SOCIETATEA INGINERILOR ENERGETICIENI DIN ROMANIA

SOCIETY OF POWER ENGINEERS IN ROMANIA

SOCIETE DES INGENIEURS ENERGETICIENS DE ROUMANIE
──────────────────────────────────────────────────
══════════════════════════════════════════════════
020371 BUCHAREST Lacul Tei No 1, Sector 2, Fax: 206.11.73,
Tel: 0722.361.954, 206.12.29, e-mail:office@sier.ro, website:www.sier.ro
Membră a Contract nr. 78/31.03.2008
Beneficiar: SC FDEE ELECTRICA DISTRIBUŢIE TRANSILVANIA NORD SA
EUREL

DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT

PENTRU
REŢELE DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE

Exemple de calcul pentru instalaţii de MT şi JT ale

Operatorilor de Distribuţie

Director Executiv al SIER Dr. ing. Vatră Fănică

Responsabil de Lucrare Ing. Sufrim Mauriciu

Bucureşti - septembrie 2008

ACEST DOCUMENT NU POATE FI REPRODUS, ÎMPRUMUTAT, EXPUS SAU FOLOSIT ÎN NICI UN ALT SCOP
DECÂT CEL PENTRU CARE A FOST COMANDAT ŞI EXECUTAT. INFORMAŢIILE CONŢINUTE ÎN ACEST
DOCUMENT NU POT FI TRANSMISE LA TERŢI SAU FOLOSITE ÎN ALTE SCOPURI FÃRÃ ACORDUL SCRIS AL SIER.

1
 CUPRINS

Pag.

1. INTRODUCERE. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE………………………………………..3

2. DIMENSIONAREA INSTALAŢIEI DE LEGARE
LA PĂMÂNT A UNEI STAŢII ELECTRICE
DE 110 KV (de interconexiune şi de transformare 110/20 kV)..…………………………..15

Aplicaţia 1 Staţie de 110/20 kV; Conductoare de legare

la pământ şi electrozi din oţel...…………………………………… .......22

Aplicaţia 2 Staţie de 110 kV; conductoare de legare

la pământ şi electrozi din cupru……………………………………………33

3. POST DE TRANSFORMARE DE M.T/J.T.……………………………………………...............41

3.1. Post de transformare de m.t/j.t alimentat dintr-o
reţea care funcţionează în schema IT…………………………………..............................41
Aplicaţia 3.1 Post de transformare de m.t/ j.t montat pe stâlp
Folosirea în comun a instalaţiilor de legare la pământ ……............47
Aplicaţia 3.2 Instalaţii de legare la pământ separate
la postul de transformare .………………………………………….........50
Aplicaţia 3.3 Post de transformare de m.t/ j.t în cabină zidită
Folosirea în comun a instalaţiilor de legare la pământ ……..............53

3.2. Post de transformare de m.t/j.t dintr-o reţea

care funcţionează în schemaT2T ...………………………………………..........................56
Aplicaţia 3.4 Post de transformare de m.t/ j.t în cabină zidită………………...........62

4. LINII ELECTRICE AERIENE DE M.T

4.1. Linii electrice aeriene LEA de m.t din reţele
care funcţionează în schema IT……………….............................................................63
4.2. Linii electrice aeriene LEA de m.t din reţele
care funcţionează în schema T2T………………..........................................................69
4.3. Aplicaţii privind dimensionarea instalaţiilor
de legare la pământ la stâlpii LEA……………….........................................................77

5. REŢELELE ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE DE JOASĂ TENSIUNE

Liniile de energie electrică şi firidele (blocurile) de măsură
şi protecţie ale branşamentelor consumatorilor……….....................................................81
5.1. Condiţii de funcţionare şi de calcul ………..................................................................81
5.2. Reţele de joasă tensiune legate la pământ în schema TN .........................................88

2
 DIMENSIONAREA INSTALAŢIILOR DE LEGARE LA PĂMÂNT PENTRU REŢELELE
DE DISTRIBUŢIE A ENERGIEI ELECTRICE

EXEMPLE DE CALCUL
PENTRU INSTALAŢIILE DE MT ŞI JT ALE OPERATORILOR DE DISTRIBUŢIE

1. INTRODUCERE. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Prezenta lucrare a rezultat ca o continuare a lucrării desfăşurate în cursul anului 2007 din
Planul Tehnic al FDFEE Transilvania Nord cu titlul “Soluţii tehnice pentru implementarea în
activitatea de distribuţie a noilor reglementări apărute” (contract 164/11.06.2007).
În chestionarele de evaluare a gradului de satisfacţie a participanţilor prezentarea soluţiilor
de aplicare a prevederilor din legislaţia tehnică în vigoare, s-a menţionat, în majoritatea lor,
necesitatea unei prezentări tehnice separate (special destinate) privind exemplificarea calculelor
de dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ în instalaţiile electrice ale operatorilor de
distribuţie.
Astfel, s-a stabilit în lucrarea, care face obiectul Contractului nr.78/31.03.2008, să se
trateze exemple de calcul pentru dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ din următoarele
categorii de instalaţii electrice de distribuţie:
a) staţie de transformare de 110 kV care cuprinde şi o staţia de m.t;
b) posturi de transformare de m.t/ j.t în diferitele scheme normale de funcţionare ale reţelei
de m.t şi anume:
- schema IT (cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare); cazul instalaţiei de
legare la pământ folosită în comun şi cazul în care instalaţia de legare la pământ pe
partea de j.t este separată la cea de pe partea de m.t;
- schema T2T (cu neutrul legat la pământ prin rezistor; cazul folosirii în comun a instalaţiilor
de legare la pământ şi cazul instalaţiilor de legare la pământ separate;
c) linii electrice de m.t; instalaţiile de legare la pământ de la stâlpii LEA (fără aparataj, cu
aparataj şi cei folosiţi în comun) aflaţi în diferite zone specifice şi în diferite scheme normale de
funcţionare ale reţelei de m.t (schema IT şi schema T2T);
d) linii electrice de j.t;
e) firidele (blocurile BMP) de măsură şi protecţie de la branşamentele consumatorilor.
La elaborarea lucrării se vor avea în vedere respectarea prevederilor din legislaţia tehnică
în vigoare; se menţionează în special următoarele prescripţii:

3
 A. Prescripţii (SC ELECTRICA SA):
- Îndrumarul de proiectare şi execuţie a protecţiilor împotriva accidentelor de persoane şi
avariilor de m.t (6...20 kV) pentru reţelele cu neutrul izolat sau tratat cu bobine de compensare,
scheme IT ELECTRICA 2006;
- Îndrumarul de proiectare pentru reţelele de m.t cu neutrul tratat prin rezistenţă, schema
T2T . Protecţia în staţiile de transformare 1 RE-Ip 35/1-2004;
- Îndrumarul de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ 1 RE-Ip 30-2004;
- Îndrumarul de proiectare pentru reţelele de m.t cu neutrul tratat prin rezistenţă. Instalaţii
de legare la pământ 1 RE-Ip 35/2-2004.

B. Standarde:
- STAS 12604/4 şi STAS 12604/5 revizuite în 2005 în cadrul SC ELECTRICA SA,
redactările fiind avizate de către CTS a SC ELECTRICA SA;
- STAS 831 - 2002;
- Standardele SR aliniate la reglementările europene:
- SR-CEI 479-1-1995 Efectele curentului asupra omului şi animalelor domestice;
- SR-HD 384.4.41 S2 2004 Instalaţii electrice, măsuri de protecţie pentru asigurarea
securităţii. Protecţia împotriva şocurilor electrice;
- SR-HD 387.5.54 S1 2003 Instalaţii electrice în construcţii Partea 5. Alegerea şi
instalarea echipamentelor electrice. Legarea la pământ şi conductoare de protecţie;
- SR-HD 384.6.61 S2 2004 Instalaţii electrice în construcţii Partea 6-61. Verificari la
punerea în funcţiune.
- SR-CEI 755+A1+A2-1995. Reguli generale pentru dispozitive de protecţie la curent
diferenţial rezidual.
Dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ pentru toate categoriile de instalaţii
electrice de distribuţie depinde în mod determinat de schema de funcţionare a reţelei din care face
parte instalaţia în cauză, respectiv din modul de tratare a neutrului reţelei electrice.
Categoriile de instalaţii electrice de distribuţie menţionate mai sus, pentru care, în lucrarea
de faţă, se vor prezenta exemple de dimensionare, acoperă practic toate cazurile întâlnite în ţara
noastră.
Se tratează toate categoriile de scheme cunoscute şi anume:
- schema TT în care se încadrează toate staţiile de 110 kV;
- schema IT, respectiv schema T2T în care se încadrează reţeaua de medie tensiune
(1kV...35kV);
- scheama TN, TT şi IT (în cazuri speciale) în care trebuie încadrată o reţea de j.t; de
regulă reţelele de distribuţie de j.t funcţionază în schema TN (cazul general).

4
 Alegerea schemei de funcţionare a reţelei de m.t constituie totdeauna o problemă specială
şi se face pe baza unor documentaţii tehnico-economice riguroase în conformitate cu prevederile
normativului NTE 001/03/00.
În categoria reţelelor cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de compensare BC (reţelele
simbol IT) sunt cuprinse următoarele soluţii de tratare a neutrului:
- funcţionarea reţelei electrice cu neutrul izolat;
- legarea neutrului reţelei prin impedanţă de valoare mare;
- legarea neutrului reţelei prin bobină de reactanţă acordată (bobină destingere Peterson).
Aceste soluţii sunt recomandate în deosebi în situaţiile în care este absolut necesară
păstrarea, la un moment dat, a continuităţii în alimentarea consumatorilor, iar reţeaua permite
funcţionarea, un anumit timp determinant cu o punere simplă la pământ.
Soluţiile pot fi utilizate cu precădere în cazul reţelelor electrice de medie tensiune cu linii
preponderent aeriene (LEA) unde majoritatea defectelor monofazate sunt trecătoare (respectiv
autostingătoare în cazul tratării neutrului cu bobine de compensare BC).
Soluţiile de tratare a neutrului arătate mai sus cuprinse în această categorie de reţele au o
serie de elemente comune şi anume:
a) Impedanţa între reţea şi pământ trebuie să fie suficient de mare, astfel încât curentul de
defect la pământ să poată fi suportat de instalaţii atât timp cât este necesar pentru
selectarea şi eliminarea defectului sau atât timp cât este necesară asigurarea stringentă a
continuităţii în alimentarea consumatorilor. Pentru curenţi de defect mai mari de 20 – 30 A,
funcţionarea de durată a reţelelor în regim de punere la pământ a unei faze trebuie avizată
deoarece se pot deteriora echipamente, celule, motoare, generatoare transformatoare etc.,
sau se poate transforma defectul monofazat în defecte polifazate cu distrugerea altor
echipamente (întreruptoare, motoare, cabluri etc). Cercetările au arătat că arcul electric
dintre o fază şi pământ poate fi intermitent, putând transforma defectul monofazat în
defecte polifazate dacă intensitatea curentului de defect, care îl alimentează, depăşeşte 3 -
5 A. La această valoare de curent arcul electric nu are condiţii de deionizare şi de
autostingere. Astfel circuitele cu defect trebuie depistate şi deconectate în cel mai scurt
timp.
Actualmente în România prescripţiile tehnice impun compensarea curentului capacitiv de
defect (sau alegerea altei soluţii de tratare a neutrului) dacă acesta are o valoare mai mare
de 10 A în reţelele de medie tensiune (1kV...35 kV) de distribuţie.
b) La apariţia unui defect cu punere simplă la pământ, tensiunile fazelor sănătoase în raport
cu pământul cresc putând ajunge pâna la valori egale cu tensiunea între faze a reţelei iar
tensiunea neutrului devine egală cu tensiunea de fază a reţelei în cazul unei puneri la
pământ printr-o rezistentă foarte mică. Acest lucru conduce la necesitatea izolării neutrului
transformatoarelor şi al motoarelor la tensiunea de fază a reţelei, iar izolaţia de fază a

5
 acestora şi a celorlalte echipamente, la tensiunea între faze, pentru a se putea funcţiona un
anumit timp în aceste condiţii. Acest lucru conduce la scumpirea instalaţiilor.
c) Aceste soluţii implică existenţa unui personal de întreţinere calificat pentru menţinerea în
permanenţă a unui foarte bun nivel de izolaţie şi pentru a interveni rapid în caz de incident
pentru eliminarea defectului.
d) Solicitarea de durată a izolaţiilor la tensiuni mari în regim staţionar sau apariţia repetată
a unor supratensiuni tranzitorii de valori ridicate poate să conducă la îmbătrânirea
prematură a izolaţiei sau la străpungerea izolaţiei reţelei în alte puncte mai slabe pe care
protecţia prin relee trebuie să le sesizeze şi să comande deconectarea.

Reţelele cu neutrul legat la pământ prin bobină de stingere BC (reactanţă acordată) sunt
cele mai numeroase din ţara noastră. Acest mod de tratare se întâlneşte cel mai frecvent deoarece
a fost considerat până de curând ca soluţie optimă pentru reţelele de medie tensiune în care
curenţii capacitivi de punere la pământ depăşesc valorile admise.
Rolul fizic al bobinei de stingere este să permită circulaţia unui curent reactiv, la locul
defectului, care să se opună şi să compenseze curentul capacitiv rezultant din compunerea
curenţilor capacitivi ai fazelor sănătoase.
În aceste condiţii, curentul prin locul de defect va fi foarte mic şi este posibil ca arcul electric
să se stingă la prima trecere a curentului prin zero.
În cazul unui defect trecător arcul electric nu se reaprinde, tensiunea punctului neutru al
reţelei va fi egală aproximativ cu tensiunea de fază, iar tensiunea pe fazele sănătoase va fi egală
cu tensiunea între faze a reţelei.
Ca şi în cazul reţelei cu neutrul izolat, reţeaua va putea continua să funcţioneze alimentând
consumatorii în condiţii satisfăcătoare, cu toate că una din faze este pusă la pământ.
Deci în acest caz se asigură continuitatea în special în cazul alimentării fără rezervare a
unor procese tehnologice la care întreruperile intempestive provoacă perturbaţii şi daune
importante. Ca şi în cazul reţelelor cu neutrul izolat nu este permisă funcţionarea de durată în
regim de punere la pământ a unei faze, defectul trebuie depistat şi trebuie deconectat circuitul cu
defect.
În mod practic nu este necesară îndeplinirea riguroasă a condiţiei de rezonanţă, ci se poate
merge cu un dezacord de 10 % şi chiar de 15-25 %. Dezacordul bobinei se realizează totdeauna
în sensul unei supracompensări astfel încât curentul rezultant de defect să rămână inductiv.
Trebuie menţionat însă că, de fapt, curentul de defect nu devine niciodată nul, chiar dacă
bobina este perfect acordată, deoarece există totdeauna un curent remanent, determinat de
componentele active ale curentului de scurtcircuit şi de armonici. De asemenea, prin bobină va
circula un curent rezidual mic, datorat nesimetriilor, chiar în regim normal fără scurtcircuit.

6
 Manevrele de conectare şi deconectare a unor elemente de reţea pot modifica în limite
sensibile valoarea curenţilor capacitivi, fapt care necesită adaptarea permanentă a inductivităţii
bobinei la capacităţile reţelei. În acest scop sunt necesare bobine cu posibilităţi de reglaj care, în
funcţie de valoarea curenţilor capacitivi, asigură în permanenţă condiţiile de compensare necesare.
Cu toate măsurile care se iau, există un risc permanent de supratensiuni tranzitorii de valori
mari în cazul defectelor cu arc intermitent sau supratensiuni temporare de ferorezisteţă.
Solicitarea îndelungată a izolaţiei reţelei la tensiunile în regim staţionar (până la detectarea
şi eliminarea defectului) sau/şi apariţia unor supratensiuni tranzitorii de valori mari, conduce la
îmbătrânirea izolaţiei şi la străpungerea acesteia în alte puncte mai slabe, transformând ca şi în
cazul reţelelor cu neutru izolat, simpla punere la pământ în dublă punere la pământ pe care
protecţia prin relee trebuie să o sesizeze şi să comande deconectarea liniei întrerupând astfel
alimentarea consumatorilor. Aceste protecţii sunt în numeroase cazuri dificil de realizat şi de reglat.
De asemenea dacă două puneri la pământ sunt situate de o parte şi de alta a unui
întreruptor, acesta este supus unor solicitări intense care pot conduce la explozia lui.
Racordarea bobinelor de stingere se face pe neutrul accesibil al unui transformator din
reţeaua de compensat.
În cazul în care acesta nu există este necesar montarea unui transformator special pentru
acest lucru sau să se creeze un punct neutru artificial prin instalarea unei bobine trifazate în zig-
zag conectată în stea.
Faţă de cele de mai sus se pot concluziona următoarele caracteristici ale reţelelor în
schema IT:
Avantajele sistemului de tratare a neutrului prin bobină de stingere:
- asigură continuitatea în alimentare a consumatorilor în majoritatea defectelor la pământ
monofazate;
- valoarea foarte redusă a curentului de defect la o punere simplă la pământ;
- se exclude posibilitatea apariţiei scurtcircuitelor cu arc persistent;
- gradient de potenţial scăzut la locul de defect.

Dezavantajele principale sunt următoarele:

- necesitatea izolării neutrului transformatoarelor (şi a motoarelor) la valoarea tensiuniii de
fază a reţelei şi necesitatea izolării fazelor tuturor instalaţiilor la tensiunea între faze a
reţelei. Ca şi în cazul reţelelor cu neutrul izolat aceasta implică costuri ridicate pentru
instalaţie şi echipamente;
- exploatarea dificilă în cazul bobinelor de stingere fără reglaj automat; totdeauna este
necesar un reglaj urmărit în permanenţă şi un personal calificat pentru a se realiza
permanent acordarea bobinei cu starea reţelei;
- posibilitatea apariţiei defectelor cu punere dublă la pământ;

7
 - posibilitatea apariţiei unor supratensiuni tranzitorii de valori mari;
- posibilitatea distrugerii întreruptoarelor în cazul defectelor duble;
- funcţionarea neselectivă a protecţiei în anumite cazuri de punere dublă la pământ sau
defecte polifazate;
- selectarea simplelor puneri la pământ nu se poate face prin protecţii automate sigure,
astfel încât detectarea şi izolarea defectului poate dura mult timp;
- îmbătrânirea izolaţiei ca urmare a funcţionării de durată la tensiuni stabilizate ridicate şi a
supratensiunilor tranzitorii de valori mari;
- dificultatea extinderii reţelei;
- cheltuielile materiale cele mai ridicate legate de instalaţia şi exploatarea bobinelor de
stingere.
Soluţia de tratare a neutrului prin bobină de stingere se consideră a fi mai adecvată
reţelelor electrice cu linii aeriene unde numeroase defecte monofazate sunt trecătoare şi sunt puse
la punct metode de selectare şi de declanşare în cazul defectelor monofazate persistente.
În cazul reţelelor cu neutrul legat la pământ prin rezistenţă R n pentru limitarea
curentului de punere la pământ (reţele simbol T 2T) se poate asigura deconectarea rapidă a
defectului cu punere la pământ şi se pot alege nivele de izolaţie ceva mai coborâte decât în cazul
soluţiilor de tratare a neutrului cu bobine de compensare, din următoarele considerente specifice
tratării prin rezistenţă Rn:
- se elimină rapid defectele, prin utilizarea unor protecţii automate simple şi sigure, astfel
încât reţeaua nu este solicitată practic la tensiunea stabilizată de valori mari (tensiunea între faze
pentru izolaţia fazelor şi tensiunea de fază pentru neutru);
- supratensiunile tranzitorii au valori mai mici şi sunt amortizate rapid şi eficace.
În cazul reţelelor existente dimensionate la tensiunea între faze a reţelei, izolaţia va fi
solicitată la valori de tensiuni mai reduse.
De asemenea şi în aceste cazuri continuitatea în alimentare a consumatorilor poate fi foarte
bună şi suficientă pentru marea majoritate a instalaţiilor. Prin faptul că defectul este eliminat rapid,
iar supratensiunile au valori mai mici şi sunt amortizate rapid, creşte durata de viaţă a
echipamentelor şi instalaţiilor, creşte durata de timp între două defecte şi astfel creşte continuitatea
în funcţionare în ansamblu a reţelei.
Deoarece elementul avariat trebuie oricum reparat sau înlocuit şi consumatorii respectivi
vor fi deconectaţi, problema continuităţii în alimentare apare stringentă numai în cazul în care, în
momentul producerii defectului, prin deconectare se poate pereclita securitatea personalului sau
se pot distruge echipamente foarte scumpe sau pierderi de producţie foarte mari. După luarea unor
măsuri pentru preîntâmpinarea efectelor nedorite, consumatorii respectivi pot fi deconectaţi.

8
 În astfel de situaţii, când trebuie asigurată continuitatea în alimentare a consumatorilor
într-un anumit moment sau pentru luarea anumitor măsuri de protecţie, se poate prevedea o
rezervare corespunzătoare a alimentării şi a echipamentelor necesare, precum şi o automatică
corespunzătoare (tip AAR) pentru a se trece în orice moment pe soluţia de rezervă. În astfel de
situaţii creşte corespunzător şi siguranţa în funcţionare a instalaţiilor.
Legarea la pământ a neutrului prin rezistenţa de limitare este considerată ca cel mai bun
compromis pentru reţelele de medie tensiune în care nu este nevoie de o continuitate momentană
absolută în funcţionare sau unde este asigurată o rezervare în alimentarea consumatorilor.
În numeroase cazuri soluţia de tratare a neutrului reţelei prin rezistenţa de limitare poate fi
mai ieftină decât soluţia prin bobină de stingere sau reactanţă de limitare.
Avantajele sistemului de tratare a neutrului prin rezistenţă Rn sunt:
- posibilitatea realizării unor protecţii selective rapide şi eliminarea rapidă a defectului (chiar
şi în cazul unor defecte rezistive);
- reducerea valorilor şi amortizarea rapidă a supratensiunilor tranzitorii de comutaţie
specifice reţelelor cu neutrul izolat sau tratat prin bobină de stingere sau reactanţă de
limitare, ceea ce reduce probabilitatea transformării defectelor monofazate în defecte
polifazate;
- prelungirea duratei de viaţă a echipamentelor prin reducerea îmbătrânirii izolaţiei acestora
ca urmare a reducerii valorii supratensiunilor şi tensiunilor stabilizate (datorită prezenţei
rezistenţei) şi a reducerii duratei de acţionare a acestor tensiuni asupra izolaţiilor
(eliminarea defectului prin protecţiii într-un timp foarte scurt);
- eliminarea supratensiunilor temporare pe armonica fundamentală sau pe armonicile
superioare specifice reţelelor cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de stingere şi
reactanţă de limitare (supratensiuni de rezonanţă sau ferorezonanţă);
- reducerea probabilităţii apariţiei dublelor puneri la pământ şi deci reducerea
probabilităţilor distrugerii întreruptoarelor;
- valoarea rezistenţei de limitare este independentă de schema reţelei la un moment dat,
putându-se extinde reţeaua eliminându-se astfel dezavantajul unui reglaj permanent
(automat sau manual) ca în cazul tratării neutrului prin bobină de stingere;
- cheltuielile de exploatare scad foarte mult, deoarece avariile nu se extind şi la alte
elemente ale reţelei, reducându-se substanţial numărul scurtcircuitelor bifazate şi
trifazate;
- preţul unui rezistor de limitare este mai redus decât al unei bobine de stingere şi sau al
unei reactanţe de limitare.

9
 Dezavantajele soluţiei de tratare a neutrului prin rezistenţă Rn sunt:
- nu se asigură continuitatea în alimentare a consumatorilor cu probleme specifice racordaţi
la linia cu defect;
- necesitatea unei rezervări în staţia de alimentare a consumatorilor importanţi care nu
permit întreruperea în alimentarea lor;
- numărul relativ mare de declanşări în cazul reţelelor aeriene ca urmare a defectelor
pasagere specifice acestor reţele. Acest dezavantaj poate fi eliminat dacă sunt puse la
punct metode de selectare a defectelor pasagere.
Datorită avantajelor şi dezavantajelor prezentate mai sus, se constată, tendinţa de opţiune
pentru reţele care funcţionează în schema normală cu neutrul tratat cu BC (simbol IT) şi comutarea
automată a rezistorului Rnc în cazul unui defect cu punere la pământ. În acest caz soluţiile şi
schemele de protecţie şi de automatizare au în vedere următoarele condiţii de funcţionare:
a) Reţeaua de m.t este pregătită pentru regimul RRn, ceea ce înseamnă că instalaţiile de
legare la pământ din reţeaua de m.t sunt dimensionate pentru regimul de tratare a neutrului cu
rezistor Rn.
b) În staţia de alimentare a reţelei de 110 kV/m.t, se prevăd toate protecţiile specifice
staţiilor în care pe partea de m.t neutrul este tratat cu rezistor R n; aceasta înseamnă prevederea
următoarelor protecţii principale:
PHCL - protecţie homopolară de curent pe fiecare linie;
PCHN - protecţia homopolară de curent pe rezistorul Rn;
PPRL - protecţia împotriva punerilor la pământ rezistive pe fiecare linie;
PPRN - protecţia împotriva punerilor la pământ rezistive pe rezistorul Rn;
PMB - protecţia de masă a barelor (protecţia de curent);
PDLH - protecţia diferenţială longitudinală homopolară.
c) În staţia de alimentare de 110 kV/m.t trebuie să existe în stare de funcţionare:
- bobinele de compensare BC corespunzătoare curentului total capacitiv a
reţelei de m.t;
- un rezistor Rnc şi o bobină de punct neutru BPN.
d) Reţeaua funcţionează în regim normal cu neutrul tratat prin bobină de compensare BC;
în cazul unui defect autostingător acesta se lichidează de la sine datorită existenţei bobinei de
compensare fără declanşarea liniei cu punere simplă la pământ.
e) În cazul unui defect trecător sau persistent cu o durată mai mare decât cea considerată
suficientă pentru lichidarea de la sine a defectelor autostingătoare ta, se conectează automat
rezistorul Rnc în paralel cu bobina BC (BC  Rnc). Această conectare se poate realiza în
următoarele variante constructive:
Varianta I - BPN  BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului
Rnc în paralel cu BC, respectiv BPN  BC  Rnc.

