Magnoliophyta

De la Wikipedia, enciclopedia liber�

(Redirec?ionat de la Angiospermae)
Jump to navigation
Jump to search
[[wiki]]
Acest articol sau aceast� sec?iune nu este �n formatul standard.
?terge?i eticheta la �ncheierea standardiz�rii.
�ncreng�tura Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Aster-alpinus.JPG
Clasificare ?tiin?ific�
(Anca S�rbu, 1999)
Regn: Plantae
Subregn: Cormobionta
�ncreng�tur�: Magnoliophyta (Angiospermatophyta)
Clase[1]

Magnoliatae (Dicotiledonatae)
Liliatae (Monocotiledonatae)

Modific� text Consulta?i documenta?ia formatului

�ncreng�tura Magnoliophya sau Angiospermae, cunoscute popular ca plante cu flori,

cuprinde peste 235.000 de specii de plante, dintre care aproximativ 3.700 de specii
sunt reprezentate ?i in flora Rom�niei.

Ast�zi angiospermele reprezint� grupul dominant de plante de pe suprafa?a

p�m�ntului (loc ocupat �nc� de acum 100 de milioane de ani). Aceasta s-a datorat
unor caractere de superioritate ale acestora, care a dus la o mai bun� adaptare la
mediul terestru.
Cuprins

1 Caracteristici esen?iale
2 Originea angiospermelor
3 Clasa MAGNOLIPSIDA (DICOTYLEDONATAE)
3.1 Caractere generale
3.2 Subclasa MAGNOLIIDAE (POLYCARPIGENAE)
3.2.1 Ordinul Magnoliales
3.2.1.1 Familia Magnoliaceae
3.2.2 Ordinul Ranunculales
3.2.2.1 Familia Ranunculaceae
3.2.2.2 Familia Berberidaceae
3.2.3 Ordinul Aristolochiales
3.2.3.1 Familia Aristolochiaceae
3.2.4 Ordinul Nymphaeales
3.2.4.1 Familia Nymphaeaceae
3.2.4.2 Familia Ceratophyllaceae
3.2.5 Ordinul Papaverales
3.2.5.1 Familia Papaveraceae
3.2.5.2 Familia Fumariaceae
3.3 Subclasa Hamamelidae (Amentiferae)
3.3.1 Ordinul Urticales
3.3.1.1 Familia Ulmaceae
3.3.1.2 Familia Moraceae
3.3.1.3 Familia Urticaceae
3.3.1.4 Familia Cannabaceae
3.3.2 Ordinul Fagales
3.3.2.1 Familia Fagaceae
3.3.2.2 Familia Betulaceae
 3.3.2.3 Familia Corylaceae
3.3.3 Ordinul Juglandales
3.3.3.1 Familia Juglandaceae
3.4 Subclasa ROSIDAE
3.4.1 Ordinul Saxifragales
3.4.1.1 Familia Saxifragaceae
3.4.1.2 Familia Crassulaceae
3.4.2 Ordinul Sarraceniales
3.4.2.1 Familia Droseraceae
3.4.3 Ordinul Rosales
3.4.3.1 Familia Rosaceae
3.4.4 Ordinul Fabales (Leguminosales)
3.4.4.1 Familia Fabaceae (Papilionaceae, Leguminosae)
3.4.5 Ordinul Myrtales
3.4.5.1 Familia Lythraceae
3.4.6 Ordinul Elaeagnales
3.4.6.1 Familia Elaeagnaceae
3.4.7 Ordinul Sapindales (Acerales)
3.4.7.1 Familia Rutaceae
3.4.7.2 Familia Aceraceae
3.4.7.3 Familia Hippocastanaceae
3.4.8 Ordinul Geraniales
3.4.8.1 Familia Linaceae
3.4.8.2 Familia Geraniaceae
3.4.9 Ordinul Rhamnales
3.4.9.1 Familia Rhamnaceae
3.4.9.2 Familia Vitaceae
3.4.10 Ordinul Euphorbiales (Tricoccae)
3.4.10.1 Familia Euphorbiaceae
3.4.11 Ordinul Santalales
3.4.11.1 Familia Loranthaceae
3.4.12 Ordinul Araliales (Umbelliflorales)
3.4.12.1 Familia Apiaceae (Umbelliferae)
3.5 Subclasa DILLENIIDAE (MALVIDAE)
3.5.1 Ordinul Dilleniales
3.5.1.1 Familia Paeoniaceae
3.5.2 Ordinul Theales
3.5.2.1 Familia Theaceae
3.5.2.2 Familia Hypericaceae
3.5.3 Ordinul Violales (Parietales)
3.5.3.1 Familia Violaceae
3.5.4 Ordinul Capparales
3.5.4.1 Familia Brassicaceae (Cruciferae)
4 Alte caracteristici
5 Dicotiledonate
6 Referin?e
7 Bibliografie

Caracteristici esen?iale

Sunt cele mai evoluate plante, cu corpul un corm tipic, perfect adaptat la via?a
terestr�. Ulterior, unele specii s-au readaptat la mediul acvatic. Sunt r�sp�ndite
pe tot globul terestru, cu excep?ia zonelor polare.

Angiospermele au ap�rut la mijlocul Mezozoicului, prin evolu?ia unor gimnosperme

primitive, fa?� de care au unele caractere de superioritate:

marea majoritate sunt fotoautotrofe, dar exist� ?i specii heterotrofe

(parazite, semiparazite, saprofite) sau mixotrofe (cu nutri?ie carnivor�)
 au o varietate foarte mare a formelor de via?� (bioformelor), angiospermele
put�nd exista ca erbacee anuale, bianuale ?i perene, lemnoase (arbori, arbu?ti,
subarbu?ti ?i liane), frutescente, suculente etc. Aceste bioforme sunt perfect
adaptate la toate mediile de via?� ?i domin� vegeta?ia actual�
xilemul tulpinii ?i r�d�cinii este alc�tuit din vase perfec?ionate (trahee),
iar floemul con?ine, pe l�ng� tuburi ciuruite, ?i celule anexe;
organul caracteristic este floarea, suprema realizare morfo-func?ional� a
regnului vegetal. Floarea are at�t p�r?i reproduc�toare (androceu ?i gineceu),
c�t ?i �nveli?uri florale specializate pentru protec?ia lor
apare un organ nou, ovarul, care �nchide unul sau mai multe ovule. �n urma
fecunda?iei ovarul se transform� �n fruct ?i ovulele �n semin?e, fructul �nvelind
semin?ele (gr. "angios"= �nvelit, �nchis)
la angiosperme apare dubla fecunda?ie, �n urma c�reia rezult� doi zigo?i:
zigotul principal (diploid), care prin diviziuni mitotice succesive va da na?tere
la embrion; zigotul secundar (triploid), numit ?i zigot accesoriu, care va da na?
tere rezervei nutritive a embrionului, endospermul secundar. Acest endosperm
secundar a dat posibilitatea diversific�rii angiospermelor
are loc reducerea progresiv� a gametofitului, foarte mic ?i nevascularizat:
gametofitul mascul este reprezentat prin celula vegetativ� ?i celula generativ� a
gr�unciorului de polen, iar gametofitul femel este redus la cele ?apte celule ale
sacului embrionar
�n acela?i timp, sporofitul este foarte diversificat, vascularizat ?i perfect
adaptat la via?a aerian� terestr�

Cele mai numeroase angiosperme actuale au flori bisexuate (72%). Cu flori

unisexuate sunt 11%, dintre care 4% sunt dioice, iar 7% sunt monoice. Cca. 17% sunt
plante trioice ?i poligame. Polenizarea entomofil� a dus la modific�ri ale florii:
diversificarea periantului, a staminelor ?i a carpelelor etc.
Originea angiospermelor

Pentru stabilirea filogeniei lor se ia �n considerare, �n primul r�nd, �n afara

caracterelor morfo-anatomice, originea florii angiospermelor.

Se cunosc dou� ipoteze:

Ipoteza pseudantiei (inflorescen?ial�, a florii false), emis� de Wettstain,

Karsten ?i sus?inut� de Engler, conform c�reia floarea unisexuat� a angiospermelor
ar fi derivat din inflorescen?a unor gimnosperme evoluate (Ephedrales). Cele mai
primitive angiosperme ar fi plantele (Fagales, Urticales). cu flori unisexuate
grupate �n amen?i. Floarea bisexuat� ar fi ap�rut ulterior, dintr-o inflorescen?�
mixt�, prin reducerea perigonului fiec�rei flori din inflorescen?�. Florile femele
erau situate central, iar cele mascule la periferie.
Ipoteza euantiei (a florii adev�rate), emis� de Hallier, Ch. Bessy, dezvoltat�
apoi de Arber ?i Parkin, conform c�reia floarea angiospermelor provine dintr-un con
(strobil) de la gimnospermele str�vechi, fosile, de tipul Bennettites, care s-a
modificat �n sensul c� v�rful acestuia s-a transformat �n receptacul, iar frunzele
strobilului s-au metamorfozat, devenind �nveli?uri florale ?i sporofile (mascule ?i
femele). Aceste gimnosperme primitive, la care a ap�rut prima dat� floarea
evoluat�, sunt considerate str�mo?ii unor angiosperme cu flori mari, bisexuate, cum
sunt policarpigenele (Magnoliales, Ranales etc.). Dup� aceast� ipotez�, florile
unisexuate ale unor angiosperme ar fi ap�rut secundar, prin reducerea p�n� la
dispari?ie a unuia dintre sexe.

Ambele ipoteze sus?in monofiletismul angiospermelor, adic� evolu?ia lor dintr-un

str�mo? comun. Exist�, �ns� ?i ipoteze care sus?in bifiletismul, chiar
polifiletismul angiospermelor.

�n prezent, ipoteza cea mai plauzibil�, acceptat� de cei mai mul?i sistematicieni,
este cea a euantiei. S-au facut eforturi pentru elaborarea unui sistem filogenetic
de clasificare, care s� ?in� seama de cercet�rile experimentale, de morfogeneza
florilor, fructelor, semin?elor, polenului, organelor vegetale, date care corelate
cu cele fitopaleontologice, trebuie s� stabileasc� descenden?a grupelor de
dicotiledonate ?i monocotiledonate.

Dintre caracterele vechi (primare) pot f� enumerate urm�toarele:

flori solitare, bisexuate, cu periant, dialipetale ?i actinomorfe

num�r mare (nedeterminat) al p�rtilor reproduc�toare ?i dispozi?ia spirociclic�
a acestora
gineceul cu ovar superior
s�m�n?a are endosperm ?i dou� cotiledoane
polenizarea entomofil�

Caractere derivate (tinere) pot fi considerate:

florile grupate �n inflorescen?e, cu pieriant simplu (sau f�r� periant)

corola gamopetal� ?i zigometria (sau asimetria)
num�r redus de organe ale p�r?ilor reproduc�toare (stamine ?i carpele) ?i
dispozi?ia ciclic� a acestora
gineceul cu ovar inferior
florile unisexuate ?i dispuse mai ales dioic
s�m�n?a far� endosperm ?i cu un singur cotiledon
polenizarea anemofil�

Clasa MAGNOLIPSIDA (DICOTYLEDONATAE)

Cuprinde cca. 170000 specii lemnoase ?i erbacee, cuprinse �n cca. 320 familii
botanice ?i sunt r�sp�ndite pe toat� planeta, constituind componentele de baz� ale
principalelor ecosisteme.
Caractere generale

Sunt plante cu flori (antofite), erbacee sau lemnoase, anuale sau perene,
adaptate la via?a terestr� (unele s-au readaptat secundar la via?a acvatic�)
Marea lor majoritate sunt autotrofe, pu?ine sunt heterotrofe (saprofite,
semiparazite sau parazite)
R�d�cina principal� provine din radicula embrionar� ?i formeaz� un sistem
pivotant sau r�muros; uneori, aceast� r�d�cin� principal� dispare de timpuriu,
fiind �nlocut� de r�d�cini adventive
Tulpina prezint� �n structura primar� fascicule mixte libero-lemnoase, dispuse
pe un singur cerc, alc�tuind eustelul, rar atactostelul (gr. "atakos" = �mpr�?tiat,
neregulat; "stele" = coloan�). Fasciculele conduc�toare sunt deschise, av�nd cambiu
�ntre lemn ?i liber. Tulpinile lemnoase ?i unele tulpini erbacee au ?i o structur�
secundar�, datorit� apari?iei ?i func?ion�rii meristemelor secundare (cambiu ?i
felogen)
Frunzele au forme variate, o nerva?iune ramificat� de tip penat sau palmat (rar
nerva?iunea este arcuat�) ?i au o dispozi?ie divers� pe tulpin�. Cel mai adesea
frunzele sunt compuse, dar pot fi ?i simple, �ns� au, �n general, marginea cu
diferite tipuri de incizii
Florile, mai evoluate dec�t cele ale Gimnospermelor, sunt diverse sub aspectul
num�rului ?i dispozi?iei p�rtilor componente, fiind pe tipul 5 sau 4, rar 3
Embrionul semin?ei are dou� cotiledoane, �ntre care se afl� mugura?ul terminal.
Rareori (la Nymphaeaceae), este un singur cotiledon bilobat, provenit din concre?
terea celor dou�. Speciile parazite ?i semiparazite nu prezint� cotiledoane. S�m�n?
a poate avea endosperm, dar sunt ?i cazuri c�nd acesta lipse?te

Subclasa MAGNOLIIDAE (POLYCARPIGENAE)

Grupeaz� angiospermele cel mai pu?in evoluate, care au derivat din Bennettitales
(grup de gimnosperme fosile), la care a ap�rut floarea bisexuat�. Plantele din
aceast� unitate taxonomic� au unele caractere de primitivitate:

prezint� traheide al�turi de trahee

num�r mare ?i nedefinit al pieselor florale (polimerie), dispuse de regul�
spirociclic sau hemiciclic, rar ciclic
receptacul cilindric, conic alungit sau bombat
periantul este dublu sau simplu, cu piesele libere
floare este de regul� actinomorfa, rar zigomorfa
androceul este polimer, iar gineceul este de obicei pluricarpelar, apocarp (mai
rar sincarp)

De la tipul lor de gineceu pclicarpelar ?i apocarp, li s-a dat ?i numele de

Polycarpigenae.

