Art nr 3 (fuziune si riscuri concurentiale)…sa vb despre fuziune sub aspect teoretic

Fuziunea este un procedeu tehnico-juridice prin care se realizează restructurarea societăţilor comerciale, în scopul adaptării lor la
exigenţele activităţii comerciale (dimensiunea adecvată forţei economice a societăţii, reducerea costuri lor, contracararea
concurenţei etc.).

Noţiunea şi formele fuziunii şi divizării sunt consacrate în cuprinsul art. 238 din Legea nr. 31/1990. (de aflat maine care e legea
care reglementeaza in prezent fuziunea, de pe net sau din fosta revista).

Fuziunea poate fi de 2 feluri:

a). prin absorbţie - una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor
unei alte societăţi în schimbul repartizării către acţionarii societăţii sau ai societăţilor absorbite de acţiuni la societatea
absorbantă şi, eventual, al unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.
b). prin contopire - mai multe societăţi sunt dizolvate fără a intra în lichidare şi transferă totalitatea patrimoniului lor unei
societăţi pe care o constituie, în schimbul repartizării către acţionarii lor de acţiuni la societatea nou-constituită şi, eventual, al
unei plăţi în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acţiunilor astfel repartizate.

Potrivit legii, divizarea poate avea loc şi prin transferul simultan al patrimoniului societăţii divizate către una sau mai multe
societăţi existente şi una sau mai multe societăţi nou-constituite.
De asemenea, fuziunea sau divizarea se poate face şi între societăţi de forme diferite.
După cum se observă din cele de mai sus, operaţiunea de fuziune şi de divizare se realizează în faza dizolvării, însă trebuie reţinut
că legea permite efectuarea fuziunii sau divizării chiar dacă societăţile dizolvate sunt în lichidare, cu condiţia ca acestea să nu fi
început încă distribuirea între asociaţi a activelor ce li s-ar cuveni în urma lichidării [art. 238 alin. (4)].

Condiţiile fuziunii şi divizării societăţilor comerciale

Condiţiile speciale ale fuziunii societăţilor comerciale sunt cuprinse, în principal, în art. 239 de Legea nr. 31/1990. Potrivit
acestuia, fuziunea se hotărăşte de fiecare societate în parte, în condiţiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al
societăţii. Dacă acţiunile societăţilor implicate în operaţiunea de fuziune sunt de mai multe categorii, hotărârea privind fuziunea
sau divizarea este subordonată rezultatului votului pe categorii, dat în condiţiile de cvorum şi majoritate cerute pentru adunarea
generală extraordinară. Dacă prin fuziune sau divizare se înfiinţează o nouă societate, aceasta se constituie în condiţiile prevăzute
pentru forma de societate convenită. (de refacut, prin alte cuvinte, aceste fraze; de reprodus).

Etapele realizării operaţiunii de fuziune sau divizare

Operaţiunea de fuziune sau divizare reprezintă o adevărată procedură ce presupune realizarea mai multor etape.

Întocmirea proiectului de fuziune sau de divizare

Primul pas în realizarea fuziunii sau divizării constă din întocmirea unui proiect de fuziune sau de divizare. în acest sens,
dispoziţiile art. 241 din Legea nr. 31/1990 prevăd că administratorii societăţilor care urmează a participa la fuziune sau la divizare
vor întocmi un proiect de fuziune sau de divizare care va cuprinde următoarele elemente:

- forma, denumirea şi sediul social al tuturor societăţilor implicate în fuziune sau divizare;

- fundamentarea şi condiţiile fuziunii sau ale divizării;

- condiţiile alocării de acţiuni la societatea absorbantă sau la societăţile beneficiare;

- data de la care acţiunile sau părţile sociale primite dau deţinătorilor dreptul de a participa la profit şi orice condiţii speciale care
afectează acest drept;
- rata de schimb a acţiunilor sau a părţilor sociale şi cuantumul eventualelor plăţi în numerar;
- cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
- drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară deţinătorilor de acţiuni care conferă drepturi speciale şi celor
care deţin alte valori mobiliare;
- orice avantaj special acordat experţilor în condiţiile legii şi membrilor organelor administrative sau de control ale societăţilor
implicate în fuziune sau în divizare;
- data situaţiilor financiare ale societăţilor participante, care au fost folosite pentru a stabili condiţiile fuziunii sau ale divizării;
- data la care tranzacţiile societăţii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparţinând societăţii
absorbante sau uneia ori alteia dintre societăţile beneficiare.
Avizarea şi publicarea proiectului de fuziune
în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, proiectul de fuziune, semnat de reprezentanţii societăţilor
participante, se depune la oficiul registrului comerţului unde este înmatriculată fiecare societate, însoţit de o declaraţie a societăţii
care încetează a exista în urma fuziunii, despre modul cum a hotărât să stingă pasivul său, precum şi de o declaraţie privitoare la
modalitatea de publicare a proiectului de fuziune.
Oficiul registrului comerţului înaintează cererea de înregistrare a menţiunilor privind fuziunea şi divizarea împreună cu
documentaţia aferentă, în termen de 3 zile de la primire, instanţei competente [art. 4 alin. (2) din O.U.G. nr. 116/2009).

