit.), ea se numea Lemuralia.
In gura poporului a putut sa se schimbe lesne, prin me-
tatesa, cuvantul de .,Lemur" in Lenart" sau Leromi" , ce
se AA in refrenul colindelor noastre.
Duna ce s'au cunoscut influenta cea binefacatoare a Le-

www.dacoromanica.ro
90

murilor asupra familiei, atunci Lemurul era recunoscut ca.


Lar familiar si care avea, cum am vazut, un cult foarte-
intins si aline inrildaeinat in popor. Calendele (ziva in-
thin), None le (ziva a 5) .si Icicle (ziva a 13), a fieedrei
luni, erau consacrate tor. Romanul nu Meea nici un pas
mai insemnat in via,ta lui, Mt% sa'si aduca aminte de Lari
prin jertfe Si rug'. De aceea imaginile si altarele tor, le
gasiai prctutindenea prin pieti si pc la raspantii, prin por-
turi, ca si pc marginele drumurilor, ei erau nelipsiti. Ei
aveau si e sarbatoare comuna la 23 Decembrie. Romanii
aveau cea mai mare ingrijire pentru serbarea tor. Cu ser-
viciul de privigherea cultului crau insareinati sclavii ; era
ideea raspandita in popor, ca Larilor le placea foarte mutt
sa fie serviti de sclavi. Ei umblau din casa in cast si ce-
reau prin jocuri si cantari, ate o placinta, can se adu-
ceau apoi toate ca jertfe pe altarele acestor Lad ; se zice.
ea era obiceiul 0, se fact si oaspete la aceasta serbare.
Se vede zice d. Ion al lui G. Sbierea in lucrarea ei-
tata ea din darudle ce le primeau servii pentru Lad en
colinda, avea si ei partea tor.
Desi nu se aminteste nicairea in ce constau acele jo-
curl si eantari, totusi nu ma, sfiesc a sustine ne spune
acelasi autor, ca ele au avut cea mai mare asemanare, en
colindele noastre, cu jocul de astazi : Turca 1) din Ardeal,
1. Despre jocul acesta Dimitrie Cantemir (Descrigt. Mold. part. III
cap. I) credo c5, Turca esto un joc din vremilo cele Watrane, pe care-
Par fi invontat Romanii Moldoveni, spro a batjocori pe Turci, umblInc1
in ziva de Crliciun, dupa ce imbrach po unul en un sac, la care legs
un cap do brim si pesto acela incaleca un altul, facand po cocosatul,
si asa merg po In case si pe uliti cu jocuri si cantLtri. D. Sbierea.
inert, credo, ca. cuvantul Turca, nu vine de la cuvantul Tar; ci ed
obiceiul este foarte vechiu si vine de la latinul : tus-ris tia,mae, prinos,
care se aducea Larilor. Acest cuvant este zis in loc de Taricti si in-
seamnii, jertfli de amae, ce se aducea, sau si pe jertfitor. Turificator-
so numea preotul pAgan, care aducea jertfe de tanile, turificatus-
ora preotul crestin care jertfea in timpul goanelor. Aceast5, datina se

www.dacoromanica.ro
91

caci si la noi ca si la cei vechi, la Romani, nu urn


bla cu colirida deck copii, oamenii skaci si tiganii.
Timpul sarbatorii Larilor, cu timpul colindei la Craciun,
cade in aceeasi zi si la noi si li se da colindatorilor sl ce-
lor cu Turca ea si la Romani mai ales placinte
malaiute, colaci, covrigi, mere on nuci, si numai rare on
bani si bautura.
In Ardeal, umbla flacaii cu Turca mai cu seamy pe-
unde sunt fete de maritat in ajunul Craciunului, cum $i
in ziva de Craciun, si colinda repetand refrenul .,0 Lem
Doamne", $i tot ce capita le aduna la un loc, bucate si.
bautura si le servesc de ospaturi la jocurile din timpul_
c'dgegi/or 1), asa Meat familiile la care se -tin acele jocuri
n'au nevoe sa se ingrijeasca de nimic pentru primirea oas-
petilor.
Romanii, mai tarziu, si in special Patricienii, au ince-
put a'si llla, ca Lad persoane vii sau moarte, si uneori
chiar mitice ; Thus Christos, a fost de asemenea venerat
ca Lar familiar, de catre impatatul Alex. Sever. Ultima
sarbatoare de toamna in onoarea Larilor cadea la 23 De-
cembrie, adica pe timpul cand s'a nascut Mantuitorul lu.-
mei. Pe noi ne indeamna ideia sa credem, ca preotii cre$-
tini, precuin in alte ocaziuni, ash si aici, s'au folosit de
credinta Romanilor in Lad si de skbatorea lor, spre a in-
troduce crestinismul la Romani. E sigur, ca ei au propus
poporului, ea Domnul nostril Iisus este Inca un Lar, si Inca
Larul eel mai mare, eel mai bun, §i mai binefcicator pentru ome-
nire, care s'a nelscut elliar pe tiinpul arestei sarbatori gi ca po-
porul sa'l primeaseci numai pe dtlnsul de Lar si aceasta sar-
batoare s'o serbeze expres, numai in onoarea lui, in onoa-
rea acestui Lar you, al Larului lumii, in onoarea
mai afra si in alto Orli. locuite de Romani, nu numai in Moldova. Aici,
dad numai asemtinarea numclui Tucca on Turc, a adus acoasta parore.-
si nu alt temeiu de seam& (op. cit.)
1) Vezi insemnarea acestui cuvant la argumentul filologic ".

www.dacoromanica.ro
52

Poporulai, 'i-a pldicut aceasta idee care corespundea cu


vechea lui credintd, de oarece nu-i era strains si pen -
tru care motive a si primit-o ; iar preotii si invdratorii
crestini, s'au nevoit ca sd strecoare intamplari din viata
lui Christos in acele cantece, prin care venerau Ro-
manii mai inainte pe Larii sdi proprii ; si asa colindele
de mai inainte ale Romanilor pdgani, sau prefecut in co-
linde pentru Romanii crestini, de aci si refrenul din unele
colinde : O ! Lerumi $i Domn din Cer" .
Crici trebue sd marturisim cd cantecele prin care se ve-
nerau Larii prigani, au trebuit sa coprindd intransele in-
tampldri bine-facritoare din viata Larilor, intr'un asemenea
mod, dupd cum coprind colindele crestine intampldri dela
nasterea si viata Mantuitorului. Tot odata au trebuit ss
cuprinda ele, ca si colindele noastre, adresdri de felicita'ri
ciltre parintii de familie, pe unde se cereau pldcintele de
jertfe pentru Lari.
Cuprinsul bocitului mortilor din ziva de 'azi la Romani,
mai intdreste aceasta parere, si este o rdmasitai din vene-
Tatiunea Lem? trilor.
Cred ca am aratat in destul panel acum, ce insemnare
'are refrenul din colindele noastre. Dacd este adevrtratd a-
-ceastd parere de care nu and indoesc zice D. Sbierea
apoi timpul ivirei colindelor si forma lor, precum si chipul
-si timpul colinddrei este stravechiu. Colindele sunt nciscute
asa zicand de °data cu Religia Romanilor §i cu existenfa popo-
mini Roman. Credinta in Lari, si cultul lor, au strabdtut
toatd, viata Romanilor, din timpurile cele mai vechi si pand
in cele noui si au fost atat de inraddeinate in fiinta lor,
incat nici o prefacere a credintelor si a sentimentelor lor,
n'au fost in stare sa be starpeascd de tot, vitrigia vremu-
yilor grele prin care au trecut Romanii.
Numai aceasta credintd, atat de mult inriidilcinatd in
inima Romanilor, a putut pdstra, numele de Lar. Chipul
§i forma colindarei, precum sl timpul ei neschimbat si uni-

www.dacoromanica.ro
J3

versal la toti Romanii, pang, in ziva de astazi, iar nici de


cum venerarea, sau credinta intr'un imparat oarecare, chiar
de ar fi fost Si el eel mai stralucit domnitor din lume.
Imperatorii M. Aureliu $i Aurelian, de atunci s'au $i
sters din amintirea poporului roman, si cu- atat mai mult,
cu cat, nici o bine-facere n'au lasat pe urma lor, pentru
Romani, ca sa-i retina in memorie, si apoi sa, le transinitt
din generatie in generatie 'Ana la noi; pe cand credinta
in Larii, paziteri Si scutitori ai vietei lor, i-au ferit de
toate relele, prin toate timpurile grele $i nenorocite prim
care au trecut.
Credinta in Larii cei vechi a cazut acum, ce e drept,
prin introducerea crestinismului. Romanii, Insa, si-au aflat.
alt Lar mai mare, un Lar Domn din Cer, care i-a pcizit tot-
daunts qi 'Inca ii seutege §i-i ferege §i astcizi, de toate relele, qi
caruia singur, i-au pcIstrat Rorminii cultul Larilor de mai ina-
inte, de$i itrtelesul cantecelor, prin care se venerau Larii
cei vechi, s'au schimbat i s'au inlocuit prin idei, potrivite
cu viata si influenta acestui Lar non Domn din Cer, a
Mantuitorului lumei. Deci, dar, o repet Inca, ca datina co-
lindarei si forma ei externa este straveche; o parte din
cuprinsul colindelor, mai noua, adica dela, inceputul inere$-
tinarei Romanilor, cari au venit in Dacia, parte ca crestini,
parte s'au crestinat aici dupd aceea.
Insemna'tatea colindelor Si a refrenului lor, este foarte-
mare, din cloud puncte de vedere : intaiu, pentru ca datina
colindarei, impreuna eu toata credinta ce se tine de dansa,
ne dg, un argument foarte puternic, nu numai pentru ori-
gina noastra, Romani, ci si pentru antica crestinare a
poporului romanesc dela Dunare, de oarece in colinde, adica
in credinta pe care stramosii nostri in Lari, se oglindeste :
familiaritatea, fratiea, religiositatea, comunitatea de interese,
moralitatea i umanitatea (Sbierea op. cit).

www.dacoromanica.ro
94

§ 7) Incheere la cele zise pang scum.


Din studiul legendelar, traditiunilor, practicilor religioase
-5i al colindelor aflate in graiul viu all poporului, vedem ca
-germenul primordial al crestinismului era manifestat mai
intaiu prin terminologia pagano-cresting, in secolul I si II
al erei noastre, adica in perioada de transitiune dela pa-
ganism la crestinism. Ea s'a format in acelasi timp cu
terminologia bisericeasca, care si-a luat forma ei de,fini-
tiva, in prima jumatate a veacului IV-lea.
Cucerirea Sarmatiei europene, a Scythiei si a Daciei de
catre Romani, a contribuit foarte mult la raspandirea cres-
tinismului : a) prin exilul crestinilor, si b) prin colonisa-
rea cu colonii aduse de prin Orient, uncle crestinismul era
in floare, cum si de prin alte parti pe unde fusese predi-
cat de Apostoli si urmasii for directi.
Pe langa legende, traditiuni, practice religioase, colinde
etc., vedem primele vestigii ale crestinismului manifestate
prin inscriptiuni de monede, prin semne crestine gravate
pe vase, imprimate pe lampi. Aceste inscriptitmi aunt pu-
tine ce e drept dar aceasta n'are de aface intru nimic
cu vechimea crestinismului romanesc.
Acestea zise, sit trecem la un alt ordin de idei, si sa art-
tam, ca vechimea crestinismului la Romani este marturisita
<le istorici contimporani cu faptele ce le descrie.

www.dacoromanica.ro
CAP. VI.

Vechimea crWinismului in Dacia.

Consideratiuni generale.
Toate popoarele c'un trecut istoric -au Apostolii lor,
predicatorii lor, iluminatorii lor ; singuri Romanii fac ex-
ceptie dela aceasta regula ; probele istorice positive ne lip-
sesc, iar acele do sari dispunem nu privesc direct aceasta
cestiune. Ele nu ne spun, tine au crestinat pe Romani ;
nu ne arata locul si modul cum s'u operat acest mare act
la Romani, cari dupa istoricii slavi, .,presinth, un exemplu
Bra precedent, intru cat priveste, dragostea lor neclintita,
ditre credinta strrimosilor lor, cu bate dificultatile condi-
tiunilor, in care ei au trebuit s'o ma'xturiseasee. (Gen.
Ena'ceanu Crestinism in Dacia Bis. ort. Rom. I (1874 p. 409).
Noi rectificam in parte aceasta parere, pe motivele ard-
tate mai sus, di in partea rasgriteana a Regatului Roman
ale azi, a predicat Ap. Andreiu si discipolii sai, dupii mar-
-turiile autorilor citati in alta parte, a traditiunilor bizan-
-tine si a legendelor romanesti. Deci, atat in Scythia (Do-
brogea) cat si in o parte a Moldovei si a Basarabiei, a
predicat Ap. Andreiu, si care trebue sa fie primul patron
si Apostol al Romanilor din Regat.
0 parte din razele luminoase ale crestinismului ne-au
vent din Orient si despre aceasta ne-am ocupati cu alta
43casiune.

www.dacoromanica.ro
96

Cat priveste insa despre crestinismul colonistilor adusi


in Dacia de Traian, afirmatiunile lui Golubinsky cat si ale
Ep. G. Endceanu, ele au toate temeiurile istorice.
Noi am vilzut, ca politica de stat Romani facea ca.
orice Ord cuceritit sa serveasca ca centru de civilisatie.
Este mai pe sus de mice indoiala', ca limba latina, datinele,
ordinea si sociabilitatea Romani, au hisat urme adanci
intre locuitorii Daciei, si atunci trebue si recunoastem, cd.
principiul fundamental al civ_ilizatiunei noud crestinis-
mula strabdtut, dupd cum am aritat cu altd ocasiune,
Inca de pe timpul colonisarei. (Bis. ort. Rom. IX (85 p. 698
c.fr. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. p. X. Fil. Scriban p. 5).
Lucrul nu trebue si mire pe nimenea, de repedea rdspan-
dire a nouei religiuni, in masele poporului de jos ; ba chiar
se ridicase si in straturile superioare atat de sus, ca ajun-
sese pand in palatul Cesarului; si for Ap. Pavel le trimite
salutarile sale (Filip. IV 22). Despre acest adevdr ne in-
credinteazd tot Ap. Pavel (Rom. I. 8) si deci se poate zice
ca si In Dacia (Acad. Rom. M-ss 2 G. E. p. 183v) cd.
credinta Romanilor s'a rdspandit in toed lumea. Petra
Major (1st. Bis. Rom. Buda 1813 p. 4), scrie ca nici nu
se indoeste despre stramosii Romanilor (colonistii), ca
dupi cum sangele in vine, asa si credinta lui Christos au
adus'o in suflet dela Roma cu dansii In Dacia ; asa, Intre
colnoistii dintre cei mai batrani poate ca au cunoscut
in Roma pe cdpeteniile Ap. Petru si Pavel si predica for
au auzit : Si pentru aceea inceputul primirei si a latirei
credintei crestine intre Romani in zilele lui Traian (105) ;
si aceasta este causa, ea nimenea dintre scriitorii cei vechi
n'au stiut sd scrie nimic, despre inceputul credintei cres-
tine intro Romani.
0 Persecutiune a fost decretatd contra crestinilor chiar
de catre Traian (Plinius X 97-98) ; fica acestui impera-
tor se zice ca.' era crestina (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 689).
Daca acum luam in bagare de seamy si acea multime

www.dacoromanica.ro
97

de Romani, can au fost stramutati peste Dunare, atunci eat


de mare trebue sa fi fost intre dansii si numb,"rul crestinilor?
Si apoi cum sa nu ne invoim cu parerea, ea la chema-
rea guvernului Roman, au venit ca sa colonizeze o taxa se-
catuita de oameni, din causa sangeroaselor rasboae 1 ei au
trebuit sa vind din toate partile imperiului si mai cu seama
acei locuitori, cari nu mai puteau suporta o stare de lu-
cruri, devenita de nesuferit cum erau exactiunile
: publica-
rilor, exercitiul dreptului celui mai tare asupra celui mai
mic si slab, terorismul si oroarea raspandita din palatul ma-
relui patrician pana in coliba ultimului Ebert, de mari-
mea uzurei, de despotismul si conruptiunea tuturor celor
mari si puternici, de cruzimele stapanilor asupra sclavilor,
de traficantii corpurilor si sufletelor omenesti si, in fine, a
tuturor obijduitilor, cari aveau sperantd ca, departe de
centrul administrativ, ei puteau cu mai multa usurinta a
dispune de convinctiunile for religioase ; a'si ascunde ore-
dinta for crestina si a profesa in liniste departe de centru
convingerile for in legea, cea noua crestina. (I. H. Radu-
lescu Historia Romanilor din Dacia ed. II. 1870 p. 28-29 cf.
Bis. ort. Rom. IX/85 p. 699). Const. Erbiceanu op. cit. p. X).
Dar sa ne dam seama mai de aproape de binefacerile,
pe cari crestinismul le oferea crestinilor primari, earl in-
fruntau moartea c'o barbatie demna de sfanta causa, pe
care en atata convingere o marturiseau.
Daca cautdm sd ne dam seama de repezile progrese ael
crestinismului, apoi ele sent cam acestea :
a) Zelul inflexibil si chiar intolerant al crestinilor, zel
imprumutaul din religiunea iudaica, dar degajat de acel
spirit stramt si insociabil al caracterului rasei ebraice.
b) Doctrina unei vieti viitoare, perfectionata si acompa-
niata de toate probele, care-i dadeau greutatea si forta ne-
cesara a acestor importante veritati.
c) Darul minunilor, unul din marile privilegii ale Bise-
ricei primitive.
G. M. Ionescu.Ist. Riser. Boman. din Dacia Traianit, Vol l-iu.

www.dacoromanica.ro
98

d) Mora la pura sl austera a credinciosilor.


e) Menirea si disciplina perfecta a comunitatei credin-
ciosilor primari call., in mod treptat, formau in sinul im-
periului Roman un stat liber, a carui forta devenea din zi
in zi mai considerabila (Gibbon I 265).
Religiunea crestina, find o religiune a color umili, cu-
rata de amestecul patimilor omeneVi, prinde radacini a-
danci in spiritul omenesc, crest@ in mijlocul tacerei si ob-
scuritatei.
Persecutata, in persecutie isi gaseste nuoi putcri ; mo-
desta samanta evangelica aruncata in pietrosul pamant al
Palestinei, prinde fara greutate radacini adanci in sufletele
omenesti ; in scurt timp ea clevoni un arbor puternic, ale
carui ramuri se ridicara falnic, palm pe ruinile Capitoliului,
uncle straluceste bandiera triumfala a crucii. Influenta sa
nu se marc,rineste nici la duratia', nici la limitele imperiu-
jul Roman (Gibbon I 267).
Crestinismul era religiunea menita a atrage asupra-si
atentiunea lumii Romano ; nici o alto religiune nu cores-
pundea mai bine scopului ei ; ea care se adresa lumii obij-
duite, ca si mandrei aristocratii Romano, poporul roman a
fost eel intaiu chemat la primirea Evangeliei (Martyrolog.
Roman pag. 246).

§ 1) Tacerea scriitorilor posteriori,


despre cre§tinarea Romanilor, documenteaza
vechimea cre§finismului la Romani.

Imperiul Roman, inclinat pe panta decadentei, cade sub


propria sa greutate, ca si omul care nu mai poate sa se
tuna pe propriele sale picioate ; caderea aceasta este gray
bita si de loviturile popoarelor barbare ; aceste popoare se

www.dacoromanica.ro
revarsa peste intreg imperiul, ca o mare furioasa, care de-
bordeazil peste tarmii fixati de natura.
Aceste ginti, asezanduse poste substratul latin, cu timpul
s'au contopit, (land astfel nastere la popoare cu totul noui,
de ex.: Francii, popor de originii germana, asezandu-se
peste Galo-Romanii din Galia, au dat nastere poporului
Irancez de astazi ; din contopirea popoarelor barbare cu ele-
mente latine s'an dat nastere ]a diferite populatiuni de
origina Latina, on germanii.
Stint alto popoare din contra, cari nu s'au amestecat, ci
si-au pastrat individualitatea $i caracterul lor national se-
parat pang in ziva de astazi, cum sunt de ex. : Ungurii $i
Bulgarii. Despre toate aceste popoare, faril deosebiri, atilt
despre cele cari au petit de tot, contopindu-se cu altele,
cum si despre Cole cari existd astazi, istoricii evului mediu
ne arata in scrierile lor, timpul, imprejurdrile, fazele, pe
apostolii, pe predicatorii si crestinatorii lor. (Dr. Al. Grama,
1st. Bis. Rom., p. 10-11 cf. Auner. Ctiteva momenta din
incPputul Bisericei Romane, p. 6). Astfel din istoricii acestia, ne
este cunoscutd istoria crestiniirei Vizigotilor, a _France/or, a
Anglilor, a Bulgarilor, a Ungurilor, etc.
Dar ce este mai mult, e ca merg a$a departe, in cat ei
ne desenlu in scrierile lor, de multe on in detalii amanun-
tite, despre crestinarea unor popoare, care, propriu vorbind,
nici n'au fost popoare in adevaratul Inteles al cuvantului,
-ci numai pdrti ale unor popoare, cum sunt de ox.: Bur-
gunzii, Suevii, 1 rizii, Longobarzii §i alte semint,ii, cari erau
numai ramuri ale unui popor mare, a poporului german.
Ceva mai mult, interesul col mare pe care 1-au ardtat
istoricii, fatd, cu istoria crestindrei popoarelor, a fost atat
de intens, incat nu au uitat nici chiar tarile cele mai
depdrtate, care, fie pentru departarea lor, cat $i din alto
-cause, erau de altfel un ce Area insemnat pentru Europa.
Cat de departe este de ex. : insula cea plind de gheturi a
./s/anda si ce rol puffin, ca sa nu zic cu totul neansemnat,

www.dacoromanica.ro
1C0

a jucat ea totdauna in Istoria Europei ? Si cu toate acestea,


istoricii Evului Mediu nu au uitat-o in scrierile lor, ci din
contra, ei ne fac cunoscut si istoria crestinarei poporului
din insula aceasta, tot cu acelasi lux de detalii, ca $i is-
toria crestinarei altor popoare $i altor tari, cu mult mai
Insemnate din Europa.
Singur, poporul roman, face exceptie de la aceasta re-
gula ; despre dansul nu se gaseste nicaeri absolut nici a
amintire macar, la istoricii din tot cursul Evului Mediu,
ca ar fi predicat vreun Apostol, vreun predicator, on vreun
autnincitor, ca sa-1 crestineze. Imprejurarea aceasta este
extrem de interesanta pentru Romani, si cu atat mai ba-
tatoare la ochi, cu cat poporul roman, nu a fost o semintie
ca cele amintite mai sus, on popor cu totul mic, ci un
popor mare $i compact, care numara astazi peste 10 mi-
lioane suflete. Pe Tanga acestea, n'a fost un popor, care sa
locuiasca pe un mic $1 neinsemnat petec de pamant, ci a
fost un popor care locuia un teritoriu destul de lutins de.
peste 300.000 klm. patrati, intinderea Italiei sau mai mult
de jumatate din aceea a Franciei. (Xenopol, Ist. p. curs..
secundar, p. 10).
Mai departe, Romanii n'au fost asezati Intr'o taxa de-
partata, ci un popor care locuia, asa zicand, la portile Eu-
ropei orientale. Pe langa aceasta mai adaogam Inca cit
Romanii pe atunci, ca si azi, nu vorbeau o limba necu-
noscuta, ci un popor care vorbea o limba ce era fiica a
celei latine si pe care o intelegeau toti misionarii.
Misionarii cei numerosi, Apostolii cei zelosi, ai crest-
nismului din Evul Mediu, dud ar fi voit a semana undeva.
s'amanta Evangeliei cu mai mult profit, atunci, cu multa
greutate ar fi aflat undeva un teren mai fertil si mai les-
nicios de cultivat, cleat pamantul Daciei antice, cu poporul
eau de vitci latina.
i totusi, in tot decursul Evului Mediu, si mai cu seamy
In prima lui jumatate, sand mai toate popoarele Europena

www.dacoromanica.ro
101

Isi aveau misionarii lor, nu s'a aflat nici un misionar, nici


un predicator, care s6 meargh,' la Romanii cei atat de apro-
piati de Bizant, ca sa li se predice Evangelia 1

Anomalia aceasta nu se poate explica cleat punandu-le


in alternativele urmatoare : sau ca Remand n'au fost cres-
tinati nici °data, dar not am dovedit contrariul, in urma
celor expuse pang acum, cand vedem ca RomAnii sunt
,crestini ca $i alte popoare europene, on ca ei au adus cu
dansii crestinismul in Dacia, chiar atunci child Divul
Traian i-a asezat pe aceste locuri. i astfel fiind, crestinis-
mul sen:ainat intre ei, inch de la inceput, misionarii n'au
mai simtit nici o trebuinta ea sa le predice crestinismul
ca la alte popoare 1).
Deci, alternativa intaiu fiind imposibilii, urmeaa, de la
sine adevroul alternativei a doua (Dr. Al. V. Grama, Ist.
Bis. Rom., p. 10-14).
Am expus mai sus grabnica rdspandire a crestinismului
in imperiul Roman, si credem de prisos a mai reveni ; vom
adaoga insa, ca crestinismul in Dacia a fost cunoscut scri-
itorilor bisericei crestine, inert foarte de timpuriu, de oarece
vorbesc despre dAn.sul, dupit cum ne vom incredinta de
insusi marturiile lor.

§ 2) Lupfele Iui Marcu Aureliu cu Quazii, Sarmaiii


§i Marcomanii (174 p. Christ).
Imp. Marcu Aureliu, a avut numeroase lupte cu diferite
triburi germanice la Dunare. Toate luptele si biruintele
1) Dintre scriitorii moderni, singur Golubinsky scriitor rus a
atacat vechimea crestininismului la Romani, sustinand ca Romanii
sunt crestinati de Bulgari prin secolul TX p. Chr., sau °data cu dansii,
sau ceva mai in urma lor. (Bis. ort. Rom. I 74 p. 409-415). Oath
Tom trata insa despro contactul Romanilor cu Bulgarii si ctestina-
rea acestor din urma, vom vedea, ca asertiunile lui n'au absolut nici
un temeiu istoric.

www.dacoromanica.ro
102

Rees-tea, sunt sculptate pc o columnit de piatrii, dupii modelul


Columnci lui Traian, in care se ara.tA, ca intr'o carte vie, ras-
boaiele sangeroase pc care acesta le-a purtat in contra
barbarilor.
Luptele lui Mara' Aurelia eu Quazii, Sarmatii si Mar-
cumanii, sunt puse de unii istorici in Panonia (Ungaria
de azi), (Zonara, lib. II, cap. 2, Cantemir Hronic I,
cart. I, cap. 10, pag. 265). Cantemir credo ee lupta a avut
loe in Dacia (ibid. p. 264). Pe columna lui Mara]. Aureliu
citim ca acest imperator bate pe Quazi, Sarmati s.i Mar-
comani (plansa 44), la care istoricii (Dio Cassius Excerpta
Xiphilini LXXI) alauga si pe Iasigii (Metanasti); at it
Sarmatii, cat si Iasigii locuiau in Dacia, clar nu intratt insa
in cuprinsul Imperiului Roman, do oareee erau considerati
ca foederati" (Xenopol I, 184, nota 29 de sub pag. 190
ibid). Constantin eel mare, cand bate pe Sarmati h ga-
seste tot in Dacia (Xenopol I, pag. 314-315).
Deci lupta a avut loo in Dacia Traiana, iar nu in Pa-
nonia; si aici ne unim eu parerea lui Cantemir (op. cit.
p. 264) si a Epise. Ghen. Enaceanu (Acad. Rom. Mss
No. 2, p. 51).
Aceasta luptiI astfel dupa cum o vedem pe eulumna lui
Marcu Aureliu din Roma (pl. 12 si 44), are be in urma-
toarele imprejurari :
Triburile barbare find superioare numericeste trupelor
Romano ; Marcu Aureliu este asezat cu intreaga armatit
irk locuri stramte si impracticable, pentru a fi expusi la
arsita soarelui si la lipsa totalit a apei; obtine din cer o
ploae abundentii, pl. No. 13), in acelasi timp (zeii) in.drep-
teaza asupra vriismasilor lui (14), peste care (cerul) face
sa cada o furtuna grozav:ii de grinding si fulgere. Ca alu-
ziune la acest eveniment, se vede aici sculptatit imaging
.,lui Jupiter datatorul de ploaie (Pluvio) (15), care pare a
ridica maim sa dreaptit favorabilii, Romanilor si amenin-
,,tand en stdnga pe barbari si familiile lor (17).

www.dacoromanica.ro
103

Faptele astfel istorisite, sunt confirmate de Tertulian,


Dion Cassiu (Excerpta in Xipilini LXXI) Eusebiu (lib. V,
c. 5), Cantemir (Hron I; lib. I, c. 10) etc. Asupra unui
singur lucru nu se impaca istoricii, cand e cestiunea de
causele, cari an provocat si partea miraculoasa a faptului
ca au sciipat pe Romani de in o peire sigura, cum patise
odinioarn legiuirile lui Varus, si tocmai aceasta particula-
ritate este interpretata unilateral.
Istoricii pagani, cu Dio Cassiu in frunte, atribuia ploaia
nu rugdciunii adi esate de legionalii crestini lui Dumnezeu,
(Eusebiu, lib. "V, cap. 5), ci lui Jupiter (Pluvio).
In timpul rdsboiului, Marcu Aureliu twat langa dansul
pe un poet pagan, Claudianus, probabil ea sit-i canto
ispravile rasboiului; atribue ploaia 1i scdparea Romanilor
unui vriljitor huldeu, pe care o canta in frumoase versuri
latine 1).
Dio Cassiu, cap. VIII, sciie, ea dupa ce Alarm Aureliu
aduce in ascultare triburile germanice, repurtd o mare vic-
torie contra Quazilor, o victorie neasteptata, sau mai
propriu vorbind, daruita de zeii, caci puterea Dumnezeiasca
manful pe Romani, in modul eel mai neasteptat, de peri-
colul luptei. In adevar, Romanii inconjurati de Quazi, in
niste locuri favorabile acestora, barbarii continuara lupta,
sperand ca-i vor face lesne sit capituleze, din causa arsitei
soarelni $i a secetei, ocupancl -Loath locurfle. De jur im-
prejur se latareau ca sit nu poata lua de nicaeri apa, caci
erau superiori in numar ; deci, pe &and Romanii se aflau
intr'o astfel do stramtorare, atat din causa ostenelei, cat

1) Laus tibi nulla Ducurn nam flammons imber in hostem ceciclit. Banc
dorso trepidum fumanto ferebat Ambustus Sonipis : hic tabescente
solutus., Subsedit galea lique factaque fulgore cuspis conduit, et su_
bites fluxere vaf oribus enses : Tune contenta Polo mortalis nescia
teli Pugna nt, Chaldea mago seu, carmina vitu. Armavere Deos, sett
quod reor ommo tonnantis obsequium, .farci mores potuere mereri
spud. (Cantemir, Hron. I, lib. I, e. 10, p. 267).

www.dacoromanica.ro
104

si din causa arsitei sale, nouri deli se grdmadesc de odath,


ri ploae multd se vars, nu fara ajutorul lui Dumnezeu. Ch'ci
se zice ca Arnuphis un mag egiptean care insotea pe
Marcu, invoch in descantecele lui intre alto genii mai ales
pe Mercur aerianul si ca prin el atrase torentele de ploae.
Astfel vorbeste Dio Cassiu (cap. IX) despre acel eveni-
ment. Eu cred. zice Xiphilin (In Excerptis lib. LXXI a Ist.
Rom.), di el minte cu stiinta, cdti el nu ignora legiunea
numita .,Fulminata", care se numea astfel dupd incidentul
petrecut in acel rezbel, care RI atunci causa mhntuirei Ro-
manilor si a peirci barbarilor, iar nu magul Arnuplis.
Tata' cum stau lucrurile continua mai departe Xiphilin :
Imparatul Marcu Aureliu aveh o legiune din Mitilena ; toti
legionarii erau crestini.
Deci in lupta aceea venind Prefectul Pretoriului la Marcu,
care nu stia ce sit facd, in acea imprejurare si se temea
de soarta intregei armate, se zice ca i-a spas : .,ca nu este
nimic pe care, ash numilii ereVini, sa nu le poath ()Nina,
prin rugaciunile lor, si cit intre ei se Mid din intamplare
o legiune intreaga, de aceasta secta. Deci auzind Marcu
acestea, ii invita sd se roage Dumnezeului lor, iar Dumnezeu
le ascultd indatd rugdciunea lor si lovi pe vrasmas cu ful-
gere iar pe Romani ii mangaia cu un torent de ploae.
Marcu Aureliu tare uimit de aceasta, onora pe Crestini
printr'un edict, si Clete acestei legiuni numele de uhninatrix
(Fulgerdtoare). Se zice ca exista si o epistold a acestui im-
parat in privinta aceasta. Pb'ganii (scriitori) de .si stiu causa
acestei minuni, totusi prefera a thcea. (In Excerpt. LXXI,
p. 137). Eusebiu ca si Cantemir mArturisesc identic acelasi
lucru, despre aceasta minune.
Din cele expuse resulta faptul istoric pozitiv cu minunea
savarsita, prin rugaciunile crestinilor de numita legiune,
iar Prefectul Pretoriului spune imperatorului, ca : intre
ereVini se afla o legiune intreaget cre *tina, din inteimplare. Ex-
presia : din intcimplare, aici probeaza tocmai contrariul fap-

www.dacoromanica.ro
105

telor ; (lei este stint ca toate legiunile, cari numbirau multi


crestini, erau trimise cu scop, la extremitiltile imperiului si
mai cu seamb, in Dacia si Panonia, ca sd lupte contra
barbarilor si, de este posibil, sa si piard acolo.
Filozoful stoic si impdrat Marcu Aureliu, atribue mi-
nunea lui Jupiter tonans, cand puree pe artist sd sculpteze
Columna din Roma, pentru perpetuarea victoriilor sale con-
tra Quazilor, Sarmatilor, Iasigilor si Marcomanilor; are grija
,sa puna tot pe batrtinul Jupiter, representat pe columnd sub
forma unui batran vechiu de ani, cu barb a si p]etele lungi,
imbrdcat intr'o haina mitoasa, c'o mand binevoitoare in-
-tinsd spre Romani, iar cu cealaltd amenintand pe barbari
,(vezi pl. No. 12).
Vestea minunei savarsitd in Dacia s'a raspandit ca prin
farmec, ea a ajuns pretutindeni. Tustin Martirul profita de
crisoarea imparatului catre Senat, cu privire la minunea
avfirsita in Dacia, si compune a doua apologia, in care
spune, ca armata Romanilor n'a fost scdpatd de Jupiter,
ci de Christ (Ac. Rom. M-ss 2, p. 181 ), care domneste
-intre Sarmati, Daci §i Scylla §i care acum a venit, dupd cum
vom vedea mai departe. Aceasta ne aminteste o practicd
a cdramidarilor Moldoveni, cari ies inaintea grindinei, spre
.a o abate de pe locurile lor, datind care e rdmasa din
aceste vremuri ; sii se mai adaiige la aceasta cd era seco-
lul minunilor.
Faptul minunei este explicat unilateral, on mai bine
vorbind, fiecare dupd credintele lor.
Afiandu-se legionarii in grea cumpand, an recurs la prac-
tice religioase adica : crestinii la rugdeiuni si paganii la
-vrdjitori (Eus. lib. V c. 5. Ac. Rom. Mss 2 G. E., p. 51 v.)
cu cari stiau a meinui ploaia dupd vointa, cum se zice ca
o manuesc si caramidarii nostri din Moldova.
Minunea facAndu-se, Romanii au fost necontenit sub
ploae ; mai ales Dacii, s'au speriat de furtund ca si in
lupta de la Tapm, (Xenopol I 91) si privind la cele pe-

www.dacoromanica.ro
106

trecute ca la niste semne rele pentru sortii armelor, an


lasat cdmpul de lupta pe mana Romanilor. Dio Cassius
prescrie faptul mestesugului vrOjitorese al magului Arnu-
phis, dupa cum am vrtzut in Suidas, amagitorului Iulian,
iar Mama Aureliu lui Jupiter (vezi Columna lui M. Au-
reliu (pl. 12).
Scriitorii crestini : Tertulian (cap. V). Eusebiu, Ion Xi-
pliilin, istoric din veacul XII, cu contimporanul sin Clau-
diu Apolinarie episcopul Ierapolei din Frigia, prin apologia.
sa catre M. Aureliu, prescriu cu totii minunea numai lui
Dumnczeu celuia Tot Puternic. (Neanders Geschicte der
Christlich religion and Kirche Hamburg 1843, partea II,
p. 197 200, ap. Gen. Eniiceanu Acad. Rom. No, 2, p. 52).
Am expus partea istorica a faptelor savarsite si numai
avem a reveni, do cat asupra unor practice, can so pils-
trenza Vann, astazi la Romani, si cari isi au origina din
aceste timpuri.
In legiunea XII-a, pe lane. crostini, crau si barbati earl,
en mestesugurile lor, stiau so aduca ploaia, dupa cum ei
trebue sa fi stiut in alto mestesuguri vrajitaresti, de a o
Inlatura, adica manuirea ploci cu ale ei fulgere si traznete,
du0 vointu. Romanii din Moldova, ca urmasi ai acelor le-
gionari, mai ales cei cc fac caramidii, cand -wad ca vine o
ploaie, care le-ar putea stria, caMmida Inca cruda, alearga
inaintea ploaei, panii la hotarele mosiei, sau cel putin_
pana la marginea despre ploae a caramizilor intinse la
soare ca sa se usuce, si acolo infig cutitul in pamant, in-
sotind infigerea cutitului si de cuvinte vriijitoresti, iar
grindina apuca in cloud parti, scapandu-si astfel carilmida.
Romanii, urmasi do ai legionarilor din a XII Legiune
fulminatrix, manuesc si astazi ploaia cu cutitul on cu to-
porul infipt dinaintea usei, ea oare-cand Arnuphius, ori Iu-
lian si cu totii de In un capat pang la celalt al Roma-
nismului, pe timp de grindina si ploi insotite de. fulgere

www.dacoromanica.ro
107

si trdsnete ingrozitoare, prin aprinderea hunandrilor de la.


Pasti (vezi si Gen. Endceanu No. 2, p. 52 v. la Ac. Rom.)-
Ca dovadd cd Romanii de azi sunt urmasii directi ai acelor
legionari cari s'au rugat ca sa le dea Dumnezeu ploae, si
Dumnezeu le-a ascultat rugiiciunea lor, este di urinasii aeelo-
rasi legionari, prin vrdjitorii si farmece, stiau sa allow nom rii
prerestitori de grinclind si furtuni. Obiceiul acesta fiind prea
frequentat printre barbari (Romani), Sinoclul ecumenic din
Troula, deereteaza contra lor canonul 61. Acest canon mai
condamna pe acei cari umbla cn ursul, pe ghicitoarele de
noroc cu : oglinda, cu bobii, cu cartile, etc. (Vezi cement.
can. 61 din Trula, Bis. Ort. Rom. XII/89, pag. 767-771).
Din acestea, dedueem : I) vechimea crestinismului In Ro-
mani, II) persistenta elementului romanesc in Dacia.
Numdrul crestinilor in Dacia era mare si, ea proba Inca
mai convingatoare, este ca istoricii confirmd existenta crc
stinismului, iar mai tarziu a Martirilor.

Vechimea crestinismului in Dacia blip' nfarturiiie istoricilor._

§ 3. Marfurille kit Justin, Martirul i filosoful,


i Terfullan.
Crestinismul a fost plantat de Ap. Andreiu si discipolii
lui in Dacia ; Apostolul Pavel avea cunostinta de predica
erestinisxnului din Dacia, pe care Greed. o numeau tarn Bar-
boiler, GALA se exprima : Nu voesc sa nu stiti voi fratilor Ca
Elenilor si Barbarilor.... le-am fost de folos" (Horn. I, 13-14) ;
iar dupil cucerirea ei de Romani, biserica Daciei a ajuns In
cunostinta apologetilor crestinismului veacurilor primare.
Asa : Justin Martirul si filosoful (167 p. Ch.r.) in dialogul sau
cu Trifon Iudeu.1 zice : ca nu este nici un fel de popor, fie
de al Grecilor on de al Barbarilor, in care sa nu se faca

www.dacoromanica.ro
108

Tugaciuni grin numele lui Isus celui restignit (Nullum


omnino genus est sive graecorum sive barbarorum in quo
non par nomen crucifixe Jesu preces fiant....) (Dr. Grama
id. peg. 101 15). Tar in alta parte acelasi Martir spune
tot Tudeului Trifon, ca crestinismul a ajuns, pand in timpul
lui, la Barbari si la Scythi (Ac. Rom. No. 2 G. E., p. 182).
Este el ar, ca pa'rintii veacurilor primarp aveau cunostintd
-de locurile pe unde crestinismul fusese predicat de care
Apostolii si discipolii for directi ; dupe decretarea persecu-
tiunelor, de catre imperatori, aceasta sfera a cunostintelor
despre starea bisericii se mhi, numarul si numele tuturor
4icelor ce luau cununa martiricd erau facute cunoscut in-
-tregei biserici, spre a lua cunostinta de dansii si a-i cherna
1n rugaciunile for care Dumnezeu (vezi epist. Marelui Va-
silie No. 337 et squ).
Al doilea pdrinte bisericesc, care ridica vocea in contra
persecutiunilor Cesarilor Romei, decretate contra crestinilor,
este Tertulian (160-240) scriitor de merit si apologet dis-
tins ; el este primul care precizeaza ea si in Dacia numele
lui Christos este prea, merit. In care altul au crezut po-
poarele intreabd Tertulian clacd nu in Christos, care a
-venit ? cine altul a putut sit cucereasca pe nomazii G-etuli
$i Mauri, marginile externe ale Spaniei, diversele ginti ale
Galilor, ascunzatorile Britanilor neaccesibile Romanilor,
dar ocupate de ciltre Christos ; de asemenea pe Sarmati fi
pe Dac2.... fi Seythi, etc. in toate aceste locuri, numele lui
-Christos care acum a venit, domneste1).
Dupa cum vedem, vestea crestinismului din Dacia a
ajuns pane in Africa. Sunt unii scriitori, nu numai dintre
1) In quoin univorsae gentes crediderunt, nisi in Christum qui jam
venit? Cui enim et aliae gentes crediderunt, nisi in Christum : Parthi,
Midi, El amitae, et qui habitant Mesopotamiam, Armeniam Phrigiam, Cap-
-padociam et incolentes Pontum et Asiam et Pamphiliam immorantes
Aegyptum et regionem Africae, quae est trans Cyrenem, inhabitantes
.ot incolao tune Ierusalem. Indaei et ceterae gentes, ut jam Getulorum

www.dacoromanica.ro
109

straini ci chiar dintre Romani, can cred ca afirmatiunile-


lui Tertulian nu trebuesc a fi considerate ca veritati isto-
rice, ci ca figuri retorice ; primul dintre straini care pun&
la indoiala buna credinta a lui Tertulian este, dupa cap
cunoastem noi, Enghel (De rebus Traiani ad Dan.ubium
Coment, p, 278). Acestui scriitor nu-i convine ea Biserica
Roraima sw aiba o originA atat de nobila si sa fie de o-
vechime atat de mare ; dar indoiala lui nu are nici un te-
meiu istoric, de oarece nu se intemeaza decat pe o simpla.
negatiune (Petru Maior, op. cit., p. 4).
Tertulian aminteste, in citatul sau, de popoare despre care-
stim cu siguranta ca ele au primit crestinismul 'Inca din secolul
I al erei noastre ; pentru acestea trebue sa-1 con sideram cis.
vorbeste tot ca orator ? nu, dici faptele ne dovedesc con-
trariul. Este oare admisibil a da, pentru unele popoare, afir-
matiuni cu caracter istoric, iar pentru Sarmati, Daci §iScythi,la.
care nu s'ar fi predicat crestinismul, a volt el sa dea afir-
matiunilor sale numai o splendoare $i un farmec mai
mare oratorio ? Dar noi am dovedit, cred, ca crest-
nismul a fost predicat In aceste sari, Inca din a doua ju-
matate a veacului intaiu. Cu ocasiunea colonizarei Daciei,
crestinismul a fost adus aici de catre colonistii romani,
care la inceput formau contingentul eel mare al cresti-
nilor ; si se intelege, ca el in majoritatea lui, a fost adus
aici nu de la rasarit, dupiti cum cred unii istorici cu Go-
lubinsky in frunte, ci de la Apus (bis. ort. Rom. IX 85,
p, 699), fiindca in decursul secol. II §i al III Biserica ra-
sariteana a Bizantului, nici nu exista In sensul strict al
euvantului, si prin urmare ea nu se putea ocupa cu pre-
dica crestinismului printre Romani (Bis. ort. Rom. DC/b5,
varietates et Maurorum multi fines et Hispaniorum omnes termini, et
Galliarum diversae nationes et Britanorum. inaccesa Romanis loca,
Christo vero Deo subdita et sarmatorum, et Dacorum et German.orum.
et Scytharum etc. (Tertulian. Advers, Iudaeos Migne Patrol II 656 cf.
P. Maior Ist. Bis. Rom. p. 6 C. Erbiceanu, p. XI).

www.dacoromanica.ro
110

p. 700). Deci nu trebue sit ne pard. curios, ca pe timpul


lui Tertulian a fost rd'speindit crestinismul la atatea po-
poare, caci not stim, din istoria Bisericei Cre.stine, ca la
ineeputul veacului al III-lea toate provinciile imperiului ro-
man .erau in parte erestinate, jar prin Darii, Scythii Si Sarmatii
amintiti de Tertulian, nu trebue sa intelegem pe cei nesu-
pusi Romani lor dupi cum am spus si in altd parte sau
can nu erau amici, on cel putin tributari lor, ci acei cari
faeeau parte din imperiul Roman ; &Ad Sarmatii din Marea
Sarmatie (Rusia Europeana de astazi), s'au crestinat mult
mai tarziu, adiea prin secolul X si XI (p. Chr.). Insusi
Paul Orosiu ne spune ca Quazii si Sarmatii veniti in Pa-
nomia, s'au botezat in veacul al III (P. Oros. libr. XII c.
XXII Fleury II § 58 p. 536 cf. Acad. Rom. M-ss. 2, G.
En. p. 183). Faptul cit crestinismul se intinsese dincolo de
hotarele Imperiului Roman, 11 marturiseste si Irineu (De
Haeres lib. I c. III). Adevarul istoric al cuvintelor lui
Tertulian, se vede si din coprinderea for : el scrie in potriva
Iudeilor st pentru aceasta, cum se poate presupune di el a
putut sa scrie un neadevdr, cand aceeasi Iudei, aveau tot
interesul de a dovedi contrariul. Si apoi caracterul acestui
actor ne dovedeste aceasta. (Petru Major Ist. bis. p. 7).
De alt-fel Eusebiu '), spune acelasi lucre, cand vorbeste
despre Apostoli, ca unii au ajuns p Ana la Schythi".
Sf. loan Chrisostom in cuvint. II la ep. lui Pavel zice :
.,ca in limp de aproape 30 de ant an cazut sub jugul lui
Christos Romanii, Seythii, Sarmatii 2) §i altii" (cf. Gen. Ena-
ceanu Acad. Rom. M-ss 2 p. 138v).
Faptul raspandirei crestinismului in Dacia, Sarmathia §i
Scythia este confirmat si. de Origen, care trdeste cam 20
1) Altos Persarum regaum alios Scytharum quosdam etiam ad
ipsos terrao venisse fines Argument Ev. lib. III c. VII.
2) Vix triginta annorum spatio et Romanos.... et Seythas Satire-
_mates et mute prorsus humanum genus sub jugum mittit voritates
Chrisost. Homil IV de laudibus Pauli apud Major p. 7)

www.dacoromanica.ro
111

ani dupa Tertulian ; acest mare scriitor afirma ca in tim-


pul lui se predica deja erestinismul in aceste OH (Quid
autem dicamus de Bretannis, aut Germans,... vel aped
Barbaros, Dacos, Sarmatas et Scythas quorum plurimi nondum
audierunt Evangelii verbum, awlituri, sunt autem in ipsa
-saeculi consainnzatione (Migne Patiol lat. XIII Origen in
Mathaeum coment col. 1655). Teodoret scrie ca tuturor po-
poarelor, nu numai Elinilor si Romanilor dar si tuturor
Barbarilor, le-au procurat motivul mantuirei, intrebuintand
-pe Sf. Apostoli spre aceasta bine-facere (Intrerpret. Psal. 116.
.Bis. ort. Rom. XII/88 pag. 644).
Resulta din cele expuse 'And acum, ca dacA Dacia nu era
crestinsa in totalitatea ei, apoi exista intr'insa numeroase
comunitati crestine, si dovadit despre aceasta sunt martirii ei.
Daca comunitati crestine existau in Dacia, apoi acele
comunitati trebue sa fi avut o ierarchie, mai mult sau mai
putin organisata. Mgrturiile cele marginite, nu numai di-
recte, dar si indirecte, nu ne permit de a spume ceva, des-
pre o organisatie veche biserieeascii, a crestinilor din Da-
cia. Dar dac'a' crestinismul este marturisit de istorici si de
alte imprejur6ri istorice, apoi nu mai ramane nisi o in-
-doiala, ca si aici au fost comunitati crestine si biserici, cu
o ierarche organisata Intr'un mod sau altul.
Preotii Romani au existat aici de mult, dupa cum mar-
turiseste S. Theofan, Patriarchul de Constantinopoli. Pe
vremea aceasta, multe neamuri au venit la botez pentru
minunile ce se faceau de ni$te preoti, eari incti, de pe tim-
pul lui Galien (251) fusesera robiti de Gothi, de Celti si
de Gali. Euperii, cari atunci navaleau, iar acum sub bi-
ruitorul Constantin nenumarati dintre dansii scapand la
Christos, s'au luminat. (S. Theophanes in Chronogr. ad.
an. Constantin M. 20 1) cf. Sincai I sub anno 325 ; id.

1) Etc V.VCC TC6).1V t ZEpVii1P. 7CaeChZELliaV7,1 Ec.7.4110V Tid.V/V. (lib. III c. 18


aped Erbiceanu op. cit. p. VIII).

www.dacoromanica.ro
112

Petrescu D., Martini Crucii p. 31). Bis. ort. Rom. IX/85,


pag. 700).
Iota dar ca in Dacia exista o ierarhie, iar preqii. Ro
mani erau si fa'catori de minuni.

§ 4) Cause le persecutiunilor crestinilor.


