Sunteți pe pagina 1din 5

Adolescenta si Delincventa

Perioada adolescentei reprezinta o etapa fireasca, cu caracteristici proprii in viata fiecarui


individ.
Psihifiziologia varstelor considera ca perioada minoratului coincide cu copilaria si
adolescenta, intre care nu exista graniti cronologice clar conturate.Stabilita printr-o conventie
fundamentala statistic, perioada adolescentei cuprinde periaoda pubertala 11-12 ani pana la
14-15 ani si adolescenta propriu-zisa pana la implinirea varstei de 18 ani.Se considera ca pana
la varsta majoratului s-au produs toate manifestarile psihofiziologice si biologice care
marcheaza trecerea la maturitate si care dobandesc o serie de particularitati psihosociale.
Literatura de specialitate precizeaza ca in perioada adolescentei, are loc o accelerare a
dezvoltarii fizice, din punct de vedere somatic si morfologice, care variaza atat la fete cat si la
baieti.Toate aceste transformari din punct de vedere fizic, social si psiho-afectiv se produc
intr-o maniera inegala si variata in cazul fiecarui copil, determinandu-l in acelasi timp, sa-si
structureze noi modele de functionare a gandirii in conformitate cu aceste transformari si cu
noua sa infatisare.Pe plan mental, se trecea de la gandirea concreta la cea abstracta,
adolescentii beneficiind de noi tehnici de operare mintala.Acum sunt capabili sa analizeze
situatiile logic, din punct de vedere al cauzei si efectului, fapt ce le da posibilitatea sa
cantareasca alternativele si sa-si stabileasca idealuri.Acestia isi dezvolta propriul sistem de
valori, precum si constiinta aparentei la generatie.Toate aceste elemente imbinate confera
perioadei adolescente o nota de originalitate si unicitate, iar filosofia de viata care si-o
dezvolta adolescentii constituie dupa ( Allport, 1996) „o caracteristica a personalitatii mature
care se pregateste sa devina altfel”.
Referitor la procesul de dezvoltare morala, L.Kohlberg ( 1981) descopera trei nivele ale
dezvoltarii morale:
 Nivelul preconventional: se refera la oamenii pentru care regulile societatii sunt
externe Self-ului.La acest nivel, indivizii nu inteleg si nu sprijina regulile sociatatii
( copii sub 9 ani, unii adolescenti si adulti criminali)
 Nivelul convential: se refera la oamenii rationali care au interiorizat regulile
societatii si sperantele celorlalti.Acestia actioneaza astfel incat sa fie laudati si
acceptati de ceilalti, mai ales, de cei care au autoritate ( cei mai multi adolescenti si
adulti);
 Nivelul prostconventional: este rezervat pentru relativ putini indivizi care au
diferentiat propriul lor concept asupra Self-ului de regulile societatii si isi definesx
valorile in termeni de principiul, alese de catre insisi.

