Electrocardiograma normala

• derivatiile in care se inregistreaza unde sau complexe de

amplitudine minima indica faptul ca vectorul (axa) acelei
unde e perpendicular pe directia derivatiei respective

• metoda complexului echidifazic – cautam un complex

echidifazic (QRS – deflexiune pozitiva = deflexiune
negativa)
♦ daca exista, axa QRS este perpendiculara pe derivatia
respectiva (ne furnizeaza directia) si apreciem deflexiunile
in derivatia obtinuta pentru a obtine sensul
♦ daca nu exista, alegem un complex cat mai apropiat ca
morfologie de unui echidifazic → adaugam sau scadem
Grupare anatomica 15° in functie de preponderenta pozitiva sau negativa a
complexului considerat initial echidifazic
Aprecierea ritmului
• regulat – distanta dintre 2 unde R succesive nu variaza de • metoda clasica sau metoda compunerii vectoriale –
la un ciclu cardiac la altul in aceeasi derivatie metoda prin care se poate identifica cu exactitate numarul
• neregulat de grade al axei complexului QRS
♦ se aleg 2 derivatii standard (de obicei DI si DIII)
Criterii de ritm sinusal ♦ se apreciaza amplitudinea si polaritatea complexului
• criteriul de polaritate – P pozitiva in DII, aVF si negativa QRS
in aVR ♦ se proiecteaza marimea vectorului pe derivatiile alese,
• criteriul de morfologie – P are morfologie constanta in tinand cont de polaritate
aceeasi derivatie ♦ se traseaza perpendicularele din varfurile vectorilor
• criteriul cronologic – distanta dintre 2 unde P este pana se intersecteaza
constanta ♦ se uneste originea vectorilor cu intersectia dintre
• criteriul de frecventa – in fata fiecarui complex QRS este perpendicularele trasate
prezenta o unda P

Calcularea frecventei cardiace

• 1500 (25 mm/s este viteza de derulare a hartiei milimetrice x
60 s)/numar mm dintre 2 unde R succesive
• o unda R este situata in dreptul unei linii groase si se
noteaza unde apare urmatoarea unda R (300/intervalul R-R
exprimat in numar de linii groase)

Calcularea axei QRS

• metoda complexului cel mai hipervoltat – derivatiile in
care se inregistreaza unde sau complexe de amplitudine
maxima indica faptul ca vectorul (axa) acelei unde e paralel
cu directia derivatiei respective
Stabilirea cadranului – in DI si aVF se apreciaza
Sistemul hexaxial
polaritatea complexului QRS
Cadranul IV • normal – cadranul I (intre 0° si 90°)
Cadranul III • deviatie axiala dreapta – cadranul II (intre 90° si 180°)
• deviatie axiala dreapta extrema – cadranul III (intre 180° si -
90°)
• deviatie axiala stanga – cadranul IV (intre -90° si 0°)

Analiza morfologica a undelor si segmentelor

Unda P
• durata = 2 – 2,5 mm (0,08 – 0,1 s)
• amplitudinea maxima = 2,5 mm (0,25 mV)
• pozitiva in DII si aVF si negativa in aVR
• forma – rotunjita, simetrica, in cupola (in V1, aspect
bifazic)
Segmentul PR
• durata = 0,02 – 0,12 s
• pozitie – izoelectrica

Intervalul PR
Cadranul II Cadranul I • contine unda P si segmentul PR; se masoara de la debutul
undei P → debutul complexului QRS
• durata = 0,12 – 0,20 s (3 – 5 mm)
Complexul QRS Segmentul ST
• durata = 0,08 – 0,10 s • se masoara de la sfarsitul complexului QRS → inceputul
• amplitudinea = 0,5 – 1,6 mV undei T
• axa = 0 - 90° • punctul in care se intalnesc complexul QRS si segmentul
• morfologie – complexul QRS este format din mai multe ST se numeste punctul J
unde, pozitive (R) si negative (Q si S) • durata poate fi variabila si nu are semnificatie practica
♦ se folosesc litere mari pentru undele > 3 mm amplitudine • pozitia – in mod normal izoelectrica, fiind considerate
si litere mici pentru cele sub aceasta dimensiune normale deviatii de pana la 2 mm
♦ in derivatiile precordiale, unda R creste progresiv V1 →
V6, iar unda S scade progresiv Unda T
• durata = 0,12 – 0,30 s (fara importanta practica)
Criterii de normalitate pentru unda Q • amplitudinea – cel mult o treime din amplitudinea celui
• exista numai in derivatiile stangi (DI, aVL, V5 si V6); mai mare R
prezenta undei Q in celelalte derivatii este patologica • orientarea vectoriala – polaritatea undei T este aceeasi cu
• durata maxima = 0,04 s (1 mm) a complexului QRS pe care il insoteste
• amplitudinea celui mai amplu Q sa fie cel mult ¼ din unda • forma – rotunjita, asimetrica, are o panta ascendenta mai
R pe care o insoteste abrupta si o panta descendenta mai lenta
• o unda Q care dureaza mai mult de 0,04 s si este mai ampla
de ¼ din unda R, chiar si in derivatiile stangi, sugereaza o Intervalul QT
necroza laterala, dar trebuie sa se regaseasca in cel putin 2 • se masoara de la debutul complexului QRS → sfarsitul
derivatii care privesc acelasi teritoriu undei T
• durata depinde de frecventa cardiaca (↓ cand frecventa
Timpul de aparitie a deflexiunii intrinsecoide (TADI) cardiaca ↑), fiind considerata normala daca nu depaseste
• intervalul de timp intre inceputul depolarizarii jumatate din durata dintre 2 unde R succesive (0,24 – 0,42 s)
ventriculare si momentul in care unda de excitatie ajunge la • patologic – in diselectrolitemii (↑ in hipercalcemii si
epicard cel mai aproape de electrodul explorator hiperpotasemii si ↓ in hipopotasemii)
• intervalul de timp intre inceputul complexului QRS si
momentul inregistrarii varfului ultimei deflexiuni (unde)
pozitive a complexului QRS
• se calculeaza numai in V1, V2, V5 si V6