10
 Varianta II -TSP  BC cu comutarea automată în caz de defect a grupului
BPN  Rnc în paralel cu grupul TSP  BC, respectiv
(TSP  BC) ( BPN  Rnc).

Varianta III -TSP  BC cu comutarea automată în caz de defect a rezistorului

Rnc în paralel cu BC, respectiv TSP  BC  Rnc; în această,
variantă TSP trebuie să fie corespunzător curentului de 300 A al
rezistorului Rnc (curent de punere la pământ de 300 A).
Comutarea automată a rezistorului Rnc în paralel cu BC în una din variantele de mai sus se
realizează după timpul de aşteptare ta prestabilit, considerat necesar pentru lichidarea defectelor
autostingătoare.
f) La conectarea rezistorului Rnc se obţine declanşarea liniei defecte prin protecţiile
menţionate la pct.b) de mai sus (PHCL sau PPRL) sau se obţine declanşarea transformatorului
110 kV/m.t prin protecţiile de rezervă (PHCN sau PPRN).
Se menţine în funcţiune rezistorul Rn pe toată durata necesară funcţionării RART ciclul 1 
ciclul 2 de pe linia defectă. Timpul total va fi cel puţin
t = p1 p2 t
unde:
p1 - este pauza RART ciclului 1 (de ex.: p1 = 1 … 2 s);
p2 - este pauza RART ciclului 2 (de ex.: p2 = 20s);
t - este treapta de timp necesară pentru acoperirea împrăştierii timpilor p1 şi p2 şi
acoperirea timpilor protecţiilor care determină declanşările.

g) După expirarea duratei t are loc declanşarea automată a rezistorului şi revenirea la

funcţionarea reţelei de m.t numai cu bobina de compensare BC. În cazul în care defectul nu a fost
lichidat în timpul t, linia cu punere la pământ rămâne deconectată, urmând să se efectueze
manevrele de către personalul de tură pentru localizarea sectorului de linie defect.
h) Operaţiile de anclanşare şi declanşare a rezistorului Rnc, în condiţiile menţionate mai sus,
se realizează cu un bloc BCAR de automatizare pentru conectarea, respectiv deconectarea
automată a rezistorului Rnc.
i) Pentru operaţiile de localizare a sectorului de linie cu defect, se prevede un bloc PHT
care determină declanşarea liniei în cauză cu o treaptă de timp mai mică decât timpul t a (de
aşteptare pentru conectarea rezistorului) menţionat la pct.e) de mai sus. În acest mod se evită
intrarea în funcţiune nejustificată a rezistorului Rn pe perioada manevrelor necesare pentru
identificarea sectorului de linie cu punere la pământ.
În funcţie de schema de funcţionare a reţelei de m.t, se stabilesc protecţiile şi
automatizările necesare pentru lichidarea regimurilor de avarii în special se au în vedere defectele

11
cu puneri la pământ care pot conduce la distrugeri de echipamente şi/sau accidente grave de
persoane.
La stabilirea soluţiilor trebuie să se aibe în vedere rezolvarea în mod special a
următoarelor probleme:
- reducerea solicitărilor izolaţiilor din staţie şi reţea printr-o tratare corespunzătoare a
neutruluui reţelei de m.t şi prin declanţări selective, sigure şi cât mai rapide posibil a liniei în cazul
punerilor simple la pământ; se preconizează astfel evitarea defectelor de durată cu puneri simple
la pământ;
- evitarea extinderilor, respectiv evitarea în deosebi a defectelor polifazate, datorită
funcţionării de durată cu punere simplă la pământ;
- asigurarea unei protecţii rapide şi selective pe liniile cu stâlpi LEA de m.t folosiţi în comun
cu linii de telecomunicaţii; se preconizează evitarea în mod special a defectelor de durată pe liniile
cu LEA folosiţi în comun cu linii de telecomunicaţii cu fibre optice;
- asigurarea unei bune continuităţi în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor
printr-o concepţie adecvată de identificare rapidă şi selectivă a liniei cu defecte pentru a se evita
declanşări multiple nejustificate tehnic a consumatorilor; deasemenea se are în vedere asigurarea
continuităţii în alimentarea cu energie electrică prin evitarea la minimum posibil a deteriorării
echipamentelor datorită unor extinderi de avarii, de exemplu transfomarea unei puneri simple la
pământ de durată într-o punere dublă la pământ, cu toate consecinţele care decurg din aceasta (în
special în cazurile unor puneri duble la pământ nedeconectabile prin protecţia maximală de
curent);
- evitarea deteriorării prizelor de pământ din reţea şi a legăturilor la acestea prin pierderea
stabilităţii termice datorită unor defecte de lungă durată.
Dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ se efectuiază în funcţie de parametrii de
funcţionare a protecţiilor şi automatizările prevăzute în reţeaua electrică. Se au în vedere:
- gradul siguranţei în funcţionare, respectiv de identificare şi declanşare în cazul unui
defect cu punere la pământ;
- gradul de selectivitate, respectiv duratele rimpii de identificare şi declanşare în cazul
defectelor cu puneri la pământ;
- curenţii de reglaj ale protecţiilor respectiv limitele între care se îndeplinesc condiţiile
pentru acţionarea dispozitivelor de declanşare în caz de defect.
Datele de mai sus determină condiţiile de calcul privind asigurarea tensiunilor de atingere şi
de pas (Ua şi Upas) sub limitele maxime admise, obţinerea valorilor necesare de dispersie R p şi
tensiunilor totale ale instalaţiilor de legare la pământ, respectiv ale tensiunilor prin cuplaj rezistiv U R
în reţelele de telecomunicaţii, precum şi privind îndeplinirea condiţiilor de stabilitate termică a
conductoarelor de legare la pământ din componenţa instalaţiilor de legare la pământ.

12
 În tabelul 1.1 se prezintă limitele maxime admise pentru tensiunile de atingere U a şi Upas în
cazul reţelelor de medie tensiune (1kV...35kV), în funcţie de:

- categoria echipamentului electric;

- categoria zonei de acces;
- timpul de întrerupere a circuitului cu punere la pământ, prin acţionarea protecţiei de bază;
- schema de funcţionare a reţelei.

13
 Tabelul 1.1

Tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas maxime admise în cazul unui defect

cu punere la pământ în reţeaua de m.t (1 kV…35kV)

TIMPUL DE ÎNTERRUPĂERE LA PROTECŢIA DE BAZĂ TB, ÎN S

Nr. ECHIPAMENTUL
CATEGORIA ZONEI DE ACCES TIPUL REŢELEI
crt. ELECTRIC 0,8-
0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 1,2-3 3
1,2
I T şi T1T 125 100 85 80 75 70 65 65 50
1.1. circulaţie frecventă
T2 T 250 200 165 150 140 130 125 65 50
1. Orice echipament
1.2. circulaţie redusă fără mijloace I T şi T1T 250 200 165 150 140 130 125 125 125
electric cu excepţia
individuale de protecţie izolante T2 T 500 400 330 300 280 260 250 125 125
stâlpilor LEA
1.3. circulaţie redusă cu folosirea I T şi T1T 500 400 330 300 280 260 250 250 250
mijloacelor ind.de protecţie izolante T2 T 1100 795 600 500 500 500 500 250 250
2.1.circulaţie frecventă din localităţi IT 125 125 125 125 125 125 125 125 125
T1T 250 250 250 250 250 250 250 250 250
T2T 110 795 600 500 500 500 500 250 250
2. Stâlpii LEA fără
2.2. circulaţie frecventă din afara I T şi T1T Nu se standardizează
aparataj
localităţii şi circulaţie redusă T2 T
2.3. incinte industriale şi agricole , I T şi T1T 125 125 125 125 125 125 125 125 125
plaje şi terenuri de camping T2 T 250 250 250 250 250 250 250 125 125
IT 125 125 125 125 125 125 125 125 125
3.1.în general indiferent de zonă T1T 250 250 250 250 250 250 250 250 250
3. Stâlpii LEA cu T2T 500 500 500 500 500 500 500 250 500
aparataj
3.2. Încidente industriale şi agricole, I T şi T1T 125 125 125 125 125 125 125 125 125
plaje şi terenuri de caamping T2 T 250 250 250 250 250 250 250 125 125
Schema IT - reţea izolată faţă de pământ (cu neutru izolat sau tratat cu bobine de compensare BC)
Schema T1 T- reţea legată la pământ cu un sistem de eliminare a defectului
Schema T2 T- reţea legată la de pământ prin rezistor Rn cu două sisteme de eliminare a defectului
 2. DIMENSIONAREA INSTALAŢIEI DE LEGARE LA PĂMÂNT A UNEI STAŢII
ELECTRICE DE 110 KV (de interconexiune şi de transformare 110/20 kV)
Partea de 110 kV a staţiei funcţionează în schema TT (legată direct la pământ, iar protecţia
împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă se aplică legarea la pământ).
Partea de 20 kV funcţioneză în schema IT (izolată faţă de pământ, iar respectiv neutrul
reţelei de 20 kV este tratat cu bobine de compensare BC, iar protecţia împotriva electrocutărilor
prin atingere indirectă se aplică legare la pământ).
În conformitate cu legislaţia tehnică în vigoare, şi anume :
- Standardul STAS 12604/4 revizuit de către SC ELECTRICA SA;
- Instrucţiunea SC ELECTRICA SA de aplicare a prevederilor standardelor STAS 12604/4
revizuit şi STAS 12604/5 revizuit;
- Îndreptarul de proiectare şi execuţie a instalaţiilor de legare la pământ 1 RE-I p 30-2004
SC ELECTRICA SA, reţelele de 110 kV de alimentare a staţiilor de transformare de 110 kV /m.t se
realizează în toate cazurile în schema TT, şi anume reţeaua este legată la pământ (simbol T) , iar
sistemul de protecţie împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă constă în legarea la pământ
(simbol T).
În cazul reţelelor de 110 kV legate la pământ (schema TT) dimensionarea instalaţilor de
legare la pământ va fi astfel efectuată, încât tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas să fie mai mici
sau cel mult egale cu valorile maxime admise de STAS 2612-1987 şi respectiv cele date în
Tabelul 2.1 de mai jos, în funcţie de timpul de declanşare la acţionarea protecţiei de bază tb şi de
categoria reţelei.
La stabilirea protecţiei de bază, se are în vedere situaţia de ansamblu a protecţiilor din
reţea şi se va considera acea protecţie care trebuie să acţioneze în mod normal cel mai rapid
(prima) la o punere la pământ (scurtcircuit monofazat); în general, timpul este de 0,2 – 0,8 s.

În cazul liniilor de distribuţie (de regulă) se poate considera timpul primei trepte a protecţiei
de distanţă (sau a celei maximale); de regulă, timpul este 0,4 – 0,8 s. Considerarea timpului de
calcul trebuie totdeauana justificată.

Instalaţia de legare la pământ trebuie să îndeplinească şi condiţiile de stabilitate termică,

luând în considerare timpul de trecere a curentului de punere la pământ (curentul de scurtcircuit
monofazat); de regulă se consideră timpul protecţiei de rezervă; dacă aceasta nu există, se ia
timpul treptei a II-a a protecţiei de bază. Se consideră ca protecţie de rezervă, protecţia care
acţionează în cazul nefuncţionării la treapta a I-a a protecţiei de bază la o punere la pământ (un
scurtcircuit monofazat).
Cu titlul de exemplificare, la staţiile cu tensiunea nominală de 110 kV, se poate considera
timpul protecţiei maximale de pe liniile care alimentează staţia respectivă; de regulă timpul
protecţiei de rezervă este în intervalul 0,8-3 s.

Considerarea timpilor de calcul pentru verificarea condiţiilor de stabilitate termică pentru

instalaţia de legare la pământ deasemenea justificată în toate cazurile.

15
 Tab
elul 2.1

Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere Ua şi de pas Upas

în reţelele de 110 kV în schema TT

Categoria instalaţiei Timpul de întreruperi prin protecţia de bază tb în cazul unui

Nr.
electrice şi zonele defect cu punere la pământ în s
crt.
de acces 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8..3 3
1. Staţii Electrice,
în zonele
125 100 85 80 75 70 65 50
1.1. În zoinele de
circulaţie frecventă
1.2. Cu circulaţie redusă
fără folosirea mijloacelor
250 200 165 150 140 130 125 125
individuale de protecţie
izolante
1.3. Cu circulaţie redusă
cu folosirea mijloacelor
500 400 330 300 280 260 250 250
individuale de protecţie
izolante
2. Linii electrice aeriene
2.1. Stâlpi LEA fără
aparataj
250 250 250 250 250 250 250 250
2.1.1. În zone cu
circulaţie frecventă din
localităţi
2.1.2. În zone cu
circulaţie redusă şi cele
cu circulaţie frecventă Nu se standardizează (nu sunt normate)
din afara localităţilor
2.1.3. Incinte, plaje şi
125 125 125 125 125 125 125 125
tensiuni de camping
2.2. Stâlpi LEA cu
aparataj cu acces
folosindu-se mijloace 250 250 250 250 250 250 250 250
individuale de protecţie
izolante

În calculele de dimensionare a instalaţiei de legare la pământ, se iau în considerare curenţii

efectivi care trec prin elementele care compun instalaţia de legare la pământ (conductoarele de
ramificaţie, conductoarele principale, priza de pământ şi conductoarele de legare la aceasta) în
cazul unui scurtcircuit monofazat în instalaţia respectivă sau în afara acesteia.

Se consideră curentul maxim corespunzător etapei finale pentru care este proiectată
instalaţia respectivă. Se are totdeauna în vedere ca prin instalaţia de legare la pământ în
ansamblul ei, să se realizeze pe cât posibil egalizarea potenţialelor pentru masele metalice din
incinta staţiei electrice (o protecţie prin echipotenţiere). În acest scop este indicată folosirea
conductoarelor de legare la pământ din cupru, care prezintă o impedanţă homopolară mult mai
mică (în unele cazuri de 10 ori mai mică) decât conductoarele din oţel.

În vederea egalizării potenţialelor în incintele staţiilor electrice se vor lega între ele toate
instalaţiile de legare la pământ din incintă. La instalaţia de legare la pământ comună se vor racorda
deasemenea conductoarele de protecţie ale liniilor electrice aeriene, toate conductele metalice,
cum sunt conductele de apă şi canalizare, învelişurile metalice ale cablurilor, ţevile cu fluide (chiar

16
cele combustibile), şinele de cale ferată, armăturile metalice ale construcţiilor de beton armat şi
alte construcţii metalice, realizându-se astfel o reţea generală de legare la pământ în incintă (sau
pe platforma cu mai multe instalaţii electrice).
Staţiile electrice exterioare îngrădite se încadrează în categoria instalaţiilor electrice cu
circulaţie redusă pentru toate zonele din incinta îngrădită. Zonele din exteriorul staţiilor, vor fi
încadrate fie în categoria instalaţiilor electrice cu circulaţie redusă, fie în categoria celor cu
circulaţie frecventă, în funcţie de distanţa reglementată faţă de marginea drumurilor, a şoselelor
sau a îngrădirilor locuinţelor.

Pentru incintele staţiior de conexiuni şi transformatoare exterioare, tensiunile de atingere şi

de pas maxime vor fi cele din Tabelul 2.1 pentru zonele cu circulaţie redusă, corespunzătoare
unuia din cele două cazuri şi anume cu sau fără organizarea folosirii permanente de către toate
persoanele care au aces în incinta staţiei a mijloacelor individuale de protecţie izolante (în timpul
circulaţiei sau al efectuării lucrărilor).

Pentru respectarea limitelor admise ale tensiunilor de atingere şi de pas, se au în vedere

întotdeauna următoarele măsuri:

- realizarea instalaţiei de legare la pământ folosind prizele de pământ naturale din staţie,
în special armăturile tuturor fundaţiilor de beton armat şi alte construcţii metalice îngropate;
- realizarea unei prize de pământ artificiale numai pentru completarea prizelor de pământ
naturale, dacă rezultă necesar (se justifică în proiectul instalaţiei respective);
- realizarea unei prize de dirijare a distribuţiei potenţialelor cu electrozi dispuşi în
apropierea echipamentelor electrice (maselor) din incinta staţiei.
În cazul în care cu aceste mijloace nu se pot obţine valorile admise ale tensiunilor de
atingere şi de pas, se realizeză în plus o izolare a amplasamentelor în zonele de acces din
apropierea echipamentelor electrice.

Trebuie avut în vedere de asemenea protecţia împotriva transmiterii de tensiuni periculoase

în afara incintei staţiei prin: şine de cale ferată, cabluri, conducte metalice lungi (de exemplu,
conductele de apă etc., care ies din incinta staţiei). În mod deosebit trebuie determinată tensiunea
prin cuplaj rezistiv UR în cablurile de telecomunicaţii, care trebuie să aibă o valoare cel mult egală
cu cea impusă de prevederile standardului STAS 832.

Dirijarea distribuţiei potenţialelor şi/sau izolarea amplasamentelor se aplică în situaţia în

care nu este posibil să se obţină cu mijloace justificate economic o tensiune a instalaţiei de legare
la pământ Up mai mică sau cel mult egală cu valoarea maximă admisă pentru tensiunea de
atingere Ua şi de pas Upas.
Stabilirea eficacităţii unei instalaţii de dirijare a distribuţiei potenţialelor se face prin
determinarea coeficienţilor de atingere ka şi de pas kpas definiţi prin rapoartele:
Ua U pas
ka  şi k pas  .
Up Up

Tensiunile de atingere şi de pas obţinute vor fi astfel:

17
 U`a  k a  Up

U`pas  k pas  Up
`
Dacă U`a şi Upas sunt mai mici sau cel mult egale cu valorile maxime admise, instalaţia
de dirijare a distribuţiei potenţialelor se consideră corespunzătoare.
`
Izolarea amplasamentelor se va aplica în cazul în care U`a şi Upas rezultate în urma
dirijării distribuţiei potenţialelor depăşesc valorile tensiunilor de atingere şi de pas admise.
Izolarea amplasamentelor se va realiza prin acoperirea zonelor de circulaţie şi de deservire
a echipamentelor cu straturi din materiale cu rezistivităţi mai mari decât cea a solului  de exemplu
cu piatră sfărâmată sau cu plăci din beton sau asfalt.
Faţă de cele de mai sus, condiţiile pentru asigurarea unor tensiuni de atingere şi de pas
sub limitele admise, devin:

k a  Rp  Ip k pas  Rp  Ip
 Ua şi  Upas , respectiv ,
a  pas

ka U p k pas  U p
 Ua şi  U pas
a  pas
în care:
Ua (Upas) este tensiunea de atingere (de pas) maximă admisă, conform Tabelului 2.1 în V;
Rp este rezistenţa instalaţiei de legare la pământ de protecţie în ;
Ip - curentul de punere la pământ care trece efectiv prin priza de pământ, în A;
ka (kpas) - este coeficientul de atingere (respectiv de pas) corespunzător prizelor de dirijare
a distribuţiei potenţialelor;
a - coeficientul de izolare a amplasamentului, considerat pentru determinarea tensiunilor
de atingere; dacă nu sunt determinări pentru cazul respectiv se consideră în calcule
următoarele valori:
a = 2, pentru balast (piatră spartă) de 15 cm grosime;
a = 3, pentru dale de beton;
a = 5, pentru asfalt de 2 cm grosime pe strat de pietriş;
pas -coeficientul de izolare a amplasamentului considerat pentru determinarea tensiunilor
de pas;
pas = 4a - 3 , dacă nu sunt determinări pentru cazul respectiv se vor considera în
calcule următoarele valori;
pas = 5, pentru balast (piatră spartă) de 15 cm grosime;
pas = 9, pentru dale de beton;
pas = 17, pentru asfalt de 2 cm grosime pe strat de pietriş.

În toate situaţiile când nu se adaugă un strat izolant (piatră, dale de beton sau asfalt) se
poate considera în calcul rezistenţa electrică pe care o prezintă solul la trecerea curentului prin

18
tălpile omului Rd. La un singur picior Rd  3 unde  este rezistivitatea solului din punctul
considerat.
Rd
În cazul tensiunilor de atingere rezistenţa prin tălpile omului este: R da  , fiind două
2
rezistenţe Rd în paralel (a se vedea fig.2.1).
În cazul tensiunilor de pas se consideră că rezistenţa prin tălpile omului este R d pas = 2Rd ,
fiind două rezistenţe Rd în serie.
În aceste cazuri coeficienţii de amplasament, sunt:

Rda  Rh Rda , 
15 Rdpas  Rh Rdpas
a   1 a  1 şi  pas   1
Rh Rh Rh Rh Rh

6
 pas  1
Rh

Este valabilă, de asemenea, relaţia mai sus:  pas  4 a  3

În cazuri speciale în care timpul de întrerupere prin prortecţia de bază t b  0,41 se admite
când se doreşte ca la stabilirea protecţiei împotriva electrocutărilor, să se considere curentul
maxim admis prin corpul omului Ih; în acest caz determinarea rezistenţei instalaţiei de legare la
pământ Rp rezultă din următoarele relaţii de calcul :
Ih  Rh a  pas
Rp  şi Rp  IhRh
k aIp k pasIp

unde: Ih de calcul se determină din Tabelul 2.2. (în conformitate cu standardul STAS 2612-87).
Pentru exemplificare, prevederile de mai sus au aplicare în deosebi în cazul verificării
instalaţiilor de legare la pământ prin măsurări la curenţi de punere la pământ de valori mai mari de
1000A (măsurări pe viu).
Relaţiile de mai sus şi anume cazul în care se consideră:

, 
15 6
a   1 şi  pas   1,
Rh Rh

devin:
Ih  15
,   3000 Ih  6  3000
Rp  şi Rp 
k a  Ip kpas  Ip

sau
  2000   500
Rp  15
, Ih şi Rp  6 Ih
k a  Ip k pas  Ip

unde:  - este rezistivitatea solului în m.

Dacă se consideră condiţia: Rh  Ih  Ua , respectiv Rh  Ih  Upas rezultă pentru
determinarea rezistenţei instalaţiei de legare la pământ relaţiile:

19
  
1 1
Rp  Ua 2000 şi Rp  Upas 500 .
k a  Ip kpas  Ip

Tabelul 2.2

Limite maxime admise de calcul ale curenţilor prin corpul omului Ih ,

în A în funcţie de timpul protecţiei de bază, în s

Limite maxime admise de calcu ale curenţilor prin

corpul omului Ih , în mA.
0,1 s 0,2 s 0,3 s 0,4 s
115 60 50 35

Fig. 2.1 - Schemele echivalente pentru determinarea tensiunilor de atingere şi

de pas în funcţie de rezistenţa Rd:
a) Tensiunea de atingere
b) Tensiunea de pas

20
 Aplicaţia 1

1. STAŢIE DE 110/20 kV; CONDUCTOARE DE LEGARE LA PĂMÂNT

ŞI ELECTROZI DIN OŢEL
1.1. Ipotezele considerate (cu titlu de exemplu) privind instalaţia de legare la pământ
complexă a staţiei electrice
1.1.1. Prezentarea staţiilor de 110 kV şi 20 kV
Staţia de 110 kV este de tip exterior cu 4 celule de linii aeriene (LEA) de 110 kV şi două
celule transformator de 110/20 kV .
Conductoarele LEA sunt protejate împotriva loviturilor directe de trăsnet prin intermediul
conductoarelor de protecţie. Aceste conductoare de protecţie ale fiecărei LEA sunt legate la:
- priza de pământ a fiecărui stâlp LEA;
- instalaţiile de legare la pământ ale staţiilor în care este racordată linia electrică respectivă
(staţiile de la capetele LEA).
Staţia de 20 kV este de tip interior cu transformatoarele de 110/20 kV amplasate în staţia
exterioară.
Staţia de 110 kV şi staţia de 20 kV se află într-o incintă îngrădită, care este amplasată
într-o zonă cu circulaţie redusă.
În incinta staţiei de 110 kV se consideră zonă de circulaţie redusă, fără obligaţia de a se
folosi permanent mijloace individuale de protecţie în zonele de circulaţie (de acces) a persoanelor.