Indivizii care opereaza la cele trei nivele demonestreaza ca au diferite perspective socio-
morale.O perspectiva socio-morala a persoanei, se refera la „punctul de vedere” al individului
care cuprinde atat factori sociali cat si valori socio-morale ( Kohlberg, 1981).Preconventialii
se concentreaza doar asupra drepturilor proprii, ignorand datoriile! Conventionalii se
considera membrii ai societatii, iar preconventialii considera ca mai intai individul si apoi
societatea.Ei au simtul democratiei, calitatile sunt demnitatea, unicitatea si binefacera.
Dezvoltarea emotionala cuprinde cea mai grea incercare: descoperirea identitatii.Erikson
(1902) considera ca un rol important in dobandirea identitatii de catre tanar, il constituie
influenta modelului cultural al societatii, care se suprapune modelului excitat de familie, in
acest sens fiind necesara realizata unei armonii intre dezvoltarea biopsihologiei si cea sociala
si culturala, ca obiectiv principal al adolescentei.
Dupa ( American Psycologist Association, 2002) identitatea contine doua componente:
 Conceptul de sine: el reprezinta in set de credinte detinute de individul in persoana, ce
include caracteristici, roluri, scopuri, interese, valori si credinte religioase sau politice.
 Stima de sine: ceea ce simte individul despre conceptul de sine.
Abilitatile pe care acestia trebuie sa le detina in dezvoltarea lor emotionala includ:
recunoasterea si utilizarea emotiilor, dezvoltarea empatiei , capacitatea de a rezolva
conflictele in mod constructiv, dezvoltarea spiritului cooperant ( R.Lawrence,1998).
Desi in aparenta, adolescentii par a fi pe deplin dezvoltati datorita staturii fizice care o
depaseste de cele mai multe ori pe cea a adultului, acestia prezinta adeseori o insuficienta
dezvoltare morala, emotionala, volitiva ( prin incapatanare ) datorita lipsei experientei de
viata care il dobandeste de adult.Din acest motiv, adolescentii manifesta momente de nelinisti,
indoiala, razvratire fata de lumea dultilor cu care iontra foarte usor in conflicte de idei si de
autoritate.
Dupa ( T. Rudica, 1990) adolescentii prezinta urmatoarele tendinte de comportamenti:
 Reactia de opozitie fata de cerintele sporite, de lipsa de atentie din partea adultilor,
de interdictiile abuzive care produc o stare de instrainare, ducand uneori la
vagabondaj sau chiar la un comportament antisocial;
 Reactia de imitare a unei persoane concrete, apartinand grupului de referinta sau a
unui model din mass media, fapt care poate duce la aparitia unor cazuri de minori cu
comportament antisocial;
 Reactia de negare a modelului propus de adulti;
 Reactia de compensare dintr-un anumit domeniu;
 Reactia radicala, manifestandu-se in negarea valorilor si a normelor cu caracter
social.
Dezvoltarea pe plan social al adolescentului are loc in contextul tuturor reactiilor lor, in
special a acelora din cadrul familiei si prietenilor care marcheaza prin intermediul procesului
de socializare, dezvoltarea si formarea personalitatii minorului.
Caracteristicile dezvoltarii sociale ale adolescentior sunt prevazute in tabelul nr 1 (A.P.A –
American Psychologist Association, 2002).
Grupul Adolescenta timpurie Adolescenta de mijloc ( 14-16 Adolescenta tarzie
social ( 9-13 ani) ani) (17-19 ani)
Prienteni -centrul universului si -grupurile de prieteni fac loc -se dezvolta relatii
social se schimba din treptat relatiilor romantice de cuplu serioase si
familie in prieteni -grupurile de prieteni tind sa intime
-grupul de prieteni tind devina mixte din perspectiva
sa aiba acelasi sex ca si sexului
adolescentii -incep intalnirile
-apare dorinta -dau divada de mai putina
puternica de a se conformitate si o toleranta
raporta si de a fi mai mare la diferentele
acceptat de un grup de individuale.
prieteni