Din aceast� subclas� fac parte, �n succesiune filogenetic�, ordinele:

Magnoliales, Piperales, Aristolochiales, Nymphaeales, Ranunculales, Berberidales ?i

Papaverales. Vor fi abordate urm�toarele:
Ordinul Magnoliales
Familia Magnoliaceae

Cuprinde numai specii lemnoase (arbori ?i arbu?ti), �n xilem av�nd tracheide

areolate. Sunt r�sp�ndite spontan �n regiunea temperat� ?i tropical� a Asiei de Est
?i a Americii, iar �n zonele temperate ale Terrei se cultiv� ca ornamentale sau
forestiere. Au frunze mari, simple sau lobate, cu numeroase pungi secretoare de
uleiuri eterice, alcaloizi etc.

Flori sunt mari, terminale sau axilare, solitare, bisexuate, �nvelite de bractee
caduce. Perigonul este, de obicei, petaloid, cu piese egale sau inegale, libere,
dispuse ciclic. Staminele sunt �n num�r nedefinit ?i dispozi?ia este spiralat�, la
fel ca ?i carpelele, care sunt libere (rar unite) ?i dispuse spiralat pe
receptaculul alungit, cilindric. Staminele ?i carpelele sunt mari, foliiforme,
caracter de inferioritate fa?� de angiospermele evoluate. Polenizarea este
entomofil�, iar fructele sunt apocarpice (polifolicule sau polisamaroide), bace sau
capsule.

Aceast� familie cuprinde cca 200 specii, r�sp�ndite �n regiuni tropicale ?i

subtropicale, cultivate la noi ca plante omamentale.

Magnolia liliiflora Desr. (magnolia) - are frunze �ntregi, iar fructul este o
polifolicul�, fiecare folicul� av�nd c�te 1-2 semin?e prev�zute cu aril mare, ro?
ietic-portocaliu. Florile sunt purpurii la exterior ?i albe la interior.

Liriodendron tulipifera L. (arborele lalea) - are frunze lobate, �n form� de lir�,

iar fructul este uscat (f�r� aril), polisamaroid, cu samarele unilateral aripate.
Ordinul Ranunculales

Sunt plante cu evidente caractere de inferioritate: dispozi?ia predominant

spirociclic� sau hemiciclic� ?i num�rul nedefinit de elemente reproduc�toare,
apocarpia. Se caracterizeaz� prin prezen?a �n corpul plantei a numero?i alcaloizi,
glicozizi etc. Lipse?te r�d�cina principal�, care este �nlocuit� de timpuriu de
r�d�cini adventive, iar tulpina este de regul� erbacee.
Familia Ranunculaceae

Cuprinde cca. 45 genuri, cu peste 1900 specii, r�sp�ndite (mai ales �n regiunile
temperate (la noi cresc 25 genuri, cu peste 100 specii). Sunt plante erbacee
(excep?ie Clematis vitalba L.= curpenul de p�dure, care este lian�), cu rizomi sau
tuberculi. Frunzele sunt variat divizate, rar �ntregi, dispuse altern (rar opuse,
ca la genul Clematis), stipelate sau nestipelate. Florile sunt bisexuate, solitare
sau grupate �n raceme (rar cime). Florile pot fi actinomorfe (Ranunculus sp.) sau
zigomorfe (Aconitum sp.), cu perigon "sepaloid sau petaloid, fie cu periant
diferen?iat �n caliciu ?i corol�. Petalele pot avea la baz� glande nectarifere.
Staminele ?i carpelele sunt libere ?i numeroase, dispuse pe un receptacul conic sau
alungit. Dispozi?ia pieselor florale poate fi hemiciclic� (cel mai adesea), dar
sunt ?i cazuri de spirociclie sau dispozi?ie ciclic�.

Genul Ranunculus (piciorul coco?ului) cuprinde numeroase specii erbacee, cu flori

actinomorfe, hemiciclice, de tipul 5, albe sau galbene. Fructele sunt poliachene
rostrate. R. repens L. (piciorul coco?ului t�r�tor) cre?te mai ales pe terenuri cu
exces de umiditate; R. arvensis L. (cornicei) este buruian� segetal�, cu fructe
spinoase; R. ficaria L. (gr�u?or) este specie vernal�, silvicol�, cu r�d�cini
�ngro?ate ca ni?te mici tuberculi, ?i cu muguri mici, ovoizi (bulbili), situa?i la
subsuoara frunzelor, prin care planta se poate �nmul?i vegetativ.

Speciile genului Ranunculus sunt toxice �n stare verde (excep?ie fiind R.. ficaria,
ale c�rei frunze pot fi utilizate prim�vara, ca salat� verde). Sunt utilizate �n
medicina popular� pentru tratamente antispastice, �n bron?ite, tuse convulsiv�, iar
ca uz extem �n reumatism, nevralgii, gut�.

Genul Anemone prezint� tepale albe sau galbene, iar stilele carpelelor nu se
alungesc la fructificare (ca la genul Pulsatilla). De pe rizom se formeaz� o frunz�
trisectat�, iar la baza florii se afl� un involucru din trei bractee trisectate. A.
nemorosa L. (floarea pa?telui) este o specie spontan� �n p�duri de foioase, cu
flori albe. A. ranunculoides L. (p�?ti?�) are flori galbene. Plantele con?in o
substan?� activ� (anemonol), cu propriet�?i astringente, vezicante ?i corozive,
fiind utilizate �n mod empiric contra paraliziei.

Reprezentan?ii genului Aconitum (omag) au flori zigomorfe, nepintenate, divers

colorate (albastre, galbene sau albastre-violacei), dispuse �n racem lax. Tepala
superioar� a perigonului are form� de coif. Cresc prin locuri �nierbate, tufi?uri,
coaste st�ncoase, �n regiunea montan�, din etajul gorunetelor p�n� �n subalpin Con?
ine un alcaloid foarte toxic, aconitina, care �n prima faz� se manifest� prin
iritarea termina?iilor nervoase senzitive, urmat� apoi de o paralizie motorie. �n
cazul intoxica?iilor apare ame?eala, epuizarea muscular�, ritmul cardiac devine
neregulat, iar tulbur�rile respiratorii se accentueaz� p�n� la asfixie. Ex.: A.
moldavicum Hacq. (cu flori albastre), A. anthora L., A. tauricum (cu flori
galbene), A variegatum L. etc.

Caltha palustris L. (calcea calului). Specie peren�, cu flori galbene, mari,

actinomorfe, frecvent� �n paji?ti �nml�?tinate, ?an?uri, z�voaie, din c�mpie p�n�
�n etajul subalpin. Con?ine principii active cu efect diuretic, laxativ ?i sedativ.

Genul Consolida (Delphinium), cu florile zigomorfe, pintenate, divers colorate.

Consolida regalis (nem?i?or de c�mp) este o buruian� frecvent� �n culturi, paji?ti.
Floarea con?ine o singur� carpel�. Florile sunt utilizate �n medicina popular� sub
form� de infuzie sau ca extract hidroalcoolic, �n gut�, astm bron?ic, afec?iuni
renale etc.

Genul Nigella are frunze penat-divizate, cu segmente liniare. Florile au involucru,

sepalele sunt mari, petaloide, iar petalele sunt reduse la nectarine. Carpelele
sunt unite cel pu?in pe jum�tate din lungimea lor. Fructul este o capsul�. Semin?
ele sunt utilizate �n industria laptelui, pentru condimentarea br�nzeturilor. N.
arvensis L. (negru?c�) este buruian� segetal� ?i ruderal� �n regiunea de c�mpie ?i
colinar�.Genul Thalictrum (ruti?or) prezint� flori cu 4 tepale caduce, iar fructele
sunt achene aripate. Polenizarea este anemofil�. Th. minus L. are o r�sp�ndire
larg� ?i prezint� importan?� �n fitofarmacie, av�nd efect purgativ.
Genul Clematis (curpen) are frunze opuse, iar rostrul achenelor este lanat-p�ros,
alungindu-se mult la fructificare. C. vitalba L. (curpen de p�dure) este o lian�
lung� p�n� la 15 m, cu frunze simplu compuse ?i flori albe. Sucul din frunze este
vezicant, fiind utilizat ca remediu �n reumatism ?i nevralgii. �n popor exist�
credin?a c� ar fi ulil� pentru cre?terea p�rului, dar numai dup� uscare, c�nd
planta �?i pierde din toxicitate.
Familia Berberidaceae

Sunt arbu?ti (rar plante erbacee), cu frunze simple, alteme ?i flori mici, galbene,
dispuse �n raceme sau fascicule de cime. Floarea este bisexuat�, actinomorf�, pe
tipui 3 sau 4, cu 6 stamine ?i cu gineceu monocarpelar, cu toate elementele florale
dispuse ciclic. Berberis vulgaris L. (dracil�), este un arbust spinos (spinii sunt
frunze metamorfozate). Fructul este o bac� ro?ie, ovoid�, lung� de 1 cm ?i lata de
6 mm. �n scoart� con?ine alcaloizi (heleborina), cu ac?iune �n bolile hepato-
biliare, fiind vaso-dilatatori ?i bronho-constrictori. Extractele din aceast�
plant� au propriet�?i antibiotice asupra unor germeni patogeni. Specia este gazda
intermediar� pentru ciuperca Puccinia gramims Pers. (rugina gr�ului).
Ordinul Aristolochiales
Familia Aristolochiaceae

Sunt plante erbacee sau lemnoase din regiuni tropicale ?i temperate, cu frunze
simple, alteme ?i cu flori bisexuate, zigomorfe sau actinimorfe, cu perigon
petaloid, cu trei piese. Fructul este o capsul�, cu semin?e triunghiulare mici.
Sunt plante toxice, ce con?in uleiuri eterice, acizi organici, alcaloizi etc.,
unele fiind utilizate �n fitoterapie pentru propriet�?ile lor emenogoge,
antireumatismale etc.

Aristolochia clematitis L. (cucurbe?ic�, m�rul lupului). Cre?te frecvent prin

locuri cultivate sau ruderale. �n p�m�nt are un rizom galben-brun, cilindric, iar
tulpina ierboas�, erect�, �nalt� de 20-50 (100) cm, este �ndoit� �n zig-zag �n
partea superioar�. Frunzele sunt mari, profund cordate iar florile sunt galbene,
situate c�te 2-8 la sub?ioara frunzelor. Este o plant� toxic�, provoc�nd inflama?ia
rinichuilor, a intestinului, dar rizomul ?i tulpina frunzoas� are utiliz�ri
medicinale (pentru sc�derea presiunii s�ngelui).

Asarum europaeum L. (pochivnic). Frecvent �n p�durile de foioase din zona de c�mpie

?i colinar�, cu o tulpin� foarte scurt�, ascendent�, la v�rf cu 2 (4) frunze
aproape opuse, lung pe?iolate, rotund reniforme. Florile sunt situate terminal,
solitare, cu miros de piper. Este plant� toxic�, cu ac?iune iritant� asupra
mucoaselor.
Ordinul Nymphaeales

Cuprinde plante acvatice, la care tulpina are structur� atactostelic� (cu fascicule
�nchise, ca la monocotilidonate). Florile sunt actinomorfe, hemiciclice, cu
numeroase stamine ?i carpele. Embrionul are dou� cotiledoane concrescute (prin
aceasta se aseam�n� cu ordinul Alismatales, din clasa Liliatae).
Familia Nymphaeaceae

Au flori solitare, cu peduncul lung ?i bogat �n aerenchim. Piesele florale sunt �n

num�r nedefinit ?i fructul este o pseudocapsul�. . Nymphaea alba L. (nufar alb)
este o plant� acvatic�, cu frunze mari, natante, cu flori mari, sepale verzi,
petale numeroase, albe, stamine �n num�r nedefinit ?i carpele concrescute �ntr-un
ovar semiinfer. Florile au propriet�?i sedative ?i anafrodisiace, fiind recomandate
ca remediu �n insomnii, st�ri de exita?ie, sau pentru tratamentul intoxica?iilor
pielii sensibile. Rizomii au propiet�?i astringente, fiind utiliza?i �n diareia
rebel�, �n dezinterie. Cre?te prin ape stagnante sau lin curg�toare.