1
După ce a fost vizat de instanţa de judecată, proiectul de fuziune sau de divizare se publică în Monitorul Oficial al României pe
cheltuiala părţilor, integral sau în extras, potrivit dispoziţiei instanţei de judecată sau cererii părţilor, cu cel puţin 30 de zile
înaintea datelor şedinţelor în care adunările generale extraordinare urmează a hotărî asupra fuziunii.
Opoziţia asupra proiectului de fuziune sau divizare
Potrivit legii (art. 243), creditorii societăţilor care iau parte la fuziune au dreptul la o protecţie adecvată a intereselor lor. In
vederea obţinerii de garanţii adecvate, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării proiectului de
fuziune, în una dintre modalităţile prevăzute de lege, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin
realizarea fuziunii, poate face opoziţie, în condiţiile legii.
Condiţiile şi procedura opoziţiei este reglementată de art. 243 din Legea nr. 31/1990. Astfel, potrivit textului de lege menţionat,
opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune. Aceasta se depune la oficiul registrului
comerţului, care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o menţionează în registru şi o înaintează instanţei judecătoreşti
competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai recursului. Formularea unei opoziţii nu are ca efect
suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu împiedică realizarea fuziunii sau divizării.
în cazul în care creditorul nu dovedeşte că satisfacerea creanţei sale este pusă în pericol prin realizarea fuziunii sau dacă, din
examinarea situaţiei financiare şi operaţional-comerciale a societăţii debitoare/societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile
societăţii debitoare, rezultă că nu este necesară acordarea de garanţii adecvate ori, după caz, de noi garanţii sau societatea
debitoare ori societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut dovada plăţii datoriilor sau părţile au
încheiat un acord pentru plata datoriilor ori există deja garanţii sau privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei, instanţa
respinge opoziţia. De asemenea, instanţa respinge opoziţia şi în cazul în care este refuzată de către creditor constituirea, în
termenul stabilit de instanţă prin încheiere, a garanţiilor oferite potrivit legii [art. 243 alin. (4)].
Potrivit aceluiaşi text de lege [art. 243 alin. (5)], dacă societatea debitoare sau. după caz, societatea succesoare în drepturile şi
obligaţiile societăţii debitoare a făcut în cursul procesului o ofertă pentru constituirea unor garanţii sau privilegii, comunicată
Agenţiei Naţionale pentru Administrare Fiscală, în cazul în care societatea are obligaţii la bugetul general consolidat, iar aceste
garanţii sau privilegii au fost apreciate de instanţă ca fiind necesare şi adecvate pentru satisfacerea creanţei creditorului, instanţa
va pronunţa o încheiere prin care va acorda părţilor un termen pentru constituirea acelor garanţii. încheierea pronunţată de instanţă
este supusă recursului odată cu fondul.
Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori
privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sau, chiar dacă oferă garanţii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt
imputabile, în termenul stabilit de instanţă prin încheiere, instanţa admite opoziţia şi obligă societatea debitoare sau, după caz,
societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare la plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în
funcţie de valoarea creanţei şi de pasivul societăţii debitoare sau, după caz, al societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile
societăţii debitoare. Hotărârea de admitere a opoziţiei este executorie [art. 243 alin. (6)].
Legea prevede că opoziţia se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Se impune precizarea că, în conformitate cu dispoziţiile art. 243 alin. (8) din Legea nr. 31/1990, creditorii societăţilor participante
la divizare sau fuziune care îndeplinesc condiţiile pentru a face opoziţie, pot formula o cerere de opoziţie în temeiul art. 61 alin.
(1) din lege, împotriva hotărârii organului statutar al societăţii privitoare la modificările actului constitutiv numai dacă acestea
privesc alte modificări decât cele care decurg din sau în legătură cu procesul de divizare sau fuziune.
Regulile de mai sus nu se aplică creanţelor de natura drepturilor salariale derivând din contractele individuale de muncă sau
contractele colective de muncă aplicabile, care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, a căror protecţie se realizează potrivit
dispoziţiilor Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor
părţi ale acestora, precum şi potrivit altor legi aplicabile [art. 243 alin. (9)].
Informarea asociaţilor asupra fuziunii sau divizării
în procedura fuziunii sau divizării, administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la divizare, iar în cazul societăţilor pe
acţiuni administrate în sistem dualist, membrii directoratului trebuie să informeze asociaţii în legătură cu operaţiunile efectuate.
în acest sens, art. 2432 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la
divizare trebuie să întocmească un raport scris, detaliat, în care să explice proiectul de fuziune sau de divizare şi să precizeze
fundamentul său juridic şi economic, în special cu privire la rata de schimb a acţiunilor. în cazul divizării, raportul va include, de
asemenea, criteriul de repartizare a acţiunilor. Raportul trebuie să descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale apărute în
realizarea evaluării.
Potrivit legii, în cazul divizării, raportul administratorilor va include, dacă este cazul, şi informaţii referitoare la întocmirea
raportului de evaluare a aporturilor potrivit dispoziţiilor art. 215, pentru societăţile beneficiare, şi registrul la care acesta trebuie
depus.
Tot astfel, administratorii societăţii divizate sau, după caz, ai fiecărei societăţi implicate în fuziune trebuie să informeze adunarea
generală a societăţii lor, precum şi administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiune, astfel încât aceştia să poată informa,
la rândul lor, adunările generale ale societăţilor respective asupra oricărei modificări substanţiale a activelor şi pasivelor
intervenite între data întocmirii proiectului de divizare/fuziune şi data adunărilor generale care urmează să decidă asupra acestui
proiect. Obligaţia de informare faţă de acţionari/asociaţi şi faţă de administratorii celorlalte societăţi implicate în operaţiunea de
fuziune/divizare subzistă şi în cazurile în care nu este convocată adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor [art. 243 2 alin. (4)].
a. Raportul administratorilor/membrilor directoratului
Administratorii societăţilor care participă la fuziune sau la divizare trebuie să întocmească un raport scris, detaliat, în care să
explice proiectul de fuziune sau de divizare şi să precizeze fundamentul său juridic şi economic, în special cu privire la rata de
schimb a acţiunilor. în cazul divizării, raportul va include, de asemenea, criteriul de repartizare a acţiunilor [art. 243 2 alin. (1)].
Raportul trebuie sa descrie, de asemenea, orice dificultăţi speciale apărute în realizarea evaluării.
b. Raportul experţilor

2
Potrivit legii (art. 2433) instanţa de judecată va desemna unul sau mai mulţi experţi, acţionând pe seama fiecăreia dintre societăţile
care participă la fuziune sau divizare în vederea întocmirii unui raport scris către acţionari.
Acest raport va preciza dacă rata de schimb a acţiunilor sau a părţilor sociale este corectă şi rezonabilă, va indica metoda sau
metodele folosite pentru a determina rata de schimb propusă, va preciza dacă metoda sau metodele folosite sunt adecvate pentru
cazul respectiv, va indica valorile obţinute prin aplicarea fiecăreia dintre aceste metode şi va conţine opinia experţilor privind
ponderea atribuită metodelor în cauză pentru obţinerea valorii reţinute în final şi va descrie, de asemenea, orice dificultăţi
deosebite în realizarea evaluării [art. 2433 alin. (3)].
La cererea comună a societăţilor care participă la fuziune sau la divizare, instanţa desemnează unul sau mai mulţi experţi
acţionând pentru toate societăţile implicate, dar independent de acestea. Potrivit legii, fiecare dintre experţii desemnaţi are dreptul
de a obţine de la oricare dintre societăţile care participă la fuziune sau la divizare toate informaţiile şi documentele relevante şi de
a face toate investigaţiile necesare.
Examinarea proiectului de fuziune sau, după caz, de divizare şi întocmirea raportului prevăzut de lege nu vor fi necesare dacă toţi
acţionarii/asociaţii sau toţi deţinătorii altor valori mobiliare care conferă drepturi de vot la fiecare dintre societăţile participante la
fuziune sau la divizare decid astfel [art. 2433 alin. (5)].
c. Informaţiile şi documentaţia depusă la dispoziţia asociaţilor
Acţionarii/asociaţii societăţilor care participă la fuziune sau divizare, după caz,
au dreptul să fie informaţi şi să consulte documentele aferente operaţiunii respective.
în acest sens, art. 244 alin. (1) din lege prevede că, cu cel puţin o lună înainte de data adunării generale extraordinare care urmează
să se pronunţe asupra proiectului de fuziune sau de divizare, organele de conducere ale societăţilor care iau parte la fuziune sau la
divizare vor pune la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, la sediul societăţii, următoarele documente:
a) proiectul de fuziune sau de divizare;
b) dacă este cazul, raportul administratorilor prevăzut la art. 243 alin. (4);
c) situaţiile financiare anuale şi rapoartele de gestiune pentru ultimele 3 exerciţii financiare ale societăţilor care iau parte la
fuziune sau la divizare;
d) dacă este cazul, situaţiile financiare, întocmite nu mai devreme de prima zi a celei de-a treia luni anterioare datei proiectului de
fuziune sau de divizare, dacă ultimele situaţii financiare anuale au fost întocmite pentru un exerciţiu financiar încheiat cu mai mult
de 6 luni înainte de această dată;
e) raportul cenzorilor sau, după caz, raportul auditorului financiar;
f) dacă este cazul, raportul întocmit potrivit prevederilor art. 243 3;
g) evidenţa contractelor cu valori depăşind 10.000 lei fiecare şi aflate în curs de executare, precum şi repartizarea lor în caz de
divizare a societăţii.
întocmirea situaţiilor financiare nu este necesară dacă societăţile implicate în fuziune/divizare publică rapoarte semestriale şi le
pun la dispoziţia acţionarilor/asociaţilor, potrivit legislaţiei pieţei de capital, şi nici în cazul în care toţi acţionarii/asociaţii şi
deţinătorii de alte titluri care conferă drept de vot ai fiecăreia dintre societăţile implicate în fuziune/divizare au convenit astfel [art.
244 alin. (2)].
Potrivit legii, societatea nu are obligaţia de a pune la dispoziţia acţionarilor la sediul său social documentele mai sus menţionate,
dacă acestea sunt publicate pe propria pagină web a societăţii pe o perioadă continuă de cel puţin o lună înaintea adunării generale
care urmează să decidă cu privire la fuziune/divizare, perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale
respective.
Acţionarii sau asociaţii vor putea obţine, la cerere şi în mod gratuit, copii de pe actele aferente operaţiunilor de fuziune/divizare
sau extrase din ele. în cazul în care un acţionar sau asociat a fost de acord ca pentru comunicarea de informaţii societatea să
utilizeze mijloace electronice, copii ale actelor prevăzute de lege se pot transmite prin poşta electronică, exceptând situaţiile în
care acţionarii sau asociaţii au posibilitatea de a descărca de pe pagina web a societăţii şi de a imprima aceste documente pe
întreaga perioadă prevăzută pe care acestea trebuie menţinute [art. 244 alin. (4) - (5)].
Adoptarea hotărârii adunării generale a acţionarilor asupra acestor acţiuni
Art. 246 alin. (1) din lege prevede că, în termen de 3 luni de la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare în una dintre
modalităţile prevăzute la art. 242, adunarea generală a fiecărei societăţi participante va hotărî asupra fuziunii sau divizării, cu
respectarea condiţiilor privind convocarea ei.
în cazul unei fuziuni prin înfiinţarea unei noi societăţi sau al unei divizări prin înfiinţarea unor noi societăţi, proiectul de fuziune
sau de divizare şi, dacă sunt conţinute într-un document separat, actul constitutiv sau proiectul de act constitutiv al noii/noilor
societăţi vor fi aprobate de către adunarea generală a fiecăreia dintre societăţile care urmează să îţi înceteze existenţa [art. 246 alin.
(2)].
Potrivit legii [art. 2461 alin. (1)], în cazul unei fuziuni prin absorbţie prin care una sau mai multe societăţi sunt dizolvate fără a
intra în lichidare şi transferă toate activele şi pasivele lor unei alte societăţi care deţine toate acţiunile lor sau alte titluri conferind
drepturi de vot în adunarea generală, aprobarea fuziunii de către adunarea generală a acţionarilor societăţilor implicate în fuziune,
în condiţiile art. 239, nu este necesară dacă:
a) fiecare dintre societăţile implicate în fuziune a îndeplinit cerinţele de publicitate a proiectului de fuziune prevăzute de art. 242
cu cel puţin o lună înainte ca fuziunea să producă efecte;
b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operaţiunea produce efecte toţi acţionarii societăţii absorbante au putut
consulta, la sediul societăţii sau pe pagina web a acesteia, documentele prevăzute la art. 244 alin. (1) lit. a), c) şi d). Dispoziţiile
art. 244 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător;
c) unul sau mai mulţi acţionari/asociaţi ai societăţii absorbante, deţinând cel puţin 5% din capitalul social subscris, au posibilitatea
de a cere convocarea unei adunări generale pentru a se pronunţa asupra fuziunii.

