Sunteți pe pagina 1din 7

CELULOZA este polizaharida cea mai raspindita in natură.

Ea corespunde
formulei (C6 H10 O5)n, în care n are valori cuprinse între 700-800 şi 2500-3000.
Împreună cu lignina şi alte substanţe necelulozice , ea formează pereţi celulelor
vegetale.
Formarea celulozei în plante este rezultatul unui proces de biosinteză
fotochimică. Procentual celuloza din plante variază în limite foarte largi: 7-10%
pentru unele plante leguminoase, 40-50% în paiele de cereale sau stuf, 40-60% în
masa lemnoasă a diferitelor specii de arbori, pîna la 85-99% în plante textile.
Celuloza se obţine in general din bumbac, lemn, stuf şi paie.Cea mai pură
varietate de celuloză se obtine din bumbac prin egrenarea (îndepartarea
seminţelor) şi apoi spălarea vatei din capsulele plantei de bumbac.Această varietate
este folosită aproape exclusiv în scopuri textile.
O celuloză mai putin pura se obţine din lemn, stuf sau paie. În acesteă
celuloză este amestecată cu diferiţi componenţi necelulozici, numiţi
irecruste(lignina, poligozaharide, răşini etc.), care trebuie indepartati. Separarea se
poate face cu ajutorul unor reactivi acizi sau bazici care dzolvă incrustele, eliberînd
cea mai mare parte a materialului celulozic util. Printre reactivii folosiţi, cel mai
intrebuinţat este bisulfitul de calciu, Ca (HSO3)2 (în procedeul bisulfitic) sau
amestecul de sulfat de sodiu şi hidroxid de sodiu (in procedeul sulfat). Celuloza
rezultată este supusa albirii şi serveşte la fabricarea hîrtiei sau la chimizare; în ţara
noastră producţia de celuloză se realizează în numeroase unităţi industriale.
Celuloza este o substantă solidă, amorfă, de culoare albă, insolubilă în apă
sau în solvenţi organici, solubilă în hidroxid tetra aminocupric, [Cu(NH3)4](OH)2
(reactiv Scheueizer). La încălzire se carbonizează fară să se topească. Nu are gustul
dulce caracteristic zaharidelor.
Prin hidroliza enzimatică, celuloza formează glucoză; celuloza prezinta un
slab caracter reducător. Aceste constatări au dus la concluzia că lanţul macro
molecular de celuloză este format dintr-un mare număr de resturi de, glucoza
legate între ele prin legături monocarbonilice în poziţiile 1-4 (gruparea hidroxil
glucozitic de la C1 al unui rest glucozic cu gruparea hidroxil de la C4 al restului
următor). Rezultă astfel o structură filiformă a lanţului macromolecular celulozic.
Numeroasele grupari hidroxil existente de-a lungul lanţulului, în resturile
glucozice, formează între ele un număr urias de legături de hidrgen; aceste
împachetează foarte strîns lanţurile macromoleculare şi conferă celulozei structua
microscopică de fir.
Din modul în care celuloza reactionează cu diferiţi reactivi s-a dedus că în
macromolecula sa fiecare rest de glucoză prezintă trei grupări hidroxil capabilă să
reactioneze chimic. Evidentiind aceste trei grupări functionale se poate scrie pentru
celuloză o formulă de tipul:
-OH
-(C6 H7 O2 -OH)-n
-OH

Grupările hidroxil din celuloză au reactivite normală şi participă la reacţiile


specifice lor: formarea de eteri, de esteri, de alcooli etc.După numărul grupărilor
hidroxil dintr-un rest glucozic, care participă la asemenea reacţii se obţin produşi cu
diferite grade de transfer.
Tratată cu amestec de acid acetic şi anhidridă acetică, celuloza poate forma
mono-,di-sau tri-acetatul de celuloza.
-OH -OH -O-NO2
- (C6 H7 O2 -O.CO.CH3 )n- - (C6 H7 O2 -O.OC.CH3 )n- -(C6 H7 O2 -O-NO2 )n-
-OH -O-CO-CH3 -O-NO2
mononitrat de celuloza dinitrat de celuloza trinitrat de
celuloza