1.1.2. Datele iniţiale de calcul pentru staţia de 110 kV

- curentul de scurtcircuit monofazat maxim (de calcul): Idm= 20 kA
- curentul maxim prin priza de pământ: Ip= 12 kA Ip=Idm- (IN +Icp)
unde:
IN - este componenta din curentul de scurtcircuit monofazat I dm care se închide prin neutrele
transformatoarelor de 110 kV;

21
 Icp - este componenta din curentul de scurtcircuit monofazat Idm care se închide prin
conductoarele de protecţie LEA la staţiile care alimentează defectul cu punere la
pământ (care determină valoarea curentului de scurtcircuit monofazat Idm);
- timpul protecţiei de bază t0 pentru declanşare în cazul defectului considerat de punere
monofazată la pământ: t0 = 0,4 s;
- timpul protecţiei de rezervă tr considerată (inclusiv timpul de funcţionare a întreruptorului):
tr = 2,5 s;
- rezistivitatea solului de calcul : m = 66 m  = 1,5

 = m   100 m

unde:
m - este rezistivitatea măsurată a solului;
 - este coeficientul de variaţie a rezistivităţii solului;

- suprafaţa incintei îngrădite a staţiei este un dreptunghi cu laturile: L1 =160 m şi L2 =70 m;

- tensiunile de atingere în interiorul incintei staţiei (valori admise) pentru to = 0,4 s:
Ua  165 V;
- tensiunile de pas în interiorul incintei staţiei şi în afara acesteia (valori admise):
Upas  165 V;
- tensiunea prin cuplaj rezistiv în reţelele de telecomunicaţii care ies sin incinta staţiei:
Ur  4000 V;
unde: Ur = 0,85  Up
Up - este tensiunea totală a instalaţiei de legare la pământ a staţiei de 110 kV, în
cazul unei puneri la pământ monofazate (conform standardului STAS 832).

1.1.3. Concepţia privind realizarea instalaţiei de legare la pământ complexe a staţiei

de 110 kV
Se realizează o priză de pământ cu electrozi verticali pe un contur închis dispus la 1,5 m
faţă de îngrădirea (gardul) incintei în interiorul acesteia, cunoscut fiind faptul că existenţa acestor
electrozi verticali determină accentuat micşorarea tensiunilor de pas în afara incintei.
Rezultă un contur sub formă de dreptunghi cu laturile L 1 = 157 m şi L2 = 67 m , iar
perimetru conturului va fi P = 2  (157+67) = 448 m.
Electrozii verticali vor fi din ţeavă der oţel, protejat împotriva corodării prin zincare
(galvanizare) sau prin cuprare, cu diametrul exterior d = 75 mm şi vor avea o lungime l = 3 m
dispuţi la o distanţă de a= 6 m între ei şi o adâncime de îngropare q V = 0,8 m (de la capătul
superior al electrodului până la suprafaţa solului), rezultând un număr nV de electrozi verticali
P 448
nv    75 electrozi verticali.
l0 6

22
 Conductoarele de legătură între electrozii verticali care constituie astfel electrozi orizontali,
componente ale prizei de pământ, vor fi îngropaţi la o adâncime de q0 = 0,9 m.

În interiorul staţiei, delimitat de conturul prizei cu electrozi verticali, se realizează priza de

dirijare a distribuţiei potenţialelor constituită din electrozi orizontali din benzi de oţel (oţel lat)
protejaţi împotriva corodării prin zincare (galvanizare) sau prin cuprare cu grosimea minimă de 4
mm, dispuţi la o distanţă a între ei (fig.1), care au lungimea ld = L1 = 157 m (în exemplul de faţă).
Considerând latura mică a dreptunghiului L2 = 67 m, rezultă un număr de electrozi orizontali

L'2
paraleli de calcul n0   1.
a
Pentru aplicarea relaţiilor de calcul totdeauna se consideră electrozii orizontali de dirijare
paraleli cu latura mare a dreptunghiului, respectiv de lungime L1.
Electrozii orizontali trebuie îngropaţi la o adâncime de 0,5 ... 0,6 m. De regulă adâncimea
de îngropare trebuie să fie cel puţin 0,5 m, pentru a fi în afara stratului de îngheţ al solului şi de cel
mult 0,6 m pentru a-şi îndeplini rolul acceptabil de dirijare a distribuţiei potenţialelor la suprafaţa
solului.
Electrozii orizontali de dirijare au şi rolul de conductoare principale de legare la pământ, la
care se racordează conductoarele de ramificaţie prevăzute pentru legarea maselor la pământ.

23
 De regulă fiecare dintre masele, care trebuie legate la pământ, va fi legată la electrozii
orizontali prin două conductoare de ramificaţie la cele mai apropiate două conductoare principale,
rezultând astfel un caroiaj (o plasă) de electrozi orizontali de dirijare prin contribuţia porţiunilor
îngropate ale conductoarelor de ramificaţie (a se vedea reprezentarea schematică din fig. 1).

1.2. Dimensionarea elementelor componente ale instalaţiei de legare din oţel protejat
împotriva corodării (prin zincare- galvanizare sau prin cuprare)
1.2.1. Conductoarele de ramificaţie din oţel lat din considerente de stabilitate termică la
curentul maxim de scurtcircuit Idm = 20 kA, trebuie să aibe secţiunea
I dm tr
s , j fiind densitatea maximă admisă în A/mm2 ; în cazul conductoarelor din oţel j = 70
j

20000 2,5
A/mm2 şi rezultă s   452mm 2 .
70
Se aleg acoperitor două conductoare din bandă de oţel 505 mm2.

1.2.2. Conductoarele principale de legare la ământ, constituind circuite închise, se

I dm
consideră ca valoare de calcul a curentului I   10000 A , ceea ce conduce la o secţiune
2
acoperitoare de 250 mm2, respectiv conductoare din oţel lat 505 mm2.
Rezultă că electrozii orizontali ai prizei de pământ de dirijarea distribuţiei potenţialelor vor fi
din oţel lat 505 mm2.

1.2.3. Determinarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ complexe a staţiei de

110 kV cu electrozi din oţel verticali din ţeavă de oţel şi orizontali din benzi (oţel lat)

1.2.3.1. Calculul rezistenţei de dispersie a prizei de pământ artificiale constituită din

electrozii verticali dispuşi pe un contur având distanţa de 1,5 m faţă de îngrădirea staţiei.
S-a ales un electrod din ţeavă de oţel cu lungimea l v =3 m, cu diametrul de  =70 mm,
îngropat la adâncimea q =0,8 m
lv =3 m;  =0,07 m; q =0,8 m;
t= h + 0,5 lv t= 2,3 m

 sol   2  lv   4  t  lv  
rpv  0,366   log   0,5  log   rpv  24,4223  .
lv   d  4  t  l 
  v 

Rezistenţa de dispersie echivalentă Rpv a prizei cu electrozi verticali

24
 - Distanţa dintre 2 electrozi verticali este a = 2lv ; a = 6 m
- Perimetrul (contorului cu electrozi verticali) este:
P  2   L1  1,5  1,5   2   L2  1,5  1,5  P=448 m ;
- Numărul de electrozi verticali va fi:
P
nv  nv  74,6667 buc.; rezultă: nv  75 buc.;
lv
- Coeficientul de utilizare în acest caz pentru 75 electrozi este:
rpv
uv  0,5125 şi rezultă: R pv  R pv  0,6354  .
nv  uv

1.2.3.2. Rezistenţa de dispersie a electrozilor orizontali de pe conturul considerat

pentru priza de pământ artificială.
- Electrozii orizontali din oţel lat 505 mm2 au o lungime de calcul l 0 = 6 m; adâncimea de
îngropare a electrodului orizontal este de q = 0,9 m iar lăţimea de calcul este:
b0= 0,050 m (lăţimea barei dreptunghiulare)

 sol  2  I 02 
rp 0  0,366   log  rp 0  19,3497 
I0  q  b0 
- Rezistenţa de dispersie echivalentă Rp0 a prizei orizontale: n0  nv n0  75 buc , iar

- Coeficientul de utilizare în acest caz pentru 75 electrozi este:

rp 0
u0  0,25875 şi rezultă Rp0  R p 0  0,9971 
n0  u0

1.2.3.3. Rezistenţa de dispersie a prizei de dirijare a potenţialelor R pd constituită din

plasa conductoarelor principale şi conductoarele de ramificaţie îngropate în pământ, în care
se adaugă şi fundaţiile din beton armat ale stâlpilor (cadrelor) de susţinere.
Se asimilează cu o placă având suprafaţa S a incintei staţiei de 110 kV:
S   L1  3   L2  3 S  1,0519  10 4 m2

Considerând coeficientul de utilizare ud rezultă:

 sol
R pd  0.56  R pd  0,5406 
S
1.2.3.4. Rezistenţa de dispersie Rpcp datorită conductoarelor de protecţie ale celor 4
LEA de 110 kV (nlinii = 4).
Se consideră acoperitor rezistenţa de dispersie medie de calcul a prizei de pământ aferente
unui stâlp LEA:
r ps  10  , iar z de calcul a conductorului de protecţie într-o deschidere medie z = 0,4 

rpc  rps  z rpc  2

25
 rpc
R pcp  R pcp  0,5 
nlinii

1.2.3.5. Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ complexe a staţiei (Rp)

1 1 1 1 1
    R p  0,1556 
Rp R pv R p 0 R pd R pcp

1.2.4. Determinarea coeficienţilor de atingere şi de pas

Date de intrare:
* distanţa între 2 electrozi paraleli (a): a = 5 m
* lungimea unui singur electrod (lungimea mare a dreptunghiului în care se înscrie reţeaua
de dirijare:
I1=L-3 I1= 157 m
I2=I-3 l2= 67 m lungimea mică a dreptunghiului
* numărul de electrozi paraleli n
l2
n 1 n = 14,4; se consideră pentru calcul n = 15
a
* lungimea insumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală de dirijare au o valoare
de calcul: L0 = nl1 Lo = 2355 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1) : t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = b1 unde: d = 0,05 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2)
t2 = 0,9 m
Pe suprafaţa solului în care sunt îngropaţi electrozii de dirijare, se consideră k a = kpas
(totdeauna kpas  ka în incinta staţiei).
Pentru exteriorul acesteia, coeficientul de pas se determină considerând coeficienţii ks şi ki :

1  1 1 n 1
1 
ks       ks = 0,4625 şi ki = 0,65 +0,172  n ( ki =3,23).
  2  t1 a  t2 k  2 k  a 

Considerând relaţia:
 
 2n 1

 I1 
A 2  rezultă A = 45,4062 şi
  n  1  
 a 2n 3  L20   
  1 !   n  1 !
  2   

26
 0,7
ka 
* coeficientul de atingere este: 1   L2   ka = 0,04,
  ln 0   2  A 
2    d  t1  

k s  ki
k pas 
iar cel de pas în exteriorul incintei este: 1   L20   kpas = 0,0855
  ln   2  A 
2     d  t1  

Din calculele cu relaţiile de mai sus, rezultă pentru Ip = 12 kA:

U a  calc  k a  R p  I p U a  calc  74,7613 V

U pas  calc  k pas  R p  I p U pas  calc  159,5652 V

U p  Rp  I p U p  1867,1922 V

U R  0,85  U p U R  1587,1134 V
U a adm  165 V U pas adm  165 V

1.2.5. Verificarea la stabilitatea termică a prizelor de pământ

Suprafaţa laterală totală a electrozilor prizei de pământ trebuie să îndeplinească condiţia:

t r
S  Ip  I p t r 10 4 m2


În exemplul de faţă este necesar ca: S  12 2,5  19 m 2

S contact sol  u v  nv     d  l v   u 0  n0     d  l 0   u dir  nd     d  I 1 

Scontact  sol  269,5575 m 2

1.2.6. Calculul coeficienţilor de atingere şi de pas pentru diferite valori ale distanţei
între electrozii de dirijare
1.2.6.1. Variantă în care distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este: a1= 6 m
* lungimea unui singur electrod (lungimea mare a dreptunghiului în care se înscrie reţeaua
de dirijare) este:

l1=L1-3 I1= 157 m

I2=L2-3 I2= 67 m lungimea mică a dreptunghiului

27
* numărul de electrozi paraleli n1
l2
n1  1 n1 = 12,1667; se consideră pentru calcul n1 = 13
a1
* lungimea insumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 ):
L0 = n1l1 Lo = 2041 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,05 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2):
t2 = 0,9 m

1  1 1 n1 1
1 
ks1       ks1 = 0,423 şi ki1 = 0,65 +0,172  n1 ki1 =2,886
  2  t1 a1  t2 k 2 k  a1 

 
 2  n1 1 
I
A1   1 
A1 = 36,8076
   n1  1 
2 

 a12 n1  3  L2elo     1 !   n1  1 !
  2   

0,7
ka1 
1   L20   ka1 = 0,0476
  ln   2  A1 

2    d  t1  
kss1  kl1
k pas1 
1   L20   kpas1 = 0,083
  ln   2  A1 
2     d  t1  


U a  calc1  ka1  R p  I p U a  calc1  88,9127 V

U pas  calc1  k pas1  R p  I p U pas  calc1  155,0496 V

U p  Rp  I p U p  1867,1922 V

U R  0,85  U p U R  1587,1134 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

1.2.6.2. Variantă în care distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este:

a2= 7 m
* lungimea unui singur electrod (lungimea mare a dreptunghiului în care se înscrie reţeaua
de dirijare) este:
I1=L1-3 I1= 157 m

28
 I2=L2-3 I2= 67 m lungimea mică a dreptunghiului
* numărul de electrozi paraleli n1
l2
n2  1 n2 = 10,5714; se consideră pentru calcul n2 = 11
a2
* lungimea insumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 )
L0 = n2l1 Lo = 1727
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,05 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2)
t2 = 0,9 m

1  1 1 n2 1
1 
ks 2       ks2= 0,3933 şi ki2=0,65 +0,172  n2 ki2=2,542
  2  t1 a2  t2 k 2 k  a2 

 
 2  n 2 1 
 I1 
A2  A2= 29,6212
   
2 
 a2 2 n1  3  L2elo    2 
n 1
 1 !   n2  1 !
  2   

0,7
ka 2 
1   L20   ka2 = 0,0476
  ln   2  A2 

2    d  t1  
kss 2  kl 2
k pas 2 
1   L20   kpas2 = 0,0809
  ln   2  A2 
2     d  t1  

U a  calc 2  ka 2  R p  I p U a  calc 2  105,7511 V

U pas calc 2  k pas 2  R p  I p U pas  calc 2  151,0252 V

U p  Rp  I p U p  1867,1922 V

U R  0,85  U p U R  1587,1134 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

1.2.6.3. Variantă în care distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este:

a2=8 m
* lungimea unui singur electrod (lungimea mare a dreptunghiului în care se înscrie reţeaua
de dirijare) este:
I1=L1-3 I1= 157 m
I2=L2-3 I2= 67 m lungimea mică a dreptunghiului
* numărul de electrozi paraleli n

29
 l2
n3  1 n3 = 9,375 se consideră pentru calcul n3 = 10
a3
* lungimea insumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 )
L0 = n3l1 Lo = 1570
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,05 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2)
t2 = 0,9 m

1  1 1 n3 1
1 
k s 3       ks3= 0,3738 şi ki3=0,65 +0,172  n3 ki3=2,37
  2  t1 a3  t2 k  2 k  a3 
 
 2  n 3 1 
 I1 
A3  A3= 26,8426
   
2 
 n 1 
 a3  1 !   n3  1 !
2 n3  3
 L2elo    3
  2   

0,7
ka 3 
1   L2   ka3 = 0,0612
  ln 0   2  A3 
2    d  t1  
kss 3  kl 3
k pas3 
1   L20   kpas3 = 0,0774
  ln   2  A3 
2     d  t1  

U a  calc3  ka 3  R p  I p U a  calc 3  114,2041 V

U pas  calc 3  k pas 3  R p  I p U pas  calc 3  144,5327 V

U p  Rp  I p U p  1867,1922 V

U R  0,85  U p U R  1587,1134 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

Rezultă următoarele valori în funcţie de distanţa dintre electrozii paraleli de dirijarea

distribuţiei potenţialilor :
Pentru: Ip = 1,2  104 A şi Up = 1867,1922 V
a=5m n = 15 buc ks =0,4625 A = 45,4062 ka =0,04 kpas =0,0855
U a  calc  74,7613 V

U pas  calc  159,5652 V

a1 = 6 m n1 = 13 buc ks1 =0,423 A1 = 36,8076 ka1=0,0476 kpas1=0,083

U a  calc1  88,9127 V

30
 U pas  calc1  155,0496 V

a2= 7m n2= 11 buc ks2 =0,3933 A2= 29,6212 ka2 = 0,0566 kpas1=0,0809
U a  calc 2  105,7511 V

U pas  calc 2  151,0252 V

a3= 8 m n3= 10 buc ks3 =0,3738 A3 = 26,8426 ka3 = 0,0612 kpas3 = 0,0774
U a  calc 3  114,2041 V

U pas  calc 3  144,5327 V

1.2.7. Staţia de 20 kV
1.2.7.1. Instalaţia de legare la pământ a staţiei de 20 kV se compune din urmăroarele
elemente:
- conductoarele de ramificaţie;
- conductoarele principale de legare la pământ din clădirea staţiei de 20 kV;
- conductoarele de legătură dintre conductoarele principale şi priza de pământ;
- priza de pământ a staţiei de 110 kV care este folosită în comun pentru toate
echipamentele electrice, respectiv pentru toate categoriile de echipamente privind
tensiunea nominală de funcţionare a acestora şi anume 110 kV ;20 kV; 0,4 kV.

1.2.7.2. Conductoarele de ramificaţie pentru echipamentele de 20 kV se dimensionază din

condiţia de stabitate termică la trecerea curentului de defect maxim I dm. Se consideră în calcule
curentul de punere dublă la pământ maxim şi timpul de declanşare prin protecţia de rezervă tr.
Pentru aplicaţia de faţă, se consideră (cu titlu de exemplificare) următoarele valori de calcul
Idm = 22000 A (se consideră curentul maxim de scurtcircuit bifazat), tr = 2,5 s.
Conductoarele de ramificaţie realizate din oţel lat trebuie să aibă o secţiune:

I dm tr 22000 2,5
s   497 mm 2
j 70

Se aleg acoperitor două conductoare din bandă de oţel 505 mm2, rezultând astfel o
secţiune echivalentă s = 500 mm2.

1.2.7.3. Conductoarele principale de legare la pământ, fiind în contur închis valoarea

I dm
curentului de calcul este I   11000 A , ceea ce conduce la o secţiune s = 250 mm 2,
2
respectiv conductoare din oţel lat 505 mm2.
Rezultă că electrozii orizontali ai porizei de pământ de dirijarea distribuţiei potenţialelor vor
fi din oţel lat 505 mm2.

31
 1.2.7.4. Conductoarele de legare la priza de pământ a staţiei fiind cel puţin în număr de
două conductoare trebuie să aibă secţiunea egală cu ceea a conductoarelor principale, respectiv
s = 250 mm2din oţel lat 505 mm2.

Aplicaţia 2
2. Staţie de 110 kV; conductoare de legare la pământ şi electrozi din cupru
2.1. Ipotezele considerate
În această aplicaţie se consideră ipotezele de la aplicaţia 1 (pct.1.1. de mai sus) cu
următoarele modificări privind electrozii prizei de pământ şi conductoarele principale de legare la
şi anume acestea pământ sunt din cupru.
Frolosirea conductoarelor din cupru prezintă avantajul deosebit de important al unor
impedanţe homopolare, la trecerea curenţilor de scurtcircuit monofazaţi homopolari (de frecvenţă
zero), mult mai mici decât în cazul conductoarelor din oţel. Acest considerent conduce la obţinerea
unor echipotenţieri (protecţii prin echipotenţializare) în întreaga staţie, deosebit de benefice pentru
îndeplinirea condiţiilor de compatibilitate electromagnetică în circuitele secundare (de comandă,
măsură şi control).
Astfel în aplicaţia 2:
- electrozii verticali sunt din cupru (de regulă profil rotund) cu diametrul d= 20 mm cu
lungimea l =1,5 m;
- electrozii orizontali pot fi din profile sau funie de cupru;
- conductoarele de ramificaţie şi conductoarele principale de legare la pământ vor fi din
funie de cupru cu secţiunea s = 120 mm2;
- se consideră 2 variante (pentru comparaţie) privind distanţa dintre electrozii orizontali de
dirijare şi anume:
a=5m varianta 1
a=7m varianta 2

În cazul cuprului densitatea maximă admisă j = 160 A/mm2 . Rezultă o secţiune

I dm tr 20000 2,5
s   200 mm 2
j 160
Se alege astfel pentru ramificaţii două conductoare de cupru cu s =120 mm2, iar pentru
conductoarele principale respectiv pentru electrozii orizontali de dirijare, s =120 mm2.

2.2. Datele de intrare sunt:

- curentul Ip maxim prin priza: Idm= 20 103 A
- timpul protecţiei de bază tb: tb = 0,4 s;
- timpul protecţiei de rezervă tr considerată (inclusiv timpul de funcţionare a întreruptorului):
tr = 2,5 s;

32
 - rezistivitatea solului de calcul sol : mas = 66 m  = 1,5
sol = mas   100 m

- dimensiunile geometrice ale staţiei:

L1 =160 m şi L2 = 70 m
- valorile admisibile pentru tensiunile de atingere şi de pas Ua=Upas ≤ 165 V

2.3. Determinarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ complexe

S-a ales bara de cupru cu lungimea lv =1,5 m, cu diametrul echivalent d =20 mm, îngropată
vertical la adâncimea qv =0,8 m
lv =3 m; d =0,02 m; qv =0,8 m;
t= qv + 0,5 lv t= 1,55 m

 sol   2  lv   4  t  lv  
rpv  0,366   log   0,5  log   rpv  55,1551 
lv   b  4  t  l 
  v 

Rezistenţa de dispersie echivalentă Rpv a prizei cu electrozi verticali

- Distanţa dintre 2 electrozi verticali este: I0 = 3 Iv
I0 = 4,5 m
- Perimetrul staţiei este:
P  2   L1  1,5  1,5   2   L2  1,5  1,5  P=448 m ;
- Numărul de electrozi verticali va fi:
P
nv  nelv  99,5556 buc.; rezultă: nv  100 buc.;
l0

- Coeficientul de utilizare aferent lui 100 de electrozi este:

rpv
uv  0,6 şi rezultă: R pv  R pv  0,9193 
nv  uv
- Rezistenţa de dispersie a unui electrod orizontal Rp0
Se consideră ca valoare de calcul a diametrului conductoruluui (electrodului) cu secţiunea
120 mm2, este de 14,1 mm.
d  0,0141 m (lăţimea barei dreptunghiulare)
q = 0,9 m

 sol  2l2 
rp 0  0,366   log 0  rp 0  28,2142 
I0  qd 

- Rezistenţa de dispersie echivalentă Rp0 a prizei orizontale:

n0  nv n0  100 buc , iar

33
 - Coeficientul de utilizare pentru acest caz este:
r0
u0  0,33 şi rezultă Rp0  R p 0  0,855 
n0  u0

- Rezistenţa de dispersie a prizei de dirijare a potenţialelor R pd împreună cu prizele de

pământ naturale constituite de fundaţiile de beton armat se asimilează cu o placă considerând
suprafaţa:
S   L1  3   L2  3 S  1,0519  10 4 m2

 sol
R pd  0.56  R pd  0,5406 
S

- Rezistenţa de dispersie datorită conductoarelor de protecţie al stâlpilor LEA Rpcp

considerând un număr n = 4 :
rps  10  z = 0,4  rpc  rps  z rpc  2 

rpc
R pcp  R pcp  0,5 
nlinii
- Rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei staţiei (Rp) este:

1 1 1 1 1
    R p  0,1637 
Rp R pv R p 0 R pd R pcp

2.4. Calculul coeficienţilor de atingere şi de pas

* distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este:
a= 5 m
* lungimea unui singur electrod (lungimea mare a dreptunghiului în care se înscrie reţeaua
de dirijare) este:
I1=L1-3 I1= 157 m
I2=L2-3 I2= 67 m lungimea mică a dreptunghiului
* numărul de electrozi paraleli n
l2
n  1 n = 14,4; se consideră pentru calcul n = 15
a

* lungimea însumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 )

L0 = n1l1 Lelo = 2355 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,0141 m

* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extrem al prizei (t2)

t2 = 0,9 m

34
 1  1 
n 1
1 1
ks      ks = 0,4625 şi ki= 0,65 +0,172  n

  2  t1 a1  t2 k  2 k  a 

ki =3,23

 
 2 n 1

 I 
A  ln  1
2  A1 = 45,4062
a  n 1  
 L20    !   n  1 !
2n  3
  2  1  
    

0,7
ka 
1   L2   ka = 0,0396
  ln 0   2  A 
2    d  t1  
kss  kl
k pas 
1   L20   kpas = 0,0845
  ln   2  A 
2     d  t1  


U a  calc  k a  R p  I p U a  calc  77,774 V

U pas  calc  k pas  R p  I p U pas  calc  165,9952 V

U p  Rp  I p U p  1964,8185 V

U R  0,85  U p U R  1670,0958 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