3
De asemenea, în cazul în care într-o fuziune prin absorbţie societatea absorbantă deţine cel puţin 90%, dar nu totalitatea
acţiunilor/părţilor sociale sau a altor valori mobiliare ce conferă titularilor lor drept de vot în adunările societăţilor, aprobarea
fuziunii de către adunarea generală a societăţii absorbante nu este necesară dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la alin. (1).
Dispoziţiile art. 244 alin. (3) - (5) se aplică în mod corespunzător [art. 246 1 alin. (2)].
în sfârşit, art. 2462 dispune că, în cazul unei divizări în care societăţile beneficiare deţin împreună toate acţiunile/părţile sociale ale
societăţii divizate şi toate celelalte valori mobiliare ce conferă drept de vot în adunarea generală a societăţii divizate, nu este
necesară aprobarea divizării de către adunarea generală a societăţii divizate dacă:
a) au fost îndeplinite cerinţele de publicitate a proiectului de divizare prevăzute la art. 242 cu cel puţin o lună înainte ca divizarea
să producă efecte;
b) pe o perioadă de o lună înaintea datei de la care operaţiunea produce efecte toţi acţionarii societăţilor implicate în divizare au
putut consulta documentele prevăzute la art. 244 alin. (1). Dispoziţiile art. 244 alin. (3) -(5) se aplică în mod corespunzător;
c) au fost îndeplinite cerinţele de informare a acţionarilor/asociaţilor şi a organelor de administrare/conducere a celorlalte societăţi
implicate în operaţiune, prevăzute la art. 2432 alin. (4).
Efectele fuziunii sau divizării
Fuziunea sau divizarea produce mai multe efecte juridice prevăzute de lege.
a. Fuziunea sau divizarea are ca efect dizolvarea fără lichidare a societăţii sau a societăţilor care-şi încetează existenţa şi
transmiterea universală sau cu titlu universal a patrimoniului lor către societatea sau societăţile beneficiare, existente sau care iau
fiinţă; totalitatea activelor şi pasivelor absorbite sau divizate se transferă către societatea absorbantă sau către fiecare dintre
societăţile beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune sau de divizare. Acest efect
priveşte atât raporturile între societăţile implicate, cât şi raporturile cu terţii.
b. în schimbul patrimoniului primit, societatea sau societăţile beneficiare atribuie acţiuni sau părţi sociale ale lor asociaţilor
societăţii care îşi încetează existenţa; asociaţii societăţii absorbite sau divizate devin asociaţi ai societăţii absorbante, respectiv ai
societăţilor beneficiare, în conformitate cu regulile de repartizare stabilite în proiectul de fuziune sau de divizare.
c. Operând o transmisiune universală sau cu titlu universal, fuziunea sau divizarea produce efecte şi în privinţa drepturilor şi
obligaţiilor societăţilor implicate în operaţiune, în conformitate cu regulile stabilite în proiectul de fuziune sau de divizare^.
în cazul fuziunii prin absorbţie, societatea absorbantă dobândeşte drepturile şi este ţinută de obligaţiile societăţii absorbite; în
cazul fuziunii prin contopire, dreptu
rile şi obligaţiile societăţilor care îşi încetează existenţa vor trece asupra societăţii care a luat fiinţă.
în cazul divizării, societăţile beneficiare vor dobândi fracţiuni din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor care au constituit
patrimoniul societăţii divizate.
Legea prevede soluţii şi pentru cazurile în care un element de activ sau un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de
divizare. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 241’ din Legea nr. 31/1990, dacă un element de activ nu este repartizat în proiectul de
divizare şi dacă interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, elementul de activ în cauză sau
contravaloarea acestuia se repartizează între toate societăţile beneficiare, proporţional cu cota din activul net alocat societăţilor în
cauză, în conformitate cu proiectul de divizare. Dacă un element de pasiv nu este repartizat în proiectul de divizare şi dacă
interpretarea proiectului nu permite luarea unei decizii privind repartizarea sa, societăţile beneficiare răspund solidar pentru
elementul de pasiv în cauză.
Data de la care fuziunea şi divizarea produce efecte
Momentele concrete de la care fuziunea sau divizarea produce efecte juridice sunt reglementate de art. 249 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, în cazul constituirii uneia sau mai multor societăţi noi, fuziunea/divizarea produce efecte de la data înmatriculării
în registrul comerţului a noii societăţi sau a ultimei dintre ele.
în celelalte cazuri, fuziunea sau divizarea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei adunări generale care a aprobat
operaţiunea, cu excepţia cazului în care, prin acordul părţilor, se stipulează că operaţiunea va avea efect la o altă dată, care nu
poate fi însă ulterioară încheierii exerciţiului financiar curent al societăţii absorbante sau societăţilor beneficiare, nici anterioară
încheierii ultimului exerciţiu financiar al societăţii sau societăţilor ce îşi transferă patrimoniul.
Nulitatea fuziunii sau divizării
Regimul nulităţii fuziunii sau divizării este consacrat în cuprinsul art. 251 din Legea nr. 31/1990. Cu valoare de principiu, textul
din lege dispune că nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prin hotărâre judecătorească. Nulitatea fuziunii sau
divizării comportă unele reguli proprii comparativ cu nulitatea din dreptul comun.
Sub aspectul termenului de declarare a nulităţii, legea prevede că procedurile de anulare şi de declarare a nulităţii fuziunii sau
divizării nu pot fi iniţiate după expirarea unui termen de 6 luni de la data la care fuziunea sau divizarea a devenit efectivă.
Sub aspectul cauzelor, legea prevede că fuziunea, respectiv divizarea, poate fi declarată nulă doar dacă nu a fost supusă unui
control judiciar în conformitate cu prevederile legii sau dacă hotărârea uneia dintre adunările generale care au votat proiectul
fuziunii sau al divizării este nulă ori anulabilă.
Cu toate acestea, dacă neregularitatea ce poate conduce la declararea nulităţii unei fuziuni sau divizări poate fi remediată, instanţa
competentă acordă societăţilor
implicate un termen pentru remedierea acesteia. în caz de admitere, hotărârea definitivă de declarare a unei fuziuni sau divizări va
fi înaintată din oficiu de către instanţă oficiilor registrului comerţului de la sediile societăţilor implicate în fuziunea sau divizarea
respectivă.
Chiar dacă se declară nulitatea unei fuziuni sau divizări, drepturile societăţilor participante la operaţiune sunt protejate. Aceasta
întrucât, potrivit dispoziţiilor ari. 251 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, hotărârea definitivă de declarare a nulităţii unei fuziuni ori
divizări nu aduce atingere prin ea însăşi valabilităţii obligaţiilor născute în sarcina sau în beneficiul societăţii absorbante ori
societăţilor beneficiare, angajate după ce fuziunea sau divizarea au devenit efective şi înainte ca hotărârea de declarare a nulităţii
să fie publicată.