Alte specii din flora rom�neasc� sunt: N. candida C. Presl., N. lotus L. var.
thermalis. (dre?e), Nuphar luteum (L.) Sm. (nuf�r galben).
Familia Ceratophyllaceae

Plante acvatice submerse, nefixate de substrat (lipsite de r�d�cini). Au frunze

verticilate, penat-sectate, cu segmente �nguste. Florile sunt unisexuate, dispuse
monoic, iar �nflorirea ?i polenizarea are loc �n ap�. Fructul este o achen� foarte
pu?in albuminat�.

Ceratophyllum demersum L. (cosorul b�l?ilor) ?i C. submersum L. sunt specii

frecvente �n ape stagnante sau slab mobile.
Ordinul Papaverales

Sunt plante erbacee sau lemnoase, adesea laticifere, cu frunze alteme nestipelate,
cu flori actinomorfe sau zigomorfe, tetramere, cu gineceu super ?i fructul o
capsul�.
Familia Papaveraceae

Sunt erbacee anuale sau perene, cu frunze alterne, simple sau compuse. Florile au
periant dublu: caliciul cu 2(4) sepale ce cad de timpuriu, iar corola din 4 petale
(rar mai multe) libere. Androceul ?i gineceul sunt alc�tuite din numeroase
stamine ?i respectiv carpele (se apropie prin acest caracter de Ranunculaceae, dar
se deosebesc de acestea prin sincarpie). Polenizarea este entomofil�, iar fructul
este o capsul� cu numeroase semin?e.

Genul Papaver (macul) are flori solitare, ovarul fiind format din 4-6 carpele
cpncrescute, iar stigmatul este disciform, persistent pe fruct, care este o capsul�
poricid�, unilocular�, cu semin?e mici.

Papaver somniferum L. este o specie erbacee cultivat�, anual�, glabr�, cu frunze

penat-lobate (cele superioare amplexicaule). Flori mari, solitare, alb-rozee sau
violacee. Capsula imatur� con?ine cca 25 alcaloizi. Latexul este la �nceput alb,
apoi devine brun. Latexul ob?inut prin incizii �n capsulele verzi d� produsul
cunoscut sub numele de �opiu�, ce con?ine alcaloizi diver?i: morfina, codeina,
papaverina, narcotina etc. Ace?ti alcaloizi ac?ioneaz� asupra cortexului (�n
special asupra centrilor durerii). �n doze mici are ac?iune excitant�, euforic�,
apoi deprimant�, �n timp ce la doze mari are ac?iune hipnotic�.

Semin?ele nu con?in alcaloizi, fiind utilizate �n patiserie.

P. rhoeas L. (macul ro?u) este o buruian� segetal� ?i ruderal� frecvent�.

Chelidonium majus L. (rostopasc�) este o specie peren�, comun� prin locuri

umbroase. Au frunze imparipenat-sectate ?i flori galbene. Fructul este o capsul�
silicviform�, lung� de 3�5 cm, care se deschide prin dou� valve. Toate organele
vegetative con?in un latex portocaliu, iritant ?i caustic, utilizat pentru
combaterea negilor. Alcaloidul chelidonina din latex are ac?iune sedativ� ?i
narcotic� asupra sistemului nervos. Relaxeaz� musculatura neted� a vaselor mari (a
coronarelor). Stimuleaz� respira?ia ?i coboar� presiunea arterial�. Extractele
totale din aceast� plant� au efecte antibiotice asupra unor agen?i patogeni. �n
medicina popular�, rostopasca se utilizeaz� �n afec?iuni hepato-biliare.
Familia Fumariaceae

Plante erbacee, far� laticifere, cu flori zigomorfe, dispuse �n racem. Stamine 4-6,
carpele 2, unite; fructul este o capsul� polisperm�. Fumaria officinalis L.
(fumari?�) este o plant� anual� de talie mic� (10�30 cm), cu frunze penat-
divizate ?i flori mici, violacee, grupate �n racem. Petala superioar� se termin� cu
un pinten. Are utiliz�ri terapeutice, ca hipotensiv� ?i stimulatoare a func?iei
biliare. Corydalis cava (L.) (brebenel) este o specie peren�, cu bulbotuberculi
subterani, far� suc l�ptos. Are flori pintenate, care apar prim�vara de timpuriu.
Fructul este o capsul� de 2-2,5 cm lungime, multisperm�. Din bulbotuberculi se
extrage bulbocapmina, cu ac?iune anestezic�. Se �nt�lne?te prin p�duri luminoase,
din regiunea de c�mpie p�n� �n cea montan�.
Subclasa Hamamelidae (Amentiferae)

Cuprinde mai ales plante lemnoase, cu flori unisexuate, grupate �n amen?i. Prin
prezen?a (uneori) �n xilemul lor a traheidelor, precum ?i prin decalajul dintre
polenizare ?i fecundare, se apropie de gimnosperme, �ns� prin organizarea floral�
simplificat�, cu �nveli?uri florale reduse (num�r mic de piese florale), sunt
considerate ca deriv�nd din Magnollidae. Majoritatea au flori unisexuate, dispuse
monoic sau dioic; florile mascule sunt a?ezate �n amen?i, iar cele femele
alc�tuiesc inflorescen?e diverse. Deoarece au unele caractere de primitivitate, au
fost considerate uneori ca fiind cele mai inferioare dintre dicotiledonate. Aceste
caractere sunt, totu?i, de origine secundar�, ca rezultat al adapt�rii ulterioare
la condi?iile de mediu.

Din aceast� subclas� fac parte ordinele: Trochodendrales, Hamamelidales, Urticales

(Morales), Cassuarinales, Fagales, Myricales, Juglandales.
Ordinul Urticales

Cuprinde plante lemnoase sau erbacee, cu flori (de obicei unisexuate) grupate �n
inflorescen?e cimoase, amentiforme. �n scoar?� au canale laticifere ?i fibre
elastice. Fructele sunt achene, samare sau drupe.
Familia Ulmaceae

Arbori cu frunze simple, cu baza evident asimetric�. Florile sunt bisexuate,

grupate �n cime glomerulare. Fructele sunt samare sau achene. Genul Ulmus are
florile dispuse pe l�starii din anii preceden?i ?i apar �nainte de �nfrunzire
(februarie-martie). Polenizarea este entomofil�, iar fructul o monosamar�. U.
laevis Pall (velni?ul) are samare emarginate, lung pedunculate ?i ciliate pe
margini. U. glabra Huds. (ulmul de munte) are samara subsesil� ?i �ngustat� la
ambele capete.

La speciile genului Celtis florile apar pe l�starii din anul �n curs, odat� cu
frunzele, iar fructul este o drup�. C. glabrata Stev. (s�mbovin�) cre?te pe coaste
scheletice, �n Dobrogea; C. australis L., pe st�nc�rii, �n partea sud-vestic� a ?
�rii ?i �n jud. Constan?a.
Familia Moraceae

Sunt plante lemnoase (arbori, arbu?ti, liane), rar erbacee, adesea cu un latex
bogat �n cauciuc. Au frunze alterne, simple, �ntregi, stipelate, iar florile
unisexuate, grupate �n inflorescen?e cimoase sau amentiforme, sunt dispuse monoic
sau dioic. Fructul este simplu (achen� sau drup�) sau compus, format prin
dezvoltarea receptaculului, a perigonului ?i a axului inflorescen?ei. Genul Morus
(dudul) este reprezentat prin arbori cu florile mascule ?i femele grupate �n amen?i
scur?i, iar fructul este o drup� fals�, cu �nveli? c�rnos provenit prin �ngro?area
perigonului, �ntreaga inflorescen?� alc�tuind un fruct multiplu, numit soroz�
(dud�, agud�). Frunzele de M. alba L. ?i M. nigra L. reprezint� furajul de baz�
pentru hr�nirea viermilor de m�tase.

Genul Ficus cuprinde specii cu latex abundent, care cresc �n diverse regiuni calde
ale globului. Ficus elastica Roxb. este utilizat pentru extragere de cauciuc, iar
F. carica L. (smochinul) este un arbust ce poate fi cultivat ?i �n zonele sudice
ale Rom�niei. Fructul s�u, �n form� de par�, se nume?te sicon� (smochin�), fiind
tot un fruct multiplu ?i fals.
Familia Urticaceae

Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele ?i
tulpina pot avea peri urtican?i. Fructele sunt achene, �nconjurate sau nu de
perigonul persistent.
Urtica dioica L. (urzica mare) este peren�, ruderal� din zona de c�mpie p�n� �n
etajul subalpin, mai ales prin locuri t�rlite. Frunzele sunt bogate �n fier. Se
utilizeaz� �n boli de reumatism sau de piele, �n anemii ?i hemoragii, iar tinctura
de r�d�cin� (Urtica radix) se folose?te �n solu?ii de amestec contra c�derii
p�rului. Ceaiul din frunze de urzic� este recomandat �n bron?ite. Este o valoroas�
plant� alimentar�, fiind utilizat� �n cure de prim�var�, depurativ.

Alte specii din flora ruderal� a Rom�niei sunt: U. urens L. (urzica mic�), cu flori
monoice; Parietaria offlcinalis L. (parachemi?�), sporadic� prin locuri ruderale,
bogate �n humus.
Familia Cannabaceae

Sunt plante erbacee, cu frunze stipelate, simple sau compuse, alteme. Organele
vegetative au glande secretoare. Florile sunt unisexuate, dispuse dioic, iar
fructul este o achen� (nucul�).

Cannabis sativa L. (c�nepa) este o plant� cultivat� pentru fibrele liberiene

textile ?i pentru fructele sale oleaginoase, comestibile. C. sativa var. indica
Lam. Con?ine cannabin�, cu propriet�?i hipnotice, sedative ?i excitante, din
aceast� plant� ob?in�ndu-se ha?i?ul, un stupefiant periculos.

Humulus lupulus L. (hamei) este o lian� cu l�stari lungi de 1�5 m, pe care se

g�sesc peri �n form� de c�rlige. Frunzele sunt opuse, digitat lobate. Este o plant�
dioic� cu florile mascule �n cime racemiforme, iar cele femele �n amen?i axilari,
�n form� de con. La baza bracteelor se afl� peri glandulari, produc�tori de
lupulin� ?i humulin�, care fac ca planta s� fie folosit� �n industria berii (ca
aromatizant). Pentru gustul amar, �conurile� sunt utilizate ca tonic, av�nd ?i
propriet�?i sedative ?i afrodisiace.
Ordinul Fagales

Sunt plante exclusiv lemnoase (arbori ?i arbu?ti), cu frunze alteme, simple,

�ntregi sau lobate, stipelate. Au flori unisexuate, mici, numeroase, a?ezate pe un
ax comun, alc�tuind inflorescen?e amentiforme. Polenizarea este anemofil�, iar
fecunda?ia este mult mai t�rzie. Cuprinde trei familii: Fagaceae, Betulaceae,
Corylaceae.
Familia Fagaceae

�ncadreaz� 8 genuri, cu cca. 930 specii, r�sp�ndite �n ambele emisfere (cu excep?ia
Americii de Sud tropicale ?i a Africii tropicale ?i de Sud). Sunt arbori monoici,
cu frunze simple, alteme. Florile sunt unisexuate, anemofile (rar entomofile), cele
mascule grupate �n dichazii triflore ce alc�tuiesc amen?i penduli (sau erec?i), iar
cele femele sunt solitare sau grupate c�te 2-8, �nconjurate de hipsofile mici,
scvamiforme. Ovulele sunt bitegumentate. Fructul este o achen�, �nconjurat� par?ial
sau total de o cup� provenit� din receptacul, perigon ?i bracteele de la baza
florii.

Genul Fagus (fagul) cuprinde specii r�sp�ndite �n regiunea temperat�. Frunza este
�ntreag�, ovat� sau eliptic�. Florile femele sunt grupate c�te 2 ?i la baz� au
hipsofile care prin concre?tere �nchid complet 2 achene trimuchiate (numite popular
jir). F. sylvatica L. este o specie comun� din regiunea de c�mpie p�n� �n etajul
montan inferior, form�nd p�duri pure sau �n amestec cu alte specii foioase sau de
conifere. F. orientalis Lipsky (fag de Crimeea) este sporadic prin p�durile din
Carpa?ii ?i Subcarpa?ii Orientali. �n medicina popular�, scoar?a de fag se folose?
te ca vermifug ?i ca tonic-amar, precum ?i ca antidiareic.

Genul Quercus (stejarul) cuprinde cca. 450 specii, cu o larg� r�sp�ndire. Amen?ii
masculi sunt lac?i ?i penduli. Fiecare floare femel� este �nconjurat� de un
involucru care se transform� �n cup�, acoperind partial o achen� elipsoidal�
(numit� popular ghind�). �n Rom�nia sunt 9 specii, mai frecvente fiind : Q. robur
L. (stejar pedunculat), cu frunze aproape sesile ?i cu ghinde pedunculate; Q.
petraea (Matt.) Liebl. (gorun), cu frunza scurt pe?iolat� (1,5�3 cm.) ?i cu ghinde
sesile sau foarte scurt pe?iolate; Q. pubescens Willd. (stejar pufos), cu lujerii
anuali pubescen?i, cu frunze pe?iolate ?i cu solzii cupei ova?i p�n� la lanceola?i,
str�ns sau lax imbrica?i; Q. pedunculiflora C. Koch (stejar brum�riu), cu ghinde
lung pedunculate. Frunze sesile sau scurt pe?iolate ?i pe dos cenu?ii sau cenu?ii-
verzi. �n Rom�nia mai cresc : Q. dalechampii Ten. (gorun balcanic), Q. polycarpa
Schur (gorun ardelenesc), Q. cerris L.(cerul). Dintre speciile exotice men?ion�m:
Q. suber (stejar de plut�), Q. ilex (stejar de st�nc�).