2.6. Verificarea condiţiilor de stabilitate termică prizelor de pământ

S contact _ sol  u v  nelv     d  lv   u 0  nelo     d  lv   u dir  n     d  l1  

S contact _ sol  47,9066 m 2

  1,7 106

  600
 sol  t r
S1  I p S1  18,6926 m 2
 

2.7. Calculul coeficienţilor de atingere şi de pas în funcţie de distanţa între electrozii

prizei de dirijare
2.7.1. Varianta 1
* distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este: a1= 6 m
* numărul de electrozi paraleli n1

35
 l2
n1   1 ; n1 = 12,1667; se consideră pentru calcul n1 = 13
a1
* lungimea însumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 )
L0 = n1l1 L0 = 2041 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,0141 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2)
t2 = 0,9 m

1  1 1 n1 1
1 
ks1       ks1 = 0,423 şi ki1 = 0,65 +0,172  n1 ki1 =2,886
  2  t1 a1  t2 k 2 k  a1 

 
 2  n1 1 
I1
A1   
A1 = 36,8076
  n 1
2 
 a12 n1  3  L2elo    1  
 1 !   n1  1 !
  2   

0,7
ka1 
1   L2   ka1 = 0,047
  ln 0   2  A1 
2    d  t1  

kss1  kl1
k pas1 
1   L20   kpas1 = 0,0819
  ln   2  A1 
2     d  t1  


U a  calc1  k a1  R p  I p U a calc1  92,2966 V

U pas  calc1  k pas1  R p  I p U pas calc1  160,9505 V

U p  Rp  I p U p  1964,8185 V

U R  0,85  U p U R  1670,0958 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

2.7.2. Varianta 2
* distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este: a2= 7 m
* numărul de electrozi paraleli n1
l2
n2  1 n2 = 10,5714; se consideră pentru calcul n2 = 11
a2
* lungimea însumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 )
L0 = n2l1 Lo = 1727

36
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,0141 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2)
t2 = 0,9 m

1  1 1 n2 1
1 
ks 2       ks2= 0,3933 şi ki2=0,65 +0,172  n2 ki2=2,542
  2  t1 a2  t2 k 2 k  a2 

 
 2  n 2 1 
 I1 
A2  A2= 29,6212
   n  1  
2 
 a2  1 !   n2  1 !
2 n1  3
 L2elo    2
  2   

0,7
ka 2 
1   L2   ka2 = 0,0557
  ln 0   2  A2 
2    d  t1  
kss 2  kl 2
k pas 2 
1   L20   kpas2 = 0,0796
  ln   2  A2 
2     d  t1  


U a  calc 2  ka 2  R p  I p U a calc 2  109,4955 V

U pas calc 2  k pas 2  R p  I p U pas calc 2  156,3726 V

U p  Rp  I p U p  1964,8185 V

U R  0,85  U p U R  1670,0958 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

2.7.3. Varianta 3
* distanţa între 2 electrozi paraleli (a) este: a2=8 m
* numărul de electrozi paraleli n
l2
n3  1 n3 = 9,375 se consideră pentru calcul n3 = 10
a3
* lungimea insumată a electrozilor care alcătuiesc priza orizontală (L0 )
L0 = n3l1 L0 = 1570
* adâncimea de îngropare a electrozilor paraleli (t1): t1 = 0,6 m
* diametrul unui electrod (d): d = 0,0141 m
* adâncimea de îngropare a electrozilor orizontali de pe conturul extern al prizei (t2)
t2 = 0,9 m

37
 1  1 1 n3 1
1 
ks3       ks3= 0,3738 şi ki3=0,65 +0,172  n3 ki3=2,37
  2  t1 a3  t2 k  2 k  a3 
 
 2  n 3 1 
 I1 
A3  A3= 26,8426
   
2 
 a3 2 n3  3  L2elo    3 
n 1
 1 !   n3  1 !
  2   

0,7
ka 3 
1   L20   ka3 = 0,0601
  ln   2  A3 

2    d  t1  
kss 3  kl 3
k pas3 
1   L20   kpas3 = 0,0761
  ln   2  A3 
2     d  t1  


U a  calc 3  ka 3  R p  I p U a calc3  118,0963 V

U pas  calc 3  k pas 3  R p  I p U pascalc 3  149,4587 V

U p  Rp  I p U p  1964,8185 V

U R  0,85  U p U R  1670,0958 V

U a adm  165 V U pas adm  165 V

Rezultă pentru: Ip = 1,2  104 A şi Up = 1964,8185 V

a=5m n = 15 buc ks =0,4625 A = 45,4062 ka =0,0396 kpas =0,0845

U a calc  77,774 V

U pas calc  165,9952 V

a1 = 6 m n1 = 13 buc ks1 =0,423 A1 = 36,8076 ka1=0,047 kpas1=0,0819

U acalc1  92,2966 V

U pas calc1  160,9505 V

a2= 7m n2= 11 buc ks2 =0,3933 A2= 29,6212 ka2 = 0,0557 kpas1=0,0796
U a calc 2  109,4955 V

U pas calc 2  156,3726 V

a3= 8 m n3= 10 buc ks3 =0,3738 A3 = 26,8426 ka3 = 0,061 kpas3 = 0,0761

38
 U a calc 3  118,0963 V

U pas calc 3  149,4587 V

3. POST DE TRANSFORMARE DE M.T/J.T

3.1. Post de transformare de m.t/j.t alimentat dintr-o reţea care
funcţionează în schema IT
3.1.1. Condiţii tehnice de funcţionare şi de calcul
În cazul reţelelor de m.t. (1…35 kV) izolate faţă de pământ (schema IT), dimensionarea
instalaţiilor de legare la pământ trebuie astfel efectuată încât tensiunile de atingere U a şi de pas
Upas să fie mai mici sau cel mult egale cu valorile maxime admise de STAS 2612- 1987 şi Tabelul
3.1 de mai jos în funcţie de timpul de întrerupere (declanşare) la acţionarea protecţiei de bază t b şi
categoria zonei de acces.

În conformitate cu standardul STAS 12604/4 revizuit, într-o reţea în schema IT (izolată faţă de
pământ) se prevăd cel puţin protecţii pentru semnalizarea punerilor simple la pământ în reţeaua
respectivă şi protecţii pentru deconectarea rapidă (automată) în cazul punerilor duble la pământ.

În calculele de dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ se ia în considerare curentul

de punere simplă la pământ Ips (dar nu mai puţin de 10 A), timp nelimitat, atât pentru obţinerea
tensiunilor de atingere sau de pas sub limitele maxime admise, cât şi pentru verificarea respectării
condiţiilor de stabilitate termică, dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
- reţeaua este constituită în întregime sau în proporţie de cel puţin 66 % (dar nu mai puţin
de 10 km), din cabluri cu învelişuri şi/sau armături metalice stabile din punct de vedere termic, în
caz de defect bifazat;
- sunt prevăzute protecţii selective pentru deconectarea automată a punerilor simple la
pământ într-un timp t  3 s;
- echipamentul (instalaţia electrică) se află în zonă cu circulaţia redusă, iar în cazul
posturilor de transformare se realizează separarea instalaţiei de legare la pământ pe partea de
înaltă tensiune, faţă de instalaţia de legare la pământ la care se leagă neutrul reţelei de joasă
tensiune;
- prizele de pământ deservesc numai stâlpi LEA fără aparataj.

Pentru instalaţiile şi echipamentele din reţele realizate preponderent prin linii electrice
aeriene sau prin cabluri, care nu se încadrează în condiţiile de mai sus, se iau în considerare
următorii curenţi de punere la pământ şi timpi de calcul:
- pentru calculul tensiunilor de atingere sau de pas, curentul de punere simplă la pământ
Ips  10 A, timp nelimitat, t;
- pentru calculul de verificare la stabilitate termică, trebuie să fie luaţi în considerare
următorii curenţi şi timpi de calcul (calculele de verificare se efectuază pentru pct. a, b şi c de mai
jos):

39
 a) curentul maxim de punere dublă la pământ, I dpmax şi timpul tpmax, de deconectare prin
protecţia maximală de curent, considerând o rezistenţă de trecere la pământ de 4  (rezistenţa
rezultantă a prizelor de pământ, prin care se închide curentul de punere la pământ dublă); la
verificarea stabilităţii termice a prizelor de pământ se ia în calcul acea componentă din curentul de
punere dublă la pământ, care trece efectiv prin electrozii prizei de pământ respective;
b) curentul minim de punere dublă la pământ, Idpmin care este deconectat de protecţiile
prevăzute împotriva punerilor duble la pământ şi timpul, t m până la deconectarea prin manevră a
unei puneri duble la pământ; acest timp se determină în exploatare în funcţie de condiţiile
specifice;
c) curentul de punere la pământ simplă, Ips  10 A şi timpul nelimitat, t.

În cazul în care timpul deconectării prin manevră a unei puneri simple la pământ este mai
mare decât cel pentru care a fost verificată la stabilitate termică instalaţia de legare la pământ,
conform pct.b), după orice punere dublă la pământ nedeconectată prin protecţie, se verifică
instalaţiile de legare la pământ respective (verificând rezistenţele de dispersie şi tensiunile de
atingere şi de pas).

40
 Tabelul 3.1

Tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas maxime admise în cazul unui defect

cu punere la pământ în reţelele de m.t ( 1…35 kV ) în schema de funcţionare IT, în V

Nr. Timpul de întrerupere la acţionarea protecţiei de bază tb (în s)

crt. Echipamente electrice Categoria zonei de acces
0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 – 3 3
1. Orice echipament electric cu 1.1. circulaţie frecventă
excepţia stâlpilor LEA 125 100 85 80 75 70 65 50

1.2. circulaţie redusă fără mijloace

individuale de protecţie izolante
250 200 165 150 140 130 125 125

1.3. circulaţie redusă cu folosirea

mijloacelor ind.de protecţie
izolante 500 400 330 300 280 260 250 250

2. Stâlpii LEA fără aparataj 2.1.circulaţie frecventă din

localităţi
125 125 125 125 125 125 125 125

2.2. circulaţie frecventă din afara

localităţii şi circulaţie redusă - Nu se standardizează-

2.3. incinte industriale şi agricole ,

plaje şi terenuri de camping 125 125 125 125 125 125 125 125

3. Stâlpii LEA cu aparataj

În general indiferent de zonă 125 125 125 125 125 125 125 125

41
 În cazul posturilor de transformare, atât a celor din zone cu circulaţie frecventă cât şi a
celor din zone cu circulaţie redusă, care au instalaţia de legare la pământ de protecţie folosită în
comun, indiferent de rezultatele calculelor privind respectarea tensiunilor de atingere sau de pas şi
privind verificarea la stabilitate termică, valoarea admisă a rezistenţei rezultante a instalaţiei de
legare la pământ de protecţie trebuie să fie maxim 4 , iar rezistenţa prizei de pământ locale a
postului de transformare nu trebuie să depăşescă valoarea de 10 .
În cazul reţelelor legate la pământ prin bobine de compensare BC, dacă, prin defectarea
unei bobine, curentul depăşeşte valoarea de calcul a curentului de punere simplă la pământ, după
apariţia punerii simple la pământ, trebuie să se deconecteze linia respectivă într-un timp suficient
de scurt pentru a nu se pune în pericol integritatea instalaţiei de legare la pământ şi să se
micşoreze cât mai mult posibil probabilitatea apariţiei unor tensiuni de atingere şi de pas peste
limitele admise. Timpul până la deconectare nu trebuie să fie mai mare de 10 minute. În cazul în
care există condiţii, trebuie să se asigure declanşarea prin protecţie automată selectivă, într-un
timp de ordinul secundelor (t  3 s).
Pentru respectarea limitelor tensiunilor de atingere şi de pas în care t  3, se va considera
valoarea maximă admisă din tabelul 3.1 şi anume U a = Upas = 125 V în zonele cu circulaţie redusă
şi Ua = Upas = 50 V în zonele cu circulaţie frecventă. Trebuie să se satisfacă condiţile generale
privind dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ şi anume:
k a  Rp Ua kpas  Rp Upas
 
a Ip  pas Ip
;
unde:
Ip - are valoarea indicată mai sus privind curentul de punere la pământ care trebuie considerat
în calcule de dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ, în A, când se are în vedere
respectarea limitelor maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas.

Pentru dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ trebuie avute în vedere satisfacerea

condiţiilor de stabilitate termică a prizelor de pământ (din care poate rezulta în numeroase cazuri
valoarea rezistenţei de dispersie Rp); se vor efectua verificări după caz având în vedere
următoarele trei condiţii:
- pentru timpi “t” cu valore nedeterminată (de lungă durată):

12 
Rp 
Ip
(1)

- pentru timpi t determinaţi (stabiliţi) pentru lichidarea defectului cu punere simplă la

pământ în minute, diferiţi de timpul t care este timpul indicat în STAS 12604/4 şi tabelul 3.2 din
prezentele Instrucţiuni pentru care se îndeplineşte condiţia de stabilitate termică la o tensiune Up =

44
125 V, în funcţie de rezistivitatea  a solului şi de categoria prizelor singulare (verticale sau
orizontale) care au pondere în determinarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ respective:

125 t
Rp  
I rm t
(2)
- pentru timpi “t” ai protecţiilor automate t  3 s (de scurtă durată):

t
S  Id p m 
 
(3)

se poate considera S  I dpm   t  10

4

unde:
Ip - este curentul de punere simplă la pământ sau curentul rezidual determinat dar nu mai
puţin de 10 A;
Irm - curentul minim prin priză, la care acţionează protecţia prevăzută pentru deconectarea
automată în cazul unei puneri duble la pământ;
Idpm - curentul maxim de punere dublă la pământ, considerând o rezistenţă de trecere la
pământ de calcul de 4 ; în condiţia 3, “t” este timpul de deconectare la acest curent
(timpul protecţiei de rezervă);
.  - căldura specifică medie a pământului; se consideră :   1,7  10 6 ws / o Cm 3
θ - creşterea admosă de temperatură; se consideră θ = 60 0C.

Tabelul 3.2
Timpi “t” în minute pentru care priza de pământ este stabilă

termic la tensiunea totală Up =125 V

Durata maximă admisă, t, în min., pentru:

Priza verticală Priza orizontală
50 100 30
100 200 60
200 400 120
300 600 180

Dacă condiţia (2) nu se verifică în cazul unei puneri la pământ, nedeconectabilă prin
protecţie, se vor verifica instalaţiile de legare la pământ respective (integritatea legăturilor
rezistenţelor de dispersie şi tensiunile de pas şi de atingere) de către unităţile de exploatare a
instalaţiilor (echipamentelor) la care au avut loc punerile la pământ după orice punere dublă la
pământ nedeconectată prin protecţie.

45
 În cazul în care se prevăd protecţii pentru deconectarea automată selectivă a punerilor
simple la pământ, în calcule privind condiţiile de limitare a tensiunilor de atingere şi de pas se va
considera un curent Ip egal cu intensitatea curentului de punere simplă la pământ, iar în cazul
compensării reţelei (cu BC) se ia cea a curentului rezidual după compensare, însă cel puţin 10 A.
În cazul posturilor de transformare pentru care s-a considerat în calcule I p egal cu
intensitatea curentului de punere simplă la pământ sau în cazul compensării cu cea a curentului
rezidual, însă cel puţin 10 A, indiferent de rezultatul calculului, rezistenţa R p va fi cel mult egală cu
4.
În cazul posturilor de transformare racordate pe partea de m.t la reţelele constituite din linii
aeriene sau cabluri fără înveliş metalic care nu îndeplinesc condiţiile pentru a se lua în calcule
numai curentul Ip de punere simplă la pământ, se disting două situaţii diferite şi anume:
a) posturi de transformare la care se foloseşte în comun instalaţia de legare la pământ
atât pentru partea de m.t, cât şi pentru partea de joasă tensiune (j.t);
b) posturi de transformare la care se realizează separarea instalaţiei de legare la pământ
de pe partea de joasă tensiune (j.t) faţă de cea de pe partea de medie tensiune (m.t).

În cazul a) instalaţia de legare la pământ folosită în comun se realizează totdeauna o priză

de pământ artificială, a cărei rezistenţă va fi de cel mult 10 ; totodată, trebuie să se îndeplinească
condiţia ca rezistenţa de dispersie rezultantă a sistemului constituit din conductorul de neutru de
pe partea de joasă tensiune şi prizele de pământ legate cu acestea să fie în orice condiţii mai mică
de 4 .
Rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ R p rezultată şi din contribuţia
prizelor de pământ naturale de care se dispune, precum şi a celor la care se leagă conductorul de
neutru de pe partea de joasă tensiune, trebuie să satisfacă relaţia:
Ua
Rp 
Ip
în care:
Ip - este curentul de punere simplă la pământ, iar în cazul compensării, curentul rezidual,
însă nu mai mic de 10 A;
Ua  50 V; se are în vedere să nu se transmită prin conductorul neutru la consumatorii de
j.t o tensiune Ua mai mare de 50 V.

46
 Prin respectarea condiţiilor de mai sus, nu mai este necesară verificarea respectării
limitelor pentru tensiunile de atingere şi de pas în zona postului în cazul unui defect pe partea de
m.t.
În cazul în care la postul de transformare există şi descărcătoare pe partea de medie
tensiune (m.t), priza de pământ locală a postului la care se racordează şi descărcătorul va avea
totdeauna rezistenţa de dispersie de cel mult 1 .
În cazul b) (prize de pământ separate) de mai sus, pentru instalaţia de legare la pământ de
pe partea de medie tensiune (m.t), calculele privind respectarea tensiunilor de atingere şi de pas
maxime admise, precum şi cele privind verificările la stabilitate termică trebuie efectuate conform
condiţiilor şi relaţiilor de calcul arătate mai sus.
Pentru partea de joasă tensiune se va realiza totdeauna o priză de pământ articifială de
exploatare, a cărei rezistenţă de dispersie va fi de cel mult 10 , cu condiţia ca totdeauna să se
îndeplinească prevederea ca rezistenţa de dispersie rezultată a sistemului constituit de
conductorul de neutru reţelei de j.t şi prizele de pământ legate la acesta să fie mai mică de 4 .

Aplicaţia 3.1
3.1.2. Post de transformare de m.t/ j.t montat pe stâlp
a) Folosirea în comun a instalaţiilor de legare la pământ
Date de intrare
- Postul de transformare este alimentat printr-o linie LEA de m.t aparţinând reţelei de m.t
care funcţionează în schema IT cu neutrul reţelei tratat cu bobine de compensare BC;
- Postul de transdormare se află într-o zonă cu circulaţie frecventă;
- Valoarea de calcul a curentului de punere simplă la păpmânt se consideră cel rezidual în
urma compensării Ip = 10 A;
- Valoarea de calcul a curentului de punere dublă la pământ (printr-o impedanţă a circuitului
Z = 4 Ω), este determinată de Ipdp = 5500 A;
- Timpul de declanşare prin protecţia maximală se consideră t = 3 s (valoare de calcul), iar
curentul de reglaj al protecţiei maximale este Irm= 250 A;
- Instalaţia de legare la pământ a postului este folosită în comun pentru partea de m.t şi
pentru partea de j.t;
- Linia de m.t prin care se alimentează postul de transformare este prevăzută cu protecţie
selectivă la puneri simple la pământ şi cu protecţie rapidă la puneri duble la pământ;
- Instalaţia de legare la poământ se realizează cu conductoare de legare la pământ şi cu
electrozi ai prizei de pământ din oţel.
- Valoarea de calcul a rezistivităţii solului ρ = 100 Ωm.

47
 Realizarea instalaţiei de legare la pământ
Conductoarele de legare la pământ trebuie să aibă o valoare a secţiunii rezultate din
condiţia de stabilitate termică:
I pdp  t 5500 3
s   136 mm 2
j 70

Se prevăd conductoare din benzi de oţel (oţel lat) 40 x 4 mm2 sau funie de oţel
s= 150 mm2 pentru:
- conductoarele de legare la pământ de ramificaţie şi cele principale;
- conductoarele de legătură la conductoarele principale la electrozii prizei de pământ;
- conductoarele de legătură între electrozii verticali, respectiv a electrozilor orizontali, ai
prizei de pământ.
Valoarea de calcul a rezistenţei de dispersie Rpp a instalaţiei de legare la pământ la postul
de transformare rezultă din următoarele condiţii:
- instalaţia de legarela pământ fiind folosită în comun şi pentru partea de j.t coeficienţii

U a 50
R pp    5
I p 10
ka şi kpas precum şi αa, αpas se consideră egal cu 1 :
R pt  10
- rezistivitatea de dispersie locală a postului ;
- din condiţiile de stabilitate termică a prizei de pământ rezultă rezistenţa de dispersie:
12  120
R pt    12
Ip 10

-instalaţia de legare la pământ a postului fiind folosită în comun este necesară

îndeplinirea condiţiei ca valoarea rezistenţei de dispersie R pp rezultantă , prin contribuţia rezistenţei
Rpt prizei de pământ locale şi o rezistenţă R pN a sistemului constituit din conductorul neutru al
reţelei de joasă tensiune PEN (de lucru şi de protecţie) legat la instalaţia de legare la pământ a
postului de transformare precum şi la toate celelalte din reţeaua de j.t alimentată din postul de
transformare respectiv,
R pt  R pN
R pp  .
R pt  R pN

Din această relaţie se poate determina valoarea reţelei de dispersie Rpt care rezultă.
De exemplu dacă RpN = 6 Ω, rezultă că pentru obţinerea unei rezistenţe de trecere la

R pt  R pN 46
R pp  4
pământ rezultante este necesar ca R pt  R  R  2  12 .
pN pp

Conform celor arătate mai sus este necesar ca, indiferent de rezultatul calculului
R pt  10 
.

48
 R pp  1
În cazul în care rezistivitatrea de dispersie , se poate racorda la instalaţia de
legare la pământ a postului şi descărcătoarele de pe partea de m.t pentru protecţia
supratensiunilor datorate descărcărilor atmosferice (loviturilor de trăsnet). Dacă rezistenţa de
dispersie Rpp>1 Ω este necesar ca descărcătoarele să fie legate la o priză de pământ separată cu
rezistenţa de dispersie mai mică sau cel mult egală cu10 Ω.
Determinarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ locale a postului de
transformare (calculele de dimensionare)
Se consideră în calcule rezistenţa de dispersie a prizei de pământ naturale constituită de
fundaţia de beton armat a stâlpului. Pentru această aplicaţie (Aplicaţia 3.1) se consideră (cu titlu de
exemplu) următoarele dimensiuni (excluzându-se grosimea betonului dintre armătura metalică şi
sol de ~0,03 m) 1,04 şi 1,24 (suprafaţa) şi 1,97 m adâncimea de îngropare de la suparafaţa solului.
Rezultă un volum V  1,04  1,24  1,97  2,5 m 3
Care se asimilează cu volumul V a unei sfere cu raza r :
3V
r3  3 1,20  1,06 m şi D = 2,12 m
2
 100
Rezistenţa de dispersie : R pn    15 
D   2,12
Rezultă necesar să se adauge o priză de pământ artificială. Se prevăd 2 electrozi verticali
cu l= 2,5 m şi m diametrul  = 0,06 m îngropaţi la o adâncime q = 0,8 m.
Rezistenţa de dispersie rpv rezultă din relaţia:

  2l 1 4t  l 
rpv  0,366  lg  lg  în care l=2,5 m ; d =0,06 m;
l  d 2 4t  l 
t =1,25+0,8 =2,05 m; ρ = 100 Ωm
  2  2,5 1 4  2,05  2,5 
rpv  0,366  lg  lg   32  .
l  0,06 2 4  2,05  2,5 

Fiind prevăzuţi doi electrozi rezultă:

rpv 32
R pv    18 
2  uv 2  0,9
unde: uv -este coeficientul de utilizare
Conductorul de legătură între electrozii verticali din oţel lat 40 x 4 mm are o lungime
l = 10 m; acest electrod fiind îngropat în pământ, constituie un electrod orizontal al cărei rezistenţă
de dispersie este rp0, care se calculează cu relaţia :
 2l 2 100 2  100
rp 0  0,366 lg  0,366 lg  13,5 
l l t 10 0,04  0,9

Rezistenţa de dispersie rezultată a prizei de pământ artificială Rpa va fi:

49
 R po  R pv 13,5  18
R pa    7,7 
R po  R pv 13,5  18

Rezultă rezistenţa de dispersie a prizei de pământ locale a postului de transformare

R pn  R pa 15  7,7
R pt   5
R pa  R pn 22,7

Aplicaţia 3.2

b) Instalaţii de legare la pământ separate la postul de transformare

Date de intrare
Sunt aceleaşi date ca şi în aplicaţia 3.1 de mai sus cu deosebirea că instalaţia de legare la
pământ pentru partea de j.t este separată de cea pentru partea de m.t a postului de transformare.
Se consideră deasemenea post de transformare pe stâlp alimentat printr-o linie aeriană LEA de m.t
aparţinând unei reţele in schema IT.
Valorile de calcul sunt aceleaşi şi anume:
Ip = 10 A; Ipdp = 5500 A; t= 3 s; Irm= 250 A
Rezultă necesar:
Conductoarele de legare la pământ din funie de oţel cu s = 150 mm 2 sau benzi din oţel lat
40 x 4 mm2.
Pentru asigurarea unei tensiuni de atingere şi de pas sub limitele admise în zona postului
de transformare este necesar ca rezistenţa de dispersie Rpt a prizei de pământ locale a postului să
fie determinată din relaţiile:

U a  a U pas   pas
R pt  respectiv R pt  în care pentru aplicaţia de faţă trebuie considerate
I p  ka I p  k pas

următoarele valori de calcul :

- Ua=Upas = 50 V deoarce postul se află în zonă cu circulaţie frecventă;
- a=1,05 şi pas=1,20 considerând rezistivitatea de calcul a solului  = 100 Ωm rezultate
din relaţiile :
1,5   6 
a  1  1  pas  1   1
Rh 2000 şi Rh 500

- ka= kpas = 0,5 în cazul în care se prevede şi oŢeavă

priză de pământ artificială constituită
de oţel
l = 2,5 m
2,5 de 40 x 4 în jurul fundaţiei din beton armat a stâplului, cu
dintr-un contur (inel) din bandă (oţel lat) Ф =0,06 m

două raze şi doi electrozi verticali din ţeavă de oţel cu lungimea l = 2,5 m şi un diametru  = 0,06
(Fig.3.1).
1,1
2,5
Oţel lat
1,3 40x4
t =0,06 m

priza de pământ
50 de dirijare
artificială

Fig. 3.1.
 Rezultă:
50  1,05 50  1,2
R pt   10,5  respetiv R pt   12 
10  0,5 10  0,5

În toate cazurile rezistenţa de disperie Rpt locală a postului de trransformare, indifferent de

rezultatul calculului, trebuie să fie : R pt  10 

Această valoare trebuie obţinută cu ajutorul prizei de pământ naturale constituită din
fundaţia de beton armat a stâlpului şi din priza de pământ artificială care trebuie prevăzută pentru
obţinerea rezistenţei de dispersie Rpt impusă.
Conform celor arătate în Aplicaţia 3.1 rezistenţa de dispersie a prizei de pământ naturale
rezultă Rpn= 15 Ω, iar priza de pământ verticală (cu cei doi electrozi verticali) are o valoare de
calcul rezultată Rpv =18 Ω cu coeficienţi de utilizare uv = 0,75.
Rezistenţa de dispersie a conturului (inelului) cu electrozi de oţel de dirijare îngropate la o
adâncime t = 0,6 m , are o valoare de calcul Rp0 = 15,3 Ω cu un coefficient de utilizare u0 =0,5.
Pentru prize de pământ naturale se consideră un coeficient de utilizare u d = 0,75
corespunzător prizelor de pământ verticale.
Rezultă valoarea rezistenţei prizei de pământ al postului de transformare Rpt din relaţia:
1 u u u 1 0,75 0,75 0,5
 n  v  0   
R pt R pn R pv R p 0 R pt 15 18 15,3

1
R pt   8,15 
0,05  0,04  0,0327

Verificarea condiţiilor de stabilitate termică

Condiţiile de stabilitate termică pentru un curent Ip = 10 A de lungă durată este:
12  120
R pt    12 
I 10
Condiţia de stabilitate trermică pentru curentul maxim de punere dublă la pământ de scurtă
durată t  3 s este :
S  I dpd   t  10 4  5500 100  3  10 4

51
 S  9,52 m 2

Suprafeţele laterale efective pentru trecerea curentului sunt:

S fund  0,9 21,04  1,24  1,94  1,04  1,24

S fund  9,52 m 2

S v  0,75 2  0,06  2,5  0,7 m 2

S 0  0,5 2  0,04  10  0,4 m 2

S = 9 + 0,7 + 0,4
S = 10,1 m2

Condiţia de stabilitate termică pentru un current de dublă punere la pământ

nedeconectabilă într-un timp de durată t  (în minute) este (Indreptarul 1 RE – I p 30/2004 Anexa 3
tabelul A 3.1):

t
U p  125 - în care t este timpul maxim în care este stabilită termic la o tensiune U p =
t'
125 V; în aplicaţia de faţă t = 200 minute;

U p  R pt  I rm - se consideră că valoarea maximă a curentului de dublă punere la pământ

nedeconectabilă egală cu intensitatea de reglaj a protecţiei maximale Irm rezultă:

200 200 125 200 1 200

R pt  I rm  125 şi R pt  125  
t' t' 250 t ' 2 t'

In aplicaţia de faţă a rezultat Rpt  8,15 Ω ceea ce înseamnă priza de pământ este stabilită
pentru o durată:
200 200
t'    0,75 min
4  R pt
2
266

t '  45 s , ceeea ce înseamnă că trebuie asigurată declanşarea în caz de defect cu punere simplă

la pământ în cel mult 45 s.

Dacă priza de pământ ar avea o rezistenţă de dispersie R pt  4  ar fi rezultat un timp

200
t'   3 min . În conformitate cu reglementările în vigoare, în cazul în care timpul de
64
deconectare t, în cazul unei simple puneri la pământ depăşeşte valoarea de calcul, este necesar
ca imediat după fiecare punere dublă la pământ să se verifice instalaţia de legare la pământ, şi
anume rezistenţa de dispersie Rpt, precum şi tensiunile de atingere şi de pas (respective
coeficienţii de atingere ka şi pas Upas).

52
 Aplicaţia 3.3
3.1.3. Post de transformare de m.t/ j.t în cabină zidită
a) Folosirea în comun a instalaţiilor de legare la pământ
Date de intrare
- Postul de transformare este alimentat printr-o linie LEA de m.t aparţinând reţelei de m.t
care funcţionează în schema IT cu neutrul reţelei tratat cu bobine de compensare BC;
- Postul de transformare se află într-o zonă cu circulaţie frecventă;
- Valoarea de calcul a curentului de punere simplă la pământ se consideră cel rezidual în
urma compensării Ip = 10 A;
- Valoarea de calcul a curentului de punere dublă la pământ (printr-o impedanţă a circuitului
Z = 4 Ω), este determinată de Ipdp =8500 A;
- Timpul de declanşare prin protecţia maximală se consideră tr = 3 s (valoare de calcul), iar
curentul de reglaj al protecţiei maximale este Irm= 200 A;
-Instalaţia de legare la pământ a postului este folosită în comun pentru partea de m.t şi
pentru partea de j.t;
-Linia de m.t prin care se alimentează postul de transformare este prevăzută cu protecţie
selectivă la puneri simple la pământ şi cu protecţie rapidă la puneri duble la pământ;
-Instalaţia de legare la pământ se realizează cu conductoare de legare la pământ şi cu
electrozi ai prizei de pământ din oţel.
-Valoarea de calcul a rezistivităţii solului ρ = 100 Ωm.

3.1.3.2.Realizarea instalaţiei de legare la pământ

Instalaţia de legare la pământ se compune din:
- Prizele de pământ naturale constituite din fundaţiile de beton armat ale stâlpilor de
susţinere a construcţiei cabinei;
- Un contur cu electrozi orizontali din benzi (oţel lat) pentru dirijarea distribuţiei potenţialelor
în jurul cabinei dispus la 1,5 m distanţă faţă de zidul cabinei şi îngropat la o adâncime q = 0,8;
- Conductoarele principale de legare la pământ din interiorul cabinei;
- Conductoarele de ramificaţie;
- Conductoarele de legare a conductoarelor principale la conturul electrozilor orizontali
îngropaţi în exteriorul cabinei;

Secţiunile conductoarelor de ramificaţie

- pentru echipamentele de m.t rezultă:
I pdp  t  r 8800 3
s   210 mm 2
j 70

53
 Se aleg benzi din oţel 40 x 6 = 240 mm2

- pentru partea de joasă tensiune se poate prevede o secţiune s  100 mm2; se pot alege
benzi din oţel 40 x 3 mm2.
Secţiunea conductoarelor principale, a electrozilor orizontali de dirijare care sunt în contur
inchis, precum şi conductoarele de legătură între acestea
I pdp  t  r 8800 3
s   105 mm 2
2j 2  70

Trebuie prevăzute benzi din oţel lat cu grosimea de cel puţin 4 m din considerente de
rezistenţă la solicitări mecanice şi la coroziune în timp. Rezultă necesar să se prevadă benzi din
oţel 40 x 4 mm sau 30 x 5 (secţiunea minimă admisă fiind 150 mm2).

3.1.3.3. Determinarea rezistenţei de dispersie Rpt

Fundaţiile de beton armat se asimilează cu electrozii semisferici la suprafaţa solului cu un
volum echivalent: V  0,74  0,94  1,07  0,74 m3
Raza de calcul a semisferei :
D 3  0,74
r 3  0,71 şi D = 1,42 m
2 6,28

 100
Pentru o fundaţie rezistenţa de dispersie este: rpn    22,4  , iar pentru
D   1,42
cele 6 fundaţii rezultă:
rp 22,4
R pn    5,4 
6  uv 6  0,7

Rezistenţa de dispersie a prizei de pământ artificiale (de dirijare) constituită de un contur

închis cu o lungime totală L =50 m este:
4,08
R pa   5,8  .
0,7

Rezistenţa de dispersie rezultată este:

R pn  R pa 5,4  5,8
R pt    2,8  .
R pa  R pn 5,4  5,8

Pentru tensiunea de atingere se consideră coeficienţii de atingere şi de pas ka= kpas= 1 deci
Ua = Upas = Rpt Ip= 28 V.

3.1.3.4. Verificarea condiţiilor de stabilitate termică a prizei de pământ

a) Regim de scurtă durată la valoarea maximă de calcul a curentului de punere dublă
la pământ Ipdp = 8500 A
Condiţia de stabilitate trermică se exprimăprin relaţia:

54
 S  I dpd   tr  104 pentru  =100 Ωm şi tr = 3 s rezultă: S  8,5 3  14,8 m 2 .
Prizele naturale cu electrozi constitiţi din fundaţiile de beton armat ai stâlpilor au o suprafaţă
laterală de dispersie:
S n  6 2 0,74  0,97   1,07  0,74  0,94  uv

S n  6  4,3 m 2uv  25,8 uv

uv  0,7

Sn= 18 m2.
Suprafaţa laterală a electrozilor orizontali este:
S a  2  50  0,04ua  2,8 m 2
Rezultă o suprafaţă utilă de dispersie:
S  S n  S a  20,8 m 2 asigurâdu-se astfel condiţia de stabilitate termică la regimul de scurtă
durată;
b) Regim de lungă durată (timp nelimitat) la curentul de punere simplă la pământ.

Condiţia de calcul este: U p  12   120 V ;

Condiţia de stabilitate termică este asigurată deoarece tensiunea Up are o valoare de 28 V
(a se vedea pct.3.1.3.3 de mai sus).
Rezistenţa Rpt de calcul fiind 2,8 Ω , rezultă că priza de pământ este stabilă termică chiar la

120
un current de punere simplă la pământ: I p   42,8 A .
2,8

c) Regim termic de durată la o punere dublă la pământ nedeconectabilă prin protecţia

t
maximală. Condiţia de calcul este U p  125 .
t'
Dacă se consideră t = 200 minute rezultă condiţia:

200
R p  I rm  125 iar pentru Rp= 2,8 Ω
t'

40  10 4
2
 125 
t'  
R I
 t

t'  2 .
 p rm  I rm
pentru Irm = 200 A rezultă t' = 10 minute.
Rezultă că este necesar ca la o punere simplă la pământ, deconectarea să aibă loc în cel
mult 10 minute.
Dacă Irm =100 A , rezultă un timp maxim de deconectare t' = 40 minute.

3.2. Post de transformare de m.t/j.t dintr-o reţea care funcţionează în schemaT2T

3.2.1. Condiţii tehnice de funcţionare şi de calcul

55
 În staţiile electrice de alimentare a reţeleor de m.t ( 1…35 kV) legate la pământ prin
rezistor Rn în schema T2T, prevăzute cu două sisteme de eliminare a defectului, trebuie îndeplinite
simultan următoarele condiţii principale privind protecţiile automate de selectare şi de declanşare
la defecte cu punere la pământ:
a) pe fiecare linie (circuit) de alimentare să existe câte o protecţie homopolară de curent
PHCL;
b) pe legătura la pământ a neutrului reţelei să existe o protecţie homopolară de curent
PHCN;
c) fiecare din cele două protecţii de la pct.a) şi b) trebuie să acţioneze separat asupra a
două întreruptoare diferite de pe circuitul curentului de punere la pământ şi anume
asupra întreruptorului de linie în cazul PHCL, respectiv asupra întreruptorului de pe
partea de m.t al sursei de alimentare (transformatorului) în cazul PHCN;
d) pe barele staţiei există o protecţie homopolară de tensiune prin care se declanşează la
prima punere la pământ întreruptorul sursei de alimentare, în cazul în care se întrerupe
circuitul de legare la pământ a neutrului reţelei precum şi în toate cazurile în care nu
sunt îndeplinite condiţiile de funcţionare a protecţiilor PHCL sau PHCN;
e) timpul de deconectare la oricare din protecţiile de bază sau de rezervă trebuie să fie de
maxim 1,2 s; în cazul în care timpul de calcul este mai mare de 1,2 s, valorile tensiunilor
de atingere şi de pas sunt cele prescrise pentru reţelele în schema T1T;
f) în orice situaţie curentul de punere la pământ de calcul trebuie să fie mai mare sau cel
puţin egal cu valoarea curentului de scurtcircuit monofazat la locul defectului.

În cazul reţeleor de m.t în schema T 2T, de regulă, se folosesc în comun instalaţiile de

legare la pământ, atât pentru partea de medie tensiune, cât şi pentru partea de joasă tensiune (la
stâlpii folosiţi în comun, la posturile de transformare etc.). Se admite separarea instalaţiilor de
legare la pământ numai dacă dintr-un calcul tehnico-economic justificativ rezultă investiţii mai mici
în cazul separării prizelor de pământ de pe partea de medie tensiune faţă de cele de pe partea de
joasă tensiune.
Pentru schema T2T valorile tensiunilor de atingere U a şi de pas maxim admise sunt cele
din tabelul 3.3 de mai jos. Rezultă că în cazul posturilor de transformare cu instalaţia de legare la
pământ folosită în comun se aplică valorile din tabelul 3.4 de mai jos.
Când trebuie realizată separarea, de exemplu la posturile de transformare la care prizele
de pământ de pe partea de înaltă tensiune sunt separate faţă de cele de pe partea de medie
tensiune, tensiunile de atingere şi de pas maxime admise pentru partea de medie tensiune sunt
cele din tabelului 3.5 de mai jos în funcţie de timpul de întrerupere a curentului de punere la
pământ şi de categoria zonei în care se află echipamentul de înaltă tensiune.
Tabelul 3.3

56
 Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas
pentru reţelele de m. t (1… 35 kV) legate la pământ prin rezistor Rn (schema T2T)

Zona de Timpul de întrerupere la protecţia de bază în s

amplasare a
Nr. Echipamentul
instalaţiilor
crt. electric 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1, 2 1, 2…3
(echipamen-
telor) electrice
1. Orice 1.1.Circulaţie 250 200 165 150 140 130 125 50
echipament frecventă
electric cu 1.2. Circulaţie
excepţia redusă, fără
stâlpilor LEA mijloace 500 400 330 300 280 260 250 125
individuale de
protecţie
izolante
1.3. Circulaţie
redusă, cu 1100 795 600 500 500 500 500 250
folosirea
mijloace
individuale de
protecţie
izolante
2. Stâlpi LEA 2.1. Circulaţie
fără aparataj frecventă din
localităţi
2.2. Incinte
1100 795 600 500 500 500 500 250
industriale sau
agricole, plaje,
terenuri de
camping
2.3. Circulaţie
frecventă din
afara Nu sunt standardizate
localităţilor şi în (nu se reglementează)
general, cu
circulaţie
redusă
2.4. Incinte
industriale sau
agricole, plaje,
250 250 250 250 250 250 250 125
terenuri de
camping
3. Stâlpi LEA cu 3.1. În general,
aparataj indiferent de 500 500 500 500 500 500 500 250
zonă
3.2. Incinte
industriale sau 250 250 250 250 250 250 250 125
agricole, plaje,
terenuri de
camping

La posturile de transformare în care se foloseşte în comun instalaţia de legare la

pământ pentru partea de medie tensiune şi de joasă tensiune, când pe partea de joasă tensiune
se aplică protecţia prin legare la neutrul reţelei, tensiunea U pn a întregului sistem constituit din
conductoarele de neutru ale reţelei de joasă tensiune (de protecţie) PE sau PEN şi toate prizele
de pământ legate la acestea, inclusiv priza de pământ a postului de transformare, va fi astfel
determinată, încât tensiunile de atingere Ua să fie cel mult egale cu valorile din rândul întâi al
Tabelului 3.3 (respectiv din Tabelul 3.4) pentru schema T2T, în funcţie de timpul de întrerupere a
curentului de punere simplă la pământ în reţeaua de m.t .
În cazul schemei T2T, totdeauna rezistivitatea rezultantă la post R pn  1. În cazul în care
rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem folosit în comun nu poate îndeplini această

57
condiţie, instalaţiile de legare la pământ de pe partea de joasă tensiune trebuie separate de cele
de pe partea de medie tensiune.

Tabelul 3.4

Valorile maxime admise ale tensiunilor de atingere şi de pas în reţelele

din schema T2T pentru cazurile când în care se foloseşte în comun instalaţia de
legare la pământ (partea de m.t şi partea de j.t), iar pe partea de joasă tensiune se
aplică protecţia prin legare la neutrul reţelei stâlpi; LEA folosiţi în comun şi pentru
posturi de transformare

Valoarea maximă Timpul de întrerupere a curentului maxim de punere la pământ prin priză, în s
admisă a tensiunii de
atingere şi de pas 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1,2s 1, 2…3 s
Ua şi Upas 250 200 165 150 140 130 125 50

La o instalaţie de legare la pământ folosită în comun condiţia de dimensionare este:

Ua
R pn  ,
rc  I p

unde:
Rpn - este rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem de legare la pământ constituit din :
- priza de pământ locală a postului de transformare de rezistenţă Rpt (valoarea acestei
rezistenţe trebuie să aibe o valoarede cel mult 10 Ω;
- sistemul constituit din conductoarele de neutru PEN (reţeaua conductoarelor de neutru
care pleacă din postul respectiv) şi toate prizele de pământ de pe partea de j.t legate la
,
acestea de rezistenţă R pn ;
- sistemul constituit dintr-un conductor de compensare şi prizele de pământ legate la acesta
R pc (numai în cazul în care un astfel de conductor de compensare este prevăzut);

Rezultă:
1
R pn 
1 1 1 ; în toate cazurile trebuie îndeplinită condiţia R p  1  ;
'
 
R pn R pt R pc

Ua – tensiunea de atingere maximă admisă în funcţie de timpul de declanşare la protecţia

de bază tb din tabelului 3. 4 de mai sus;
Ip – curentul maxim de punere la pământ din linia de m.t din circuitul care alimentează
defectul care se determină ţinând seama de curentul capacitiv total al reţelei, de

58
 impedanţa conductorului fazei defecte (de la locul defectului respectiv până la postul
de transformare) şi de rezistorul din staţia de alimentare;
rc – reprezintă un coeficient de reducere în cazul prevederii unui conductor de compensare
pe stâlpii LEA de la staţia de alimentare până la postul de transformare în cauză; r c=
0,8, dacă
Rp  1 şi rc= 0,7 dacă Rp  1 (rezistenţa rezultantă de dispersie), dacă conductorul de
compensare este legat la prizele stâlpilor LEA, se poate considera:

R pc  rps  rc

unde: rps - este rezistenţa medie a prizelor de pământ de la stâlpi, iar rc este impedanaţa
conductorului de compensare în deschiderea medie dintre doi stâlpi.

La posturile de transformare din reţelele T2T cu instalaţiile de legare la pământ

separate, în cazul unui defect (scurtcircuit monofazat) pe partea de m.t ,condiţiile de dimensionare
a instalaţiei de legare la pământ sunt următoarele:

R pt  I p  k a  rc R pt  I p  k pas  rc
 U a şi  U pas
a  pas

unde:
Rpt - este rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ a postului de

transformare; totdeauna trebuie îndeplinită condiţia: R' pt  10  ;

Ip – curentul de punere la pământ, ţinând seama de curentul capacitiv total al reţelei, de
impedanţa conductorului fazei defecte până la post, de rezistorul din staţia de
alimentare şi de rezistenţa de dispersie a prizei postului Rpt;
rc – coeficientul de reducere prezentat de conductorul de compensare (dacă este cazul)
care însoţeşte LEA; dacă nu se dispune de valori determinate, se poate considera
rc = 0, 8; în cazul în care nu se prevede un astfel de conductor, se ia rc = 1;
ka şi kpas – coeficientul maxim de atingere, respectiv de pas al instalaţiei de legare la
pământ;
a şi pas – coeficienţii de amplasament;
Ua şi Upas – este tensiunea de atingere, respectiv de pas maxim admisă, conform Tabelul
3.5 de mai jos, în funcţie de categoria zonei şi timpul de declanşare la protecţia
de bază tb.

La un post de transformare din cadrul unei reţele de m.t în schema T2T cu cabluri
subterane (LES), totdeauna trebuie să se realizeze o instalaţie de legare la pământ folosită în

59
comun atât pentru partea de m.t cât şi pentru partea de j.t; în acest caz condiţia de dimensionare
este:
rc  rk  ri  re  R pn  I p  U a

unde:
rc - este coeficientul de reducere, care ţine seama de prezenţa conductorului de
compensare (dacă este cazul) între staţia de alimentare şi postul de transformare respectiv:
rc = 0, 8, pentru Rpn  1 .
rc = 0, 7, pentru Rpn  1 .
rc = 1, dacă nu este prevăzut un conductor de compensare;
rk - este coeficientul de reducere numit şi factorul de aşteptare, care ţine seama de
simultaneitatea factorilor nefavorabili; rk = 0,85 dacă reţeaua de j.t este în cabluri subterane şi
rk = 1 dacă reţeaua de joasă tensiune este preponderent aeriană;
ri - este coeficientul de reducere datorită învelişurilor metalice ale cablurilor de m.t.
ri = 0, 4 în cazul cablurilor de m.t armate şi cu învelişuri metalice din plumb sau aluminiu;
reţeaua de m.t buclată sau radială;
ri = 0, 85, în cazul cablurilor care conţin numai ecrane din benzi sau sârme de cupru şi
dacă reţeaua de m.t cu cabluri este buclată;
ri = 1 dacă reţeaua de m.t cu cabluri este radială;
re - este coeficientul de echipotenţiere al localităţii (a platformei); dacă nu se dispune de
valori determinate prin măsurări, se vor considera următoarele:
re = 0, 8, dacă reţeaua conductoarelor de neutru de pe partea de j.t este buclată;
re = 1 dacă reţeaua conductoarelor de neutru de pe partea de j.t este ramificată;
Ua – este tensiunea de atingere maximă admisă din Tabelul 3.4 de mai sus, se consideră
ka =kpas =1.

Coeficientul de echipotenţiere al localităţii re, sau al unei incinte, respectiv al unei platforme,
se obţine din raportul:

U pe R pe
re  sau re 
U pn R pn

unde :

Upn - este tensiunea totală a reţelei generale de legare la pământ;

Upe - este tensiunea reţelei generale de legare la pământ faţă de un punct de zona de
influenţă a acestei reţele, folosit şi pentru determinarea rezistenţei de referinţă Rpe;

Rpn – rezistenţa de dispersie rezultantă a reţelei generale de legare la pământ faţă de un

punct de potenţial nul (din afara zonei de influenţă a acestei reţele);

60
 Rpe – rezistenţa de dispersie rezultantă a reţelei generale de legare la pământ faţă de un
punct din zona de influenţă a acestei reţele, dar îndepărtat pe cât posibil de elementele care au
legătură voită sau întâmplătoare cu conductoare ale reţelei de legare la pământ, cum sunt
conductele şi fundaţiile clădirilor.

Tabelului 3.5
Valorile tensiunilor de atingere şi de pas maxime admise pe partea de
medie tensiune în cazul separării prizelor de pământ la posturile de transformare
(cazul reţelelor de m.t în schema T2T).
Timpul de întreruperi a curentului de punere la pământ prin
Nr.
Categoria priză, în s
crt
zonei 0, 8…1,
. 0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7
2s
1. Zonă cu
circulaţie
250 200 165 150 140 130 125
frecventă
2. Zonă cu
circulaţie
redusă,
fără
500 400 330 300 280 260 250
mijloace de
protecţie
izolante
3. Zonă cu
circulaţie
redusă, cu
folosirea 1100 795 600 500 500 500 500
mijloacelor
izolante

Ca timp de întrerupere se consideră timpul corespunzător protecţiei de bază tb

tb = tp1+ td1,

unde:

tp1 –timpul protecţiei celei mai rapide care este prevăzută să acţioneze împotriva curentului
de punere la pământ;

td1 – timpul propriu al întrerupătorului respectiv.

Aplicaţia 3.4

3.2.2. Post de transformare de m.t/ j.t în cabină zidită

61
 Folosirea în comun a instalaţiilor de legare la pământ
3.2.2.1. Date de intrare
- Postul de transformare este alimentat printr-o linie LEA de m.t aparţinând reţelei de m.t
care funcţionează în schema T2T cu neutrul reţelei legat la pământ prin rezistor Rn
- Postul de transdormare se află într-o zonă cu circulaţie frecventă;
- Valoarea de calcul a curentului de punere la pământ monofazată la postul de transformare
Ip = 250 A;
- Valoarea de calcul a curentului de punere dublă la pământ (printr-o impedanţă a circuitului
Z = 4 Ω), este determinată de Ipdp = 8500 A;
- Instalaţia de legare la pământ a postului este folosită în comun pentru partea de m.t şi
pentru partea de j.t;
- În staţia de m.t prin care se alimentează postul de transformare sunt prevăzute toate
protecţiile impuse în cazul schemei de funcţionare T2T arătaţi mai sus la pct.3.2.1. (condiţii tehnice
de funcţionare şi de calcul);
- Instalaţia de legare la pământ se realizează cu conductoare de legare la pământ şi cu
electrozi ai prizei de pământ din oţel.
- Valoarea de calcul a rezistivităţii solului ρ = 100 Ωm.