Familia -are loc o crestere a conflictelor intre adolescenti si -se pune in balanta
adulti; influnenta familiei
-legaturile stranse cu familia reprezinta un factor cu cea a grupului
predicator impotriva factorilor de risc ai
comportamentului
Toate aceste schimbari ce implica dezvoltarea adolescentilor, ii pregatesc sa experimenteze
noi comportamente.Aceasta exprimare decurge din asumarea riscului ce reprezinta un aspect
normal al dezvoltarii acestora ( D.M. Ferguson & J.L.Horwood, 1996) implicare in asumarea
riscului ii ajuta pe adolescenti sa isi modeleze identitatea, sa incerce noi abilitati de a lua
decizii, sa isi dezvoltare o conceptie realista despre sine si sa castige respuctul si acceptarea
prietenilor.
Din pacate, cateva din riscurile pe care adolescentii si le asuma pot constitui o amenintare la
adresa sanatatii si integritatii lor.Conform (D.P. Farmington,1993) aspectele care prezinta un
nivel ridicat al riscului in dezvoltarea tulburarilor de comportament sunt: consumul de alcool
si droguri, sarcinile si volile cu transmisie sexuala, esecul si abandonul scolar, crimele,
delincventa si violenta.
In ceea ce priveste asocierea dezvoltarii pubertale cu delincventa se mentine inca o stare de
confuzie. (Peterson si Taylor, 1996) revela faptul ca in cazul adolescentilor maturizati
precoce, predomina o stare de stres, datorita sarcinilor la care acestia nu le pot face fata, stare
care le orienteaza comportamentul spre acte delincvente.Conform acestei opinii, adolescentii
baieti se confrunta mai des cu aceste probleme de adaptare sociala si psihologica, care-i
determina sa se implice in numeroase activitati delincvente.Aceste afirmatii vin in
contradictie cu teza conform careia, adolescentii maturizati precoce se adapteaza mai usor
decat cei cu o maturitate mai tarzie ( Susman et al, 2002).
In consecinta, relatia dintre maturizare- adaptare si delincventa este curviliniara.

2.1 Particularitati de varsta ale adolescentilor

Sub aspecul sensului de dezvoltare biopsihosociala , varsta delincventilor, reprezinta o


coordonata importanta a personalitatii.In ceea ce priveste tipologia si evolutia numerica a
infractiunilor, s-a constatat ca aceasta difera in raport cu varsta delincventilor minori sau
adolescenti.Studii din domeniul psihologiei deviatiei arata demonstreaza ca majoritatea
tulburarilor psihice si comportamentale isi au originea in perioada copilariei, marcata puternic
de influentele nefavorabile din mediu.In ceea ce priveste cazul minorilor infractori 10-14 ani,
statisticile evidentiaza preponderenta infractiunilor de furt, prostitutie, violuri, vababondaj,
realizate de minori, ale caror preocupari sunt distractia, consumul frecvent de bauturi
alcoolice, comiterea escrocheriilor si organizarea in bande ( P.Tolin & N.Guerra, 1994).
Perioada in care copilul se pregateste sa deviana adolescent ( 12-13 ani ), se caracterizeaza
printr-o stare de tensiune psihica, datorata modificarii structuii logice si atitudinale, care-l
determina adesea pe adolescent sa manifeste conduite contradictorii, uneori impulsive, greu
de controlat.Datorita faptului ca adolescentii nu-si pot autoevalua adevarat capacitatiile,
acestia inregistreaza in 37% din cazuri esecuri scolare.( S.W.Henggeller,1998)
Ignorand activitatea scolara, acestia prefera organizarea in bande in care predomina
distractia, consumul de alcool si escrocheria.Prezenta acestui decalaj intre nevoile individului
si satisfacerea lor in familie, scoala, ii determina pe adolescenti sa adere la grupul infractional
in care acestia sunt socializati intr-o maniera antisociala.
Studiile realizate de ( I.Pitulescu, 1995) in anul 1991 au constatat ca intre 10-14 ani au avut
loc 5504 fapte prevazute de legea penala si anume de 3,2 ori mai multi faptuitori si de 3,7 ori
mai multe fapte data de anul 1989, cea mai mare pondere avand-o talhariile ( 75% in mediul
urban si 25% in rural) apoi violurile, furturile si omorurile, majoritatea fiind comise de minori
ce au abandonat scoala ( 54%).
Un alt studiu efectuat (G.W. Know, 20000, evidentiaza incidenta infractiunilor la tineri care
atinge o culme absoluta intre 25-30 ani, dupa care scade brusc.Acelasi autor afirma ca in
fazele adolescentei sunt dominate infractiunile de furt, care se specializeaza dupa 30 de ani,
escrocheria care atinge varful statistic la 21 de ani si infractiunile contra moravurilor intre 16-
30 de ani.
Statisticile arata ca violenta contra persoanelor e mai mica la adolescenti si creste in
special la adultii tineri- inclusiv delincventa rutiera ( J.D.Hawkins,1996).
Referitor la delincventa feminina, acesta este mai lent in ceea ce priveste versantele de
ascensiune si scade mai putin rapid decat cea a delincventei masculine, fiind intotdeauna sub
acesta ( T.Hirchi, 1996).
In ceea ce priveste numarul si natura infractiunilor comise de minori, statisticile din S.U.A.
evidentiaza ca 26% dintre minorii arestati in 1997 erau fete, din care o treime cu varsta sub 15
ani.Intre 1993-1997 numarul infractiunilor insotite de violenta reprezinta 9% in cazul
baietilor si 12 % in cazul fetelor ( A.B.Looper & D. Cornell, 1996).
Din cele aratate mai sus, se contureaza clar ideea ca delincventa juvenila reprezinta
consecinta unor deficiente educative, dar si a carentelor din dezvoltarea socio-morala si
afectiva care predomina inca din perioada copilariei si care influenteaza personalitatea
adolescentului.