Nu cunoastem in istoria lumii vechi un popor mai to
lerant in materie de religiune ca poporul Roman ; mai
mull Inca, dupd anul 222, cand s'a dat dreptul de ceteitean
Roman, tuturor natiunilor din Irnperiu, atunci s'au inceteitenit
si toate cultele orientate. ComunitAile crWine, la inceput,
trgiau linistite in sanul celor politeiste. Dar in scurt timp
o mare schimbare se incleplini, chiar in launtrul ei. Pe
masura ce crestea numarul comunitatilor si al cred.incio-
silor, In aceeasi masura, trebuia sa se schimbe si organi
satia in multe privinte, chiar cu caracter intern. Consti
tutiunea comunitatei deveni mai mult credincioasa. Su-
praveghetorii cei mai batrani devenira incetul, cu incetul,
Episcopul in sensul special. Episcopul din Antiochia, din
Alexandria, Roma etc. aveau cu totul alta importanta de
cum aveau cei mai batrani dintr'o comunitate mica din
Siria sou Capadocia ; aceasta era in firea lucrurilor, intr'un
limp cand crestinismul era, din ce in ce mai mult impins
in lupta cu paganismul. Romanii persecutau pe crestini,.
din causa doctrinei tor, contrare organisatiunei de slat Ro-
mane ; crestinii ajunsera un pericol pentru imperiu, de
oarece ei formau un stat in stat si, cu atat mai mult, cu
cat numarul for crestea neincetat ; ei dispretuiau politeismul
Roman, fiind condusi de superiorii tor, de Care Episcopi
dupa legi facute de ei si superiorii tor. Sinoadele locale si
ecumenice, se opunea cu inversunare si adese on pe fata.
contra zeilor, neaocoteau institutiunile statului, dispunand.
de cele mai intinse mijloace pentru combaterea ion Tre

www.dacoromanica.ro
113

bue sd mai ada,'ogrim ca nepotrivirea dintre cretinism si


politeismul roman, cum si al tuturor cultelor streine, era
prea isbitoare. Crestinii se gdseau de la inceput intr'un
contrast acut cu toate religiile politeiste, deci trebuiau sa
respingd, cel putin practicile for religioase, sa tagdduiasca
orice alts forma de religie, si le atacau direct, le condam-
nau, le declarau de nemernice, fdra a lua in bdgare de
seamy ca, fie-care forma de religie avea adevdrul sa'u spe-
cial, pentru poporul care o marturisea ; crestinii le condam-
nau ca pe niste opere ale diavolului. Aceasta dusmanie pe
Ltd, se manifests printr'un .sir de fapte batiitoare la ochi.
La masa ospitalierd a prietenului sau a rudei pdgline,
crestinul iii bates joc de aceste laude date zeilor; daca se
aducea jertfd geniului celui bun (Dis manibus), ei refuzau
cu groazd de a atinge carnea jertfitd idolilor.
Credinta poruncea sa evite petrecerile, procesiunele festive,
teatrele, jocurile, prin care respingea formele religioase ale
politeismului, si cu cat se inmulteau mai mult crestinii,
cu atata devenea mai isbitor acest contrast ; crestinismul
se ardta pretutindenea ; legea cerea si obiceiul poruncea, sa
onoreze ca Dumnezeu statua imperatorului i vulturul sa-
cra; pe crestin Insd Ii oprea o lege mai Malta' a acelei re-
ligii, care poruncea sa se supuna mai mult lui Dumnezeu
de cat oamenilor. Mai mult Mat, crestinii nu s'au multumit
numai a declara lumea zeilor de plasmuiri ale fantasiei,
de lucruri false, facutd din piatrd si amnia. Pentru cres-
tini aceasta era opera puterilor diabolice, de care ei tre-
buiau sa se asigure prin semnul crucii, pe care a fost rds-
tignit Mantuitorul lumii. (Oscar Jager, Ist. Bona. pag.
521-522).
Pentru aceste motive, edicte aspre s'au dat contra lor,
din causa resistentei. Li se confiscard cartile sfinte, spre a
fi arse in public; li se confiscard averile bisericei; crestinii
cu vazd, erau dati afard din slujbele curtii, din armata, din
G. M. fonesort.Ist. Bis. Bowline din Dada Traiana, Vol. I-iu,
8

www.dacoromanica.ro
114

administratie, iar masa cea mare a crestinilor, era pusa


afara din lege.
Persecutiunile contra crestinilor, departe de a-i descu-
raja, contribuia sa inchege si sa cristalizeze mai mult
unitatpa lor. Ei nu fugeau de moartea de martir, ci o pri-
meau cu bucurie. Astfel se dadura tinerei biserici, Inca
de timpuriu, exemple maretc si frumoase amintiri, si inainte
de a fi avut cunostinta despre acest lucru, puterea statului
Roman in fnulte privinte era paralizata si desbinatti in ul-
timele decenii inaintea lui Diocletian. In fata puterilor lu-
mesti se afla o comunitate, cristalizata, admirabil organizata,
mai mult prin spiritul unitatei, credintei si caritatei evan-
gelice, &cat prin legi speciale ; inarmata cu forta, cu spirit,
cu bani si cu influenta, statul pagan se gasia fata in fat
cu indrasneata biserica cresting (Ibid. pag. 524-25).

www.dacoromanica.ro
CAP. VII.

Martirii Daciei Traiane.

Consideratiuni generale.

Comunithtile crestine din Dacia, avandu-si erarhia lor,


mai molt on mai putin organisa-M, erau persecutate ca si
in restul imperiului. Crestinii din Dacia, ca si cei din
Roma, vor fi cautat si ei sa-si profeseze convingerile lop
religioase, cat se poate mai in ascuns, ca sa scape de
oehitzl vigilent al administratinnei Humane, care decretase
totala nimicire a acestei : doctrine immodice, dup'd cum o
nurneste Pliniu eel Taniir (X. 97).
Totusi, monumentele aghiografice ne-au conservat nu-
mele unor martini si cari au confirmat, cu sangele lor, cre-
dinta lui Christos (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 700). Cu toate
acestea se Osesc istorici, cari neag'a" existenta unui singur
slant exit dintre Romani. Din toate popoarele crestine, numai
§i numai Romani din momentul de cand spar pe scena Istoriei,
ca o nationalitate separatei qi panel in ziva de astdzi n'au dat,
ncqtere nici unui slant. Faptul este ciudat si totusi not pro-
vocgm pe oricine de a ne da o singurii desminlire", zice d.
Ilasdeu in a sa conferint'd iniitulatii Papa dela Naa", tinutd
la Ateneu in ziva de 7 Decembrie 1901, Bucuresti (pag. 17).
Romanii, dupa cum este in deobste cunoscut, au persis-
tat a locui in Dacia si dupa retragerea legiunilor de ca.-

www.dacoromanica.ro
116

tre Aurelian (Gibbon I, 784, D. Onciul. (Originile Principa-


telor Romane Bucuresti 1899, p. 5-7), si deci, respingerrt
ca nefondata opiniunea d-lui Hasdeu, cand leaga neexis-
tenta Sfinfilor romanesti, numai de momentul aparifiunei Ro-
manilor pe scena istoriei ca o nafionalitate separatd.
Daca din punctul de vedere politic, Romanii au fost lii-
sati in afara de istorie, dupa retragerea legiunilor, si au
trait printre barbari i prin ascunzatoarele muntilor, ei au,
fost insa cu desavarsire uniti prim credinta for in Christos
credinfd devenita ortodoxd dupci separafiunea bisericilor pe
care o pdstreazd si kind astci-zi, ca pe ?tit deposit sacru moste-
nit dela strantosii lor, §i ca probd despre aceasta este unitatea
limbei Ronuine, Numai prin religiunea crestind Romanii
pdstrat nafionalitatea si liinba cu fisionomia ci fondul for Latin.
Cand barbarii s'au risipit si Romanii au aparut din as-
cunzatoarele Carpatilor, ei au aparut deja ca crestini vechi,
cu multe veacuri mai vechi cleat Bulgarii, Rusii si Sarbii,
iar nu cum credo d. Hasdeu ca, cu Sarbii i cu Bulgarii
not suntem dela inceput coreligionari prin ortodoxie" (Papa.
dela Neva p. 16-17). Suntem In adeva'r coreligionari as-
ta-zi, nu insa dela inceput cu Sarbii i cu Bulgarii, ci
numai de cand aceste popoare s'au crestmat adica dup.,
anul 787 (dupa cum vom vedea in alta parte).
Romanii, inainte de a se boteza Bulgarii Si Sarbii in
timp de aproape opt veacuri inainte de ei, iii dadusera
tributul for de sfinfi si de martini, atat sub Cesarii Romei,
cat si sub cruzii conducatori on judecatori ai Visigotilor.
Numele for ca : Saba Stratilat, Sf. Nechita, Principesa
Gautia si altii (vezi cele trei persecutiuni sub Visigoti si
Ostrogoti) sunt cunoseuti de intreaga biserica universala.
Romanii pot sa se mandreasca, cu dan ii, cad. strainii (Bo-
ne spun ca sunt Romani, fapt de altfel con-
firmat si de legendele si rugaciunile populare romanesti..
Nu se poate o insulta mai mare aruncata unui intreg
popor de cat, cand se declara urbi et orbi, c i popoarele din

www.dacoromanica.ro
117

familia celor din jurul nostru au sfinti, iar Romanii sunt o


exceptie pentru dansele, ca si cand numai Grecii, Bulgarii,
Sarbii, Rusii etc., ar fi favorisati de Providentii, ca sd le dea
sfinti din neamul lor. Nu: did. Dumnezeu, nici un neam
din rodul omenesc pe pamant, nu-1 lasd nepdrtinas de darul
sfintiei sale, ci peste tot a intins mila sa, si a deschis tu-
turor usd de spasenie", ne spune mitropolitul Dosotei (prolog.
0 Iunie).
Aeeastd lipsd de sfinti este exploatatd si popularisatii de
rdu voitorii neamului nostru, cum si de istoricii inconstienti
romanesti, cu atata cinism, incat li se pare ca aduc jertid lui
Dumnezeu. Asa intr'o brosurd intitulatd O istorie populard
a Romanilor" vol. I, No. 1, apdrutd in Biblioteea populard
Minerva din Bucuresti, la pagina 27 gasim urmdtoarea in-
trebare cu rdspunsul ei : Ce religiune aveau Ronitinii?
Dupd ce arata ca Romanii, au fost erestini in parte, chiar
de la colonisare, adaugii mai departe :
,,De aceia, dupd cum in toate ealendarele crestine nu e
nici un dant care s6 fi fost roman, ci tot/ sunt strdini de
neanzul nostru (? 0 en toate acestea, zice anonimul istoric
de la Minerva D-1 Hasdeu a gasit un slant Roman, si acela
stiti eine este ? se intreabd anonimul nostru. Acela e santul
Altcapti ! Ca si cand D-1 Hasdeu, care a facut in tinerete
istorie, iar cdtre batranete linguisticd, in tinerete spirit, iar
acum la batranete spiritism, ar fi descoperit piatra filoso-
fald 1 Trebue sd spunem ad, ca acest slant AVeaptcl, este un
clicton, o locutiune care se Ali de veacuri in graiul poporului,
cu care stie el atat de bine a caracterisa pe omul ran de
platy si deci nu este un scant. Locutiunea on dictonul
acesta, este echivalent cu un altul cu acelas inteles : iti
va plati la Pagele Cailor" (vezi Fl. Marian, Pastele la Ro-
mani).
Ma mir cum de i-a scdpat din vedere anonimului istoric,
de la Minerva, ea Romanii &Ed n'au sfinti, apoi ca ei ser-

www.dacoromanica.ro
118

beaza Paste le odata cu caii, adica niciodata. L-am fi trecut


sub Were pe acest inconstient istoric, daca lucrarea n'ar
fi avut menirea sa popularizeze o asemenea idee si s'o ga-
sim in mainele copiilor de scoala. Dar acum sa trecem de
la un necunoscut la un cunoscut, care nu mai vorbeste
copiilor, nici Romanilor, ci streinilor.
Un actual profesor universitar, al carui nume 11 tree sub
tacere, pe cand isi dadea doctoratul In litere la Sorbona,
in teza sa de doctorat, scrisa in limba franceza, venind
vorba de sfintii romanesti spunea : Il n'y a pas un saint
sorti du pays ; plus Lard. quand des ecrivains patriots vante-
rout les hauts paid& des leurs ancetres ils n'oublieront pas la
saint fois des ayeus, mais ce sera une formule. Cu alte cuvinte :
nu exists nici un sfant ie0t dintre Romani. Mai tarziu, cand
istoricii patrioti vor Pauda inaltele calitati ale stramosilor
lor, nu vor uita, sa spun si despre adanca for religiositate,
mais se sera une formule ! dar aceasta va fi un moft sau pe
romaneste o minciunci. Nu este greu de ghicit ce trebue sa
gandeasca streinii, despre un popor fdra sfinti si fara ore-
dinta in Dumnezeu, and citesc asemenea insanitati, scrise
de un roman si Inca cu pretentiuni.
Este in deobste cunoscut, oil un istoric face istoria dupa
documentele aflate 'Ana la dansul ; dar nimarui nu-i este
permis sa angajeze veacurile si s i scompteze viitorul.
Sunt legi in Istorie ca si in Fisica, care, in anumite cause,
raspund la cunoscute efecte, de exemplu : Pentru un popor,
care-si despretueste biserica si religiunea stramosilor
idea a fi profet si a to uita peste veacuri, poti sa"-i spui ca
acel popor este pe panta peirei ; caci nereligiositatea are
ea consecinta opusa, materialismul ; si materialistul, mate-
rialisand interesele cele mai sacre ale neamului, la cea
dintaiu ocasiune, le va vinde streinului pe un blid de link.
V oiti o proba ? cetiti despre tradarile, furturile milioanelor
de ruble din fondurile ambulantei rusesti si din alte pa'rti,
in actualul rasboiu dintre Rusia si Japonia.

www.dacoromanica.ro
119

Vom arata la timp, ca noi Romanii am avut o credinta,


combdtutd, de vrajmasi cu putere, dar sustinutd de noi cu
constiintit (Iorga, Doua confer. 46).
Am persistat in credinta strdmosilor nostri care-i cea
ortodoxii, cu toate incercarile papalitAei de a ne cato-
liciza. Alte popoare, din ordinul unui print si-au schimbat
religiunea lor ; noi Insd am avut domnitori $i princese Ca-
tolice, dar Romanii au persistat in ortodoxia lor ; persistenta
Romanilor in ortodoxie, documenteaza constiinta ortodoxiei
lor: dovadd, sunt descalicatorii Munteniei si Moldovei, cari ca
si Puritanii englezi, an renuntat mai usor la piimantul lor,
decat la credinta lor. (Ion S. Flor. Omagiu lui Titu Maio-
rescu p. 595 596).
Nu este oare o gravy insultd sa spui urbi et orbi ca un
intreg popor este lipsit de credinta in Dumnezeu si ca n'are
nici un slant qit din &bll sau? Cd numai popoarele din
familia, on cele din jurul nostru, au sfinti, pe cand Romanii,
si numai Romanii din toate popoarele, fac exceptie de la
aceasta regula ?
Un om este declarat sfant in doua moduri :
a) Ori ca Dumnezeu isi arata gratia sa asupra unui om plin
de fapte bune si prin minuni savarsite dupa moartea sa asu-
pra credinciosilor, cum a fost bundoard minunile savarsite
la mormantul Sf. Nichita Romanul in Mopsuestia (Ciliciei).
(Vezi biografia acestui martir in cele urmatoare).
b) Sau cd, poporul intreg impreund cu clerul sau, declara
dupd, moarte, pe un om sfant, fdrd ca corpul lui sa sdvar-
*eased minuni vddite.
Biserica noastra a avut in diferite timpuri bd'rbati mari,
ilustri prin moralitate, patriotism si stiinta, precum de
,,exempla : Mitropolitul Dosofteiu, Mitropolitul Jacob Sta-
mati, care s'a ridicat prin inviltaturd si prin virtute din
stana ciolgineascd, "ind la culmea, ierarhiei spirituale.
Acesta a fost un adevdrat scut al poporului, contra des-
fraului oligarchic si despotic, dar niciodatd, n'a trecut prin

www.dacoromanica.ro
120

mintea stramosilor nostri tentatiunea de a sfinti aceste


somitgti eclesiastice. (Hasdeu, Ist. Toler. relig. id. ibid.).
Nu ne-au lipsit deasemenea pustnici, eremiti, asceti, cari
au dus o viata inalta contemplative si nu mai putin dura
ca si sfintii veacurilor primare, esiti din fundul Tebaidei.
Astfel au fost : acel Daniil Sihastru, care train inteo pe-
sterg, de la Voronetz, si pe care Stefan eel mare 11 con-
sulfa in afacerile cele mai grele ale statului, si primind,
thept raspuns, consiliile cele mai patriotice : .,Nu to in-
china Turcului, ci to du, de to lupta. (Hasdeu, Papa de
la Neva. p. 18) cfr. Ist. Toler. relig. id. ibid.).
Mitropolitul Moldovei Dosofteiu, ne spune ca si intro
Romani se gasese oameni sfinti, drepti si cuviosi. Am
vazut vista si traiul lor, dar nu s'a cautat fare decat Da-
niel de Voronetz si Rafail de Agapia, si am sarutat sfintele
lor moaVe, iar mai departe, dupe ce spune ca, a vazut pe
Than de la Rasca, archiepiscopul cel sfant si minunat, cum
si pe altii, adauga: Ca Dumnezeu Sfintia sa (pe) nici un neam
de rodul omenesc pe pamant, nu-1 lasg nepartnic de da-
rul sfintiei sale, ei peste tot au tins mila Sa si au deschis
tuturor use de spasenie. (G. M. Ioneseu, Influenta Cult.
G-recesti, p. 84).
Afara de aceste icoane sfinte ale neamului romanesc,
mai putem cite pe Stefan eel mare, cdruia cronicarul Ure-
che ii zicea : Sfantul Stefan Vodg, nu pentru suflet ce
este in mana lui Dumnezeu, di el Inca a fost om cu pacate,
ci pentru lucrurile sale, cele vitejesti..." (ap. Hasdeu op.
cit. p. 18). Baca mai adaogam, ca Brancoveanul Constan-
tin, Domnul Tarei Romanesti, a murit in Constantinopole
pentru pdcatele sale politice, nu este mai putin uti dant
pentru Romani, ca si pentru biserica lor, de oarece cu toata
vinovatia lui politica', i s'ar fi crutat viata de &Are Turd.,
dace el ar fi trecut la religiunea Mahomedana ; el insa a
preferit sa-si piece capul sub sabia calarilui, decht se re-
nunte la religiunea stramosilor lui

www.dacoromanica.ro
121

Sa. stilt c'a murit cretin


Brancoveanu Constantin
(Legenda populara)
Dar daca Brancoveanu a murit pentru pacatele sale po-
litica, devenite pentru Romani acte maxi patriotice $i ore-
.stinesti, apoi fiii sdi n'au murit decat pentru legea cre$tina,
c'drora cu bucurie li s'ar fi crutat viata, daca s'ar fi fdcut
turci". Ei sunt adevdratii martini moderni, ai neamului
romanesc, si cu atat mai marl, cu cat ei erau feciori de
Donal, foarte bogati, si cu toate acestea pentru pristrarea
credintei crestine, au renuntat la viata, cum $i la toate
avantagiile si pldcerile ce le oferea ea. (G-. M. Ionescu
op. cit.).
CB vom zice de angelica figura a nemuritorului Mitro-
polit al Moldovei, Veniamin. Costachi ?
Cu toate acestea nimdrui din stramosii nostri nu i-a tre-
cut grin minte tentatiunea, sari treaca in numele sfintilor.
aceasta nu provine din causa scepticismului on a ireligiositeitii
omanesti, ci din causa scitirceniei Ronuinului in materie de Rain",
dupei cum foarte just o caracterizet odinioard d-1 Ilasdeu.
Recunoastem ca azi, Romanul, in elementele sale supe-
rioare este putin cam sceptic, dar scepticismul la Romanii
de azi este un fenomen general $i comun tuturor popoa-
relor moderne si tuturor claselor. Explicarea lui, ca si a
lipsei de sfinti roneini, le gasim in ideile trecutului nostru
istoric $i in condijiunile desvoltdrii presentului, ford sa ne
indreptateasca a ne crede exceptie printre popoarele din
familia si din vecinqatea noastra. (Ion S. Flor. Omagiu
Jui T. Mainrescu p. 595-90).
Daca poporul si clerul roman, ar vol sa treaca astazi
atatea figuri ma'rete din istoria noastra nationala si bise-
riceasca in numdrul sfintilor, ar putea-o s'o facd, fara sa-i
contesteze nimeni acest crept. CAci dupd, cum am spas $i
mai sus, oare nu si poporul isi face pe sfintii sai si atunci

www.dacoromanica.ro
122.

vox populi vox Dei ? Asa au ficut Bulgarii, asa au facut si


Sarbii, ca si Grecii si Rusii, si ei isi fac sfinti pana azi.
Dar sa nu vorbim decat de Bulgari $i de Sarbi.
Romanii n'au facut sfinti calendaristi, dar totusi ei nu-
mese anti, cum am vtizut, pe. Stefan eel Mare (Hasdeu op.
cit. 18) si tot asa 'i crede poporul si pe cei citati mai sus.
Pe cand Romanii au o conceptie foarte inalta despre cu-
va,ntul Sfintenie, Bulgarii si Sarbii din contra an speriat "Anil
si pe Muscali, cu multimea sfiatilor bisericesti, sadea bul-
garesti si sadea sarbesti.
Profesorul Golubinscky dela Moscova num'ar4' 52 sfinti,
exclusiv bulgaresti, dintre cari unii proaspeti de tot, chiar
dela inceputul secolului trecut, de ex. Sf. Ignatie dela Eski-
Zagra, mort la 1814, si un alt sfant, Onufrie din Gabrova
dela 1818. (Hasdeu op. cit. 19) cfr. Ist. Toler. Relig.,
p. 20-22 idem.
Sarbii, nu s'au %sat mai pe jos ea Bulgarii ; ei au mers
pana a clasifica pe sfiintii for cei proprii anume : 10 prin-
cipi, 8 vladici si nu mai stiu altii de cite eategorii.
Prin urmare, este nedrept, insultittor chiar, a arunca
blam Romanilor, pentru inalta conceptie pe care o an Ro-
manii, despre cuvantul s fintenie, fatA de bigotismul Bulga-
rilor, S'arbilor, Rusilor si Grecilor.
Greed la randul for fac tot asemenea, ca Bulgarii si Sarbii
(vezi (Niov MaprupoXcircov), Mrd a mai aminti de Rusi si de
sectele Moscovite, intre care vom mentiona pe acea numita
Raskol-literalminte schisma. (Hasdeu op. cit. p. 20).
Ca sa incheem revista noastra, vom mai vorbi Inca de-
un sfant de origin, roman ; voesc sa zic do Sfcintul Muce.-
nic loan Romani, martirisat de Turci in Constantinopole,
fiindca n'a voit sa se faca tura in anul 1662, Maiu 12, fiind
Domnitor in Tara Romaneasca Mihnea,-Vothi, supranumit
si Gioan-Bey. Biografia acestui sfant mucenic rom'anes
este scrisri de Than Karyofil, fost Mare Logofat al Marei
Biserici Patriarchale din Constantinopole, si talmAcitil din

www.dacoromanica.ro
123

Martilogiul... grecese (tiparit in Bucuresti in anul 1801,


p. 20-21 v).
La Academie (sect. M-ss) se Old biografia acestui dant
in traducere romaneascd, in M-ss. cu No. 44. Cati Romani
nu vor fi pritimit dela Turci, pentru Hristos ; dar neavand
cine sd le descrie biografiile lor, an timas necunoscuti
pentru noi.

§ 3) Martirii Daciei Traiane.


MERCURIU.

Traditiunile bizantine ne fac cunoscut, cd Mercuriu este


fiul unui scyt romanizat din Dacia, numit Gordian, dupa,
cum el singur mdrturiseste. (Vezi vietile sfintilor 24 No-
embrie p. 352). Ndscut si crescut in religiunea crestink
se zice cii si mogul sau era crestin ; din cea mai frageclii,
tinerete, imbrdtisd cariera armelor, intrand in legiunea Mar-
tensis, (Mccmat5ov) care acum era in Armenia Mare, sub
comanda ducelui Saturnin (D. Petrescu, Mart. Crucii p. 55).
D. Auner (op. cit. p. 15 16) trigildueste ca Sf. Martir
Mercuriu ar fi fost in Dacia ; nu aduce insd nici o mar-
turie pentru sustinerea pdrerei sale. Biografia acestui martir
in numeroasele sale variante, ni-1 aratd ca pe un distins
militar, luptand in contra barbarilor (Aptatiucto-c 81 Tcc,r1
xata TEW BoccPcpoov... Acta ss. 26 Noembrie).
E necesar sd ardtdm, can erau barbarii, cu care se ostea
Martirul nostru, did acum ajunsese prin vitejia lui, pand
la rangul de comandant (sub impdratul Deciu 249 251).
E cunoscut ca, Dacia intreagd fusese prddata de GO., cari
acum ndvaliserd in rdsdritul Europei ; prddilciunea Daciei de
cdtre Goti are loc sub imperiul lui Filip Arabul (244 249),
si in special sub Deciu, barbarii au luat un mare numar-

www.dacoromanica.ro
124

de captivi din dreapta Dundrei, pe care-i stramuta in stanga


el. Deciu ii ataca la un sat din Moesia, unde peri in luptg,
cu ei (251); urmasul sau Gra lien cur4i Dacia de Goti (0.
lager Ist. Rom. p. 507 508).
Deci, barbarii de cari se pomenesce in Acta Sanetorum,
nu sunt altii decat G-otii. Legiunea Martensilor, din care
facea parte si Mercuriu, vine in Dacia. Aici Mercuriu, se
perfectiona in arta militarg. Intr'una din bdtdliile date de
Romani contra Barbarilor, Mercuriu, trecand prin taberile
barbarilor pant la eel mai mare al lor, 1-a ucis cu sabia,
si impreuna cu el, at:4i barbati a ucis, meat ei au luat fuga.
Iar pe Mercuriu, pentru vitejia lui cea mare, 1-a rhemat la
sinesi Deciu, cinstindu-1 Cu marl daruri si 1-a pus pe clau-
sal voivod (Antarpitriyoc) peste toate ostile (din Dacia)
(Petrescu Mart. Cruc. p. 55-56).
Sf. Mercurie, in orele de recreatiune, studia Evangelia
si edifice in doctrina cresting pe fratii lui de arme ; bine
inteles ca aceasta o fdcea in secret, de frica persecutiuni-
lor. Mud Mercuriu merse in contra barbarilor GO, se zice
ca tatal sau Gordian i-a zis .,Fiule, mergi, si °data bi-
:

..ruitor asupra vrasmasilor, sa nu uiti pe Domnul Dumnezeul


tau". Persecutiunile ridicate de imparatii Romani, continua
si sub Deciu si Inca cu multa furie.
Crestinii din Dacia n'au ramas nici ei streini de aceasta
persecutiune, fapt care cause multa intristare lui Mercuriu.
Ca'ci once comandant suprem militar, exercita o mare au-
toritate si asupra treburilor politice si administrative (Plinius
X 97), si is acest cas, lui revenea sarcina de a persecute
pe crestini si a ucide pe acei ce n'ar fi sacrificat zeilor.
Intr'una din zile, and Mercuriu se aila in societatea mai
multora din subalterni lui, primeste porunca sa vina pang
la palat, la un consiliu. Mercuriu raspunde ca e bolnay.
Deciu amana consiliul. Intr'una din zile, imperatorul 11
invita, ca impreuna cu companionii sal, sa-1 insoteasca pand
la templu spre a sacrifice.; se supuse, dar in urma se stre-

www.dacoromanica.ro
125

curd in secret si se duse la cartierul sdu cu inima Tibia de-


planuri marl. (D. Petrescu op. cit. 57).
Planurile acestea, nu sunt greu de ghicit. .A.rhistrategul
nostru, probabil, vazandu -se denuntat ca crestin, si
stiind ca de aceasta acuzare nn poate seapa, faird sa -si re-
nege credinta sa ceea ce era ingrozitor iar in cazul
contrariu, sa-si piarzd demnitatea sa politicd' si militara,
era pus 'intr'o dilemd. El trebuia sa scape ; imprejurarile po-
litice 'i erau favorabile ; atatea generali imbrdcasera purpura.
Imperiul sguduit pang in temeliile sale de succesele aces-
tor ambitiosi, este amenintat a se desface intr'o multime
de domnii. Puterile locale, fiindcd impdratul si unitatea im-
periului nu le mai apdra, cauta sa se apere de dusmani,
dui% cum le vine la indemand. Un sir de usurpatori, in
deosebite Orli ale imperiului erau vreo 19 la numar
caracterizeazd de minune nenorocita epoca a domniei lui.
Deciu si Gallen (0. lager p.p. 508 509).
Noi credem ca creierii arhistrategului nostru erau mun-
citi de acest plan ambitios. Ar fi vroit probabil sa faca
o Dacie liberd sub comanda sa. Nu cunoastem cari im-
prejurari 1-au oprit de a-si satisface dorintele inimii sale-
plinci de planuri mari. Dar se vede ca evenimentele 's'au
precipitat, contrariu a$teptdrilor sale. Caton, un favorit al
lui Deciu si vrdjma$ personal, al Sf. Mercuriu, profita de
retragerea sfantului din templu, 11 denunto nu numai ca_
crestin, dar si ca propagator al crestinismului intre legiu-
nile Romane. Imperatorul, nu creza deocamdatd si vra sa
se incredinteze singur. Chema pe Mercuriu la dansul
zise : Oare nu to -am inaltat eu, facandu-te duce poste osti ?
Pentru ce ai trecut cu vederea stgpanirea si porunca data
tie ? De ce nu dai cuvenita cinste zeilor ?" Sf. Mercuriu
cunosca dela cine ii vine raul acesta ; de,clard pe fata. ca
e crestin si ndscut din pdrinti crestini. Tiranul ordona a-i
se Ilia esarfa si celelalte semne ale dregAtoriei sale inalte,
si-1 arunea in temnip. Mai multe zile, Deciu incerca atat

www.dacoromanica.ro
120

grin amenintari, cat si prin promisiuni, sa -1 faca a se le-


pada de Christos, dar in desert. Vazand ea nu poate sa-1
intoarcd dela credinta parintilor sal, 11 supuse la cele mai
ingrozitoare torturi ; dar si de asta data toate inceredrile
.ramasera zadarnice. Apoi dete urmatoarea sentinta : Pe
Mercuriu, care Intru nimic a socotit pe zeii nostri Si a
defaimat cinstita porunca a blandetei noastre, porunceste
stapanirea noastra, ca ducandu-1 in tara Capadocei, sa i se
Jae capul acolo". (Martini Crucii 59). Acolo i se tae capul,
in piata Cesariei Capadociei, in ziva de 24 Noembrie.
Asupra anului mortei sale istoricii nu sunt de acord, unii
11 pun sub anul 254, Martirologiul grecesc la 255. (Erbi-
ceanu Ulfila p. 62 c. f. Ist. Mitr. Mold. p. XV). Martirologiul
Roman, ni-1 arata pe Mercuriu ca a primit cununa Martiried
-sub Deciu in Cesaria Capadociei. (Cesariae in Capadocia
passio S. Mercurii qui... et Barbares vincit et Decii saevi-
tam superavit... (p. 290 $i 332).
Noi, suntem de parere ca el a suferit martirul in timpul
lui Deciu si deci Intre 250-251, cad atunci n'ar avea nici
ztn inteles expresia Martirologiului et Decii saevitianz supe-
4.acit`:. Caci data punem anul mortii sale la 254 dupa Ba-
ronin si 255 dupa Martirologiul grec, atunci martirul sau
cade sub Galien si nu sub Deciu, care a imparatit intro
anii 249 251, si faptele dovedesc contrariul. (Bis. ort.
Rom. IX/S5 p. 700).
Uciderea Sf. Martir Mercuriu in Cesaria Capadociei, are
o deosebita importanta, intai pentru biserica Daciei Traiane
caci de aici inainte relatiunile acestor biserici vor fi aproape
continue, pentru mai multe veacuri, si al doilea ca : pe not
ne lntareste in parerea, ca uciderea Sf. Mercuriu are Inca
un caracter politic, pe langa eel religios care nu este de
cat un pretext, caci ghicindu-i Deciu planurile, on fiind de-.
nuntat ca atare, usor a putut sa i se gaseasca un pretext
si 1-a gasit.
Cauza, pentru care Mercuriu este trimis tocmai in Cesa-

www.dacoromanica.ro
127

ria Capadociei, spre a fi decapitat, este ea Mercuriu, in ca-


litate de om politic si arhistrateg, avea multe simpatii
pentru legionarii crestini din Dacia si Panonia, si deci,
.omorandu-1 aici in patria sa, moartea sfantului ar fi putut
provoca o revolutie contra imparatului, din partea compa-
-triotilor lui. Reliquiele lui se afra si azi in biserica din
Cesaria Copadociei..
Cati martini. ai Daciei, oameni cu pozitiuni inalte, ca si
a lui Mercuriu, nu vor fi fost transportati si omorati aiu-
rea, departe de vetrele for Srintesti Ba inc'a unii si morti
1

au fost transportati in Capadocia, iar altii in Mopsuestia


Ciliciei, duNi, cum vom vedea mai departe. (Vezi vietele
sfintilor din 24 Noembrie, Martirologiul. Roman pag. '290
si 332, Euseb. Popovici Ist. Bis. Rom. p. 64. Erbiceanu
Ist. Metr. Mold. p. XV id. Ulfila p. 62. D. Petrescu Mart.
crucii p. 64--62). Acta sanctorum din 26 Noembrie.
Zelul in credinta si dragostea, cu care crestinii primitivi
cautau a propaga doctrina cea nouit intre cunoscutii lor,
au vadit pe Sf. Mercurie de crestin ascuns, °richt de greu
era pentru Deciu, omul cel mai dedat ocupatiunilor mili-
tare, de a se desparti de cel mai bun duce al sau; cu loath
acestea fanatismul religios, a invins sentimentul amicitiei.
(Bis. ort. Rom. IX/85 p. 700).

www.dacoromanica.ro
CAP. -VIII

Retragerea legiunilor i administratiei romane


din Dacia (270 p. Chr.)

§ 1) Pafimirea Sf. Martir Saba Strati lat.


N'au trecut decal doudzeci si cativo, ani de la moartea
Martirului-Duce Mercuriu si un alt Martir, nu mai putin
nobil si tot asa de viteaz, avand aceleasi demnitdti inalte-
politico si militare ca si Mercuriu, voesc st zic despre Sf.
Martir Saba Stratilat, a pdtimit martirul in Dacia, de la
Aurelian, prin inecarea sa in fluviul Dundrea, impreund Cu.
70 companioni ai sdi.
Aceastd imprejurare, pusa in legatura cu cele ce ne stmt.
cunoscute despre Sf. Mercuriu, confirms pant la evidenta
faptele expuse mai sus, ca legionarii romani si cu colo-
nista au fost primii crestini si predicatori ai doctrinei evan-
gelice in Dacia.
De alta parte, biografia Sf. Saba este foarte interesantic
pentru motivul ca ea documenteazd destul de bine ideea
persistentei elementului romanese in Dacia, dici cu funda-
rea Daciei nona Aura liana, foarte putini au urmat admi-
nistratiunei romane in dreapta Dundrei, restul preferand sa
ramand la locuintele for (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 701). Apoi
locuitorii Daciei nu va"zuserd la cats sldbiciune ajunsese
imperiul Roman, si de ate on fusese Dacia prddata de

www.dacoromanica.ro
129

barbari, de la Fi lip Arabul si pand la Galien, care reuseste


sa-i respinga peste hotare ?
Sf. Saba Stratilat Mtpocrq Aaccov iciest Ducis seu Tribuni mi-
litum (Acta ss. V pe Sept. pag. 88 col. II) este fiul unui
cetatean nobil din Dacia ; el a primit prima educatie in
spiritul crestin, si in conformitate cu cerintele timpului
si cu obiceiul pam'antului si apoi el a intrat in armatd.
Biografia lui, nu ne face cunoscut legiunea in care a ser-
vit Saba, dar din datele aceleiasi biografii se cunoaste ea
Saba facea parte din reservele garnizoanelor Daciei, si acele
rezerve odatd asezate, ele formau armatele insarcinate cu
paza hotarelor imperiului, contra hoardelor de la Dwiare.
(D. Petrescu Mart. Cruc. p. 61; B.is. ort. Rom. IX/85
p. 701).
Cu toatd bdrbatia apardrei lui Saba, succesul a fost de
partea barbarilor, mai numerosi. (Bis. ort. Rom. XI/85
p. 701).
Dupa ce redutabilele legiuni din Dacia, an conferit pu-
terea imperials bravului Aurelian, fiul unui taran din im-
prejurimile Sirimului, care se distinsese mai inainte con-
tra Gotilor si dupa ce repurta si de asta data cateva victorii
contra lor, incheie cu ansii un tractat in anul 269, prin
care Gotii se obligau sa nu mai turbure linistea imperin-
lui, ci nobilii sa-si trimita la Roma copii ca ostatici. Dar
conditiunea cea mai importanta din tractat, a fost mai mutt
subinteleasd decd exprirnata. Aurelian retrase legiunile din
Dacia cu consimtimantul for (Gibbon I, 178) trecandu-le in
dreapta Dundrei; i astfel abandons ne spune acelasi
istoric in mod -Mout aceasta mare si frumoasa provincie
in mainele Gotilor.
Cu aceasta ocaziune locuitorii Daciei pd'rasind posesiu-
nele departate, pe cari ei nu le puteau nici cultiva nici
apara, trecura Si ei in noua Dacie, numitd Aureliana, in
anul 270 p. Chr.
In vechia Dade Traiand, au ramas cu toate acestea un nu-
b. M. Io.nesco.lat. Bin. Romeine din Dada Tralanii, Vol. I-in 9

www.dacoromanica.ro
130

mar considerabil din vechii ei locuitori can nu se speriau de


dominatinnea Gotilor" (Gibbon I, 178).
Cu aceasta ocaziune, ideile religioase ale lui Saba, sunt
cunoscute lui Aurelian; Saba, ca cresin, era personal no-
muliumit de Aurelian, pentru perseeutiunea indreptatd con-
tra crestinilor; el ura administratiunea romand atat pen-
tru netoleranta ei religioase, cat si pentru asuprirea claselor
de jos ale societatei, de catre cele de sus, care asuprire
era mai ales simtitia', la extremitatile imperiului.
De aici, este usor de ineles, di el personal, n'avea into i
dorinta de a trece cu legiunile in dreapta Dundrei si apoi
cauta sa induplece pe altii, in speranta, ea administratiu-
nea barbara, nu putea fi mai rca decat cea Romana (Bis.
ort. Rom. IX 85 p. 701).
Biografii lui ne spun, all de aceleasi idei cu Saba s'au
gasit Inca 70 de persoane, cari erau tovarasii lui de acme
(Vietile sfintilor din 24 Aprilic ed. Bucuresti p. 224-225),
can preferau mai bine sa rdmand in Dacia Traianit, cu
compatriotii lor, cari nu se indurau a-si pdrdsi mosiile si
mormintele striimosilor lor, decat a emigra, aiurea. Masura
aceasta si tirania lui Aurelian, determinard pe Ducele Saba
si pe compatriotii sai, a depune esarfele si celelalte insignii
militare si a so retrage din serviciu, fiecare pe la vetrele
sale, facilitand mai departe intinderea crestinismului, con-
soland pe prizonieri si pe cei persecutali de pagani (Pe-
trescu op. cit. 64). Nu este greu de inteles. cu ce a fost
recompensat Saba, pentru convingerile sale religioase, cum
si pentru dorinta lui de a ramanea mai departe in Dacia
Traiana ; din ordinul impdratului lui, Saba impreund cu cei
70 companioni ai sai, in urma mai multor torturi ingrozi-
toare, intr'o noapte li se legd o piatra de grumaz si-i ineca
in Dunare. (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702 ; Vietile Sfintilor
p. 224 225 Petrescu Mart. Crucii p. 65). P arte din reli-
quiile lor an fost pescuite de crestini si ingropate cu
cinste.

www.dacoromanica.ro
131

Biografii nu sunt de acord nici asupra locului mortei,


nici asupra originei lui.
Ca loc al martirului, unii pun 61 ar fi avut loc la Roma
si ca ar fi pierit prin inecare ; iar cat pentru ori-
gina spun ed ar fi fost de neam got (Vietile Sfintilor ed.
Bucuresti 224-225 Mineiul ed. Buda 1805 po ziva de 24
Aprilie. P. S. Episcop al Argesului Dr. Ger. Timus Diet.
lighiograf p. 742 ; Act. ss. V pe Sept. p. 88 col. II etc.).
Denumirea de got, ne aratd clar, ca el era originar din
Dacia, undo trebue sa fi si suferit moartea martiried. Bio-
orafia sa a fost fdcuta de aghiografii bizantini, dupa moar-
tea Sfantului, cand Dacia Traiana era ocupata de Goti
si se numea Gothia ; deci dupd ei Sfantul Saba fiind
din Gothia 1-au numit fireste Saba Stratilat Gotul.
Exemple de acestea ne-au dat aghiografii bizantini si cu
ocaziunea martirizarei Sf. Nikita Romanul si Saba Gotul,
ambii martirizati in a doua persecutie a regelui vizigot
Athanarich, in anul 372 dupd cum vom vedea mai departe.
Intru cat priveste cestiunea a doua, ca Sfantul a fost
inecat intr'un riu pe care aghiografii nu-1 numesc apoi
nu poate fi deck fluviul Dunarea : 1) ca Sfantul fiind din
Dada Traiana si cunoscandu-i-se sentimentele crestine si
intentiunea de a rdmanea mai departe in Dacia Traiana, si
ce e mai mult, de a indemna si pe altii ca sa ramae acolo,
dupa Martirologi fapta aeeasta ar fi contribuit a mie-
soli Luna reputativne a lui Aurelian fata de Senat si po-
poiul Roman, cdruia i-au spus ca n'a ramas absolut nici
un locuitor in Dacia Traiand, ci i-a trecut pe toti in cea
Aureliana (Xenopol I 284).
Asasinarea Sfantului Saba $i a companionilor lui se im-
punea mai mult din motive politice, deci in aparenta era
pretextul religios. Cd in Dunare si-a capdtat moartea mar-
tirica, ne ineredinteaza nu numai biografia lui, scrisa ro-
maneste (I. D. Petrescu Mart. Ouch p. 66) ci si uncle

www.dacoromanica.ro
132

stichiri i condace, unde expres se spune ca a fost Duna-


rea (Bis. ort. Rom. IX/85 nota c. de sub p. 702).
Respingem opiniunea aghiografilor expusa mai sus ca
find lipsita" de once temeiu istoric, c`a. Mart. Saba este de
origing Got, ca pe la anii 269-270 Sf. Saba se vede a fi
duce al rezervelor legiunilor din Dacia, probabil inainte do
domnia lui Aurelian ; not mai stim din alto isvoare isto-
rice, cg, Gotii vin in atingere mai serioasa cu Romanii
d'abea pe timpul lui Galian 251 si deci pang la 270, cand
Sf. Martir ar fi avut 19 ani, este imposibil, ca sa ajungre
la un rang atat de Malt in armata romans, cand este stiut
ca trebuia sg, fi c'apatat cetatenia romans, i sa treac6
prin atatea dregg.torii pand s'ajunga comandant, ceea ce
logica dreapta respinge.
Mai de admis este &A Sfantul este de origins dac roma-
nizat (Mart. Crucii si 64), ca'ci crestinismul pkrunsese la
Goti mult mai tarziu (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702 nota c.).
Iv of conchidem c6 el era on de vita dacics, ori Latina i.
dac numele nu-1 arata a fi latin, e probabil, c5, el trebue
sg, fie colonist ai &anti OHO an fost de origine din Asia.
Tot °data, trebue sa amintim aici, ca Sf. Martir Saba
Stratilat, nu trebue confundat cu omonimul ssu Sf. Martir
Saba ; amandoi poarta in traditiunile bizantine denumirea
de Got, deci ei sunt Romani ; amandoui au suferit marti-
riul prin inecare in riu, amandoui sunt de rang senatorial
si de care se deosebesc :
Primul a suferit martiriul prin inecare in riu, din ordi-
nul lui Aurelian, intre anii 269-270.
Secundul a suferit moartea martiricg, in a doua perse-
cutiune sub Athanaric 372.
Primul se serbeaz5, la 24 Aprilie.
Secundul se serbeazA la 12 Aprilie.
Reliquele primului nu se stie unde se afig, pe cand ale
celui d'aldoile sunt in Cesaria Capodeciei, unde se aflb," si
ale Sf. Martir Mercuriu. La ambii martini, motivul mortii

www.dacoromanica.ro
133

for deli este religiunea, la baza for insa este politica, si


child imparatul Aurelian ordona : .,cine este cu imparatul
si cu zeii sa, treadi Dundrea, Romanii, crestinii din Dada,
descendenti ai vechilor republicani, strabunii nostri, erau
,,de mult s'atui de zei si de imperatori". Jos cu procon-
sulii, strigarrt cu totii, si nu se mai supuserd comandei de
eat o mica parte din legionari. Saba Stratilat (Campo-dux).
impreuna cu cei 70 centurioni si cdpitani, hod' primii can
protestarrt contra zeilor si proclamard credinta in Christos
liberatorul omenirei, ca religiunea Romaniei (Ion Heliade
Raduleseu op. cit.)
Romanii sunt datori memoriei eroului si Martirului lor ;
Biserica crestina 1-a pus In numarul martirilor. Numai ei
ii suntem datori piistrarea amintirei a acestui Want si mare
Martir, care trebue sa fie patronul nostru national, al in-
tregei natiuni si a loath, suflarea romaneasca (Apararea
Nationale" din Anul II, 138/901).