3.2.2.2. Realizarea instalaţiei de legare la pământ

Se consideră cu titlu de exemplificare aceiaşi situaţie din aplicaţia 3.3; a se vedea
pct.3.1.3.2 din aplicaţia 3.3 şi fig.3.2.
Se consideră deci aceleaşi secţiuni s pentru conductoarele de protecţie şi pentru electrozii
prizei de pământ ca în aplicaţia 3.3, iar pentru rezistenţa de dispersie R pt a prizei de pământ locale
a postului de transformare, se consideră valoarea de calcul Rpt =2,8 Ω.
În cazul reţelelor legate la pământ prin rezistenţă ohmică (rezistor R n), care se încadrează în
schema T2T, respectându-se prevederile pentru această schemă de funcţionare (în care timpul maxim de
deconectare a circuitului cu defect este 1,2 s), se consideră că se respectă totdeauna condiţiile de
stabilitate termică pentru prizele de pământ.

Rezistenţa de dispersie rezultantă Rp a întregului sistem de legare la pământ este constituit

din:
-priza de pământ locală a postului Rpt;
-sistemul constituit din conductoarele de neutru PEN şi prizele de pămînt de pe partea de j.t
'
legate la acestea R pn .

Ua
Rezultă din condiţia R p  valoarea necesară de calcul în funcţie de timpul de
Ip

declanşare prin protecţia de bază t b şi de valoarea de calcul a curentului I p. Se consideră tb = 0,2 s

şi Ip =250 V. Pentru tb = 0,2 s , din tabelul 3.4 valoarea de calcul pentru tensiunea de atingere este

62
 250
Ua =250 V. Rezultă R p   1  . Dacă se consideră valoarea calculată Rpt = 2,8 Ω, este
250
'
necesar ca valoarea rezistenţei de dispersie R pn să aibe o valoare care rezultă din relaţia:

R pt  R pn
'
R p  R pt 1  2,8 2,8
Rp  R 'pn  rezultă:
'
R pn   '
R pn  1,56 
R pt  R pn R pt  R p 2,8  1 1,8

4. LINII ELECTRICE AERIENE DE M.T

4.1. Linii electrice aeriene LEA de m.t din reţele care funcţionează în schema IT
(izolate faţă de pământ)
4.1.1. În cazul stâlpilor fără aparataj din zonele cu circulaţie frecventă din localităţi,
instalaţiile de legare la pământ vor fi astfel dimensionate, încât tensiunile de atingere şi de pas să
nu depăşească valoarea de 125 V.
Astfel:

k a  Rp 125 kpas  Rp 125

 ; 
a    1 Ip  pas Ip

în care:
Ip - are valoarea curentului de punere simplă la pământ sau în cazul compensării cu BC,
cea a curentului rezidual, însă cel puţin 10 A;
a şi pas - coeficienţii de amplasament;
 - coeficientul de izolare a betonului la stâlpii de beton armat.

Pentru asigurarea stabilităţii termice a prizelor de pământ de la stâlpii LEA se va verifica

îndeplinirea următoarei condiţii privind rezistenţa lor de dispersie:

12 
Rp 
Ip

unde:
Ip – are valoarea curentului de punere simplă la pământ sau în cazul compensării cu BC
cea a curentului rezidual, însă cel puţin 10 A;
 - rezistivitatea solului în care sunt îngropaţi electrozii prizei de pământ.

4.1.2. În cazul stâlpilor cu aparataj se consideră totdeauna  =1, iar condiţiile rezultate
sunt:
k a  Rp 125 kpas  Rp 125
 ; 
a Ip  pas Ip

63
 În plus, la stâlpii cu aparataj de la liniile electrice aeriene se impune măsura ca personalul
de exploatare să folosească mijloace individuale de protecţie.

Pentru asigurarea stabilităţii termice a prizelor de pământ de la stâlpii cu aparataj se

verifică următoarele condiţii:

12  125 t
R ps  şi R ps 
Ip I rm t '

în care

Ip- este curentul de simplă punere la pământ;

Irm- este curentul de reglaj al protecţiei maximale;

t - timpul stabilit pentru lichidarea defectului de punere simplă la pământ;

t- timpul pentru care priza de pământ este stabilită termic la U = 125 V.

4.1.3. În calculele de dimensionare se va considera în primul rând priza de pământ

naturală a stâlpului. Dacă cu această priză nu se pot respecta condiţiile de mai sus, atunci se
vor adăuga suplimentar prize artificiale până la satisfacerea acestor condiţii.

4.1.4. În cazul stâlpilor folosiţi în comun pentru LEA de m.t, LEA de j.t şi LT c şi sau
CATv

În reţelele electrice de m.t având schema normală de funcţionare IT (cu neutrul izolat sau
tratat cu BC), utilizarea în comun a stâlpilor pentru LEA de m.t + LEA de 0,4 kV + LT c şi/sau CATv
este admisă numai dacă sunt realizate protecţii de bază şi de rezervă care să asigure următoarele
- declanşarea automată rapidă (maxim 0,8 s) a liniei cu stâlpi folosiţi în comun (considerată
linia cu prioritate protejată) la simplă punere la pământ persistentă;
- declanşarea automată succesivă a liniilor de m.t la punerea simplă la pământ într-un timp
de maxim 30 s pentru localizarea liniei cu defect, reducând astfel riscul apariţiei dublei
puneri la pământ;
- declanşarea automată a întreruptorului sursei (transformatorului) la refuzul de
declanşare al întreruptorului liniei protejate cu prioritate
- declanşarea automată rapidă a liniei protejate la punere dublă la pământ (din care o
punere la pământ este în această linie) printr-o protecţie foarte sensibilă (t . 0,2s).

64
 Protecţiile automate prevăzute în prezentul punct trebuie să răspundă la următoarele
cerinţe tehnice:

a) Protecţie de bază montată pe LEA protejată (cu stâlpi folosiţi în comun) care să asigure
- declanşarea sigură şi rapidă la o punere simplă la pământ metalică sau rezistivă;
- declanşarea selectivă, sigură şi rapidă la o punere dublă la pământ metalică sau
rezistivă.
b) Protecţie de bază pe toate liniile racordate pe aceeaşi bară cu linia protejată în staţia de
alimentare care să asigure
- în cazul apariţiei unei puneri simple la pământ metalice sau rezistive în reţea, localizarea
şi declanşarea liniei cu simplă punere la pământ într-un timp de maxim 30 s se are în
vedere reducerea la minim a riscului de transformare a punerii simple la pământ în
punere dublă la pământ
- în cazul apariţiei unei puneri duble la pământ în reţea declanşarea selectivă, sigură şi
rapidă a liniei cu defect (maxim 0,2 s).
c) Protecţie de bază pe toate liniile (inclusiv linia protejată) care să asigure, în cazul
manevrelor de localizare a porţiunii de linie cu punere simplă la pământ persistentă, declanşarea
sigură şi rapidă (maxim 0,2 s); se are în vedere evitarea riscului de acţionare falsă a protecţiilor de
pe liniile de m.t racordate pe aceeaşi bară cu linia defectă şi reducerea riscului de apariţie a unei
puneri duble la pământ.
d) Protecţie de pe întreruptorul sursei (transformatorului), care să constituie rezerva
protecţiei de bază şi să asigure declanşarea acestuia astfel
- în timp de maxim 1,2 s în cazul refuzului de declanşare al întreruptorului liniei de m.t
protejate la acţionarea protecţiei de pe linii
- în timp corespunzător domeniului de exploatare a protecţiilor de pe linii pentru
localizarea liniei cu defect.

4.1.5. În cazul folosirii în comun a stâlpilor pentru LEA de medie tensiune şi de joasă
tensiune, pentru protecţia împotriva tensiunilor de atingere şi de pas, se au în vedere pericolele
de apariţire în reţeaua de joasă tensiune (stâlpi, tablouri de distribuţie, întreruptoare, prize,
receptoare, etc.) a unor tensiuni de defect care ar putea duce la străpungeri de izolaţii şi la
electrocutări, pentru care se iau următoarele măsuri:

- LEA de medie tensiune care au porţiuni de stâlpi comuni cu LEA de josă tensiune sunt în
întregime (inclusiv în porţiunile necomune) echipate cu izolatoare nestrăpungibile, iar numai pe
porţiunea cu stâlpi comuni, linia este în construcţie mecanică întărită, conform prevederilor
Normativului PE 104;

65
 - Se prevede deconectarea automată la puneri simple la pământ; în cazul reţelelor de
medie tensiune izolate faţă de pănânt în care nu se asigură ncondiţiile de selectivitate pentru
deconectarea la puneri simple la pământ, se organizează prin măsuri de exploatare adecvate
deconectarea manuală într-un timp cât mai scurt posibil (timpul maxim admisibil în cazuri
excepţionale justificate este de 30 minute), a liniei la care apar defecte cu punere simplă la
pământ;

- Lucrările la reţeaua de josă tensiune se efectuiază după întreruperea prealabilă a reţelei

de medie tensiune în porţiunile cu stâlpii folosiţi în comun; se admite lucrul la reţeaua de josă
tensiune cu reţeaua de medie tensiune, sub tensiune, numai cu scoaterea de sub tensiune a zonei
de lucru a reţelei de josă tensiune şi încadrarea ei cu scurtcircuitoare şi numai pentru lucrările şi
condiţiile prevăzute de normele specifice de securitate a muncii;

- În funcţie de modul de izolare a reţelei de josă tensiune şi de protecţia folosită împotriva

electrocutărilor prin atingere indirectă în reţeaua de joasă tensiune, se va alege una din variantele
de realizare a reţelei de josă tensiune cu stâlpii folosiţi în comun, menţionate mai jos. În toate
cazurile se justifică în documentaţia lucrării varianta aleasă.

Se disting următoarele 3 variante care pot apare în practică:

Varianta 1 în care conductorul de neutru al reţelei de josă tensiune PEN este folosit şi
drept conductor de neutru de protecţie, atât la consumatori cât şi la stâlpi.

Într-un astfel de caz conductorul de neutru PEN se leagă la priza de pământ a fiecărui
stâlp. O astfel de situaţie este foarte favorabilă deoarece condiţia principală este:

Ua
R pn 
Ip

unde :

Rpn - este rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem, constituit din conductorul
de neutru şi toate prizele legate la acesta (de protecţie şi de exploatare), în ;în acest
caz coeficienţii de atingere şi de pas se consideră ka=kpas=1;

Ip - curentul maxim de punere la pământ în reţeaua de medie tensiune (în A;

Ua – tensiunea maximă admisă conform STAS 2612-1987 pentru instalaţiile electrice din
zone cu circulaţie frecventă, în funcţie de timpul de declanşare în cazul unei puneri la
pământ pe partea de medie tensiune, în V.

În cazul în care, cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor şi al prizelor de pământ
din reţeaua de josă tensiune (de exploatare şi de protecţie la consumatori),se realizează rezistenţa
cerută, nu mai este necesar să se adauge prize artificiale la stâlpi.

66
 Varianta 2 în care conductorul de neutru al reţelei de josă tensiune PEN este folosit şi
drept conductor de neutru de protecţie însă numai la consumatori şi, eventual numai la o parte din
stâlpii LEA. La stâlpii la care conductorul de neutru este izolat faţă de armâtura acestora, iar pentru
protecţia împotriva elecrocutărilor prin atingere indirectă la stâlpii respectivi se foloseşte protecţia
prin legare la pământ, combinată cu dirijarea distribuţiei potenţialeor şi eventual cu izolarea
amplasamentului, condiţiile principale sunt concomitent următoarele:

Ua
a) R pn  conform celor arătate la varianta 1 de mai sus, cu diferenţa că la rezistenţa de
Ip

dispersie Rpn nu mai contribuie prizele de pământ de la toţi stâlpii (are în vedere căderea unui
conductor de medie tensiune pe un conductor al reţelei de j.t)

Ua a   1 U pas  pas
b) R ps   şi R ps  
Ip ka I p k pas

unde:

Ip - curentul maxim de punere la pământ prin priza la un defect pe partea de m.t condiţia
este impusă prizelor de pământ de la stâlpii LEA din localităţi; se are în vedere un defect la stâlp
pe partea de m.t.

Ua şi Upas – tensiunea de atingere şi de pas, conform STAS 2612-1987 pentru stâlpii fără
aparataj.

50  a
c) R pn  
I pjt k a

unde: Ipjt – este curentul maxim în reţeaua de j.t nedeconectabil prin protecţie; această condiţie
poate fi înlocuită cu o condiţie mai simplă, şi anume:

ka k pas
şi  0,25
a  pasa

Rezultă că în cazul în care se prevede la stâlpi o priză de dirijare la care k a=kpas= 0,25 şi

Ua
care îndeplineşte condiţia: R ps  , se satisfac concomitent şi condiţiile „b” şi „c” de mai
0,25  I p

sus.

Varianta 3 în care conductorul de neutru este izolat faţă de armâtura stâlpului şi nu este
folosit drept conductor de neutru de protecţie.

La stâlpi se realizează o protecţie prin legare la pământ combinată cu dirijarea distribuţiei

potenţialeor şi eventual cu izolarea amplasamentului.

În acest caz condiţiile principale sunt concomitent următoarele:

67
 900
a) R pn 
Ip

unde:

Ip - curentul maxim de punere la pământ la un defect pe partea de m.t şi anume ruperea

şi căderea unui conductor al reţelei de medie tensiune peste un conductor al reţelei de j.t; se are în
vedere o protecţie împotriva străpungerii echipamentelor racordate în reţeaua de joasă tensiune
până la declanşarea de inaltă tensiune (0,6 x1500 = 900 V) ;

Ua a   1 U pas  pas
b) R ps   şi R ps  
Ip ka I p k pas

50  a ka k pas
c) R pn   , respectiv şi  0,25
I pjt k a    1 

În relaţiile de mai sus se consideră:

Ip=Irm (în cazul reţelelor în schema IT) şi anume valoarea de reglaj a protecţiei maximale;

Ip=Ips curentul de punere simplă la pământ în cazul reţelelor în schema IT în care se

prevede deconectarea automată selectivă la puneri simple la pământ;

Ipjt – este curentul de calcul în cazul unui defect pe partea de j.t .

4.2. Linii electrice aeriene LEA de m.t din reţele care funcţionează în schema T 2T
(legate la pământ prin rezistor)
4.2.1. În cazul stâlpilor fără aparataj, din beton armat, din zone cu circulaţie frecventă din
localităţi, din incinte industriale şi agricole şi de pe plaje şi terenuri de camping, condiţiile de
dimensionare a instalaţiilor de legare la pământ rezultă din următoarele relaţii:

R ps  I p  ka R ps  I p  k pas
 U a şi  U pas
a    1  pas
unde:
Rps – rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a stâlpului, respectiv rezistenţa de
dispersie rezultantă a prizei de pământ complexe care deserveşte doi sau mai mulţi stâlpi cu prize
legate în paralel (dacă este cazul); Rps este rezistenţa de dispersie rezultantă, în ;
 - coeficientul de izolare a stratului de beton al stâlpului; prin definiţie, coeficientul  este:
Rb
  1 unde, Rb este rezistenţa stratului de beton al stâlpului (stratul de suprafaţă
Rh
până la armătura stâlpului legat la pământ) şi Rh = 3000  ( rezistenţa corpului omului).

68
 Pentru stâlpii de beton armat fără coborâri metalice, care să şunteze stratul de beton, se
consideră  = 3.
În cazul stâlpilor metalici  = 1.
Valorile Ua şi Upas limită admise sunt cele pentru cazul schemei T2T; a se vedea tabelul 4.1
Pentru stâlpi, priza de pământ cu care pot se obţine coeficienţi de atingere şi de pas doriţi,
cu costuri cât mai mici este cea orizontală, cu electrozi inelari sau formă de pătrat, cu patru raze
şi cu electrozi verticali la extremitate, a se vedea prizele de pământ de dirijare a distribuţiei
potenţialelor, pentru stâlpii LEA (Fig. 4.1, 4.2 şi 4.3). Este indicată o astfel de priză datorită
simetriei ei, necesară pentru asigurarea coeficienţilor de atingere şi de pas doriţi în toate punctele
din jurul stâlpului.
Alegerea uneia din tipurile de prize din Fig. 4.1,4.2 şi 4.3 se face în funcţie de condiţiile
specifice care sunt, în principal, determinate de următorii factori:
- rezistivitatea solului s, de care depinde rezistenţa de dispersie Rps;
- valoarea limită a tensiunilor de atingere şi de pas;
- curentul efectiv de punere la pământ care se poate închide prin priza respectivă;
- posibilităţile de realizare a unei anumit tip de priză de dirijare pe terenul disponibil pentru
aceasta;
- posibilitatea realizării unui izolament al amplasamentului în jurul stâlpului pe o distanţă de
cel puţin 1,25 m, faţă de aceasta prin acoperire cu piatră spartă, dale de beton sau asfalt, etc.
În tabelul 4.2 de mai jos se dau coeficienţii de atingere şi de pas pentru prizele de pământ
care sunt indicate să se folosească la stâlpii LEA, în funcţie de condiţiile specifice; Rps este
rezistenţa de dispersie numai a prizei de pământ artificiale indicată în Fig. 4.1, 4.2, şi 4.3 (fără
priză naturală a stâlpului sau a altei prize aflată în apropiere.

Tabelul 4.1
Tensiuni de atingere Ua şi de pas Upas pentru stâlpii
liniilor aeriene LEA din reţeleleT2T

Nr. Categoria Timpul de întreruperi prin protecţia de bază t b în s

crt. stâlpului şi a
zonei de 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8...1,2 1,2
aces
1. Stâlpi fără 1100 795 600 500 500 500 500 250
aparataj
1.1. din zone
cu circulaţie
frecventă din
localităţi

69
 1.2. din
incinte
industriale şi
agricole, 250 V pentru tb  1,2 125
plaje şi
terenuri de
camping
2. Stâlpi cu
aparataj
2.1. toate 500 V pentru tb  1,2
zonele cu 250
excepţia
celor de la
pct.2.2
2.2. din
incinte
industriale şi 250 V pentru tb  1,2
agricole plaje 125
şi terenuri de
camping

4.2.2. În cazul stâlpilor fără aparataj din zone cu circulaţie frecventă din localităţi
tensiunile de atingere Ua şi de pas Upas se determină în funcţie de timpul tb de întrerupere prin
protecţia de bază; a se vedea tabelul 4.1.

Tabelul 4.2

Coeficienţi de atingere şi de pas pentru prizele de pământ la stâlpii

LEA în funcţie de tipul prizei de pământ

Rezistenţa
Nr. Tipul prizei de
Fig. de dispersie ka kpas Observaţii
crt. pământ
R pa
Totdeauna se foloseşte şi
Cu 3 conture pătrate,
priza naturală a stâlpului; în
1. 4 raze şi 4 electrozi 4.1 0, 088  s 0, 25 0, 25
acest caz se poate considera
verticali
ka= 0, 25 şi kpas= 0, 2
Totdeauna se foloseşte şi
Cu 2 conture pătrate,
priza naturală a stâlpului; în
2. 4 raze şi 4 electrozi 4.2 0, 09  s 0, 30 0, 30
acest caz se poate considera
verticali
ka= 0, 3 şi kpas= 0, 2
3. Cu 1 contor pătrat, 2 4.3 0, 20  s 0, 50 0, 50 De regulă, se adaugă la o
raze fără electrozi priză existentă (naturală şi

70
 artificială) cu h  0, 4 m; în
verticali
acest caz, ka= 0, 5 şi kpas = 0, 2
Priza de pământ a Nu are element special de
stâlpului fără dirijare, iar h 0, 4 m
4. - - 0, 80 0, 30
elemente de dirijare a
potenţialelor
NOTĂ : s este rezistivitatea solului, în m, iar h este adâncimea de îngropare a electrozilor prizei de pământ

4.2.3. La stâlpi fără aparataj din incinte industriale şi agricole, plaje şi terenuri de
camping rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ Rps rezultă astfel:

a   1  pas
R ps  250 şi R ps  250
I p  ka I p  k pas

În incinte trebuie să se realizeze întotdeauna o reţea generală de legare la pământ de

protecţie, prin legarea între ele a tuturor prizelor de pământ din incintă, inclusiv a prizelor de
pământ de la stâlpii LEA.

4.2.4. La stâlpii LEA cu aparataj din afara incintelor indiferent de zonă (cu circulaţie
frecventă sau cu circulaţie redusă), rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ R ps
rezultă din condiţiile următoare :

a  pas
R ps  500 şi R ps  500 .
I p  ka I p  k pas

Dacă la acţionare manetele sunt acoperite cu un material izolant pentru o tensiune de

1000 V (tensiunea de încercare este egală cu 2500 V), condiţiile de mai sus se reduc la o singură

condiţie de dimensionare, şi anume: R p  4 , dacă nu se prevede o priză de dirijare, şi

R p  10 , dacă se prevede şi o priză de dirijare a distribuţiei potenţialelor.

4.2.5. La stâlpii LEA cu aparataj din incintele industriale şi agricole, precum şi de pe

plaje şi terenuri de camping, rezistenţa de dispersie rezultantă a prizei de pământ Rps rezultă din
condiţiile următoare:

a  pas
R ps  250 şi R ps  250 .
I p  ka I p  k pas

4.2.6. La stâlpii folosiţi în comun, pentru o reţea LEA de joasă tensiune (j.t) şi LEA de
medie tensiune (m.t) dintr-o reţea în schema T2T, în cazul în care conductorul de neutru al reţelei
de j.t tensiune este folosit şi drept conductor de neutru de protecţie atât la consumatori, cât şi la
stâlpi (cazul cel mai răspândit) iar conductorul de neutru se leagă la priza de pământ a fiecărui
stâlp (de regulă prin armătura metalică a stâlpului), condiţia principală este:

Ua
R pn 
Ip

71
unde :

Rpn - este rezistenţa de dispersie rezultantă a întregului sistem, constituit din conductorul
de neutru şi toate prizele legate la acesta (de protecţie şi de exploatare), în ;

Ip - curentul maxim de punere la pământ în reţeaua de medie tensiune (în A) prin priza de
rezistenţă rezultantă Rpn ;

Ua (Upas) – tensiunea maximă admisă din tabelul 2.7 al prezentelor instrucţiuni în funcţie de
timpul de declanşare în cazul unei puneri la pământ pe partea de medie tensiune,

în V.

În tabelul 4.3 se dau cu titlul de exemplificare valorile limită ale rezistenţei R pn calculate
pentru un curent Ip = 300 A în reţeaua respectivă de m.t (în schema T2T).

72
Fig.4.1 Priză artificială pentru stâlpi LEA
73

Fig. 4.2
 Tabelul 4.3

Rezistenţa de dispersie Rpn a sistemului constituit din conductorul neutru şi toate

prizele de pământ legate la acesta,Fig. 4.3 curentul maxim Ip = 300 A, în cazul în care
pentru
reţeaua de m.t funcţionează în schema T2T

Timpul de
0, 2 0, 3 0, 4 0, 5 0, 6 0, 7 0, 8…1, 2
declanşare, tb în s

74
 Tensiunea totală
250 200 165 150 140 130 125
maximă admisă, în V
Rezistenţa de
dispersie rezultantă 0, 83 0, 67 0, 55 0, 50 0, 47 0, 44 0, 42
Rnp, în 

Pentru Ip  300 A trebuie efectuate corecturile necesare; astfel, se vor înmulţi valorile din
Tabelul 4.3 cu raportul 300/Ip; în orice situaţie, rezistenţa de dispersie Rpn trebuie să fie mai mică
sau cel mult egală cu 1.

În cazul în care cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor şi al prizelor de pământ
din reţeaua de joasă tensiune (de exploatare şi de protecţie la consumatori) se realizează
rezistenţa Rpn cerută, nu mai este necesar să se adauge prize artificiale la stâlpi.

Dacă, conductorul de neutru al reţelei de j.t este folosit drept conductor de neutru de
protecţie la consumatori, iar eventual, la o parte din stâlpii LEA conductorul de neutru este izolat
faţă de armătura acestora, iar pentru protecţia împotriva electrocutării prin atingere indirectă la
stâlpii respectivi se foloseşte protecţia prin legare la pământ, combinată cu dirijarea distribuţiei
potenţialelor şi, eventual, cu izolarea amplasamentului, condiţiile sunt următoarele:

- pentru stâlpii racordaţi la conductorul neutru:

Ua
R pn  cu deosebirea că la rezistenţa de dispersie Rpn nu mai contribuie prizele de
Ip

pământ de la toţi stâlpii;

- pentru stâlpii neracordaţi la conductorul de neutru condiţiile sunt următoarele:

Ua U a  pas
a) R pn   a    1 şi R pn  
kIp I p k pas

(în cazul unui defect pe partea de m.t)

50  a 50  pas
b) R pn   , respectiv R pn  
I pjt k a I pjt k pas

(în cazul unui defect pe partea de j.t)

unde: Ipjt – este curentul maxim în reţeaua de j.t neconectabilă prin protecţie.