4
în privinţa răspunderii în caz de nulitate a fuziunii sau divizării, legea prevede că societăţile participante la fuziunea respectivă
răspund solidar pentru obligaţiile societăţii absorbante. în cazul declarării nulităţii unei divizări, fiecare dintre societăţile
beneficiare răspunde pentru propriile obligaţii angajate. Societatea divizată răspunde doar în limita cotei de active nete transferate
societăţii beneficiare în contul căreia au luat naştere obligaţiile respective.

Pt partea cu concurenta:
4.1. Aspecte juridice - Fuziunea, tot mai des întâlnita astazi într-o economie de piata globala, este rezultatul unor obiective
propuse de managementul întreprinderii:
- eliminarea concurentei si consolidarea pozitiei pe piata;
- integrarea pe vericala a întreprinderii(absorbirea unui principal furnizor);
- supravetuirea unei întreprinderi aflate în dificultate;
- rentabilizarea unui grup de societati.
Operatia de fuziune a societatilor comerciale are ca efect dizolvarea, fara lichidarea societatilor care îsi înceteaza existenta,
si transmiterea tuturor elementelor de activ si pasiv catre societatea beneficiara.

(aici sa mai include din pdf-urile de la consiliul concurentei).

Operatia de fuziune a societatilor comerciale are ca efect dizolvarea, fara lichidarea societatilor care îsi înceteaza existenta,
si transmiterea tuturor elementelor de activ si pasiv catre societatea beneficiara.

4.2. Tratamentul contabil al operatiunilor de fuziune

4.2.1.Pregatirea fuziunii

În conditiile în care economia de piata a României este destul de "tânara", operatiunile de fuziune nu au fost des întâlnite,
cauza pentru care experienta companiilor este destul de mica.Dupa experienta altor tari, o fuziune se desfasoara dupa un scenariu
destul de lung.

Înaintea fuziunii propriu-zise se distinge o etapa pregatitoare care comporta doua faze :

1. faza de cunoastere, studiere si negociere;

2. faza reglementata în care partile întocmesc si semneaza proiectul de fuziune.

Prima faza, cea de cunoastere, studiere si negociere are un caracter secret, mai ales la societatile cotate, pentru a nu produce
perturbatii pe bursa.Aceasta faza comporta pregatiri în cadrul fiecarei societati si negocieri intense cu societatile interesate.

Negocierile se poarta în special pentru evaluarea aporturilor si fixarea paritatii de schimb.În aceasta etapa societatile sunt
diagnosticate financiar, se fac analize de piata si strategii de comercializare, iar în functie de rezultatele acestora se decide daca
fuziunea este oportuna sau nu.

Daca fuziunea se considera oportuna urmeaza faza reglementata, unde societatile urmeaza un calendar de fuziune si
semneaza proiectul de fuziune.Proiectul de fuziune este documentul principal pe baza caruia se desfasoara ulterior operatiile
financiare si contabile angajate de întreprinderile implicate în procesul de fuziune.

Proiectul de fuziune este redactat sub semnatura privata si este supus publicitatii interne(actionarii întreprinderilor care
fuzioneaza) si externe(Bursa, Oficiul Registrului Comertului, etc).

4.2.2.Fuziunea propriuzisa

În conformitate cu prevederile Legii contabilitatii societatile care fuzioneaza au obligatia sa efectueze inventarierea
elementelor de activ si pasiv si sa întocmeasca situatii financiare.

Operatiunile financiar-contabile care se desfasoara cu ocazia fuziunii trebuie tratate separat, în functie de tipul fuziunii :prin
absorbtie sau contopire.

4.2.2.1. Operatiunile care se efectueaza cu ocazia fuziunii prin absorbtie:

1. inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv ale societatilor comerciale care fuzioneaza, inregistrarea
rezultatelor inventarierii si ale evaluarii, efectuate cu aceasta ocazie;

5
 2. intocmirea situatiilor financiare de catre societatile comerciale care urmeaza sa fuzioneze;

3. determinarea capitalului propriu (activului net) pe baza bilantului de fuziune;

Pe baza bilantului întocmit înainte de fuziune se va determina activul net contabil, potrivit formulei:

Activ net contabil= Total Active - Total Datorii

4. Evaluarea globala a societatilor. Determinarea aportului net.

Pentru evaluarea societatilor intrate în fuziune se poate folosi una dintre urmatoarele metode: metoda patrimoniala sau
metoda activului net, metoda bursiera, metoda bazata pe rezultate (valoarea de rentabilitate, valoarea de randament, valoarea de
supraprofit), metode mixte si metoda bazata pe fluxul financiar sau cash-flow-ul.

Valoarea globala a societatii stabilita printr-una dintre metodele mentionate, reprezinta valoarea aportului net de fuziune al
fiecarei societati intrate în fuziune. Pe baza acestei valori se va stabili raportul de schimb.

Valoarea activului net contabil este egala cu valoarea aportului net numai în cazul în care s-a folosit metoda patrimoniala
de evaluare globala a societatii. În cazul în care cele doua valori nu sunt egale, la societatea absorbita sau intrata în contopire,
diferentele sunt recunoscute ca elemente de câstiguri sau pierderi din fuziune, astfel: daca valoarea aportului net este mai mare decât
activul net contabil, diferenta este recunoscuta ca profit. În situatia inversa, diferenta este recunoscuta ca pierdere.

Recunoasterea se poate realiza fie prin conturile 6583 "Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital" si 7583
"Venituri din cedarea activelor si alte operatii de capital", iar pe aceasta baza în contul 121 "Profit si pierdere", fie la rezultatul
reportat, cont 117 "Rezultatul reportat".

Pentru respectarea principiului independentei exercitiului, recunoasterea câstigurilor si pierderilor aferente perioadelor
anterioare se va reflecta în contul 117 "Rezultatul reportat"cu identificarea acestora pe exercitii financiare, daca aceasta este posibila.

În situatia când societatea care a preluat afacerea continua activitatea comerciala a întreprinderii care si-a cedat bunurile,
la operatiunile de fuziune si divizare se poate folosi metoda valorii nete contabile care presupune preluarea tuturor elementelor
bilantiere.

5. determinarea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, pentru a acoperi capitalul societatilor comerciale
absorbite.

In cadrul acestei operatiuni se efectueaza:

a) determinarea valorii contabile a actiunilor sau a partilor sociale ale societatilor comerciale care fuzioneaza, prin
raportarea aportului net la numarul de actiuni sau de parti sociale emise;

b) stabilirea raportului de schimb al actiunilor sau al partilor sociale, prin raportarea valorii contabile a unei actiuni ori parti
sociale a societatii absorbite la valoarea contabila a unei actiuni sau parti sociale a societatii absorbante, verificat si aprobat de
experti ;

c) determinarea numarului de actiuni sau de parti sociale ce trebuie emise de societatea comerciala care absoarbe, fie
prin raportarea capitalului propriu (activului net) al societatilor comerciale absorbite la valoarea contabila a unei actiuni sau parti
sociale a societatii comerciale absorbante, fie prin inmultirea numarului de actiuni ale societatii comerciale absorbite cu raportul de
schimb;

d) determinarea majorarii capitalului social la societatea comerciala care absoarbe, prin inmultirea numarului de actiuni
care trebuie emise de societatea comerciala care absoarbe cu valoarea nominala a unei actiuni sau a unei parti sociale de la aceasta
societate comerciala;

e) calcularea primei de fuziune, ca diferenta intre valoarea contabila a actiunilor sau a partilor sociale si valoarea
nominala a acestora.