Scoar?a de stejar are propriet�?i astringerite, hemostatice ?i antiseptice.

Decoctul se poate utiliza extem ca pansament pentru r�ni supurante ?i pentru
ameliorarea stomatitelor.

Castanea sativa Mill. (castanul comestibil) are amen?i masculi erec?i, iar florile
femele sunt grupate c�te trei ?i �nconjurate de un involucru ce formeaz� o cup�
spinoas� (�nvele?te complet achenele). Extractul apos din frunze are ac?iune
sedativ� asupra centrilor respiratori ?i �n special asupra centrului tusei.
Frunzele au ?i propriet�?i bacteriostatice. Fructele (castanele) prajite sunt
comestibile ?i sunt consumate �n regiunile sudice ale Europei.

Este o specie submediteranean�, care cre?te spontan �n Rom�nia doar �n c�teva

regiuni subcarpatice (Tismana, Baia Mare, Mehedin?i). Dintre genurile exotice pot
fi amintite: Nothophagus (�n emisfera sudic�), Lithocarpus (�n Asia de S-E),
Castanopsis (�n Asia tropical� ?i subtropical�) etc.
Familia Betulaceae

Cuprinde cca 95 specii, r�sp�ndite mai ales �n regiunea temperat� nordic�. Sunt
arbori sau arbu?ti cu micorize ectotrofe. Au frunze simple, alteme, iar florile
sunt grupate �n dichazii triflore ce alc�tuiesc o cim� protejat� de o bractee ?i 2-
4 bracteole. Mai multe cime pe un ax comun formeaz� o inflorescen?� amentiform�.
Fructul este o achen� aripat�, cu o braetee la baz�.

Genul Betula (mesteac�nul) are frunze romboidale, iar achena este �nso?it� de o
bractee trilobat�. B. pendula Roth este un arbore de cca 20 m, cu ni?te verucozit�?
i pe l�stari. Este o specie pioniera, ce apare mai ales pe versan?i �nsori?i, �n
regiunea de deal ?i de munte. Frunzele tinere ?i mugurii con?in polifenoli, cu
propriet�?i diuretice. Favorizeaz� eliminarea acidului uric ?i a colesterolului.
Scoar?a este utilizat� �n st�ri febrile, gut�, ca diuretic ?i ca stimulent al
poftei de m�ncare.

B. nana L. (mesteac�nul pitic) cre?te �n ?urb�rii oligotrofe (sfagnete), �n jud.

Suceava ?i Harghita.

Genul Alnus (arinul) are fructe cu bractee cinci lobat� ?i care nu cade odat� cu
fructele mature. A. glutinosa (L.) Gaertn. (arinul negru) are frunze emarginate ?i
l�starii tineri viscid-lipicio?i. Cre?te �n luncile r�urilor din regiunile de
c�mpie ?i deal. A. incana. (arinul alb) are frunze acuminate, se �nt�lne?te �n
lungul p�raielor din zona colinar� ?i montan� (din etajul fagului p�n� �n cel al
molidului).

Scoar?a de arin se utilizeaz� empiric ca febrifug ?i tonic iar frunzele se folosesc

sub form� de cataplasme, ca galactofug la sf�r?itul l�uziei.
Familia Corylaceae

Arbori sau arbu?ti cu flori unisexuate, dispuse monoic. Florile anemofile sunt
grupate �n amen?i: cele mascule nu au perigon ?i sunt dispuse c�te una �n axila
unei bractei, iar cele femele sunt grupate �n amen?i compu?i, fiecare floare
av�nd ?i un perigon mic, neregulat lobat. Ovarul este inferior, iar fructul este o
achen� (nucul�), fiiod �nso?it� de un involucru provenit din concre?terea
bracteelor cu bracteolole, Corylus avellana L. (alun) este un arbust frecvent �n
p�durile de foioase, prin z�voaie, pe soluri reav�ne. Are frunze mari, cu baza
cordat� ?i marginea neregulat dublu-serat�. �nflore?te �nainte de �nfrunzire.
Fructele sunt grupate (1-4), fiecare av�nd la baz� un involucru fructifer sub form�
de cup�. Semin?ele sunt comestibile, iar frunzele au utiliz�ri medicinale, ca
hemostatice, antihemoragice (cresc rezisten?a capilarelor) ?i dezinfectante. Scoar?
a are utiliz�ri �n febra intermitent�, iar fructele se recomand� ca antianemice.

Carpinus betulus L. (carpen) este un arbore de cca 20�25 m �n�l?ime, comun �n

p�durile din zona silvostepei p�n� �n etajul fagului (uneori este specie dominant�,
dar rar formeaz� arborete pure). �nflore?te concomitent cu �nfrunzirea. Pe un ax
lung, pendul, se afl� achene numeroase, care au la baz� o bractee trilobat� (spre
deosebire de C. orientalis Mill. - c�rpini?�, la care bractea este �ntreag�).
Lemnul de carpen este considerat printre cele mai valoroase esen?a ca lemn de foc.
Ordinul Juglandales

Au flori unisexuate, dispuse monoic. Frunzele sunt compuse ?i con?in substan?e

aromatice.
Familia Juglandaceae

Florile mascule sunt grupate �n inflorescen?e amentiforme, pendule, au un perigon

sepaloid ?i 3-40 stamine. Florile femele sunt solitare sau dispuse c�te 2-5,
situate terminal pe lujeri din anul respectiv ?i au 2-4 tepale verzi, ovar infer cu
dou� stigmate papiloase, groase. Polenizarea este anemofil�. Fructul este o drup�
par?ial dehiscent� (la Juglans) sau o achen� aripat� (la Pterocarya, Carya).

�n Rom�nia, Juglans regia L. cre?te subspontan sau cultivat. Este un arbore

apreciat pentru semin?ele sale comestibile ?i pentru lemnul cu duramen negru,
foarte c�utat �n industria mobilei. Frunzele imparipenat-compuse (cu 5-7 foliole
�ntregi), precum ?i coaja fructelor (Juglandis pericarpium) con?in taninuri, acid
galic, vitamina C ?i au propriet�?i astringente ?i antiseptice, fiind folosite �n
ceaiuri antidiareice ?i dietetice. Uleiul din semin?e, format din acizi gra?i, este
recomandat �n alimenta?ia dietetic�, pentru prevenirea arterpsclerozei
Subclasa ROSIDAE

Sunt plante lemnoase sau erbacee, cu flori bisexuate, dialipetale, cu androceu ?i

gineceu polimer. Cuprinde ordinele: Saxifragales, Sarraceniales, Rosales, Fabales,
Myrtales, Elaeagnales, Rutales, Sapindales, Geraniales, Celastrales, Rhamnales,
Euphorbiales, Santalales, Cornales, Araliales, Rafflesiales.
Ordinul Saxifragales

Cuprinde speciile lemnoase sau erbacee, cu flori pentamere, de obicei bisexuate,

entomogame. Fructele sunt capsule, folicule sau bace.
Familia Saxifragaceae

Plante lemnoase sau erbacee, cu frunze alterne, simple sau compuse, iar florile
dispuse �n cime, sunt pe tipul 5, heterochlamidee, cu gineceu din dou� carpele
concrescute numai �n partea inferioar�. Fructul este o capsul� sau o polifolicul�.
Saxifraga paniculata Mill. (ochii ?oricelului) este o specie peren�, care tr�ie?te
pe st�nci calcaroase din etajul montan superior ?i alpin.

Are frunze spatulate, rozulare, pe margini cu depuneri de CaCO3 (exudat prin

hidatode). Florile sunt albe, grupate �n raceme, iar fructul o capsul�.

Multe specii din familiile Saxifragaceae ?i Crassulaceae sunt considerate ca plante

ornamentale decorative deosebit de valoroase.
Familia Crassulaceae
Sunt plante erbacee sau frutescente, cu frunze groase, c�moase, �n care se
acumuleaz� ap�. Tr�iesc mai ales pe st�nci, �n locuri uscate ?i se �nmul?esc
frecvent pe cale vegetativ� (prin rizomi sau muguri aerieni). Florile sunt
bisexuate (sau unisexuate), actinomorfe, grupate �n cime, cu piese florale �n num�r
variabil, libere; fructul este o polifolicul� cu semin?e mici.

Speciile genului Sempervivum au numai o rozet� de frunze bazale. S. tectorum L.

(urechelni?�) este o specie cultivat� ca omamental� sau este �nt�lnit� ca
subspontan� pe ziduri, acoperi?uri etc. Se recomand� ca diuretic, febrifug ?i
vermifug, iar cu uz extem ca remediu �mpotriva pistruilor ?i a "co?urilor", sau
pentru calmarea durerilor de urechi.

�n cazul speciilor din genul Sedum, acestea nu au rozet� bazal�, iar florile sunt
bisexuate. S. maximum (L.), cre?te pe coaste pietroase, st�nc�rii, �n rari?ti de
p�dure, nisipuri, din silvostep� p�n� �n etajul molidului. S. acre L. (iarb� de ?
oaldin�), specie peren�, sporadic� de la c�mpie p�n� �n etajul fagului, cre?te pe
st�nci, ziduri, nisipuri. Folosit� �n medicina popular� ca emetic, febrifug,
antiepileptic ?i �n scorbut (aplica?ii locale pe gingii).
Ordinul Sarraceniales

Aici sunt �ncadrate unele familii de plante cu nutri?ie mixt� (fotosintetic� ?i �n

acela?i timp heterotrof�, carnivor�). Descompun corpul unor insecte mici ?i astfel
asimileaz� azotul, iar pentru acest fapt ?i-au transformat frunzele �n capcane
pentru prinderea ?i digerarea animalelor mici.
Familia Droseraceae

Specii acvatice ?i terestre, autohtone ?i exotice, care cresc prin mla?tini

oligotrofe.

Aldrovanda vesiculosa L. (otr�?elul b�l?ilor) este o plant� acvatic�, natant-

submers�, far� r�d�cini ?i cu flori axilare, solitare. Se �nt�lne?te prin ape
stagnante, pu?in ad�nci, cu fund m�los. Unii lobi ai frunzelor se transform� �n
capcane, adaptate la prinderea unor mici animale acvatice.

Drosera rotundifolia L. (roua cerului) este o specie sporadic� prin sfagnete, �n

regiuni montane ?i depresiuni intracarpatice, cu frunze �n rozet� bazal�, care
prezint� tentacule glandulifere (secret� lichid proteolitic). Genuri exotice:
Dionea sp., Drosophyllum sp.
Ordinul Rosales

Cuprinde plante cu flori bisexuate, actinomorfe, fiind grupate �n panicule, raceme,

umbele sau cime. cu polenizare entomofil�, rar anemofil�. Floarea este ciclic�,
pentamer�, dialisepal� ?i dialipetal�. Num�rul mare de stamine ?i carpele (dar
multiplu la 5) relev� o descenden?� filogenetic� din Policarpigenae. Fructele sunt
folicule, nucule, bace, drupe sau fructe multiple (la formarea lor particip�
adeseori ?i receptacolul).
Familia Rosaceae

Este reprezentat� de cca. 3000 specii de arbori, arbu?ti, subarbu?ti sau plante
erbacee, de obicei perene, cu frunze alterne, simple sau compuse, stipelate
(stipelele sunt concrescute cu pe?iolul).

Florile sunt bisexuate, actinomorfe. Receptaculul poate avea forme diferite:

disciform, conic, plan, ca o cup� (caz �n care se nume?te hipantiu, de la gr.
"hypo" = sub; "anthos" = floare). Caliciul este format din 5 sepale libere, dar la
unele genuri (Fragaria, Potentilla, Geum) exist� la exterior 5 hipsofile care
alc�tuiesc epicaliciul (caliculul). Corola este alc�tuit� din 5 petale libere,
�ns�, uneori, num�rul acestora cre?te prin metamorfozarea staminelor. Androceul
prezint� unul sau mai multe verticile de stamine, de tipul 5 sau �n num�r
nedeterminat. Gineceul poate fi policarpelar apocarp (�n raport cu num�rul
petalelor sau multiplul lor), uneori put�nd fi redus la o singur� carpel�; totodat�
este 1-5 locular, cu 1 sau numeroase ovule anatrope. Pozi?ia gineceului �n floare
este divers�: de la hipogin� - (superioar�), la perigin� ?i epigin� (inferioar�),
c�nd se afund� �n receptacul, cu care concre?te sau nu. Fructul poate fi
poliachen�, polifolicul�, drup�, polidrup� sau baciform (poam�).

Datorit� variabilit�?ii receptaculului, gineceului ?i fructului, se pot delimita 4

subfamilii.