§ 2) RoluI §i influenta e5ercitata de crestinism


asupra nationaliatei romane
Imparatul Aurelian, retragand legiunile si administratiu-
nea remand din Dada, cu aceasta ocaziune locuitorii Da-
ciei, pardsira posesiunile departaie, pe cari ei nu le puteau,
nici cultiva, nici apara, trecand in Dacia Aureliana (Gib-
bon I 178, Xenopol I, 311-312).
Totusi, zice marele scriitor englez Ed. Gibbon (I 178),
in vechea Dade Traianci, au rcimas un numeir considerabil din
.,vechii ei locuitori, cari nu se speriau de doininatiunea Gotilor".
Ion Heliade Radulescu, ne spune ca aceasta multime
considerabila de Romani, ramasi in vechea Dacie Traiana,
erau numai crestini, descendenti ai vechilor republicani
strabunii nostri cari erau satui de mult, de zei si im-
peratori. (Hist. Rom. ad. Buc. 1856 p. 17 36). 0 parte

www.dacoromanica.ro
134

,din acest mare adevar, 1-am vazut realizat de chtre marele


martir Duce le Saba si cei 'TO companioni ai shi, centurioni
si capitani ; ei fura primii, sari protestarh si proelamarh
credinta in Christos, ca religiune a Romanilor", (cf. ziarul
Apararea Nationale``, an. II No. 137 din 27 Maiu 1901).
Pe de alth parte, daci Romanii nu se speriau de invaziu-
nile barbarilor, este pentruch parhsirea Daciei in prada bar-
barilor, fusese precedath de o epoch de transitiune, in care
aceasth provincie, duph cum am vazut, inch de sub shipani-
rea Romanilor suferise in repetite rinduri navhliri pustiitoare
(Xenopol 1 311). Totusi, trecerea dela starea linistita si info-
ritoare a sthpanirei romane, la aceea ehaotich a timpurilor
navalirei barbarilor, incepe pentru poporatia Daco-romanh
o epoch, cu totul noun a istoriei ei caracterisath prin. mai
multe imprejurari si anume :
a) Cei mai multi din locuitorii ei, speriati de violenta
navalitorilor, canto, adapost in munti si phduri, de care Da-
cia era plina, in special duph ce Gotii ridica persecutiuni
contra lor ;
b) Prin retragerea locuitorilor dela viata organizath din
campii, la munti, se schimba si conditiunile traiului sau,
ducand o viata quasi nomadh, deli n'a phra'sit cu totul pe
alocurea nici viata agricolh si pastoria ; astfel ca ei mer-
geau cu turmele lor in toatii, intinderea lor, venind in con-
tact unii cu altii, si astfel unificand felul lor de a fi, ei
preghtira acea unitate surprinzhtoare a neamului romanese
dela Nordul Duniirei (Xenopol I 311). S'a zis cit biserica.
a fost scutul de aparare al nationalitatei si limbei roma-
nesti si s'a spus un mare adevhr ; chei nu trebue uitat, c.
piatra unghiularh, care a cimentat legaturile de frhtie si
dragoste dintre Romani, n'a fost deck biserica lor. Biserica
la Romani ca si la alte popoare, a lucrat mai intaiu
ca architect, iar mai apoi ca simplu lucrhtor ; la inceput
singura si dupa aceea aproape singura. Biserica n'a tinut,
socoteala nici de frica administratiunei romane, nici de in-

www.dacoromanica.ro
135

vaziunile vijelioase ale barbarilor, ci linistita $i fare, sgomot


a anuntat impdratia lui Dumnezeu, a predicat resignatiunea,
i-a inspirat pacienta, a invdtat blandetea, umilinta si dul-
ceata i-a intuit in abnegatiune, i-a indemnat sa fie cari-
tabili, le-au destelenit mintile, le-au conservat tot ce se
putea scdpa din mainele barbarilor, cele mai pretioase
odoare, liact psi nationalitatea lor. A fdeut in fine din natiu-
nea romaneasca impri-istiata de ingrozitoarele invaziuni
si coplesita in parte de politeism, o societate vie, caldu-
zitd prin disciplina si legi alcatuite din precepte religioase,
a strins pe toti in jurul acestei doctrini, sustinuta prin de-
votamentul sefilor si ascultarea credinciosilor, singura ca-
pabila de a subzista sub nenumarate valuri de hoarde bar-
barice, cari s'au rostogolit in curs mai bine de 1000 de ani
poste manoasele si incantatoarele campii dintre Nistru si
Tissa, Marea Neagra, Dundre si Carpati. (Vezi al meu stu-
diii, Influenta Culture! Grecesti in Muntenia si Moldova cu
privire la bis. sc. si societ. 1359 1873 Buc. 1900 p. 27)
Pentru aceste binefaceri, Romanii si-au iubit biserica
inzestrind-o cu tot felul de daruri, si constienti de crestina-
tatea for si-au apdrat-o cu tuta dragostea si energia po-
Lucrul de altfel se explica lesne, cad. ortodoxia si
nationalitatea imam]. se nasc de odatd, se desvolta inteuna,
lupta mina in mina, sprijinindu-se si apdrindu-se reciproc,
dainuesc astazi, si nedespArtite vor ddinui cat timp una si
nedespiirtitd fiinta vor avea. (Revista Rom. No. 2 pe Febr.
1902 p. 38).
Majoritatea faptelor marete, ce ni s'au conservat poarta
sigiliul religios (Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. p. XXIX).
Nimenea astdzi nu mai poate sa ne tagaduiasca ca limba
bisericeasca a Romanilor, cum si cea vorbitd, ne este pas-
tratd numai prin bisericd", edei Ea si numai Ea, a impus
prin invataturile ei, repulsiune pentru tot cc este strein de
neam si de lege. Etta pentru ce tot Romanul datoreste aces-
tei inalte $i sfinte institutiuni, dragostea, ajutorul trebuin-

www.dacoromanica.ro
130

cios, ca salai poatd si mai departe indeplini misiunea ei,


cdci de ea a fost starns legate, viata neamului romanesc in
vremurile grele prin cari an trecut strdmosii nostri (Ibid
op city.
Am amintit mai sus, ca Romanii del lute() buna parte
se retriiseserd la munti, totusi relatiunile religioase, cum si
de interese, erau frequente intro &Ansa.
Cu fondarea Daciei Aureliane la 270 in dreapta Dund'rei
uncle au trecut o suing, de indigeni romanisati din stanga
Dundrei, datele istorice despre viata bisericeascd, a stra-
mosilor nostri, sunt mai numeroase chiar ca cele politico.
E foarte interesant de vdzut ca cu toatd intreruperea deasa
a relatiunilor, dintre loeuitorii ambelor Dacii, totusi malul
nordic al Dundrei era, de jure, considerat totdeauna de ed.-
tre imperatorii roman, ca o parte integrantd a imperiului,
(Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702) ; iar dupd diviziunea impe-
riului, din punctul de vedere bisericesc, depindea o parte
de biserica de Rdsdrit iar cu alta de Apus, (Acad. Rom.
M-ss 2 G. E. p. 203 v.). Totusi, relatiunile eclesiastice, au
existat intre amandoud Daciile, a lui Traian si Aurelian ;
ele s'au stabilit chiar din aceste timpuri si au durat mai
multe veacuri. N'au trecut deck ativa ani dela stramuta-
rea legiunilor in dreapta Dundrei, (finele secol. 1.11) $i gdsim
ca bisericile din stanga Dundrei erau supuse sub autorita-
tea episcopului din Sardica (Sofia) capitala Daciei medite-
rane, (Bis. ort. Rom. IX/85 p. 702).
Imediat dupg pgrgsirea Daciei Traiane de cdtre Aurelian,
aceastd provincie este ocupatd de Goti si in special de ra-
mura for vesticd, de uncle si denumirea for de -Vestigoti on
Vizigoti. Vom da cuvenita extindere faselor prin cari a
trecut biserica romaneascd sub Goti, cdci ea va numgra
mai multi martini, cari vor fi recunoscuti de intreaga bise-
ricil cresting..

www.dacoromanica.ro
1.37

§ 3) Dacia TraianA sub stapanirea lor, numita


de istorici i Gothia, 270.
Gotii, popor de origind indoeuropeand, yin in atingere
au Romanii, cum am vdzut pe la 249, prddand in re-
petite randuri Dacia (Xenopol I, 311) fiind bdtuti de mai
multe on de Romani, se retrag cu constiinta pe deplin
edificatd despre starea de decadentd a acestui mare im-
periu. Retrasi in regatele for din Bosforul Hersonezului
Tauric (Crimeia), isi reincep prAddciunile, imediat dupe
moartea impdratului Claudiu II. Romanii, ajungand sub
dominaidiunea acestora, incepura sa se introducd printre noui
for stapani, al diror imperiu se intindea dela Dundre pang
]a Marea de Azov (Palus Moetis), (Le Quien Oriens Chris-
tranus I 1240), primele notiuni de agricultura, de artele
utile si comoditalile vietei civilisate, le-au primit dela Ro-
mani. Dacia Traiand deli ldsatd in afard de Istorie, tot*
se afla insensibil unity prin legdturi comerciale cu imperiul
Roman.
Pe masurd ce Gothii se asezau in nuoile for domenii
din Dacia, numita de acum inainte de scriitorii timpu-
lui Gothia,un sentiment de interes ii atasau la alianta
cu Roma; cdci interesul cand este permanent, produce
adeseori o amicitie sincere si utild (Gibbon I p. 179).
Diferitele triburi gotice cari ocupau Dacia Traiand, au for-
mat pe nesimtite o mare natiune, pdstrand totdeauna pen-
tru ei, superioritatea rangurilor si a gloriei. Fiind oarecare
asemanare intre numele de Get si eel de Goth, le-au ser-
irit adeseori ca punct de credulitate i vanitate. Dacia
Traiand o mai gisim la unii scriitori numita Getia. (Le
Quien I pag. 1240). Gotii pretindeau ca sunt urmasii Ge-
tilor si cd, strdmusii for stapanii acestor tari au primit
invdtb,"turi dela Zaraolxis, si ca ei au oprit progresele fit -
cute de armatele lui Ramses II si Darius (Gibbon I. p. 179).

www.dacoromanica.ro
138

§ 4) Inceputal creVinarii Gofhilor


Ined dela anul 258 p. Chr. Gothii, asezandu-se in nout
lor regat dela Bosforul Cimeric, au inceput s, Med pra-
daciuni in Asia. Dupd ea an pradat Cholchida, Trebi-
%onda, tree nesuparati in Pont (Photius Epithom. Philos-
torgii lib. II § 5 p. 470 cf. Const. Erbiceanu, Ulfila p. 7)
si Galatia, apoi in Cappadocia, de unde au luat multi
sclavi crestini si printre acestia se eau si clerici si apoi
s'au intors in regatul lor (Le Quien I 1241-1242). In
Asia crestinismul era predicat de mult (Waltz p. 42),Intre-
acesti selavi, an fost si strrtmosii lui Ulfila, Copadocieni
de nearn, din satul Sadagoltina, de lane), ordselul Parnas.
(Waltz ibidem). Acesti misionari fortati, au lucrat en sue-
ces la convertirea stapanilor lor in orasele Daciei si Soy-
thiei (Gibbon 1 884 cf. Le Quien I. 1240. C. Erbiceanu,
viata si aetivitatea lui Ulfila p. 7 et sequ) unde ei emu
imprastiati.
Acesti crestini captivi, ingrijeau de bolnavii lor, de ca-
sole lor, punand in practica, prin viala lor curata si ne-
patata, invatdturile divine ale Mantuitorului. Predica 'lor,
modal constiincios si luminat earn ei isi ludeplineau da-
toriile si purtarea lor conforma cu preceptele evangelise
atrase pe barbari la dorinta de a se cresting (Const. Er-
biceanu Ulfila viata si doctrina si p. 3). Mai mult, bar-
barii fiind in contact de aproape cut selavii lor si vazdnd
sfintenia uimitoare a vietei lor, puterea miraculoasd a ore-
dintei lor, Gold voiau, ne spune Sf. Vasile, a eunoa,ste=
secretul acestei influenli misterioase. Atunci ii s'a Mott
cunoscut Dumnezeul cel necunoscut, dela care crstinii se in-
spirau pentru savarsirea tuturor faptelor bune, obiectul ad-
miratiunii lor naive. Const. Erbiceanu ibidem).
Prin religiunea lor nationald, Gotii adorau fortele nein-
telese ale Naturei si aceasta le ajuta atat de mult ca sa.

www.dacoromanica.ro
18)

poata intelege mai de grabs veritatile religiunei crestine,.


si a venera pe un Dumnezeu, care le arata puterea sa prin
harul acordat servitorilor siii. (Theofanes, Chronogr. ed. an-
325). Crezand ei adauga Sozoman ca daca se vor in-
china acestui Dumnezeu superior celor ai lor, 11 vor castiga
si le va fi favora. bil ; iar peuttu desavarsirea acestui act ei
imiteaza pe crestini, pe cari-i credeau superiorii lor. Atunci
ei au rugat pe crestini sa-i invete aceea ce trebue sa faca
si in curetnd o parte din ei, au primit botezul intrand in
Diserica.
Astfel se formeaza o crestinatate barbara la Nordul Du-
narei (Revillent de l'Arianisme des peuples germanique p. 18).
Convertirea unei psrti a elementului gotic, la religiunea
crestina se explicit si prin caracterul general all rasei ger-
manice; ea constitue un contrast vadit, fata de resistenta
pganilor Romani (Const. Erbiceanu 1. cit).
Gotii cu moravurile lor simple, cu credintele lor despre.
fortele vii ale naturei, simteau o revolts sufleteasca la Ve-
derea moravurilor destrabalate ale Romanilor $i aceasta se
explica prin caracterul general al rasei germanice. Aceasta
rasa despretuid statul care tiranisa pe indivizi. Pentru a-
ceste motive favorisau spiritul de independents, cum si a-.
sociatia libera. Rasa germanica', aved moravuri simple, dar-
sanatoase ; respects familia in conceptia ei 'Agana, aproape
in aceleasi trasaturi ca si in crestinism, deosebindu-se nu-
mai prin caracterul sacramental, care daca nu o puted li-
bera, cel putin mitiga indrumarea ei spre o cale mai bunk.
Aceste consideratiuni nu indreptatesc pe nimeni sit creada,
ca Gotii erau civilisati ; ei erau Inca barbari, insa cu acea
culture indoeuropeana, proprie popoarelor de origins arica,
care prin conceptiunea simplista, puled sa se inalte pana
la conceptiunea unei fiinte supranaturale. Ei nu cunosteau
insa comoditatile vietei civilisate cum erau : agriculture si
artele, de oarece ocupatiunea de predilectiune era : viata

www.dacoromanica.ro
140

vagabondil, traiu in corturi si prtidg,ciunea (Gibbon I pag.


148 151).
Prime le cunostinte de arte si de agriculturit le-au pri-
mit dela Romanii Daciei Traiane, Am* aici, dup6 strti-
mutarea legiunilor de ditre Aurelian (Gibbon I pag. 179).
dupa cum am vazut mai sus, si putem spune $i pe cele
religioase.
Cat priveste despre credintele lor religioase pagane, ele
ocupau putin loc in viata poporului got. Afarti de credinta
in nemurirea sufietului si rasplata in viata viitoare, erau
de altmintrelea vii si bine definite, dar formele cultului
lor, se confundau cu cele ale vietei lor politice. Ei n'a-
veau nici edificii religioase, nici preoti, nici simbole exte-
rioare. Aceastil lips'a," de forme sensibile, nu exclude lipsa
unei conceptiuni religioase mai inaintate. Sufletele lor sim-
ple, se zice ca stravedeau lucrurile divine intru atata, Mr5,
srt se serveascil de forme pentru a-1 exprima.
Daca aruncim o scurtti ochire asupra mitologiei lor, apoi
trebue sa spunem ca n'are acel caracter lineentios al p0,-
ganismului. Ea ascundea amintirea unei &Merl a umani-
tatei si speranta unei reabilitari sufletesti. (Const. Erbiceanu
op. cit. pag. 4).
Existit dar puncte de contact prin care crestinismul putea
sit se apropie si aceste puncte de asemtinare intre caracte-
rul barbar si crestinism, explicit usurinta acestui popor, cum
si inclinarea lui catre doctrina cresting, din causa superio-
ritatei doctrinei crestine asupra celei barbare. Ne-am insela
insa daca am crede cit Gotii au imbrtitisat crestinismul de-
odata. Nu, si aceasta o vom vedea mai departe. Pe and
o parte va imbrittisa, cu calclura doctrina crestina, o alta
s a fr. refractarA pana, la extrern si care va pune la incer-
care credinta color d'intal. (Acta sanctorom tom. 11 p. 87
ibidem torn. V p. 38 cf. C. Erbiceanu Ulfila 3). Va trebui
Tnult pan5, cand doctrina cresting sa, triumfe in mod defi-
nitiv asupra lor si aceasta doctrinti va fi acea arianA, care

www.dacoromanica.ro
141

va avea de consecinta nimicirea poporului got *i dispari-


tiunea de pe arena istorica,' a lumii.
Stim peripetiile predicarei cre*tinismului la popoarele de-
origina germana, dar aceasta cestiune nu intro in cadrut
ce ne-am propus.
Ne preocupa numai soarta unui popor, a celui got, *i
anume al unei parti din goti, adica, al Visigotilor, can am
stapanit *i au trait intre Romani.
In epoca lui Constantin cel Mare cre*tinismul isi gasise
deja loc in inimile Gotilor *i transformara, moravurile lor
barbare. (Acta sanctorum torn. II p. 87 cf. Const. Erbiceanu
Ulfila p. 3-4). Sf. Atanasie, zugrave*te ca un adevarat
apologist triumful cre*tinismului asupra paganismului ; el.
demonstra cum Gotii s'au convins de adevarul cretin Sb
raporta ca ei deja au renuntat la moravurile lor barbare ;
ca ei nu se inchina mai mult Dumnezeilor pagani, ci nu-
mai la un singur Dumnezeu, ca li s'a descoperit prin Iisus
Christos. El mai adauga, ca aceste popoare ash de pasio-
nate alto data pentru rasboiu, sunt acum insufletite de sen-
timentele cele mai pacinice. Istoricii bisericer mai povestesc
ca chiar in epoca lui Constantin eel Mare, Gotii isi aveam
deja, organisatiunea lor bisericeasca, episcopii lor, preotii
lor, diaconii *i calugarii lor. (Acta sanctorum ibidem cf..
Const. Erbiceanu Ulfila p. 5 cf. Le Quien I 1240-41.

§ 5) Primal episcop al Gothiei (Dacia Traiana)


(288-325 p. Christ)
Menologiele grece*ti i dupa dansele cele romane*ti
serbeaza in ziva de 7 Martie pomenirea Sf. Episcop Efrem ;
predica acestui Episcop sta, in legatura clirecta cu vechimea
cre*tinismului in Dacia, care a avut loc in urmatoarele.
imprejurari :
In anul 288 p. Chr., Hermon Patr. Ierusalimului dupa

www.dacoromanica.ro
142

obiceial Domnului trimise la predica vre-o 40 eplscopi


prin diferite Sari, dintre earl doi : Efrem siBasiliu. in Tauro-
Scythia : missos fuerunt, ut Evangelium praedicarent et
Efrem quidem in Scythian' profectura, (Le Quien I 1329).
Atat Menologiele grecesti cat si cele romanesti, de acord
cu cele menSion ate in Acta SS., ne presinta un fapt intere-
sant pentru istoria bisericei Daciei Traiane, prin trecerea
Episc. Efrem din Tauro-Scythia, in Scythia. Scythia, de
care amintese Menologiele, nu trebue Inteleasa a fi Scythia
Pontica, straboniana, ci continuarea ei in sthriga Dunarei
si despre care Iornande teste fuit in illo Scythiae.... qui
a Danubio flumine, ad Maeotidem paludem protenditur (Le
Quien I 1211) caci, a admite ca Efrem a plecat din Tauro-
Scythia in Scythia tracica, care'si avea episcopul ei, este
neverosimil.
Faptul acesta este confirmat si de autorul Martirilor
Crucii" din Dacia, cand ne spune, ca Efrem din Scythia
-a trecut in Gothia, undo dupa ce a predicat mai bine de
10 ani, se zice, ca a funclat si Episcopia numita a G-othiei".
Dupa moartea lui Efrem s'a trimis din Constantinopol
nu altul numit Euterie. In timpul acesta se intampla luptele
dintre Gothi si Constantin eel Mare ; Euterie paraseste de
asta data Episcopia Gotiei si se retrage la Constantinopol
uncle se plansera Marelui Constantin, ea crestinii din Dacia
sufereau cumplit din partea barbarilor si ca. el (Euterie) si
cu clericii lui nu pot sa-si exereite serviciile eclesiastice din
bisericile de acolo. Dupa ce Gotii sunt invinsi, se intoarse
imasi la scaunul sau impreuna en elericii lui, dintre care eel
mai insemnat fit Capiton, a carui biografie o darn mai departe.
Pe cand Euterie se apropiase la intoarcerea sa in
Gothia de raul Dunavin (Dunarea) dupd Acta-Sanctorum
I din 7 Martie, iar dupa alto isvoare Danaprin (Nipru),
o banda de Go-ti, din tabara vrasmase (Marelui Con-
stantin) 11 omorara, impreuna cu soSii lui, dintre sari scapa
numai Capiton si cu doi diaconi ai sai. Dupa aceasta

www.dacoromanica.ro
143

-Lista intamplare, adauga autorul Martirilor Crucii, (pag. 90),


locuitorii Daciei Orientale (Moldovei si Basarabiei de mai
-tarziu) isi alesera de episcop al bisericei for pe fericitul
Capiton, nascut in Dacia si initiat in misterele religiunei
.crestine.
Trimisau locuitorii cekitii Gotilor rugciciuni catre Mamie
Constantin, ca sei to dea for Episcop pe fericitul Capiton at for ".
Episcopul Capiton, era roman din Dacia dinspre Dunare ;
ol servise multi ani pe langa biserica Daciei ; dupa ce fu
-sfintit Episcop al patriei sale, puse cea mai mare staruinta
a crestina pe barbari, petrecand zile intregi pentru propa-
garea Evangeliei. Se zice ca in unele zile, boteza pe bar-
ban cu sutele. Tot Sf. Capiton a botezat pe nobilii Daciei
Saba si Sansala, despre care vom vorbi mai departe si
can au ramas ca discipoli pe langa sfantul, spre a-1 ajuta
in misiunea propagarei Evangeliului. (D. Petrescu Mart.
Crucii p. 91). Intr'una din zile, predicand poporului Sf.
Capiton, a entusiasmat intr'atata pe barbari, Meat unul din
sefii barbarilor zise : Cctpiton vorbege c'o Umbel' do foe ". Cre-
stinii se bucurara, iar paganii se intristara. (Id. ibid. p. 91).
Traditiunile bizantine raportate de autorul Martirilor Crucii
se pogoara in uncle detalii, cum rar be ga'sim la autorii con-
temporani; ash ele ne spun ca Sf. Capiton, era malt la
trup, parul negru si putin carunt, fata si barba rotunda si
ochii man, acest episcop a pastorit biserica Daciei mai
multi ani si la 22 Decembrie, s'a mutat catre Domnul
(Mart. Crucii p. 92).
Se va pa'rea de sigur curios multora, ca prin aceste
fapte se aduce un punct atat de luminos in istoria reli-
gioasa si politica' a neamului romanesc si mai cu seama
inteun timp cand Dacia Traiana, era ca sa ma exprim
astfel lasata in afara de istorie si cand era coplesita de
Goti si purta chiar numele de Gotia. Totusi autorul nos-
tril declara in lucrarea citata pag. 11, ca si-a cules infor-
matiunile din Eusebiu Pamfil din ale ccirui scrieri ne

www.dacoromanica.ro
144

spun° autorul Martirilor Crucii ne luminareim in opera noa


strei ; fiindcci cele mai multe din biografiile Martirilor Dacicni
stoat fragme»te din opera sfiinta" a lui Eusebiu".

§ 2) Constantin cel Mare bate pe Goti


(318 d. Chrisfos)
Dupa ce Constantin eel Mare se urea pe tronul imperiului
Roman, tidied religiunea crestina la rangul de religiune de
stat si biserica cresting, incepe a se organize in mod solid..
Aceasta noug, credinta propagatd sub stapanirea barba-
rilor din Gotia (Dacia Traiana), desi primise radacini adanci
si se intinsese pe nesimtite, dobandeste noui forte sub
Constantin eel Mare care, la 318, smulse Dacia de sub
stdpanirea barbarilor, o alipeste iarasi la imperiu, ridican-
du-o la starea inflorita de mai inainte (Mag. Istoric III 99.
cfr. Xenopol I 429).
Gotii cei invinsi fura siliti sg, primeasca si ei credinta
cresting., dupa cum marturiseste Socrat : Constantin avand
credinta in steagul Crucii, care e semnul propriu al cres-
tinilor, atat de tare a invins pe Goti, incat nu numai ca
a desfiintat vechiul tribut, care se da, barbarilor de cake
imperatorii cei mai dinainte, ci si ei, cuprinsi de admira-
tiune pentru lnvingerea cea neasteptata, au primit reli-
giunea cresting, cu al carol ajutor, Constantin reusise a
scapa nevatamat 1).
Aceste marl intamplari in lumea politica' si morale schim-
bara in bine soarta Romanilor si pentru o mai bung, trai-
1) Hist. Eccl. Lib. I c. 2. Nam hos quidem Christi trophaeo confisus
penitus devicit : adeo ut aurum, quod a priscis imperatoribus dari
consueverat barbaris, in posterum adimeret : et ipsi insperata close per-
culsi christianam religionem, cuj us praesidio tutus ubique erat Cons-
tantinus, tune primum amplexi aunt. cf. Socrat lib. I c. 18 Le Quien /
1241-42.

www.dacoromanica.ro
145

nicie, Mare le Constantin construeste un pod de piatra pe


ambele maluri ale Dungrei.
Cedrenus, vorbind despre succesele lui Constantin eel.
Mare in contra G-otilor din stanga Dungrei, area ca sco-
pul lui n'a fost altul, deck pentru rgspandirea crestinis-
mului Si pentru 8tec tfjS toG atcopo5 auvcitteoe 1) (op. cit. p.
517 ibid.).
Consecintele acestei victorii, au fost convertirea la cre-
tinism a unei p irti dintre Goti.
Comunitatea cresting., din Dacia Traiang, trebue s-a,fi fost
considerabil de mare, de oarece o ggsim pgstoritg, de un
episcop cu rang mitropolitan (Acta sanctorum tom. 11 p. 87).
Renumele acestei biserici trebue srt fi trecut de mult
fruntariile Gothiei, ca ea sA fie cunoscuta in lumea cresting.

1) Theofanes op. cit. I 40. Temp t¢ gTeL (318) KOWCISOLTetvog 6 p.iTceg


xecnet repp.wz@v %at 2apporct6v xcd r6tOcov aTpassima5 vtwriv pato xpomccviv
Eta 7.46 toff uploo osaupog Sovdpatog %at Tootou arripAbaccg etc laxcinie au-
Tobg xcen5yorre SouXeIccv (cir Xenopol I, 429).

G. M. Ionesou. 1st. Ms. Rozniine din Dacia Traissil Vol. f-iu.


10

www.dacoromanica.ro
PRETeli II.

BISERICA SCYTHIE-1
CDOBROGIE1)
---..

OR I GIN I
44 325 dupd Christ.

www.dacoromanica.ro
CAP. IX.

lstoricul cestiunii despre predica Apostolului


Andreiu in Scythia.

Multi istorici, atat dintre streini cat si dintre romani,


au scris despre predica Ap. Andreiu in Scythia ; cu totii
au fost si sunt de acord, pe baza traditiunilor sfinte recu-
cunoscute din cea mai adandi anticitate de intreaga bi-
sericA, ea, intr'adevar, Apostolului Andreiu i-a c'azut ca
sort sa predice evangelia pan,' in Scythia 1).
Nu toti ins6 sunt de acord, cand este vorba s5, se pre
cizeze, istoriceste sl geograficeste, in care Scythie a pre-
dicat Ap. Andreiu, caci scriitorii diferitelor veacuri ne
vorbesc despre mai multe Scythii, astfel ca opiniunile emise
pant astazi sunt adanc divizate ; aceste marturii ne fiind
Inca precizate cu ajutorul criticei istorice, si nici macar
in parte determinate despre locul predicei Ap. Andreiu,
au clat motiv popoarelor posterioare ca sa -si apropieze
aceasta predict, fiecare la teritoriul locuit de dansele. Asa
avem traditiunile despre et1atoriile Ap. Andreiu in Polonia,
Rusia si la Ruteni, si tot astfel de legende, traditiuni si
practice religioase au si Romanii si despre care am vorbit ;
iar despre cele poloneze, rusesti si rutene, nu sunt decat o
adaogire, din cele mai tarzii introduse in prima cronicA rusa

1) Apostoli Andrea,... cui Scythiam in sortitione provinciarum obti-


gisse communi traditione credit Ecclesia (Act. ss. tom. 11 p. 87).

www.dacoromanica.ro
150

S'a sods mult, foarte mult, asupra traditiunei despre


predica Ap. Andreiu in Scythia, meat s'a format o biblio-
tech intreagd. Lucrul de altfel e prea firesc, dici ea este
o traditiune istorica, lucratd chiar la baza traditiunilor.
Traditiunile greceti (§i in parte cele romane) despre
predica Ap. Andreiu in Scythia sunt de doud' feluri : lungi
§i scurte ; cele scurte sunt foarte numeroase §i se gasese
la scriitorii : Origen (185 - 253 on 254) in al treilea tom
al lucrarei sale 'EEinItcx6Sv, la exegesa din cartea facerei
(Migne, Patrolog. Tom. 12 pag. 92) lucrare perdutd astdzi ;
a fost ins cunoscuta lui Eusebiu de Cesarea ; acest scriitor
confirms adevdrul predicei Ap. Andreiu in Scythia (Alfred
Fabricius Salutaris Lux. Evang. ed. Hamburg 1731 p. 456
cf. Bis. ort. Rom. XVI p. 674-675). Eusebiu de Cesarea.
Palestinei (1- 340) se face ecoul acestei traditiuni1) §i pe
care 1-au urmat aproape toti scriitorii, can au tratat aceastd'
cestiune, intre cari citdm pe Eucherius 2) episcop de Lugdun
(t 449) Bis. ort. Rom. IX/85 pag. 696).
Apoi episcopul Isidor Hispalensis (t 637). De Ortu et
orbitu Patrum qui in Scriptura laudibus. (Migne Patrol. t. 83
cap. LXX pag. 151 in inceput). Ipolit episcop de Por-
tuens napt tOv SMexa 'Airoatawv (Migne Patrol. tom. 10
p. 952). Dorotheu de Tyr (-1- 322) in apendicele in 2uyyp.
'ExxXlacccouxbv rce E Kuptou, tipdrit in supliment la.
Chronicon Paschal, (ed. Paris p. 434). Epiphanius de Cypru
(1- 403), care de§1 pe scurt, dar cu multi ingrijire, in-
§ira localitdtile predicei Ap. Andreiu, precum §i moartea
lui, rotaypa nept SbS. arc0005Xtuv (ibid. pag. 431). Sofronie
de Palestina (t 375) de vitis Apostolorum in apendicile la
Liber de Viris illustribus. (Migne Patrol. t. 23 pag. 720).

1) Et Thomas quidem, ut a majoribus traditum accipimus, Par-


thiam sortitus est, Andreas vero Scythian' (Hist. Eccles Lib. III c. 1).
2) Quantum narrat historia Bartholomeus in Indos... vero Andreas
Scythes prodicatione mollevit (Instructionum ad Salon. lib duo la
Migue Patrol. lat. tom. 50 p. 809).

www.dacoromanica.ro
451

Nichita Paflagonianul, scriitor de pe la inceputul veacului X,


in lucrarea sa : Oratio in laudem S. Ap. Andreae (Migne
Patrol. tom. 105 p. 64). Mai sunt Inca cativa scriitori pe
sari nu-i citam aici, intentionat, din cauza deosebitului in-
teres ce au informatiunile lor, ii vom aduce insa la locu-
rile respective.
Descrier& lungi asupra vietei si activitdtei misionare a
Ap. Andreiu sunt ale urmatorilor autori
Epifanie monah si presbiter (secol. VIIIIX Migne Pa-
trol. tom. 120 p. 216). Simeon Metafrast (pe la anul 1000
p. Oir.) traduse In romaneste in vietele sflntilor ed. de la
Neamt 1808 si ed. de Buc. 1836, cum si in Prologarele lui
Dossiteiu Mitrop. Moldovei sub 30 Noembrie, traduse nu
dupa Metafrast, ci dupg, Minologiul Basilian.
Apoi Nicephor Calist scriitor din veac XIV in opera sa :
Hist. Eceles. lib. II c. 39 cf. Fabricius Bibliotheca Graeca,
ed. Harles VII 413 ; tot ale lui : Cod. Apocr. N. I., ed. 2
pag. 502 not.
Dintre scriitorii streini moderni, cari au sods despre acti-
vitatea Ap. Andreiu In Scythia, amintim pe savantul calugar
dominican, Le Quien, in opera sa: Oriens Christia.nus 2 vol.
In fol. 1740. Paris I 1093-1095 ; Assemanus, Calendaria
Universae ed. Bonn 1755 tom. V 391 et. squ. ; iar in timpu-
rile noastre Golubinsky, in Istoria bisericei rusesti Moskva
1880 din vol. I p. I. pag. 1 -20 1) si altii.
Dintre scriitorii romani, Dossiteiu, Mitropolitul Moldovei,
este primul dupil cati cunoastem not care a aratat ca
Ap. Andreiu a venit cu predica 'Dana la Dundre (vezi pro-.
loagele sale sub 30 Noembrie) dar nimenea dintre scriitorii
romani posteriori, n'au dat nici un crezamant afirmatiunilor
sale, sprijinite pe traditiunile bizantine. Melchisedec, regreta-
1) Partea privitoare la activitatea predicei Ap. Andreiu in Scythia
a fost traduse de amicul meu D-1 G. Chebap, translatar de limbile
slavice la Ministerul Afac. Streino si functionar la Academia romans
si pentru care fapta ma simt dater sa -i aduc mul umirile mole.

www.dacoromanica.ro
152

tut episcop de Roman si unul dintre scriitorii bisericesti cei


mai seriosi membru al Academiei romane, etc., inteo
lucrare a sa Cronica Mitropoliei Moldovei", ramasa manu-
scris, la pagina intaia, -venind vorba despre predica Ap.
Andreiu in Dobrogea, zice sci lasain aceasta cestiune la °parte,
ca neflind sigurci".
Nu este greu sa ghicim, pentru care motive savantul
episcop respinge ca .,nefiind sigure" afirmatiunile Mitropo-
litului Dossiteiu.
Archiereul Filaret Scriban, este primul care confirm)," spa-
sele Mitropolitului Dossiteiu, cu privire la predica Ap. An-
dreiu (Ist. Bis. a Romanilor pe scurt Iasi 1871 p. 1 2).
D-1 Profesor Const. Erbiceanu cerceteaza mai de aproape
cestiunea predicei Ap. Andreiu in Scythia Minor, si ne
aduce multe dovezi despre aceasta. (Ist. Mitropoliei Mol-
dovei si Sucevei Iasi 1888 p. VI si VII cf. id. Ulfila, viata
si doctrina lui, Bucuresti 1898 p. 53-54). Aici insista malt
si reuseste sa" aduca putina. lumina.
Dar acel care a aprofundat cestiunea noastra ca eru-
dita fost raposatul Episcop al Ramnicului si Noului Se-
verin, Ghenadie Enaceanu, intr'un articol tratat in Revista
Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 692, in care analizeaza scrierea
calugarului Epifanie despre predica Ap. Andreiu in Scy-
thia si din care conchide, cu multe dovezi, clarificand textul
obscur al lui Epifanie prin note, din care no cid a intelege,
ca Scythia, cazuta la sorti Ap. Andreiu, nu poate fi alta
decat Dobrogea noastra. Desi articolul in cestiune este plin
de eruditie, totusi, lasa mult de dorit, din causa Upset de
sistem in tratarea ei ; dar aceasta nu-i micsoreaza intro
nimic marele merit si care a deschis calea spre moderni-
zarea si localizarea cestiunei si, dcci, a deschis noui orizon-
turi pentru a fi studiata mai departe in intregul ci complex
si in toate fasele prin care a trecut ea, pana azi. Un al t
scriitor roman, care a tratat cestiunea predicei Ap. Andreiu.
in Scythia, este savantul profesor bucovinean Parintelo

www.dacoromanica.ro
153

Eusebiu Popovici (Istoria Bisericei Romani lor M-ss Mogi%


de studentii Facu lt. de teologie din Bucuresti, pag. 48) si
In care autorul se sileste sa dovedeasca contrariul celor
-afirmate de Mitropolitul Dossiteiu si Filaret Scriban. Noi
credem, ca in urma nuoilor dovezi aduse in urma de D-1
Const. Erbiceanu, si Episcopul Ghenadie Enaceanu isi va
11 schimbat opiniunile cu privire la predica Ap. Andreiu.
Baca toti autorii citati de not cum si altii despre care
pang, acum n'am vorbit sunt in unanimitate de acord
ea Ap. Andreiu i-a cazut ca sort de limita a activitatii
sale Scythia, apoi ei sunt profund divizati, dud este vorba
a preciza in care Scythie a i,-Pedicat ; caei istorieii si geo-
,grafii diferitelor veacuri ne vorbeste, cum am mai spur,
despre diferite Scythii.
Deci, mArturiile istoricilor bisericesti, ne find Inca 'Ana
astgzi precizate, si nici cel putin in parte determinate, cu
ajutorul criticei istorice despre Scythia, in care a predicat
Ap. Andreiu, aceasta confusiune toponimica a dat motiv
popoarelor mai posterioare, ca sa-si apropieze predica Ap.
Andreiu, fiecare la teritoriul locuit de (Muscle, de ex. : prima
cronica ruseasca atribuita lui Nestor (secolul X) cum si
.editia Novgorodiana, posterioare celei dintai, pretind ca Ap.
Andreiu calatoreste dela Sinopul asiatic, de pe malul
-sudic al 1VIArii Negre, la Roma. Aceasta caliitorie o face pe
apele fluviilor : Dniprului, Sovatei ; lacurilor : Ilmen, Vol
chov, Ladoga; raului Neva si Marea Baltica, trecand prin
Chersonezul Tauridei si de aci la Roma (Golubinsky op.
cit. p. 2-3). Critica istorica ruseasca a limpezit pentru
Rusi cestiunea. Dar Polonii, Lituanii si Rutenii, pretind
ca ei sunt crestinati de Ap. Andreiu 1); deci dupa sinaxarile
1) Adest et solemne officium, cum duplici canone et synaxaria ex
quo fragmentum in praefatione aduxi prolixo ac eleganti, quo etiain
probatur, non vane gloriari, Ruthenos, sed ex antiqua traclitione ac
primmva habere, primum fuisse in Russia fidei Christianae plantatorem,
_Andream Apostolum : cui sentontiae subscribunt omnes fere historici

www.dacoromanica.ro
154

acestor popoare, necunoscute traditiunilor bizantine, Ap.


Andreiu a predicat in Scithia Europeanci $i pe care not o vom
num I Scythia hero d oti an a.
Romanii, la randul lor, revindeca pentru dansii predica
Ap. Andreiu, ca unul ce a predicat in Scythia Minor (Le
Quien I (1093-1094), iar dupa legendele cu caracter propriu
romanesc, ca : legenda licomorphiei transmisd dela Neurii de
langd gurile de pe partea stanga a Dundrii, Romanilor, prac-
ticile religioase, care se fac in spre noaptea Sf. Ap. Andreiu,
pe temeiul marturiilor istoricilor despre vechimea cre$tinis-
mului la Daci, In Sarmatia, care coprindea si Dacia penal
la Carpati (Ptolomen Geograph. lib. III c. 5 p. 68-70),
dupa marturia lui Nicefor Calist (lib. I c. 39). Niceta Pa-
plagonianul (Bis. ort. Rom. XVI 92 p. 691), etc. pretind
ca Ap. Andreiu a trecut din Scythia 5i in stanga Dundrii,
predicand crestinismul Dacilor si Sarmatilor ; iar discipulii
lui, au predicat colonistilor romani adusi din Roma, Italia,
cum si de prin alte parti ale imperiului Roman, de pe uncle
crestinismul fusese deja predicat de cdtre Apostoli ; cresti-
nismul romanesc este de origins apostolica si deci Bise-
rica Romanilor, din Dacia Traiand, nu este intru nimic-
inferioara bisericilor care an primit crestinismul dela insusi
Apostolii Mantuitorului.
Scriitorul moscovit Golubinsky, esclusivist ca mai toti
scriitorii rasei din care facea parte, strigd, urbi et orbi, crt.
pe Romani i-au crestinat Bulgarii, on s'au crestinat °data'.
cu clansii, sau ceva mai in urma lor, (Bis. ort. Rom. I/74-
p. 410-411) ; iar mai departe, spune : .,nu este adevdrat ca
Ap. Andreiu sit fi predicat in Scythia Minor (Dobrogea) ci in
Scythia Asiatics, care dupd dansul s'ar intinde dela tdrmul
sud-estic al Marii Negro, pang in Marea Caspica, si mai
departe" (op. cit. p. 9-10).
Poloni et Lituani Juvat Synaxarium describer() (pod Culcinius ipso-
e slavica lingua in Latium. conversuin exhibit in appendice, (pag. 95.
spud Assemani V 394).

www.dacoromanica.ro
155

Deci, dupd Golubinsky, Ap. Andreiu a predicat intro


Scythie asiaticd, necunoscutd, geografilor i istoricilor con-
timporani cu faptele ce istorisim.
Savantul Profesor al Facultiltei de teologie din Cernauti,
Pdr. Eusebiu, crede di Scythia Asiatied a fost locul Ap-
Andreiu, on eel putin Mica Scythie (actuala Crimee), in
nici un cas insd actuala Dobrogie (op. cit., p. 48).
Un alt scriitor din veacul 1V p. Chr., despre care n'am
vorbit pang, acum, si anume Fericitul Ieronim, crede ca
Ap. Andreiu, a predicat Scythilor, Sogdianilor si Sacilor,
deci, in Scythia din Asia Antertoarai).
Din cele expuse, vedem cs istoricii se deosibesc radical
in pdrerile Tor, cu privire la locul activitAei misionare a
Ap. Andreiu ; dar ss rezumdm cestiunea :
a) Fericitul Ieronim pretinde ca Ap. Andreiu a predicat
Scythilor, Sogdianilor si. Sacilor, din Scythia Asiei Ante-
rioare ;
b) Ru,sii, Polonezii, Lituanii i Rutenii, sustin ca Ap.
Andreiu a predicat la dansii, adied in Scythia Europeand
sau herodotiana, deli traditiunile bizantine n'au absolut.
nici o eunostinVi de asemenea legende (Assemani V 394);
c) Pdrintele Eusebiu Popovici pretinde cg, Apostolul
nostru a predicat, cum crede si Golubinsky, intr'o Scythie
din Asia, dar pe care geografii si istoricii n'o gasesc acolo-
unde o crede Golubinsky, on in eel mai rdu caz, in ac-
tuala Crimee ; in nici un cas insd in Dobrogea ;
d) Menologiele grecesti bizantine, cari reprezinta adeva-
rata traditiune, cred ca Apostolul nostru a predicat in
Scythia Minor (Dobrogea).
Din cele expuse reese clar, ca istoricii se deosebesc ra-
dical in opiniunile lor, argumentele atat pro, cat si contra,
nu lipsesc, ass cu cestiunea e departe de a fi resolvita.

1) Andream, Petri fratrem... Scythis, Sogdianis et Sacis praedicass&


Evangelium Domini (Le Quien I 1094-1095).

www.dacoromanica.ro
156

alici macar in mod multumitor, pentru o parte sau alta.


Afirmatiunile celor d'intaiu, negatiunile color din urma,
-cum si indoelile celor din al treilea rand, fac ca cestiunea
sa stea locului, ca i sacul de gran din fabuld, de oarece
toti si-au sleit arsenalul de ipoteze i argumentari, dar pe
cea mai mare parte dinteinsii nu-i putem asemana decat
cu saltqretele randunele cari sburand pe suprafata apelor,
o ating in sbor numai cu ciocul on varful aripelor, de
teama ca sa nu se innece. Adevqrul istoric este unul si
trebue sa stim de partea cui stil el ?
Problema Scythiei, in care a predicat Ap. Andreiu, nu
poate fi resolvata decat cu ajutorul geografiei, care cu
drept a fost numita ochiul istoriei ; i in acelasi time sa
luam faptele chiar de la basa traditiunilor Vii, en facia cri-
ticei istorice in mina, bazati pe niaituriile istoricilor color mai
demni de credinta i contimporani cu faptele ce descriu,
.ori a color mai apropiall de dansele, sa aratam :
a) Cate Scythii an existat ;
6) Cand au incetat fiecare din ele de a purta aceste de-
mumiri si din care cauze an disparut ele de pe harta
lumii; si
c) Care Scythie exists, la anul 44 dupa Christos, timpul
..r'zispandirei Apostolilor la predica printre neamuri, Si deci
menitii, de Providenta prin sorti ca lee i ultima limits, a
ctivitatei misionare a Ap. Andreiu ?

www.dacoromanica.ro
CAP. X
Scythiele de care vorbesc istoricii li
geografii vechi.

I) Scythia Mare, de l'angA muntii Irma si fluviile Oxus


si Iaxarte ; pe o mare parte din acesti Scythi, Persil li
numesc Saci 1).
II) Scythia Europeand, descrisa de Herodot (484-406) si
pe care o vom numi si herodotian6.
III) ii lamp& Exigcc (Crimeea de astgzi)preferAm denumi-
rea ei, astfel cum ne-o comunicil Strabon (lib. VII c. 4,
§ 5), spre deosebire de
IV) Scythia Minor (Dobrogea actualA).
V) Scythia Parva, mentionat6 de Martirologiul Roman
al lui Grigoriu XIIP), si pe care o defineste astfel :
Scythia Parva, pars Sarmatiae europeae (situata), Intre
Tauricam Chersonnesum et ostia Borystenis fluvii. AceastA'.
Scythie este necunoscut6 lui Strabon, Pomponiu. Mena,
Plinius si Ptolomeu, de oarece ea apare cu aceast6 denu-
mire pe timpul lui Diocletian, cu sigurant6 pe timpul lui
Constantin cel Mare, si de aceea nu vom reveni asupra ei
cleat in cetteva trAsuri esentiale.
1) Scythas mimes, Plinio et Herodoto testibus, Persae vocant Sa-
cas (Ptolomeu Geograph. univers ed. Ant. Magino Patavino cap XIV
p. 155).
2) Tipiirit sub urban VIII de Augustin Lubin Paris 1661 p. 230.

www.dacoromanica.ro
158

In cercetdrile noastre, bazate pe evolutiunile istorico-


geografice, pentru resolvirea problemei ce ne preocupd,
vom -tine seamd de emigrarile si admigrarile popoarelor,
-de invaziuni si cuceriri, de diviziunile politice administra-
tive si financiare, militare si eclesiastice, cari au avut loc
in diferite timpuri si la diferite popoare, apoi : de legende,
traditiuni, practice religioase, de sentinte si locutiuni, de
dictoane si, in fine, de materialul de Folkior, care ar putea
aduce un punct luminos in aceastd besnd de contradictiuni
asupra acestor ipotese, dintre cari unele cu caracter ten-
dentios, altele provenite din insuficienta cunostintelor po-
sith e a evenimentelor istorice, a schimbkilor de numiri
geografice, a transmutarilor de popoare, a comutdriior de
hotare, cari au darul mai mult a intuneca de cat a cdlduzi
cercetkile istorice.
Siguranta istoricd a unui fapt indeplinit, intr'un timp
dat, nu poate fi reald decat atunci and circumstkile is-
torice si geografice yin in sprijinul lui spre a-1 clarifica pe
.deplin ; ori, li lipsesc aceste criterii de certitudine, faptul
in sine trebue considerat ca monument al fantaziei auto-
rului caruia i-a dat nastere.
Daca este adevkat cd, geografia este lumina istoriei, apoi
de datoria noastrd e sa stabilim nomenclatura geograficd a
localitdtilor in cari se presupune ca a predicat Ap. An-
dreiu, cdci ea nu este un efect al intampldrei sau al bu-
nului plac, cum s'ar putea crede le prima vedere.
Denumirile topografice, cele mai variate, cele mai pito-
resti ca si cele mai ciudate, toate si-au cuvantul for de a
fi, ele se datorese unor cause constante. La diferitele po-
poare de peste tot globul, mintea omeneascd s'a condus
de aceleasi legi organice, sand a vent vremea sit, se de-
termine conditiunile topografice si sa se boteze ca sa,
zicem asa configuratiunile planetei ce locuim (Convorb.
Liter. XXIV 3, p. 193).
De multe ori, deslusind un cuvant, un nume, un fapt,

www.dacoromanica.ro
159

reconstituim nu numai neamurile in care s'au plasmuit, ci


si starea for culturath, cum si locul pe care 1-a ocupat la
banchetul vietei, in randul celorlalte popoare. Acestea zise,
sa revenim la cestiunea noastr6.

I. Scythia Mare 1)

Priviri generale
Cea mai veche Seythie, de care amintesc istoricii vechi,
este Scythia mare, din Asia anterioar6. Strabon (lib. VII
c. 1), deabia o mentioneazA. Ptolomeu ins ne da cateva
indicatiuni mai precise 1). Geografii mai noui, comentatori
ai lui Ptolomeu, ne spun ca vechii Scythi ocupau regiunile
Tartariei i Mongoliei, de pe MITA muntii Altai din China
de azi (Mag. Patavinus op. cit. lib. XIIXIV). Tot Ptolomeu

1) Sogdiani terminatur ab occasu qua particula Scythiae, quae est


versus Bactrianam et Margianam ad Oxus fluvium, per Oxus montes
liniam usque ad particulam Iaxarti fluvii quae grandus habet 110,40,0,
A. Septentrionibus similiter parte Scythiae quae inde est ad. Iaxarti
fluvii sectionem usque eius flexionis finem cujus grad. sunt : 120, 48, 30.
Ab oriente vero Sacis juxta flexionem inde Iaxarti usque eius fontes
qui grad, habet 125, 430 Co.
Sacae terminatur ab occasu Sogdianis iuxta Expositum orientale
ipsorum latus. Nomades dicti qui soliti vicinos depraedari fi Parses-
postea sunt funditus deleti. A. Septentr. Scythia, ab oriente vers simi-
liter Scythia. Sacarum regio nomadum est. Civitates autem non habet.
Nemora autem et speluncas habitant.
Tenent autem Scythiam a Septentrioni Abii Scythiae at quae sub us
est Hypophagi Scythae. Scythiam extra Imaum monte quae barbaris.
Mongol. et recentioribus Tartaria antiqua. Scythian. extra Imaum mon-
tern nunc Altai vocatum. Scythiam extra Imaum et Serica regiones
antiquorum mine Catayo. Scythia infra Imaum rnontem terminatur ab
occasu Sarmat. Asiat. A Septentr. terra incognita habit grad. 85,54,0.
(Ptolom, Geogr. op. M. Patavinis lib. W c. XII 154 c. XIII lib. VI
c/XIV p. 155).

www.dacoromanica.ro
160

ne spune ca ei erau Barbari nomazi, traitori sub corturir


cutreerand de$erturile, iar cei stabili trdiau in spelunci (ibid.),
ca ei erau dedati la prddaciuni i pe o parte dintein$ii i-au
supus PerSii. Acela$ lucru ne spune despre Saci si Sogdiani
(vezi si Strabon VII c. 3 § 9).
Ace$ti Scythi n'au jucat alt rol in istorie, cleat ea au
fost cunosculi ca popor ndvdlitor, mai intaiu in Asia, iar.
prin secolul VII in. de Chr. nilvalesc in Europa.

Dovezi ca Apostolul Andreiu n'a predicat Sacilor,


Sogdianilor si Scythilor.
Traditiunile bisericei cre$tine primitive, privitoare la pre-
dica Ap. Andrein In Scythia, $i cunoscute la Golubinsky
sub numele de traditiuni scurte, pe care le-am ardtat mai
sus, an dat motiv unor scriitori sa creadd ca Scythia, der
care mentioneazd cataloagele lui Ipo lit al Romei (Migne
Patrol t. 10 p. 952), al lui Doroteu al Tyrului (t 322), ale
lui Sofrone de Palestina (1- 375 Migne Patrol, t. 23 p. 720),
ale lui Epifanie de Cypru (-1- 403 Migne Patrol tonn. 83
pag. 151), ar indruma pe Ap. Andreiu care tarile Sogdia-
nilor, Sacilor si Scythilor.
Cei mai multi insd, $i de partea cdrora std traditiunile
bisericei ecumenice, sustin i cu drept cuvant, ca prin
Scythia lui Origen, Eus.ebiu de Cesarea, Eucherie de Lug-
dun, nu este $i nici poate fi inteleasd alta de cat Scythia
ponticd, cum o nume$te Plutarch (Dionisie Fotino, Istoria.
Daciei I. pag. 14) adicd actuala Dobroge (Bis. ort. Rom.
XVI/92 p. 674-675).
Catalogul care se pare ca indrumeazd pe Apostolul nostril
catre intunecoasele regiuni ale Scythilor, Sogdianilor $i
Sacilor, este acel al lui Sofronie de Palestina, amicul intim
al Fericitului Ieronim, care spune ca a predicat nu atat
Scythilor, pe cat Sogdianilor si Sacilor (Non tantum Soy-

www.dacoromanica.ro
Plana I-
II IIIII1
.'11H,rinv21111i111111111111111111111111111111 , 11111111111!1',1 U1Ill :
1 1111 III 1 1 Ili::11 111111111 111111111111111 fthil 1111 111111111111111 111111i:':,111 1 111111111111 11 1 I I I 11111 1111,1111 11 III 1111 11118111' 11111 1,',1;! 11111111111 1 111111111111 1111i:%111 1111111 III 111ll 1{1 11111111111111 11111

000.-4414.'.
Wasim
im 'YR
MARE INTERNVM
cum populis adiacentibus
a hello Hannib Ole o
usque ad SIIthr Midis M. temp",

NLL

GiantiOt

lea

CARTHAGO
ibrog. myatiataroa
1.

2. ibthon :1 atria
°4"
LAN,. .1pottinif kale' P"'"
Salrafts .1.reakpii
0. Jae, lunanis 0 Romani layer Romany,. C-1.1 Rrytuan Tolenacrorgan .
-.Wes Salarrti ,an'. pro. O.Rranurn Splearidartan . L=', Raga. Ifirronis &rat-a.m..
I Colaniae eiriam Raman . ['saw ad ann Cappaioriar= Grarea, /theme.
Ma g ft r,
ealdmae l.alina, nuaarir prat., in E_7eartha5init,sea.
Megara,M agulia 3 (Wan"... miheareJ Sr/eat...dal-um elientela 'rant. Cartlulsiniensium Tiara ASIA CIS TAVRVII
a. Cit.
post a. 139
s. Neapolis, J.ilerte, qua quaegar dr_ Rran garde, a ..14.5 lumen p.
eunsita horns ducts far a (A ann. Y. 0 &rt. rersantentars . O aaili L. careen triaratAis fl i. L.3 .11alaidatt .

.421.11pa
(Woes ri "vivant case Jaren!. abr. resohantur.

Innulne guar inter


Thernm et Thernainm
e marl enterserunt:
IS a .0t . Mira
a 12. . This MACEDON IA,G R AEC IA
.007p. Ch. komnsrni
anno 111 a. Ch .
Mart stosnunt 300 goo J radia
16 on.r.

CRAEC IA
ball aocialis Achaeorum tempore.