4.2.2.2. Operatiunile care se efectueaza cu ocazia fuziunii prin contopire:

6
1.inventarierea si evaluarea elementelor de activ si de pasiv, intocmirea situatiilor financiare de fuziune si determinarea capitalului
propriu (activului net);

2. constituirea noii societati comerciale pe baza capitalului propriu (activului net) al societatilor comerciale care fuzioneaza si
determinarea numarului de actiuni, prin raportarea capitalului propriu (activului net) la valoarea nominala a unei actiuni sau a unei
parti sociale;

3. reflectarea in contabilitatea societatii comerciale nou infiintate a capitalurilor aportate, a drepturilor si obligatiilor societatilor
comerciale care isi inceteaza existenta;

4.reflectarea in contabilitatea societatilor comerciale care s-au dizolvat a elementelor de activ si de pasiv transmise noii societati
comerciale.

4.3. Aplicatie privind fuziunea prin absorbtie.Evaluarea elementelor patrimoniale s-a efectuat folosind
metoda patrimoniala (metoda activului net).

Societatile X si Y fuzioneaza prin absorbtie.Societatea X este societatea absorbanta.Situatiile patrimoniale ale celor doua
societati, dupa inventarierea si evaluarea elementelor patrimoniale se prezinta astfel:

Structuri patrimoniale Societatea " X " Societatea "Y "

Numar actiuni 10.000 5.000
Capital social 50.000 25.000
Rezerve 10.000 5.000
Profit 2.000 (5.000)
Total CAPITALURI PROPRII 62.000 25.000
Datorii comerciale 10.000 3.000
Datorii fiscale 2.000 2.000
TOTAL ELEMENTE DE PASIV 74.000 30.000
Imobilizari 20.000 15.000
Amortizarea imobilizarilor 5.000 5.000
Stocuri 30.000 10.000
Creante 15.000 5.000
Disponibilitati banesti 14.000 5.000
TOTAL ELEMENTE DE ACTIV 74.000 30.000

Sa se determine raportul de schimb al actiunilor pentru a acoperi capitalul social al societatii absorbite si sa se calculeze
prima de fuziune.

În cadrul operatiunii de determinare a raportului de schimb distingem mai multe etape:

1.determinarea valorii contabile a actiunilor.Daca la evaluarea am folosit metoda patrimoniala, atunci :

Valoarea aportului net = Valoarea activului net

Valoarea contabila/actiune = Capital propriu / Nr actiuni

Valoare contabila/actiune X = 62 / 10 = 6,2 lei

Valoare contabila/actiune Y = 25 / 5 = 5,0 lei

2.stabilirea raportului de schimb al actiunilor

Raportul de schimb = Vc"Y" / Vc "X"

7
 Raportul de schimb = 5,0 / 6,2

Raportul de schimb = 0,8

3.determinarea numarului de actiuni ce trebuie emise de societatea absorbanta

Numarul de actiuni = Raportul de schimb x Nr. Actiuni ale soc.absorbite Y

Numarul de actiuni = 0,8 x 5.000 actiuni Y = 4.000 actiuni

4.majorarea capitalului social la societatea comerciala care absoarbe X

Majorarea cap.social = Nr.actiuni ce trebuie emise x Val.nominala a actiun. X

Majorarea cap.social = 4.000 actiuni x 5,0 lei = 20.000 lei

Valoarea nominala a actiunilor X = Capital social / Nr.actiuni

Valoare nominala a actiunilor X = 50.000 / 10.000 = 5.0 lei

Calculul primei de fuziune

Prima de fuziune se determina ca diferenta între valoarea contabila a actiunilor si valoarea nominala a acestora.

Prima de fuziune = 25.000 - 20.000 = 5.000 lei

Tratament contabil

1. La societatea absorbita

Operatiunea de fuziune antreneaza dizolvarea societatii absorbite.În conturi trebuie înregistrate anularea capitalurilor proprii si
transferul activelor si pasivelor catre societatea absorbanta.

- transmiterea capitalurilor proprii

% = 456 25.000
101 25.000
106 5.000
121 5.000.

- Inchiderea conturilor de activ

461 = 7583 30.000 lei

- transmiterea elementelor de activ ( scaderea din gestiune)

6583 = % 30.000
212 (15.000-5000) 10.000
30X 10.000
4111 5.000
5121 5.000
- transmiterea elementelor de pasiv

= % 30.000 (***inreg gresita)

401 419 3.000
44X 2.000
456 25.000
- inchidere contului de venituri

8
 7583 = 121 30.000

- inchidere contului de cheltuieli

121 = 6583 30.000

- regularizarea conturilor 461 si 419: 419 = 461 30.000

2. La societatea absorbanta. Societatea absorbanta va înregistra în contabilitate aportul si prima de fuziune.

Contabilizarea aportului. Societatea absorbanta trebuie sa înregistreze în contabilitatea sa elementele de activ si pasiv
primite de la societatea absorbita.

- majorarea capitalului

456 = % 25.000
101 20.000
104 5.000

- preluarea elementelor de activ

% = 456 30.000
212 10.000
30X 10.000
4111 5.000
512 5.000
- preluarea elementelor de pasiv

456 = % 5.000
401 3.000
44X 2.000
Prima de fuziune. Prima de fuziune reprezinta dreptul de intrare pe care trebuie sa-l plateasca actionarii societatii absorbite
pentru a intra în noua societate.

Tratamentul fiscal al operatiunilor de fuziune

Tratamentul fiscal al operatiunilor de fuziune prin absorbtie

Societatea absobita

1. Veniturile provenite din transferul activelor (contul 7583 "Venituri din cedarea activelor si alte operatii de capital") sunt
venituri neimpozabile în conformitate cu prevederile din Codul fiscal. În mod similar, cheltuielile privind activele cedate (contul
6583 "Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital") sunt cheltuieli nedeductibile.

2. Societatea absorbita trebuie sa transmita societatii absorbante valoarea fiscala a fiecarui element de activ si pasiv
transferat.

3. În conformitate cu prevederile din Codul fiscal, reducerea sau anularea oricarui provizion ori a rezervei care a fost anterior
dedusa la determinarea profitului impozabil se include în veniturile impozabile ale societatii absorbite, cu exceptia situatiei în care
societatea absorbanta preia provizionul sau rezerva respectiva. Exemple de rezerve anterior deduse: rezerva legala de 5% din profitul
contabil brut pâna ce aceasta va atinge 20% din capitalul social varsat, rezervele constituite ca urmare a aplicarii facilitatii fiscale
privind neimpunerea unei parti din profitul impozabil.

4. Potrivit Codului fiscal, societatea absorbita are obligatia sa depuna declaratia de impunere si sa plateasca impozitul pe
profit cu 10 zile înainte de data înregistrarii încetarii existentei la registrul comertului.

Societatea absorbanta

9
 1. Potrivit prevederilor din Codul fiscal, pierderea fiscala înregistrata de societatea absorbita nu se recupereaza de catre
societatea absorbanta.

2. Societatea absorbanta foloseste la determinarea profitului impozabil valorile fiscale ale activelor si pasivelor transmise de
catre societatea absorbita; societatea absorbanta amortizeaza din punct de vedere fiscal valoarea fiscala a mjloacelor fixe
amortizabile transferate de la societatea absorbita, aplicând regulile prevazute Codul fiscal care s-ar fi aplicat de catre societatea
absorbita în situatia în care fuziunea nu ar fi avut loc.

3. În cazul în care se preiau de la societatea absorbita rezerve si/sau provizioane care au fost deductibile la determinarea
profitului impozabil acestea urmeaza regimul stabilit prin Codul fiscal.

4. În situatia în care valoarea rezervei legala prevazuta de Codul fiscal, rezultata în urma operatiei de fuziune, depaseste o
cincime din capitalul subscris si varsat al societatii absorbante, diferenta nu se trateaza ca venit impozabil atâta timp cât aceasta
rezerva se mentine la valoarea rezultata.