- Subfamilia Spiraeoideae. Florile sunt actinomorfe ?i au receptaculul plan, iar

gineceul este alc�tuit din 2-5 carpele libere sau concrescute la baz�. Fructul este
o folicul�, format� din 1-5 carpele. Frunzele sunt simple sau compuse, dispuse
altem.

Formula floral� este: *K5 C5 A10+10+10 G5-2 Genul Spiraea (cununi?�) cuprinde
specii spontane sau cultivate. Frunzele sunt nestipelate, iar carpelele sunt
libere. Fructele nu sunt umflate ?i se deschid numai de-a lungul suturii ventrale.
S. Ulmifolia, cre?te �n regiunile montane, iar S. x vanhouttei, cu flori albe,
grupate �n corimbe simple, este mult cultivat� �n scop ornamental�

- Subfamilia Rosoideae. Sunt plante lemnoase sau erbacee, anuale sau perene, cu
frunze simple sau compuse, care au stipele persistente. Florile au un receptacul
plan, conic sau concav ?i sunt hipogine sau epigine, de tipul 5 (rar 4). Unele
genuri prezint� calicul. Staminele ?i carpelele sunt �n num�r nedefinit, adesea
fiind incluse �n hipantiu. Fructul este multiplu, poliachen� sau polidrup�, la
formarea lor particip�nd adeseori ?i receptacolul.

Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbu?ti spontani sau cultiva?i,
cu frunze imparipenat-compuse ?i cu spini pe tulpin�. Hipantiul la maturitate se
�ngroa?�, devenind ro?u ?i c�rnos (con?ine vitamina C, acizi organici, pectine,
antociani, caroten etc.) ?i include mai multe achene. R. canina L. (m�ce?ul) este
un arbust p�n� la 3 m, cu flori roze ?i ramuri spinoase. Fructul (m�cea?a) este
comestibil ?i cu valoare medicinal�. Datorit� con?inutului ridicat �n acid ascorbic
?i dehidroascorbic (care formeaz� un "sistem redox"), produsele alimentare ?i
farmaceutice au rol major �n oxido-reducerile biologice ?i �n respira?ia celular�.
Con?in diverse vitamine, mai ales C ?i P, precum ?i numeroase s�ruri necesare
organismului uman.

Se recomand� �n avitaminoza C, �n afec?iuni heoatice ?i renale. Din pulpa m�ce?elor

se prepar� siropuri, gemuri, dulcea?� ?i vin.Este o specie comun� prin tufi?uri, la
margini de p�duri.

Genul Rubus are un num�r mare de specii (cca. 250) de arbu?ti ?i subarbu?ti, cu
frunze penat- sau palmat-compuse. Receptaculul este plan sau convex, iar fructele
sunt polidrupe comestibile. R. caesius L. (murul de miri?te) este comun prin
z�voaie, dar ?i ca buruian� prin culturi, iar R. idaeus L. (zmeurul) se �nt�lne?te
mai ales prin t�ieturile de p�dure din zona montan�. Frunzele de zmeur sunt
utilizate empiric ca depurativ ?i astringent, iar extem pentru gargar�, �n afec?
iuni faringiene. Intr� ?i �n compozi?ia ceaiului aromat.

Genul Potentilla, cu cca. 500 specii r�sp�ndite mai ales �n regiunea temperat� de
nord, dintre care la noi sunt peste 300 specii spontane, �n toate zonele ?i etajele
de vegeta?ie. P. reptans L. (cinci degete) este frecvent� �n locuri inundabile ?i
are frunze palmat-compuse, cu 5 foliole. P. anserina L. (coada racului) este comun�
prin locuri ruderale ?i pe aluviuni, iar frunzele sunt penat compuse. P�r?ile
aeriene ale plantei au ac?iune astringent�, sc�z�nd secre?iile mucoaselor ?i
permeabilitatea capilarelor. Are ?i efecte spasmolitice asupra musculaturii netede
a intestinelor ?i a uterului. Intr� �n compozi?ia ceaiului antidiareic.

Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate.

Florile au calicul, iar dup� fructificare receptaculul devine c�rnos, comestibil,
�n el fiind �mpl�ntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de p�dure) este
foarte r�sp�ndit� �n paji?ti, p�duri, tufi?uri, locuri pietroase, din zona colinar�
p�n� �n subalpin

F. viridis Duchs. (fragi sau c�p?uni de c�mp), F. moschata Duchs., se �nt�lnesc ?i

spontan, dar sunt cultivate pentru fructele lor. Frunzele speciilor din genul
Fragaria con?in taninuri, av�nd propriet�?i astringente ?i antidiareice. �n
medicina empiric� sunt utilizate �n icter, ca diuretice ?i depurative, ca
antispastice etc. Din fructe se prepar� gem ?i dulcea?�

- Subfamilia Maloideae (Pomoideae). Include arbori cu frunze simple, alteme, cu

stipele caduce. Florile sunt actinomorfe ?i au un receptacul concav, gineceul fiind
format din 5(2) carpele libere, care la maturitate concresc cu receptaculul ?i
formeaz� fructul fals, baciform numit poam�.

Genul Malus cuprinde numeroase specii r�sp�ndite �n emisfera nordic�. Au flori

mari, grupate �n corimbe, cu antere galbene. Androceul este format din 15-50
stamine, iar gineceul din 5 carpele libere, �ns� stilele sunt unite la baz�.
Fructul are at�t cavitate calicear�, c�t ?i pedicelar� ?i nu con?ine sclereide. M.
sylvestris (L.) Mill. (m�r p�dure?) este �nt�lnit sporadic prin p�duri de foioase,
de la c�mpie p�n� �n etajul montan . Fructele de m�r sunt recomandate �n numeroase
afec?iuni, deoarece u?ureaz� digestia, regleaz� func?iile intestinale ?i au
propriet�?i diuretice, cu efecte favorabile in artrite, gut�, reumatism. Scad
presiunea sanguin� ?i diminueaz� colesterolul (previn ateroscleroza ?i infarctul
miocardic). Ac?ioneaz� ca pectorale ?i sedative asupra sistemului nervos (u?ureaz�
somnul c�nd sunt consumate seara).

Crataegus monogyna Jacq. (p�ducel) este un arbust cu ramuri spinoase, cu frunze

rombic ovate, ad�nc lobate (p�n� la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu
petale rotunde, sunt grupate �n corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, ro?ii,
c�rnoase, de 0,7�1 cm (sunt fructe false deoarece partea c�rnoas� provine din
receptacol). At�t fructele, c�t ?i frunzele ?i florile, au multiple utilit�?i
terapeutice. Ac?ioneaz� asupra sistemului nervos central, av�nd efecte
simpaticolitice, vasodilatatoare ?i hipotensive. Au rezultate benefice ?i �n
anghina pectoral�.

Tot din aceast� subfamilie fac parte genurile: Pyrus (p�r), cu staminele ro?ii;
Cydonia (gutui), la care fructul con?ine sclereide; Crataegus (p�ducel); Sorbus
(scoru?); Chaenomeles (gutui japonez); Mespilus (mo?mon) etc.

- Subfamilia Prunoideae. Sunt arbori sau arbu?ti cu frunze simple ?i flori solitare
sau grupate �n inflorescen?e. Receptaculul florii este concav, tubulos sau
infundibuliform, nu particip� la formarea fructului. Androceul este format din 20-
30 stamine, iar gineceul este redus la o singur� carpel�. Fructul este o drup� care
prezint�: exocarpul sub?ire, pielos; mezocarpul c�mos ?i zemos; endocarp pietros,
sclerificat, �nchiz�nd �n interior o s�m�n?�.

Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane ?i cultivate, cu

frunze simple ?i flori pedicelate, grupate c�te 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este
un arbust spontan, alc�tuind tufi?uri compacte la marginea p�durilor, pe coaste
�nsorite. Fructele sale sunt utilizate �n medicina empiric�. Con?in glicozizi,
flavonoizi, antociani, acizi organici, polifenoli, zaharuri etc. Florile sunt
utilizate pentru ac?iunea lor diuretic-depurativ�, precum ?i �n hipertensiunea
arterial�, iar fructele au efect antidiareic, fiind recomandate ?i �n afec?iuni
renale ?i dischinezii biliare.
Denumirea sa popular� este corelat� cu fenofaza de �nflorire, legat� de cre?terea
temperaturii solului, care permite sem�natul porumbului. Genul Cerasus are flori
mai mari ?i mai lung pedunculate, grupate �n umbele sau corimbe sirnple. C. avium
(cire? s�lbatic) are fructele drupe sferice, dulci-am�rui. C. vulgaris Mill. (vi?
in) are fructe astringente. �n medicina popular� se folose?te ?i scoarta, ca
febrifug ?i antigutos. Din aceast� subfamilie mai fac parte genurile: Armeniaca
(cais), Amygdalus (migdal), Padus (m�lin).
Ordinul Fabales (Leguminosales)

Este format din plante lemnoase sau erbacee, cu r�d�cini ce fac simbioz� cu
bacterii fixatoare de azot atmosferic. Florile sunt de obicei zigomorfe, pentamere,
cu androceu gamostemon sau dialistemon ?i cu gineceu monocarpelar, din care se
formeaz� fructul, numit p�staie (legum�), de diverse forme ?i m�rimi. Exist� ?i
specii cu staminele ?i carpelele numeroase ?i libere, cu flori actinomorfe, care se
�ncadreaz� �ntr-o familie mai pu?in evoluat� (Mimosaceae).
Familia Fabaceae (Papilionaceae, Leguminosae)

Cuprinde cca 1000 specii erbacee sau lemnoase (arbori, arbu?ti sau subarbu?ti),
foarte r�sp�ndite �n regiunile temperate, subtropicale sau tropicale, at�t �n stare
spontan�, cat ?i cultivate. R�d�cinile prezint� nodozit�?i cu bacterii simbionte,
fixatoare de azot (din genul Rhizobium). Frunzele sunt de obicei penat sau palmat-
compuse (rar simple), prev�zute cu stipele persistente, care uneori se transform�
�n spini (Robinia).

Florile sunt bisexuate ?i de regul� sunt grupate �n inflorescen?e racemoase.

Floarea are simetrie zigomorf� ?i prezint� o conforma?ie special�: caliciul din 5
sepale unite (rar libere); corola din 5 petale inegale (una superioar�, mare- vexil
sau stindard; 2 laterale, egale- aripioare; 2 inferioare, concrescute, ce formeaz�
carena sau luntri?a); androceul din 10 stamine (cu filamente libere sau unite �n
unul sau dou� m�nunchiuri); gineceu unicarpelar, unilocular, cu una sau numeroase
ovule. Polenizarea este, �n general, entomofil� (rareori sunt cazuri de autogamie).
Fructul este o p�staie (legum�) dehiscent� sau indehiscent�, cu semin?e, variate ca
form� ?i m�rime.

Con?in �n structura lor biochimic� numero?i alcaloizi: taninuri, saponine etc.,

motiv pentru care unele sunt toxice.

Lu�nd �n considerare tipul de androceu, se poate face o grupare a genurilor din

aceast� familie �n urm�toarele subfamilii:

- Subfamilia Sophoroideae, cu androceu dialistemon (cele 10 stamine sunt libere).

Genul Sophora cuprinde numeroase specii lemnoase sau erbacee, cultivate pentru
valoarea lor ornamental� sau melifer�. Au frunze imparipenat-compuse, florile sunt
alb-g�lbui, iar pe tulpini ?i pe ramuri nu au spini. S. japonica L. (salc�m
japonez) este un arbore �nalt p�n� la 25 m. Aceast� specie con?ine �n florile sale
rutin�, care are proprietatea de a m�ri rezisten?a vaselor capilare ?i intervine �n
procesele "redox" din organism. Se recomand� �n edeme cardiace, �n insuficien?�
hepatic� (regleaz� metabolismul glucidic), �n oftalmologie (�n retinopatia
diabetic�). Tot din aceast� grup� face parte ?i Myraxylon balsamum (arborele de
balsam), originar din Peru.

- Subfamilia Genistoideae, cu androceu monodelf (cele 10 stamine sunt unite �ntr-un

singur m�nunchi). Au flori galbene, grupate �n raceme, iar p�st�ile sunt lineare.
P�r?ile aeriene ale plantei con?in principii amare, cu efect depurativ ?i cu
utiliz�ri �n medicina popular� �n tratamentul reumatismului, a unor afec?iuni
hepatice ?i ale splinei. Semin?ele au efecte vomitive ?i purgative putemice.
Genul Genista cuprinde 75 specii arborescente, cu frunze simple. La noi mai
frecvent� este Genista tinctoria L. (drobi?�).

Genul Lupinus grupeaz� plante cu frunze palmat-compuse ?i flori divers colorate,

alc�tuind raceme lungi. �n Rom�nia, se cultiv� ca plante ornamentale, pentru furaj
sau ca �ngr�?�m�nt verde. Lupinus albus L. are frunze cu 5-11 foleole, dispuse �n
evantai ?i flori albe. Se utilizeaz� empiric ca antihelmintic, diuretic ?i �n afec?
iuni cutanate (abcese, furunculoze). Tot �n aceast� grup� sunt incluse ?i speciile:
Glycine max (L.) Merr. (soia), important� plant� oleaginoas� ?i furajer�; Arachys
hypogaea L. (alune de p�m�nt), la care pedunculii florali se �ndoaie dup� fecundare
?i intr� �n p�m�nt, unde se formeaz� o p�staie, cu 1-2 semin?e bogate �n ulei ?i
foarte apreciate ca aliment.