+Pam

U psi

,
al
FRICAE vIt ASIA
int .1 Luc re d it
are orcitientalis
,IRS-140) rgIn.
et desrriptione

.11. loncscu. Istoria Bin. Romailor din Dacia Traiann. Vol. I.


www.dacoromanica.ro
161.

this sed et Sogdianis et Sacis) fapt confirmat §i de Do-


roteiu al Tyrului (Assemani V p. 396).
Dar afirmatiunile lui Sofronie de Palestina, eat i ale lui
Doroteiu de Tyr, sunt considerate ca fiind lipsite de orice
temeiu istoric 1), caci acel Pseudo-Doroteiu tirianul 15i cu-
lege informatiunile din capul lui 2) ; iar mai departe despre
1) Despre autorii acostor cataloage, cum si despre tirnpul in care ele
au fost sense, stiinta, pans in present, nu sia, spus Inca cuvintul ei.
Totusi, nu este mai putin adevarat, ca ele infatiseazii vechea traditie
a bisericei (Galland. Patrol, Graec, et Migne torn. II p 1187-1403) cum
si alti autori (Bis. ort. Rom. XVI nota 1 de sub p. 676).
In unele cataloage, pe lane); Scythia se vorbeste do Tracia, Pont si
Bitinia, adica laturea Sud-Vestica a Wail Negre. Iar mai departe de
iocurile din jurul raului Fasis (Rion) cu orasul Sebastopol (vechiul
Dioscur din Colchida) co cad pe vestita cale dioscurianii, care era trasa
pe malurile Maroi Negre, de la Sud spre Nord; pa aceasta cale, ca-
taloagele duc pa Sf. Apostol Andreiu in Scythia (Bis. ort. Rom. XVI,
nota 3 do sub pag. 676). Dar sand este vorba ca Apostolul Andreiu
ar fi predicat in aceasta Scythie, apoi critica istorica ruseascii, a la-
murit pe deplin aceasta legends, in special a celei rusesti. (Bis. ort.
Rom. IX p. 697).
Bitinia si Pontul sunt tad clasice ale crestinismului unde a predicat
Ap. Petru. Pontu ySl Bitina cadeau in calea Scythiei, 5i in special
Bitinia, incepand de pe laturea Sud-Vostica a Marei Negre si aici se
unea cu Scythia. Tracia cataloagelor se is uneori in inteles de Tracia
Europeans, care cadea pe laturea apuseana a Marei Negre, iar alte
on do Tracia Asiatics, pe laturea sudica (in Asia Mica). (Biserica ort.
Rom. ibid.)
In alto cataloage se vorbeste numai do Cara Sogdianilor si Sacilor
si pe aceasta cale duc cataloagele in Scythia. Toate acestea sunt simple
erori. Noi vom vedea mai departe, cii Scythia Sfantului Ap. Andreiu
nu trebue cantata nici in Tartaria de azi, nici in Sudul si Nordul
Mara Negre, ci in Vestul acesteia. Si ca proba evidenta ca cataloagele
in cestiune se contrazic, este ca ele se sfarsesc toate cu Achaia, unde
Apostolul Andreiu este ucis in orasul Paleo-Patras (Bis. ort. Rom. IX
nota 3 de sub pag. 676).
2) Caeterum antquiores scriptoris nullus reperio, qui S. Andream
Tracibus erudiendis incubuisse ferant, nisi forsan istis quos appellavi,
praeiverit PseudoDorotheus ille Tyrius, qui de Byzantinis priori aevi
episcopis plurilna e suo cerebro finxit, qua) suo loco falsi rodarguirnus
G. M. lonesau.Ist. Bison Ronan. din Dacia Trailing, Vol. Z-ia. 11

www.dacoromanica.ro
102

Sofronis de Palestina ne indeanma iarit,i sa nu ne Imre-


dem in spusele lui, cad Fericitul Ieronim 1-a copiat, afir-
'nand lucruri caH n'au putut sa existe (Bis. Ort. Rom. XVI
p. 675). Asa, Fericitul Ieronim vorbind despre predica Ap.
Andreiu, credo di a predicat crestinismul Sogdianilor, Sa-
oiler si Scythilor ; insa spusele lui sunt desmintite de Le
Quien (I, 1095) ca fiind contrarii traditiunilor bisericei uni-
versale.
Andream Petri fratrem, ut majores nostri prodiderunt,
Scythis, Sogdianis et Sacis praedicasse Evangelium Do-
mini nostri Iesu Christi, et in Sebastopoli magna civitati,
ubi Castra Absari et Phasis fluvius (illic incolunt Ethio-
pes interiores) sepultum vero esse in pains Achaiae, quam
suffixus fuisset cruci ab Egea praefecto Aedessenorum".
Inainte de. a analisa acest citat din Fericitul Ieronim, vom
aduce judicioasa observaliune a savantului Le Quien, in
care si aici face atent pe cititor, sa nu cream din afirma-
tiunile lui cleat o mica parte : observasse itaque sufficiat,
concordem sententiam veterum fuisse, sanctissimum hunc
Apostolum in Achaia mortem oppetiisse, uncle corpus ejus
Constantinopolum COD stantio Imp. transvectum fuit ; ut pro-
olive sit rode concludere, ab eo apud Thraces religionem
propagatam esse".
Prin urmare, si afirmatiunile Fer. Ieronim n'au deckt tot
aceeasi valoare istorica, ca si a acelor pe can i-a copiat.
Nu e mai putin adevarat cii, recunoastem legitimitatea spu-
selor lui Assemani ca Ap. Andreiu, dup.A ingltarea Dom-
nului la Ceruri, Apostolii arunand sorti spre a-$i imp'drti

et convincimus. Qminiqnam fatendum (Ilium. Andreas ex Orientis par-


tibus per Pontum in Graeeiam usque venerit Consentaneum prorsus
esse, ut Chalcedone et ex Bythinia Byzantum appellens, rode per
Tiaciam transire debuerit. At longo potiori jure si-viam alteram ultra
Pontum Euxinum innerit, ut quis forsan non infield collegerit ex -Lis
quo Sophronius de Domini singulis Apostolis etc. (Le Quien I pp.
1094-1095).

www.dacoromanica.ro
163

provinciile, uncle fiecare din ei avea sa mearga sere a


predica cre$tinismul, i-a cazut la sorti sa predice in mai
unite tilri $i anume : Bitinia, Pontul, Propontul, Byzantul,
Tracia, Macedonia, Tesalia, Achaia si toate provinciile $1
ora$ele pant la Marea Neagrt $i fluviul Drinarea (Le
Qinen I 1093), lueru ce se vede confirmat $i la Asse-
mani 1).
Dar, in fine, O. presupunem ca Fer. Ieronim este de buna
credinta, eand ne afirma ca Ap. Andreiu a predicat Scy-
thilor, Sogdianilor si Sacilor.
La aceste fapte sa cugete cititorul la colosala distanta
care exista intre Palestina $i tara Sogdianilor, Sacilor Si
Scythilor de pe langa Altaii de azi, unde presupune ca ar
fi predicat Ap. nostiu, ea apoi sa se intoarca' sa primeasca
moartea martirica de la Egeat, Prefectul din Paleo-Patras
(Achaia). (Assemani V p. 397).
Pe Tanga aceasta, trebue sa mai adaogiim ca tam Scy-
thilor, Sacilor ei Sogdianilor, nu era cuprinsa in Imperil
Roman, $i nu-si poate inchipui cineva la Cate pericole se
expunea. Si apoi ce ar fi cautat Apostolul in acele OH de-
partate, ai earor locuitori nu erau stabiliti, ci umblau din
Joe in Joe, prin stepele pustii, dupa urmele turmelor Tor? Stra-
bon (lib. VII c. IIl § 9) ne spline ca Scythii $i Sacii, natiuni
de piistori, locuesc in inima Asiei, departe in de$ert, unde
ei iatdeese ca nomazi ! Oare se cre$tinase intregul imperiu
Roman, ca Ap. Andreiu sic -i mai ramana timpul material
st se mai duca $i la acesti nomazi?
Noi socotim ca Fer. Ieronim, afirman.d a$a ceva, a luat
numai aseManarea adequata a faptului, povestit de Eusse-
biu (Lib. III e. I) in Deinonstratio Evangelica, ca Apostolii
au ajuns, cu predica, unii 'Ana la Parti, car altii 'Ana la

1) Post Aseensionem D N. I. Christi (Ap. Andreas) praedicavit


in tota maritima ora Bittyniao Ponti, Traciae, et Scythiae (A.ssemani
V 391).

www.dacoromanica.ro
164

Scythi, si cum Scythii Fericitului Ieronim erau aldturea


cu Partii, de aici confusiunea.
Recunoastem, cu Assemani, ca Ap. Andreiu primise ca
sort al activitatei sale misionare Amp la pars orbis ; mai re-
cunoastem de asemenea, ca suntem in secolul ininunilor ;
omeneste insd vorbind, estc prea mult, si numai atunci am
putea admite ca Apostolul nostru ar fi predicat Sogdianilor,
Sacilor si Scythilor, cand el ar fi fost transportat de nori
prin vazduh, ceea ce not stim ca nu s'a intamplat ceva de
ash fel, decat intr'un singur caz din Ghetsmani, dupd cum
ne raportd Sf. traditiune. Cdci Apostolii nu aveau nici cu-
peuri trase de cite 4 si 6 telegari, nici milioane la Win-
cile streine, ba nici cloud haine, si la predicd mergeau des-
culti si pe jos, de unde a rdmas 'And astazi dictonul Per
pedes Apostolorum" (a merge pe jos ca Apostolii). Pre-
dica Apostolului nostru la Sogdiani, Scythi si Saci, este
desmiatitil de insusi Fer. Ieronim, prin epistola 148, Ad.
Marcelinum in fine" (vezi $i la Assemani V 397 ; Le Quen
(I 1095), de asemenea desminte afirmatiunile fer. Ieronim,
referitoare la predica Apostolului la Sogdiani, Saci si Scythi,
observasse itaque sufficiat concordem sententiam veterum
fuisse sanctissimum hunc Apostolum... ut proclive sit inde
concludere, ab eo apud Thraces, religionem propagatam esse".
De altfel, Fer. Ieronim este desmintit la fiecare pas de
istoricii marl (Gibbon II 787) child nu se desminte singur ;
de unde se vede, ca dacd' era un profund teolog si un ad-
mirabil traducator al vulgatei, era, in schimb, putin certat
cu stiintele istorice si geografice.
Cauza pentru care Fericitul Ieronim confundd Scythiele,
provine de acolo ca Scythia Minor de sub August si Ce-
sarii urmiltori, care numara atatia antropofagi, prin pre-
dica Ap. Andreiu si discipolilor lui, cum si a succesorilor
lor, ajunsese ca locuitorii, earl so bucurau odinioard de a
reputatiune atat de tristd cum erau sdlbaticii Bessi si Scythi,
-cum si multimea cojocarilor (pellicorum) can odatd sacri-

www.dacoromanica.ro
165

ficau oameni dupg, chiar insg,si nadrturia Fer. Ieronim


(331 420), sd schimbe sacrificiile omenesti cu cantarea
cea dulce a lui Christos, (Bis. ort. Rom. XT/85, pag. 704),
si numai vrtzand acestea pune predica in acele tari, unde
Ap. Andreiu putea merge numai cu sufletul, niciodatg, insd
cu corpul.
Child Ap. Andreiu avea in Scythia Minor atatia clienti
antropofagi, pe Scythi si pe Bessii briganzi, pe febricitantii
trogloditi, mai putea el oare sd meargrt la Sogdiani, Seyti
si Saci ? documentele vorbesc contra, ash, ca bietii Sogdiani,
Scythi si Saci, au fost 10,sati sd mai halaluiascd ined mult
timp in saeii lui Lucifer.
Iatd pentru ce Ap. Andreiu n'a putut predica, vreodata
Sogdianilor, Scythilor si Sacilor.
Amin sd trecem la Scythia Europeanu (Herodotiana).

II. Scythia turopeana.

Prin veacul al VII in. de Chr., (F. Robiou Histoire de


Gaulois d'Orient, Paris 1866 p. 11, 14 si 15), Scythi din
Asia anterioard, ndvrtlind in Europa, cuprind regiunile din-
tre locurile Sarmatilor, Donului, Mdrei Caspice, dintre
muntii Carpati si Dundrea de jos, pand la Marea Neagrd.
In aceastd Scythie se cuprindea si Dacia Traiand de mai
tarziu ; ea a fost descrisd de Herodot (484-406 in. d. Chr.)
cu ocaziunea rrtsboiului, care a avut loc in anul 513 in. de
Chr., intre Dariu regele Persilor si Scythi.
Nu ne vom ocupa, de fazele istoriei politice prin care a
trecut acest nobil popor, deck gat cat vine in atingere cu
cestiunea ce ne preocupd.
Din lipsa unei stiinte pozitive despre Scythia, in care a
predicat Ap. Andreiu, a dat motiv unor popoare mai pos-
terioare, ca sd-si atribue predica Apostolului nostru, la te-
ritoriul locuit de dansele (Bis. ort. Rom. IX/85, p. 697).

www.dacoromanica.ro
166

Critica istoricil ruseasca a rezolvat pentru &Ansa aceastit


cestiune.
Mai ranahn insa Polonezii si Rutenii, cari si-au traditiuni,
legende, in care se spune ca ei au primit crestinismul din
mainile insu$i ale Apostolului Andreiu. (Assemani V, pp.
394-396).
Nu este in intentiunea noastra sa ne ocupam de origi-
nele crestinismului ruses°, polonez, rutean on lituan, ci
voim numai sa probam ea, la anul 44 dupd, Christos, nu
exists Scythia Europeand, (Herodotiana5 nisi ca unitate et-
nica, de oarece noibla rasa, a Scythilor disparuse dupa
valurile de popoare cari navalisera peste dinsa, dar nici
ca expresiune geografica, $i, in astfel de conditiuni find
ea, nu putea fi menita de Providentd ca be de activitate
misionara Apostolului Andreiu.
Popoarele sunt snpuse acelorasi legi inexorabi]e ca si
indivizii.
Omul se naste, creste, atinge maturitatea, apoi vine ba-
tranetea, si in urma moartea.
Popoarele se nasc, crest, isi ating apogeul, apoi vine
decadenta si, in fine, dispar cle pe harta si scena lumii,
dupa ce'si sfarsesc rolul lor istoric.
Indivizii 'nor fiziceste ; popoarele dispar istoriceste ; unele
ca sa apara mai tarziu, iar altele niciodata, contopite find_
in masa invingatorilor lor.
Deci, ceea ce este adevarat pentru indivizi, este adevarat
$i pentru popoare in proportia amasurata lor.
Istoria omenirei ne arata aproape cu precisiune prin cat&
schimbari si transformari an trecut popoarele. Sa nu ne suim
mai sus pe treptele istoriei, cleat de la moartea lui Hero-
dot (406 in. de Chr.) si vom gasi : invasiunea Celto-Galilor,
care a avut loc dupa Diodor de Sicilia,la deschiderea.
Olimpiadei a CI., adica la 372 in. de Chr. (Robiou op. cit.
p. 23) ; cuceririle lui Mitridat al VI Eupator, puternicul

www.dacoromanica.ro
167

rege al .Pontului, apoi ale Romanilor si, in fine, marile imi-


gratiuni ale popoarelor.
Toate aceste circurnstdri istorice, au schimbat cu deal-
varsire fisionomia veehei Scythii herodotiane, contribuind
astfel la disparitiunea din istorie si de pe harta lumii, nu
numai ca numire etnicd, ci $i ca expresiune geografica.
Sri precisdm faptele :

A) Dovezi, ca Scythia herodotiang


a tncetat de a mai purl& aceastI denumire
In secolul Ill In. de Christ.
()and a dispdrut Scythia de pe harta lumii, nu putem sti
decal, in mod aproximativ ; in tot casul ea a incetat a mai
purta acoasta denumire Inca de pe la finele secolului IV-lea
si inceputul celui al III-lea inaintea erei noastre. Ceea ce
stim insd cu siguranO, este, cii aceastd Scythie este nem-
noscuta lui Straban, Ptolomeu si Pomp. Mela. Tustrei acesti
geografi si in special Strabon (lib. VII c. IV § 5), ne amin-
teste pe la inceputul erei cre.stine, numai popoarele cari o
locuiau si cari acum purta numele de Sarmatia, (vezi hirtile
reproduse de not din Spruners et Menke No. 1 /VIII si din
Atlas Geogr. de Schrader, par un societe de Savants, plans
No. 2/10, Atlas Geogr. cfr. Delamarche, Pl. No. 30). Pri-
mul ne aratd cil, Scythia herodotiand nu mai exista ca uni-
tate ctnicii din timpul resb. II-lea Punic, iar al doilea ne aratd
posesiunele Romei din anul 146 pand la 30 in. de Christ,
fard sd ne spuna nisi istoriceste, nici geograficeste, de exis-
tenta unor Scythii, acolo undo le pun Golubinsky si Pdr.
Eus. Popovici, iar Dobrogea actuald este den-width, de Spru-
ners et Menke cu numele Scythia, cat si de altii.
Disparitiunea ei se datoreste invaziunei diferitelor popoare
barbare. Toate triburile Scythice, cari pe timpul lui Hero-
dot formau o singurd unitate etnied, unele sunt supuse,

www.dacoromanica.ro
168

iar allele, neputAnd suporta jugul apdsdtorilor, cdutau st


emigreze (Strab. VII c. 4 § 5, Mommsen V p. 76 77).
Invaziunile diferitelor popoare barbare au avut Joe din
mai multe pdrti. As,a, dela Rdsarit spre Apus, ndvalese :
Sarmatii, Roxolanii si Iazigii, popoare recunoscute in ge-
nere, zice Mommsen (V 75-76) ca find de origina slavd"
cu Sarmati regal! si Agatirsii, popoara nomade in cea mai
mare parte a lor, dar amestecate cu triburi agricole si can
se intind pant pe tarmurile Istrului.
Ele ocupi regiunile dintre Tanais si Borystene, cu alto
cuvinte campiile dintre Germania si Marea Caspidi (Strabon
VII c. 3 § 17; Xenopol I 56-59; Mommsen V loc. cit.).
Dela Sud spre Nord si Orient, ndvdlise triburile de ori-
gine tracicd, cari ocupd, o pozitiune deosebitd si, in special
Getii si Thirigetii, au ajuns pant la Dnistru. Intro aceste
popoare s'au stabilit probabil Ca avantposturi ale marei
imigratiuni germanice pang la Marea NeapA : Celtli, pe
Dnipru la deschiderea Olimpiadei 101, &lied in anul 372
in. de Christ. (Robiou. p. 23) ; Bastarnii, in aceleasi parti ;
iar Peucinii, la gurile Dundrei (Strabon VII c. 3 § 18).
Fiecare din aceste popoare erau independcnte si se gu-
vernau de preotii si bdtranii lor.
Dela Istru (Dunare) la Borystene, se intind deserturile
Getilor (numite odinioara ale Scythilor, Strabon VII c. 3,
§ 14 si 17, vezi si nota 1 de sub § 17 ibidem).
Geto-Dacii, ocupau toatd regiunea dintre Carpati, Dunare
si Marea Neagrd la Borystene ; Dacii, au fost tut popor
can si-au schimbat necontenit locuintele, trecand de pe
un turn pe celalt al Istrului, amestecandu-se astfel cu tri-
burile de origind tracica si in special cu Misienii alungati
din locurile lor de triburi mai puternice, fie de Scythi,
Bastarni, on Sarmati dela Dundrea de jos (Strabon VII,
c. 3, § 12 s,i 13).
Asezarile acestor popoare in Scythia herodotianil, s'au

www.dacoromanica.ro
169

Inceput, cum am spus, de prin secolul IV-lea si inceputul


.celui al III-lea in. de Christ.
Ultima emigrare a unor triburi Scythice, care nu pu-
teau suferl jugul navaitorilor, pare a fi avut loc cu oca-
ziunea celei a doua invaziuni Celto-Galice, din anul 297
in. de Chr., popor feroce, care apqsa si se faceau stripani
pe avutul oameuilor. Triburile Scythice se rdspandese pre-
tutindeni, cdci teritoriile for erau prildate, iar tqranii ridi-
cati in mase si dusi in selavie. Scythii cAutau sit se Puna
la adApost de priidiiciunele Celtilor fiorosi, a ocupa orasele
fortificate, astfel ea', multi cetrgeni le paAseau si, in infra-
nirile lor, se sflituiau dacg, nu trebue sa le paraseasc6 cu
totul (Mommsen V p. 75-76).
Vom vedea mai departe ca cei mai multi le-au si p'a"-
rAsit ; iar cei cari au rgmas, au contribuit a mriri masa
n'avalitorilor prin desnatio n ali z are .
Scythia herodotianti, tars omogeng, pana acum din
punctul de vedere al rasei, find coplesitii de popoare de
diferite origini, dispare de pe harta lumii ca si din istorie ;
locurile for sunt ocupate : de Geto-Daci, Peucini, Bastarni,
Roxolani, Iasigi, Sarmati, astfel ca" de pe la anul 200 inainte
de Christos, Schythia herodotianA se va numi cu denu-
mirea generic:a de Sarmatia", afara de locurile ocupate de
Geto-Daci, si care va lua, mai tarziu numele generic de
Dacia. (Schrader atlas Geogr. pl. No. 2/10). Pentru aceste
motive este ea necunoscutd lui Strabon, Plotomeu, Pomp.
Melo, si altii. Scythia herodotiana ne mai purtand de mai
dine de 2 secole aceasta denumire, n'a putut fi menita de
Provident6 ca loc de activitate a Apostolului Andreiu.
Acestea zise sa" arat:im in scurte cuvinte si legendele
despre Apostolul Andreiu la Rusi.

www.dacoromanica.ro
170

B) Dovezi, ca Apostolul Andreiu n'a predicat ire


Scythia herodotiang (Rusia Europeans)
Legendele despre predica Apostolulni Andrein, in Rusin
Rush posed numeroase legende, despre activitatea mi-
sionaril. a Ap. Andreiu In clansii; in prima cronich' ruseasca,
atribuita calugarului Nestor (1056-1114), se spune: Cana
Ap. Andreiu predich la. Sinopi, afla de acolo eh' sent aproape-
gurile Dniprului, de uncle se si imbarca, pe o luntre, sui
fluviul si se opri din intamplare la picioarele muntelui pe.
rail. A doua zi sculandu-se, zise discipolilor cari erau cu.
dhnsul : vedeti voi acesti munti? binecuvantarea Domnului
se va revarsh asupra lor ; un mare ora$ se va ridich $1
Dumnezeu aici va ridich mai multe biserici"; apoi suindu-se-
pe mun1,i, ii binecuvanta i infipse o truce. Si dupa cc s'a
rugat Domnului, el se pogori din munti, unde s'a zidit in.
urma Kievul. Dupa aceea se duse in sus pe Nip-ru si merse
la S1av4(? 0 uncle este astazi Novgorodul; dupa aceea merge
In Varegi si de aid. la Roma, acolo, el povesti cum a pre-
dicat i ceea ce a Nazut, apoi zise : am vazut lucruri in-
fricosate in pamantul Slavilor" (Cronique elite de Nestor
trad. par. L. Leger Paris 1884 peg. 5-6. Assemani V p.
393-394).
Dar, legendele rusesti nu se miirginesc aici, ele 11 port-
pe Apostolul nostru 'Ana in inima Rusiei. Asa, ea dupa.
redaciiunea cronicei de Novgorod, suind pe fluviu s'a dus
pana in Novgorod, a trecut lacul Ladoga, fluviul Neva.
pani, in Varegi $i, pe mare, intro Finlanda si Livonia, a
mers la Roma (Herbenstein ap. Assemani V, 395).
Culcinius, traducand un sinaxar din slavona in lating,.
venind la ziva, Ap. Andreiu, 30 Noembre, vorbeste despre
legenda predieei Ap. Andreiu la Poloni, la Lituani si la.
Ruteni 1).
1) Quo etiam probatur non vane gloriari, Ruthenos, sec ex antiqua.
traditione ac primaeva, piimum fuisse in Russia fidei Christiana&

www.dacoromanica.ro
.171

Cu inceputul secol. XVI-lea dadt nu mai tarziu


Rusii incepur6 a considers pe Ap. Andreiu ca pe primul
i adevilratul sAditor al credintii crestine in Rusia. i cand
se presents ocasiunea, sau necesitatea, cu nnindrie i tarie-
se refereau ca la un fapt nesupus nici unei indoeli. Asa,
cunoscutul Anton Posevin, st;lruind a convinge pe Tarul
Ivan Vasile eel Groasnic, pentru unirea bisericei moscovite
cu Roma, se referea la Greci, cari au primit unirea la.
Sinodul din Florenta. Tarul i-a rrispuns : .,Noi credem nu.
in. Greci, ci in Christos ; noi am primit credinta crestina
la inceputul bisericei crestine, cand Andreiu, fratele Apos-
tolului Petru, a venit in aceste tari spre a trece la Roma ;
astfel noi la Moscova, am primit crestinismul in acelasi
timp cand s'a primit in Italia si, de atunci i 'Ana acum,
noi 1-am pAstrat neschimbat (Possevini Colloquium prirnum
cu Groaznicul de fide catholica in suplimentum ad Histo-
riae Russiae Monumenta p. 102).
Pe la mijlocul secolului XVII, batranul Arsenie Suhanov,,
fiind trimis in Grecia, pentru descrierea obiceiurilor bisari-
cesti, de Tarul Alexie Michail, a avut cu Grecii o discutie
aprinsa asupra neintelegerei dintre Greci si Rusi, ante-
rioare epocei Patriarchului Nicon, in privinta practicilor
bisericesti.
Cand Grecii spuneau lui Suchanov ca Rusii au primit
credinta de la Bizantini, el le-a ritspuns : fdrri, nici un
temeiu va laudati, ca noi de la voi am primit botezul,
Botezul noi 1-am primit de la. Ap. Andreiu, cand dansul,
dupii inaltarea Domnului, a venit in Bizantz si de acolo
s'a dus pe Marea Neagrii, pani la Dnipru, pe Dnipru in
sus pang la Kiev, iar de la, Kiev chiar 'Ana la Novgo-
plantatorum. Andream Apostolum : cui sententiae subscribunt nines
fere historici Poloni et Lituani. Juvat sinaxarium describere quod.
Culcinius ipse e slavica lingua in Latinam conversum exhibet in ap-
pendice pag. 95 Ilaec enim Graeci prorsus ignorarunt (Assemani
V 395).

www.dacoromanica.ro
172

,rod si, cdldtorind pe aceastd cale, rdspandi invetetura sa


-,despre credinta lui Christos, iar pe urma' el i-a botezat.
Credinta ati primit'o voi de la Ap. Adreiu si not aseme-
,,nea de la Ap. Andreiu". (Golubinsky op. cit., p. 8).
Tuturor strainilor cari venind in Rusia, on intalnind
Rusi in strdindtate, ei nu rdspundea altfel, deck ceea ce
spunea Groaznicul lui Possevin sl Suchanov Grecilor (Ger-
berstein. Rerum Moscoviticarum, comentarii la Stracovsky in
Historiae Ruthenicae Scriptores extern. Saecul XVI, vol. I, p.
19 Fabr. Moscovitaruin Religio, ibid. p. 5 Granieni, Omnium
regionum Moscoviae descriptio ibid. p. 18 ; Oderboru, Ioanis
_Paszlidis Itiagni, Moscoviae Ducis, vita ibid. vol. II, p. 20).
Acestea sunt legendele despre predica Ap. Andreiu in
Rusia. Golubinsky, rnarele istoric bisericese rus, vorbind
' despre acestea, spune :
Naratiunea despre Apostolul Andreiu ne spune, ca
clansul a fost in Rusia, pentru eh' a vroit printr'insa se
treaca din Grecia la Roma : este clar, ca naratiunea este
o inventiune cu totul nereusitd zice Golubinsky fiindca
face pe Apostol a parcurge o caldtorie, de cincizeci de on
mai lung% deck cea obicinuitd si care pe acel timp nici
nu era cunoscutd. Pe timpul Apostolilor, tara noastra
continue mai departe Golubinsky present& un pustiu,
aflator in afard de limitele lumii cunoscute, necunoscut si
plus de tot felul de pericole. Pentru ce s'ar fi dus Apos-
tolul Andreiu in acest pustiu necunoscut ? El, ar fi putut
.se se duca, ca in once alt pustiu, numai atunci and n'ar
fi avut de lucru in lumea cunoscutd pe atunci, si dacd ar
mai fi avut timp liber de a umbla, prin pustiuri. Aceasta
insa, precum oricine o stie, a fost cu totul altfel. El n'a
putut sa aiba nici o sperantd de a planta crestinisinul
intru catva in mod stabil intr'o tart cu desilvarsire isolatd
-de cealalta lame, barbard si locuitd de Dumnezeu stie tine,
pentru ce el ar fi intreprins intr'insa o calatorie 2 In adevar

www.dacoromanica.ro
173

nu pentru ca sei pund cruci pe munti nelocuiti ; §i chiar dacit


legendele gremti ar fi spus cci Apostolul ar fr venit in tara-
noastrci (adicci in Rusia), 710i, adaogei Golubinshy, le-am fi prima
cu cea mai mare greutate, de oarece ele ne-ar fi spus ceva ab-
solut imposibil de necrezut. Totu0 traditiunile bizantine, cele putin
demne de credintd, nu spun nimic despre acct ceva. Nu se poate,
si este absolut neverosimil, ca unul din Apostoli sit fi vi-
zitat trupeste -tam noastrd (Rusia), ci este necesar a primi,
ca sufleteste toti an binecuvantat-o. (Golubinscky, op. cit.,
pag. 19).
Rdmane dar bine stabilit dupd opiniunea autorului
nostru, ca Ap. Andreiu n'a predicat in Rusia (fosta Scy-
thie Europeand), :Lusa se fereste dupg, cat se pare inten-
tionat, de a admite o Scythie (care mai tarziu s'a numit
Scythia Minord) §i care exists cu acest nume pe timpuL
rdspandirei Apostolilor la predied printre neamuri, i faces
parte integrantd din Imperiul Roman, dupd cum vom ve-
dea mai departe. Si aceasta omisiune Golubinsky nu o face-
din nestiintd, ci din rea credintg,. Ramane acum ca sit ant -
tam, cand si de cine a fost transplantatd ideia predicdret
Ap. Andreiu in Rusia.
Ea nu este mai veche decal finele secolului XI.
Traditiunea despre activitatea apostolicil a Ap. Andreiu,
a trecut in Rusia pe timpul Imperatorului Mihail Duca, si
anume late anii 1062-107'7, dusg, fiind de scrisoarea lui
Duca, cdtre Cneazul Vsevolod Iaroslavici, scrisrt de catre
Secretarul lui Duca, Mihail Psel (1- 1096). Psel Infalisaza
astfel inceputul crestinismului rusesc : Cartile noastre cele
duhovnicesti si istoria imi spune, ca impdratiile noastre
amandouit au un oarecare izvor §i raiddcind obsteascit, cg, unul
si acelasi cuvant Mantuitor a fost predicat in amandoug,
impdratiile i ca aceiasi marturi oculari, ai misterelor Dum-
nezeesti si predicatori ai lui Dumnezeu, au raspandit in-
tr'Insele cuvantul Evangheliei". (Bis. ort. Rom. XVI, 92
pag. 691).

www.dacoromanica.ro
174

Traclitiunea aceasta a fast in urmd amplificatrt cu legende


Ticante, despre Crucea Ap. Andreiu, cum si despre mira-
culosul sau toiag care, si pang, astazi, se gaseste in lavra
din Pecersea Kievului. Astazi insg, este pe deplin stabilit,
istorieeste, ca Rusii au primit crestinismul prin veacul X
sau XI, sub Vladimir (962-1054), dupd marturia lui Alfred
Rambaud (Histoire de la Russie, Paris, Hachet 1885 pag.
55). In urma acestora, not Romanii ne ggsim rata de Rusi
in urmatoarea proportie :
Rusii, 900 ani de crestinism si vr'o 400 ani de civilizatie.
Tiomanii, 1.860 ani de cretinism §i peste 600 ani de ci-
vilizatie. Poporul rus, neavand o civilizatie antica, se gd-
seste, in el, conditiuni de un conservatism exclusivist des-
-WI de puternic ca sa fie striedcios. Poetii si scriitorii sunt
siliti sa-I observe ; unii se glorified cu el, altii numai it
-constata (Convorb. Liter. an. XXVI pp. 367-8).
La Romani insd nu vain gasi nici fanatism, nici bigotism,
ci un liberalism altruist si o toleranta cum nu s'a vgzut
la alte popoare, dupa cum vorn vedea in cursul acestei
lucrari.

Ill. Scythia fisiatica.


A) Dovezi ca o Scythie" cuprinei intre tarmul sad-
estic al Mimi-Negro si pang, la Marea Caspicg,
nu exists la anal 44 p. Chr.
Profesorul de la facultatea teologica din Moscova, Go-
lubinsky, dupd ce ardtg ca Ap. Andreiu n'a predicat cres-
tinismul in Scythia herodotiand (Rusia actuald), pune pre-
dica Apostolului nostru in Scythia Asiatici, care dupd
dansul se intinde de la tdrmul sud-estic al Mdrei-Negre
palm la Marea Caspied si mai departe. .,Legendele cele mai
tarzii socotesc, ca lac principal al activitglii Apostolului,

www.dacoromanica.ro
175

,,de asemenea Asia ; ele insd 11 tree pe Apostol prin Trans-


caucasia in Europa; in aceasta din urma insd o limiteazd
,,exclusiv, cu tarmii Marei-Negre, si anume cu Bosforul,
Theodosia si Chersonezul (op. cit. p. 9-10).
Cu alte cuvinte, Ap. Andreiu dupa Golubinsky a
predicat intr'o Scythie din Asia, dar ea legendele mai pos-
terioare it tree si in Transcaucasia, adica in 1, limp& ExuOix
(Mica Scythie, Crimea).
Identic aceleasi fapte, savarsite de Apostol, le crede si
sai antul profesor bucovinean, cu singura deosebire, ca pa
cd,nd Golubinsky afirmd, fard sa probeze cu nimic, Pdrin-
tele Stavrofor Eusebiu Popovici, aduce in sprijinul firma-
tiunilor sfintiei sale urmatoarele dovezi, contra predicii Ap,
Andreiu in Scythia (Dobrogea).
1) Omer, numeste pe Scythi Hippemolgi (mulgdtori de
iepe) si-i presupune ca locuese in Asia;
2) Hesiod, in poemele Orfice", vorbind de locuitorii rau-
lui Fasis, aminteste de Schythi tot pe langd Pontul Euxin,
.deci nici el nu presupune pe Scythi in Europa;
3) Helanicos (496-411), ti pune pe Scythi in partea de
rasdrit a Pontului Euxin ;
4) Herodot 480-406, pune Scythia in peninsula Cimerica ;
5) Toti geografii vechi, constata cd Scythia era in Asia
in partea de sus a Pontului Euxin, numai din intamplare
unii geografi o puneau in sudul Dundrei (Dobrogea).
Dacil Ap. Andreiu a predicat In Scythia, apoi el a pre-
dicat in Scythia Asiatica si in Scythia Mica (Crimea). Da-
tele geografice nu ne permit a afirma ca noun ne-a pre-
dicat crestinismul Ap. Andreiu. La acest rezultat ajungem
dacd, facem o cercetare asupra pdrtilor istorisite.
6) Ieronim, spune ca Ap. Andreiu, a predicat pe margi-
nile raului Fasis, care nu e decal Rionul de azi, ce este
considerat ca limita intre Asia si Europa ; prin urmare
dupa Ieronim, Andreiu a predicat in Scythia Asiatica.
Sd, reducem la justa for valoare dovezile aduse pang aici,

www.dacoromanica.ro
176

si pe cari le vom diviza in doua seetiuni, ca sd ne putem


ocupa de fiecare in parte, si. anume :
a) Dacd a existat in anul 44 dupd Christ. Scythie indi-
catil de Golubinsky, $i
b) Dadi Crimeea actuald' purta pe atunci numele de Scy-
thia Micd () j Mospec Exu0(a).
A lost doua invaziuni Scythice : una in Europa si alta.
In Asia ; totusi nu ne este posibil de a documents cestiu-
nea in fond $i nici nu este atat de interesantd pentru not
ca s'o cunoastem in acele timpuri, cu toate acestea not
afldm mai departe motive destul de serioase la Strabon, ca
si lP,alti scriitori ai anticitdtei, ca de pe timpul cuceririlor
macedonene in Asia Mimed, si in special dela cele ale lui
Mitridat, nu ne indreptatesc sub nici un cuvant a crede ca
regiunile indicate, ar fi fost cunoscute la anul 44 dupa
Christ., sub denuinirea de Scythia Asiaticd.
Dupd Herodot, Scythii treand Volga, invadeazd in Eu-
ropa pe timpul lui Ardis (676-627) fiul lui Gyges regele.
Lidiei; Scythii constransi de Masageti, au trecut Araxul
(Volga ?) $i au patruns in tara numitd Cimmeria. La apro-
pierea lor, Cimmerienii s'au impdrechiat ; $efii for voiau si
resiste, dar poporul fugi. Principii, ajutati de plebe, fiind
invinsi, au trebuit sd-si pdrdseasca tara (Robiou op. cit. p. 11).
Din acest timp (.j &Imp& >2au0Eoz) Scythia Micd, devine-
centrul unitatei nationale Scythice.
A doua invaziune a Scythitor, treand fluviul Iaxante,
ndvalesc in Asia in anul 626, and Ciaxare asediazd Ninive
625; asediul a fost intrerupt prin invaziunea Scythilor;
Scythii stdpanesc Media 28 ani.
Ruina Ninevei si imperiului Asirian are loc in anul 625
de cdtre Nabopollasar si Chaldeenii sdi. Scythii goniti de
regii Mezilor, fug in Lidia. Ciaxare cere lui Aljatte sa-i
preda, pe Scythi, dar acesta refuzd; o luptd teribild se in-
cinge intre Lidieni si Mezi, data in ziva eclipse/ ,care cadet
dupd calcul astronomic, la 9 Julie din anul 597, (Herodot.

www.dacoromanica.ro
ATLAST- GEOGRAPHIE HISTORIQUE LE MONDE A LA FIN DE LA REPUBLIQUE Plana II-a
..Ple;,:)./ / . 10
E. II GO
J0 .A 10 V? A rsi. aza:I tii, 1 ' auci . I
I) :0 30 1,0

-.''....41..
0 ,,,..a
00 IS2.24..7F1 4e'..'..\..
Mars; -i-77.--1:2 a: ,-,.. 111111100°P I POSSESSIONS DE. ROME
- ,
Fre oli; SO TIM pi2.
i-- 9 e__Aoil.;.,
ugainfilljr.n
".th.1 ,-.:i;
' Ft ,- \NI- '.
)
/1.'..-i' :- . --, ",7- 1N4.
IA i, k),- As. ...
°
.EN 146 ET 30 AVANT J:-C.
,
II
= 34* .4 4 di. d ,Y.-_,',.-._.--\,.-,
31,1V
.....E.s -,.;.-
n 7-7---
\ -- .

o
idle-11e de 1: 15. oo o.o oo .
300 It 50 600 K.I.
8016 'Iv .., 150 100 SO ISO
71 .
;) g I J FlArneaars'amr 1.0:nazi:ex en. 1/C avant, Jr0.

4)
.
_.".
4V'6- 0;.' .... , , 1 I I
.419at.rdiarke cadre: /16 ce 30.
Pay, o. ',soda ine14;enciant, eas 90.

,c New ,17,i,
.12),-Y:', ,,,, 5' e .., ,
4e)
4 t, Z7'...-^- , L4
S
'r.. s v: ', --,,_ 3,A, a
..
-..4.4
N.Al'
I 4..-A, la
. -7_,
-4-_,
,.
'7'.',A.'.....,/6, ...
-. AA IVO
, \\
. ...,-
IC. q
pONT ri
1 s E ulcIPT 115
,.23,12 Si.:7- .--;:) .'
4;4
.K
....
...o. ,.,........
:,..:,..... .-A.
...
G\
Y CV ; " ..
9 1 `

'
`'.
S., , .7
s.,;.---,,,,,,,..r.. ot, c..
.
c t1"uo17.7.,,..,5.:: ..
'..:.- 41°4:
0. .. 9.4411,a111013k 't k.
r. ..-, -4'0'
,,,
.
l'ati,./ C. . -: ......r 0
44A ,I5,.-771 ... .,,--,.
Ay...4
', ,24
.

-9'..v.
: 4,re on, /If ' A R ,.., al .
1-
-ow
i.
_

.6. °glum 'Pe s, a. ,


0 '
N.
Sys, 1.1= '1- ,%.-..4.'s a / .,.
cA.A.,.. ./ 1...
.,-...,--, ---- .c. ' '"."' 0
. . '3

,
--. '',1'"'
, ..A.# yea 4, ...,01.1.-
._
(
a N,
mew- ..$6.
R ilr it A. Ft.
d r ....,,,, \----r---e't
,-
::.,1;,,p...... . 31-,, i . m v ,.
cA ..',1,.. 7 ' - \
;1
M -.. 11. I

10
20 10 0 . 10 20 30

LE MONDE ROMAN II 5,-, '''.1;;;


, lPitg441`, A-,
1

ET LE
MONDE BABEARE
au moment de
-...f .,--t.
. 9.1C.9 x as ,. :7' \ /' V 44".'14t'' nf.A."4
. 014...." 54 ;'°°'-'.:-.;:. ',.; `:
1,.
7,..'.

) GES IPI
invasion des Cimbr.es,..
assess tie 1:20:000.otto.
.
.v.s dart, us ''..;7'-'14° ,'"r-'
.

C. ° ''' 5s.
i\ ..-

it ''''
: ''
lo13-1.--"13riotookii 1 4 ,. :Vs.''
A
i 4.
'
...-
0 i'ourwripar it vnitini.r. ! z ' P,r -4 '.., c
! D
iipulitliort., tiIli.pie.r.
./' hpiihitin., 61vviuritil mar.
4_, ,,, ,1 ' ' L"."
..
a
112.4...da liana .17aan.;
. ,t.
. :11...
', '° .-*, ..S._
.kV4 sPLom
4., l'''..4
.

-, , ..ry. vY
4 . ' ,
_.,..
. _ .s
1,
.4.e.-41=4,
t, \ .
.... ,
c .---:-... it el.'11
--'' (.. -.* .eor -'
sr --4 -,--fg-4,-',.., 6iii* : j-,kte =,=,, ' t.ic
N

'..ik \',, k..),..vitaat^ ..;?:-.. "," 1(g.;`: Core -It, ,t'''


4 Idjcifr'400*,0 .t . '. : , %,.; '!, . sv °Irv' -.); argnE -h.;f 4, *
,0
10
f-te'L---._
..s. *,.
or-i543 , !

1,,,,
;:,..,.
@b
4.
:N .._
v _...i,...?'--riz'
.......-
_1 ..._ , ,,eir Leuca4,
Ciph.nen
Zikrthdt
I.
,,-,.
,.....
-
,, ,... 1
IR:
'
;;t
,. i.

7iii0
Citn
.,-.
fi 1 0 i caQa ' ' .,. c.c., et'.S3 ...:A -1/47)

., .,:-..-4-,84
4 ._ at
'I
III

L' ORIENT
,(1,0 4:1 .

ea, °P.'
D

'°:'.'
..14,.
ro ' --
.4--_.3 -,0, %,.. 4.
AU TEMPS DE blITHRIDATE
crapr6s TkReinach
;NIC,
6t4reare.a )c,teAgbe*
stkfie 1

,
....$1 "..
..i.n, % a
_
Eebelle de 1:14.000.000. .
,"4-.4...,(- :7. , ! Jr A le 1,
.........
z.,.. ttr-"z°"°7;,Tg3Kii.
;
drat* .

..,. ,
.5 I" A R Triyo
A.
alg-, ..,e0t7 ..
OParaaarianalloasaatra

Er=
de JrigAririacc.
E I N TERA U M' Sidon, f '
Pay,
inclepradar,Le I
I
.roit%."17=71.isto.
.
?3"..
FtelerniPs
a
At I= Pay, apart-, cots MICA
-' .:?;:

1 to J 0 K 10 L 20 30 N '20 p 311 IL 40, S

www.dacoromanica.ro
G. M. IonePcu. Istorin 815. RomAniThr din, Dacia Traian4. Vol. I.
177

lib. I. CCXIV cf. Robiou p. 17), dup5, 5 ani de luptii, Scy-


thii sunt masacrati de Mezi, intre 602 on 603, (Robiou
p. 14 15).
De Scythi nu se mai pomeneste, dupa elite cunoastem
noi; Va'rile din Sud-Estul Mrtrei Negre Paphlagonin, Pontul,
Capadocia, Bitinia, sunt arritate de istoricii timpului ca prin-
cipate on regate guvernate de Diadohi si deci nici o amin-
tire nu se mai face despre o Scythie situatil la Sud-Estul
Asiei, acolo unde o pune Golubinscky si care este absolut
cu desdvArsire necunoscuth, lui Strabon (lib. VI. cf. Robiou
pp. 68 71). Pliniu, naturalistul, vorbind despre Scythia
dela Sud-Estul Marii, adidi acolo unde o pune Golubinsky
si Par. Eusebiu Popovici, ne spune cit Abasgia si Ze-
chia, care cad pe calea dioscuriana,, fficeau parte din
Sarmatia Asiati ( Sarmatia veteris asiaticte, pars fuit ad
Pontum Euxinum jacens, Plinius lib. VI c. 5), si pe care
Ptolomeu o numeste in urnitI Zechia. Zygi propre Asia;
Bosporum" (Le Quien I 1325 1326). Vezi si hrtrtile re-
produse de noi in lucrarea de fatii No. 1 XIII si 2 X din
Spruners si Schrader).
Remane acum s'a," ne ocupitm de dovezile Pfir. Prof. Eu-
sebiu Popovici, prin care sustine cct Ap. Andreiu n'a pre-
dicat in Dobrogea actuala, ci in Scythia Asiatica, mentionata
de Golubinscky, cum si in Crimeia de azi, numita pe atunci
Mica Scythie, si pe care noi o vom num' cu termenul ei
grecesc de i Mospi Exullicx spre deosebire de Scythia Minor
(Dobrogea).
1. Omer, zice PAr. Euseb. Popovici, numeste pe Scythi
Hippemolgi (mulgiitori de iepe) si Galactofagi (mancatori
de lapte) si -i presupune cw locuesc in Asia.
2. Strabon, magistrul geografiei istorice antice, mort la anul
23 dupa Chr., deci contemporan cu faptele ce descrim, dis-
cutand dac5, cuvantul de Hippemologi, prin mentiunea ta'cuta
de Homer, se raporta la Scythi on la alt popor, dupa ce
discuta," opiniunile tuturor istoricilor ph,n6 la dansul, la care
G. M. lonescn. 1st. Bis. Romline din Dada Traianii, Vol. 1')

www.dacoromanica.ro
178

popor trebuesc raportate epitetele de Hippemolgi $i Galac-


tofagi, ajunge la conclusiunea urnirtoare :
De asemenea vorbind despre Mysieni §i de mentiunea
Mcuta de Omer, eu sunt in drept, zice Strabon (Lib. VII
c. 3, § 10), sr pun o dilema lui Apolodor eu nu-1 voi
intreba deck dace, in ochii lui Mysienii, de can vorbeste
poetul and zice : Rasboinicii Mysieni si virtuoqii Hippe-
onolgi nu sunt de asemenea deck popoare imaginare, on
daft], el recunoaste, in ei, pe Mysienii din Asia, ce va rrs-
punde el ? daca el intelege prin pasagiul in cestiune pe
Mysienii din Asia, atunci el comite un grosier non-sens
astfel, dui% cum eu am demonstrat mai sus ; di el intelege
popoare imaginare, ca si cum n'ar exista de loc, popoare
Mysiene in Tracia si atunci el afirmr lucruri contrare de
ceea ce exista, crci s'a vazut, chiar in zilele noastre, cum
Aelius Catus a luat 50.000 oameni de pe langd Dung-
rea de jos, Geti, popor cari vorbiau aceea,si limba ca si
Tracii, si i-au transportat in Tracia propriu zisa, unde se
eunosc si astazi sub numele de Moesieni ; fie ca acesta a
fost acolo de fapt numele striimosilor lor, cari nu-1 vor fi
schiinbat in cel de Mysieni, deck dupr ce au trecut in
Asia, fie ca deja in Tracia, la original, numele de Mysieni
ar fi Post al lor, ceea ce pare mai conform cu istoria si
mArturisirea lui Omer.
Wirturia lui Strabon este $i rationald si conform'a', cu is-
toria. Nu putea sr, se raporte la Scythi epitetele de Eippe-
lnolgi si Galactofagi, de oarece el nu-i cunostea si nici avea
de unde sa-i cunoasca ; stiut fiindca Omer a trait prin
veacul al XI inaintea erei noastre, pe cand Scythii apar
pe arena istorica cu eel Rutin patru secole mai tarziu.
Cat priveste punctele 2 si 4 ca Hesiod in poemele orfice,
cum si Helanicos (496 411) pun Scythia in partea de
Rasrrit a Pontului Euxin, iar Herodot o pune in penin-
sula Cimmerica, nimic mai adevarat ; cu o singura condi-

www.dacoromanica.ro
179

tiune insd : ca ceea ce era perfect adevrirat pentru timpu-


rile lui Omer, Hesiod, Helamicos si Herodot, nu se mai
potrivese cu timpurile de care ne ocuprim, din cauzele : apa-
ritiunile unor popoare si disparitiunile alter popoare, apoi
invasiunile, enrigrririle si ad mi grrtrile p op o arel or ; din cau z a
diferitilor cuceritori, can s'au succedat in decursul veacu-
rilor si cari an schimbat cu destivarsire fisionomia lumii
vechi, cum au fost invasiunile de cari am vorbit, intre
cari vom aminti pe ceea a Celto-Galilor. Apoi cuceririle
Jul Alexandru eel Mare, divisiunile teritoriale, revoltele si
recuceririle cari an avut loc sub Diadohi in Asia Minora,,
_apoi cucerile lui Mitridat at VI Eupator regele Pontului
i, in fine, cuceririle Romanilor.
0 vie dovadii si despre aceasta sunt atlasele : Atlas An-
tiquus de Kiepert pl. X, idem de Sprunere, I/XIII de
Schrader I/X, reproduse de not pentru complecta edificare
a cititorului.
Toate militeaza contra unei Scythii asezata dela Sud-
Estul Mdrei Negro pane, la Marea Caspicd, deci opiniunile
lui Golubinsky ca si ale Par. Eusebiu Popovici, cad, nea-
vand absolut nici un temeiu, atat istoric cat si geografic.
Intru cat priveste dacd Scythia Minor este pusa de is-
torici si geografi numai din intamplare la Sudul Dundrei,
aceasta afirmatiune o vom vedea mai departe ata valoare
§tintifica are ea.
Nu mai aducem aci m irturiile Fericitului Ieronim, caci
am vorbit destul despre dansele, deck doar cd dupa ce a
predicat evanghelia la Sogdiani, Scythi si Saci, spune ea.
s'a dus la marele Sebastopol, sau vechiul Diascur1), uncle
1) Dioscurias vechiu oras al Asiei, pe tarmul N. E. al Pontului
Euxin, la 0. de Caucas in Colchida. Isi datoreste numele s'au de la
Castor si Polux, can au sosit aici in epoca expeditiei Argonautilor.
Luft mai tarziu numele de Sebastopol si devine celebrft pentru co-
mertul sau; era unul dintre cele mai marl antreposito ale Asiei cu._
Europa. Azi orasul Iscuriah sau Sigaur (Diet. Larous, lit. S).

www.dacoromanica.ro
180

se aida castrul Absare si fluviul Fasis (Rionul de azi) si


pe care-1 aminteste Par. Eus. Popovici ca fiind in Scythia,
deli aceasta, nu putea fi.
Aici suntem de perfect acord cu Par. Eusebiu, ca Ap.
Andreiu, dupa traditiunile bizantine a predicat in Sud-Estul
Marei Negre, in timpul calatoriilor sale misionare a treia
(Bis. ort. Rom. XVI/92, p. 186), de la Ierusalim spre
Scythia. Ceea ce tinem sit probam insa, este ca nu exist&
o Scythie in Sud-Estul Marei Negre, dupa sate cunoas-
tem noi, acolo unde o pun, Golubinsky si profesorul bu-
covinean Par. Eusebiu Popovici, eel putin la anul 44 dupd.
Christos, des' nci am viizut di nu existase nici mai
inainte.
Intru cat priveste afirmatiunile Par. Eusebiu Popovici
(punet 5), di geografii si istoricil numai din intamplare
pun Scythia la Sudul Dunarei, noi, intemeiati pe martu-
riile istoricilor si geografilor contimporani, vom proba toc-
mai contrariul si. anume ca cei ce pun Scythia Aposto-
lului Andrei in Sud-Estul Mdrei Negre, on in actuala
Crimee, o pun lard nici un temeiu. Scythia Minor, numitd
si traciea" ori -pontica", o gasim ca provincie limitrofa
si de ordin imperial in concertul celorlalte provincii
ale imperiului Roman, incd de la anul 6 dupd Christos,
guvernatd de un Legatus .Augusti, care mai tarziu este ri-
dicat la demnitatea de Dux (Notitia Dignit ed. Boking I,
pag. 98-100).
Autorii cari vorbesc despre Scythia Minora sunt : Tustin,
Strabon, Ovidiu, Plinius naturalistul, Plutarch (ap. Dioni-
sie Fotinio I, p. 15), Valeriu Maxim, Ammian Marcelin, etc.
In diviziunile administrative si militare ale imperiului
Roman, sub August, Scythia intra in diecesa Traded; sub
Adrian, o gasim ca a VI provincie a diecesei (Le Quen
II, 3-5).
Ded, conchidem contrariu afirmatiunilor Par. Eusebiu
si a lui G-olubinsky, ca putinii scriitorii cari pun Scythia.

www.dacoromanica.ro
181

Ap. Andreiu in Crimeea de azi, on in Sud-Estul Marei


Negre, o pun numai din intamplare si faird nici un temeiu
series istorie. Deci, aceastd Scythie nu poate fi privity ca
sort al activitatei Ap. Andreiu.
Venim acum sd vorbim despre a treia Scythie, numita
de Strabon si Mica Scythie, Mocpci /xuAta (Crimeea ac-
tuald), spre deosebire de Scythia Minor (Dobrogea).