Tratamentul fiscal al operatiunilor de fuziune prin contopire

Societatile care îsi înceteaza existenta

1. Veniturile provenite din transferul activelor (contul 7583 "Venituri din cedarea activelor si alte operatii de capital") sunt
venituri neimpozabile în conformitate cu prevederile din Codul fiscal. În mod similar, cheltuielile privind activele cedate (contul
6583 "Cheltuieli privind activele cedate si alte operatii de capital") sunt cheltuieli nedeductibile.

2. Societatile care îsi înceteaza existenta trebuie sa transmita societatii absorbante/care ia fiinta valoarea fiscala a fiecarui
element de activ si pasiv transferat. 3. În conformitate cu prevederile din Codul fiscal, reducerea sau anularea oricarui provizion
ori a rezervei care a fost anterior dedusa la determinarea profitului impozabil se include în veniturile impozabile ale societatilor care
îsi înceteaza existenta, cu exceptia situatiei în care societatea care ia fiinta preia provizionul sau rezerva respectiva.

4. Potrivit prevederilor din Codul fiscal, societatile care îsi înceteaza existenta au obligatia sa depuna declaratia de impunere
si sa plateasca impozitul pe profit cu 10 zile înainte de data înregistrarii încetarii existentei la registrul comertului.

Societatea care ia fiinta

1. Potrivit prevederilor din Codul fiscal, pierderea fiscala înregistrata de societatile care îsi înceteaza existenta nu se
recupereaza de catre societatea care ia fiinta.

2. Societatea care ia fiinta foloseste la determinarea profitului impozabil valorile fiscale ale activelor si pasivelor transmise
de catre societatile care îsi înceteaza existenta; societatea care ia fiinta amortizeaza din punct de vedere fiscal valoarea fiscala a
mjloacelor fixe amortizabile transferate de la societatile care îsi înceteaza existenta, aplicând regulile prevazute de Codul fiscal care
s-ar fi aplicat de catre societatea care îsi înceteaza existenta în situatia în care fuziunea nu ar fi avut loc.

3. În cazul în care se preiau de la societatile care îsi înceteaza existenta rezerve si/sau provizioane care au fost deductibile la
determinarea profitului impozabil acestea urmeaza regimul stabilit prin Codul fiscal.

4. În situatia în care valoarea rezervei legala prevazuta in Codul fiscal, rezultata în urma operatiei de fuziune, depaseste o
cincime din capitalul subscris si varsat al societatii care ia fiinta, diferenta nu se trateaza ca venit impozabil.

5. Valoarea fiscala a titlurilor de participare primite de persoanele care contribuie cu active este egala cu valoarea fiscala a
activelor aduse drept contributie de catre persoanele respective si se înregistreaza în Registrul fiscal.

Fuziunea prin absorbtie: (2 variante; prima in partea 1, si a doua in partea a 2-a).

Forma de fuziune a persoanelor juridice constand in incorporarea patrimoniului unui subiect colectiv de drept, avand forta
economica mai mica, in patrimoniul unui alt subiect colectiv de drept, avand forta economica mai mare.

Persoana juridica al carei patrimoniu se incorporeaza se numeste persoana juridica absorbita, iar aceea care incorporeaza se
numeste persoana juridica absorbanta.

Fuziunea prin absorbtie produce urmatoarele efecte juridice:

- disparitia unui subiect de drept existent (care este persoana juridica absorbita);
- consolidarea in plan juridic si in plan economic a persoanei juridice absorbante;

10
- transmiterea universala de la persoana juridica absorbita catre persoana juridica absorbanta, care devine succesoarea in drepturi,
dar si in obligatii, a celei dintai.

Fuziunea este, conform articolului 238 din Legea nr. 31/1990 privind societățile:

 operațiunea prin care una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea
patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul repartizării către acționarii societății sau societăților absorbite de acțiuni
la societatea absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel
repartizate (fuziune prin absorbție); sau
 operațiunea prin care mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă totalitatea patrimoniului
lor unei societăți pe care o constituie, în schimbul repartizării către acționarii lor de acțiuni la societatea nou-constituită
și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate (fuziune prin
contopire).

În cele ce urmează, abordăm demersurile necesare pentru a realiza fuziunea prin absorbție.

Etapele realizării unei fuziuni prin absorbție

Operațiunea de fuziune presupune parcurgerea a două etape în fața Registrului Comerțului, ulterior solicitându-se aprobarea
tribunalului în circumscripția căruia se află sediul societății absorbante.

Prima etapă - Registrul Comerțului

Primul pas în realizarea fuziunii constă în întocmirea unui proiect de fuziune. În acest sens, administratorii trebuie să realizeze un
proiect care să cuprindă, conform articolului 241 din Legea societăților, următoarele:

a) forma, denumirea și sediul social ale tuturor societăților implicate în fuziune;

b) fundamentarea și condițiile fuziunii;
c) condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbantă sau la societățile beneficiare;
d) data de la care acțiunile sau părțile sociale prevăzute la lit. c) dau deținătorilor dreptul de a participa la beneficii și orice
condiții speciale care afectează acest drept;
e) rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale și cuantumul eventualelor plăți în numerar;
f) cuantumul primei de fuziune;
g) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiara deținătorilor de acțiuni care conferă drepturi speciale
și celor care dețin alte valori mobiliare în afară de acțiuni sau măsurile propuse în privința acestora;
h) orice avantaj special acordat experților la care se face referire la art. 243^3 și membrilor organelor administrative sau de
control ale societăților implicate în fuziune;
i) data situațiilor financiare ale societăților participante, care au fost folosite pentru a se stabili condițiile fuziunii;
j) data de la care tranzacțiile societății absorbite sunt considerate din punct de vedere contabil ca aparținând societății
absorbante sau uneia ori alteia dintre societățile beneficiare.

Data fuziunii. Conform art. 249 lit. b din Legea nr. 31/1990, fuziunea produce efecte de la data înregistrării hotărârii ultimei
adunări generale care a aprobat operațiunea, cu excepția cazului în care, prin acordul părților, se stipulează că operațiunea va
avea efect la o altă dată, care nu poate fi însă ulterioară încheierii exercițiului financiar curent al societății absorbante sau
societăților beneficiare, nici anterioară încheierii ultimului exercițiu financiar încheiat al societății sau societăților ce își transferă
patrimoniul.

Proiectul de fuziune, semnat de reprezentanții fiecăreia dintre societățile participante, trebuie anexat în original la o cerere pentru
depunerea și menționarea actelor pentru desemnarea expertului sau hotărârile adunărilor generale ale asociaților prin care se
renunță la expertiză, alături de:

 declarațiile fiecăreia dintre societățile care încetează să existe, despre modul cum au hotărât să stingă pasivul lor (în
original);
 declarația fiecăreia dintre societățile care încetează a exista privind modalitatea de publicare a proiectului de fuziune,
respectiv prin publicare în Monitorul Oficial, Partea a IV-a, pe cheltuiala părților, integral sau în extras. Proiectul de
fuziune se publică cu cel puțin 30 de zile înaintea datelor ședințelor în care adunările generale extraordinare urmează a
hotărî asupra fuziunii, termen în care creditorii societăților pot face opoziție, conform art. 242 din Legea societăților.
Asociații au, de asemenea, opțiunea de a publica proiectul de fuziune pe pagina de internet a societăților care participă la
fuziune și pe pagina de internet a Oficiului Național al Registrului Comerțului, dar afișarea trebuie să fie continuă și
neîntreruptă de cel puțin o lună înaintea adunării generale extraordinare care urmează să decidă cu privire la fuziune,
perioadă care se încheie nu mai devreme de finalul adunării generale respective. În această situație, societatea are sarcina

11
 de a dovedi continuitatea publicității și de a asigura securitatea propriei pagini web și autenticitatea documentelor afisate
(în original).

Este important de avut în vedere că, pentru această etapă, toate documentele se depun, pentru fiecare societate participantă, la
Oficiul Registrului Comerțului (ORCT) unde este înregistrată societatea, iar proiectul de fuziune se publică prin intermediul
unui singur ORCT, la opțiunea solicitantului.