Nitraţi de celuloză sunt folosiţi în fabricarea de tipul pulberii fară fum şi a


nitrolacurilor şi nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapidă şi luciu
puternic).
Prin tratare cu solutii concentrate de hidroxid de sodiu, celuloza formează un
produs de tip alcoolat (alcoxid), denumit alcoliceluloză, ce poate avea, de
asemenea, diferite grade de transformare.
-OH -OH
- (C6 H7 O2 -OH )n- + nNa OH ---?(C6 H7 O2 -Oa+ )n- + n H2O
-OH -OH
alcoliceluloza primara

Asemenea produşi sunt obţinuţi şi folosiţi direct la fabricarea fibrelor


artificeale. Fibrele de celuloză din bumbac au lungimi de 20 - 30 mm şi de aceea pot
fi toarse în fire care apoi se ţes.
Fibrele celulozice din lemn sunt foarte scurte, 3 - 5mm şi încercarea de a le
toarce nu a condus la nici un rezultat. Prin prelucrare fizico-chimică a acestora s-au
realizat fibrele artificiale, denumite curent mătasă artificială (au luciu asemănător
cu cel al mătasei naturale). Se cunosc astăzi mai multe procedee de fabricat mătasă
artificială. Procedeul viscoză se bazează pe relaţia ce are loc între alcoliceluloza şi
sulfură de carbon, CS2 prin care se obtine xantogenatul de celuloză:
-OH -OH -OH
-(C6 H7 O2 -OH)n-+ CS2 -- -(C6 H7 O2 -OH)n- -H2 SO4 -(C6 H7 O2 -OH )n-
-ONa -O-C=S -CS2 -OH
xantogenat -NaHSO4 celuloza de celuloză SNa
Acesta este solubil în soluţie de hidroxid de sodiu, formînd o soluţie coloidală,
vâscoasă, viscoza (de unde şi numele procedeului ). Trecută prin orificii foarte fine
într-o baie de acid sulfuric diluat (filare umedă) soluţia de viscoză se neutralizează,
iar xantogenatul se descompune în celuloză şi sulfură de carbon. Pe această cale
celuloza se regenerează sub forma unui fir continuu, deşi provine din fibre foarte
scurte din lemn. Mătasea viscoză este intrebuintată la fabricarea diferitelor ţesaturi
precum şi a cordului pentru anvelope.Dacă solutia de viscoză este filată, printr-o
fontă fina în baie de acid sulfuric diluat şi glicerina, se obtin folii dintr-un produs larg
folosit-celofanul.
Procedeul acetat realizeaza mătasea acetat, folosind acetatul de celuloză.
Solutia acestuia în acetonă este supusă filării la cald (uscată). Solventul se evaporă
şi este recuperat, iar firul de acetat de celuloză coagulează şi se întareşte.
Ţesuturile de mătase acetat sunt mai rezistente dar mai puţin higroscopice decât
cele din mătase viscoza. La noi în ţară fibrele artificiale se fabrică prin procedeul
viscoză la Brăila, Lupeni şi Popeşti-Leordeni.
Celuloza este o materie primă de mare valoare economică şi constituie
punctul de plecare în fabricarea unor produse importante, dintre care cea de hârtie
ocupă un loc principal.
Dacă celuloza este supusă fierberii cu un acid mineral (acid clorhidric sau
sulfuric) concentrat, ea se descompune intr-un produs care se dovedeşte a fi
glucoză.
Inca din anul 500 Inainte de Christos, sumerienii au fabricat pentru prima
dată produse asemănătoare hartiei avand ca bază papirusul ? Substantele de baza
pentru fabricarea hartiei sunt fibrele vegetale ca lemnul, paiele, inul, cănepa,
bumbacul, dar si zdrenţe, precum si maculatura. Tehnica de fabricare a hartiei, care
in principiu se utilizează şi astăzi, vine din China. Nu se cunoaştem data exactă a
acestei inventii. In schimb este sigur că chinezii
cunoşteau hartia оncă din anul 60 inainte de Cristos. Chinezii foloseau ca substanţe
de bază unele părţi ale dudului, fibra de ramie, bumbac şi haine vechi (zdrenţuite).
Substanţele de bază erau amestecate cu apă, apoi mărunţite, uscate, presate şi iar
uscate. De-a lungul timpului, hartia şi tehnica de fabricare a hartiei au ajuns оn
Africa de Nord trecind prin Orientul Mijlociu şi Orientul Apropiat şi, de aici, o dată cu
cuceririle maurilor, in Spania unde hвrtia a fost fabricată pentru prima dată оn anul
1150. Celuloza este utilizata la obtinerea substantelor explozibile de tip pulbere
fara fum; a matasii artificiale de tip vascoza (milaneza) si a matasii acetat; a
nitrolacurilor si nitroemailurilor (lacuri de acoperire cu uscare rapida si luciu
puternic); a celofanului. Este o materie prima de mare valoare economica si
constituie punctul de plecare in fabricarea unor produse importante, dintre care cea
de hartie ocupa un loc principal (a fost folosita pentru obtinerea hartiei inca din
secolul 2).