§ IV) H MIKPA XKYOIA (Mica Scythie sau Crimeea)

Cimmerienii, popor de origina germand, au fost primii


locuitori ai Crimeei actuale ; en ocasiunea marei imigra-
Hunt scythice in Asia, Scythii tread-id Araxul (Iaxarte)
impinsi de Masageti, patrund si in tara Cimmeria (Herodot
lib. IV c. 11). La apropierea for Cimmerienii se divisard ;
sefii voiau sd, resiste, dar poporul pArdseste. 0 parte
dintr'insii tree prin Chersonezul Tauric si Abasgia in Asia,
iar cealaltrt parte, si cea mai numeroasd, apucit spre Du-
narea de mijloc si Tracia, (Robiou pag. 13). Deci invasiu-
nea Scythilor in Cimmeria poate fi push la anul 676, on
ceva mai in urmd (615 pand In 55S) dupd calculele lui
Robiou (p. 14).
Cu ocaziunea invaziunilor diferitelor popoare in Scythia
heroclotiand, ea dispare de pe harta lumii Inca de pe la finele
secolului IV si inceputul celui al treilca (in. de Christos),
prin ocuparea de ciltre popoarele de invasiune, ale diferitelor
regiuni ocupate oclinioard de Schythi. Totusi, centrul uni-
tdtei Schythice si traditiunile for nationale si pdrintesti,
erau in regatul Bosforului Cimmerian, care rdmiisese inert in
milinele Scythilor. Regatul acesta se intindea dela Pan-
ticapaeum (Kerciul actual), nude se afla principalul em-
porion (antrepositele comerciale ale Barbarilor); apoi Pha-
nagoria, eel mai apropiat oral de Asia ; orasele : Theodosia

www.dacoromanica.ro
182

(Calla) pang la Istm (Perecopul de azi) si in Golfo]. Car-


cinetes apartinea, Taurilor, popor de rasa Scythia, (Strabon
VII c. 4 § 5).
Afarli de Istm, se mai intindea pant in Borystene ; co-
prinsul intregei regiuni purta denumirea de Mica Scythie
eij Mtx,,e421)tuO(cc) (Strabon VII ibidem). Aici se conserva tra-
ditiunile *i cultura Scythied, ctci aci de veacuri fuses
centrul unitatei nationale Scythice.
In Cherciul de azi, trebue sa fi existat tin.utul Gherroe
despre care ne vorbeste Herod.ot *i uncle se ingropau regii
.Scythi.1) cle oarece acolo s'a descoperit un cimitir intreg
al regilor Scythi. (Eliseo Reclus Geografie Universald, cuvan-
tul Scythie).
Mara de orasele enumerate, mai existau Inca si altele
ca : Marele si Micul Chersonez, numit si Chersonezul Tau-
ric (Strabon VII c. 4. § 2). Apoi Palacium, Chabun si Nea-
polis (Strabon VII c. 4 § 7).
Toate acestea erau ora*e infloritoare, fundate prin veacul
VII-lea in. de Christ. de catre Milesieni, uncle existau comp-
toare comerciale intinse i un lnsemnat centre de civiliza-
tiune greceasca (Rombaud Hist. de in Russie p. 15). Acolo se
cultivau artele metropolei, se repetau versatile lei Homer,
mergancl In luptii, cum. si frumoase discursuri in o.noarea
lui A chile, care avea un cult particular si in onoarea ca-
ruia se ddcluse numele orasului de Achileodrom, cum si 0.
peninsula cu acelasi nume (Strobon VII c. 3 § 19).
Prosperitatea si progresul locuitorilor din Mica Scythie
sunt impedicate prin invaziunea Celtilor.
Scythii, in aparitiunea acestor barbari, cautd sit emigreze
in mase compacte in altil tart ; calea pe care le-o indica
natura, era Tracia, uncle si emigreaza.

1) To ilescu, Dacia inainte de Romani, 503 505.

www.dacoromanica.ro
1S3

a) Emigrarea Scythilor in Tracia (Dobrogea


actualS); timpul emigrIrei lor.
Strabon, marele magistru al geografiei istorice antice,
este foarte laconic asupra acestei cestiuni; dupri, ce aratit
hotarele IVIicei Scythii, adaogd: $i cum, cu timpul, multi din
Barbarii a-estei pri au trecut ahiras (Mistral) i lster (Duneirea)
qi arztinduli locuintele for clincolo cle a "este fiuvii, numele de
Mica Seythie a sfanqt prim a se intinde (a se chi) la o portiune
considerabila din ihracia insa i, pe care locuitorii ei n'au pu-
tut-o apara, on ca ei au partisit-o de bunci voe, din cauza in-
salubritatei sale, solul find de fapt nildOnos in multe parr 1)
(Strabon VII c. 4 § 5).
Deci, Strabon este categoric chid ne spune cum Dobro-
gea actualil a luat numele de Mica Scythie, sau Scythia
Minor.
Nu ne spune nici timpul emigrdrei, nici cauzele, nici
data ci ni avut on nu un anducdton, ci, numai cu tim-
pul (Stec Be TO ITA'00c, etc.). Ceea cc putem spune cu sign-
rantd, este cd aceastit emigrare a fost antenioana invaziu-
nei triburilor traciei (Geto-Dacii) in Scythia herodotiana
(Xenopol I 55-56). Din alto izvoare istorice, putem
aproape cu certitucline reconstitui aceasta paging obscurd
din istoria Seythiei (Dobrogei).
Asa, in marea inscriptiune de la Olbia se aminteste
1) 'Exovatv afl whir) of tog Boarcopou bovaotat xexalauxivriv Tazovi Gni).
*titiv auvexthv TaAatuov, xp6-cepov 8' dm 8Atriv !thy 04,0 npb,1 tcj atOttxt.
%tin Maaint8oz xat tc IllawakanaCy ilex,. OvA3aia,; Teo') B7arcoptud vipav
vot. Tiro a& TcXeiatrp p.ixpc -cog icsOp.o5 xat To5 KOX7coq tog Kapxtvi-cou Ta5poti
axul:Itxbv gOvo; %at exaXstco )) xthpa TECO% aura axenv Si 'CC, XCht. 1714co.
Toti toOp.or) µExec Bopoa0avoug p.txpi f.xuOta 8ca, a& to itkigiog twv EvOlv8a
Ttepatoullivov Tay is stipav xat sav tatpov xat ETcomoirrccov Tip Tip :tat uth-
vilG oux oAt^rn !lova npoanyops6071 Zxo0Ea ¢wv Opaxaiv to µFv -rt 134 Goy
xayaowscov Tic 8e t xaxix 0/; xthpag sxav3.71; Icy gastv j toxic aloft.
(Strabon Ii 426-27. Edit. Meinike Lipsio3

www.dacoromanica.ro
184

de invasiunea Galilor, cum si coneiliabulele Scythilor de a


emigre in altii parte ; nu spune rose nici daca invasiunea
Galilor a avut loc, nici de emigrarea Scythilor (Robiou op.
cit. p. 63.)
Diodor de Sicilia (XV apud Contzen § 21) pune invasiu-
nea Galilor in prima jumh,tate a veacului al IV, si anume
la deschiderea Olimpiadei 101, ceea ce ar reveni dupe
calculele moderne intro anii 369 -368; Scythii fugind, au
emigrat in Tracia cu eel puffin 6 luni, daca nu en un an
Inainte.
Deci, putem pune emigrarea Scythilor din limp& Nixo0Ccx
(Crimeea) in Scythia Minor (de mai tarziu sau Dobrogea
de azi) in anul 369 in. de Chr.; de oarece .,pe timpul lui
Filip (II) regele Macedoniei (360-336) ga'sim ca Scythia
era situata intre Macedonia si tara Tribalilor" (F. Robiou
p. 23). Planul de emigrare al Scythilor, despre care ne
vorbeste Mommsen (V pp. 75-76), -este posterior, en sign.-
ranta, primei for emigrari.
Pentru ca un popor sa -Si paraseasea lava, i pentru ca
denumirea vechii for patrii sa, o dea celei adoptive, a trebuit
sa fi fost o emigrare a populatiunei in mase, sub eindu-
cerea unui rege al for si acesta n'a putut fi dead Ateas.
Strabon (lib. VII c. 3 § 18) vorbind despre greutatea de
a discipline pe acesti barbari ( Seythi) din 3; Mtxpix ExuNa
ne spune : ca singurul care a putut a-i doming, fiind
eel mai puternic pare a fi fost acest Ateas, care a pur-
tat mult timp rasboiu lui Filip (II) Amintas. Ca acest
Ateas, trebue sa fi condus emigrarea Scythilor, in actuala
Dobrogie, ne incredinteazii Iustin, cronicarul si biograful
lui Alexandru eel Mare (lib. IX c. I si II) in urmatoarea im-
prejurare : Pe cand Filip II, regele Macedoniei, asedia Bi-
zantul, domnea pe atunci, in Scythia, Athens (Erateo tern-
pore rex Scytharum Atheas, qui, habens Bello Istrianorum
premeretur auxilium a Philippo Apollonienses petit, in suc-
cession= cum rezni Scythie adoptaturus Justin IX III).

www.dacoromanica.ro
165

Atheas, constrans de Istrieni, cerii ajutor lui Filip, prin


mijlocirea locuitorilor din Apolonia, promitandu-i ca -1 va.
alege de succesor la tronul situ.
Fi lip se increde si-i trimite un corp de auxiliari ; dar
intamplandu-se srt moard regele Istrienilor, iar Atheas fiind
in afard de on -ce pericol, concediazd armata lui Filip si
o insarcineaza, sd-i comunice .,cd, el nu i-a cerut nici aju-
tor, dar nici nu i-a promis cand-va ca, -1 va alege de sue-
cesor la tronul siitt ; ca armata Scythica, fiind mai viteaza,
ca cea Macedoneana, se va putea lesne curati de ei si Ca,
el insusi avand un flu in deplina sanatate, nu-i lipseste
mostenitorul tronului". Fireste ca Filip, auzind acest lina-
bagiu, ii trimite lui Atheas o deputatiune prin care 11 roaga
de a contribul si dansul cu ceva cheltueli ca sa," nu intro--
1111A asediul Bizantiului, din cauza lipsei de bath, si ca
acea,sta cerere este cu atat mai dreapta si mai urgenta, cu
cat Atheas nu voise sa plliteasca auxiliarilor macedoneni,
nici solda lor, nici cheltuelile de dilatorie 1). Atheas pre-
texteaza asprimea climei Scythiei si sterilitatea solului, care,
departe de a imbogati pe supusii sai, deabea le ajunge cu ce
sa se nutreascd, ea el este prea sarac pentru a putea sa-
tisface cerintelor unui rege atat de puternic, di el credo
ca e mai putin rusinos sa -i refuze tot, decat sa -i dea pu-
lin. Filip vrizanclu-se dejucat, ridica asediul Bizantiului in
ft. R. 414 (339) spre a atach pe Scythi.
Filip trimete o solie, lui Atheas, spre a-i face cunoscut

1) Atheas inclementiom coeli et terrae sterilitatem causatus, quae


non patrimoniis ditet Scythas, sed vix alimenta eshiboat, respondit
Nullas sibi opes osse, quibus tantum regem expleat; et turpius pu-
tare parvo defungi, quam totum abnuere; Scythias autem virtute animi
et duritia corporis, non opibus censeri"... Qumn virtute et numero
jraestarent Scythae, astu Philippi vincuntur. Viginti milia puerortun
ac feminarum capta, pecoris magna vis auri, argentique nihil. Ea
primum fides inopiae Scythicae fuit. Viginti milia nobilium equorum
ad genus faciendum in Macedoniam missa Justin libr. IX c. 11.

www.dacoromanica.ro
186

ca pe cand ataca Bizantul, a promis lui Hercule ca-i va


ridica o statue si, deci, vine s'o aseze la gurile Dun'drei ;-.
crt el vine ca amic al Scythilor si deci ii cerea in numele
Zeului sti-i lase trecerea liberrt. Atheas ii rdspunde, ca sa-i
trimitd lui statua, daca vrea ca promisiunea lui sd fie in-
deplinith ; ca el se angajeazd nu numai s'o ridice mole.
uncle vrea Filip, dar ca va veghea ca ea sd fie respectatd.
Ca el (Atheas) nu sufere ca trupele maceclonene sa-i treacd
frontierile sale $i dacd statua era pusd fdrd void Scythilor,
el o va ddrama dupd, departarea macedonenilor, psi va purse
s'o topeascit ca 0-0 facci clintr'insa vcirfuri la scigeti. Iri-
tati prin grave insulte reciproce, cei doi regi si-au decla-
rat rdsboiu. Scythii erau mai numerosi, mai bravi, dar-
Filip ii invinse prin inselaciune. El Men 20 mii prizonieri
femei si copii, lua de asemenea multe animale, dar nu
afla nici aur, nici argint. Pentru prima data, zice Tustin,
a crezut Filip in sdracia Scythilor. Mai duse apoi in Ma-
cedonia 20 mii iepo frumoase de ale trtrei, spre a impe-
rechea rasa (macedoneand).
Dupa most dezastru, Scythia este transformata in pro-
vincie macedoneand, iar despre soarta regelui Atheas nu
mai stim nimic.
Partea Traciei, ocupatd de Scythi, va purta numele de
Scythia panel in cucerirea ei de Bulgari (787), de aici in-
colo va lua lumele de Dobrogea.
Prin emigrarea Scythilor in Tracia, Strabon, Pomponiu.
Mela ca si Ptolomeu, nu mai amintesc nimic despre
t limp& focuO:a 1), ci numai despre cea tracicd (lib. VII,
c. 5, § 1 si 12). Prin ernigrarea Scythilor in Tracia, insasi
1) Taurica Chersonesus, sic vendiquo terminatur a Carcineto sine
usque ad Bycen Paludem, Istmo adiacente, et litoris Ponti et Ciraerii
Bosphori et Paludis Maeotidis, juxta partes, secundum descriptionea
has, post Istmum secus ffuvium Carcinitum (Ptolomeu, lib. III, c. 6,
p. 70-71); iar mai departe enumitra toate oraqele fostei Scythii
mici, ibid.

www.dacoromanica.ro
187

autorii citati ne-ar da sa intelegem etl, numele de Mica,


Scythie s'ar fi intins si asupra regiunilor coprinse intre
Thyras (Nistru) si Istru. In acest cas probabilitatea nu
este exclustti; insa, certitudinea lucrului ni-1 cla tot Strabon,
and ne spune in alte pArti (VII, c. 3, § 14), ca intre Geti
§i partea litoralului 1llcirei Alegre, care merge de la Inter
la Thyras, se intinde ceea re se numege DeIerturile Getilor,
(in epitome at Scythilor), cdmpii intense §i feirci apd 1), insa de-
la invaziunea Getilor, dadi in adevilr aceste Intinse campii
s'ar fi numit tot Mica Scythie, apoi cu ocasiunea inva-
ziunei Getilor in Scythia, regiunea a luat numele indict
de Strabon.
Este intrebarea. de altmintrelea prea fireaseit, sl aflame,
dadi fosta Scythie Mica, din Crimeea de astilzi, a conti-
nuat ca sa-si pastreze numirea sa si mai departe, claim co-
o mare parte din populatiunea sa a piirasit'o, ducand cu
ea si numele de Scythia Mica ? Strabon este categoric in
aceasti privinta ; el ne spune, ca .,numele de Mica Scythie-
a sfarsit prin a se da la o portiune considerabila din.
Tracia, etc. (Lib. VII, c. TV, § 5).
Sa admitem ca Strabon, este perfect de bung credinta
si de care lucru nu ma indoese catusi de putin, cand 11F:
afirma acest lucru totusi neclispumind de alto documents
contemporane, suntem nevoid a emite parerea, Ca o tarl
pririlsita" de un popor, care ii is si numele ei spre a-1 da
regiunei unde ei isi aseaza locuintele, este absolut impo-
sibil, si cit locuitorii cad vor fi ramas acolo, sri, nu continue
mai departe traditiunile si numele tarei. Dar iarasi se
poate, ca locuitorii acclei tiiri din cliferite imprejurari
schimbe numele tdrei parasite, prin venirea altor
neamuri, spre a inlocul pe cele emigrate, cari si ei la

1) I) Ea 6nspzetp.avv) 7C. bx, xthpoc Toci Xsx0ev -co; p.s-c4?) BopuallavG-u; %mt.
lotpou Tcpdycl pay law) .1) -nil', ratify,- gp)p,ta.(Strabon, Geografica Ii 420
v. 15-20).

www.dacoromanica.ro
188

Tandul for poate vor sti boteze regiunea uncle se aped eu


numele tarei for partisita, ca o aducere aminte de vechea
for patrie, cum s'a intamplat chiar in cazul nostru.
Cu timpul insa, locuitorii sau ocarmuitorii dupa vremuri,
-parandu-li-se ca numele vechei tari, ar aminti traditiuni
mai frumoase, mai vechi, etc., -vin dupti secole si-i da
din nou, Orel, numele vechiu, pe care 1-a avut odinioara.
Cazurile nu sunt rani, dar sa dam ate un exempla, care
sti arate natura mien asemenea schimbari. Stim ea pe la
anul 250 Bosforul Cimmerian, Hersonezul Tauric, cum si
portiunea intre Panticapeum, Istrn si panti la imbucatura
Boristenului, find cucerite de Goti, regiunea, natural, ia
_numele de Gothia, iar episcopiile crestine de acolo faceau
parte din Eparhia Gothiei ; cu ocasiunea invasiunei altor
popoare, regiunea ia denumirea popoarelor care o ocupau;
in anul 1575, Mohamet II, Sultanul Turcilor, cucereste
Crimeea, (land cettitei Caffa (vechea Theodosia a lui Pto-
lomeu), cetate a Bosforului, titlul bnorific de Gothia" de
-catre Patriarhia 0. P. (Le Quien I, 1241), si care eparchie
$i tinut poarta numele si pima astazi (Atheneul Rom. 1886
pe Julie si August pag. 89). Ei bine, a mai ramas in Cri-
meea actuala un mic regat pe langa muntii Taur.
Dacti mai ramase cateva triburi localitati Scythice
-conduse de regii lor, apoi acestia sunt toti supusi de Mi-
tridat, puternicul rege al Pontului. Taurii, popor de origins
Scytha, era declat la note de violenta, depredatiune, brigan-
daj $i piraterii. (Strabon VII c. 4 § 2, vezi si cap. 4 § 6
si 7 ibidem).
Orasul Chersonez, devenit autonom, stitul de neconteni-
-tele pradticiuni ale barbarilor, core protectiunea lui Mitri-
dat; el, chiar in acest limp, medith grandiosul situ plan de
.a face o coalitiune in care srt intro toti barbarii dela Bo-
Tystene pana In Duna're.
In scopul acestei sperante secrete, Mitridat iii trimite
-armatele sale in peninsula ; Paine, fiul lui Scylur, impreuna

www.dacoromanica.ro
189

cu cei 50 fii ai sai, inconjurara Hersonezul si-1 fortifica in


contra armatelor lui Mitridat. Bravii generali, Diophanti si
Neoptolem, luptrt cu succes contra acestor trupe de stepe
Neoptolem bate pe Taurizi la stramtoarea Panticapaeum
Chersonezul fu eliberat si fortaretele Taurizilor daramate.
Deophanti merge contra Roxolanilor (intro Dnipru $i Don)
veniti in ajutorul Taurienilor ; 80 mii fugira dintre ei inain-
tea unei armate disciplinate de 6000 oameni. (Mommsen
V 78 79 c. f. Strabon VII c. III § 17).
Intreaga foasta Scythia Mica fu cucerita de Mitridat, iar
principii Scythi alungati ; ei cer ajutorul Romanilor.
In curAnd insa, dominatiunei lui Mitridat, ii succedeaza
cea a Romanilor la anul 83 inainte de Christos.
Cu. aceasta s'a sters ultima rilmasita de dominatiune Scy-
thica, iar prineipii sari vor guverna, de acum inainte, vor
fi aceia cari le vor placea Romanilor. Mitridat incorporeaza
intreaga regiune, care purta odinioara aceasta denumire, la
imperiul still. Ultima ramasita de dominatiune Scythica
dispare de pe harta lumii, ramantind in muntii Taurulut
un mic trib Scythic, iar localitatea va purta, mai tarziu
numele Tauro-Scythia si cunoscut lui Ptolomeu (170 am.
p. Christos).
Iar Scythia dispare cu desavarsire de pe harta lumii ca
expresiune geografica intre anii 162 83 in. de Christos.
(Strabon VII c. IV § 2, 6 si 7, Ptolomen III c. 6). Vezi
hartile reproduse de not in acest studiu.
Ca urmare la cele spuse conehidem :
a) Ca Mica Scythie (i Mtxpi M.40'2) n'a fost si n'a, putut
fi, nici servi ca loo de activitate a Ap. Andreiu, de oarece
nu exists Inca din secolul II in. de Christos cu aceasta
denumire. (Vezi harta No. 1 si 2).
b) Nu este adevarat ca scriitorii vechi pomenesc de Scy-
thia dela gurile Duna'rei numai din intamplare, ci din contra,
daca le mai gasim pe celelalte amintite pe ici colea, apoi
acestea swat numai din intamplare.

www.dacoromanica.ro
190

c) Ca singura Scythia Minor (Dobrogea) fdcea parte in-


legrantd din Imperiul Roman, cu aceasta denumire, si deci
ceasta provincie a fost menita, de providenta ca sa call
ca sort §i limita de activitate a Ap. Andreiu, si de care ne
Tom convinge Inca din cele urma'toare :

V) Scythia Minor (Dobrogea).


a) Starea politicl
De cate on vine vorba de Scythia, ne suim cu mintea
pe treptele timpului, pima la Ovidiu, nenorocitul poet al
Sulmonei, exilat de care August la anul 9 dupa Christos.
Nefericitul poet, timp de 8 ani a suferit pe litoralul Pon-
-tului Scythic la Tomi, adica dela 9 pana la anul 17 dupa
Christos, cand i-a dat obstescul sfarit in urma unor fri-
guri Ingrozitoare. In timpul cat a stat aici in exit, a sons
mai multe lucrari de o mare valoare si din care putem
scoate cele mai pretioase informatduni, cu privire la partea
istorica si etnografica a Scythiei, si afirmatiunile lui ne sunt
cu atat mai pretioase, cu cat Ovidiu a fost martor ocular
.cu evenimentele ce le descrie, §i unul din cei mai culti
oameni ai veacului sat. El ne spune in Tristitiele si Pon-
ticile sale, cum si in alte lucrari, despre Scythia :
Sed dedimus poenas: Scythicique
In finibus Istri illi.
(Dar ne-am ispasit pa.catele si acela
Sta pe malurile Istrului Scythic)
Lib. V. eleg. I. 21).

Jar in cartea I, eleg. IV, p. 45, zice :


Illi nec exilium Scythiei,
Nee litora Ponti
(Acela n'a simiit nici exilul
Nici termurii Pontului Scythiei)

www.dacoromanica.ro
191

Quid mihi cum Siculis


Inter Scythiamque getasque ?
(Ce asem'anare poate fi intre mine si Sicilian,
Eu care locuesc cu Getii in Scythia?)
(lib. III eleg. 11 v. 55 .

Intr'o altd lucrare a sa : Amoruri qi Arta de a iubi ",


striga in culmea disperdrei sale.
O so-tia mea, o amicii mei, o scumpa i divina mea
-patrie, eu sunt trimis in Scythia la mormantl"
Un al doilea scriitor centemporan, este geograful Stra-
bon (63 1- 23 p. Chr.)
Din acesti autori, cum si din altii cari le urmeaza, pu-
tem sa," ne incredintdm cd Scythia Minor este cu aceasta
denumire Inca din ultima jumatate a veacului IV, inainte
de Christos.
Ea si-a continuat existenta sa nationald, mai intki in-
ependentd, apoi euceritd de Macedoneni, in urma de Geto-
Daci, iar la anul 17 in. de Chr., de cdtre Romani.
In anul 6 p. Chr. este transformatd in provincie impe-
rials, de cdtre August, si guvernatd de un Legatus _Augusti,
iar mai tarziu, de un dux Scythici, limitis (Notitia Diginit.
Bonn. 1853 ed. BokingI p. 98 cf. B. Le clercq p. 594),
ori, sub dispositioni viri spectabilis ducis Scythiae (Notitia
Dign. I 98).
Sub raportul administrativ, orasele Scythiei Inca din
secolul I, al erei noastre, erau constituite in confederatiune,
numitd si hexapolea Pontica, probabil privitoare la aface-
rile comerciale, cdci de cele politice nici vorbd nu putea
E. Dar fiindcd, elementul grecesc era bine representat, de
aceea exists doua organizatiuni, sau mai bine zicand, doua
culturi, una romand i alta elend : romanismul Si elinis-
mul. Coloniile si municipiile romane din provincie iii au
theta for separatd i sacerdotiul imperial la Troesmis ; iar

1) Ovid. Les amours, L'art d'aimer, Jules Jamin Paris 1867 pag. 42.

www.dacoromanica.ro
192

orasele Tomi, Istrus, Odesos, Mesembria $i Ca -Hails, 1$i au


dieta for proprie si sacerdotele la Tomi. Presidentul dietei,
si Pontificile suprem al cultului imperial, Se numea la Tomi
11ovtdpric Confederatiunea color 5 sau 6 °rase grecesti do-
pe litoralul vestic al Mdrei Negre, nu fdeeau parte din
Ivloesia inferioard ; eel putin inscriptiunile vorbesc contra
acestei piireri (Tocileseu Mon. Sculpt. p. 67, 140, 196). Dar-
ined do pe timpul lui Adrian a ftieut parte din diecesa.
Traciei (Le Quion I 1093).

b) Etnografia Scythiei
Nu credem sa existe o Cara, a cdrei populatiune sd fie
mai variatd, sub raportul raselor $i neamurilor care o po-
puleaza.
Popoarele cari au locuit aici 'And la emigrarea Seythi-
lor, au fost Thracii $i Mysienii, (Strabon VII c. 4 § 51), nu-
miti de Omer Galactofagi si Hippemolgi (Strabon VII c. 3 § 2).
In insula Peuee sunt Bastarmii 5i de unde s'au numit
si Peucini (Strabon VII e. 3 § 15) ; apoi Sarmatii, Bessii
si Getii si pe cari Ovidiu ni-i ardtd ca fiind foarte
barbari.
Aici imi duo eu traiul in sanul barbariei
Cu fiarele sarmate cu Besii Qi cu Gobi
Nedemni a le raspunde un echo in viersul meu,
(apud Hasdeu Ist. Grit. p. 216).

Orasele Scythiei erau putine ; plecand dela Hierostoma


(gurd cea sfantd a Dundrei), avand litoralul Pontului (md-
rei) la dreapta, la o dendrtare de 500 stadii (earn 93 ki-
lometri), se afla ora$ul Istrul (Istropoli dupd harta Peuten-
geriand) ; mergand mai departe 250 stadii 1) sau 40 mile 2)
1) 0 Stadie 182 metri.
2) 0 mila. Romans 5.000 urme, 3.333,3 co;i, 2000 gradus, 1000'
pasi 1477 metri gi 50 cm.

www.dacoromanica.ro
193

rdmane (47 kil.) se afld un oras mic fcirci nici o importanta,


Tomis (Constanta); apoi orasul Callatis (Mangalia) si Odesus
(Varna), 40 mile depdrtare de. Tomis (cam 59 kilometri
dupd mdsura de azi. (Strabon VII c. 6 § 1 (vezi si B.
Leclercq op. cit. p. 572).
Tot litoralul Pontului Euxin, dela gurile Dunarei, Istro-
poli, Tomis si Callatis, era locuit de : Crobizzi, Tribali, Mi-
sieni, Geti si Trogloditi, de Besi si Scordisti (Strabon VII
c. 5 § 12 (Ovidiu L cit.).
Populatiunea Scythiei, ca a unei tdri mhistinoase, era o
populatiune febricitanta dupd expresia lui Roussel pi-
ticitd si, fisiceste, degradatd de febra palustrd. Pentru aceste
motive, anticitatea punea la gurile Dunarei de jos, si cui-
bul Pigmeilor. (Hasdeu Ist. crit. 223).
Dupa cum vedem, in anticitate ca si azi, nationalitatile
cele mai diverse aici isi dau intalnire, ash ca devenise un
babilon al linabilor. Romanii insd, cu neintrecutul for sistem
de desnationalizare ii va contopi pe toti in marea masa
afard de G-reci, a cdror constiinta nationalii, era
foarte desvoltata in anticitate, ca si astdzi ; nationalitatile
sunt azi, tot atat de variate : Romani, Turci, Greci, Bulgari,
ratari, Armeni, Ovrei, Lipovenii-popovti si antipopovti,
Rusi, Molocani, Armeni, Surguti, Gragauti, etc.

c) A ntropofagii Scythiei
Dobrogea actualii, se numea in anticitate Scythia Minor
din doud cause : prima, in opositie cu Scythia Major, iar
secunda ca, Scythii emigrand din 1) Mow& Exam (Cri-
mea) in Tracia, sub conducerea regelui for Ateas, au dat
patriei for adoptive denumirea celei pdraisite de dansii.
Despre Scythi, stim aproape tot ce stiau Grecii In se-
colul al V-lea in. de Christos ; ei ne sunt aidtati ca un
popor viteaz, dar crud si sanghinar ; ei adorau o sable
G. M. Ionescu.Isf. Bis. Rozniine din Dacia Traian:f. Vol. I-iu 13

www.dacoromanica.ro
194

Infiptg in pamant imaginea zeului rasboiului Si o stro-


peau cu sange omenesc ; ei beau sangele primului vrAjma$
ucis in resbel, apoi ii taiau teasta capului, din care-si ft-
ceau cope do baut, tar din piele isi fgceau un fel de ser-
vete, pe can le purtau atarnate de gatul cailor. Acelasi lu-
cru 11 fiiceau si cu rudele lor, in cas cand se intiimplau sa
se certe cu dansele si sa-i invinga; si atunci, niste aseme-
nea teste, le aritta oaspetilor ca un mare triumf. (Hero-
clot IV 69. Muzele lui Herodot traduse de P. M. Georgescu
Bucuresti 1893, pag. 175: Xenopol I. 39).
Scythii nostri, facand parte din marea familie scythicrt,
urma fireste sa' alba aceleasi deprinderi ; ei au fost Cani-
halii lumii vechi cunoscute.
Apostolul Andreiu predicand Scythilor, Nicephor Calist
scriitor bisericesc din veacul al XIV, vorbind despre pre-
dict Ap. Andreiu, ne spune ca a predicat si in tare, An-
tropofagilor si in Deserturile Scythilor de o parte si de
alta a Pontului Euxin. 'ATc9P.Oe ye Ay %ea Ttv, 9J Tv./ elv-
OpcorrocpcLyto 6vbficcaecet, 7, TS TXUOCOV FprµEa E155LVO; TE 1-16YTOC
xcizepoc, TO: TS rcpbc Poppdv xal v6rov °ciao xAfticacc (jib. 'II,
c. 39 dr. Const Erniceanu, 1st. Mitrop. Mold., p, VI).
Tara Antropofagilor, de care no vorbe,ste N. Calist, nu
este aceea a Canibalilor lumii entice, Si pe care Herodot
o pune dincolo de tara Melanchlenilor (Estonienii) ; astazi
opiniunea predominanth, a istoricilor este, ca tara Antro-
pofagilor ar corespunde cu cea a Samoizilor, al ca'ror nume
insemneaz'a pe ruseste antropofagi (mancatori de oameni).
(Alfr. Ramboud Histoire de Russie 18). Ap. Andreiu n'a
putut vreodata umbla pe acolo ,; Herodot spune cii, ca sa
gasim locuiniele Antropofagilor, trebue sa plecAm de la
Pnticapaeurn (Kerciul de azi), spre Nord, suind pe Borys-
tene pe o distanta de 11 zile de plutiri. Pamanturile ce
se alit mai in sus suet pustii pe o mare intindere. Dupa
pustietati vin Androfagii (mancatori de barbati), ce nu-s
de neam scit. Istoricii, cari s'au ocupat cu diutarea regiunei

www.dacoromanica.ro
195

pe care o ocupau acesti androfagi, pang asthzi n'au ajun&


la nici un rezultat. D. Hasdeu, Istoria Ciriticil, p. 210, ii
pune la hotarele Scythiei ca si Herodot IV, 100) adedi
intre Neuri si Melanhleni, sl anume in regiunile do din-
colo de Don, uncle nici traditiunile rasesti nu indrasnesc
a-1 purta pe Apostolul nostra ; iar D-1 Xenopol (I 321) ii
crede pe Antropofagi a locui spre obarsiele Niprului.
In fine, on ce s'ar zice, numai despre Antropofagii lui
Herodot nu poate fi. vorba in cestiunea despre preclica Ap.
Andreiu, ci pe acestia trebue sa-i cairaim in Scythia Midi,
sau Tracica duphi Strabon, on Pontica dupri, Plutarch.
Dar atunci, din cloud lucruri unul trebue sa fie adev6rat :
ori Antropofagii n'au existat in Scythia si atunci tradi-
Iiunea ne induce in eroare, ceea ce ar fi contrariu caracte-
rului ei slant; sau data au existat uncle trebue equ-
tam? Ca sa raspundem, trebue sa descrim, dup.iti documentele
contemporane, firea si apucriturile locuitorilor Scythiei, si
lucrurile se vor lamurl singure.
Am spus in alta parte crt aici isi daduseril intalnire ra-
sele omenesti cele mai diverse si cu apucaturi sanghinare,
ata In once moment sari faci singuri dreptate :
Aici si-n limp de paco, rilsboiul to ingrozesto
De nu mai vezi pe barbari c spaima co ti-o lash
Si nimeni nu cuteaza pe camp sa traga brasdo
Si Celina uitata, ram'ano start) pImantul.

Un pom nu so zareste. ...... . .

rustic, trista nuda, nici arLoro, nici 'mine


Fugi, fugi de-aceasta iaia, to omulo ferico I
Si totusi din intreaga nemarginita lume
Aici, ahl aici, osanda m'a trimis.
(Hakdeu, 1st. Grit. p. 218).

Inteo astfel de stare sufleteasc," nenorocita aflanduse


lara sl locuitorii ei, orasele nu puteau fi deck tot ticrilo-

www.dacoromanica.ro
196

§ite de invaziunile popoarelor barbare, undo administratia


romans nu pusese stdpanire dealt de o zecime de ani.
Dintre popoarele cari locuiau in Scythia erau : Bessii.
Getii si Sarmatii, despre cari Ovidiu se plange amar tle
barbaria for :
Aici 'mi due eu traiul in sttnul barbariei
Cu fearele sarmate cu Bessii si en Getii
Nedemni a le raspundo un echo in vorsul meu.
(Hasdcu op. cit. 216.

Apucdturile sanghinare ale locuitorilor Scythi, si in special


ale Bessilor, erau ass, de mari ca erau considerati ca bri-
ganzii cei mai marl, si cei mai periculosi din univers, si ei
isi faceau o fall din aceasta. (Strabon VII c. 5 § 12).
Un alt popor, nu mai putin sanghinar ca eel al Bessilor,
erau Scordistii, popor de origind Celto-Galicd (Robiou op.
cit. pag, 25) si ocupau Tracia si Scythia. Ammian Mar-
celin ne raporteazd, dupd spusele celor vechi, ca ei erau
foarte barbari si cruzi, de oarece sacrificau pe sclavii for
zeului Marte si altor zeitati, si beau cu Thicomie s'ange
omenesc din craniile celor invinsi. (Ammian Marcelin lib.
XXVII c. 4).
Moravurile Getilor, carora nenorocitul Poet al Sulmonei
nu vrea nici sa vorbeasca de ei In versurile sale, nu erau
mai umane ca ale Bessilor si Scordistilor.
Ovidiu, intr'o epistold, din Tomi adresatd lui Caius Pomp._
Grcinus, dupa ce se plange de soarta trista, care 1-a.
osandit sa-si expieze pacatele pe tarmul Pontului Scythic,
si in mijlocul barbarilor, adaugil cd, Getii isi moaie varfut
sagetilor for usoare in fiere de §arpe, §i jertfesc pe altare vie
time onieneVi traind intr'o tart uncle silnicia brutald a
armelor are mai multa putere deck legile. (Ex. Ponto IV
9.75 ; Hasdeu Ist. crit. 223 ; Tocilescu op. cit. 70; Capit_
Ionescu op. cit. 520).

www.dacoromanica.ro
197

Si totii5i. din intreaga nemArginith lune


Aici, ah aici, osftnda m'a trjmes
strigh cu desperare bietul poet, fail ca cineva poata,
iptinde o mama de ajuthr I
Afara de neaniurile amintite, mai aflam, in Scythia, pe
Tribali, Missienii, Crobizi si Trogloditi (locuitori ai caver-
nelor), sari ttaiau pe langa Istropolis (Casapkioi), Tomi
(Constanta), Callatis (Mangalia), (Strabo VII c. 12 § 15;
Tocilescu, -D.acia inainte de Romani p. 53), populatiuni cu
apucaturi salbatice, cu fire de flare rapitoare.
In aceasta diversitate de rase salbatiee, femeea scytha
are si clansa particularitati caracteiistiee, remarcate de ma-
rele naturalist al anticitatii, de Plinius ; el ne istoriseste
cu o adorabila, naivitate, ca femeile scythe au ochii atat
de negri, meat numai eat se uita la om 11 si imbolnaveste,
$i, ca sa explice aceasta particularitate, adauga ca unele
dinteinsele an ate doui1 prunele la ochiu, in loc de una.
Una din aceste femei scythe, despre care nu putem spune
daca avea una on data prunele la ochi, a fost muma ma-
relui orator grec Demosten (Vandenberg, Petite Hist. des
'Grecs I pag. 409).
Aceasta era starea locuitorilor Seythici, pe timpul nas-
terei lui Qin, de uncle se vede, ca aceasta a Post cauza
dupa cat se pare ca, in nepatrunsele planuri ale Pro
videntei, ca acestei fiice a Babilonului, Scythia, sa cat% ca
sort de activitate Ap. Andreiu, care primul a plantat aici
samanta evanghelica, in tart clasica a canibalilor antici.
Scythia nu mai este tara antropofagilor, despre care ne
vorbeste Nicefor Calist, si care este- in jurul Ma'rei Negro.
Tar daca Ap. Andreiu a predicat si in deserturile Scythilor,
tare atinge sudul Basarabici noastre (Xenopol I 44,), am
tratat aceasta chestiune nand am vorbit despre vechimea
trestinismului in Sarmatia romana. Istoricul rus Golubinsky
(op. cit. p. 17), combate putinta predicarei Ap. Andreiu in
deserturile Scythilor, adica in stanga Dunarei. Totusi pre-

www.dacoromanica.ro
198

zenta legendelor lit Romani despre lupi, cari sent cainii St:
Ap. Andreiu, cum si practicele religioase despre strigoi, pe
cari le gdsim numai la Romani, cu caracterul for topic,
inclindm a credo, cu multe sans& de probabilitatea, oh Ap.
Andreiu trebue sh fi trecut si in stanga Dundrei la Geto-
Daci si coloniile grecesti din Nordul Mhrei Negro, clupa.
cum pretind traditiunile bizantine mai posterioare.
rand Ap. Andreiu avea atatea do facut in tara Troglo-
ditilor, cu acci pigmci idiotisati de febra palustrg, briganzi
prin fire $i apucaturi, antropofagi prin moravuri, cart in
acest haus de rase era unbabilon de lirnbi, fearele sar-
mate, acea turbil de sacrificatori de oameni, cari nu mai
aveau nimic sfant care sa laude in rautatea lor, cari tre-
buia sri, vino la niste elienti atat de narhviti, oarc se mai
poate cugeth ch Ap. Andreiu sa so fi dus shi predice E-
vangelia: Sogdianilor, Sacilor $i Scythilor, de pe langa
Altaii de azi? dar chiar clacd tracli iunile bizantine ne-ar
confirma aceste asertiuni ale Fer. Ieronim, noi tot le-am
primi cu multi, dificultate; oh doctrina crestind a fost pre-
dicatd de catre Ap. Andreiu, se vede in epist. Ap. Pavel
catre colosenii uncle citim: cd nu este barbar, Scyth, sera
sau liber, ci toate si In toate Christos" (colos. 111 11). Aici prin
barbari trebue sa intelegem pe Daci.
Sub influenta predicdrei evanghelice populatiunea Scythiei
se transforma ca prin farmer. Salbaticii Besi si multimea
cojocarilor (Pellicoruu) cari odata sacrificau oameni, ne
spune fericitul Ieronim $i tocmai aici e culmea contra-
dictiunilor sale au schimbat sacrificiul cu cantarea cea
dulce a lui Christos si fiindca ei au aceeasi credintd" cu
noi, putind lupta contra noastrh (Bis. ort. Romani X/85.
p. 704). In altii, parte, vorbind de succesul predicei Epis-
copului roman Nechita Remezianul, ajunsese sa se facd
din acei Bessi, briganzi monachi (Albert Fabriciu Salutaris
Lux Ev. p. 457 ed. Hamburg 1731).

www.dacoromanica.ro
CAP. XI

Dovezile despre predica Apostolului Andreiu


in Scythia (Dobrogea).

Am probat, pang, acum, cu citate din scrierile autorilor


contemporani si cu faptele ce le descrim, ca pe timpul rds-
pandirei Apostolilor la predicd, nu exists ducat o singurd
Scythie, si aceasta era actuala Dobrogie ; conchidem deci,
ea Scythia noastra a fost randuitd de D-zeu, prin sorti, Ap.
Andreiu, si acest fapt este confirmat de intreaga biserica
cresting; Bolandis,tii, vorbind de neintrerupta succesiune a
Episcopilor in Dacia Traiand, provine probabil (fortassis)
de la Ap. Andreiu cui Scythiain in sortitione provinciaura
.,obtigisse communi traditione credit Ecelesia" (Acta Saneto-
rum tom. 11 pe Aprilie 87).
0 alts confirmare a predicei Apstolului nostru in Scythia,
ne-o afirmd Biserica Romani, and ne spune : Sanctus Andreas
Apostolus Christi Evangelium in Tracia et Scythia praedicavit
(Martirologiul Roman. p. 230).
Inainte de a se aduce dovezile diferitilor scriitori bi-
sericesti, cu privire la cdlatoriile misionare ale Apostolului
Andreiu, sa ddm cateva notice biografice despre viata si
activitatea Apostolului nostru.

www.dacoromanica.ro
200

a) Apostolul Andreiu, cel Intaiu chemat


(Note biograllee)

Sf. Ap. Andreiu este din Vitsaida, ordsel in tinutul


Zabulonului din Palestina, fiul lui Iona, frate cu Apostolul
Petru, corifeul Apostolilor.
Apostolul Andreiu a fost mai nainte invatdcel al Sf.
loan Botezdtorul. Cand acesta se infalneste cu Iisus, la
Jordan, si zice : .,Iatd mielul lui D-zeu, care tidied pdca-
tele lumii ", Andreiu pardseste pe invdttitorul sdu si se ata-
seazd de persoana Mantuitorului, din care cauzd s'a numit
si eel intai chemat. In urma chemd si pe fratele situ Pe-
tru, ziandu-i : .,Am aflat pe acela despre care se vorbeste
In lege si in profeti", adicd, pe Iisus din Nazaret. Petru
vdzancl pe Isus, se incredinteazd repede de adevdrul color
spuse de fratele sdu. Amandoui fratii se ocupau cu mese-
ria tatalui lor, adied erau pescari. Intr'una din zile, Man-
tuitorul, vdzandu-i pescuind, be zise : Ldsati mrejele si ye-
niti dupd mine, cdci va voiu face pe voi vandtori de oameni.
Din acest ceas au ldsat tot si au urmat pe inviitAtorul for
pand la moartea sa. Au fost martorii lnvierei sale din
morti, apoi indltdrei sale la Ceruri, cand le-au si porun-
cit tuturor Apostolilor sit nu se despartd, de lerusalim pand
ce mai intaiu nu vor fi imbrdcati cu putere de sus.
La 50 zile dupd, invierea sa, si dupd 10 zile de indltare
la Ceruri, le trimite Apostolilor pe Duhul Kant. Apoi Man-
tuitorul ii trimite la predicd zicandu-le : Mei-gaud inratati
toate popoarele, botezeindu-le in numele Zatdlui qi at Fiulul qi
at Sf. Dula, invciteindu-i set pcizeascci Mate ate a n poruncit voua"
si Tata cu voi voiu fi in toate zilele pang. la slarsitul vea-
curilor". (Mateiu XXVIII v. 18-20).
Istoria despre inceputul si raspAndirea Crestinismului
dupa Invierea si Inaltarea lui Christos la Ceruri --precum
si originele si desvoltarea ierarchiei crestine, le gdsim in
faptele Apostolilor.

www.dacoromanica.ro
201

Eusebiu (264-340), care a scris eel intaiu* tratat de is-


torie bisericeasch", a cules toate traditiunile bisericei pri-
mare ; tot el ne raporteaza si traditiunea ca : Mantuitorul
ar fi poruncit Apostolilor ca sa nu se departeze de Ieru-
alim timp de 12 ani". Aceasta data ar coincide cu anul
42 sau 44, sand a fost ucis Iacob, fratele Domnului (Const.
Erbiceanu Ist. Mitrop. Mold. si Sucevei p. V).
De la aceasta epoca, si dupa pogorkea Sf. Duh, trdgand
sorti, s'au raspandit in toga lumea la predica, acolo unde
fecaruia dinteinsii i-au cazut sortul ; dintre acestia Apos-
tolului Andreiu i-a cazut ca sort al activitatei sale Apos-
tolice, Scythia.
Lasand la o parte cestiunea uncle a predicat fiecare din-
tre Sfintii Apostoli, ne vom ocupa in special numai de lo-
curide unde a predicat Apostolul nostru si vom dovedi ca
acea Scythie nu este alta decat Dobrogea.

1)) Traditiunile bisericesti, despre predica Sfantului


Apostol Andreiu in Scythia
diva istorisirile ehlugarului Epifanius 5l. rersinnea Georgiani

Pe langa scurtele notite istorice, despre calatoriile Apos-


tolice (misionare) ale Ap. Andreiu, mai sunt istorisirile apo-
crife ale ereticilor, care ne infatiseaza persoanele can In-
soteau pe Apostol si locurile pe uncle an umblat, cu multe
detalii. Aceste istorisiri sunt faurite de eretici si In special
de gnostici. Ele poarta numirile de : IIpa ecs fapte, ileptoSc
calatorii, Ott minuni, MaptUpcov Martirul Apostoli-
lor etc. Eusebiu cunostea toate aceste lucrari, cum si toti
criitorii veaculul IV; iar cele privitoare la Ap. Andreig,
erau atribuite gnosticului Leucie HarM. Gnosticii seri=
faptele Apostolilor pentru scopurile for doetrinale. Dar
acestea serveau si pentru completarea lipsurilor istorice

www.dacoromanica.ro
202

-din cdrtile sfinte si autentice Noului Testament, care nu_


vorbese nimic despre Ap. Andreiu.
Din istorisirile gnosticilor, i in special ale lui Leucie
Harin, cunoastem predica Ap. Andreiu si Matheiu in tara
Antropofagilor sau a Mirmidonilor 1).
Mai pe urmd s'au format alto istorisiri despre Ap. An-
dreiu, curdtite de doetrinile eretice, avand ca bazii tradi-
tiunile locale, dar totusi influentate de elemente din r-
tile apocrife.
Cea mai veche din aceste istorisiri este epistola presbi--
terilor si diaconilor bisericilor din Ahaia, in care se de-
scrie on deamanuntul moartea martiricd in Paleo-Patre, si
care epistold a intrat in alcatuitea sinarxarului bisericei
noastre, pentru ziva Sf. Andreiu, care se serbeazd la 30.
Noembrie 2), dupa opiniunea lui G-allandius (Bis. ort. Rom_
XVI, 678).
Cea mai complectd insa din operile posterioare, care s'a
ocupat de caliltoriile apostolice ale Sf. Andreiu, de Insoti-
torii lui in caldtoriile sale, cum si de invdtdceii lui, este
opera Monahului Epifanius intitulata : liept TOO ptoo %At teo'v
npciEstov xaciTiXot4 cols ay(ou xact TCOGveucptioD xcct npotolaircot,
teov 'Arcoat6Xtov 'Avapiou despre viata, faptele i sfarsitul
sfantului, intru tat hiudatului i intaiului chemat dintre
apostoli, Andreiu". Epifanius a trait pe timpul iconoclasm
mului, adica pa timpul lui Const. Copronim si Leon Ar-
meanul (775 842).
Epifanius a iubit mult sd, cdliitoreasca pentru a-si aduna
informatiunile sale ; motivele calittoriilor sale le spune el
singur : Multi au descris vietele si faptele deosebite ale
sfintilor bdrbati, dar vietile sfintilor Apostoli, nimeni pand.
1) Tara Antropofagilor dupa Ovidiu gi Ammian Marceliu cade Scy-
thia (Dobrogea) chip& cum vom vedea mai departe ; iar a Mirmidonilor
adea in Tesalia.
2) Sinaxariu Zovgo.) adun, stint biograile sfinp.lor care se citese
in zilele and nu se serbeaz5, amintirea lor.

www.dacoromanica.ro
203

acum nu le-a deseris cum trebueste". Luandu-si osteneala


Epifanius a saris viata Sf. Andreiu. El Si -a adunat mate
rialul pentru lucrarea sa, din scrierile tuturor barbatilor
sfinti. Monahul Epifami zice di a eunoscut traditiunilc ,$i
scrierile bilrbatilor triliti panii la dansul, intro care $i pe
cele Apocrife. Avand la indem'and, zice Epifanius, asemenea
scrieri memoriale si fugind de comunitatea cu iconoclastii...
noi am vizitat tiirile si orasele pana la Bosplioral (de Azov)
si ass, cu o mare dragoste, am cercetat despre sfintele
deosebitelor locuri si despre reliquii"... i trebue sa adaogam,
ca pe timpul monahului Epifanius, asemenea cerceturi, al
crtror resultat se opunea iconoclasmului, care pretinclea ea
cinstirea icoanclor si reliquielor erau necunoscute bisericei_
vechi, erau foarte dificile de Intreprins.
Din lucrarea lui Epifanius, pe noi ne intereseaza, intre
alto date, numai acele relative la sotii de calittorie ai Ap.
Andreiu i invataceii lui, can au conlucrat la ri-ispandirea
crestinismului prin pgrtile noastre 1).
Dupa Epifanius, Sf. Andreiu, ca i Ap. Pavel, a intro
prins trei calatorii ; pe fiecare o incepeti din Ierusalim,
unde iarasi se intorcea pentru srulAtoarea Pastilot, dup6
1) Laboriosul Episcop Ghenadie Enaceanu, a saris un articol extrem
de interesant, intitulat Inttlele seminfe ale cre§tingtilici In prile
Romano", si pe care-llutilisam pentru complectarea stndiului nostru,_
ne spune (Bis. ort. Rom. XVI, nota 9 do sub peg. 679/80), ca textul
grec 81 lui Epifanius despre Sf. Andreiu de care dispunea nu
este eel original. Epifanius, lasand mai multe goluri, ele an fost urn-
plute cu fapte din codexul manuscris al secol. XII, precum $i fapte
luate din istorisirea Georgians, despre Epifanius Scriitorul acestei is-
torii, este Ieromonahul Roman, care a trait prin secolul XXI si care
a introdus in istorisirea sa $i date luate din istcrrisirile locale, care
duph parerea unora, ale scriitorilor rusi bine inteles, cari cautA in
toato modurile a-si justifica apostolicitatea bisericei lor, se ridica pana
la secolul V (Idem, ibidem). De aci se vede cat de puOn pret, trebue
sa punem pe afirmArile scriitorilor ru$i, and se intemeiazA po ase
menea naraVuni calugarecti ca ale lui Roman ieromonahul, caluga --
rului cronicar Nestor, cum si pe ale altora de aceeasi categorie.

www.dacoromanica.ro
-213r4

-cum fdceau si ceialti Apostoli, si de undo iardsi pleat ht


predicd, cite doi, mai aviind si soli de cd,llitorie pe Mathia,
acel care s'a ales Apostol in locul lui Iuda, dupd indltarea
Domnului la Ceruri (Fapte I 23-24).
Plectind din Ierusalim prin Antiochia Siriei, apoi prin
`liana Capadociei, Apostolii au venit la orasul Sinopi de pe
nialul Pontnlui $i in taxa Scylla lor (Bis. ort. Rom. XVI, 680).
Vedem deci, ca Epifanius duce pe Apostolul nostru pe
aripele imaginatiunei sale, imediat din Sinopi in Cara Soy-
thilor ; aceasta transbordare brused, pare mai mult o lovi-
tura teatrala, decal o afirmatinne istorica, edei iarasi 11
transportd din Scythia in Sinopi, langa fratelc sau Ap.
Petra si ceilalti soli de calatorie. Apoi istoriseste cum
Petru se desparte de Andreiu spre a merge la Roma ; apoi
Epifanius, istoriseste cum i-a ardtat monahul Tcofan scau-
nole Apostolilor, pe cari s'au odihnit in Sinopi, o icoand'
zugrayita pe marmurd, portretul Apostolului nostru si pe
tare iconalastii s'au incercat s'o rdzuiased, dar n'a putut ;
In fine, cum erau de primitori Sinopienii si altele, pentru
ca iardsi sd se intoared la Apostolul Andreiu, care depar-
tandu-se de Petru, se duce spre 114" sJ,rit si a mers papa
la .Leis langa Pont (Bis. ort. Rom. XVI, 681), cu solii $i
inyd'tdceii lui, Thadeu $i Mathia, Tihic si Stahi, Eyed
si Simion, Agapit si Dometie. Aici locuitorii aduc daruri,
dar Apostolul le imparte si dupd, ce predict si boteazit
multi lume, calatoreste mai depute cu loyal:aeon lui si
ajung la Trapezund, orasul Lazicei, si dupd ce boteaza si
aici, si apoi pe mare s'a dus la Ierusalim, pentru sdrba-
toarea Pastelor (Idem p. 682). Cu alte cuvinte Apostolul
in cea d'intaiu calatorie a atMs laturile Sebastopolului sau
vechiul Dioscur, din Colhida JIbidem, nota 11 de sub
pag. 682).
Dupa sarbatoarea cinci-zecimei, sand ceilalti Apostoli
s'au intors la predied, Sf. Apostol a plecat in edlAtoria,
.n doua.

www.dacoromanica.ro
.205

Din Ierusalim el a fost inso-tit de Apostolii : Petru, Than,.


