Descărcați ca docx, pdf sau txt
Descărcați ca docx, pdf sau txt
Sunteți pe pagina 1din 2

Bufonul in piesele lui Shakespeare

Una dintre contibutiile cele mai originale pe care o aduc piesele luiShakespeare in dezvoltarea
dramaturgiei universale o constituie prezenta bufonilor si a nebunilor ce ii dojenesc pe oamenii
care se considera cu judecata, dar nu dovedesc acest lucru prin comportamentul lor.
-Shakespeare le rezerva un loc aparte bufonilor, inzestrandu-i cu o inteligenta vie.
-Locul bufonilor care abuzau de succesul facil la public este luat de bufoni care incep sa respecte
textul scris si care nu mai apeleaza la improvizatii, asistand la un proces de intelectualizare al
acestui rol.
- De la glumele pur verbale si fara originalitate se ajunge la exprimarea unor idei profunde
despre viata si intelepciune, despre rolul oamenilor care trebuie sa poarte insemnele adevarului.
-De la intrarea in scena bufonul isi dovedeste inteligenta. Aparat de statutul sau, bufonul isi
permite sa lanseze acuzatii de-a dreptul ucigatoare, imbracate in haina glumei si a voiosiei.
-Bufonul traieste intr-o lume a sa, proprie, si iradiaza buna dispozitie prin non salanta cu care isi
priveste soarta
-El este un personaj inspirat care intervine cand trebuie, provocand rasul, de regula atunci cand
constata o nepotrivire sau o anormalitate pe care o cantareste insa in efectele ei.
-Indiscreti si grosieri, bufonii lui Shakespeare devin oameni echilibrati,neafectati de vulgaritate
si profunzi.
-Adevarul pe care ei il rostesc nu este incarcat de ranchiuna, de ura,ceea ce le atrage simpatia
celor acuzati. Dimpotriva, de cele mai multe ori este imbracat in haina rasului.
-Importanta rolului lor este data de profunzimea gandirii ce le caracterizeaza replicile, in unele
situatii pozitia acestora fiind de adevarati filosofi ai vietii.
-Nebunii lui Shakespeare gandesc profund, iar efectul lor nu se rasfrange doar asupra
unui singur personaj, ci asupra unei situatii saua unei dezvoltari a conflictului, fiind purtatoare de
consecinte.
-Shakespeare face ca prin rolul bufonilor si nebunilor sa se manifestegandirea timpului
sau.-In teatrul lui Shakespeare exista 3 categorii de bufoni:
a) bufoni inteligenti;
b) bufonii si nebunii intelepti si spirituali;
c) servitorii iuti de minte.

a)ciobanul Costard din “ Zadarnicile chinuri ale dragostei”, servitorul Launce din “Cei
doi tineri din Verona”, tesatorul Jurubita din “Visul unei nopti de vara”, servitorul Lancelot
Gobbo din “Negutatorul dinVenetia”, sergentul de strada Dogberry din “ Mult zgomot pentru
nimic”, care poate fi considerat bufonul shakespearian provenit din zona urbana. Acest personaj
dispune de o inteligenta suficienta supravietuirii in lumea in care traieste, ea il ajuta sa
depaseasca situatiile printr-un comportament devotat si util locului unde i se ceresa actioneze;
mascariciul contesei de Roussillon din “Totu-i bine candsfarseste bine”.
b)– bufonul regelui Lear- rolul acestui bufon este cel mai important din intreaga opera
dramatica a lui Shakespeare. El este un adevarat filosof, un fin observator si un analist al vietii,
un prezicator al zilei care urmeaza. Opiniile sale pot fi asemanate cu zicalele populare, dar sunt
exprimate in vocabularul specific al omului de la curte. Micile discutii pe care le rosteste se
caracterizeaza intr-o anumita masura printr-un spirit acid al batjocurei, dar si prin bun simt si
luciditate. La inceput timid, mai apoi autoritar, el ajunge sa domine dialogul de ide isi sa
deseneze cu claritate perspectiva care se deschide in fata regelui naiv si inconstient. Bufonul este
fidel si devotat suveranului, insa nu slugarnic. Cinstea si omenia lui contrasteaza cu universul
personajelor care il inconjoara. El face pe prostul pentru a amuza, ceea ce ii permite sa actioneze,
ramanand nepedepsit, cu toate ca spune adevaruri suparatoare pentru stapanii sai. Constatarile
bufonului sunt crude. Replicile sale care te fac sa razi sunt in fapt incarcate de un gust amar.
Ceea ce ii propune Shakespeare prin acest bufon este sa evalueze deciziile si comportamentul lui
Lear si sa dea personajuluidimensiunea reala a valorii.
-bufonul Feste din “ A douasprezecea noapte”;-mascariciul Tocila din “Cum va place”- numele
sau inseamna “piatra de incercare”, rolul lui este acela de a vorbi intelept despre lucrurile pe care
oamenii intelepti le fac prosteste. Personajul nu este un lingusitor si nici un prefacut, in esenta sa
el este un spirit genial, sufletul lui bun facandu-l un prieten al tuturora. Reflectiile sale despre
viata sunt practice.
c) gemenii Dromio din “Comedia erorilor”; Speed din “Cei doi tineri dinVerona”;
slujitorii Tranio si Grumio din “ Imblanzirea scorpiei”.

S-ar putea să vă placă și