Condiţia b) poate fi înlocuită cu o condiţie mai simplă, şi anume:

k a  0,3  a şi k pas  0,3  pas .

75
 900
c) R pn  I la ruperea şi căderea unui conductor al reţelei de medie tensiune peste un
p

conductor al reţelei de joasă tensiune; se are în vedere o protecţie împotriva străpungerii

echipamentelor racordate în reţeaua de j.t până la declanşarea liniei de î.t (0,6 x 1500 = 900 V).

4.3. Aplicaţii privind dimensionarea instalaţiilor de legare la pământ la stâlpii LEA

4.3.1. În tabelul 4.4 se prezintă cu titlu de exemplificare valorile de calcul ale rezistenţelor
de dispersie ale prizelor de pământ la stâlpii LEA. Tabelul 4.4 s-a întocmit astfel încât să se
evidenţieze valorile comparativ pentru cele două categorii de reţele, şi anume în schema IT şi în
schema T2T.
S-au considerat următoarele date de intrare:
- tensiunea reţelei de m.t 20 kV
- pentru schema IT : Ips = 10 A şi Irm = 250 A
- pentru schema T2T : curentul capacitiv total al reţelei de m.t determinat Ict = 100 A şi
Ict = 150 A, pentru distanţa D dintre stâlpul considerat şi staţia de alimentare s-au determinat
următoarele valori D 3,5 km; D= 3,5...22 km;D 22 km în cazul Ict = 100 A şi D 9 km şi D 9 km
în cazul Ict = 150 A.

76
 Tabelul 4.4
Valori ale rezistenţelor de dispersie Rps ale prizelor de pământ la stâlpi LEA, în Ω, cu titlu de exemplificare

Nr. Categoria Cu neutul izolat tratat cu bobină de

Cu neutrul izolat tratat cu rezistor, schema T2T
crt. reţelei compensare, schema IT
Curentul
Ips =10 A Ict =100 A Ict =150 A
electric de
Irm = 250 A
calcul, în A

Ka =0,5;
Stâlp fără Ka =0,8; kpas = 0,3 Ka =0,5; kpas = 0,3 Ka =0,8; kpas = 0,4
aparataj din kpas = 0,3
zone cu
1. 10,8
circulaţie 3,5
D3,5 3,5 13,5 D3,5
frecventă din D3,5 1017 D17 D≤9 D9 D≤9 D9
13,5 22 10
localităţi
14 15 16 17 19 20 21 22
2. Stâlp cu 10,8 Cu t≤6s La prize
aparataj deconectare preponde-
Ka =0,8; kpas = 0,4 Ka =0,5; kpas = 0,3 Ka =0,8; kpas = 0,4 Ka =0,5; kpas = 0,3
Indiferent de la puneri rent
zonă duble la orizontale
t≤20s La prize
pământ
preponde-
D≤15 D15 D≤17 D17 Indiferent de D D≤9 D9
rent
verticale
4 Cu t≤6s La prize
deconectare preponde-
la puneri rent
duble la orizontale
5 6 8 9 5 7 8
t≤20s La prize
pământ
preponde-
rent
verticale

3. Instalaţii de legare la pământ Instalaţii de legare la pământ

78
 Stâlpi în incintâ Priză comună şi reţele generale de legare la Comună pentru partea Comună pentru partea
Generală în incintă Generală în incintă
industrială, pământ în incintă de 20 kV de 20 kV
10,8 Cu t≤6s La prize
agricolă, plaje,
deconectare preponde-
campinguri
la puneri rent
duble la orizontale D D
D8 D20 D≤7,5 D7,5 D12 D20 D≤5 D5
t≤20s La prize =8...20 =12...20
pământ
preponde-
rent
verticale
4 Cu t≤6s La prize
deconectare preponde-
la puneri rent
duble la orizontale
1,2 1,3 1,4 0,9 1,0 1,1 1,2 1,3 0,8 0,8
t≤20s La prize
pământ
preponde-
rent
verticale
4. Stâlpi folosiţi în Rps≤10,8 RpN≤10,8 Rps≤17  Rps≤12 
comun pentru În cazul conductoarelor izolate, de ex. tip RpN RpN
LEA de 20 kV şi torsadat, în plus, la stâlpii nelegaţi la conductorul
LEA de 0,4 kV de neutru D≤7,5 D7,5 D≤5 D5
0,9 1,0 0,8 0.9
ka/a≤ 0,3 şi kpas/pas≤ 0,3 La conductoarele izolate (torsadate) ka/a≤ 0,3 şi kpas/pas≤ 0,3
5. Posturi de Rpt≤10  ; ka= kpas=0,5 ka= kpas=0,25
transformare pe Deconectare la punere dublă la pământ, ca la Rpt≤4  - în zone cu circulaţie fecventă
stâlpi pct.2 Rpt≤8  - în zone cu circulaţie redusă
5.1. Prize de
pământ separate

5.2. Prize de Rpt≤10  ; RpN≤ 4; Rpp≤ 4;

pământ folosite S 6,2 m2 Rpt≤10  ; R'pn≤ 10 ; Rpn≤ 0,9 ;
în comun Deconectare la punere la pământ, ca la pct.3

5.3. Postul Rpt≤10  ; ka= kpas=0,5 ka= kpas=0,5

79
alimentează un RpN≤ 50 / Irp Rpt≤4  - în zone cu circulaţie fecventă
consumator sau Deconectare la punere la pământ, ca la pct.3 Rpt≤8  - în zone cu circulaţie redusă
un număr redus Deconectare la punere dublăla pământ ca la RpN≤ 50 / Irp cu protecţie diferenţială de j.t
de consumatori pct.2 cu prozecţie diferenţială de j.t Irp – curentul de reglaj al protecţiei

80
 - valorile de calcul pentru rezistivitatea solului se consideră  = 80 Ωm;
- timpul de întrerupere prin protecţia de bază tb = 0,2 s în cazul schemei T2T.

4.3.2. În tabelul 4.5 se prezintă cu titlul de exemplificare relaţiile de calcul pentrui

determinarea valorilor de calcul a rezistenţelor de dispersie Rps pentru cazurile considerate în
tabelul 4.4.

5. REŢELELE ELECTRICE DE DISTRIBUŢIE DE JOASĂ TENSIUNE. LINIILE DE

ENERGIE ELECTRICĂ ŞI FIRIDELE (BLOCURILE) DE MĂSURĂ ŞI PROTECŢIE ALE
BRANŞAMENTELOR CONSUMATORILOR
5.1. Condiţii de funcţionare şi de calcul
Reţelele electrice de joasă tensiune a operatorilor de distribuţie funcţionează legate la
pământ (simbol T) respectiv în cazul schemei TT sau schema TN. Astfel în categoria reţelelor de
joasă tensiune (j.t) legate la pământ (simbol T) se încadrează reţelele cu funcţionarea în schema
TT sau în schema TN, având tensiunea nominală de cel mult 250 V faţă de pământ.

În funcţie de sistemul de protecţie ales pentru protecţia împotriva electrocutărilor prin

atingere indirectă, reţelele de j.t de distribuţie legate la pământ pot funcţiona în unul din
următoarele scheme de funcţionare:

81
 Tabelul 4.5
Condiţii şi relaţii de calcul pentru determinarea rezistenţei nde dispersie a instalaţiei de legare la pământ R p1
considerând cu titlu de exemplificare valoarea de calcul a rezistivităţii solului ρ = 80 Ωm şi valoare
a curentului de reglaj al protecţiei maximale Irm =250 A

Nr. Categoria reţelei

Cu neutrul izolat sau tratat cu bobină de compensare schema IT Cu neutrul legat la pământ prin rezistor, schema T2T
crt. de 20 kV

1. Condiţii generale Protecţie cu semnalizare împotriva punerilor la pământ şi protecţie cu Două sisteme independente de protecţie împotriva punerilor simple la
deconectare automată împotriva punerilor duble la pământ pământ (conform STAS 2612 şi STAS 2604/4 revizuite)
Ips≤ 10 A - curentul de punere simplă la pământ Rezistor de 300 A, timpul de întrterupere la protecţia de bază tb≤ 0,2 s
Irm = 250 A - curentul maxim de punere dublpă la pămât nedeconectabil
prin protecţie valoarea de reglaj a protecţiei maximale
2. Stâlp fără aparataj din zone Ua a   1 U pas  pas Ua a   1 U pas  pas
cu circulaţie frecventă din R ps   ; R pas   R ps   ; R pas  
localităţi I ps ka I ps k pas I ps ka I ps k pas

12  U a  U pas  1100 V
  3; R ps  ; U a  U pas  125V
I ps   3 ;  a  1,04 şi  pas  1,16
 a  1,04 şi  pas  1,16
3. Stâlp cu aparataj indiferent Ua a   1 U pas  pas Ua a   1 U pas  pas
de zonă; totdeauna R ps   ; R pas   R ps   ; R pas  
personalul foloseşte I ps ka I ps k pas I ps ka I ps k pas
mijloacele individuale de
protecţie izolante 1 t 12   a  1,04 şi  pas  1,16
R ps   ' şi R ps  Ua = 500 V se admite Ua= 1000 V - dacă se acoperă maneta de acţionare
2 t I ps
cu material izolant
  1; U a  U pas  125V Cu tensiunea de lucru de 1000 V şi tensiunea de încercare

 a  1,04 şi  pas  1,16 U 1  2500V

Curentul Idef se determină din curbele din 1 RE - Ip- 30 -2004 şi 1 RE - Ip-
deconectare în cazul unei puneri simple la pământ într-un timp
35/2 -92 revizuit, în funcţie de distanţa D de la locul defectului până la
2
 125  t staţia de alimentare
t'    t U p  125  ;
U  t'
 p 

U p  I rm  R ps 1 t
rezultă R ps   ' pentru Irm =250 A
2 t

82
4. Stâlp cu sau fără aparataj Idem ca la pct.3 de mai sus. În conformitate cu standardele STAS 1206/4- Ua a   1 U pas  pas
indiferent din incinte 89 şi 1206/5-90 revizuite, limita maximă admisă pentru R ps   ; R pas  
industriale sau agricole, instalaţia general de legare la pământ din incintă este 4 Ω, I ps ka I ps k pas
plaje, campinguri respectiv 1,0 Ω dacă se leagă şi instalaţia de paratrăsnet.

U a  U pas  2500V
 a  1,04 şi  pas  1,16
Curentul Idef se determină din curbele din 1 RE - Ip- 30 -90 şi 1 RE - Ip-
35/2 -92 revizuit, în funcţie de distanţa D în km faţă de staţia de
alimentare. În cazul reţelelor generale de legare la pământ din incintă
 a   pas  1 şi k p  k pas  1
250
R pp 
I def

5. Stâlpi folosiţi în comun Varianta a - Conductoare neizolate şi legarea conductorului neutru la Varianta a - Conductoare neizolate şi toţi stâlpii legaţi la conductorul
pentru LEA de 20 kV şi prizele de pământ ale tuturor stâlpilor. de neutru.
LEA de 0,4 kV Varianta b - Conductoare izolate şi existenţa unor stâlpi nelegaţi la Varianta b - Conductoare izolate şi stâlpii nelegaţi la conductorul de
conductorul de neutru PEN. neutru.
Ua
În ambele variante: R pn  ; U a  50V şi I rm  250 A 250
I rm În ambele variante: R pn  ;
I def

50  a ka k pas
În varianta b) în plus: R ps   sau şi  0,3 50  a ka
I ps ka a  pas În varianta b) în plus: R ps   sau şi
I ps ka a
k pas
 0,3
 pas

6. Posturi de transformare pe Ua a   1 U pas  pas

stâlpi: R ps   ; R pas   R ps  10 
I ps ka I ps k pas
6.1. Prize de pământ Ua a   1 U pas  pas
separate pe partea de 20 kV 1 t 12  R ps   ; R pas  
faţă de partea de 0,4 kV R ps   ' şi R ps  I ps ka I ps k pas
2 t I ps
1 t 12 
U a  U pas  50V - pentru zone cu circulaţie frecventă R ps   ' şi R ps 
2 t I ps
U a  U pas  125V - pentru zone cu circulaţie redusă
Verificarea condiţiilor de stabilitate termică ca la pct.3 de mai sus
U a  U pas  50V - pentru zone cu circulaţie frecventă
U a  U pas  125V - pentru zone cu circulaţie redusă
R ps  10 

83
 Ua R pt  R pn Ua 250 R pp  R pt
6.2. Priză de pământ R pp  ; R pp  R ps   ; R pn 
folosită în comun pentru I ps R pt  R pn I def I def R pt  R pp
partea de 20 kV şi pentru
partea de 0,4 kV 1 t 12 
R ps   ' şi R ps  În cazul în care la priza de pământ se leagă şi descărcătoarele
2 t I ps împotriva protecţiei împotriva trăsnetelor R pp  1 .

S  I dpm    t  104  0,4   t Rpt conform relaţiilor de la pct.6.1 de mai sus pentru prize separate.

6.3. Postul de transformare
alimentează un singur
consumator sau un număr
restrâns de consumatori
50
La consumatori R pn  cu prevederea unor protecţii diferenţiale
Suprafaţa de dispersie a curentului prin electrozii prizei de pământ I rp
(suprafaţa laterală).
A se vedea şi condiţiile de la pct.4. la toate tablourile;
Condiţiile de la pct.6.1 privind cazul prizelor de pământ separate. Irp - curentul de reglaj al protecţiei.
50
La consumatori R pn  cu prevederea unor protecţii diferenţiale la
I rp
toate tablourile;
Irp - curentul de reglaj al protecţiei.

84
 a) schema TT dacă se aplică legarea la pământ de protecţie;
b) schema TN dacă se aplică legarea la neutrul sursei de tensiune (legarea la neutru).
Atât la legarea la pământ de protecţie cât şi la legarea la neutru, sistemul de protecţie
împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă poate să cuprindă ca măsură de protecţie
complementară una din următoarele protecţii automate de declanşare în cazul uunui defect
monofazat (cu punere la pământ)

- protecţia automată împotriva curenţilor de defect (PACD);

- protecţia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD); protecţia automată împotriva

unor supratensiuni accidentale.

Reţelele de j.t de distribuţie a energiei electrice ale operatorilor de distribuţie de regulă

funcţionează în schemă TN (se aplică protecţia prin legare la neutru) .

În cazul reţelelor legate la pământ se admite funcţionarea în schema TT numai pe baza

unei justificări tehnoico-economice. Un exemplu îl constituie staţiile electrice de 110 kV, în care
reţelele de joasă tensiune pot funcţiona în schema TT, deoarece rezistenţa instalaţiei de legare la
pământ prezintă în cele mai dese cazuri valori R p 1 , ceea ce permite folosirea legării la pământ
de prortecţie cu costuri jusrtificate.

Reţelele de joasă tensiune legate la pământ în schema TT, (legarea la pământ de

protecţie constituind măsura principală împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă) se folosesc

numai dacă se poate obţine cu mijloace justificate tehnic şi economic o rezistenţă a instalaţiei de

legare la pământ:

Ua
Rp 
Ip

unde:
Ua - este tensiunea de atingere maxim admisă, conform standardului STAS 2612-87,
respectiv valorile din Tabelul 5.1 de mai jos ;
Ip - este curentul de punere la pământ (curentul prin priza de pământ) în A, determinat
în funcţie de protecţia maximală din circuitul respectiv.

Tabelul 5.1

Valorile tensiunilor de atingere Ua şi tensiunilor de pas (în V) maxime admise

85
 în cazul unui defect cu punere la pământ în reţelele de j.t

Nr. Zona de amplasare a instalaţiei Tensiunea maximă admisă

Categoria reţelei
crt. electrice Ua şi Upas
a) la suprafaţă 50
1. de curent alternativ
b) în subteran (exploatări subterane) 25
2. a) la suprafaţă 120
de curent continuu
b) în subteran (exploatări subterane) 25
Curentul de punere la pământ Ip considerat în calculul rezistenţei de dispersie maxim
admise Rp se determină astfel:
a) În cazul protejării circuitelor cu o protecţie maximală (întreruptoare automate):

Ip = 1,25 Irm
în care:
Irm - este curentul de reglaj al protecţiei împotriva punerilor la pământ; în cazul protecţiei
PACD cu DDR se consideră Ip = In (curentul rezidual nominal);

b) În cazul protejării circuitelor numai prin siguranţe fuzibile:

Ip = k  Ins
în care:
Ins - este curentul nominal al fuzibilului, iar
k = 3,5 pentru Ins  50 A şi k =5 pentru Ins  63 A.

Se consideră Irm sau Ins corespunzător aparatajului care protejează echipamentul de

puterea cea mai mare, racordat la instalaţia de legare la pământ.
Indiferent de rezultatul calcului, rezistenţa de dispersie a instalaţiei de legare la pământ
trebuie să fi mai mică sau cel mult egală cu 4 .
* De exemplu:
La o instalaţie de legare lapământ având rezistenţa de dispersie de 4  (fără
realizarea protecţiei prin legare la neutru), se pot racorda echipamente ale căror
întreruptoare automate cu protecţie maximală reglate la un curent mai mic sau cel mult egal cu:
50
Irm  ; Irm = 10 A, sau ale căror siguranţe fuzibile care au un curent
125
, 4

nominal mai mic sau cel mult egal cu:

50
Ins  ; Ins = 3,5A
3,5  4

Dacă se poate dispune însă de o instalaţie de legare la pământ cu rezistenţa R p= 0,2  se

pot folosi întreruptoare cu Irm 200 A şi siguranţe cu fuzibil de până la 50 A.
Rezultă deci că se poate aplica protecţia prin legarea la pământ respectiv funcţionarea
reţelei de j.t în schema TT, numai în cazul în care este raţională realizarea unei protecţii prin legare
la pământ în loc de o protecţie prin legare la neutru, respectiv este mai economică realizarea unei

86
instalaţii de legare la pământ care să aibă o rezistenţă de dispersie maximă calculată conform

Ua
condiţiei de mai sus şi anume R p  (condiţie care în numeroase situaţii nu se poate respecta
Ip

cu mijloace justificate tehnic şi economic).

În reţelele de j.t în schema TT în cazurile speciale când este nesigură declanşarea în caz
de defect într-un timp mai mic sau cel mult egal cu 3 s, se poate prevedea complimentar şi o
protecţie PACD pentru declanşarea automată rapidă la curenţi de defect.
În reţelele TT este interzisă legarea la pământ folosind o priză de pământ locală separată
neracordată la conductorul de neutru, dacă în alte sectoare ale aceleaşi reţele electrice de joasă
tensiune (se înţelege reţeaua alimentată de la acelaşi transformator) se foloseşte protecţia prin
legare la neutru (schema TN). Fac excepţie stâlpii LEA care poat fi legaţi numai la prizele de
pământ locale (separate) de la stâlpii respectivi.
În reţelele din schema TT, dacă se poate obţine rezistenţa de dispersie necesară conform
celor arătate mai sus, se poate aplica numai legarea la pământ a echipamentelor; de regulă se
folosite în comun instalaţia de legare la pământ şi pentru echipamentele de înaltă şi de joasă
tensiune, dimensionată în acest scop. Se folosesc prioritar prizele de pământ naturale. Se
respectă astfel reglementările generale care impun folosirea prizelor de pământ artificiale numai
pentru completarea prizelor de pământ naturale, precum şi folosirea în comun a instalaţiei de
legare la pământ pentru toate echipamentele electrice dintr-o incintă sau pe o platformă.
În cazul în care la unul sau mai multe sectoare ale reţelei de joasă tensiune se aplică
protecţia prin legare la neutru (schema TN), se admite legarea la pământ de protecţie la unele
echipamente numai dacă racordările acestora se fac la o instalaţie de legare la pământ care are
legături electrice directe cu reţeaua conductoarelor de neutru şi prezintă o rezistenţă de dispersie
Rp cel mult egală cu valoarea rezultată din condiţiile de mai sus.
În numeroase cazuri se aplică numai legarea la pământ de protecţie la echipamentele de
putere mică (echipamente de automatizare, telecomandă, telecomunicaţii etc.), respectiv atunci
când se respectă condiţia impusă fără adăugarea de prize de pământ suplimentare. În cazul
stâlpilor metalici sau de beton armat din reţele de j.t care funcţionează în schema TN se admite ca
în locul protecţiei prin legare la neutru să se aplice legarea la pământ, completată cu dirijarea
distribuţiei potenţialelor, astfel încât Ua să nu depăşească valorile prevăzute în tabelul 5.1.

În această situaţie nu se impune respectarea condiţiei privind valoarea rezistenţei de

dispersie a instalaţiei de legare la pământ respective.
Dacă prin dirijarea distribuţiei potenţialelor nu se poate respecta justificat limita de 50 V,
pentru Ua se admite completarea cu izolarea amplasamentului, considerându-se în calcule
coeficientul respectiv de amplasament .

87
 În cazul reţelelor electrice de j.t în schema TN cu conductoare izolate torsadate se
admite ca pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte la stâlpul respectiv să se aplice o
izolare de protecţie a conductoarelor faţă de stâlp în loc de legare la neutru.

5.2. Reţele de joasă tensiune legate la pământ în schema TN

5.2.1. Când se aplică protecţia de legare la neutru, respectiv reţeaua de j.t funcţionează în
schema TN, în apropierea sursei de alimentare (transformator sau generator) trebuie prevăzută o
legare la pământ a neutrului sursei (de regulă postul de transformare de m.t/j.t), folosindu-se o
instalaţie de legare la pământ locală cu o rezistenţă de dispersie de cel mult 10 , cu respectarea
concomitentă a condiţiei ca rezistenţa de dispersie rezultantă Rpn a sistemului constituit din reţeaua
conductoarelor de neutru şi prizele de pământ legate cu aceastea să fie sub 4, a se vedea cap.3
privind posturile de transformare.
În cazul mai multor plecări din tabloul general de distribuţie al sursei (la posturile de
transformare tabloul TDP) este suficientă o singură instalaţie de legare la pământ folosită în
comun pentru toate plecările din tablou, urmând ca în exploatare să se menţină în permanenţă în
bună stare legăturile la această instalaţie de legare la pământ respectiv ale tuturor conductoarelor
de neutru de pe plecările de joasă tensiune.
În reţelele de joasă tensiune în schema TN, toate echipamentele la care trebuie să se
prevadă o protecţie împotriva electrocutării prin atingere indirectă, se racordează prin conductoare
de protecţie PE la punctul de neutru al sursei de alimentare cu energie electrică (generator sau
transformator), astfel încât impedanţa circuitului de închidere a curentului de defect să fie suficient
de mică pentru a se obţine un curent suficient de mare care să determine acţionarea protecţiei de
curent, montată pe circuitul respectiv, într-un timp de cel mult 3 s.
Reţelele de joasă tensiune TN pot cuprinde circuite TN-C şi/sau TN-S , respectiv circuite în
schema TN-C sau în schema TN-S cu următoarele semnificaţii pentru simbolurile folosite:
a) Schemă TN-S în care funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor de protecţie,
simbol PE, separat electric de cel de neutru de lucru, simbol N.
b) Schemă TN-C în care funcţiile de neutru de lucru N şi de protecţie PE sunt asigurate de
un singur conductor, simbol PEN);

Astfel:
- simbolul S - semnifică faptul că funcţia de protecţie este asigurată printr-un conductor de
protecţie, simbol PE, separat de cel de neutru de lucru, simbol N;
- simbolul C - semnifică faptul că funcţiile de neutru de lucru N şi de protecţie PE sunt
asigurate de un singur conductor folosit în comun, simbol PEN.
În toate cazurile în care conductoarele de protecţie sunt încadrate între legături la pământ,
de exemplu între punctul neutru al sursei de energie legat la pământ şi o bornă sau bara de neutru

88
a unui tablou legată la pământ, aceste conductoare de regulă se folosesc în comun, atât pentru
protecţie cât şi pentru lucru N în schema TN – C, iar conductoarele şi barele de neutru respective
au simbolul PEN.
Totdeauna de la ultimul tablou la care borna sau bara de neutru este legată la pământ, în
sensul fluxului de energie electrică, până la elementul care trebuie racordat la conductorul de
protecţie PE, acesta din urmă trebuie să fie diferit de conductorul neutru de lucru N şi circuitul
respectiv se încadrează în schema TN - S.
Se prevede de asemenea schema TN - S respectiv separarea (izolarea) conductorului de
protecţie PE faţă de conductorul neutru de lucru N în cazul aplicării protecţiei PACD cu DDR.
De regulă reţelele electrice de distrubuţie funcţionează în schema TN-C. Fac excepţia
următoarele cazuri:
a) circuitele în care se prevăd protecţii diferenţiale PACD cu DDR (dispozitiv diferenţial
la curent rezidual);
b) circuitele din tablourile electrice de alimentare a receptoarelor electrice;
c) cazul legărilor la neutru cu conductoare PE neizolate faţă de masă montate aparent.
La realizarea schemei TN-C trebuie să respecte următoarele condiţii:
- În schema TN-C barele şi conductoarele de neutru se vor folosi în comun pentru lucru şi
pentru protecţie. În această schemă se vor folosi bare (borne) sau conductoare pentru neutrul de
lucru N separate de barele (bornele) sau conductoarele de protecţie PE numai în circuitele de
alimentare a receptoarelor (utilajelor, aparatelor, agregatelor, dispozitivelor) electrice conform pct.b)
de mai sus.
- Legăturile electrice între tablourile electrice (generale, principale, intermediare şi
secundare), la care se racordează sau nu şi receptoare electrice, se realizează în conducte
electrice (cabluri sau conductoare în tuburi) cu conductor comun de neutru PEN (de lucru şi de
protecţie). Fac excepţie numai tablourile electrice secundare monofazate la care legăturile cu
tabloul electric de alimentare (general, principal, intermediar) trifazat se vor realiza cu trei
conductoare din care două active (fază şi neutru de lucru) şi unul de neutru de protecţie PE.
- La toate tablourile electrice generale, principale, intermediare sau secundare trebuie să se
prevadă o bară de neutru PEN folosită în comun pentru lucru şi pentru protecţie. Această bară de
neutru PEN trebuie să fie legată totdeauna printr-un conductor separat la instalaţia de legare la
pământ a obiectivului respectiv.
Schema TN-S se aplic numai la următoarele circuite:
a) circuitele electrice sunt prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR (dispozitiv diferenţial la
curent rezidual) a se vedea, cu titlu de exemplificare, fig.5.1;
b) circuitele electrice de alimentare a tablourilor electrice monofazate;
c) circuitele electrice de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, agregate, dispozitive)
electrice monofazate sau trifazate care necesită şi un conductor de neutru de lucru N (cu rol de
conductor activ).
În schema TN-S legările de protecţie la neutru se realizează cu conductoare PE separate.