Filip si Vartolomeu, si cu ei a mers gala la Antiohia Siriei
si apoi pans in Frigia de sus, iar en loan pang la Efes,
uncle arnandoi Apostolii s'au oprit si au predicat (Ibidem,
p. 683).
Calugarul Epifanius ne spune, ca pe and Ap. Andreiu
predica in Efes, impreund cu Than Evange]istul, Domnul
i-a zis Mergi in Bitinia, ca pe tine to aqteaptd Inca Scythia"
(Bis. ort. Rom. XV.I192 pay. 683), iar dupd istorisirea geor
giani, Gothia ; evident ca- aceasta din urnill nu este decat.
un adaus posterior.
Ca, Ap. Andreiu a primit ca sort al activitatei sale apo-
stolice ampla pars orbis, dupa expresiunea lui Assemani, nu
mai ramane indoiald, si deci a putut sa predice in calatoria.
sa spre Scythia in toate orasele din drumul calatoriei sale,
incepand cu Samosata, Neocesarea, Trapezunt, Sinopi,
Amastrida Pontului, apoi' Nicomidia Heraclia Pontica, on
Tracica pang in Scythia. Dar aici calugarul nostru se in-
cured, si incurcatura lui provine de acolo, ca in timpul
Iconoclastilor, cand traeste si scrie Epifanius, nu mai exista
nici o Cara cu numele de Scythia, ca Scythia Minor find
cucerita de Bulgari, nu mai este cunoscuta cu aceasta de-
nurnire ; apoi lipsindu-i cunostiintele istorice si geografice
anterioare lui, nu poate sa cunoasca, situatiunea geografice.
a Scythiei, limita activitatei misionare a Apostolului nostru..
Dacri. Epifanius ar fi avut cat de putine cunostinti isto-
rico-geografice, putea cunoaste din ordinul Domnului, adre-
sat in. Efes lui Andreiu, Meryi in Bitinia cei pe tine te
aqteaptet Scythia", ca. aceasta Scythie trebuia cantata dincolo,
jar dupa, not dincoace de Bitinia, adica in Tracia ; aceasta
era calea naturala indicata de ordinul primit. De aceea, si
Apostolul nostru, in prima directiune a calatoriei sale a
doua din Efes, se indrepteaza spre Laodicea Frigiei, merge
in Niceia (Bitiniei), apoi in Nicomidia si Halcedon, ixece
Propontidea, viziteaza Heraclia Tracica si de aici se in-

www.dacoromanica.ro
206

drepteaza spre tarn Scythilor si ajunge pana la Odisopol ;


cu alte cuvinte in Scythia, caci not am vazut ca la ince-
putul erei crestine, Odisul facea parte din Hexopolia pen-
tica, sub presidentia orasului Tomi (Tocilescu, Mon. Sculpt.
i Epigr. p. 67 -6S).
De altfel, nici nu putem sa intelegem, cand zice ca
Apostolul in directiunea intaia din calittoria a II-a a ajuns
pana in Odis, deck ca de in Heraclia Pontica a trecut pe
Tanga Bizantiu, luand drumul pe malul vestic al Marei Negre
palm in Odis spre Scythia (Bis. ort. Bora. XVI/92, Nota
14 de sub p. 684).
Cu alte cuvinte, numai acum merge spre tarn care i-a
cazut sortul pentru activitatea sa apostolica. De data aceasta
Epifanius este de acord cu adevarata traditiune a Bisericei ;
caci din Efes, luandu-si riimas bun de in Ioan, Andreiu
cu invataceii sai, merge predicand (Bis. ort. Rom. XVI/92
p. 683) in, tota maritima ora Bithinae, Ponti, graciae et .Scythiae
(Assemani V, 391).
Epifanius insa, it aduce numai pana la Odis sau Odiso-
polul din harta Peutengeriana, (Varna). Prin aceasta a doua
calatorie el atinge numai limita septentrionala a Scythiei.
In Varna pune ea Episcop pe Apion, unul din invataceii
Jui. (Bis. ort. Rom. XVI/92. 683).
Calugarul Epifanius insa, din nou se abate de la traditia
bisericei, caci fiindu-i frica probabil ca pe Apostolul
nostru sa nu-1 sfasie antropofagii Scythiei, traitori pe Tanga
orasele Tomi (Constanta) si Callatis (Mangalia) (Strabon VII
c. 6 § 12), 11 is repede, nu Insa din Odis ci din Heracleia
tracica, si trecandu-1 pe Tanga orasul Olimp, 11 transports
la Niceia. Aici 1.1 lasa sa se rnai odihneasca putin caci
Apostolul face mai multe minuni cu toiagul salt de fier,
.cel facator de minuni, care avea In varf crucea, pe care a
infipt-o acolo in local idolului Artemidei, sfa'raniat §i uncle
Re adunci dulturile necurate". (Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 683).
Diipa ce randueste bisericile cu toate cele trebuitoare, se

www.dacoromanica.ro
207

duce in Halcedon, unde pune ca episcop pe Tihic, un alt-


invatdcel al situ. Apoi de aici pleacd in Heracleia Pontica,
trece in Amastrida Paflagoniei, la Trapezund, Neochesarea,
Samosata, de unde s'a dus la Ierusalim pentru sArbatoarea
Tastelor.
Dui versiunea georgiand, Apostotul Andreiu a stat
multd vreme in Amastrida, unde a predicat si a infiintat
mai multe biserici, instituind mai multi episcopi, preoti si
diaconi, i-a invatat savarsirea liturghiei si altor rugdciuni ;
de aici a plecat la Trapezund si apoi la Ierusalim. (Asse-
mani V. 396 ; Bis. ort. Rom. XVI/92 p. 685). Vom discuta
cestiunea Scythielor si contradictiunea in care cade dilu-
garul Epifanius, dupd ce vom vedea si Scythia din aliitoria
-a treia a Ap. Andreiu.

e) A treia ciiigtorie misionarl a Ap. Andreiu.


Dupd cincizecime, Apostolul nostru a intreprins a treia
<cal:aerie misionard, insotit de astd datd de Simon Chananitul,
Mathia si Tadeu, si au venit la Edesa. Tadeu rdimase la
Abgar, regele Edesei, spre a-1 vindech de o boald, dupa o
veche tradit iun e.
Sf. Ap. Andreiu, impreuna cu Simon si cu ceilalti, dupd
versiunea georgiand, au trecut in Alania la orasul Fust.
(Bis. ort. Rom. XVI 92 p. 686). Aici se vede ca venirea
Ap. Andreiu in Alania este o inventiune, de oarece Alanii
nu apar in istorie decht dupd veacul al II-lea al erei noastre.
(Lavisse et Rambaud I p. 50).
De aici an trecut in Abasgia (Abhazia) si a ajuns palm
la marele Sebastopol (vechiul Dioscur). In Sebastopol, Sf.
Apostol Andreiu a asezat ca Episcop pe Simon (dupa
versiunea georgiana Simon Zilotul si nu Cananitul), iar el
.cu invdtdceii lui s'a dus la Zihia si de acolo la Sugdeii
de sus.

www.dacoromanica.ro
208

De aici Apostolul a venit la Bosfor (Cimmeric) 1), care


se dirt pe cealaltii parte a Pontului, oral papa la care .,am
mers si not ", adauga Epifanius. (Bis. ort. Rom. XVI 656).
In istorisirea georgianil locurile Georgiei, uncle au pre-
dicat Ap. Andreiu si Simon, sunt schimbate, ceea ce ne
face sa presupunem, zice P. S. Episcop Ghenadie Eniiceanu,
ea in aceste locuri se aflau tradiliuni locale mult mai vechi
decal acele adunate de Epifanius in Bosfor (Idem, ibidem,
p. 687 cf. Assemani V. 306).
Din Bosfor ne spune mai departe Epifanius Sf. Ap.
Andreiu s'au dus la Theodosia, unde dup6, ce au botezat
pe aiva, au venit la Herson (in textul georgian oras al Go-
Nor). Ramaand acolo cateva zile, Apostolul s'au in tors la
Bosfor, iar de acolo In Sinopi; aici dupa ce-i intitiri in ere-
dintit pe Sinopieni, le aseazil ca Episcop pe Filolog. Apoi
plecand mai departe si intemeind biserici, a venit pang la
Bizant. Aici aseaza ca Episcop pe discipulul sau Stahie.
Item et divas Andreas Stachim in trono Constantinopolitano suum
in locum svffecit (Harduin acta Conciliorum XI p. 242).
De acolo, Apostolul s'a dus in Eraclea Traciei, apoi a.
trecut cu predica prin orasele Macedoniei. In istorisirea.
georgiana se spune ca Apostolul a stat mult timp in Te-
salonic, invatand poporul si intdrind pe credinciosii con-
vertiti de Ap. Paul.
Calatoriile Apostolului s'au terminat in Ahaia, unde in
orasul Paleo-Patras a murit de moartea martirica. Istori-
cul mortal. Apostolului in Paleo-Patras a lui Epifanius este
aproape identic cu epistola presviterilor si diaconilor bise-
ricei din Ahaia (Migne Patrolog. graee II), care epistola -a,
intrat si in alcatuirea sinaxarului de la 30 Noembrie).
1) Aici Epifanius citeazgt numele Episcoi ilot Intaln4i de dnsul in.
Bosfor si anume : Olimvadie si Gheorghi tttcoNcptov ales, dar uehi.-
rotonit Inca. Acesti Episcopi au istorisit lui Epitantus minunile Sf. An-
dreiu. Epifanius ne m i spune cã Epul Olimvadie stia zece limb;
(Bis. ort. Rom. XVI nota 17 de sub pag. 686).

www.dacoromanica.ro
209

Din cele expuse ping aici, constatdm ca monografia Ap.


Andrea", dupd Epifanius, este pe deoparte incomplectd, iar
pe de alta obscurd si, in al treilea rand, fabuloasa (Tulle-
mont I 341 si 620. Fabricuis Biblioteca Gracea IX p. 54
cf. Assemani V 397).
Este incomplecta, de oare ce stdrueste asupra unor lu-
cruri prea mult, iar faptele aduse de el sunt departe de a
avea seriozitatea istoricd, fiind amestecate cu multe lucruri
fabuloase ; iar altele, care ar merits o deosebita atentiune
din partea istoricului, sunt la'sate la o parte, on numai
amintite, $i acestea in mod atat de confus, Incht, cand
voiesti sd intreprinzi cercetari, prea putin to poti folosi de
materialul adunat de dansul, de ex. : Daca compardm Scy-
thia din dildtoria intaia cu cea din a doua, vedem di, au-
torul nu cunoa$te precis, deck ed Apostolului nostru i-a
cdzut, conform traditiunilor sfinte, ca sort al activitatei sale
Scythia.
Cand este insa vorba sa precizeze in care parte a Im-
periului roman exists acea Scythie, nu o face, ci umbra
pe dibuite. Asa, in prima caldtorie, din Sinopi 11 duce pe
Apostol in Scythia $i kird sa arate in ce parte este acea
Scythie, in care ora$ sau ora$e ale Scythiei a fost si cat
-Limp a predicat, ce rezultat a avut predica lui acolo, 11
aduce pe Apostol iardsi la Sinopi, langd fratele sdu Petru.
In a doua cdldtorie, Apostolul a fost insotit si de alti
Apostoli, avand fiecare invdtdceii for ; viziteaza, iara$i sta-
tiunile misionare ca sd ma exprim ass apoi lnsote$te
pe Ioan Evangelistul pand in Efes, unde predica impreunii,
catva limp. Din Efes prime$te ordin, ca sic mearycl in Biti-
nia, cei pe dansul '1 aqteaptei Inc ci Scythia. De data aceasta 11
is pe Apostol, 11 duce in Bitinia, de acolo 11 trece in Tracia,
ajunge pang la Odisopol (Varna), d'abea ii lasd timpul ma-
terial sd institue un Episcop si repede 11 transportd; de
data aceasta nu din Odisopol, ci din Heraclea Tracicd it
duce prin Niceia si alte statiuni misionare, si de acolo la
G. M. lonesco.Ist. Biser. Rome's. din Dacia Traianii, Vol. 1-iu. 14

www.dacoromanica.ro
210

Icrusalim. Este deci aeum intrebarea: indeplinitu-si-a Ap.


Andreiu lndatoririle impuse de sortul sau ?
Epifanius singur n'ar putea sa raspunda, eel putin la
primele doua calatorii misionare.
Ina treia calatorie, Epifanius duce pe Apostol pe cale
dioscuriana pana la Marele Sebastopol, uncle intr'adevar
it due traditiunile bisericesti (Le Quien I 1093 1094,
Assemani V 391). De aici 11 poarta la Abasgi si la Zechi
in Lazica, apoi in Transcaucasia la Bosporitani si Cherso-
niti (in Crimeia de azi).
Daca eereetam vechimea crestinismului la aceste popoare,
apoi, constatam ca aici a existat, doctrina crestina,!eu cateva
secole posterioare Ap. Andreiu.
Asa, eel mai vechiu episcop al bisericei din Zechia it
gasim la anul 536, iar al bisericei Bosporului (Ecclesia
Bospori) it aflam pe Cecropius in anul 344 (Sozomen lib.
IV c. 16). Asemenea si biserica Chersonezului Tauric nu
se ridica la o vechime mare, decat la finele veacului al
doilea. (Le Quien I 1325 1332).
Daca vechimea Bisericei din Crimeia s'ar fi ridicat parra
la secolul I-iu al erei crestine, Golubinsky, marele isto-
ric bisericesc rus, ar fi anuntaeo 2trbi et orbi, el din contra
probeaza ca]Ap. Andreiu n'a trecut in Transcaucasia, uncle-1
due legendele posterioare grecesti : Trupeste, nisi un Apos-
tol n'a vizitat tam noastra, sic= Golubinsky, dar este ne-
cesar de a primi, ca sufieste toti au bineeuvantat-o" (op.
cit. pag. 9).
Insa istoricul si-aduce imediat aminte ea e rus ; si ca sa-i
mangae pe compatriotii lui, cari au credinta nestramutata
ca an primit crestinismul din mainele Ap. Andreiu, adaoga :
Si not Rusii, asemanatori tuturor celorlalte popoare, ce an
primit erestinismul in mod direct din mainile Apostolilor,
nu suntem intro nimic mai jos fata de orieine in bise-
rica cresting ". Ba bine ca nu!
Daca intr adevar Epifanius ar fi fost un cunoscator pri-

www.dacoromanica.ro
211

eput al Istoriei si Geografiei, cu materialul adunat ar fi


precisat de atunci, care a fost Scythia menita de Providenta
grin sorti, ca Ap. Andreiu sa raspandeascd doctrina Evan-
geliei. Din cauza insuficientei sale stiiatifice, culegand tra-
ditiunile si legendele fried nici un discernamant, adica si
bune si rele, si adevrtrate si false, pi deci din cele culese
neputand cunoaste adevitrata Scythie, a lasat'o si el in plata
Sf. Andreiu, calm care a dat motiv popoarelor mai pos-
terioare de a-si atribul fiecare predica acestui Apostol, la
teritoriul locuit de dansele. Epifanius facea istoria dupa si-
tuatia geografi* cum era pe timpul lui, nu insa cum fu-
sese in realitate pe timpul raspandirei Apostolilor la predica.
In cataloagele de cari am vorbit cu altd ocaziune, si in
care, pe scurt, dar cu multi siguranta, indica statiunile mi-
sionare ale calatoriilor Apostolului Andreiu, se vorbeste de
Tracia, Bitinia, Pontu si a,poi de orasele din jurul raului
Fasis, de marele Sebastopol. (Bis. ort. Rom. XVI/92, 682).
Pontul si Bitinia sunt sunt tarile clasice ale crestinis-
mului ; ele cadeau in calea Scythiei si in special Bitinia,
incepand cu laturea Sud-vestica a Marei Negre, aicea se
unea cu Scythia. Tracia cataloagelor, este considerata ca
End vorba de cea Europeans (cu posesiunile Scythilor si
Celtilor, en care se aflau impreuna), de partea opitsd pana
la Propontide si Helespont (Strabon VII c. 5 § 1). Deci,
pe aceasta cale acluc cataloagele pe Ap. Andreiu in Scythia
(Bis ort. Rom. XVI 92 p. 680); de la aceasta regula fac
exceptie, Pseudo-Doroteu si Sofronie amicul intim al fe-
ricitului Ieronim, dar amandoi acesti scriitori sunt com-
batuti de savantul francez Le Quien (I 1093 1094), si
care ni-i prezinta ca pe niste istorici prea putin seriosi si
cari pun persoanele si faptele intamplate dupa imagina-
tiunea for si nu dupd cum stau lucrurile in realitate (Vezi
si Patrolog. Migue II p. 1187-1303) asupra veritatPi ca-
taloagelor, ca unele ce infatiseazd vechea traditiune a bi-
sericei, ca unele ce stint formate chiar la baza traditiunilor.

www.dacoromanica.ro
CAP. XII.

Traditiunile W[sericei Orientale,


despre predica Ap. Andreiu §i discipolilor lui
in Scythia §i Dacia.

Biserica Oriental d, la randu-i, ne transmite o traditiune.


extrem de interesanti, nu numai pentru vechimea ei, care
se referd la predica Ap. Andreiu in Scythia, ci si la Bise-
rica Daciei-Traiane.
Aceasta traditiune ne este folcuta cunoscut de un distins
orientalist rus, de Episcopul Porfirie Uspenski, care Hind
trimis de guvernul imperial rusesc pentru studiul bibliote-
celor din Orient, a descoperit un manuscris la miingstirea
din Muntele Sinaii din Arabia, intitulat Euv4cipLov cou am).
Ivcautoo xecp6mcpov 1249 IT01.4 (Sinaxariul anului intreg,
manuscris din anul 1249 (Bis. ort. Rom. V 512). Acest
manuscris este cunoscut sub numele de Menologiul Basi-
lian sau al Imparatului Basilie 976 1125 (Bis. ort. Rom.
V, p. 647).
Prin acest manuscris se confirms pe de-o parte traditiunea.
raportata de Origen, Eusebiu si Eucheriu cu privire la pre-
dica Ap. Andreiu in Scythia; iar pe de altd parte, ne spune
ca Sf. Ap. Andreiu a avut, intro altii, si trei discipoli
numiti : Inn, Pinn si Rimm (Bis. ort. Rom. XVI 869) ; ei
au venit din partite de miazd-noapte la Apostolul nostru,
si cg. 1-ar fi ajutat la predica crestinismului, si dupd ce s'au
desavarsit in doctrina cresting., ei s'au intors la compatriotii

www.dacoromanica.ro
216

lor, care i-au ucis prin innecare in raul -Vluseon (Buzeu),


(Dimitrie Petrescu, Martirii crueii, p. 44 45).
Amintirea acestor sfinti martini, cari au predicat in pa-
Inant varraricesc, se pomeneste in 20 de zile ale lunei lui
Iunie, cum si la 20 Ianuarie.
Predica acestor martini in Dacia este pusa pe timpul
regilor daci Cotiso si Dura 45 93 p. Chr. (Vezi vietile
sfintilor pe Iunie si Ianuarie la zilele amintite ; pentru de-
talii, vezi Originile Bis. Romanilor din Dacia Traiana).

A) Dupg Nicefa Paflagonianul si Nicefor Calist.


In Biznat, ca si in tarile vecine lui, adieu in Scythia,
exista traditiunea despre Ap. Andreiu ca intaiul predicator
al crestinismului, dupd, cum am viizut din Epifaniu ; isto-
risirile urmbitoare, au acomodat numai traditiunea, la deo-
sebitele imprejurari istorice.
Pe la finele veacului IX si inceputul celui al X, traia
in Constantinopol vestitul orator Nichita Paflagonianul,
cunoscutul vrrismas al lui Fotie, care are cuvinte panegi-
rice la toll Apostoli.
In cuvantul de lauda pentru Sf. Andreiu, se exprima :
Primind asuprii-ti Miaei-Noapte, to ai calittorit la Iberi,
Sarmati, Tauri si Scythi, vizitand fiecare localitate $i oras
aflatoare In Miazd-Noapte de In Pontul Euxin, cum si
acele cari se afld la Miazd-Zi" ; iar in alta parte se ex-
prima : Cuprinzand toate tdrile de la Miaza Noapte $i
toad laturea Pontului cu puterea cuvantului, a intelep-
ciunei $i a judecatei, precum si cu puterea semnelor $i a
minunilor, pretutindenea a infiintat pentru credinciosi Al-
tare, preoti si Arhierei si ash el s'a apropiat de acel vestit
Bizant". (Oratio in laudem S. Ap. Andreae in Migne Pa-
trol tom. 105 p. 64-65).
Nicefor Calist, scriitor din veacolul XIV, vorbind despre

www.dacoromanica.ro
214

predica Ap. Andreiu spune ea, dupd Ina ltarea Domnulut


la Cer si primirea Sf. Duh, in formd de limbi de foe, i-a
cazut prin sorfi ca si acesta sa fie trimis la popoare : Ca-
padocia, Galatia, Bitinia i-a cazut in partea sa. S'a dus si
in Cara care se numeste a Antropofagilor, cum si in de-
serturile Scythilor, de ambele parti ale Pontului Euxin in
partile despre Nord si Apus, iar de aici s'a dus spre Bi-
zant I)" etc.
Drumul indicat de Niceta Paflagonianul, pentru predica.
Ap. Andreiu, este opus celui indicat de Nicefor Calist.
Niceta Paflagonianul duce pe Apostol pe la Iberi, tree&
la Sarmati, la Tauri si la Scythi,
Nicefor Ca list, din contra, 11 duce prin statiunile misio-
mire indicate de calugi-irul Epifaniu : Capadocia, Galatia §i
Bitinia, apoi predica crestinismul in Cara Antropofagilor
iar de aici trece in stanga Dunhei si predica prin deser-
turile Getilor (numite pe timpul sau ale Seythiei) si cari
ating sudul Basarabiei de astazi. Deci numai caile sunt
diferite, localitatile sunt aceleasi.
Scriitorul bisericesc rus Golubinsky (op. cot. p. 10) pre-
tinde fora sa aducd vreo probd ca afirmatiunile acestor
doi scriitori n'au absolut nici o autoritate istoricd ; chi
traditiunile mai posterioaro deli tree pe Apostol prin
Transcaucasia in Europa, pe aceasta din urmd, insa, o li-
miteaza exclusiv cu tdrmurile larei-Negre, si anume cu
orasele Bospor, Theodosia si Chersonezul, si se pare di
autorul nostru ar intelege prin aceasta Scythia, deli se
fereste cu intentiune de a se exprima, ceea ce, de altmin-
trelea, nici n'ar fi putut'o face.
1) KkrIpw xcct oirroG rcp6q sec gOri eas&XXeso liccromboxicc. [Lev 06 ChUS(15,

x& reaccIcc xcd 3j sthv BcOuviov bLeAci.yxcoov. 'An .4X03 ie p.lv xcd, rip )1T651t
etvElpuntocpcivnv tovap.ocacct, 11 se /xuElcbv dpvacc. EtiCet,vk se Tc6vsoG &xcisepov
Scc se 7cpbg ccogeiv xect vasov curcog xXClicacc Toe Buoivstov ecpth xat, upaisog
intaxonov thv Ostov Ito'cX010 SLCCGOCatilaaG ev exxA o C ; fly Exerle npthso; drc71-
{ccso Etta Scoc bt xoct itlaxsaovtocg, etc. (Nicefor Calist lib. IL 0. XXX1X).

www.dacoromanica.ro
215

Nicefor Ca list pune tara Antropofagilor intre Tracia si


Deserturile Seythilor. Dar aceste deserturi ale Scythilor,
dupa invasiunea Geti lor in Scythia Major, ele au luat de-
numirea geografica de Deerturile Geti lor 5i care, dupa Stra-
bon (VII c. 3 § 17), se intind dela gurile Dunarei pAna
la revarsatura Boristenului (Jorge, Chdia si Cetatea alba
p. 17).
Dupa marturia, acestor scriitori, Ap. Andreiu a predicat
de$tinismul si in stanga Dunarei, deci in Sarmaiia Euro-
peanii si Romana, care, dupa Ptolomeu, cuprinda, Basara-
bia $i 'Moldova de azi pana in Muntii Carpati $i gurele
Dunarei, si not am vazut ea Bastarnii ocupasera insula
Peace de in gurile Dunarei, fiind numiti din aceasta causa
si Peucini ; si este cunoscut ea parte din Bastarni traiau
amestecati cu Traci de la Dunarea de jos (Strabon VII c.
3, § 2).
Dadi punem in legaturil predica Ap. Andreiu, cu isto-
rinirile lui Niceta Paflagonianul ca a predicat Evangelia
la Ibieri, Tauri si Scythi" (Bis. ort. Rom. XVI 902, p. 690 91),
$i in fine .,in partite de .3liaaci-Noapte i Apul", cu afirmatiu-
nile lui Nicephor Calist (lib. II c. 39), care duce pe Apostol
pe calea cataloagelor prin obicinuitele statiuni misionare
din Virile clasice ale crestinismului : Capadocia, Galatia, $i
Bitinia si ajunge in tara Antropolayilor, care-i foarte a-
proape de Bizant si deci nu-i alta, dupa cum am vazut,
de cat Scythia, apoi trece in stanga Dunarei in Deortic-
rile Seythilor, vedem o confirmare a vechilor Apologeti: Ter-
tulian, Origen si altii, ca crestinismul a fost predicat :
Scythilor, Dacilor §i Sarmatilor, in a doua jumatate a Seco-
lului I-iu al erei noastre.
Dadi, mai adilogiim pe langa aceasta legendele despre
1) Sarmatiae in Europa situs.... et ipso interluit parum super Da-
ciam usque ad Carpatum montem.... et super Daciam Peucini et Bas-
tarni etc. (Ptolomeu Geograph. op. A. M. Patadino Venetic 1596 lib. III
c. 5 p. 68-70).

www.dacoromanica.ro
216

lupi, strigoi, stafii si altor duhuri necurate, aflate in tradi-


tiunele poporului, care stau in stansa legatura cu persoana
Sf. Ap. Andreiu, putem trage conclusiunea, fara teama de
a fi desmintiti, ca afirmatiunile lui Niceta Paflagonianul
cum *i ale lui Nicefor Ca list, au un caracter pur istoric,
caci ele confirma istorisirile Apologetilor, iar acestea la
randul for sunt confirmate de traditiunile, legendele si
practicile religioase la Romani in spre ziva Ap. Andreiu.

B) Predica Apostolului Andreiu in Scythia


dupe Lae Quien i Assemani.
Le Quien1) dupa Bolandisti, este singurul scriitor strain,
care a adus mari servicii istoriei bisericei Romani lor din
ambele Dacii : Traina si Aureliana, si pentru care trebue sa'i
fim recunoscatori. Tratand originile crestinismului la Ro-
mani, cand vine cestiunea la Scythia, nu numai ca. istori-
seste, dar afirma, cu toata convingerea ca Scythia lui Origen,
Eusebiu, Eucherie este Scythia minor, on numai Scythia
in care a predicat Ap. Andreiu, in urma sortului cazut ;
la Quien pentru prima card dupa cote stim not este
acela care dovedeste falsitatea afirmatiunilor din cataloa-
gele lui Sofronie de Palestina, a lui Pseudo-Doroteu de Tyr,
*i neaga afirmatiunile Fericitului Ieronim, cand sustine ca
Ap. Andreiu a predicat doctrina crestina, Sogdianilor, Sa-
cilor si Scythilor.
1) Michaeles Le Quien, eruditul calugAr dominican (ordinis Fratrum.
Praedicatorum) nascut la Boulogne sur Mer (1661 t 1733) a scris
Defense du text hebreu et de .1a version Vulgate 1690 in 12 ; dar
cea mai insemnata, lucrare a sa, si care are o cleosebita in-iportan$A
pentru Istoria Bisericei Romknilor din ambele Dacii: Traiana si Au-
relianA, este : Orions Christianus in quatuor patriarchatus digestus
1740, 2 vol. in fol, uvraj preluerat dupa modelul lucrArei Gallia Chris-
tiana. El a mai publicat si Les Oeuvres do Jean Damascene, (1712,
2 vol. in fol).

www.dacoromanica.ro
217

In Tracia, eretinismul a fost predicat de Ap. Pavel,


dup'6, m'arturia lui Teodoret (c XV), apoi in Macedonia §i
in provinciile Illyricului ; ins cele mai multe §i mai va-
riate documente grece atribuese zice Le Quien (I 1093)
sgspandirea crestinismului in Tracia, Ap. Andreiu. El duce
pe Apostolul nostru pe &dile indicate de traditiunile sfinte
Post Pontum et Bythiniam non Byzantum modo, sed Thra-
ciam quoque, ceterasque itidem circumvicinas regiones". Iar
du$ Cambefisius, ne spune ca cele mai multe tari, cari s'au
crezut demne de ambitiunea §i zelul Marelui Apostol sunt :
Bitinia, Pontul Euxin, Propontida pe ambele sale laturi
pan'a la Golful Astracen (ad sinum Astracenum usque) §i
tUrile can se intind pe langa Mama Neagra", Chalcedonul
i chiar Bizantul ; de asemenea Si natiunile earl locuese
Tracia, 'And la Istrul (Dunarea 1).
Dintre cei mai vechi scriitori greci, nici unul nu se abate
de la traditiunea sfantd, adica, ca Sf. Ap. Andreiu a pre-
dicat in Tracia (in care se coprindea i Scythia) afara
poate, de acel Pseudo-Doroteu de Tyr care, vorbind despre
Episcopii Bizantului, ai secolelor primare ale crestinismului,
pe cei mai multi ii scoate din imaginatiunea sa (e suo
cerebro finxit), not inset ne-am convins de falOtatea afirmatiu-
nilor sale qi le-am inldturat ca find lipsite de orice temeiu istoric
<Le Quien I 1094). Doroteiu de Tyr §i Sofronie de Pales-
tina, sunt singurii cari pun, in cataloagele lor, predica Ap.
Andreiu in tara Sodgianilor, Sacilor §i Scythilor ; pant
gleam fatendum quern Andreas ex Orientis partibus per Pontum in
Graeciam usque venerit, consentaneum prorsus esse ut Chalc,edone
et ex Bithinia Bizantum appelens inde per Thiaciam transire
debuderit. At longe potiori jure si viam alteram ultra Pontum
Euxinum inierit". Apoi cineva nu trebue sa trag6 conclusia
gre0td din acele (afirmatiuni) ale lui Sofronius (de Pales-

1) Nationes item quae Thraciam incolunt ad Istrum usque (Le-


Quien I 1093).

www.dacoromanica.ro
218

tina) si pe care Fericitul Ieronim le-a intercalat in cartes.


De Scriptoribus erlesiasticis, despre unii din Apostoli, cum buns
oara ne spune ca Andreiu, fratele lui Petru dupa, cum
am auzit de la cei mai batrani de cat not a predicat
Evangeliul D. N. I. Chr. Scythilor, Sodgianilor si Sacilor,
si in marea cetate a Sebastopolului, unde este castrul Ab-
sara si fluviul Fasis (acolo in interior locuesc Aetiopii) ; °-
fost Insa inmermantat in Patras din Achaia, dupa ce mai
intaiu a fost tintuit pe truce de titre Aegea, Prefectul
Edesenilor (Le Quien I, 1094).
Usurinta cu care scrie Fericitul Ieronim, este isbitoare ;
el poarta pe bietul Apostol pe tarmii Oxului si Iaxartelui,
adica de la Sogdiani 1) si la Saci ; de aici 11 duce la_
obarsiele acestor fluvii de pe langa muntii Altai in Tar
taria antiqua. Apoi 11 duce pe calea dioscuriana, (cunoscuta
noua din cele anterioare), si de aici in Patrele Achaniir
unde primeste moartea de cruci.
Lc Quien insa se ridica contra acestei afirmatiuni, cu
taria pe care o da numai convingerea dobandita din stu-
diul aprofundat al cestiunii si, intr'un stil lapidar, ne spune
ca Ap. Andreiu n'a fost nici oclatil prin acele locuri, unde
nici legenclele rusesti, atat de guralive, n'au indraznit sa'-1
duca vreo data ; ci adauga : Observasse itaque sufficiant, con
cordem sententiam veterurn sanctisimum hunt Apostolum in Ahaia
2nortein opetiise un le corpus eius Constantinopolim, Constantio-
Imp. transvectum fait, ut prochive sit inde concludere, ab eo, aped'
graces religionem propagatam esse.
Astfel, Le Quien conchide, si cu drept cuvant, ca Ap.
Andreiu a predicat in Scythia Pontica on Traci* si nu
in Mica Scythie ()j limp& l'xua(a). Cat priveste iarki despre-
Scythia Asiatica, situata, dupa Golubinsky si Par. Stavro-

I) Ptolomeu Sodgianorum setus lib. IV, cap. XII Tab. Sept. Asiae
pag. 154 op. Ant. Patomus.
2) Idem ibid. Sacarum setus lib. VI cap. XIII Sept. Asiae p. 155.

www.dacoromanica.ro
210

for Eusebiu Popovici, la Sud-Estul Marei-Negre pang lit


Marea Caspicd, suntem clo acord cu Fericitul Ieronim, Pa-
rintele Eusebiu Popovici i Golubinsky, i recunoastem ca.
e calea in care erau statiunile misionare, indicate de ca-
taloage, clar la anul 44 dupd Chr. nu exists in aceste re-
giuni ale Imperiului Roman o alto provincie cu numele
de Scythia, afara de cat actuala Dobrogie.
Asemenea Assemani Josephus culege toate datele i fap-
tele stiute pana la dansul, despre viata, petrecerea Si acti-
vitatea apostolica a Sf, Ap. Andreiu, si pe care le publica
in voluminoasa sa lucrarc intitulata Calendaria Ecclesiae
universae" torn. V Roma 1755 sub 30 Nombrie p. 391- 397
et 399.
Assemani este un savant, $i Inca dintre cei mai labo-
riosi ; el a adunat un material istoric foarte pretios, insa-
lipsit de critica, ca si al calugarului Epifanius ; de aceea.
lucrarea lui este un fel de biblioteca, care poate mult fo-
losi spre indrumai ea cercetatorilor, cu o singura condi-
tiune, ca eel ce utilizeaza sa-1 utiliseze cu descerndmant,
cdci el este un compilator, culege si bune $i role; expune
traditiunile si legendele despre Ap. Andreiu, fara a se-
ocupa, catusi de putin, daed unele merita crezamant on nu,
De ex. la traditiunile bisericei despre Ap. Andreiu, dupd
sinaxarul Basilian, arata locurile pe uncle a predicat in
tota maritim, ora Bithyniae, Ponti, Thraciae et Scythiae"
(v. 391). Apoi ....Insueper praedicatio S. Andreae, facts.
(11pgetc o istorisire de origina gnosticd. Biserica ort. Rom.
XVI 92 p. 677) dicitur in Bithinia, in Ponto Euxino, in
Propontidis partibus una, cum chalcedone et Byzantio, in
Tracia, in Macedonia, usaque an Istrum fluvium, etc., in fine,
amestecd, orasele sau statiunile misionare din caldtoria in-
taia cu cele din a doua si din a treia (V 392).
Apoi, is din Papebrochius (ad 30 Noembrie) convorbirea.
(colloquium) dintre Possevinus i Ioan Teribilul cu privire-

www.dacoromanica.ro
220

la unirea bisericei de Rasarit cu cea din Apus, la Sinodul


Florentin, si despre care am vorbit. Arata duNi Herber-
steinius, cum se laudg Rutenii c i ei au primit crestinismul
inainte de Vladimir si Olga (6463 955). Trece apoi la pre
dica Ap. Andreiu in Rusia, spune, dupil cronica editiei din
Novgorod : cum a venit 'Anti la Boristene, cum s'a suit pe
un munte, unde acum este Kievul, profetiile Apostolului
-despre Kiev, cum s'a dus la Varegi, cum printre Finlanda
-si Livonia Romam navigando pervenisse".
Apoi, dup6 Culcinius (ad bane diem 30 Noembrie), cum
ar fost crucificat Andreiu pe o cruce de forma lui X.
Dintr'un fragment, al unei prefete, cum se miindrese
Rutenii cu cre$tinismul for (nou vane gloriari Ruthenos
liabere, primim fuisse in Rusia); apoi la Poloni si Lituani
(V 394).
Dula inaltarea D. N. I. Chr. la cer, Apostolii aruncand
sorti, oblata est Andreae ampla pars orbis", adicA : Bithinia,
P. Euxinus, propontidis.... et relique provinciae urbisque,
usgue ad Mare Nigrum ac finvium Danubium, sese extendentes
(V 394).
In fine, ajungAnd la Bizant, predica Evangelia, conver-
teste pe mai multi, hirotniseste preoti, pune ca episcop
pe Stahi, caruia ii ilisa sarcina de a randui cola trebui-
-toare bisericei, navigavit in Scythian?" (id, ibid. 395) si apoi
navigat in Scythia.
Iar de aid. ajunge in Rusia, si ne istoriseste (dup6 prima
- cronicl rusa p. 5), cum s'a suit Apostolul pe muntii Kie-
vului si cum a infipt acolo o cruce, si adres'andu-se disci-
polilor lui le zice : credite mihi magnam gratiam Dei il-
lustraturarn, multasque ecelesias his in partibus futuras",
apoi lumineaza cu botez toath, tara Rutenilor (id. ibid.), ca
si cand Sf. Apostol ar fi botezat toate popoarele, si acum
zvea destula vreme sa umble prin locuri pustii si sA in-
figa cruci pe munti nelocuiti.

www.dacoromanica.ro
221

Mai adaoga,, ne spune Assemani (V 395), cei subjugati


de Rusia, ea Ap. Andreiu de la ei a navigat in Scythia
pand la tronul saiu apostolic, pe care l'a fondat in Bizantz.
Singura expresie critica, pe care o aflam la Assemanir
este aceasta : ca, toate legendele Rusilor, Polonezilor, Li-
tuanilor si Rutenilor, sunt necunoscute Sinaxarelor gre-
cesti (ibid. V 396).
Aminteste mai departe ca. Fericitul Ieronim copiaza pa
Sofronius de Palestina, apoi pe Pseudo-Doroteu (V p, 396)-
si pe care le respinge Le Quien, du0 cum am vazut ;_
apoi de Nicephor Calist, despre care iarasi am vorbit. Aratil
popoarele Crimeei actuale si in urma de Myssia ,,quae est
ad Istri ostia habitatores. Hi vero Huni et Comani voca-
bantur. Erant etiam qui eos Scythas nominarent. Nimirum,
commune omnibus nomen Scytharum" si anume ei locuiau
Intre Istru si Boristene, adica locuitorii valachi (V p. 121 -122)-
din Dacia, nomazi si statornici (Nicep. Gregoras lib. I,..
c. 5 num. 1).
Deosebirea dintre Le Quien si Assemani, este urma,-
toarea :
Primul, istoriseste in mod clar si totdauna critic.
Secundul, ingramadeste materialul, ffird nici un descer-
namant, de si aceasta nu face sd-si pearza intru nimie
valoarea lui ; istoricul care stie sa.-1 utiliseze dupd critica
istoric6 modernil, va ga'si la Assemani un material istorie
foarte pretios.

www.dacoromanica.ro
909

Predica Apostolului Andreiu In Scythia (Dobrogea)


Traditimale Bisericci

Duph Acta San- Dap& Mitropolitul DupA traditiunea


torum 9 Moldovei Dositeiu2) Bisericei rusesti 5)
Uutos gra. T) Ku- .... Acesta daca Si nu numai in
fig) 1)x0XcArreviiatee urma lui Christos, Vitinia si in partea
stilv avcareigv a6-cop, &and fu dupa inal- Marei Negre, eata
clEA),(1) µiv arcocrt6Xtp tarea Sf. Sale si parte este a rnsn-
giAX71 ttg ixialp&On dupa pogorarea Sf. ritului, cu toate lo-
104a. Duh, de si luara curile si amandoun
VI) Tcptotolaircy it sorti $i mersera partile cele de pe
'Av 6picf, ".ej ta BEOuviiir cine in ce tara 'i-a lAnga Marea Euxin
xal 6 E5etvog II6v- aratat sortul, aces- pann la Camp olin.
T6g xat t s llporcov- tuia Rant i s'au Pe Tanga acestea
TESoc 'et pirti csio venit Bitinia silqa- au numarat $i pe
XaXxcii6vE xat Buav rea Neagrn si par- Halchedon $1 Vi-
'Etc!) xat Maxe3ovia tile Propontului si zantia si toata par-
xat Opcix 71, x a t t ee Halkedomul si -Vi- tea Traciei cata este
lo.) -co° 'Icstpou zantia (Bizantue , de la Tarigrad 'Ana
cp0cEvosvra,Reacci- unde-i acum Tani- la Kavalla, care in
XLa TE xat. TXXocc, %at gradul si Trachia faptelo Apostolilor
to ith pc 'Ayato 6, &X- $i Macedonia $i so- se numeste Nico-
X& xat 'Ap.tvabq, sind la Dunarea polis, iar la altiii se
xat TpanEoag, xat ce-i zic Dobrogea
-15 numeste Hristopo-
IlpoixXeca xat 'Ava- si alte ce-s pe Tanga lis ..... ci inen si alte
crptc. Dundrea sl Tesalia neamuri ate se afln
Tanta So out Worcep si. Elada si partile intre Tracia si :Ma-
6.roc Stipyetat opTco Ahaei, si Aminsu- cedonia, pinci la rata
xamtvoc Sci )X0av, dXX' lui si. Trapezuntul, cel mare Istru, care
ExcEarg TroXAci: tX Sinopul, Iraclia si acum se numeste Du-
4riEntrczouta Orcoat )cOmastrul. narea. Si aceasta
1) Acta Sanctoruna pe Noembrie vol. III p. 265-66.
2) Mitropolitul Dositeiu nu numai a tradus ci a si prelucrat pe alo-
curea dupa mai multe manuscrise: (C. Erbiceanu, Ist. Mitr. Moldovei-
Sucevei, p. VIVII).
3) Vie-tile sflntilor pe Noembrie traduse din ruseste sub exarhul
Moldovei, Vahthiei si Basarabiei, (Mitropolit Gavril; tip. in M-rea
Yearntului in 1811 Mai. Vezi 30 Noembre).

www.dacoromanica.ro
223

-no),Xcetc to Tcpayrid- Acestea toate le-a tot in soarta Sf.


-row Suayepetacc Cop.c- imblat, nu a$A, cu- Apostol acestuia
1711.0c, EZ xat pot rand precum se Andreiu au cazut.
XpLatoa xal porjOsEcx spune si trece cu- Toate neamurile a-
Tcdvtaiv gxpdtec g Ti vantul ce prin toate cestea, erau tarana
ix* 7-c6Xso gmp.v7)- tdrile $i orasele push inaintea lui in-
cOa t& X0C7Cat n'ati multe nevoi tin care urea sa sa-
-rot.; gES6atv si multe greutati $i mene salnanta cu-
g d a o.). nelesne lucruri. Sh vdntului lui D-zeu...
015toc -Et Lv(iltkov vai, ca toate le bi- ne temandu-se de
-rota ltlirsocv xat Tbv ruia cu darul D-lui varvaria si salbati-
),6yov xatayyeactc, Christos, $i ru aju- cia si cruzimea tira-
-7coAXactg. torul sfintiei Sale. nilor si a inchina-
torilor de idoli, etc.

Din cele expuse, se vede clar eh traditiunea bisericei


este unanimg a recunoaste ca Ap. Andreiu a predicat, pe
langg, alte tari, si in Scythia.
Nicodem Aghioritul, vorbind si el de predica Ap. An-
dreiu, ne spune Ka! lj eplxrj %al Maxeovroc, met t& tign
&corr. gItTENOVTOGE, gteg Tb`) AoUva6tv 7rOtotp.6v Si Tracia, $i Ma-
cedonia $i partile cari se intind 'Ana la fluviul Dunarei.
(Nicod. Aghioritul Ilivgxptcrttg Taw 12 Mrivari IV 186). Tar
Maxim Episcopul Kitirilor (l3ot cliy[wv 1685, p. 218), vor-
bind de aceasi cestiune, zice : Kod epdx7p, xal MenteSovEav,
Itod Ta4 cpOot.v6vra geoc Tbv 'Iatpov Si Tracia $i Macedonia $i
partile ce ajung pana la Dunhre. D-1 Erbiceanu (op cit.)
vorbind despre un manuscript atribuit lui Ieremia Caca-
vela, fost profesor al Principelui Moldovei Dimitrie Can-
temir, la fila 101, se citeste : La Tarigrad (a predicat) An-
dreiu pana la Schitei (Dobrogea)". Iar mai departe manu-
scriptul, tratand despre predica celor 70 invaticei, zice :
,,La Peonia, adica in tara ungureascd ?!!, a predicat Andro-
nic, Amplie la Odis-ul Bulgariei" etc. (Erbiceanu op. cit).
In acest pasaj se vede inch odatd cum scriau autorii
Bizantului ; si este stiut ca Cacavela s'a bucurat de o
mare reputatiune, ca invdtat si fost profesor, nu numai al

www.dacoromanica.ro
294

Principelui Dimitrie Cantemir, ci a fost si profesor la Aca-


demia Vasilianil din Iasi, (G. M. Ionescu, Influenta cultnrei
grecesti, pag. 152) si cu toate acestea confunda Peonia cu
Panonia, and se stie ca." Peonia era situata intre Macedo-
nia si Dardania (Strabon VII c. 5 § 8), pe cand Panonia.
coprindea cam Ungaria cu Transilvania de azi.
Daca Cacavela si cei ce 1-au copiat fac asemenea erori,
cc sa mai vorbim de ceilalti c ilugari, can spun ca Ap.
Andreiu a predicat la Samoizil Maxim, Episcopul Kitirilor,
ca si Cacavela si Nicodim Arghioritul, confirma traditiunea.
ca Sf. Amplie si Urban, an fost randuiti Episcopi de acelasi
Ap. Andreiu, Amplie la Odissopol, iar Urban in Macedonia
(C. Erbiceanu, p. VII VIII, ibidem).
Calugarul Epifanius ne spune ca Ap. Andreiu a asezat ca
Episcop la Varna pe Apion, iar nu pe Amplie (Bis. ort..
Rom. XVI/92 p. 683).
Nu stim intru cat va fi adevaratA opiniunea lui Epifanius
despre instituirea lui Apion ca Episcop la Odissopol, caci
atat Amplie cat si Urban si Stahie, pe care Ap. Andreiu.
i-a asezat ca Episcopi, Apostolul Pavel le trimete saluta-
rile sale : Salutati pe Amplie iubitul meu in Domnul, sa-
lutati pe Urban conlucrator cu not in Christos si pe Stable
iubitul meu" (Rom. XVI 8, 9).

www.dacoromanica.ro
CAP. XIII
Biserica eparhiei Scythiei
(44 325 p Christ.).