Conform articolului 243 din Legea nr. 31/1990, creditorii societăţilor care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o
protecţie adecvată a intereselor lor. Astfel, orice creditor care deţine o creanţă certă, lichidă şi anterioară datei publicării
proiectului de fuziune, nescadentă la data publicării, a cărei satisfacere este pusă în pericol prin realizarea fuziunii, poate face
opoziţie. Opoziţia se face în termen de 30 de zile de la data publicării proiectului de fuziune în Monitorul Oficial, Partea a IV-a.
Ea se depune la oficiul registrului comerţului, care, în termen de trei zile de la data depunerii, o va menţiona în registru şi o va
înainta instanţei judecătoreşti competente. Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei este supusă numai apelului.

Formularea unei opoziţii în temeiul dispozițiilor de mai sus nu are ca efect suspendarea executării fuziunii sau divizării şi nu
împiedică realizarea fuziunii sau divizării.

Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare a făcut în cursul
procesului o ofertă pentru constituirea unor garanţii sau privilegii apreciate de instanţă ca fiind necesare şi adecvate pentru
satisfacerea creanţei creditorului, instanţa va pronunţa o încheiere prin care va acorda părţilor un termen pentru constituirea acelor
garanţii. Încheierea pronunţată de instanţă este supusă apelului odată cu fondul.

Dacă societatea debitoare sau, după caz, societatea succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare nu oferă garanţii ori
privilegii adecvate pentru satisfacerea creanţei sau, chiar dacă oferă garanţii ori privilegii, nu le constituie, din cauze ce îi sunt
imputabile, în termenul stabilit de instanţă, aceasta admite opoziţia şi obligă societatea debitoare sau, după caz, societatea
succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii debitoare la plata creanţei de îndată ori într-un anumit termen stabilit în funcţie de
valoarea creanţei şi de pasivul societăţii debitoare sau, după caz, al societăţii succesoare în drepturile şi obligaţiile societăţii
debitoare. Hotărârea de admitere a opoziţiei este executorie. Opoziţia formulată în temeiul dispozitiilor de mai sus se judecă de
urgenţă şi cu precădere.

Etapa a doua - Registrul Comerțului

Conform articolului 246 din Legea societăților, în termen de trei luni de la data publicării proiectului de fuziune în una dintre
modalitățile prevăzute la art. 242, adunarea generală a fiecărei societăți participante va hotărî asupra fuziunii.

Hotărârile adunărilor generale ale asociaților fiecăreia dintre societățile participante privind aprobarea fuziunii se depun în
original, printr-o cerere pentru depunerea și menționarea de acte (bifata la pct. 5.15, din formularul menționat mai sus în prima
etapă), care se completează cu: „Cerere adresată președintelui tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul solicitantului,
prin care se solicită înregistrarea fuziunii în Registrul Comerțului”, alături de:

 cererea adresată președintelui tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul societății absorbante, prin care se
solicită înregistrarea în Registrul Comerțului;
 cererea de înregistrare (în original);
 actul constitutiv al societății absorbante actualizat conform modificărilor intervenite (în original);
 dovada publicării proiectului de fuziune vizat de directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau
persoana sau persoanele desemnate; confirmarea publicării se efectuează de către ORCT;
 dovada depunerii proiectului de fuziune spre menționare la toate ORCT unde sunt înregistrate societățile implicate;
 proiectul de fuziune semnat de reprezentanții fiecăreia dintre societățile participante (în copie); în această etapă, proiectul
de fuziune trebuie publicat doar în extras;
 rezoluția pentru desemnarea expertului conform art. 243 din Legea nr. 31/1990 sau hotărârea adunării generale prin care
se renunță la expertiză și depunerea proiectului de fuziune întocmit de societățile participante la fuziune, semnată de
reprezentanții acestora (copie);
 declarațiile fiecăreia dintre societățile care încetează a exista, despre modul cum au hotărât să stingă pasivul lor (copie);
 declarația privind modalitatea de publicare a proiectului de fuziune, respectiv prin publicare în Monitorul Oficial sau pe
pagina de internet a societății/societăților care participă la fuziune și pe pagina de internet a ONRC;
 situația financiară de fuziune, care va avea aceeași dată pentru toate societățile participante la fuziune (copie);
 certificatul de înregistrare al societății absorbante, dacă intervin modificări ale elementelor cuprinse în acesta (activitate
principală, denumire, formă juridică, sediu) și certificatele de înregistrare și certificatele constatatoare ale societăților care
încetează a exista (în original);
 declarația-tip pe propria răspundere, în original, semnată de asociați sau administratori, din care să rezulte asumarea de
către solicitant a responsabilității privitoare la legalitatea desfășurării activităților declarate.

12
Este important de avut în vedere că toate documentele pe care se întemeiază cererile de la această etapă se depun în două
exemplare identice, respectiv în original sau în copie certificată, după cum este prevăzut pentru fiecare document, la oficiul
registrului comerțului, care le va transmite tribunalului competent.

Etapa a treia – tribunalul. Conform art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri
privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului, în cazul fuziunii (...) competența de verificare a legalității hotărârii
asupra fuziunii, precum și, după caz, a actului constitutiv ori a actului modificator și de a dispune înregistrarea acestora în registrul
comerțului aparține secției comerciale a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul comerciantului. Documentele se
depun la oficiul registrului comerțului, care le înaintează, în termen de 24 de ore de la primire, instanței competente, iar cererea
se soluționează potrivit dispozițiilor art. 331-339 din Codul de procedură civilă.

Important! Practica ne-a arătat că operațiunile de fuziune pot fi de multe ori foarte complexe, acestea depinzând în principal de
numărul societăților care fuzionează, componența patrimoniului fiecăreia, numărul de asociați, dar și de opoziția creditorilor. În
funcție de aceste elemente, procedura de fuziune poate varia ca durată de la cinci luni până la aproximativ un an.

Reorganizările de grup, adică fuziunile, divizările, transferurile de afacere între companii cu control comun sunt
operațiuni frecvente în România și promit să se accelereze. Planurile amânate de criza financiară devin prioritare și,
din nou, presante

Cu toate că implicaţiile fiscale pe care le au aceste reorganizări sunt, în bună măsură, destul de clare pentru profesionişti , nu
toate aspectele practice şi-au găsit încă o soluţie. În cazul fuziunii, spre exemplu, cu toate că legislaţia fiscală din România a
adus mai multe modificări menite să clarifice „tranziţia fiscală“ a societăţii absorbite, la cea absorbantă, există numeroase
aspecte de ordin practic care ridică semne de întrebare. În acest context, am considerat oportun să aducem în discuţie
obligaţiile declarative fiscale şi de raportare financiară pe care trebuie să le îndep linească o societate absorbită.

Dificultăţi privind obligaţiile declarative fiscale ale unei societăţi absorb ite

Avem în vedere cazul deloc rar în care data efectivă (data efectivă a fuziunii este data începând cu care se realizează transferul
activelor şi pasivelor de la societatea absorbită la societatea absorbantă) a fuziunii este ulterioară datei de referinţ ă a fuziunii
(data situaţiilor financiare pe baza cărora se calculează raportul de schimb, necesar întocmirii proiectului de fuziune), fii nd
însă anterioară finalizării procedurii din punct de vedere legal, adică datei radierii de la Oficiul Registrului Co merţului a
societăţii comerciale absorbite, când aceasta îşi încetează existenţa ca persoană juridică, fiind dizolvată fără lichidare.
Existenţa acestei perioade de tranziţie între data efectivă a fuziunii şi data finalizării ei formale creează anumite dif icultăţi de
raportare fiscală la nivelul societăţilor implicate în fuziune, pe care le detaliem în cele ce urmează.

Aspecte declarative privind transferul salariaţilor

Un prim exemplu îl constituie taxele şi contribuţiile salariale, a căror declarare trebuie făcută şi în lunile care se pot scurge
între data efectivă a fuziunii şi data finalizării acesteia. Abordarea pe care noi o considerăm corectă şi de natură să evite
problemele este următoarea. Începând cu data efectivă a fuziunii: în cazul societăţ ii absorbite, depunerea declaraţiei 112 cu
0; în cazul societăţii absorbante, depunerea declaraţiei 112 care să cuprindă cumulat şi impozitele, şi contribuţiile salaria le
ale angajaţilor absorbitei, preluaţi de către societatea absorbantă de la data efecti vă a fuziunii.