89
 La realizarea schemei TN-S se vor respecta următoarele condiţii:
- în schemele TN-S tablourile electrice trebuie prevăzute cu două bare distincte de neutru şi
anume:
* bara de neutru de lucru simbol N;
* bara de neutru de protecţie simbol PE;
- bara de neutru de protecţie PE se va racorda la instalaţia de legare la pământ a
obiectivului respectiv;
- la circuitele prevăzute cu protecţii diferenţiale cu DDR este obligatorie funcţionarea în
schemă TN-S deoarece numai în a această schemă este posibilă realizarea condiţiilor de
funcţionare a protecţiei PACD cu DDR (dispozitiv diferenţial la curent rezidual),fig. 5.2; astfel este
necesară respectarea următoarelor condiţii principale:
* conductorul activ de neutru de lucru N trebuie să fie separat totdeauna (izolat electric)
de conductorul de protecţie PE începând cu bornele din amonte ale întreruptorului acţionat prin DDR şi
până la carcasele receptoarelor electrice alimentate prin circuitele protejate cu DDR, aflate în aval de
acesta;
* conductorul activ de neutru (de lucru) N trebuie să fie izolat electric faţă de
pământ (inclusiv faţă de conductorul de protecţie PE) cel puţin la acelaşi nivel de izolaţie ca şi
conductoarele active de fază.

În cazul circuitelor electrice de alimentare a tablourilor monofazate trebuie să se realizeze

o schemă TN-S chiar dacă circuitele respective nu sunt protejate cu DDR (a se vedea fig. 5.2 în
care se prezintă exemplul unei scheme de principiu).

În cazul circuitelor de alimentare a receptoarelor (utilaje, aparate, dispozitive, agregate

electrice) totdeauna conductorul activ de neutru (de lucru) N este separat de conductorul de
protecţie PE (de legare la neutru sau de legare la pământ), realizându-se astfel circuite de alimentare în
schema TN-S . În toate cazurile schemei TN-S, conductorul de protecţie PE trebuie să fie separat şi izolat
electric faţă de conductorul activ de neutru (de lucru) N până la tabloul de distribuţie din amonte în care
bara comună de neutru de lucru şi de protecţie PEN este racordată la instalaţia de legare la pământ a
obiectivului respectiv.

Fig. 5.1. – Schema de funcţionare în schema TN-S în cazul circuitelor DDR

90

Fig. 5.2. Schema de funcţionare în schema TN-S în cazul tablourilor de distribuţie monofazate
 5.2.2. Circuitele în schema (TN-C sau schema TN-S) din reţelele de j.t TN trebuie să se
respecte condiţiile de bază privind realizarea protecţiei prin legare la neutru şi anume :
a) prevederea protecţiei pentru declanşarea circuitului electric în care apare un curent de
defect Idm faţă de masă această condiţie se consideră îndeplinită dacă secţiunea
conductorului de neutru de protecţie PE sau PEN are valoarea minimă din tabelul 5.2
b) sistemul constituit din conductorul de protecţie (PE sau PEN) şi prizele de pământ la
care acesta se racordează, să prezintă în orice punct al circuitului o rezistenţă de
dispersie care nu depăşeşte valoarea de 4 .
În acest caz nu se impune verificarea tensiunilor de atingere şi de pas la prizele de
pământ respective.

Tabelul 5.2
Secţiunea minimă a conductoarelor PEN sau PE izolate faţă de masă pentru care
nu este obligatorie verificarea condiţiei de declanşare în cazul unui

91
 defect faţă de masă
Secţiunea conductorului de neutru, PEN sau PE, în mm2
Secţiunea conductorului de fază din
Montat în tub, conducte sau cabluri cu mai La linii aeriene sau alte instalaţii similare cu
circuitele de lucru, mm2
multe conductoare conductoare suspendate pe izolatoare
1,5 1,5 -
2,5 2,5 -
4 4 4
6 6 6
10 10 10
16 16 16
25 16 25
35 16 35
50 25 50
70 35 50
95 50 70
120 70 70
150 70 95
185 95 95
240 120 120
300 150 150
400 185 185
 400 0,5 din secţiunea conductorului de fază 0,5 din secţiunea conductorului de fază

În cazul liniilor electrice aeriene LEA, pentru asigurarea unei rezistenţe corespunzătoare la
solicitări mecanice, secţiunea minimă a conductorului neutru trebuie să fie de 6 mm 2, pentru
conductoarele de cupru şi de 16 mm2 pentru conductoarele de aluminiu.
În cazul liniilor electrice aeriene de distribuţie, se admite ca pentru secţiuni ale
conductoarelor de fază de 35 şi 50 mm2, conductoarele PEN sau PE să aibă secţiunea normală
imediat inferioară secţiunii conductorului de fază, dacă se asigură declanşarea în caz de defect în
cel mult 3 s sau dacă rezistenţa de dispersie echivalentă a sistemului constituit din conductorul
neutru PE sau PEN şi prizele de pământ legate la acestea să fie de cel mult 2  (în loc de 4 
valoarea indicată mai sus) .
În cazul în care linia electrică aeriană este formată din două sau mai multe circuite care
alimentează acelaşi consumator, secţiunea conductorului neutru trebuie să corespundă sumei
secţiunilor conductoarelor din circuitele de lucru de pe o singură fază, conform tabelului 5.2 dar nu
trebuie să fie mai mare decât secţiunea conductoarelor din circuitul de puterea cea mai mare.
Barele de neutru PEN sau PE executate din oţel ale tablourilor generale trebuie să aibă
secţiunea de minim 150 mm2 şi să fie verificate la stabilitate termică pentru o temperatură de
maxim 2000 C.
În cazul în care carcasele aparatelor montate în tablourile electrice se racordează la bara
sau borna PEN sau PE a tabloului, se admite ca secţiunea conductoarelor de protecţie PE (de
ramificaţie) să aibă valorile din tabelul 5.3. Se poate renunţa la aceste racordări în cazul în care
rezistenţa între carcasele sau suporţii metalici ai aparatelor montate şi carcasa tabloului respectiv
are o valoare neglijabilă. Se consideră contact electric de rezistenţă neglijabilă, contactul realizat
prin sudură, prin şuruburi asigurate cu şaibe elastice cu crestături sau cu şaibe elastice plate pe
suprafeţe pregătite pentru contactul electric.
Tabelul 5.3
SECŢIUNEA MINIMĂ A CONDUCTOARELOR DE PROTECŢIE (DE RAMIFICAŢIE) PE
PENTRU MASELE APARATELOR MONTATE ÎN TABLOURILE ELECTRICE

92
 Valoarea nominală a curentului pentru Secţiunea conductorului PE, în mm2
căile de curent, în A de cupru de aluminiu
 25 2,5 -
25 ... 32 inclusiv 4 -
40 ... 63 inclusiv 6 10
80 ... 100 inclusiv 10 16
125 ... 160 inclusiv 16 25
200 ... 250 inclusiv 25 35
315 35 50
400 ... 630 inclusiv 50 70
 800 70 95

5.2.3. Conductoarele PEN sau PE se leagă la pământ în următoarele puncte ale reţelei TN:
a) în apropierea sursei de alimentare (transformator sau generator) la o instalaţie de legare
la pământ folosită în comun sau separată;
b) în cazul reţelelor electrice aeriene, la capetele liniilor şi ale ramificaţiilor şi în alte locuri
astfel alese pe traseu, încât distanţa dintre două prize de pământ, pe orice traseu (linie sau
ramificaţie) să nu fie mai mare de 1000 m;
c) în instalaţiile electrice interioare sau exterioare, la toate tablourile de distribuţie generale,
principale şi intermediare; o instalaţie de legare la pământ poate deservi mai multe sau toate
tablourile de distribuţie din instalaţiile respective.
Instalaţiile de legare la pământ care deservesc reţeaua conductoarelor PEN sau PE trebuie
astfel dimensionate încât rezistenţa de dispersie faţă de pământ, măsurată în orice punct al reţelei,
să fie de cel mult 4 , respectiv 2  în cazul excepţiei privind reţelele cu LEA.
Se admite depăşirea acestei valori, cu condiţia asigurării unei tensiuni de atingere şi
de pas sub valoarea de 50 V. În cazul stâlpilor, se poate asigura această condiţie cu ajutorul
prizelor de dirijare a distribuţiei potenţialelor şi/sau cu izolarea amplasamentului. În cazul
folosirii în comun a stâlpilor pentru LEA de medie tensiune şi de joasă tensiune, când în reţeaua
de joasă tensiune se aplică protecţia prin legare la neutru trebuie să se respecte şi condiţiile
impuse în prezentele instrucţiuni privind cazul defectelor cu punere la pământ pe partea de m.t (a
se vedea cap.4 privind LEA de m.t).
În cazul liniilor electrice aeriene (LEA), rezistenţa oricărei prize de pământ artificiale
prevăzute, inclusiv a celor de la capetele liniilor electrice şi ale ramificaţiilor, trebuie să fie de cel
mult 10 , cu condiţia ca rezistenţa echivalentă a sistemului constituit din conductoarele PEN sau
PE şi aceste prize de pământ să fie de cel mult 4 , respectiv 2  în cazul excepţiei privind LEA.
Se admite, în cazul solurilor cu rezistivitate mare (peste 200 m), ca rezistenţa oricărei
prize de pământ artificiale prevăzute, inclusiv a celor de la capetele liniilor şi ramificaţiilor, să fie de
cel mult 20 , cu condiţia ca rezistenţa echivalentă a sistemului constituit din conductoarele PEN
sau PE şi prizele de pământ legate la acestea să fie mai mică de 4 , respectiv 2  în cazul
excepţiei privind LEA.
La stâlpii LEA metalici sau din beton armat, conductorul PEN sau PE se leagă la armătura
metalică a fiecărui stâlp, atât pentru protecţia împotriva atingerilor indirecte la stâlpul respectiv, cât
şi pentru folosirea prizei de pământ naturale a stâlpului. În cazul conductoarelor izolate pe toată

93
lungimea lor, de exemplu a celor torsadate, se admite izolarea suplimentară de protecţie în loc de
legarea la neutru a stâlpului, după cum s-a arătat mai sus.
Pentru legarea la neutru, stâlpii metalici sau de beton armat trebuie prevăzuţi din fabricaţie
cu piese de legare la instalaţia de protecţie.
În cazul în care, cu ajutorul prizelor de pământ naturale ale stâlpilor se poate obţine o
rezistenţă echivalentă a sistemului constituit din conductoarele PEN sau PE şi prizele de pământ
naturale legate la acestea se poate renunţă la prizele de pământ artificiale pe linia electrică
aeriană (atât la cele de pe traseu cât şi la cele de la capete).
5.2.4. Pentru realizarea protecţiei împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, în
reţelele TN, în afară de legarea la conductorul de neutru de protecţie trebuie să se prevadă o
măsură complementară de protecţie, dacă există cel puţin una din următoarele condiţii:
a) instalaţia electrică sau condiţiile de exploatare nu prezintă siguranţa unei declanşări a
echipamentului defect într-un timp mai scurt de 3 s, respectiv în cazul în care nu se îndeplinesc
condiţiile necesare fie de curent fie de timp pentru declanşare prin dispozitivele prevăzute pentru
declanşare în caz de defect cu punere la masă;
b) se folosesc conductoarele PEN sau PE din aluminiu ale unui cablu sau ale unei linii
electrice aeriene;
c) locul de muncă este periculos sau foarte periculos.
În cazul corpurilor de iluminat de pe stâlpii metalici sau de beton armat şi pentru corpuri de
iluminat alimentate prin cablu, se admite renunţarea la măsura complementară de protecţie dacă
se îndeplinesc următoarele condiţii:
- bara de neutru a cutiei de distribuţie de la fiecare stâlp este prevăzută cu borne pentru
neutrul de lucru N separate de bornele de protecţie PE şi de borna conductorului de legare la
armătura metalică a stâlpului;
- conductorul cablului folosit în comun pentru lucru şi protecţie PEN este legat la capetele
liniei şi ramificaţiilor la o instalaţie de legare la pământ având rezistenţa echivalentă de maxim 4 .
Se admite de asemenea renunţarea la măsura complementară de protecţie şi în cazul
stâlpilor liniilor electrice aeriene (cu conductoare aeriene) dacă se îndeplinesc următoarele condiţii:
- legătura fiecărui element de pe stâlp care trebuie racordat la conductorul PEN sau PE al
LEA (armătura metalică a stâlpului, consola, carcasa corpului de iluminat etc.) se realizează prin
conductor separat de ramificaţie; conductoarele de ramificaţie se racordează la conductorul PEN
sau PE al LEA fie direct, fie prin intermediul unui conductor comun, fixat pe stâlpul respectiv;
- conductorul neutru de lucru N al echipamentului se leagă întotdeauna direct la
conductorul PEN sau N al LEA.
Pentru asigurarea măsurării complementare de protecţie în funcţie de condiţiile locale şi de
o justificare tehnico-economică, se aplică cel puţin una din următoarele măsuri:
- legarea suplimentară a carcaselor şi elementelor de susţinere a echipamentelor electrice
la o instalaţie de legare la pământ de protecţie, dimensionată conform celor arătate mai sus privind
deservirea reţelei conductoarelor de neutru PEN sau PE;

94
 - executarea unor legături de egalizarea potenţialelor între toate carcasele metalice ale
echipamentelor grupate în acelaşi loc şi alte elemente conductoare aflate în zona de manipulare
(în vederea realizării protecţiei prin echipotenţiere în zona de manipulare);
- izolarea amplasamentului prin executarea de pardoseli din materiale electroizolante şi
acoperirea obiectelor conductoare aflate în zona de manipulare cu materiale electroizolante;
- folosirea unor dispozitive automate de protecţie împotriva tensiunilor de atingere
periculoase PATD sau împotriva curenţilor de defect periculoşi PACD, care să acţioneze într-un
timp de cel mult 0,2 s de la apariţia defectului; de regulă se aplică o protecţie PACD cu dispozitiv
diferenţial DDR care funcţionmează la curentul rezidual IΔ.
Instalaţia de legare la pământ la care se racordează bornele PEN sau PE ale tablourilor de
distribuţie se poate folosi şi pentru legarea la pământ a maselor echipamentelor electrice ca
măsură complementară de protecţie conform prevederilor de mai sus.
5.2.5. În reţelele de j.t în schema TN (protecţie prin legare la neutru), dacă la blocul de
protecţie şi măsură BPM se prevade o protecţia automată PACD cu DDR, de regulă se prevede şi
protecţia PN pentru declanşarea circuitului de alimentare a consumatorului la apariţia unei tensiuni
accidentale pe conductoarele PEN sau PE egală sau mai mare de 50 V, care se poate transmite la
carcasele echipamentelor de j.t avându-se în vedere următoarele cauze de supratensiuni de
frecvenţă industrială de 50 Hz:
- întreruperea neutrului de lucru N sau PEN în reţeaua distribuitorului de energie electrică
(ruperea conductorului sau deteriorarea legăturilor la borne);
- dezechilibre la punerea la pământ sau la masă a unei faze sau la inversarea unor
conductoare (de fază şi neutru);
- creşterea tensiunii în circuitele electrice; de exemplu la scăderea sarcinii sau
datorită creşterii turaţiei la generatoarele electrice sau la funcţionarea pe ploturile
superioare ale transformatoarelor.
Protecţie automată PN (protecţie de neutru) este asociată protecţiei PACD cu dispozitiv
DDR.
5.2.6. Trebuie considerate următoarele cazuri de întreruperi la bornele sau conductoarele
de neutru PEN :
- Întrerupere între neutrul transformatorului (punctul stelei) de pe partea de joasă tensiune
şi borna de neutru a transformatorului; defect în interiorul transformatorului de m.t/jt;
- Întrerupere între borna transformatorului şi bara sau borna de neutru a tabloului de
distribuţie a postului de transformare TDP;
- Întrerupere între borna sau bara de neutru a tabloului TDP şi punctul în care neutrul este
legat la priza de pământ de exploatare de la postul de transformare; se au în vedere în special
tablourile TDP în care borna neutru este izolată faţă de masa unui astfel de tablou iar neutrul
reţelei de joasă tensiune este legat la o priză de pământ de exploatare separată de priza de
pământ a postului care este folosită pentru partea de m.t a acestuia;
- Întrerupere a conductorului PEN sau PE a unei LEA sau LES pe traseu acesteia;

95
 - Întrerupere a conductorului PEN sau PE în racordul consumatorului electric; întrerupere
între conductorul PEN al reţelei furnizorului şi tabloul de distribuţie a consumatorului (tabloul
general) TG sau (de distribuţie) TD; întreruperea între tabloul de măsură şi protecţie TMP (în cazul
branşamentului blocul de măsură şi protecţie BMP) unde este montat grupul de măsură (şi unde
este punctul de delimitare între furnizor şi consumator) şi tabloul de distribuţie a consumatorului;
- Întrerupere în reţeaua trifazată a unui consumator după tabloul general TG când există
circuite monofazate în această reţea.
Pentru protecţia împotriva apariţiei tensiunilor accidentale de frecvenţă industrială
menţionate mai sus se prevede protecţia de neutru PN atât în cazul branşamentelor când
protecţia are simbolul PNB, cât şi în cazul posturilor de transformare când protecţia are simbolul
PNT. Aceasta din urmă este asociată întreruptorului automat (cu bobina de declanşare) al tabloului
de j.t de la postul de transformare TDP.
Protecţia PN (PNB sau PNT) acţionează la apariţia unor tensiuni accidentale periculoase
pe conductoarele PENB sau PE - UΔ faţă de un punct de referinţă (o zona de potenţial practic nul).
Această protecţie se încadrează în categoria protecţiilor PATD (protecţia automată împotriva
tensiunilor de defect).
Protecţia PNT sau PNB trebuie să controleze totdeauna tensiunea accidentală U n de pe
conductorul PE sau PEN faţă de o priză de pământ auxiliară R pa (de referinţă) realizată la valoarea
prescrisă privind rezistenţa de dispersie a acesteia de către producătorul echipamentului de
protecţie.
Indiferent de valoarea rezistenţei de dispersie a prizei de pământ R pa (de referinţă)
determinată, la realizare se va respecta condiţia Rpa  1500 .
Este interzisă realizarea protecţiei PN cu funcţionarea de la o sursă cu tensiune operativă.
Protecţia PN trebuie să funcţioneze exclusiv la tensiunea apărută accidental U n şi să acţioneze
având ca sursă energia defectului.
5.2.7. Protecţia PNT prevăzută la tabloul de joasă tensiune al postului de transformare
trebuie să îndeplinească următoarele funcţii:
a) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP
la întreruperea conductorului neutru între TDP şi punctul în care acest conductor este legat la
priza de pământ de exploatare când tensiunea Un  50 V;
b) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP
la întreruperea conductorului PEN între barele de 0,4 kV şi borna de neutru a înfăşurării de 0,4 kV
din transformatorul de mt/j.t, în cazul în care apare o tensiune Un  50 V;
c) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP
la întreruperea conductorului PEN între borna neutru şi punctul neutru al înfăşurării de 0,4 kV din
transformatorul de m.t/j.t, în cazul în care apare o tensiune Un  50 V;
d) să sesizeze şi să declanşeze automat într-un timp de cel mult 3 s întreruptorul din TDP
când prin priza de pământ de exploatare Rpt, respectiv prin conductorul de legare a bornei sau

96
 barei de neutru la priza de pământ Rpt, apare o circulaţie de curent care determină o tensiune U n 
50 V.
5.2.8. La tabloul TDP al postului de transformare se impune, ca pe lângă protecţia de
neutru PNT, să se prevadă şi următoarele prortecţii automate:
- protecţia la întreruperea unei faze în zona postului simbol PFT;
- protecţia de maximă tensiune simbol PMTT;
- protecţia la apariţia unor curenţi accidentali prin instalaţia de legare la pământ a neutrului
reţelei de j.t simbol PNA (prorecţie de neutru la curenţi accidentali);
- protecţia selectivă pentru identificarea liniei în care a apărut un defect simbol PNL.
De regulă protecţiile PNT, PFT şi PMTT sunt cuprinse într-un singur bloc de protecţie
simbol BPNTT, care are în componenţă modulele voltmetrice pentru cele trei protecţii menţionate
(PNT,PFT şi PMTT).
În tabloul TDP al postului de transformare, se mai poate adauga blocurilor BPNA şi BPNL.
De regulă blocul BPNL este acţionat de blocul BPNA.
După cum s-a arătat mai sus BPNA este destinat să controleze circulaţia curentului prin
priza de pământ de joasă tensiune. În regim normal prin priza de pământ, la care se leagă neutrul
reşelei în schema TN, trece un curent de valoare mică. O valoare accentuată a acestui curent
poate să apară în următoarele situaţii în exploatare:
- încărcare inegală a celor trei conductoare de fază în reţeaua de joasă tensiune care poate
conduce la o circulaţie de curent prin prizele de pământ ale reţelei şi prin priza de pământ la care
se leagă neutrul sursei pentru realizarea schemei;
- montaje infracţionale la abonaţi pentru consumul de energie electrică neînregistrată
utilizând prize de pământ improvizate;
- întreruperea şi contactul cu pământul (masa) a unui conductor de neutru sau de fază în
unele puncte ale reţelei de joasă tensiune.
Prin prevederea blocului de protecţie BPNA se au în vedere următoarele:
- evitarea accidentelor de persoane sau animale la atingerea conductoarelor căzute sau a
maselor cu care acestea au contact;
- evitarea pierderilor consumului neînregistrat la abonaţi cât şi a pierderilor de energie
datorate circulaţiei unor curenţi prin prizele de pământ nedeclanşate prin protecţiile prevăzute pe
circuitele electrice;
.- evitarea unor valori mari ale tensiunilor pe conductorul de neutru, ceea ce poate conduce
la supratensiuni de frecvenţă industrială pe unele faze ale reţelei de joasă tensiune.
În cazul tabloului de distribuţie al postului de transformare m.t/j.t, care are racordate pe
bara de j.t mai multe linii, se impune realizarea şi a protecţiilor PNL care să asigure declanşarea
selectivă a liniei de j.t în regim de avarie provocat de ruperea şi căderea la pământ (la masă) a
unui conductor de fază sau de întreruperea conductorului PEN.

97
 Pe fiecare linie, care este racordată pe bara TDP, se prevede o protecţie PNL, şi anume
PNL- L1, PNL- L2... PNL- Ln . Elementele componente principale ale blocului de protecţie BPNL,
utilizate pentru activarea protecţiilor PNL- L1, PNL- L2... PNL- Ln sunt:
-întreruptor automat tetrapolar cu protecţie termică şi electromagnetică pentru racordarea
blocului BPNL la bara de 0,4 kV din TDP;
- blocul cu protecţie de neutru BPNA pentru activarea protecţiilor PNL- L1, PNL- L2.. PNL-
Ln cu controlul transmiterii comenzii de declanşare;
- module de testare pentru fiecare protecţie PNL de pe liniile racordate la TDP;
- module de comandă pentru transmiterea comenzilor de declanşare, cu fanioane
mecanice de semnalizare pentru memorarea semnalizărilor;
- module de semnalizare optice pentru fiecare linie racordată la TDP;
- sursă de alimentare a modulelor de temporizare, semnalizare şi comutare.

Conductorul electrozilor
orizontali de dirijare
15 m

Conductorul principal legat electric

la armăturile fundaţiilor

10 10
mm 1,5m
Conductorul de ramificaţie

Oţel lat

Conductor de legătură între

conductorul principal şi electrozii
orizontali de dirijare

Fig. 3.2. Post de transformare în cabină zidită

98