Bolandistii, in savanta si grandioasa for operd intitulata


Acta Sanctorunt", ne spune ca in acest timp exista o Mitro-
polie in Gothia (Dacia Traianri) si deci urina fireste ca
aceastd Mitropolie"sa aibri si alte mitropolii sufraganee cum
si mai multe catedrale episcopale, astfel ea serie neintre-
rupta probabil din timpul Sf. Ap. Andreiu, caruia i-a
cazut ca sort in numdrul celorlalte provincii si Scythia, dupd
unanima traditiune a bisericii. (Si autem Metropolis fuit in
Gothia, fuerunt utique Episcopales sedes etiam alias Metropoli
suffraganem, adeoque et Episcopi plures, serie fortassis non
interruptam jam inde a saneti Apostoli Andrem temporibus
cui Scythiam in sortitione provinciarum obtigisse communi
traditione credit Ecclesiam (Tom. 11 (II) p. 87 col. I).
Din cele spuse de Bolandisti, reese clar doua fapte de
o importantd capitala pentru biserica Romdnilor din Dacia
Traiand, si anume : I-iu, ea Ap. Andreiu a predicat cresti-
nismul in Scythia, caruia i-a ca'zut ca sorti intre celelalte
provincii, dupd comuna traditiune a bisericei universals, iar
al II-lea, cd acelas Apostol a trecut si in stanga Dundrei,
unde a predicat crestinismul si a infiintat o ierarhie cres-
tina si cd, seria de episcopi s'a continuat probabil (fortassis)
G. .31". lonoscu. 1st. Big. Ronsane din Dacia Traiana; Vol, T-in.. 1:

www.dacoromanica.ro
22e

neIntrerupt papa la Theofil (primul Mitropolit al Gothiei


(Dacia Traiana) 325 p. Chr.).
Bolandistii nu ne spun, de altfel, nimic nou, deck di
confirma in intregimea for dovezile noastre aduse pand
acum, cu privire la aceasta cestiune atat de palpitanta.
Totusi, autoritatea stiintified si buna for credinta, fiind
mai presus de orice indoiala, putem afirma faptele pe te-
meiul dovezilor aduse, fara teams de a fi desmintiti.
Nu este mai putin adevdrat, Ca oricat ne-am sill sa sta-
bilim, seria neintrerupta a episcopilor in Dacia Traiand de
la Ap. Andreiu si pana la Teofil, ne este, dupa cite cu.-
noastem noi, absolut imposibil, dar aceasta nu este un
motiv sa nu admitem ca au existat in Dacia Traiana nu
numai mai multe Episcopii, dar si Mitropolii sufraganee,
de oarece, la primul conciliu ecumenic, noi avem nu o
Mitropolie, ci o Arhiepiscopie, ca clefinitiv constituita (Har-
duin, Acta Conciliorum I p. 320).
Ceea ce am spus despre biserica Daciei Traiane, acelasi
lucru putem sa -1 spunem si despre Biserica Scythiei.
N'am putut sa dovedim prin expunerea noastra, ca Ap.
Andreiu a vizitat orasul Tomi, dar ne rdmane eel putin
siguranta, ca diecesa vechiului Tomi crestin, poartd numele
de Scythia, ir:ocpx6 ExuSfac & Top.7) vel Top.cq (Le Quien
1211 1212) ; cf. R. P. Netzhamer, Vechiul Tomi ere-
stin p. 6 1).
In calatoria sa pe aici, pe timpul Imparatului Neron, Ap. An-
drei propaga credinta crestina, coloniilor grecesti cum si bar-
barilor, cari desigur au prins raddcini adanci, iar comunitatile
crestine trebue sa fi fost destul de puternice, ca sa atragd
asupra for ca crestini, banuelile administratiunei romane si
1) Lucrarea D-1 R. P. Netzhamer, a fost tradusa din limba german&
de D-1 I. /vlihalcescu, actualmente agregat la Facultatea Teologicfs, si
de la care am imprumutat-o sure a o consulth pentru lucrarea noastra.
Paginele citato le cam dupa manuscrisul nostru si nu dupil lucrarea
original& a D-lui Netzhamer.

www.dacoromanica.ro
227

sa avem, atat in Dacia cat si in Sarmatia si Scythia, martini


inc la finele veacului intain ale erei crestine (Bis. ort.
Rom. XVI 92 p. 689 sq. c.fr. Preot. G. V. Nicolescu, Dare
de seama p. 25).
0 altiti dovadd stralucita, ca exists crestinismul in veacul
I la Tomi, o gasim in descoperirile arheologice.
La Tomi, in urma sapdturilor arheologice, s'a gasit,
In Necropola de la Constanta, obiecte cu monograma lui
Christ (ori chrisme cum se numesc ele in limbagiul acestei
stiinte), vase de lut, ogle, lampi impodobite cu cruci si
alte semne crestinesti ; infine s'au Osit pesti, despre care
ne-a incredintat D-1 G-r. Tocilescu; apoi o inscriptiune de
asupra careia se afia un porumbel (Tocilescu, Fouilles et
Recherche Archeologiques en Roumanie, Bucarest 1900
pag. 227) si altele.
Aceste semne si obiecte le purtau crestinii din veacul I
si al II-lea, ca simboluri crestine, ori numai ca simplu
amulet, fie din eauza persecutiunilor fie ca ele erau sin-
gurele semne prin care se distingeau crestinii veacurilor
primare, in lipsa de putinta altor manifestatiuni exterioare.
Purtau imaginea porumbelului, ca simbol al blandetei pre-
dicata de crestinism. Purtau la gat o chrisma (monograma
lui Christos); alte ori un poste, de oarece literile grecesti
care insemnau cuvantul peste, i-se daclea urmatoarea in
semnare, deli putin cam cabalistica : peste ; 'I
Iisus ; X ; Hristos ; 0 3e; D-zeu; v Vios, Fiul si E ----
Zarctp Mainuitor adica, Iisus Christen D-zeu, fiul Man-
tuitor ; ceea ce insemna ca crestinii sunt fiii lui Drimnezeu
Mantuitorului Iisus Christos (Migue Patrolog torn.... p....).
Natural, ca purtarea acestor simboluri au atras curiositatea
si mai apoi si sarcasmele paganilor asupra lor. Manii ii
numiau pe erestini : Pesti, Parabolines, (despera0. pentru
dorinta for de a muri ca martini (Acad. Rom. M-ss. 2 G.
E. p. 47 et 99) etc.
Asemenea obiecte cu caracter crestin s'au mai descoperit

www.dacoromanica.ro
228

si in alte parti ale Daciei Traiane (Cantemir Hronic I


cart. III c. 8. pp. 346 348 ; Odobeseu, Tresor de Petrossa.
III p. 13 Nota 1; Tromp. Carpatilor, aped. Euseb. Popovici_
op. cit. p. 69).
Ap. Pavel a predicat in Europa Orientald si anume : in
Epir, Tesalia si Macedonia si in fine 'Ana la Illyric (Rom.
XV 19), iar clupa Teodoret, el ar fi predicat si in Tracia
(Le Quineu I 1091 1092). Succesele dobandite de °We
Ap. Paul in predica crestinismului, intr'un elan de mandri
apostoliea, Ap. Pavel scrie Colosenilor (III 11) Nu mai
este elfin on iudeu barbar on scyth, ci toti si in toate-
Christos". Astfel ca cuvantul de barbar" nu se poate inte-
lege cleat pe poporul Daciei lui Decebal.
Traditiunea bisericii universale, este unanima a recu-
noaste ca Ap. Andreiu a predicat crestinismul in Scythia;
iar legendele romanesti confirmii predica acestui Sf. Apostol
cd a predicat si in stanga Dunarei la Daci si in Samatia.
Romana.
Legendele romanesti, la randul lor, sunt conflrmate si de-
traditiunile bizantine mai posterioare (secol. IX XIV
reprezentate prin Niceta Paflagonianul si Nicefor
(Lib. III c. 39 ; Bis. ort. Rom. XVI/92 pp. 690-691). Iar
dacd mai tinem seama si de faptul ca nu cunoastem pe
vreun apostol, on predicator, care sa fi raspandit doctrine,.
crestimi in Dacia si Sarmatia romana, care se intindea de-
la Ister pana la Tyras si Boristene, regiune cunoscutd pe
timpul raspandirei Apostolilor la predica (anul 44) sub nu-
mele de Deserturile Getilor" (Strabon VII c. 3 § 14 si 17),
ajungem la concluziunea fireascd, ca aceste trei marturii
ne procura documentul istoric indiscutabil, cii primele se-
minte ale Crestinismului n'au putut fi plantate de vreun
alt predicator, decat de Ap. Andreiu si discipulii lui; despre-
discipuli avem documente pozitive ca au predicat in Dacia.
si in Sarmatia romana, care se intindea, dupa cum am vdzut
(le la gurilo Dunarii si muntii Carpati pang la Maeotide...

www.dacoromanica.ro
229

et ipse interluit parum super Daciam Peucini et Bastarne-


et per totum Maeotidis latus Iasyges (Ptolomeu ap. M.
Patavinus lib III c. 5. p, 68 70).
Deci, cand Tertulian ne spune in apologia adresata lui
Marcu Aurehu (161 180) ca crestinismul este raspandit
nu numai in Palestina, Egipt, Libia, Africa ci si in Dacia,
Sarmatia Si Scythia, vedem ca nu ne mai vorbeste ca orator
dupd cum s'a crezut 'Ana acum ci ca un adevarat
istoric care avea deplina stiinta despre afirmatiunile lui, si
{led stia bIne, ca scrierea sa indreptatd in contra Iudeilor
nu va putea fi desmintitd (Tertul. Advers. Iudwos cap. VII;
P. Major p. 6 ; Erbiceanu Ist. Metr. p. XI). Comunitatile
erestine trebue sd fi fost destul de numeroase, ca sa poata
sa se impune atentiunei administratiunei romane ; (viata Sf.
Clement martirizat sub Traian in anul 100-101 p. Chr.).
Negresit ca din aceste mArturii nu voim sa tragem con-
cluziunea ca Dania, Sarmatia qi Scythia erau pe deplin cres-
tinate, ei ca exista un inceput solid de crestinare in tim-
pul apologetului nostru.
Douazeci ani dupd Tertulian, confirma Origen, ca bar-
harii Daci, Sarmati §i Scythi, cei mai multi dinteinsii n'au
auzit cuvantul Evangeliei, dar in acest limp li se predieh,
doctrina crestina (Audituri sunt autem in ips sa saeculi con-
sumatione. Migne Patrol. XIII p. 1625, Origen in Math.
coment). Un alt pdrinte bisericesc, si anume Sf. Ion Chri-
sostom (In laudibus Pauli Homil IV cf. P. Major p. 7), spune
c`d, d'abia 30 de ani a trecut si in acest limp au cazut sub
jugul lui Christ, intre alte popoare : Scythii si Sarmatii.
De la Origen si 'Ana la Sf. Ion Chrisostom (1- 407 p.
Chr.), crestinismul trebue sa fi fdcut progrese considerabile
si numdrul martirilor, care si-au pecetluit cu sangele for
credinta pe care ei o profesau, e foarte mare.
Din tustrele Virile amintite mai sus, in Scythia cresti-
nismul s'a desvoltat din ce in ce mai mult, gratie cueeri-
rilor Romane, care pe deoparte sttirpesc pirateria si bri-

www.dacoromanica.ro
230

gandagiul atat de fioros odinioaril (Strabon VII), iar pe de


alta ca Scythia, fiind provincie imperiala, s'au trimis acolo
de Senatul Roman atatea legiuni si cohort° pentru apara-
rea frontierelor contra Dacilor, ne supusi Romanilor, cari
devenisera un pericol permanent pentru imperiul Roman.
Cu aceasta ocaziune au construit in lung si in lat sosele
grandioase cum numai ei stiau sa le faca, care legau ora-
sele Pontului fundate cu 700 ani inainte de Christos de
catre Milesieni si Heraclieni cu orasele comerciale dela.
Dunare si cu centrul Ord, cum si acele celebre fortificatiunti
cunoscute sub numele de Limes Scythicus, ale caror ruin°
se mai vad si azi si can ne amintesc inteligenta, gloria pi
puterea de munca, al acelui popor rege, care a dominat toata
lumea cunoscuta pe atunci (Tocilescu, Phouilles, 146 184).
Daca pe timpul lui Strabon (lib. VII c. 6 § 1) orasull
Tomi era un oras de putina insemnatate, sub administra-
tunea romans, Scythia lua o desvoltare military strategics,
comerciala si economics considerabila, iar orasul Tomi pre-
zideazia confederatiunea celor cinci-sase orase Pontice. (To-
cilescu Mon. Epigr. pp. 67 68).
Este deci mai presus de orice indoiala ca Ap. Andreiu,
vizitand Scythia pans la Dunare, trebue siti fi vizitat si
acele centre culturale si comerciale : Odesos (Varna), Cal-
latis (Mangalia), Tomi (Constanta), Istropolis (Casapkioi)
si ca dovada di a vizitat aceste orase, este ca vechiul Tomi
crestin poarta numele de 'Enapxto: lxue:ac & Topt vel Top.cc,
(Le Quein I 1211 1212), cum am spus si cu alt5, ocaziune,
clovedita prin descoperirile archeologice a diferitelor obiecte
cu caracter crestin, care dateaza din veacul I al erei cres-
tine. (Tocilescu Mon. Epigr. p. 378).
In favoarea afirmatiunilor vechimei crestinismului in Scy-
thia, mai militeaziti si o alta imprejurare, ca colontile gre-
cesti de pe tarm.ul Pontului Scythic an stat neintrerupt
in relatiuni comerciale cu principalele orase ale Greciei pi
Asiei Mici, pe uncle crestinismul fusese raspandit, cum am.

www.dacoromanica.ro
231

vazut, de care Apostolii Petru, Ion, Pavel cu mult succes.


(Netzhamer op. cit. p. 8).
Plinius eel -Lamar in epist. 97 adresata lui Traian, vor-
bind despre numarul crestinilor u scrie : Multi enim (cres-
tini) omnis aetatis, omnis ordins, utriusque sexus etiam,
vocantur in periculum, et vocabuntur. Neque enim civitates
tantum, sed vices etiam atque agros superstitionis istius
contagio pervagata est". Romanii, dupa expresiunea lui Pli-
nius eel tartar, privesc crestinismul ca o doctrine pericu-
loasa pentru sigurantrt, sed nihil aliud inveni (contra cres-
tinilor), pant superstitionern pravain et immodicant (deck aceastil
superstitiune periculoasa si nerusinata,', corumpatoarea mo-
ravurilor frumoase). Doctrina cresting patrunsese adanc in
randurile armatei romane ; cand o cohorta, on o legiune
era contaminate ca sa ma exprim astfel de o atare
superstitiune, dupa datinele romane, trebuia desfiintata.
Romanii insa, on cat de mult urau pe crestini din cauza
doctrinei lor, totusi, a desfiinta cohorte si legiuni intregi,
vedeau ca e un pericol national si, pentru aceste motive
ca sa scape cat mai curand de dansele le trimetea la
Dunarea de jos ca sit lupte contra popoarelor barbare. Fap-
tul acesta este relatat de Tertulian (Patrol Migne II c. VII)
care, dupd cum se stie, a fost un seriitor constiincios si
critic. La clausal se gasesc foarte putine traditiuni si nu
avanseaza, lucruri pe can nu le cunoaste ; el era in viata
cand s'a petrecut rasboiul lui Marcu Aureliu la Dunare
contra Qnazilor si Marcomanilor, ca,stigat prin curagiul si
credinta legiunei a XIII, fapt amiiitit de Eusebiu (lib. V
c. 5), Cantemir (Hron. I lib. I c. 10), iar de pagani can
atribuiau faptele lui Jupiter, este coloana, care aminteste
triumful lui Marcu Aureliu din Roma (pl. 12, 13, 14, 15
17 si 44). Dio Cassius, Excerpta in Xiphilin LXXI, sl despre
care am mai vorbit si cu alta ocasiune, (vezi si Protop.
G. V. Niculescu, Darea de seama p. 16-17; Episc. Ghen
Enaceanu, Acad. Rom. Ms. 2 p. 181 v.).

www.dacoromanica.ro
232

In Scythia se aflau urmatoarele legiuni : Leg. V Macedo-


nica stabilita la Troesmis (Iglita); Leg. I Italica' la Duros-
torum (care facea parte tot din Scythia), iar mai in urma
pe a XI Claudia, la Noviodunum; Leg. II. Herculea, dupa
altii, Leg. I Jovia. (Tocilescu Foiulles p. 25).
Prin aceste legiuni, crestinismul din Scythia a primit un
insemnat adaus numeric ca si cei din Dacia, in timpul si
dupa terminarea colonizarei. Aceste legiuni erau insarcinate
cu paza frontierelor si a granitelor fortificate de la Duna-
rea de jos si in special prin puternica armata dusa de
Traian pe campul de rasboiu, contra Dacilor. (Netzhamer op
cit. p. 7 8). Pe langa acestea, au mai luptat si nume-
roase cohorte, din diferitele parti ale Asiei Mici, Italiei,
Dalmatiei, Spaniel si altor taxi, (Gr. Tocilesou, Fonilles p.
55 57, 68 69 ; cf. Capit. Ionescu, op. cit. 528 529).
In rasboiul contra Dacilor, pe langa cele deja citate, a
mai participat si o alta legiune, pe care d. Tocilescu (Fouilles
p. 71) o crede a fi a XIV Apollinaris", Cohorta II Batavo-
rum (ibid. p. 72); ca aceste legiuni erau aduse din diferite
parti ale imperiului ibid. p. 73 si pe unde crestinismul fu-
sese deja predicat.
Daca crestinismul patrundea intr'o legiune si clan, co-
mandantul ei era crestin, pi-pi profesa ideile lui crestine pe
Ltd, el era supus la cele mai ingrozitoare suplicii si, in fine,
dat mortei, astfel au fost Martirul Placida, mort la Roma
sub Adrian ; Martirul :iliercuriu, transportat in Capadocia
spre a fi decapitat acolo, de teama unei revolte ; Martirul
Saba Stratilat, marterisat de Aurelian la anul 269 p. Chr.
impreund cu alti 70, tot grade militare, dupa cum am Ira-
zut si in alta parte, Legiunile contaminate de creVinisin, find
trimise la frontierele imperiului, rar se mai intorceau la
garnizoanele for si aceasta din doua puncte de vedere : I-iu
ea sa fereasca restul imperiului de pericolul contagiunei, iar
al II-lea spre a servi ca element desnationalisator al po-
poarelor cucerite si a pune bazele temeinice unei civiliza-

www.dacoromanica.ro
233

tuni romane, pentru o mai grabnica asimilare a popoarelor


invinse. Dovezile directe ca a existat crestinismul in Tomi,
am spus ca sunt: Multimea martirilor din Tomi, Noviodu-
num, Istropoli, Axiopole, etc.

§ 1) Martirii Scythiei (Dobrogei).


Scythia, tard bogatiti in fapte istorice, sub raporturile :
-militare si strategice, comerciale si economice, a avut ma-
Tele privilegiu s'a" fie superioara multor provincii din im-
periul Roman, sub raportul religios, pornind din lnsusi in-
-durarea Celui a Tot Puternic, ca ea sá cada la sorti pentru
predica doctrinei crestine, celui intal chemat dintre Apos-
toll, lui Andreiu fratele corifeului Petre,
Ca crestinismul s'a edspAndit de timpuriu aici, forman-
-du-se puternice comunitati crestine, sl cari au crescut la
Tindu-le find mb,"rite de zelul primilor Apostoli, prin con-
tigentul adus de legiunile si cohortele romane, de exilurile
diferitilor crestini trimisi aici, cum si de neintreruptele re-
latiuni comerciale ale oraselor Scythice cu Orientul si in
special cu Asia Mica si Grecia ; asa ca de timpuriu aceste
comunitati crestine s'au impus atentiunei administratiei ro-
mare. Persecutiunile, ridicate contra crestinilor din imperiu,
au atins intr'un grad inalt si Scythia, si in special orasul
Tomi.
Prima cetate si capitala Scythiei, pe care Pliniu si altii
o numesc Tomi, a fost rosita cu sangele unui foarte mare
numar de martini, in primele secule ale crestinismului si
'despre care se face amintire in Martirologiul Roman (Le
Quien I 1211 1212). Atat martirologiile cat si Acta SS.,
pentru o mare parte din acesti martini, nu le mentioneaza
locul cum si de cine an fost martirizati, ci indica numai
tam, cum sunt de ex. : Evagrius, I3enignus, Christus sive
'Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius si Zosim, marti-

www.dacoromanica.ro
234

rizati pe la inceputul secol. IV, si a caror amintire este


pusa in Aprilie (Acta SS. I p. 244). Toti acestia au primit
moartea martirica in Scythia.

a) Martirii din Tomi


Gordian Scuth romanizat, arc de flu pe Sf. Mercurius?
martirisat in Dacia Traiana, pe timpul imperatorilor Deciu
(249-251) si 'Valerian (253-60), si despre care am vorbitpe-
larg la Biserica Daciei Traiane. Aici 11 amintim numai pentru
ca tatal sau era din Scythia (Assemani V 375 ; Acta Sane-
torum pe Noembrie p. 255, 25S et 299, Erbiceanu op. cit..
p. XV).
Un alt Gordian, originar din Capadocia, it intalnim in
timpul persecutiunei lui Licinuis si martirizat la Tomi ; pe
cancl Martirologiul roman vorbeste de Sf. Martini : Macrobiu si
Iulian (Lucian), martirizati la 13 Septembrie sub Licinius.
(Acta SS. IV 55 vezi si Netzhamer op. cit. Erbiceanu, Ul-
fila p. 78).
Vechiul Sinaxariu de Bizantz, pomeneste in aceeasi zi
pe martini Macrobiu, Gordian si altii. Gordian si Macrobiu
(acest din urma era paflagonian), serveau la curtea impe-
rials ca servitori la mass. Acuzati cd, sunt crestini, furd
dati afard din slujbd si exilati in Scythia, unde se spera
ca prin felurite privatiuni, sd-i constrangii a se lepala de
credinta crestina. Persecutiunea sub Liciniu s'a inceput prin
exilarea cre.stinilor dela palat si din armata; trebue sä ad-
mitem cu tot temeiul, zice d. Netzhamer (op. cit.), ca anul
319, in care a isbucnit aceastd persecutiune, este si timpul
martirizdrei macenicilor nostri. Cand cei doi exilati ai Curtii
sosira la Tomi, intalnira acolo pe Lucian, Heli, Zotic si Va-
lerian, alti tovarasi de suferintd. i de care ce toti an per-
sistat in credinta lor, au fost dati mortii din porunca pre-
fectului Maxim ; Macrobiu si Gordian an fost arsi ; Lucian,

www.dacoromanica.ro
235

Zotic si Heli decapitati, iar Valerian muri pe mormantut


tovarasilor sal, probabil de dorul de a impartasi aceeasi
soarta (Netzhamer op. cit. Erbiceanu, Ulfila p. 78). Aghio-
grafii atrag atentiunea asupra faptului ca adevaratele acte
martirice s'au pierdut. (Act. Sanct. pe Ianuarie I p. 82).
Persecutiunea crestinilor din partea lui Liciniu, care voia.
sa se rasbune prin aceasta contra cumnatului situ Cons-
tantin eel Mare, pentru pierderea provinciilor Illyrice, pare
sa fi fost foarte violenta, mai cu seamy in partea nordica
a imperiului situ ; Tomi a dat in timpul acestei persecu-
tiuni nu numai pe amintitii martini ci. si pe cei trei frail
Argei, Narcis si tanarul Marcelin, dintre care, dupa rapor-
tul martirologiului Roman (2 Ianuarie), cei doi dintai de
sable s'au savarsit, iar ultimul fu aruncat in mare, dupil
nenumarate torturi (apud Netzhamer op. cit.). Martirolo-
giele ne: mai relateaza si despre alti martini, tot din Tomi,.
si anume : Martialis, Victorius, Murnia si Servulus (Acta
SS. VI pe Main p. 672). Acestora le urmeaza : Paul §i Chi-
riac, Paula Feliciana, Thoma, Felices si Emilius. (Acta SS.
V pe Iunie p. 7), a caror amintire se serbeaza la 20 Iunie..
In luna Julie Sf. Martini : Stratoris, Tealatus, Marona,
Marina sau Marinus, Rodosia, Magrinus, Secundinus, Toneug
sau Theonus si Sodera sau Sodepha (Acta SS. II pe Julia
223). Apoi, Epictetus presbyter si Ascionis monahul, earl
au patimit sub Diocletian intro anii 288-305 (Acta ss. II
pe Julie p. 538).
Lor le urmeazil mai departe alti sfinti martini si anume
Marcianus, Domnus, Diomidis Ioanin, Sisenus Aurelianus
si alti 38 martini tomitani (Acta SS. Ill pe Julie p. 31).
Daca am lua in consideratiune nu numai Martirologiile
romane ci si altele, am putea dovedi ca la Tomi, nu-
marul martinilor a fost considerabil de mare ; deocam-
data insa, credem ca sunt suficienti atatia cati am adus piny
aici, spre a convinge pe cei putin credinciosi sit deci, ur-
meaza sa aratam si alti martini ai Scythiei si anume :

www.dacoromanica.ro
236

b) Martirii din Axiopoli (Cerna-Vod1).


&lige le martirilor a inrosit hi pamantul vechiului oral
episcopal al Axiopolei, care pe la anul 170 p. Chr. facea
parte, cu intreaga Scythia, din Moesia inferioara (Ptolomeu
lib. X p. 182-83).
Printre cei dintaiu martini gdsim pe Episcopul Ciril (Co-
dex. Cassinensis apud Papebrokius in Acta SS. tom. II pe
Main ; Le Quien I 1231-32) vezi leronim in Martirolog.
Acta SS. III p. 1119 pe Aprilie). Amintirea for se serbeaza
la 9 Maiu.
Lui, ii urmeaza alti martini : Quirillus, Quindeus $i Zenon
(Le Quien I 1221-32). Acta SS. II 361 pe Maiu). Apoi
Dionius, Accisi, Crispionius (Acta SS. II 555 ibidem). Hi-
rineus, Eraclus si Dassius (Acta SS. II 72 pe August).
Martirul Dassius a suferit sub Diocletian si Maxim (Acta
SS. II 411 pe Octombrie). Apoi Hermis Si Taxius (Acta SS.
VIII 315) vezi $i Le Quien I 1231 32 ; Erbiceanul
iTlfila 77 81).

c) Martirii din Noviodunumum (Isaccea).

Uri al treilea ora$ Scythia, in care cornunitatea crestina


a fost destul de insemnata in secolele primare ale crastinis-
mului si al ca'rui pamant a fost udat cu s'ange de Martir, este
Si Noviodunum sau Isacceea de azi ; aici au pdtimit ur-
matorii martini, victime ale unei administratiuni romane
provinciale $i anume : Heraclius, Paulus, Mireneus, Aqui-
linus, Vretoris, Artenius, Caleorus (Acta SS. IV p. 27 pe
Maiu) ; Apoi Martirii Dinocus, Zoticus, Attalus, Euticus,
Cariasus, Quirinus, Julia, Saturnina Galdunus, Ninnita
Fortunionis si alti. 25, apoi Cirinus Ebustus, Rusticus, Si-
lonis (Acta SS. I pe Tunic p. 369; Erbicianu Ulfila 75S0).

www.dacoromanica.ro
237

Acestia sunt martini sacrificati pentru ideile for pe p;`.1-


mantul Scythiei. Ei au luptat pentru o idee mare, sublim5,.
pentru triumful crestinismului. Din toate numele de martini
citate pana acum, se vede ca cea mai mare parte dintre
dansii, erau de vita Latina, si prea putini de alte nationa-
litdti. Acestea zise, sd trecem la altd serie de idei.
Dacil in inima imperiului persecutiunile au avut puterea,
de a impedica repedea rgspandire a crestinismului in pri-
mele trei veacuri, la marginele imperiului prinsese raclacini
aclanci chiar de la inceput.
Cand Ermon, Patriarchul Ierusalimului, a trimis un predi-
cator in Scythia, a gdsit aiei o puternicd comunitate ores-
tina (anul 288 Dossiteiu Patr. Ierus. : Ist. Patriarch. Ierusal.
cent. II c. V § 10 ; C5p. lonescu op. cit. 626).
Cu inceputul domniei lui Diocletian, Scythia dobandeste
o noun situatiune politics, prin faptul cu. e ridicatd la pri-
vilegiul de provincie sub numele de Scythia _Minor.
Tot sub domnia acestui imperator, vom eisi de acum
inainte si episcopi. At At episcopii cat sl locuitorii Scythiei,
s'au bucurat, MO de autoritUtile eclesiastice diriguitoare, de
o inalta reputatiune mora15, prin pazirea credintei feritd de
amestecul numeroaselor eresii, care au bantuit Biserica
cateva veacuri ; iar istoricii timpului vorbesc cu multi laucla
de ei : Ubi narrat quo pacto catholica fides in ea regione
(Scythim) integra sinceraque perseveraverit" (Sozomen lib.
VI c. 21. Plinius lib. IV c. 11). Sozomeu admira mai de-
parte starea infloritoare in care ajunsese Scythia cd aceasta
are multe orase, ofilsele si castele, a cdror metropola (ca-
pitals) este Tomi sau Tomis, cetate mare si bogata, situat5,
pe tdrmul Pontului Euxin (Ibidem lib. VI c. 21).
Episcopii Scythiei aveau resedinta la Tomis si aveau u
mare influents asupra poporului (Ballet Topographie des
Scythes p. 489).
Biserica Scythiei era autocefala si se bueura de nume-
roase privilegii ; intro altele : gestiunea eclesiasticd asupra

www.dacoromanica.ro
238

1uturor celorlalte orase ale Scythiei, $i al caror numar era


destul de mare (Capitan Ionescu p. 626), de oarece not am
vazut ca Scythia se intindea si in stanga Dunarii, deci
coprindea in eparchia ei si o parte din Biserica Daciei
Trai an e.
Ca clovada despre aceasta, aducem un pasagiu din dreptul
canonic al lui Photiu, in care se spune ea, episcopul de in
Tunis este scutit de obligatiunile celorlalti episcopi :
Episeopul dela Tomis, oral in Scythia, care are de ase-
menea gestiunea si a celorlalte °rase dela Odessos (Varna),
se mai bucurau si de privilegiul de a putea vinde averile
imobiliare, ale bisericilor lor, pentru rascumOrarea priso-
nierilor" (Biblioteca juris canonici veteris Paris, 1661 tom.
II p. 1345 ; op. Capit. Ionescu, op. cit. 626).

§ 2) Episcopii eparchiei Scythiei §i persecutiunile


sub Diocletian.
Comunitatile crestine din Scytia erau numeroase si pu-
ternice ; martirii citati pana acum probeazr aceasta si fap-
tele devin si mai sigure, nand istoria vine $i le semna-
leaza.
Este in deobste cunoscut, ea din toate persecutiunile ri-
(beat° de imperatorii Romani contra crestinilor, acea de
sub Diocletian, a atins culmea : Crestinii din Tracia (Scy-
thia), ne mai putand suferi teroarea persecutiunilor, au emi-
grat in Gothia vecina (Dacia Traiang).
....Ut ex Thracia in proxima Gothiam multi fugerint,
Christiani (Acta SS. II pe Aprilie p. 87). Comunitatile cres-
tine din Scythia trebue sa fi avut si episcopul on epis-
copii lor; dela martirizarea Ap. Andreiu, anul 67 on 68
chips Christos, si pana in anul 288, nu mai aflam nici unul;
lipsa episcopilor nu trebue a ne face s6 conchidem cr. ei

www.dacoromanica.ro
239

nu existau, de oarece faptul trebue atribuit numeroaselor


ri ingrozitoarelor persecutiuni de cari sufereau crestinii vea-
curilor primare.
Savantul domenican Le Quien, ne face cunoscut, in lu-
-crarea sa : Oriens Christianus I p. 1234-1240 et sq., bio-
grafiile a 12 episcopi $i a caror seri° incepe cu Avangelicus,
deci cu aceasta vom si incepe seria episcopilor Tomitani.
Venim sa aratam, dupa cercetdrile archeologice, ca ore-
stinismul exist si in alte orase ale Scythiei in veacurile
II-lea si al III-lea; deoarece ne-a camas, despre viata reli-
gioasa a acestei provincii, sub domnia Antoninilor, a acelor
din timpul anarchiei militare si imparatilor Illyrici in timp
de cloud secule de la 96 285, foarte putine notite respan-
dite prin diferiti autori ai timpului ; fiindca este stiut ca scrii-
torii oficiali se ocupau mai mult de intrigile de la palat si de
actele Senatului Roman, prea putin despre Italia, Si nimic
despre cele petrecute in restul Imperiului, afara doar de
evenimentele marl, ca invaziunile, cari amenintau frontierele
imperiului, incolo istoricii latini nu s'au preocupat cAtusi
de putin. (Gr. 0. Tocilescu Rev. p. Arheologie I p. 98).

www.dacoromanica.ro
CAP. XIV.

Vechimea Cretinismului in Scythia


dup5 descoperirile arheologice.

Mamie merit, pentru descoperirile si explorarile archeo-


logice aduse la cunosfinta Romani lor si lumii savante in-
tregi, se cuvine exclusiv erudifului nostru orcheolog si
distinsului epigrofist, Domnului Profesor Gr. G. Tocilescu ;
Domnia-sa ne-au falcut cunoscut starea infioritoare in care
se afla Scythia in veacurile primare ale crestinismului. In-
tre descoperirile fdeute, ne aratd ca crestinismul exists, in
Scythia Inca din veacul intaiu al erei crestine. Prin sdpa-
turile facute in apropiere de Constanta, s'a dat la iveald :
schelete aezate cu fata spre rasdrit, cu capul spre apus,
§i cu mainele incrucisate pe pept, cum se obicinueste la.
not si pand asta.-zi ; alaturi de aceste schelete s'au gdsit
diferite obiecte ca : pe§ti, candele cari aveau pe dansele sem-
nul crucii, cu monograma lui I. Chr., cari sunt din primul
veac al erei crestine, dupa cum singur D-sa ne-a incredintat..
Tot odata, a descoperit si o inscriptiune, avand deasupra.
ei un porumbel ; aceste obiecte sl simboluri sunt primele
semne vazute, dupd cum am spus si aiurea de cari
se deosebeau crestinii de pdgani, in veacurile primare ale
creTtinismului.
Dar, ceea ce dovedeste pang la evident cd in Scythia,
Inca din cea mai adancd vechime, patrunsese civilizatiunea.

www.dacoromanica.ro
241

Romany si religiunea cretin la care, desigur, fiecare secol


a mai adaogat Cate ceva, sunt descoperirile facute la trei
ore si jumatate de Rassova, o ruina remarcabila, pe care
Turcii o numesc Adamkalessi (Biserica lui Adam) (Toci-
lescu Fouilles p. 7), monument ridicat de Impdratul Traian,
spre a eterniza memoria invingerei Dacilor, intre anii
102 106 p. Chr.
Nu intra in cadrul impus noun, de a face istoricul ace-
stui falnic monument, ci, din descoperirile facute atat la
Adamclissi cat si prin alto parti ale Scythiei, sa aratam
partea privitoare la crestinismul Scythilor, care a avut o in-
fluents binefacdtoare asupra Romanilor din Dacia Traiand,
liana la anul 550, dupa cunostintele noastre contrar
afirmatiunilor D-1 R. P. Netzhamer (op. cit. nota 1 de sub
pag. 15).
La o departare de cativa chilometri de Adamclissi D-1
Tocilescu explora ruinele unui lagar roman, precum si rui-
nele unui oral in care, dupd inscriptiunile nfl ate acolo, se
afid si o inscriptiune in care se mentioneaza fondatiunea,
si din care se constata ca acest oras a fost reconstruct de
Const. cel Mare In anul 316, pe vechiul sat al lui Traian
Municipium Tropaeum Irajani ".
Orasul purta numele de Civitas Tropaeensium $i al carui
plan it dam aici (fig. 2).
Interiorul orasului, care acoperea o suprafata de 12 hec-
tare, are numeroase edificii, din care trei bazilici. (Tocilescu
Fouilles pp. 89 94.
Despre aceste bazilici dupa descoperirea for a mai
scris si D-1 R. P. Netzhamer, preot catolic, care se afla in
afaceri de serviciu la colonia germana din Caramurat, pe
la 1901; acest laborios preot viziteaza toate regiunile explo-
rate de D-1 profesor Tocilescu si, ca om cunosca'tor in cele
bisericesti, se incredinteaza .,de Yisu", $i face o minutioasa
dare de seamy despre aceste bazilici, cum si despre cea
din Axiopolis, etc.. Par. Protopop de Tulcea, in a sa Dare
(3, M. Ioneseu. Ist. Bis Romans din Dacia Traianit. Vol. I-iu, 16

www.dacoromanica.ro
242

de seams catre P. S. Episcop al Duna'rei de jos Dr. Pimen


Georgescu, se ocupa si Prea Cucernicia Sa de aceasta
cestiune (pag. 33 36).
D-1 Ca'pitan Ionescu, in a sa lucrare Dobrogea In pragul
NORJ

. -
.1 ili
,1111 .y4
g i ; ilV.
11/170,,
4' . :.,,...:45.', 1

X.,' '''411//uig
".'4.'.11././,re..
Z---
.islAS
. r:,:r-ee-'!-"T:

Fig. 2. Civitar Tropaeensium.

veacului al XX-lea", (p. 525, nota 1), mentioneaz'a numai


aceasta cestiune, fara sit-si dea opiniunea pro sau contra
cestiunei, cum de altfel era si firesc.

www.dacoromanica.ro
243

Din vechile biserici, can se aflau in Tomi, se face men-


-thine numai de dour", si aceasta intamplator, cu ocasiunea
vizitei imparatului Valens la Tomis. (Nicefor Ca list, lib. XI
c. 29, Soiomen, lib. VI c. 20).
Cetatea Tropaeensilor, de care ne ocuparn, a fost probabil
un oras de mana a doua, printre orasele Scythiei Sudice,
din care s'au descoperit "Ana in 185 trei port', strada
principalii, parte din zidurile inconjuritoare si temeliile mai
inultor
La poarta principals a orasului s'a gasit o lungs inscrip-
tiune de inaugurare si fondatiune, care spune ca Constantin
cel mare a inceput s t construiasca din temelie orasul Tro-
-paeensilor, in urma invingerei Gotilor, si ca le-au dus la
bun sfarsit. (Tocilescu Fouilles p. 56, 59, cf. Netzhamer, p.
100, Protop. G. V. Niculescu op. cit. 33).
Dealungul si de ambele pdrti ale stradei principale
intre alte clddiri sunt trei bazilici, foarte aproape una
de alta si anume : la stanga si la dreapta strazii principale
care are directiunea de la ra'sarit spre apus.
Marea basilica, care este situata, in mijlocul orasului,
D-1 Profesor Tocilescu (Fouilles p. 92 fig. 58) o crede a
fi din timpul lui Traian, si eg ea reaminteste Bazilica Julia
-din Roma ; constructiunea ei formeaza exact un drept-
unghiu, cu o lungime de 56 m. si latimea de 23 metri, com-
puse fiecare din cate 18 stalpi, o impartia altadata in trei
parti. Soclurile stklpilor sunt foarte bine conservati.
Daca observam figura 3 si 4, astfel dupa, cum o vedem
pe plan, suntem departe de ideea de a admite ca aceasta ar
fi o bazilica cresting, pentru urmdtoarele motive : a) not am
vazut, cu alta ocaziune, ca imparatul Traian era vrasmas
declarat al crestinilor, ca pe toti acei ce marturiseau pe
fatd religiunea crestina, si pe care Plinius eel tanar (ep. 97)
proeonsulul lui Traian din Bitinia, o numea 4uperstitionem
pravam et immodicam", suntem de piirere ea nu numai ea
n'ar fi putut permite crestinilor din Municipium Tropaeum

www.dacoromanica.ro
244

Trajani sa construiasea o asemenea biserica, dar nici r.n.Acar


n'ar fi putut sa-i sufere a-si manifests in public ideile for
crestine ; b) Pe cand aceastq bazilica este asezata cu axs
lungimei perpendicular pe strada principals, celelalte doua
bazilici sunt paralel cu strada, si prin urmare indreptate

6 I I Fig. 4, Cripla Btrzilicei.


Fig. 3. Bazilica Bizantimi cu Criplu.

inadins spre Radirit ; daca aceasta bazilica ar fi de prove-


nientrt crestina, urma fireste s i alba aceeasi positiune si
forma ca si cele dozed, care sunt erestine. D-1 Netzhamer
este de aceeasi pirirere ca aceasta bazilicil va fi fost o mare
hala public ii si ar fi servit la scopuri lumesti (op. cit. p.
101). Din lipsa altor dovezi conchizrttoare, putem afirma c1,
aparentele pledeaza contra unei bazilici crestine.
Celelalte doua bazilici se afla paralel cu strada princi-
pals si deci asezate catre rsssrit, ceea ce dovedeste ca aver.
in fata noastrrt planul a douil biserici crestine. Fiecare din
bazilici are si rate o bolta (apsis). Prima din aceste cloud,
bazilici fig. 3, are forma crucii, imprimatrt printr'una din.
parti (naos), care e curinezise, pe line. care inaintea apsi-
dei semisferice se afla si o cript6 la care conduce 12 trepte
(Tocilescu Fouilles fig. 55 si 56 p. 90 ; cf. Netzhamer op.

www.dacoromanica.ro
245

cit. p. 103). Conturul bazilicei are in partea de Rasarit un


mic antreu si, dupa intrarea cea mare o elute interna din
care, printr'o use mai ingusta, se putea patrunde in naosul
propriu zis al bisericii. Proportiile aiestei bazilici adevarat
bizantine, sunt urmatoarele diferenta intre antreu si apsida
c de 37 m. si cea dintre intrare si apsida de 32 m; largi-
mea naosului e de 18 m., pe cand cea a diametrului in
curmezisul bisericei e de 26 m.
Raza externit a apsidei e de 5,2 m. (Netzhamer o. c. p.
103). Intrarea in cripta este laterala ; dad, am face un
paralelism intro bazilica noastra si o biserica de azi, in-
trarea in cripta ar fi prin partea de Miaza-Zi a altarului,
uncle este usa de iesire din altar. Cripta e bine boltit6, ast-
fel ca sa poata Linea greutatea deasupra ei.
Pe una din laturile criptei este si o mica firid6.. Marimea
criptei este Mouth, asa ca un om se poate misca intr'insa.
Bazilica cu cripta este numita si Bazilica bizantina cu criptci.
(Tocilescu Fouilles pag. 90 fig. 55 56) Protop. G. V. Ni-
culescu p. 33).
Pe a treia bazilica D-1 Tocilescu o numeste Bazilica fo-
a

Fig. 5. Basilica Forensis.

rensis" (fig. 5). Este cu mult mai veche decat cea amintitg
mai sus. (Tocilescu Fouilles p. 301 fig. 57).
Ornamentatiunea absidei, est a meandres, $(1. tocmai felul

www.dacoromanica.ro
94

constructiunei, aminteste vechimea ei ; dupg positiunea si


forma absidei pledeazg, pentru ideea ea este de origing
cresting, on eel putin a servit tot ca biserieg pentru alte
culte (Netzhamer op. cit. 104) din perioada cresting.
In apropiere de oral se aflg, in fine, o mica bazilicg cu
apsidrt si forme foarte simple, este o bazilicg ccemeterialis"
(fig. 6). D-1 Tocilescu zice despre dansa di este cea mai
importantg, clddire din timpul bisericii
primitive (Tocilescu, Fouilles pag. 94
fig. 60), Netzhamer op. cit. p. 104 105,
(Prot. Niculescu op. cit. 34 35).
Asemenea biserici trebue sa fi lost
zidite 51 in renumitul Axiopol, de care
ce ggsim martini in primele veacuri ale
crestinismului (Le Quien I 1231-1232;
Acta SS. III 419 pe Aprilie ; Acta SS.
II pe Aug. p. 72 ; C. Erbiceanu, Ulfila.
p. 77-81 etc.) en prilejul construirei
valurilor si zidurilor. Descoperirile ar-
Fig. 6. cheologice, ne vor face pe viitor nuoi
Bazilica Coemeteria.us. si frumoase surprize, ertei trebue sit
iasg' la lumina si alte lucruri crestine.
Se mai gasesc biserici crestine nu numai in partea su-
dica a Scythiei, apartiniind epocei de care ne ocupiim, ci
si in partea de Nord.
Bazilice au fost descoperite la Troesmis (Iglita), oral din
punct de vedere militar, foarto important. Sapaturile au
fost incepute acolo, in anul 1861, de un inginer francez
si continuate de D. Tocilescu. Ruinele de la Troesmis lasg,
sa se recunoasca, intre alte cladiri, si cloud bazilice cu ap-
sida ; ele sunt asezate cu fata spre Rasgrit, si putin di-
fera ca marime de acele din Tropaeum Traiani (Netz-
hamer p. 114).
0 fortgreatg din Troesmis, care dateazg, dintre anii
337 340, fu distrusg de Goti, care-i puserg foe din toate

www.dacoromanica.ro
247

pdrtile. Imprtratul Justinian construi fortareata din nou,


cu toati graba, cu turnuri, santuri, etc., intrebuintand la
grabnica ei terminare monumentele comemorative Si fu-
nerare din Troesmis : pietre de la templele pagan, baso-
reliefuri Si alte asemenea bucati, care au fost inchegat in
mod impestritate In zid.
Justinian de sigur n'a mai construit nici un templu
O'gan, si astfel bazilicile crestine, zidite sub el, trebue si
fi servit religiunii crestine. (Tocilescu Mon. Epigr. p. 68-82
cf. Netzhamer p. 114-115).
Istoria vechiului Tonal crestin $i a provinciei sale bise-
ricesti, n'a r6mas cu chipul acesta fitra dovezi arheolo-
gice. Mai fericitd cleat Dacia Traianq, acele fortificatiuni
au avut darul sa mai preserve cateva ramasiti de cet'ati
si mOnumente pe suprafata pdmantului vechei diecese a
Scythiei, apusii de aproape 1400 ani ; ajunge pang in tim-
purile noastre prin resturile de basilici aflate la Troesmis
si Tropaeum Trajani (Netzhamer p. 116).
Aceste descoperiri sunt semne vrednice de amintire a
unei stdri infloritoare odinioarA a bisericii scythice si a p6s-
torilor ei tari in credinta. De ad. inainte, Scythia va ci-i-
dea sub Bulgari, iar mai tarziu o va stdpani Mircea eel 136-
tran, curand insA va didea sub Turci, sub care va rd-
mane rand la 1877, cand va fi anexata la Coroana, Romani.

www.dacoromanica.ro
PRRTER III-a

CREgINISMUL SI 'RATA BISERICEASCA


Pe

ROMANILOR DIN 1LLYRIC


(Dacia fiureliana si piacehnia)

ORIGIN I
44 451 dupa Christ.

www.dacoromanica.ro
CAP. XV.

CreOinismul qi viata bisericeasca a


Romani lor din Il lyric.
(44-451 p. Christ.)

Consideratiuni istorice si geografice.


Romanii au inceput cucerirea Europei Orientale cu aproape-
trei veacuri inainte de Christos.
Illyricul este transformat In provincie Romani, si in mod
definitiv, *Inca din a doua jumatate a veacului intaiu. Cu_
cucerirea acestei tdri, Romanii fac primul pas care lati
nizarea Peninsulei Balcanice ; urma deci fireste ca ei sa-si
indrepteze cuceririle for catre Nord. (0. Densusianu Hist_
de la laugne Roumaine, Paris 1902 p. 4). La 222 ei cu
cerese partea Occidentals a Macedoniei ; la 189 Aetolia si
Acarnania, la 168 Epirul, la 177 Istria, la 146 Achaia si
Macedonia, la 130 Hersonezul Tracic, la 75 Dardania, la-
29 ani inainte de Christos cucerise Moesia, la anul 46-
Tracia (Kiepert Atlas. Antiquus pl. 12).
Romanii, cu sistemul de administratie neintrecut pana.
astdzi, reusesc sd-si impuna limba si civilizaiunea lor ; cu_
alte cuvinte romanizarea in masa a provincielor cucerite,
Sub nuinele de Illyric, Strabon (lib. VII c. 7) ini,elege-
regiunile cuprinse Intro Istru si Alpi, cum si cele cuprinse-
intre Italia si Germania si de la Pelopones pana la Istmul
de Corint. In. diviziunea imperiului, facuta de Hadrian, Illy

www.dacoromanica.ro
252

ricul cuprinde saptesprezece provincii. Constantin eel Mare


.divizand Imperiul in patru prefecturi, face din Il lyric o sin-
gura prefectura.
Cand Theodosie eel Mare divide Imperiul, in anul 395,
adica in imperiul Roman de Occident si eel de Orient, grin
..acea linie arbitrara, care merge dela imbucuratura Savei si
Dravei 'Ana in Etiopia; prefectura Illyricului este si ea des-
partita in doua si anume : in Illyricul Occidental cu capitala
Sirmiu (astazi Mitrovatz in Serbia) si Illyricul Oriental cu
capitala Thesalonic (Le Quien II p. 1-3).
Prin aceasta diviziune Illyricul Occidental este alipit la
Prefectura Italiei, iar eel Oriental la Imperiul de Ra'sarit,
(Orientalis Imperii portio fuit Macedonia illa Dioecesis.
gum Orientale Illyricum est appellata, ejusque rector Prae-
.fectus praetorio lllyrici).

§ 1) Geografia Illyricului §i diecesei Tracice


Sub Hadrian, Illyricul cuprinde 17 provincii : I) Provincia
Noricului prim, II) Provincia Noricului secund, III) Prov.
Pannonia prima, IV) Prov. Pannonia secunda, V) Prov.
Valeria, VI) Prov. Savia, VII) Prov. Dalmatia, VIII) Prov.
Moesia, IX) Prov. Dacia prima, X) Pray. Dacia secunda,
XI) Prov. Macedonia, XII) Prov. Thesalonica, XIII) Prov.
Achaia, XIV) Prov. Epirul vechiu, XV) Prov. Epirul nou,
XVI) Prov. Prevalitana si XVII) Prov. Creta (Insula).
In urma a primit si alte modificari, cari tind a simpli-
fiat si a determine mai precis diviziunile administrative si
eclesiastice.
Sub Constantin eel Mare: Imperiul Roman se imparte in
patru Prefecturi si anume : a Orientului, a Illyricului, a Italiei
§i Galiei.
Prefectura Orientului cuprindea diecesele : a Egiptului
Si Siriei, iar de la Theodosie eel mare se mai adauga,

www.dacoromanica.ro
253

diecesele : Asiei, Pontului si Traciei (Euseb. Popovici I p_


426). Prefectura Illyricului cuprindea dicesele Illyricului pro-
priu zisa sau occidental cu capitala Sirmium (Metrovatz.
in Serbia) care pang la anul 379 se than definitiv de Pre-
fectura Italiei ; de la aceasta data, insa, diecesele : Daciei
(Mediterane si Ripense) fu unity cu diecesa, Macedoniei de
catre Imp. Gratian (In anul 379), constituind o singura
Prefectura de sine statatoare si numita Prefectura Illyricu-
lui oriental, cu capitala Tesalonicul, spre deosebire de Illy-
ricul occidental (Gibbon I 637). Trebue sa spunem aici ca,
aceasta diviziune era facuta numai din punctul de vedere
militar, iar nu politic si administrativ.
Sub Iheodo8ie cel Mare : Cu ocaziunea impartirei Imperiu-
lui Roman de catre Theodosie eel Mare, in anul 395, la
cei doui fii ai sii : Arcadiu si Onoriu, imperiului din Orient
i-a revenit, din vechiul Illyric, diecesa Macedoniei si Daciei
care si-a luat numele in urma de Illyrirul Oriental, denumire
care a purtat-o pana acum. Dacia Aureliana, pe care chiar
insusi Aurelian a divizat-o, dupa anul 270, in doua, provincii
si anume : Dacia Mediteranci cu capitala Sardica (Sofia, capi-
tala Bulgariei de azi) si Dacia marginita cu rapa Dunareir
numita pentru aceasta si Dacia Ripensa. Iar provinciele
celelalte au ramas alipite la Illyricul Occidental.

A) Frovinciile 3llyricului Oriental


dupa diviziunea Imperiului Roman in Orient i Occident:
Macedonia, Dacia.
Provincia Macedonia, cuprindea cease provincii: Achaiar
Macedonia, Creta, Thesalia, Epirul Vechiu, Epirul Nou, si
o parte a Macedoniei Salutare (Prima).
Provincia Dacia, cuprindea cinci provincii: Dacia Mede-
teranee, Dacia Ripensa, Moesia Prima, Dardania, Praeva-
litana si cealalta parte a Macedoniei Salutare (Secunde).

www.dacoromanica.ro
254

a) Diecesele episcopale din Macedonia


Prima si Secunda.
I) Prima diecesa civilii a Illyricului Oriental cuprindea
Macedonia primd si secundrt.
In diecesa Macedoniei erau cease provincii, iar dupit
llierocles seapte.
Macedonia prima i secunda, Epirul Nou si Epirul Vechiu,
Thesalia, Achaia si Creta (insula).
Mai tarziu s'au format dintr'inselo seaptesprezece diecese,
i anume :
1) Tesalonicul (capitala Macedoniei prime), 2) Philipi
(capitala Macedoniei secunde), 3) Stobi, 4) Berea, 5) Diu,
6) Particopolis, 7) Doberus, 8) Cassandra, 9) Neapolis, 10)
Heraclea Pelagoniei, 11) Torona, 12) Lete, 13) Topiris, 14)
-Serre, 15) Heraclea de langd Strimon, 16) Tasiu si 17) He-
imstia (in insula Lemnos).
II) Proi'. Thesalia are opt diecese : 1) Larissa ( capitala),
2) Demetrias, 3) Echimis, 4) Cypera, 5) Metropolis, 6) La-
mia, 7) Tricea si 8) Teba ftiotica ; dupd Holstenius se mai
_adaugd" Dicesarea, Gorofi si Scarfia.
III) Prov. Epirul Vechiu qi Nou Epirul Vechiu cuprinde
.zece diecese : 1) Nicopolis ( capitala), 2) Anchiasmus, 3)
Phoemica, 4) Dodona, 5) Andrianopolis, 6) Buthrotum, 7)
Euria, 8) Photica, 9) Cefalonia (insula), si 10) Corcira
( insula).
Epirul Nou cuprinde opt diecese : 1) Dirachmin (Duratzo,
Metropold), 2) Scampos, 3) Apolonia, 4) Aulon, 5) Aman-
tia, 6) Lychnidus, 7) Bullidum (dupd altii, Bulis), 8) Prina
-ori Prisna.
Toate aceste diecese, pe Iangd care se mai adaugd cele
din Achaia, Pelopones, Eubea si Insula Creta, erau cu-
prinse in diecesa Macedoniei, care impreund, cu diecesa
Daciei Aureliane, cddeau sub administratiunea Prefecturei
Pretoriului din Illyricul Oriental.

www.dacoromanica.ro
255

b) Diecesele episcopale din Dacia Aureliansi.