-Subfamilia Phaseoloideae, cu androceu diadelf (cu filamentele unite �n dou�

m�nunchiuri: un filament liber ?i 9 unite). Aici sunt �ncadrate numeroase genuri ?i
specii erbacee anuale ?i perene (rar arbori, arbu?ti sau subarbu?ti), cu frunze
compuse din trei foleole sau penat-compuse ?i cu flori solitare sau �n raceme.

Genul Pisum (maz�rea) se caracterizeaz� prin frunzele paripenat-compuse, cu 2-3

perechi de foleole ?i cu c�rcei �n v�rf, iar stipelele sunt mai mari dec�t
foleolele. P. sativum L. este o plant� de mare valoare alimentar�. Semin?ele (verzi
sau uscate) con?in legumin�, zaharoze, amidon, gr�simi, vitamina B, av�nd o larg�
utilizare ca aliment ?i ca furaj.

Genul Phaseolus (fasolea) - frunzele sunt trifoiiate, iar tulpina poate fi volubil�
sau erect�. Ph. vulgaris L. este originar� din America de Sud, fiind cultivat� ca
plant� alimentar�, furajer� ?i medicinal�, �n foarte multe soiuri. Tecile p�st�ilor
uscate (far� semin?e) sunt recomandate pentru efectul lor hipoglicemiant.

Genul Medicago (lucerna) este reprezentat prin cca. 100 specii erbacee, cu frunze
trifoliate ?i p�st�i (spinoase sau nespinoase) mai lungi dec�t caliciul. M. sativa
L. (cu flori albastre-violacee) ?i M. falcata L. (cu flori galbene) sunt dou�
specii furajere foarte importante, dar ?i valoroase plante melifere.

Genul Trifolium (trifoi) este prezent �n flora Rom�niei prin 41 specii spontane ?i
cultivate. P�st�ile sunt mai scurte dec�t caliciul. Cre?te �n toate etajele de
vegeta?ie, av�nd mai ales valoare furajer�. Ex.: T. repens L. (trifoi alb), T.
pratense L. (trifoi ro?u), T. campestre Schreb. (trifoi m�runt, cu flori galbene)
etc. Florile de trifoi se pot utiliza pentru ac?iunea lor expectorant�, diuretic� ?
i antidiareic�.

Dintre speciile lemnoase, �n Rom�nia cre?te, cultivat sau subspontan, Robinia

pseudacacia L. (salc�m), originar din America de Nord, cu valoare forestier�,
ornamental�, melifer�, medicinal�, dar mai ales antierozional� ?i de fixare a
dunelor de nisip. Este un arbore cu lujeri spino?i (stipelele sunt transformate �n
2 ghimpi puternici), cu frunze imparipenat-compuse. Florile au corol� alb�, sunt
grupate �n raceme pendule ?i con?in robinin�, acaciin�, uleiuri volatile etc.,
fiind utilizate �n industria parfumurilor, iar �n medicina popular� se recomand�
pentru calmarea tusei. Scoar?a de salc�m se folose?te �n hiperaciditate, �n ulcer
gastric ?i duodenal ?i ca purgativ.
Ordinul Myrtales

Plante cu frunze alterne sau opuse, cu flori bisexuate actinomorfe (rar zigomorfe),
r�sp�ndite mai ales �n zona tropical� ?i subtropical�, pu?ine �n regiunile
temperate. Fructul este o capsul�, bac�, drup� sau nucul�.

Fami1ia Myrtaceae

Sunt arbori cu glande secretoare de uleiuri eterice �n frunze, care sunt �ntregi,
nestipelate, sempervirescente. Florile pe tipul 4 sau 5, cu numeroase stamine ?i
gineceu inferior. Fructele sunt bace, drupe, capsule sau achene.

Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu

fructul o bac� comestibil�. Frunzele au utiliz�ri medicinale deoarece con?in ulei
eteric cu proprieta?i aromatizante ?i tonice, vermifuge, pentru boli ale vezicei
urinare ?i ale aparatului respirator. �n semin?e exist� o fitohemoglutinin�.
Formeaz� tufi?uri numite "macchia".

Genul Eucalyptus are cca. 500 specii arborescente, r�sp�ndite spontan �n Australia,
dar cultivat �n diverse ?�ri tropicale. Are dimensiuni mari (p�n� la 155 m, la E.
amygdalina Labill.), dar frunzele sunt mici, iar fructul este o capsul� loclicid�.
�n frunze exist� uleiuri volatile cu propriet�?i antiseptice, iar lemnul este
foarte rezistent la ac?iunea apei ?i a aerului.
Familia Lythraceae

Specii erbacee, cu frunze opuse sau verticilate, stipelate. Florile sunt

actinomorfe sau zigomorfe, de tipul 6-4, cu gineceu superior sau inferior. Fructul
este o capsul�. Lythrum salicaria L. (r�chitan) este o specie comun� �n locuri
umede, cu flori violacee ?i cu receptacul mare, tubulos, �n care este inchis ovarul
?i apoi fructul . Datorit� substan?elor pe care le con?ine �n p�r?ile aeriene
(tanoizi, uleiuri volatile, substan?e antibiotice), extractele ob?inute au ac?iune
astringent� ?i inhibant� asupra dezvolt�rii florei microbiene patogene intestinale.
Extem se recomand� pentru ulcere varicoase.
Ordinul Elaeagnales
Familia Elaeagnaceae

Arbori sau arbu?ti acoperi?i cu peri caracteristici (stela?i sau solzo?i). Frunzele
sunt �ntregi, lanceolate, iar florile sunt axilare, bisexuate sau unisexuate, cu
perigon. Receptaculul este tubulos ?i �nchide ovarul, particip�nd la formarea
fructului asem�n�tor cu o drup�. Hippophae rhamnoides L. (c�tina alb�) este un
arbust spinos, frecvent de-a lungul apelor, pe coaste pietroase, mai ales pe forma?
iuni geologice salifere. Este specie pionier�, cu rol foarte important �n
combaterea eroziunilor ?i alunec�rilor de teren ?i favorizeaz� procesul de
pedogenez� pe terenurile nude. Florile sunt mici, brune-g�lbui, unisexuate,dispuse
dioic. Fructul este portocaliu, cu miros de ananas ?i este foarte bogat �n
vitaminele C, B1, B2, carotenoide, acizi gra?i, fitosteron, motiv pentru care are o
larg� utilitate fitofarmaceutic�. Fiind considerat� ca o adev�rat� "polivitamin�
natural�", fructele de c�tin� alb� sunt utilizate �n hipoavitaminoze ?i �n anemii
rebele. Uleiul gras din pericarp se folose?te cu succes �n tratamentul arsurilor ?i
�n ginecologie. Este una dintre cele mai valoroase ?i cercetate plante medicinale
pe plan mondial.
Ordinul Sapindales (Acerales)

Sunt plante lemnoase, cu sau far� ?esuturi secretoare de latex. Au flori

actinomorfe sau zigomorfe, heterochlamidee, cu androceu diplostemon, uneori
haplostemon.
Familia Rutaceae

Cele mai multe specii sunt r�sp�ndite �n sudul Asiei, �n Africa ?i Australia. Au
frunze nestipelate, cu glande ce au uleiuri aromatice, vizibile prin transparen?�
ca ni?te puncte. Florile sunt bisexuate (rar unisexuate), actinomorfe sau
zigomorfe, grupate �n inflorescen?e cimoase. Sepalele sunt libere sau unite,
petalele sunt libere (pe tipul 4 sau 5), stamine 8-10, iar gineceul din 3-5 carpele
libere la baz� dar unite prin stilele lor. La baza ovarului se afl� un disc
nectarifer intrastaminal, subovarian. Fructul este bac�, drup�, samar�, hesperid�,
capsul� sau schizocarp (mericarpic).

Dictamnus albus L. (fr�sinel) are rizomi ?i r�d�cini adventive. Tulpina erbacee

ajunge la 80 cm in�l?ime, iar florile sunt alb-roze, puternic mirositoare. �n
tulpin� ?i �n frunzele mari, penat-sectate, se afl� alcaloizi toxici. Partea
subteran� are propriet�?i diuretice ?i vermifuge, iar scoar?a con?ine ulei volatil,
fiind tonic� ?i stimulent�.

Cre?te �n locuri �nsorite ?i �n p�durile de cer ?i g�rni?�.

Citrus cuprinde 12 specii lemnoase cu frunze persistente (uneori cu un spin la

baz�). Florile sunt albe, cu androceu poliadelf. Fructul este o bac� mare, numit�
hesperid� (partea comestibil� provine din peretele intern al carpelei, care se
transform� �n endocarp). C. sinensis L. (portocalul), C. reticulata Blanco
(mandarinul), C. paradisi (L.) L. (grapefruit), C. limon Burm. f. (l�m�iul) sunt
speci� r�sp�ndite �n cultur�, �n diverse ?�ri mediteraneene. Au valoare alimentar�
(con?in vitamine, acizi organici), dar ?i anumite utiliz�ri medicinale (datorit�
uleiurilor volatile, principiilor amare), sau �n cosmetic� ?i parfumerie.
Tinctura ?i uleiurile volatile au propriet�?i tonice, stomahice ?i antihemoragice.
Infuzia de frunze se administreaz� ca digestiv ?i antispastie sedativ. Uleiul
volatil din flori de portocal are o putemic� ac?iune antispastic�.
Familia Aceraceae

Cuprinde arbori cu frunze opuse ?i nestipelate, cu nerva?ie penat� sau palmat�. �n

organele vegetative prezint� latex. Florile sunt grupate �n inflorescen?e
corimboase sau �n panicule. Floarea este bisexuat� (rar unisexuat�), de tipul 4-5,
dialisepal� ?i dialipetal�, cu 8 stamine pe dou� verticile ?i cu disc nectarifer.
Gineceul este format din dou� carpele concrescute, iar fructul este uscat,
mericarpic, o disamar� caracteristic�.

Singura specie cu flori unisexuate, dispuse dioic ?i cu frunze compuse

(imparipenat-compuse) este Acer negundo L. (ar?ar american), care la noi este
cultivat mai ales �n scop ornamental.

Celelalte specii ale genului Acer cresc spontan pe teritoriul rom�nesc: A.

tataricum L. (ar?ar t�t�resc), are frunze aproape �ntregi, cu nerva?ie penat�; A.
platanoides L. (paltin de c�mp), A. pseudoplatanus L. (paltin de munte), A.
campestre L. (jugastru). Sunt specii forestiere, �nt�lnite din silvostep� p�n� �n
etajul montan inferior, av�nd nerva?ie palmat� ?i diferind prin morfologia
frunzelor ?i prin dispozi?ia aripilor fructelor
Familia Hippocastanaceae

Sunt specii lemnoase, cu muguri de prim�var� mari, acoperi?i de catafile r�?inoase.

Frunzele sunt palmat-compuse, opuse. Florile dispuse �n inflorescen?e cimoase sau
racemoase s�nt zigomorfe, poligame de tipul 4-5. Fructul este o capsul� spinoas�ce
se deschide prin trei valve ?i con?ine 1-2 semin?e mari. Aesculus hippocastanum
(castanul porcesc) este un arbore ornamental dar semin?ele au ?i utiliz�ri
medicinale datorit� con?inutului bogat �n zaharuri, ulei, baze purinice, saponozide
?.a. Frunzele scoar?a florile ?i semin?ele de castan au propriet�?i
antiinflamatorii ?i astringente.
Ordinul Geraniales

Sunt plante erbacee, cu flori bisexuale, actinomorfe sau zigomorfe, pentamere.

Fructul schizocarp prezint� uneori adapt�ri pentru autodiseminare.
Familia Linaceae

Au frunze opuse (sau verticilate), simple, �ntregi, nestipelate. Flori actinomorfe,

cu 5 sepale libere (sau concrescute la baz�), persistente pe fruct. Corola are 5
petale libere, caduce, iar androceul este format din 5-10 (sau mai multe) stamine
unite la baz� �ntr-un inel care are ?i glande nectarifere. Gineceul este alc�tuit
din 3-5 carpele concrescute, cu 5 loculi (fiecare av�nd c�te dou� ovule anatrope).
La fructificare fructul apare 10-locular din cauza apari?eiei �n fiecare locul a
unui perete fals (septum). Fructul este o capsul� septicid�, cu 8-10 semin?e
albuminoide.