2.2 Cauzalitatea si factori favorizati in delincventa juvenila

Tabelul nr. 2 – Modelul cauzal al delincventei ( G.Basiliade, 1974)

Tip de cauze Grad de Actiune Pondere


generalitati
1) nivel societal macrosocial: generale Indirecta Principala sau
disfunctii organizatorice social- secundara
economice, politice, morale

2) nivel psiho-social particulare Individuala Principala sau


(microsocial): deficienta ale secundara
institutiilor de socializare ( ale
grupurilor primare)
3) nivel psiho-individual: Individual si Individuala Principala sau
insuficienta dezvoltare a singular secundara
judecatilor morale, a atitudinii,
valorilor, tulburarilor afective
si caracteristice

Pornind de la acest model, o examinare completa asupra etiogenezei comportamentului


delincvent, presupune, pe langa considerarea factorilor obiectivi, analiza mecanismelor
psihosociale si psihologice, a proceselor psihice care ii determina, in prezenta acelorasi
conditii social-economice si culturale, pe unii indivizi, sa devina infractori , in timp ce pe altii
nu.
Conceptiile moderne actuale, considera ca la baza formarii si modelarii comportamentului
delincvent, contributie o multitudine de factori.Unii factori tin la particularitatiile individuale
ale copilului sau adolescentului, dar majoritatea lor depinde de complexitatea mediului social
( ex: familia sociala, grup de prieteni, vecini, comunitat) care favorizeaza, modeleaza si
mentin agresivitatea timpurie si comportamentele antisociale.
Studiile efectuate ( V.Preda, 1998) au stabilit ca factorii implicati in aparitia
comportamentului delincvent la minori si adolescenti, au urmatoarea pondere: 31,2% de ordin
individual sau de personalitate, 25% de ordin social si 43,8% combinatii, fapt ce realizeaza
caracterul si de potentare reciproca a conditiilor care duc la descompensarea pe fondul evident
al inadaptarii.
Etiologia comportamentului delincvent, constituie o problema complexa in care bio-neuro-
psihogeneza nu poate fi separata de psihopatogeneza si sociogeneza.
In acest sens, dupa cum afirma Sorin M.Radulescu ( 2000,p.242) la dizarmonizarea
psihicului contribuie factorii organici si ereditari, tradusi in leziuni la nivel microscopic,
biochimic si desenzimatic care actioneaza in sens negativ inainte de formarea
constiintei.Factorii de mediu social din timpul copilariei si adolescentei actioneaza fie in sens
pozitiv, corectand dezechilibrele existente, amornizand psihicul, fie in sens negativ, agravand
baza organiza a psihopatiei.
Referitor la factorii favorizati in delincventa minorilor si adolescentilor, pintre acestia se
pot numara influenta negativa a grupului familial si stradal, consumul de alcool si stuperfiante
a caror influenta nefasta sporesc sansele ca indivizii de sex masculin sau feminin sa manifeste
conduite antisociale.

S-ar putea să vă placă și