Se intalneste in cantitati mari in aproape toate plantele si este o principala sursa de


hrana. Are proprietati de reducere a valorii calorice a unor alimente daca in acestea
se adauga celuloza cristalizata. Matasea vascoza este intrebuintata la fabricarea
diferitelor tesaturi precum si a cordului pentru anvelope. Daca solutia de vascoza
este filata, printr-o fonta fina in baie de acid sulfuric diluat si glicerina, se obtin folii
dintr-un produs larg folosit-celofanul. Produse care contin celuloza: bureti, spray-uri
pentru alergie sau pudre, benzi medicale. Celuloza este foarte ieftina pentru ca este
foarte abundenta.

În molecula de celuloză resturile de D-glucoză sînt unite între ele prin legături
(1,4) - glucozidice. Fiecare rest monozaharidic conţine trei grupe hidroxilice
libere şi prin urmare, structura ei poate fi redată în felul următor:

[C6H7O2(OH)3]n

Moleculele sunt filiforme, adică au formă de fibre. Între ele se formează


legături de hidrogen şi prin aceasta se explică rezistenţa mecanică a fibrelor
de celuloză. Celuloza intră în componenţa celulelor vegetale. Ea constituie 30-40%
din lemn şi 90% din bumbac:

La hidroliza completă a celulozei se obţine -D-glucoză:

H+

(C6H10O5)n + nH2O  nC6H12O6

celuloză D-glucoză

Proprietăţile chimice

1) Celuloza este solubilă în soluţie concentrată de bază alcalină formînd


celuloză sodată, ce interacţionează cu:

a) cu reactivul Schweizer

[Cu(NH3)2]OH soluţie de hidroxid de cupru în amoniac.

Interacţiunea acestora duce la obţinerea mătasei artificiale – mătase de cupru.

b) cu sulfura de carbon duce la formarea xantagenatului de celuloză - mătasea


de viscoză

2) Celuloza interacţionează cu anhidrida acetică:

H2SO4

[C6H7O2(OH)3]n + 3n(CH3CO)2O  [C6H7O2(OCOCH3)3]n +


3nCH3COOH

-CH3COOH

se formează mătasea de acetat.


3) Nitrarea celulozei

a) cu formare de colodiu (cu conţinut mic de N)

HNO3

[C6H7O2(OH)3]n  [C6H7O2(OH)(ONO2)2]n

H2SO4

b) nitrare cu formare de trinitroceluloză (pulbere fără fum / cu conţinut mai


mare de azot:

HNO3

[C6H7(OH)3]n  [C6H7O2(ONO2)3]n

H2PO4

Tema:Celuloza
Elaborat:Zestrea Adrian cl. A-XII-“A”
Verificat:Baerle Iulia

Chisinau 2010