Genul Linum (inul) are cea 230 specii, r�sp�ndite on regiunile temperate ?i
subtropicale. L. usitatissimum L. este o plant� anual�, cu flori albastre,
cultivat� at�t pentru fibre, c�t ?i pentru ulei. Semin?ele con?in 30-40% ulei
sicativ, substan?e mucilaginoase, proteide, un heterozid cianogenetic (care se
transform� �n acid cianhidric, dar �n cantit�?i foarte mici, inofensive). Au ac?
iune purgativ� (de natur� mecanic�), iar extern, f�ina ?i turtele m�cinate, r�mase
dup� extragerea uleiurilor, se folosesc sub form� de cataplasme (comprese) �n
furunculoz� ?i reumatism. Uleiul de in, amestecat cu o cantitate egal� de ap�, se
recomand� pentru tratamentul arsurilor. Din fibrele de in se ob?in cele mai fine ?
es�turi.
Familia Geraniaceae

Plante cu organele supraterane acoperite cu peri care con?in substan?e volatile de

tipul geraniol, menton� etc. Frunzele (alterne sau opuse), divers divizate (palmat
sau penat), au de obicei stipele, iar florile sunt pentamere, bisexuate,
actinomorfe (Geranium sau Erodium) sau zigomorfe (Pelargonium), cu ovar superior.
Staminele sunt de 2-3 ori mai multe dec�t petalele ?i se unesc la baz� prin
filamentele lor (unele verticile de stamine se transform� �n staminodii). Gineceul
este format din 5 carpele unite, cu 1-20 ovule anatrope �n fiecare ovar. Ovarul se
continu� cu un singur stil lung ?i se termin� cu 5 stigmate libere. Fructul este
schizocarp (mericarpic), cu rostru alungit. La maturitate fiecare fructule?
(mericarp) are un rostru format prin divizarea stilului.

Genul Geranium (ciocul berzei) cuprinde circa 14 specii �n flora RM, r�sp�ndite
pretutindeni. G. robertianum (n�prasnic) este o plant� cu tulpin� fraged�, �ngro?
at� la noduri, cu frunze dublu penat-sectate, cu peri glandulari pe ambele fe?e.
Florile sunt dispuse c�te dou�, pe un pedicel comun ?i au petale roz, cu trei
nervuri mai deschise. Cre?te prin p�duri ?i este o plant� ur�t mirositoare, dar
partea aerian� are utiliz�ri farmaceutice �n afec?iuni bucofaringiene, ca
antidiareic, pentru tratamentul bolnavilor de tuberculoz� ?i diabet zaharat etc. �n
popor se crede c� ar avea ?i propriet�?i afrodisiace.

Genul Pelargonium (mu?cate) are circa 250 specii r�sp�ndite mai ales �n sudul
Africii. P. zonale (L.) Ait, P. peltatum (L.) Ait. ?. a. sunt cultivate ?i la noi,
�n sere, ca plante ornamentale. �n medicina popular�, frunzele se aplic� pe r�ni ?i
pe t�ieturi.
Ordinul Rhamnales

Sunt plante lemnoase sau erbacee, cu flori bisexuate, mici, tetramere sau
pentamere, actinomorfe, cu disc nectarifer intrastaminal (la baza ovarului).
Fructele sunt capsule, drupe sau bace.
Familia Rhamnaceae

Arbori, arbu?ti spino?i, liane sau plante erbacee, av�nd flori cu gineceu inferior,
iar fructul o achen� sau drup�. Rhamnus catharcticus (verigariu) este un arbust
spinos, cu fruct o drup� ro?ie, comestibil� (utilizat ca expectorant ?i
antiseptic). Ziziphus jujuba Mill. este un arbust spinos, cu fruct o drup� ro?ie,
comestibil� (utilizat ca expectorant ?i antiseptic). Frunzele sunt bogate on
vitamina C ?i on taninuri. Este introdus �n zona de centru ?i sud a RM.
Familia Vitaceae

Cuprinde plante lemnoase ag�?�toare (liane), rar arbu?ti sau specii erbacee. Uneori
ramurile se metamorfizeaz� �n c�rcei. Frunzele, dispuse altern, sunt �ntregi sau
palmat sectate. Florile mici, numeroase, grupate �n inflorescen?e cimoase, sunt
actinomorfe, bisexuate sau unisexuate, de tipul 5 sau 4. Sepale mici, unite prin
baza lor, petalele libere sau unite, iar staminele au �ntre bazele lor glande
nectarifere. Gineceul este format din 2 carpele unite, cu doi loculi (�n fiecare cu
c�te dou� ovule anatrope). Fructele sunt drupe c�rnoase, suculente, cu 2-4 semin?e
ce con?in endosperm oleaginos.

Genul Vitis are cea 40 specii, r�sp�ndite �n emisfera nordic�. Frunzele sunt palmat
divizate, iar pe tulpin� se remarc� prezen?a unor c�rcei ramifica?i. Vitis vinifera
L. (vi?a de vie) este una dintre cele mai vechi plante de cultur�, r�sp�ndit� pe
tot globul. Frunzele de la unele soiuri de vinuri ro?ii con?in tanoizi ?i
antociani, fiind utilizate empiric �n afec?iuni vasculare, ca antidiareic, �n
tulbur�ri de menopauz� ?i hemoragii interne. Strugurii au propriet�?i diuretice,
fiind recomanda?i bolnavilor cu afec?iuni cardio-renale, �n constipa?ie cronic� ?i
obezitate. Seva de prim�var� ("pl�nsul vi?ei") se folose?te �n dermatite ?i
conjunctivite. V. sylvestris Gmel. (vi?a s�lbatic�) este r�sp�ndit� �n Rom�nia �n
p�duri umede dinvalea r�urilor Nistru ?i Prut ?i are flori unisexuate, dispuse
dioic, iar bacele sunt mici, de culoare albastru-violacee.
Ordinul Euphorbiales (Tricoccae)

Cuprinde specii lemnoase (arbori sau arbu?ti), erbacee sau suculente, adeseori cu
latex. Florile lor au gineceu tricarpelar, trilocular ?i sincarp. Se remarc� prin
hetemorfismul aparatului vegetativ ?i prin flori unisexuate, cu �nveli? floral
simplu (sau lipse?te).
Familia Euphorbiaceae

Cuprinde plante lemnoase sau erbacee, cu latex. Unele specii au aspect cactaceu, ca
urmare a adapt�rii la secetele prelungite. Frunzele lor sunt alterne (sau opuse),
stipelate. Flori mici, unisexuate, nude (sau cu �nveli? floral simplu), grupate �n
inflorescen?e diverse. Floarea mascul� are numeroase stamine libere sau unite (�n
diferite modalit�?i), dar uneori se poate reduce la o singur� stamin�. Floarea
femel� este redus� la un gineceu tricarpelar, trilocular, sincarp, superior. Ovarul
se termin� cu 3 stile, fiecare dintre acestea av�nd c�te dou� stigmate. �n fiecare
locul se afl� 1-2 ovule anatrope. Fructul este o capsul� septicid�, cu 3 semin?e

Exist� cea 300 genuri cu 7500 specii, r�sp�ndite mai ales �n ?inuturi de?ertice,
av�nd adapt�ri interesante la acest mediu de via?�.

Genul Euphorbia (laptele c�inelui, alior) are �n organele sale canale laticifere
nearticulate, cu latex alb. Florile unisexuate sunt grupate �ntr-o inflorescen?�
elementar� bisexuat�, numit� cia?iu, care simuleaz� o floare: �n centru este
floarea femel�, nud�, format� dintr-un ovar cu 3 stile ?i 6 stigmate, iar de jur
�mprejur sunt mai multe flori mascule reduse la c�te o singur� stamin�, cu un rest
de �nveli? floral. Aceast� grupare se afl� �ntr-o cup� provenit� prin concre?terea
a 5 hipsofile. Pe marginea superioar� a cupei sunt 4 glande nectarifere eliptice,
semilunare sau bicornute.

Cia?iile sunt grupate �n inflorescen?e dicaziale, iar acestea formeaz� la r�ndul

lor inflorescen?e compuse. E. cyparissias L. este foarte r�sp�ndit�, din zona de
step� p�n� �n cea colinar�, mai abundent� prin paji?tile xerofile sau xeromezofile,
pe care le depreciaz� datorit� faptului c� latexul este toxic, con?in�nd alcaloizi,
albumine, rezine vezicante. E. helioscopia L. este o buruian� comun� �n diverse
culturi.

Ricinus communis L. (ricinul), originar din Africa, nu are latex. Frunzele sunt
palmat-fidate sau partite, iar florile unisexuate sunt dispuse monoic, �n
inflorescen?e racemiforme: cele mascule la baz� ?i cele femele la v�rf. Fructul
este o capsul� ghimpoas�, dehiscent� prin 3 valve ?i con?ine 3 semin?e oleaginoase.
Uleiul de ricin este un purgativ puternic, dar se uitlizeaz� ?i �n cosmetic�.
Datorit� acidului ricinoleic, are o ac?iune de stimulare a peristaltismului
intestinal.
Ordinul Santalales
Sunt plante lemnoase sau erbacee, uneori semiparazite.
Familia Loranthaceae

Arbu?ti mici, semiparazi?i pe arbori r�?ino?i sau foio?i. Se hr�nesc cu ajutorul

unor haustori, care extrag seva brut� din vasele lemnoase ale plantei gazd�. Are
frunze verzi simple, nestipelate (uneori reduse la scvame). Florile sunt
unisexuate, actinomorfe, dispuse axilar �n inflorescen?e cimoase sau racemoase.
Fructul este baciform sau drupaceu (partea c�rnoas� provine din receptaculul
florii). Semin?ele nu au cotiledoane ?i sunt �nconjurate de o substan?� v�scoas� ce
ajut� la diseminare.

Loranthus europaeus Jacq. (v�scul de stejar) are frunze c�z�toare, flori pedicelate
grupate �n raceme laxe, iar fructul este o bac� galben�.Paraziteaz� aproape
exclusiv pe speciile genul Quercus.

Viscum album L. (v�sc de foioase) are frunze persistente, flori sesile ? grupate �n
inflorescen?e dichaziale dense, iar fructul este o bac� alb�. �n frunzele de v�sc
exist� diverse substan?e, cu ac?iune hipotensiv� imediat� ?i de durat� ?i cu efect
bradicardizant (datorit� ac?iunii directe asupra miocardului). �n medicina popular�
se recomand� pentru tratamentul antitumoral.
Ordinul Araliales (Umbelliflorales)

�ncadreaz� un mare num�r de specii lemnoase ?i erbacee, cu frunze �ntregi sau

variat divizate, dispuse altern. Florile sunt mici, numeroase, grupate �n
inflorescen?e de tipul umbelei simple sau umbelei compuse. Con?in uleiuri esen?
iale, oleo-rezine, glicozide, saponide ?i alcaloizi.
Familia Apiaceae (Umbelliferae)

Sunt �n general plante erbacee (uneori cu tulpina lignificat� la baz�), cu r�d�cini

pivotante. Tulpina este de obicei fistuloas�, iar frunzele, variat penat sau
palmat-divizate, au teaca bine dezvoltat�. Florile nu sunt niciodat� solitare, ci
sunt grupate on umbele simple sau compuse, rareori �n umbele neregulate sau
capituliforme. Umbel� compus� (umbel� de umbelule) este alc�tuit� din mai multe
ramifica?ii de ordinul I, numite radii, care au �n v�rf ramifica?ii de ordinul II,
numite radiole, ce se termin� cu flori. Grupul de flori pedicelate din v�rful unei
radii se nume?te umbelul� (umbel� simpl�). La baza umbelei compuse se pot afla
hipsofile care alc�tuiesc involucrul, iar la baza umbelulei se pot g�si alte
hipsofile, ce formeaz� involucelul.

Florile sunt, de regul�, bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, dialisepale ?i

dialipetale, cu gineceu bicarpelar inferior. Uneori, toat� inflorescen?a are
aspectul unei flori ?i se poate numi floare biologic�. Polenizarea este de obicei
entomofil�. Fructul este uscat ?i se nume?te diachen�. La maturitate se desface �n
dou� semifructe (mericarpii), care sunt fixate �n v�rful unui carpofor (o
prelungire a axei florale). Pe fa?a extern� (dorsal�) a mericarpiilor sunt, de
obicei, 5 coaste longitudinale, sub care se afl� fascicule conduc�toare, iar �ntre
coaste exist� ni?te jgheaburi longitudinale, numite valecule, sub care se g�sesc
canale secretoare (cu uleiuri eterice, rezine etc), ceea ce face ca majoritatea
speciilor din aceast� familie s� aib� miros caracteristic, fiind utilizate de multe
ori �n scopuri medicinale, ca aromatice sau condimentare.

Eryngium campestre L. (scaiul dracului) are toate frunzele spinos divizate.

Rizomii, datorit� substan?elor active pe care le con?in, au ac?iune diuretic�,
fiind utiliza?i �n calculoz� renal� ?i vezical�, ?i pentru efectul lor colagog .
Cre?te �n paji?ti, locuri ruderale, din step� p�n� on etajul colinar.

Daucus carota L. ssp. carota (morcovul s�lbatic), are involucrul format din
hipsofile penat-sectate. Cre?te spontan prin locuri ruderale sau prin paji?ti. D.
carota L. ssp. sativus (Hoffm.) Arcang. (morcovul cultivat) are r�d�cinile groase,
bogate �n caroten (provitamina A). Datorit� pectinelor din r�d�cin�, are propriet�?
i antidiareice, fiind recomandat ca aliment dietetic pentru copii (crud sau fiert).