A doua diecesa civila a Illyricului Oriental, cunoscuta
sub numele de Dacia, cuprindea dupa Le Quien (II p. 3)
tine' 1) diecese episcopale, iar dupil Jos. Bingham cease
diecese, si anume : 1) Dacia Mediterana, II) Dacia Ripensa,
III) Moesia Superioara, IV) Prevalitana, V) Dardania si
VI) Gothia (Dacia Traian5).
I) Dioecesa Daciei mediteranee i Ripense. Aurelian retrsagand
din Dacia Traiana peste Dunare, legiunile, pe oamenii bo-
gati can si-au parasit caminurile stramosesti, cum si clasa
fun ctionarilor, la tot acest teritoriu ocupat de Romani, i-a
dat denumirea de Dacia Aureliand. Nu mult dupa aceasta
o Imparte el singur in doua parti, sub denumirea de : Da-
cia Mediteranee si Dacia Ripensa.
Dacia Mediteranee coprindea : 1) Sardica (Sofia) Mitro-
pola provincie, 2) Romatiana sau Remesiana §i Naissos (Ni-
sul) locul natal al lui Constantin eel Mare.
II) Dacia ripensd, situata pe malul drept al Dunarei, se
intindea intre Moesia superioard §i inferioarci, cuprindea die-
oesele : Aquae Iscuin sau Oescum (Ghighen) Castrum
Martis (azi Bodina langa Dunare).
III) Prov. Praevalitana, situata langa Marea Adriatica si
la Nordul Epirului (a fost o parte din Albania de azi) si
cuprindea in sine doua diecese : Scodra si Achrida, numita
odinioara Praevalis iar mai tarziu Iustiniana Prima, Si Inc a
&Lig episcopate : Phizinium i Lissium (azi Allessio) la
marea Adriatica.
IV) Dordania §i Gothia (Dacia Traiand). Provincia Dar-
dania este situata Intre Dacia Mediteranee Si Macedonia,
1) Le Quien pune numai cinci, find considerate ca provincii Ci-
Tile ; Bingham din contra le consider5, ea diecese episcopale ai pen-
tru acest motiv adauga §i a VI-a provincie Gothia
1) Vezi aceasta eesliane mai pe larg Is biserica Dacia-TraianA.

www.dacoromanica.ro
256

separata de Macedonia prin Muntii Scordum iar de Tra-


cia prin Haemimont, este o parte a Serbiei actuate. Ro-
manii din Dacia, trecand Dunarea, s'au asezat in mijlocul
Moesiei, si de atunci s'a numit Dacia Nowa sau Dacia Au-
reliana, spre deosebire de Dacia Traian6, numita si Dacia
Veche, Gothia de mai tarziu.
In aceasta provincie sunt patru diecese :
1) Scupi (Scopia Ueskiub) Metropolie, 2) Ulpianuni sau
lustiniana secunda, 3) Diocletiana, 4) Nessyna. Unii mai adaugl
si Pautalia 1) ca a cincea provincie.
Afar de aceste cinci provincii ale diecesei Daciei Me-
diterane, de pe laturea din dreapta Danubiului, exista o.
alts provincie la Nord, in afar6 de liinitele imperiului Ro-
man, si anume :
Dacia _Antigua §i Gothia, (de sand Gotii locuesc intr'Ansa) ;
Epifanius 2) vorbeste de un episcop al Gothiei de din-
cnlo de Scythia provincie Romani situatg dincoace, de
Dunire, a carei capitahi era Tomi. Din care cauz5, cu drept
cuvant conchide Holstenius, ca regiunile cuprinse sub nu-
mele de Gothia se numeste astdzi Valahia sau Trans&
vania. Aceasta provincie a avut mai multe catedre episcopale, oris
numai una, in intreaga regime, nu este sigur (incertum est)
Zannizeyetuza a fost metropola acelor scaune episcopale,
caci pe aceasta Ptolomeu o numeste cetate regard si Me-
tropola intregei regiuni Aceasta se crede ca este acel oral
de care se spune in notitia atribuitA ImOratului Leon,
numita si Gothia dup4" Leunclavius ; iar catedra sa archie-
piscopala, este numeratA intro archiepiscopiile autocefale.
(Bingham III 501).
De vreme ce in diecesa Tracici sunt atatea episcopate
1) Ilierocles o pune ca cetate a Daciei Mediteranee pe cand Ptolo-
meu si Stefan de Bizai4 credo ca e cetate a Traciei sau cel putin la
confiniele acestor provincii.
2) Post Uranii ex Scythia in. Gothia episcoporum mortem plerique
ab ea factione abstracti (Epiphan haeres LXX Aud. No, XIII p. 826).

www.dacoromanica.ro
Plana III-a
44 4 4e 47 48 4J , 5Z .53 54 5 46
.,...

7 7el.hiya ''i,
, Se1-77-111/£
MAJOR
4411fti;*
- DA C 1, V50,
R.\
.71

_c.A.H.5' .0.11-111111111\,
-

t \--.._... -.. ( Y 1!.F IA PON'I'LTS


'ra oim
....
/ it's/los U .
Dton,,,fer
.
.
k
i Marl,
M erius
-,...... ,k.2% I CE.KIA: -i"sne
_EUXINV,S'
1. 5 e ti it A,: a r4i ,
4/ u f 4;
PRIMA uls L. ,
.1

L IVIarci'cui I '..***. Am.'s,. .71


.Ave
I. UPER I OR Abit Lint
.
Cora ea
t -4
9-P91.-5
17"ri a fl thin lag.,
.... _DAC IA RIP . 515 :. Irtrz
rtfia - k
.- L6.6441
MERL
"Wailit.r
: (hes' sz e
141 '-',.- .
. :T.siopolis Jill as
i ...curl:01=a 11"4..n. 4'
. ' _,.....3..J17":31c31,
. r.-111 ''''- - ....-.'")1.:)..-ab

A10 ism Ryy


.. .34.
Spx
v.

-1-... PRE LIA LI $ DACIA. 9; D IT.A'::: -----A. cos 14 .. p.4 .

Jla r] nopolis : jj
C1Sf

:
:....
. .44-4:p 01: - Cala -7 I
71v/1. 1.17pianum 444 it "treadle C
'11 4.3:-.e.,17-ez ."'
-----t. Os .` _D ARD a
ca. dizfl<2.1.'6- .4 44,4
.

''-'° 11111113 °rolls yte '4'... %340.-:. T""/"' Coonpfthasnii.a .2


Arana " /Ansi", at!, no noplit
H ....- r Pt. °deka nefio is ,eur
44. 1 . -..D,,,pori. ,
L'4 ""----- ,..?t,-A..-..7a. -Al..,07 x/rat:ab' arAeh -.2 1.,H.DitioArksinepok, .-:.. 1.711 done. .
._. ?. ; it' ero
.

(RHODOPE n
-8
.ii chritta alb HRACIA_
A : i
: Truzinor db..
A ri; tio s dux At '
: 5ar a"At"1
1,./,'C''''-*-->-.4!",.-,-4- Age.v7., zzi
-,
04 . iclt
insia ";41)n0
PRO - . .

61 .et`e.,- : <Tab. =..-A*. ,.,2,27, ----11-7,..,,


..7,,
-7.- .
,70/70.1-
vd, ;.. 4_0.ALTI,S"
pa-'
.

IL Aris'or
?4_ 4--P7nuit ..,
'9,..-

I'
0
42 RhLZ, ailim
. -k
>
Pare ee poh,.. .. j"- "'. if . I
.0,
is i 4-,s,4- 42
sLiiiii -1 ik aparw P
.
._: ,2'Nb stoat Thef Talon "7 yzi
.
A4,4, rn
hits in .1;11
k A'" ns
ka
i eapah.1-
177:110n
ha/_US n; °
tt,' .,..,,,,,, a ..
6erari.r
solo .5'.1 WE? -GE
1-5";"nfie-r -Do best'', oisi4e ir:AJAzt."
'
41
...PIRTJ- S
in iililA
,.
c .E.s,,oMitts - PON TV. 4'
-....
-
ji k liera
14.
4t -Berrh,rn
,4 PARAXIA .
Lens nos Ina
n _Ft. -VO,

*414' 7 a 7'-- Lmeh a'a 4.`r IP,..'1'n'' r4., t:*


'''''
a
'1'.!J.- du" 420. il ° 7);1,/ .7 k.,
ilia . tan 1'
_.---7..t..----24:20.tlib-
*At' OVA
OVA --:-.4' ...2,...,,,,_ 1.41; Lis
c ---C: kumatr lia1 awn .4-3b4, ,- --'"19.41':a0.- ---11----1",.._ v trr 21,1
7 Amaniia _ --1,,:s.,fri-E'S .Z41.2-4 -4, '`")>- -11fres
".---i,--if*-,?,;-,r-Comphi LESBOS
i
:".,
ilic,`"2
ac& tz rz 47, a hfo. Tri,c,-a ;,-,ratis
era P,c794/;
3
.1. a,Z),.__,--
riffa, ---'
'.7>i7.1- #0 .1N ..r;
---97".; _a_edi.cg:22..
i
3",5,,Raiti farin..7n f::."14.411"\74:ZQts._.:*....-114.....2....e&Ioh.:1
11):

1" 1-:'A
r,:.....1.-
ii-- Do
Vuria
witcop.
QS A 1 'I''---4., '-'''JX,
.Itze ."P--,5141774fisaanziel- IL - , -4 .

0"*"
a
A ., irt a: /7Q _In11J
MARE I
,
01

Phohea ."
Stn, tps r
spa ,cho,
"1"-e Ile..r
...4
And QS18e..
T&.%
, Chios
IF,- V-.
38 , rlos
; ' ,..;:i .-:-...- .-.,---,--fr__... cr "?'Q 6 3e
T ,--'
4:S1 47rt4L: -1471'.ACoro i--""e.'
'0 Alf logse
/ ...7..r.:17/7/1 J.

., `
***

M A. R F.
.-4,;7:477.11 aux
a
a
,....-">'

lotus'
_1*-'11."--,,.---12-'51,44..""Agfrt::111411a"
../11,fera
3
hen.*
ti

a#a
""-t-
P
"et
7j 121
Y'
'-/4/....4. S:-

h a ca., 1 DE N.
I
_
-,,,A ,fr.
37 .2) ?H "IY-e
.Corinthus 1,- e _Pa r c)44. ei V:
Ccpha en-ia. tr lhu nit.r
4f1-4%qii.-Tir
-.0....7.......t`. -if' 8
PI
Ill' Aran./ 4
v.-I
4;1/4-4,-,T,".-.:.
J
G . ,
.1 0 N I 1.7- M h 4/
.41....c,"fer.r....,!
Sro D ili b
...v., .., 1011/_,Insi-
----,.
-,...., .....,:.4.4,- 5?. ..i. .7, ed.rtri,,,,
,.. t_
.,,- a _
..?,_

AN TL.Q. U0:12 UM
..1141ersa ---.7.5-;«,x,

--7.
...,,,
.1.4.
771ti-as.z.P
. ... -
last f.;--
LLYR ICI Oriental is ly.afo Iva if A/wan "'hes or;
L meter J.e -ext./
6, o/tui
(SC THRAC_LiE kris.
a,
.
84 copatuum Geographic,*
./.' "'"' -4"/117'7 CR TA IN xt:. .
Cant 4-
Descriptio . .= --
-Gorfyn --------
I'l
,

4-51 47 48 4f 5 il7".7,11 5z 53 55
www.dacoromanica.ro
G. .11. lonescu.-- Istoria fits. I:,-.tnantlo.. di:. 1) Tralanh. 'Vol. 1...
257

romanesti, trebue sa vorbina in treacdt despre aceastii, die-


cesd, ramanand sa complectdm cadrul nostril, cand vom
vorbi despre Canonul XXVIII al Sinodului IV ecumenic.

B). provinciile Diecesane ale 311yricului OcciOental

Dupd ce am vazut provinciile diecesane din care se al-


catuia prefectura Illyricului Oriental, care apartinea Impe
riului de Orient, sa, ardtdm si pe acele ale Illyricului Oc-
cidental, §i care depindeau, ata,A politiceste cat si bisericeste,
de Italia (sub praefecto praetorio Italiae constitutam). In
aceasta diecesd au fost case provincii : Dalmatia, Savia,
Pannonia Superior, Pannonia Inferior, Noricum Mediterra-
neum et Noricum Ripense.
I) Peov. Dalmatiei, coprindea patru diocese episcopale :
1) Salona metropola, 2) Zara, 3) Epidaurus (Raguza),
4) Scodra (Scutari).
II) Prov. Sara 1), coprindea case diecese episcopale :
1) Syrmium metropola situata la reva'rsittura Savei in Du-
ndre, 2) Singidunum (Belgradul sarbesc), 3) Mursa (Essek),
4) Cibalis, 5) Noriodunum, 6) Liscia.
III) Pazzonza superioara i inferioare12). In cea superioard
sunt patru diecese : 1) Vindobonam (Viena), 2) Sabariam,
3) Scarabantiam, 4) Cehan.
1) Proxima hue prov. Savia est quae, a Savo Ravi() qui mediam
earn secat, id nominis habere videtur. Interdum Pannonia Sava di-
citur, quod esset pars Pannoniae ad Saviam, interdum quoque Pan-
nonia Sirmiensis an Cibaliensis a Sirmio et Cibali, civitatibus, in
hae ejus parte jancentib.s. Hoc autem loco nos earn consideramus ut
provinciam, a Pe"nonia distinetam, a qua per Dravum fluvium se-
paratur, et regi,. lila est quae hodie dicitur Slavonia et pars Bos-
niae ac Serviae.
2) Inter Dravurn fluvium et Danubium utraque Pannonia superior
et inferior sita hodie pars Australis Hungariae. Totusi Pononia supe-
rioarli se intindea peste o mare parte a Transilvaniei pita. la Tissa.
G. M. lonescu.Ist. Biser. Roman. din Dada Traianii, Vol. 1-iu. 17

www.dacoromanica.ro
258

In cea inferioara numai trei, dupa altii patru, diecese :


1) Curta 2) Carpis si 3) Stridonium patria Fericitului le-
ronim (Jos. Bingham III p. 502-503) si episcopia Sisaniei.

c) tpiscopiile romine;ti in Diecesa iracica

Diecesa Tracica cuprinclea cease provincii


I) Prov. Europa consulara, II) Prov. Tracia consular6,
III) Prov. Haemimont (et relique proesidalis), IV) Prov.
Rhodope, V) Moesia Secunda (inferioara) si VI Prov. Scy-
thia. (Le Quien I 1092).
I) In diecesa eclesiastica, propriu zisa, a Traciei sunt pa-
tru episcopate. 1) Philopopuli, 2) Dioclitianopoli, 3) Nicopoli
si 4) Diospolis.
II) Haemimont cuprindea lease diecese : 1) Adrianopoli,
2) Mesembria, 3) Sozopoli, 4) Fotinopolis, 5) Develtus si
6) Anchialus.
III) Rhodope cuprindea, Base diecese : 1) Traianopoli,
2) Maximianopoli, 3) Abdera, 4) Maronia, 5) Aenum si
6) Gypsela.
IV) Moesia secundil san inferioara cupridea noug, die-
cese : 1) Marcianopolis, 2) Nicopolls, 3) Novae, 4) Abritum,
5) Durostorum, 6) Dionisipolis, 7) Odesus, 8) Apiaria, 9) Co-
mae (Bingham III 495 et sqq).
Din diecesa Tracic6, Scythia, de care ne-am ocupat in
mod special, impreun,a cu aceste noua episcopate, sent sin-
gurile cu caracter curat romanesc, si pentru aceste motive,
ne vom ocupA, in special de fiecare dintr'insele.
In toate aceste provincii, politica de stat romana, grade
sistemului ei administrativ neintrecut,7reusi7sa-si impund
limba si civilisatiunea sa si, deci, romanisarea in masa a
locuitorilor provinciilor cucerite.
Toate popoarele cuprinse intre Marea Adriatica, si Ma-

www.dacoromanica.ro
259

rea Neagra, Carpati, Dunare si Pind, vorbiau limba latina


(0v. Densusianu op city.
Prin mijlocul universalithtii limbei latine, ale marelor Cal
de comunicaliune, prin intinsele relaituni comerciale pe
apa si uscat, ideile noui ale religiunii crestine sä raspan-
desc foarte repede printre 1 opoarele apasate de jugul greu
$i apasator al Romei.

www.dacoromanica.ro
CAP. XVI.

Raspandirea creOinismului in Il lyric.

Priviri istorice generale.


Pe cand Roma isi intindea civilisatiunea sa; in urma ar
matelor sale cuceritoare, asupra popoarelor, sari cadeau_
sdrobite sub jugul apdsator Roman, si ca o consecintd fi
reascd se desfasura acel proces grandios al desnationali-
sdrei popoarelor, paralel $i aproape simultaneu se desfa
sura un alt proces, care nu ceda intru nimic maretiei ce
lui d'intai, dar care se deosebia radical, de oarece se des
fasurk in mod linistit asupra sufletelor omenesti, si care
era ca un fel de balsam turnat peste ranele produse de
brutalitatea romans si acesta era : Crestinismul.
De civilisatiunea si intinderea imperiului roman s'au fo-
losit atat Apostolii cat si invatdceii lor, pentru propagarea
si raspandirea crestinismului, fiindu-le asiguratd comuni-
catiunea cu toate popoarele din cuprinsul intinsului Im-
periu Roman.
La grabnica rdspandire a doetrinei cre$tine a contribuit,
foarte mutt, relatiunile industriale si comerciale ale Iu--
deilor crestini, cu celelalte provincii Ronaane si in special
cu Roma.
Iudeii pe timpul lui Christos, erau si pe atunci raspan-
diti in toatd lumen' Romand, cu comerciul, pentru cd si
atunci, ca $i azi, ocupatiunea for de predilectie era tot co

www.dacoromanica.ro
261

merciul si mai cu seamy in centrele mari. Aceasta stare-


de lucruri a usurat foarte mult positiunea primilor predi-
catori ai crestinismului, de oarece in once oras sau centru
mare se duceau, gdseau coreligionari compatrioti, ceea ce
Meek ci predicatorii nu se aflau intr'o lume eu totul ne-
eunoscutd (Const. Erbiceanu Ist. Mitr. Mold. p. V).
Daci apostolii si urmasii lor au intampinat si piedici
loarte serioase in predicarea doctrinei crestine, cetatea cea
mai tolerant in materie de religiune din Cate a existat in
lumea veche, apoi aceasta s'a intamplat din causa, ca doc-
trina cresting era cu desilvarsire in opositiune cu organi-
zatiunea de stat Romana, adied cu starea politico, cu le-
gislatiunea si in special cu religiunea Romani (Erbiceanu
op. cit ibid).
Adevdrurile divine, menite sd regenereze lumea, erau
predicate de Apostoli cu toatd convingerea lor, si mai cu
-seamy stiind inci dela Mantuitorul nostru, ca ei vor fi
_persecutati, tradusi inaintea judecatii si condamnati, n'au
sovait un singur moment de a-si indeplini misiunea lor,
in conformitate cu porunca expresa a Mantuitorului, care
le-a zis : Meryind invcitati toate popoarele, Lotezcindu-le in nu-
mele 2atalui si al Finlui §i al SI. Dull, invcitanclu-i sci pcizeased
-Mate cede am poruncit nova" ; iar mai departe zice : latci Ea
cu voi suet, in toate zilele, peinci la sicirqitul veaculai" (Math.
XXVIII v. 18-20).
Samanta crestinismului, aruncata de catre Apostoli, prinde
Tepede rdclacini adanci in sufletele omenesti, asa ca arbo-
role invataturilor crestine isi desfa'snra,' falnic ramurile sale,
cu toate persecutiunile administratiunei Romane, care la
randu-i, in cele din urma, cade invinsa, devenind ea sin-
gura centrul crestinismului occidental, asa en Romei ii s'ar
fi putut aplica celebra alocutiune pe care i- a tinnt-o lui
Clovis un episcop dupd primirea botezului : O Rege ! arunca
ceea ce pand acum ai adorat, si adorn pe acela (pe Iisus
Chr.) pe care pan'c' acum to 'L-ai persecutat".

www.dacoromanica.ro
262

Daca in desfasurarea primului proces, popoarele isi pier-


-deau independenta, limba si nationalitatea for spre a se
pierde in marea masa Romani, prin cel al doilea, popoa-
rele singure, la predica divinilor Apostoli si invdtdceilor lor,
aruncau vechile for zeitati, spre a intra in sanul marei fa-
milli crestine, apanagiul mantuitor si mangaitor al sufiete-
lor obijduite, apasate si desmostenite de soartd.
Pe cand cuceritorii veneau cu sabia intr'o maim si focul
in cealalta, contra tuturor acelor popoare cari aveau cura-
giul sa-si apere eel mai scump patrimoniu al for : liberta-
tea, limba si mormintele for pdrintesti, pe atat Apostolii
veneau umiliti, neavand nici sabie, nici macar doua hailer
ci numai sabia cuvantului lui Dumnezeu, care desparte pe-
om de tot ce-i pamantesc, spre a-1 uni cu Dumnezeu, dela,
care si-a luat fiinta sa.
Ce contrast isbitor, mdret si sublim in acelasi timp in
desfasurarea acestor doud marl procese : Pe cand prima
cuceresc si inditdneaza popoarele spre a le putea exploata.
Mai bine, deposedandu-i de tot ce aveau mai scump pe
acest pamknt, pe atat acesti din urma, numai cu singurul
cuvant al lui D-zeu unit cu faptele cele bune, fac pe po-
poare ca ele singure, si nesilite de nimeni, sa -si arunce
credintele lox strabune, spre a imbrdtisa doctrina blandului
Mantuitor, care strigh : Veniti la mine toti cei apasati si
yeti afia odihna; luati jugul meu, ca nu este greu, si sar-
cina mea usoara este".
Cine nu vede in desfasurarea acestor doua maid procese,
in lumea veche, un plan al providentei, care a ingrijit ca.
civilizatiunea Romani sa fie premergdtoare celei crestine ?.
Cine poate sa tagdduiascd ca, in mijlocul crisei morale,
in care ajunsese lumea veche, Dumnezeu a trimis pe fiul Sdu,
unul nascut in lume, spre a-i aduce balsamul alinator su-
fletelor obijduite de mizeriile vietei si sbuciumate de ne-
cunostinta adevarului, care nu intarzia a se arata la mo-
mentul psichologic.

www.dacoromanica.ro
233

a) Predica Apostolului Pavel.


In Faptele Apostolilor, Evangelistul Luca ne face cu-
noscut intreaga istorie despre inceputul raspandirei crest-
nismului, dupa invierea si inaltaea lui Christos la Ceriuri,
cum si desvoltarea si inchegarea ierarchiei bisericei Primare.
Eusebiu Pamfil, primul istoriograf al Bisericei crestine,
care a trait intre anii 264 340, ne-a transmis mai cu
seama primele traditiuni, intre altele ca Mantuitorul ar fi
ordonat Apostolilor sa nu se departeze de Ierusalim timp
de 12 ani, data care ar coincide cu anul 42 on 44, anul
uciderei lui Jacob fratele Domnului.
Dupe pogorirea Sf. Duh, Apostolii tragand sorti, s'au
respandit spre a predica doctrina crestina, care pe unde
le-au ca'zut sortii. (Erbiceanu op. cit.).
Lasand la o parte cestiunea unde a predicat fiecare din
Apostoli, not nu ne vom ocuph de c'a+ de acei cari au predicat
in peninsula Balcanica $i in special In partile de pe Tanga
Dunare, $i anume unde au predicat Ap. Pavel, Andreiu,
Andronie, Amplie, Stahie, Urban etc.
Apostolul Pavel, $i unul din corifeii Apostolilor, a predi-
cat dupa cum insusi marturiseste (Rom. XV v. 15-19).
Cd m'ana 72e VOit a vci predica numai despre cele ce a lucrat
Christos prin mine spre a aduce pe neamuri la ascultare, prin
cuveint *i prin faptei, prin puterea semnelor *i a minunilor, prin
puterea spiritului lui D -zeu, in cat eu din Ierusalim qi jur im-
prejur, peinit la Illyric, am respeindit Evanyelia lui Christos".
Iar in epistola &care it III v. 12 zice : .,Ceind voiu tri-
mite la tine pe Artimon *i pe Iihic, sile*te sa vii la mine in Ni-
copole, cdci 'ani -am propus set iernez acolo".
Apostolul Pavel predica in Macedonia pana la Balcani ;
orasul Nicopole, de care se vorbeste aici, nu poate fi eel
din Macedonia, de oarece acesta a fost intemeeat de Traian,
ci trebue sa fie eel din Epir unde a si iernat.

www.dacoromanica.ro
264

Dupa datele pe cari le gasim in Sf. Scripturd, Ap. Pavel


a predicat in Tesalia si Epir, Macedonia, si apoi, in linie
dreapta, a mers spre Iliricul Vechiu (Euseb. Pop. Ist. Bis.
Rom. curs litografiat pag. 23), dar care era Vechiul Illyric ?
Ap. Paul a predicat crestinismul in peninsula Balcanica
pana la muntii Hemului, (Erbiceanu op. cit. pag. VI, Euseb.
Pop. op. cit.), ins un alt Apostol al Mantuitorului predica
de asemenea in Macedonia, Tracia si Scythia Minor (Do-
brogea) si ajunge pand la Dunare, dupa cum ne marturi-
seste Eusebiu (vezi bis. Scythiei Minor). Cum ca Ap. An-
dreiu a predicat in Scythia 'Ana la Dundre, ne-o confirma.
intreaga traditiune bisericeasca (Acta Sanctorum Tom. 11
pe Aprilie pag. 87).
Numai astfel ne putem explica versetul 11 al cap. III
din epist. catre Colloseni, uncle Ap. Pavel arath progresele
pe care le facuse crestinismul. Nu exista, circumcisiune si
necireumcisiune, barbar, scyth, sery si liber, ci toate si intru
toate Christos".
Acesti doi Apostoli au predicat crestinismul pand la Du-
ndre ; primul prin Illyric, iar secundul prin ambele parti de
Nord si Apus ale Pontului Euxin.
Opera for este continuatd mai departe de catre discipulii
lor, dupa cum ne incredinteaza traditiunea bisericeasca ra-
portata noud de aghiografi. Nicodim Aghioritul se exprima' :
iar Amplie si Urban au fost asezati ca Episcopi de Apos-
tolul Andreiu eel intaiu chemat, Amplie la Odisopol (Varna),
iar Urban in Macedonia (Erbiceanu op. cit. p.
Acesti doi Apostoli fdceau parte din numarul celor LXX
si carora Ap. Pavel, in epistola sa catre Romani (XVI 8
si 9), le trimite salutdrile sale : Saltdati pe iubitul
meu in Do?nnul, salutati pe Urban conlucrdtor cu not in Christos
§i pe Stable iubitul meu".
Toate orasele de pe tarmul drept al Dungrii, incepand
dela Istropoli, (Kasapkioi), Tomi, Odisul, Durastorul (Si-
1istra) Marcianopole (Preveza), si in fine pana la Singi-

www.dacoromanica.ro
265

dimum (Belgradul Sarbesc), sunt pline de numerosi cre$-


tini Si in multe dintr'insele sunt episcopate, a cilror ori-
gina se ridied pana la timpul Apostolilor si invataceilor.
Crestinismul se respandeste deci pe malul drept al Du-
narii intre anii 44-110 p. Christ., apoi in eel stang in Dacia
si Sarmatia romana pand dincolo de Herson, nu numai prin
predica Ap. Andreiu si discipulilor lui, ci si prin exilul Sf.
Climent Papa Romei, asa ca numdrul eel mare do crestini
contribue a ridich suspiciunile administratiunei romane con-
tra lor, si a decreta persecutiunile.

1)) Martini de prin orasele de pe tirmul drept al Dun'grii


(an. 44-451 p. Chr.)

Persecutiunile ridicate de Cesarii Romii, contra crestinilor


din imperiu, isi atinsera apogeul lor, mai cu seama in tim-
pul lui Diocletian (285-305); ele au, ca urmare fereasca,
sa constrangd pe un mare numdr de crestini sa treaca in
Dacia Traiand, spre a-si scapa viata si avutul lor (Acta
Sanctorum tom. 11 (II pag. 87).
Martirii cari au primit moartea pentru Christos in intre-
gul Illyric, sunt foarte numerosi ; not insd ne vom ocupa
numai de acei din cetatile din dreapta Duna'rei, uncle Ro-
manii locuiau in mase compacte, cum si prin imprejuri-
mile lor.
Martirologiul Roman (citat mai sus), cum si Acta SS. ne
fac cunoscut, pe cat e posibil, numele tuturor crestinilor
cari au primit moartea, de martir pentru credinta lui Chris
tos ; aproape toti acestia poarta numiri latine :
1. Sfintii martini din Sirmiu (azi Mitrovatz in Serbia),
Maximianus, Actionis, Thimotheus, Herissus, Acutus, Vitus,
Artaxus Tobias, Eugenda (Acta SS. I pag. 80 pe Ianuarie).
2. Evanthus si Hermentis in Rhaetia (Acta SS. I 21 ibid).
3. Anastasius in Sirmiu (A eta SS. p. 324 ibid).

www.dacoromanica.ro
E63

4. Anastasius, Incinidus, Ratitis, Petrus, Florus, Titus,


Florianus, Tatia (Acta SS. p. 470 ibid).
5. Sironus on Sirenius (pe la 302, Acta SS. III 369 pa.
Februarie).
6. Sineretis, Antigonus, Rutilus, Libius, Rogat, martini-
sati in Panonia pe la 302 (Acta SS. III 372 pe Februarie).
7. Ephrenzus, Bast lius, Eugenius, Agatadorus, Elpidius, Eter
nis, Capiton martirisati in hersonezul Yaztric, martirizati pe tim
pul lui Constantin cel Mare (Acta SS. I p. 638 pe Martie). Acesti
din urma Eterius si Capiton sunt martirizati in Dacia
Traiana (Gothia) de catre barbari, Si despre care am vor-
bit la biserica Daciei Traiane pe larg.
8. Dandus, Eunica, Secundus, Nestor Secundus, Serrus,
Occatus si Danda martirizati in Tracia (Acta SS. I 643 ibid).
9. Irineus Episcop martirizat in Sirmiu (Panonia) pe tim-
pul lui Diocletian (Acta SS. III 55 ibid).
10. Montanus presbiter Maxima, Latrassi i alti 40 mar-
tini in Sirmiu (Acta SS. III 614 pe Martie).
11. Marcodanis, Philotus, Lidia, Theoprepius, Chronidis,
Amfilochius martirizati in Illyric sub Adrian (117 138,,
Acta SS. III 684 ibid.).
12. Alexandru martirizat in Panomia, sub Maximian,
(Acta SS. III p. 687 pe Martie).
13. Agattemerus martirizat in Mysia; apoi Casineus si
Atempsianus (Acta SS. I 343, 344 pe Aprilie).
14. Rufna, Moderata, Romana, Secundus, Florentinus,
Germinianus, Saturus Si alti sapte, (Acta SS. I 534 ibid.).
15. Martirele virgine, ale caror nume nu s'au pastrat in
martirologiu (I 817 pe idem).
16. Gaianus diacon martirizat in Dacia Ripensa, (Acta
SS. I 854 pe idem).
17. Maximus, Quintilianus si Dada au suferit in Durostor
(Silistra) sub Maximian si Diocletian, (Acta SS. II 126
-pe idem).

www.dacoromanica.ro
267

18. Florianus, impreund cu altii, in Noric, (Acta SS. I 466=


re Maiu).
19. Montanus sau Montanius martirizati in Sirmiu, (Pa-
nomia, Acta SS. II 623 pe idem).
20. Timoteus, impreund cu 7 virgine, martirizati tot in
Sirmiu, (Acta III 454).
21. Martirul Iulius in Durostor, (Acta SS. VI 654 pe Maiu).
22. Marcus si Iulius martirizati in Durostor, (Acta SS. II
56 pe Iunie).
23. Herichius ibidem, (Acta III 526 ibid.).
24. Ostratus sau Sostratus, Spirus, Eraclius, Eperentius
si Cecilia martirisati in Sirmiu, (Acta SS. II 578 pe Julie).
25. Zenon, Mimia, Vitalis, Rufinus, Evangelius, Oresius
si Agnitus, (Acta II 689 ibid.).
26. Agrippinus, Secundus, Maximus, Fortunatus si Mar
tialis martirisati tot in Sirmiu, (Acta SS. VII 28 ibid.).
27. Secunda, Donata, Bassus, Maximus, Paulus Marinus,
Iustus martirizati in Durostor (Silistra, Acta VI 360 ibid.)._
28. Acquilianus, (Acta VI 373 pe August).
29. Florus, Laurus, Proculus, Maximus etc. martirizati
sub Lieinius, (Acta SS. III 520 pe idem).
30. Silvanus, Sabinus si Panterius in Tracia, sub Diocle
tian, (Acta SS. IV 589 pe August).
31. Basilia Virgina, martirisati in Sirmiu, (Acta SS. VI_
515 idem).
32. Aethalus si Ammuntis in Tracia, (I 358 pe Sept.),
33. Melitina, martirizata sub impi-iratul Antonin in Mar-
cianopoli, (Preveza, Acta V 29 pe idem).
34. Theodotus, Asclepiodotis in Adrianopol sub Maxi-
mian, (Acta V 30 pe idem).
35. Martirii : Euticus, Plautus, Eracliu, Placid, Ambutus,
au suferit in Tracia, (Acta VIII 125 pe Sept.).
36. Priscus, Crescentis, Evagrius, Faustinus, Martians,
Iamarius, Donatus, Passicus, Probus martirizati in Moesia_
inferioard, (Acta I 30 pe Octombrie).

www.dacoromanica.ro
268

37. Fi lip episcopul Heracliei, Sveras presbyter si Her-


m-Ifs diaconul, martirizati sub Diocletian la Adrianopol,
(Acta VIII 502 pe Octombrie, vezi si Erbiceanu Uefila p.
76 80).
Deocamdatd incheem lista martirilor din dreapta Dundrei
.3i imprejurimile Daciei Traiane.
Din aceasta lista observdm : a) ca majoritatea martirilor
poarta numiri de origin latind ; b) multi dinteinsii au luat
coroana martirica in Mysia si in Panonia. Sub aceste nume
trebue sa intelegem cu scholiastul Nuvelelor lui Justinian,
afara de teritoriile propriu zise : Transilvania, Muntenia si
Moldova, de oarece nu se specifica anume in care Moesie
au suferit unii din martirii nostri, xat Muafac awinipac, xat
lIxvvovtocc, de oarece o parte a Daciei Traiana a facut parte
din Moesia Inferioard, si anume Muntenia si Moldova, iar
Transilvania din Panonia (Errant illi Novellarum Seholias-
tm, qui Daciam illas complexam dicimus regiones trans Is-
trum seu Danubium, quam Transilvaniam, Valachiam et
Moldavia vocamus (Le Quien II 21); c) Mai constatdm ca
uncle a existat martini, acolo trebue sa fi existat nu numai
crestini rasleti, ci comunittiti intregi si compacte, ca sa poata
fttrage asupra for privirea administratiunei Romane ; d) In
numarul martirilor am gasit episcopi, preoti si diaconi, deci
-trebue sa fi existat si o ierarchie eclesiasticd, condusa de
episcopi, si de care ne vom ocupa mai departe.

www.dacoromanica.ro
CAP. XVII.

Episcopiile din dreapta Dundrei


cu episcopii lor.

Vechiul Il lyric, devenise crestin prin predica Apostolilor


i discipulilor lor, ash incat cetatile din dreapta Dunareir
In majoritatea lor, erau crestine. Din cauza persecutiunilor,.
care adeseori luau caracteral unei adevdrate extermindri,
atat crestinii, cat si episcopii lor, cautau sa fuga de ochiul
vigilent al administratiunei Romane ; crestinii impreuna cu
preotii si episcopii lor in vecina Gothic ; acolo s'adunau in
locuri retrase, prin pesteri si catacombe, spre a-si face ru-
gdciunile lor. Din aceste timpuri si pand la venirea lui
Constantin eel Mare, aflam episcopi numerosi ; cei din
dreapta Dundrii si mai curagiosi iesau la iveala de prin
locurile unde se ascundeau spre a inmana imperatorilor
Romani apologii prin care spulberau toate acusatiunile
aduse crestinilor de filosofii pdgani, cum si de Iudei.
Grdsim, dupd cum am vdzut, o episcopie la Tomi, iar
alta la Sardica (Le Quien II 301) cum si in alte parti.
Constantin eel Mare, convocand Sinodul ecumenic din.
Niceea, (325), iau parte multi episcopi din Illyric. Protocoa-
lele Sinodului I ecumenic, ne fac cunoscut numele episco-
pilor dupd provinciile pe care le reprezinta in Sinod (Har-
duin Acta Conciliorinn I 319).
Macedonia e reprezentatci prin : Alexandru Thessaloni

www.dacoromanica.ro
270

censis, Budion Thebensis ; prov. Dacia Mediteranee prin


Protogenus Sardieensis (din Sardica, Sofia de astazi), _Mar-
cus Mitropolitanus ; Prov. Panonia prin : Domnus Stridonensis.
Prov. Gothia prin : Theophilus Gothiae Metropolis; Prov. Bos-
forului (Cimeric) a fost representata prin : Domnus Bosfo-
rensis. De obsorvat este insri, ca a doua Prov. Panonia este
representata prin : Domnus Pannoniensis (Harduin Acta Con-
ciliorum I 319). In una din aceste Panonii presupunem ca
intra si o parte a Daciei Traiane si in special Transilva-
nia, dupa cum credo scholiastul Nuvelelor lui Justinian
(Le Quien II 21). Iar Pilat al 111arcianopolei, reprezinta Dacia
Ripensa (Le Quien I 1217). La Sinod au fost reprezentate
atat Dacia Aureliani, divizata in urma de insusi Aurelian
in Dacia Ripensil cu capitala Ratiaria, si Dacia Mediterana
cu capitala Sardica (Sofia, Le Quien II 301).
Dacia Traiana a fost representata prin Theofil al Got-
hiei, pe deoparte, iar pe de alta, se poate sa fi fost re-
presentata prin acel Domnus Panoniensis, credem noi, de care
a atarnat chiar dup6 mares Schisms.... Scythia Mica (Do-
brogea) care intra in hotarele imperiului Roman si era
colonisata cu romani, 0i -a trimis pe episcopul sau, fara a
i se arata numele in indicele latin on grec, dar despre
aceasta vorbeste Eusebiu (De vita Constantini lib. III c. 7).
Se poate presupune, si nu Para motive serioase, ca Theofil,
care a infiintat eparchia Mitropoliei Gothice din Dacia
Traiana, a reprezentat in Sinod nu numai biserica Gothiei
ci si pe cea a Scythilor (Acad. Rom. M-ss 2 filla 184w).
Din cele expuse, vedem ca dela Tomi si pans la Singi-
dum (Belgradul Sarbesc) in orasele principale exists cate
o episcopie ; care mai tarziu aproape toate si-au capatat
rangul de Mitropolie.

www.dacoromanica.ro
271

§ 1) Sinodul din Sardica


(347 p. Christ.)

Dud Sinodul ecumenic din Niceea rausise sa stabileasc


doctrina crestina, resumata in parte in simbolul Nicean,
-nu mai putuse insa sa stingy eresia ariana, ci numai s'e
Tuna in minoritate.
Partida ariana deli condamnata, anatematizata, iar par
tizanii ei persecutati, episcopii scosi din scaune si exilati,
totusi, erau destul de influenti, de oare-ce chiar intre mem-
bri familiei imperiale si intre innaltii demnitari ai Curtii,
arienii numarau multi partizani.
Deci, aceasta schisma, era menita sa aduca Inca magi
-perturbatiuni si sa alunge, pentru mult timp, linistea de
care biserica avea atata necesitate.
Cele doua partizi stateau fata in fata, iar succesele for
reciproce depindea de credinta Curtii imperiale : era Impe-
ratorul amousian, Arienii erau persecutati si, din contra,
claca Imparatul era partizan al arianismului, Ortodocsii la
randul for persecutati, iar membrii cei mai influenti exi-
lati, intre cari citam pe Athanasie eel Mare Patriarhul
Alexandriei, eel mai infocat aparator al doctrinei Niecene
(Harduin Acta Concil. I. p. 652).
Sub aceste auspicii se deschide, dupa 22 ani de turbu-
rari continue, Sinodul local dela Sardica, in anul 347.
La acest Sinod an luat parte mai multi episcopi apu-
seni decat orientali; Teodoret, un scriitor bisericesc, vor-
bind despre acest sinod, zice : La Sf. Sinod, care dupa voia
lui Dumnezeu s'a tinut in Sardica, s'au adunat episcopi
din Roma, Spania, Galia, Italia, Campania si Africa ; din
Sardinia, Panonia, Myssia, Dacia (Mideterana) Dardania
si cealalta Dacie (adica Ripeusa, iar nu si din cea Traiana,
cum crede episcopul Ghen. Enaceanu (Acad. Rom. M-ss 2
p. 186).

www.dacoromanica.ro
272

Nu este intentiunea noastra sa facem istoricul acestui


Sinod, ci conform cadrului co ne-am impus, voim sa ard-
tiim numai rolul episcopilor din cele doua Dacii, cum si
din orasele din dreapta Dunarei. Am cLitat expres in
protocoalele acestui Sinod. sa gasim Biserica Gothia din
Dacia Traiana, dar cercetarile noastre au rgmas infructu-
oase ; credem insa, ca ea a fost representatd prin episcopii
Panoniei, care, dup6 opiniunea scholiastului Novelelor lui
Justinian in cuprinsul Panoniei intra si o parte a Daciei
Traiane (Le Quien II p. 21).
Episcopii ortodocsi, cari au luat parte la acest Sinod, din
ambele Dacii, din Panonia si din Moesia inferioarbi (die-
cesa tracica) sunt : Protogen al Sardicei, care a luat parte
si la Sinodul I ecumenic din Niceea (Le Quien II 301),
Marcion al Abritului, Petru al Novelor, Marcel al Nico-
polei, Dima al Odissului, Marcion al Apiarei, Athenodorus.
din Blacena, (azi Blatza), Aitius din Tessalonic, Vitalis din
Aquae din Dacia (Ripensa) Paregorius din Scupi, Gauden-
-tins din Naisso (Nisul de azi), Calvus de Castro-Martes (
din Dacia Ripensa, Heliodorus din Nicopoli, Euterius din.
Panonia, Zosim din Lichnid (Harduin Act. concil. I 651),
Monofil al Durostorului.
Acestia se vad si din epistola acestui Sinod, despre uci-
detea Sf. Proterie Patriarhul Alexandriei (Le Quien I 1217>

Episcopii Arieni.
Vazandu-se majorizati, s'au retras ostentativ, si s'au con-
stituit in Sinod la Filipopoli in Tracia; retragerea aceasta.
are ca consecinta trista pentru noi, pe de oparte ca nu cu-
noastem nici numirile tarilor si provincielor pe cari le re-
presinta si nici numele tuturor episcopilor.
Dae6 episcopii arieni ar fi luat parte la lucrarile Sino-
41ului din Sardica, de sigur ca ar fi contribuit, pentru Ro-

www.dacoromanica.ro
Plana IV-a
I
z z7 za 70
-1, :11 ai ',net ..544
36 "I 37 36 VVf
IV 14 I 2.1_15 it 1

1.11 ..... ... 77777:1-- 111.11 3111.1,111.1 .....


?La
or'. ettazazazziF ....
1 0'
a. 41;14044: :-.-,
..... ...... . C-ItT
A rerravolcum -lieefte a N. 1;;" z,to
.ass,

24n rf,;:o awl


-
RIPEN,CE116 V O.RICM .
4.?
4-2
ITALIC &. i)a;11,;; , I DE LI C IA Era
.% ; X OM
il ji IcrguRI-I TIA 1
I
eflresa
117lp. . 31 TA .7.
LLY11.1 CI
47 1,
I t, 71:1
:)..,...,....
.,
r14::711 r. rah fPlityz7 . E A
Ortiatenfaiir 1 sta- Wr
Nr_ --SE ,ctrNDk 7 ...,
41.

, .' ./W/1,2=6,w raphz oaz,


canes io.
_

l'IV°'
.13-Fa",.--. C.Th MEDI =
ei
-...,

.-,..

I _.. I -2...--::r. ----,..--o--, . '411/1-0, S TR.


'; .....
77,
4). --"A-
....,.......711.1
RIOR
-
777
l' !.7 6e e2- 4 .
TT
c=onenei==cmd 1.01
. e".
--, -:7- -- R IL ET IA
, atri <? .a.
een 1:7,6::00"
- s -.I
- ° ..-
Seala /ham' 11771 -.2.
?2, 3- ...:-..,.. ...9,-: -
0.4 'F--:-"ra,Vapieehozzze-7-
Akan n a,otaa
diArr4°'
.?"--

''
11
:72r =,.. '7'.1. A ,,reen
.. ..)''. ''
., 4
42.F. Rd/1M '4 77.:,. g
..4117-4 -A
ezzla17.1t. . L
-4.
--- -a-
--2 ,
.-.:70-..
:
..5. PK .-M -A- , "..3": '14
le jUht /31.-
libu.la 0,j7,4771.7'Fi.
-... 2.:-., '7A-i-7J07 dpisr
a.
0s -I.:J.12'11;4:c; Z.Urliniu: "1 e04
4;7 ,+
,..a. )25.1.,..:,:-'' e.2/ -1. a...:.a.
Age2 7112. I t hpi°,Or
,f3. "3. "...- --ae,
.%a; --"A
-7>
Laume.
'''. ,
...a,. ,.
.a.
d,
14,,Urtz ..
_a7
1,..-
,,,,,-1.1,
j.14.3.9 ;
-..- -4
..rsrmiu,n
S17791 .-)onslm

\ .,.
^ .....-., .,..,
,s
.1.2.
, ,..:7. - akili,.''''.u.a.
/
t\ --).
-..,..-:-A"--- .VaelRin
,. --,. ,
-Lae 210.11 ts. :.at:i eib 4.--,4,.
4-,._&-

:i
..-.. ,' -ar
1..,...

Ca n! IS
47/
a ,' 4,, .3. AV
4' ,:::,....1S2
as.
--a. -4. .
.;
We. 0 a a
:.
a 74n 1-!'. g . .

:
';:74171 r.e .a....--4.
Lute ...-J, -7.-
..--.... ,i'7w I di t "3,="42,.q.. r
..,'
..- o,B 11,X a 1)..,2e.%.,_ ...v.. 1..... .
lettria an ..., Ilk IT I!'j
0 A If 1,1 ,
- ."--e-
'3 1444.
-..

01". ... PRE


Lau
111.
41:' /1
a
. 7114.
al Ian
00
it., coroaa. ,,,
-414?, .1---
, -4 , 1114 ...... sat '1. 12..
.
.-,-Jt
4.6
/*we.
ahat7apohr a ;- :171754 1.1
lu'" .7 ft, X

,..
: a, '-^-1;;- 14/1..2

4 Luta
a,
1014
man
/31itasyra
miff
..:,

la
/1,,a
*,
, <
a
al la
er t area kra'g' A
I7p1,,,
' *13r.

$ ti
...4
it z V. at; 27 VS '
1414:-::,.
,
fr. e.,.'
v- 4.4.
-t713,21.LIS
v. -a--..
-....
',---t. 4.r7-

rpg 1111i. P,.su,Ft at Bolessendi :',` s


,,
RILL tz I
U `0,,,,-,,) , a:,1',A --.4., -1 4actr lis . ,. . .. .,
2,5"C o .,-... ACRWA
,
,'',1,70-1f-`
4 I, ,..,
--Jo
t-

r, S ". -..-4,71 r Tiik, A- 1. fl,' ....


g,:ired, ii -_
41'
i afiero e,
A,VP
sewn? 1'. ,-,Jo
.-k., A
,
..
A
'ir
-A. . onon5
telt `.'44+enin frun ...trri117117/,Pleb A
v
I :,7 IL.: (4......,:..
1....;

u.n.

fe ,
0, u
' I,
4t; ,:,:,ff. et,q'-'
,.
-4k
A , Ilw-
, Alp!' elanezerim.
",-11.'''..
..., 4,1.
; " -:,.
. -.
1
4,
9, s..., Lu it, TITS lar,h' -4 ..*-- ae- '"- Ai; S.;
..., :I71,
N, ,,,,i77,010niifr°
1.4 sit
4tIL4' 4
1/1. ell Ia 1 ..
.
nuno
Raftii7
-.,21,,'
..,,,
lir . -.... ..: ee0".
.< I,',9,elate
:
,...., _kit..,., i J
"Pi r., TifiTtli°1 C.14,..
ca."20.:44*..9....14/.ft.
AI % :iP ..

,41.,,,:t:".9'4'
diNflyjealea
AnilPDIi3' k. 1z457
. .7.
'"1/4 Ts ao.
F1
A.P
ir. 7 a i.
ra ,.
Jell 4 'A's:T. ...,,

..4:,*,
.
1, tt.?1,0, 4,1'

.°P
.4......
'
,
'
es
e-a. revs
r**4 ' rhiaa aSenz.7
'A.
2.
Font, ..; era et '4,>, le& Aoti' "e. /41.. ,p . .a. ell ma 1,

Zuly erzrza frz.r. foA 1 Ain; , Gass


MARE
Tdorizurn. av z 44, (air'rvi ,40 st I
,
6.3:00-1;1%/.7.ori`...,,,stiva hue
z sis swim. Lf tT

4 MAR Tuxes".

,,.g ----
ny Ora
AkenW.
,2.--g--ez St.h'ypea
ave-fetes lizs lir
4l
-r era
f"")
et ,
4sin&
7BILV
"1-47,i
;eIlL7$)Z
afar citsio
4?
GALAltE
it,S1
ii s.-.04 a IONIUM.
-
.., ...--4. .1,
__,1.
-4 dins d 0.1v tro,- .r.rdlyrt $ 4.

GALLICT_T_Isi
aEugubritm wirerenfirairn 171"41/.er.
4- '
-V;.31.7.117
1111771a
41 nSo` -ft ,f1.7 e,o 4 't ,
.
=
'..1, sry ta-.5
',';;*
1.1 .,..
V7 ,7.8
'' f 1-
4i, ..... ..to,,
7,,.; - tl. z.
"Iti.,41;;
..r&
nah'a L,
4411b .Thdirzurri X. Fzfant laillbanurn lerea TIT S cum .71,8,;;! etr,ept
obtql`Ns to4
-, ft
' sten '..11. 4.1/don
.,_ wan elr.-.'as
c 59foriptda yatf-aariva 1_91r9rula- Throuurn air ,,,14 4 0 enWo none/Viung
OSla ;1:11..`111,7r*nopi, 4' *,
a'As.ri slum r,F0211714builin Aquinas?: A/Arr.-urn-I
cmsa

... 7 V.4.7
Pr_
_WETRUSCUM ei&wanlit a
e :Hp-odium 11344a;"5417 zirman-urn
f fillginzan ZThlieewevium
,Parenium 25yelidurna
:ll; ;44'1 lea
TAJCAN
,,....lt?
...,.:6 '
rn ;./46 ryfill/Iii17,
a 6.0 WI/UM ,,
e...44.1tert,a .11-111.1" 140 h ear
h earaermurn 4-.Wmarealy eella Titrris ra. tit ,,,,,,,,7,6:). Ablinl.PreM77/0/7.iar
A.
3' 1 -nehy-anza iiitera 7_427-arzz; fuU21 f/i 444 . 437;zpnra 1". DLocea flu
Ps 7.....7

TY 11.R H k't's.
.A.'...41e7: atria
i Voliona
diVeize
7S:41r/um vliazezzenhpa
16 la len.e.orz
?.-,,,
S It
,g;
0/71 P71
->
''''''',' VS'7-.. 01 I.
l'el
1"Y ...

.4)7.'1'