Carum carvi L. (chimion) este o specie bianual�, spontan� �n paji?ti subcarpatice ?

i montane, dar este ?i cultivat pentru fructele sale aromatizante, folosite �n
industria b�uturilor alcoolice ?i �n panifica?ie. Uleiul volatil extras din fructe
are ac?iune carminativ� ?i stimulent� a secre?iilor gastro-intestinale.

Angelica archangelica L. (angelica) este o plant� peren�, robust�, spontan� �n

lungul p�raielor de munte. Prezint� un rizom gros, o tulpin� �nalt� de 1-1,5 m.
Vagina frunzelor este evident umflat�, iar umbelele sunt relativ sferice. Este o
veche ?i renumit� plant� medicinal�, toate organele av�nd substan?e cu propriet�?i
tonice gastrice. Rizomul con?ine diverse principii active (substan?e amare, uleiuri
volatile), cu ac?iune tonic-amar� (stimuleaz� secre?iile salivare), fiind utilizat
�n anorexii, dispepsii ?i meteorism . Extractele de r�d�cin� au ac?iune
antibiotic�. Din acest motiv a fost intens recoltat� ?i �n prezent este amenin?at�
cu dispari?ia,

Conium maculatum, (cucuta) are o tulpin� fistuloas�, �nalt� p�n� la 2,5 m, cu miros
nepl�cut. Cre?te prin locuri ruderale ?i con?ine �n toate organele alcaloizi toxici
cu efecte paralitice ?i analgezice (suprim� durerea) asupra sistemului nervos la
om. O cantitate de cca 10 g de frunze verzi poate provoca accidente motale la om,
prin paralizarea mu?chilor diafragmei ?i oprirea respira?iei.

Dintre speciile cultivate, �n scop alimentar sau condimentar, mai pot fi enumerate:
Levisticum officinale (leu?tean), Petroselinum crispum(p�trunjel), Apium graveolens
(?elina), Pastinaca sativa (p�st�rnac), Anethum graveolens (m�rar) etc. Ca plante
medicinale sunt cultivate: Coriandrum sativum (coriandru), Pimpinella anisum
(anason), Foeniculum vulgare (fenicul) etc.
Subclasa DILLENIIDAE (MALVIDAE)

Sunt plante lemnoase sau erbacee, cu frunze simple sau compuse, cu flori
heterochlamidee, dialipetale sau gamopetale. Gineceul este sincarp, cu numeroase
ovule dispuse parietal. Sunt r�sp�ndite mai ales �n regiunile tropicale ?i
subtropicale, mai rar �n zonele temperate. Cuprinde ordinele: Dilleniales, Theales,
Violales, Capparales, Salicales, Begoniales, Cucurbitales, Malvales, Ericales,
Ebenales, Primulales.
Ordinul Dilleniales
Familia Paeoniaceae

Cuprinde plante erbacee sau subarbustive, cu caractere de primitivitate (au

traheide scalariforme �n xilem). Florile sunt mari, bisexuate ?i heterochlamidee,
cu petale mari, care le dau valoare ornamental�. Androceul este format din stamine
numeroase, cu disc nectarifer intrastaminal, iar carpelele sunt libere. Fructele
sunt polifolicule semic�rnoase, cu numeroase semin?e prev�zute cu aril.

�n mod spontan, �n Republica Moldova cre?te doar Paeonia peregrina (bujor str�in)
�nt�lnit prin tufi?uri ?i lumini?uri de p�duri, �n sudul Moldovei.
Ordinul Theales

Sunt arbori, arbu?ti sau liane sau plante erbacee, care �n organele lor vegetative
au glande ?i canale cu uleiuri eterice. Au frunze opuse ?i flori pentamere.
Androceul polimer, adeseori poliadelf, iar gineceul este apocarp sau sincarp.
Familia Theaceae

Cuprinde specii tropicale ?i subtropicale sempervirescente, cu frunze simple,

pieloase, iar florile sunt solitare, actinomorfe, bisexuate, cu petale unite la
baz�. Staminele sunt numeroase, libere sau unite �ntr-un tub. Gineceul alc�tuit din
2-10 carpele unite, iar fructul este o capsul� sau drup� uscat�.

Camellia japonica L., se cultiv� �n sere, ca plant� ornamental�. Thea sinensis L.

(syn. Camellia sinensis (L.) O. Kuntze (ceaiul chinezesc) este un arbust cu frunze
ovate, din?ate pe margini ?i flori albe, parfumate. Frunzele con?in alcaloizi
(teofilina, cofeina) ?i taninuri.
Familia Hypericaceae

Cuprinde 90 de genuri cu cea 1300 specii, mai ales tropicale. Frunzele sunt simple,
�ntregi, opuse, nestipelate. �n frunze sunt glande ?i canale cu uleiuri eterice
vizibile �n transparen?�. Florile sunt mari, actinomorfe, bisexuate, pe tipul 5, cu
caliciul dialisepal sau gamosepal, iar corola este dialipetal�. Androceul are
stamine numeroase, libere sau unite �n m�nunchiuri (o parte transformate �n
staminodii). Gineceul are 3-5 carpele unite, uni- sau multilocular. Fructul este o
capsul� septicid�, uneori bac� sau drup�, iar semin?ele nu au endosperm.

Hypericum perforatum L. (sun�toare, pojarni?�, ) este o specie erbacee, cu rizom

din care pornesc r�d�cini adventive ?i tulpini (sclerificate la baz�) muchiate ?i
multiramificate. Frunzele au glande cu uleiuri eterice, care apar ca ni?te puncte
(perfora?ii). Florile sunt galbene- aurii, dispuse �n v�rful tulpinii ?i ramurilor
�n cime corimbiforme. P�r?ile aeriene ale plantei au miros balsamic ?i gust
aromatic-amar ?i astringent, fiind utilizate �n fitofarmacie pentru afec?iuni
hepato-biliare, hiperaciditate ?i ulcer gastric. Uleiul eteric are ac?iune
antiseptic� ?i cicatrizant�. Specia cre?te spontan de la c�mpie p�n� on regiunea
montan�.
Ordinul Violales (Parietales)

Sunt plante erbacee sau lemnoase, cu frunze alterne sau opuse. Florile sunt
bisexuate, actinomorfe sau zigomorfe, de tipul 4-5. Placenta?ia este parietal�.
Familia Violaceae

Cuprinde 22 de genuri cu cea 1000 specii cosmopolite, mult r�sp�ndite �n diverse

habitate. Au frunze alterne, de obicei �ntregi, stipelate. Florile sunt bisexuate,
zigomorfe (cu pinten), solitare sau �n diverse inflorescen?e. Petala anterioar� se
prelunge?te cu un pinten, �n care p�trund cele dou� stamine inferioare, cu glande
nectarifere la baz�. Androceu format din 5 stamine, iar gineceul este tricarpelar,
sincarp, cu numeroase ovule. inserate parietal. Stigmatul are diverse forme, cu
adapt�ri la polenizarea entomofil�. Fructul este o capsul� valvicid�, unilocular�,
cu numeroase semin?e albuminate (au r�sp�ndire mirmecor�). ;

Viola odorata L. (topora?i) are flori albastre ?i este frecvent� din zona stepei
p�n� �n etajul fagului, prin p�duri ?i tufi?uri. V. tricolor L. (trei-fra?i-p�ta?i)
este o specie anual�, corola av�nd petale variat colorate: dou� petale superioare
violete, dou� mijlocii galben-deschis ?i petala inferioar� galben�, dar prelungit�
cu un pinten. Cre?te prin paji?ti, locuri pietroase, de la deal la munte. Florile
au ac?iune emolient�, iar rizomii ?i r�d�cinile au propriet�?i expectorante.
Florile ?i frunzele sunt utilizate �n industria parfumurilor. V. arvensis Murr.
este o buruian� segetal�, mai ales �n culturile de cereale p�ioase.
Ordinul Capparales

Plante erbacee sau subarbu?ti, cu frunze alterne ?i flori bisexuate, actinomorfe

sau zigomorfe, heterochlamidee, cu num�r variabil de piese florale. Androceul este
dialistemon, iar gineceul sincarp, superior, cu placenta?ie parietal�. Ordinul
cuprinde trei familii: Capparaceae, Resedaceae, Brassicaceae.
Familia Brassicaceae (Cruciferae)

Sunt plante anuale, bienale sau perene cu, cu r�d�cini pivotante, iar frunzele nu
au stipele ?i sunt dispuse altern sau verticilat. Florile sunt unite �n
unflorescen?e raceme simple sau compuse, ?i sunt bisexuate, actinomorfe mai rar
zigomorfe. Florile sunt cu 4 sepale ?i 4 petale libere a?ezate fa?� �n fa?� �n
form� de cruce, de unde ?i denumirea veche a familieii. Androceul de obicei este
format din dou� stamine mai scurte ?i patru mai lungi, la baza filamentelor
staminale se afl� glandele nectarifere. Geniceul are 4 carpele dintre care dou�
sunt sterile.

La locul de sutur� a carpelelor fertile se afl� un perete fals numit replum, pe

care se fixeaz� semin?ele ?i care �mparte fructul �n 2 loje. Fructul este silicv�
sau silicul�, diferen?a dintre ele este c� silicva are lungimea de cel pu?in trei
ori mai mare dec�t l�?imea, �n celelalte cazuri fructele brasicaceelor se numesc
silicule. Tipic pentru multe specii din aceast� familie este prezen?a unor
heterozide cu gust picant (hreanul, mu?tarul, ?.a.). La fel sunt multe specii care
�nfloresc o singur� dat� ?i anume �n ultimul an de via?�.

Familia cuprinde peste 3500 specii cosmopolite r�sp�ndite mai ales �n regiunile
temperate.

Reprezentan?i:

Brassica oleracea spp. oleracea � este varza s�lbatic� care cre?te spontan �n
europa de vest. de la aceast� plant� sau ob?inut un num�r mare de soiuri de
cultur�.
B. oleracea var. acefala � varza furager�
B. oleracea var. gemifera � varza de Bruxelles
B. oleracea var. capitata � varza apb� de c�p�?�n�
B. oleracea var. gongylodes � varza colirabi (gulia)
B. oleracea var. botrytis � conopida, colirabi
B. oleracea var. sabauda - varza de Savoy (varza crea?�),
Brassica nigra - Mu?tarul negru

Alte caracteristici

Floarea este format� din: peduncul floral, receptacul, sepale, (totalitatea lor
formeaz� caliciul), petale, (totalitatea lor formeaz� corola), stamine, (formeaz�
androceul) ?i carpele, care formeaz� �mpreun�, gineceul.
Dicotiledonate

Au s�m�n?� cu 2 cotiledoane.

Rozacee
R�d�cina: lemnoas�/ierboas�
Tulpina: lemnoas�/ierboas�
Frunza: zim?at� pe margini
Floarea: roz/alb�
Fructul: c�rnos, poam�, drup�
Rude: m�rul, p�rul, prunul, piersicul, caisul, cire?ul, vi?inul,
trandafirul, m�ce?ul, porumbarul.
Vitacee
R�d�cina: lemnoas�
Tulpina: lemnoas�
Floare: inflorescente-ciorchini
Fructul: baca
Planta: Vi?�-de-vie
Leguminoase
R�d�cina: pivotant�
Tulpina: ierboas�
Floarea: b�rcu?�; roz
Fructul: p�staie
Rude: fasolea, lintea, maz�rea, lucerna, trifoiul, m�z�richea, sulfina,
salc�mul, soia.
Solanacee
R�d�cina: ierboas�
Tulpina: ierboas�/tubercul (subp�m�ntean�)
Floarea: roz-liliachie
Fructul: mic, verde, baca
Rude: ro?ia, cartoful, vanata,ardeiul,tutunul,m�tr�guna,m�s�l�ri?a(ultimele
2-otravitoare)
Crucifere/Brasicacee
R�d�cina: scurt�
Tulpina: scurt�
Frunze: suculente
Floarea: galben�
Fructul: seam�n� cu o p�staie, silicva
Rude: varza, ridichea, mu?tarul, traista ciobanului
Fagacee
R�d�cina/Tulpina: lemnoas�
Frunze: ca ni?te foi
Floarea: mai multe grupate �n amen?i
Fructul: achena
Rude: stejar
Compozite
au flori compuse
Fructul: achena/nucula
Rude: p�p�dia, mu?e?el, cicoare, dalie.
Cucurbitacee
plante cu fructe foarte mari
Rude: castravetele, dovleacul, pepenele.
Ranunculacee
Rude: piciorul coco?ului, bujorul rom�nesc, pintenul coco?ului, floarea Pa?
telui, bulbuci-de-munte
Fructul: folicula/baca/achena
Apiacee
R�d�cina: pivotant�
Tulpina: ierboas�
Floare: inflorescen?e-umbele
Rude: morcov, p�trunjel, m�rar.
Chenopodiacee
Tulpina: ierboas�
Frunze: suculente
Rude: sfecla de zah�r, sfecl� furajer�, spanacul, loboda de gr�din�.

Referin?e

^ S�rbu Anca, Biologie vegetal�. Note de curs, Editura Universit�?ii din

Bucure?ti, 1999.

Bibliografie

S�rbu Anca, Biologie vegetal�. Note de curs, Editura Universit�?ii din Bucure?
ti, 1999.