Efectele fuziunii prin absorbţie determină ca angajaţii absorbitei să fie automat transferaţi în mod colectiv de la entitatea
absorbită la entitatea absorbantă începând cu data efectivă a fuziunii prin absorbţie. În mod practic, în REVISAL -ul companiei
absorbite se va evidenţia încetarea contractelor individuale de muncă ale angajaţilor absorbitei la data efectivă a fuziunii şi
preluarea tuturor acestor angajaţi de către absorbantă.

În practica societăţilor am observat, însă, că se aşteaptă finalizarea completă a procedurii fuziunii, cu inclusiv radierea
societăţii absorbite, în perioada de tranziţie dintre data efectiva şi data de finalizare depunându -se în continuare declaraţii 112
separate, şi se vine ulterior cu declaraţii rectificative. Aceasta poate constitui o soluţie, dar trebuie avut în vedere, din
perspectiva societăţii absorbante că Hotărârea nr. 500/2011 privind Registrul de evidenţă al salariaţilor nu defineşte concep tul
de transfer de salariaţi. În aceste condiţii, considerăm că orice trimitere la eventuale amenzi aplicabile pentru neraportarea la
termen a transferului de salariaţi ar fi nejustificată. Nu putem însă exclude cazul improbabil în care transferul de angajaţi de
13
la absorbită la absorbantă ar fi văzut ca angajare, ceea ce ar avea dreptconsecinţă ca modificările în REVISAL-ul companiei
absorbante să fi trebuit înregistrate în registru cel târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activităţii de către sal ariaţii în
cauză. În art. 9, alin. 2), lit. a) din Hotărârea nr. 500/2011 se prevede o amendă de 10.000 lei pentru fiecare persoana primită
la muncă fără transmiterea la inspectoratul teritorial de muncă a registrului completat cu toate elementele contractului
individual de muncă, fără ca amenda totală cumulată să depăşească suma de 50.000 lei. Din experienţa noastră, inspectorii
ITM nu sancţionează, prin tratarea transferului cu ocazia fuziunilor/divizărilor etc. drept angajare, companiile ce au prelua t
angajaţi în cadrul fuziunilor prin absorbţie. Totuşi, având în vedere vidul de reglementare menţionat, ar putea exista probleme
in viitor pe acest subiect.

Consiliul Concurenței este autoritatea administrativă autonomă care are drept scop protejarea și stimularea concurenței pentru
asigurarea unui mediu concurențial normal, în vederea promovării intereselor consumatorilor din România.
Potrivit legii, Consiliul Concurenței poate amenda agenții economici cu până la 1% din cifra de afaceri a acestora, pentru
furnizarea unor informații inexacte în cadrul investigațiilor pe care acesta le desfășoară. În anul 2006, Consiliul Concurenței a
amendat cu 28,5 milioane euro trei producători din industria cimentului, CarpatCement, Holcim și Lafarge, pentru formarea unui
cartel[4]. În anul 2003, tona de ciment era vândută la export cu 24 dolari, în timp ce pe piața internă românii plăteau aproximativ
80 dolari.[5] CarpatCement a plătit, dupa ce a contestat decizia în justiție, în timp ce ceilalți doi au achitat amenda[4]. Amenda a
fost prima de acest gen din România.
Companiile sunt suspectate că au participat la cele 3 proceduri de achiziţie publică, fie prin constituirea unor asocieri de
companii (consorţii) în vederea depunerii unei oferte comună, fie prin participarea cu oferte individuale, fără a se concura
între ele, în vederea câştigării contractelor de furnizare, în condiţii mai slabe de competitivitate şi calitate.

Legea concurenţei interzice asocierea companiilor în scopul restrângerii concurenţei la procedurile de achiziţie publică.

Consiliul Concurenţei - Platforma Avertizorilor de Concurenţă

„Cartelurile sunt înţelegeri ilegale între concurenţi, care includ în principal fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor ori clienţilor şi
care au întotdeauna drept efect creşterea preţurilor afectând atât companiile cât şi consumatorii.

Informaţiile sunt esenţiale pentru detectarea cartelurilor şi derularea investigaţiilor de către Consiliul Concurenţei, de aceea avem
nevoie de sprijinul dumneavoastră.

Dacă aveţi cunoştinţe din interiorul unei companii sau orice informaţii despre înţelegeri ilegale, nu ezitaţi să ne contactaţi.

Există situaţii când persoane din interiorul unei companii deţin cunoştinţe sau informaţii specifice despre anumite înţelegeri ilegale,
dar teama de consecinţele negative îi determină să nu dezvăluie aceste informaţii. Furnizarea de informaţii utile pentru detectarea şi
pedepsirea cartelurilor ajută la prevenirea altor activităţi cu consecinte grave atât pentru consumatori cât şi pentru companiile din
sectorul economic afectat.

Consiliul Concurenţei pune la dispoziţia dumneavoastră, Platforma Avertizorilor de Concurenţă, (prin accesarea link-ului de mai
jos) instrument prin intermediul căruia aveţi posibilitatea să ne semnalaţi acordurile ilegale de care aveţi cunoştinţă. Furnizorul
informaţiilor transmise prin intermediul acestei platforme nu poate fi identificat, prin urmare identitatea dumneavoastră rămâne
anonimă şi nu există posibilitatea ca autoritatea de concurenţă sau o altă autoritate să vă identifice, atât timp cât dumneavoastră nu
doriţi să vă dezvăluiţi identitatea.

Platforma avertizorilor de concurenţă este un instrument nou, care asigură anonimatul persoanelor care doresc să comunice
Consiliului Concurenţei informaţii referitoare la activităţile de tip cartel ale unei companii.

Soluţia tehnică este furnizată de SecWay Solution Whistleblower, Danemarca. SecWay Solution Whistleblower este găzduită de
Azero A/S, Danemarca. Centrul de Date Azero A/S, Danemarca este securizat şi certificat KPMG conform ISO 17799 Cod de bună
practică pentru managementul securităţii informaţiei, care presupune, printre altele, securitate permanentă. Informaţiile transmise
către platforma furnizată de către SecWay Solution Whistleblower şi datele stocate pe server sunt criptate. Platforma este activă în
permanenţă, garantează 100% anonimatul utilizatorilor şi poate primi mesaje cu un număr nelimitat de caractere”.

Rolul Consiliului Concurenţei

14
 Autoritatea română de concurenţă şi-a început activitatea la 6 septembrie 1996 prin elaborarea reglementărilor necesare aplicării
Legii concurenţei (nr.21/1996), ce a intrat în vigoare la 1 februarie 1997.

În calitatea sa de autoritate naţională în domeniul concurenţei, instituţia pune în aplicare şi asigură respectarea prevederilor
naţionale, dar şi a celor comunitare de concurenţă.

În acelaşi timp, Consiliul Concurenţei are rolul de autoritate naţională de contact în domeniul ajutorului de stat între Comisia
Europeană, pe de o parte, şi instituţiile publice, furnizorii şi beneficiarii de ajutor de stat, pe de altă parte.

Consiliului Concurenţei îi revine şi rolul de a reprezenta România în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de profil;
de asemenea, este responsabil de relaţia cu instituţiile Uniunii Europene, potrivit prevederilor relevante din legislaţia europeană, şi
cooperează cu alte autorităţi de concurenţă.

Activitatea Consiliului Concurenţei se desfăşoară pe două componente principale: una preventivă, de monitorizare a pieţelor şi
supraveghere a actorilor de pe aceste pieţe şi una corectivă, menită să restabilească şi să asigure dezvoltarea unui mediu concurenţial
normal.

Astfel, misiunea autorităţii române de concurenţă poate fi definită sintetic ca fiind aceea de a proteja şi de a stimula concurenţa pe
piaţa românească în vederea dezvoltării unui mediu concurenţial normal, pentru ca, în final, să se asigure o promovare cât mai bună
a intereselor consumatorilor.

Membrii Consiliului Concurentei sunt numiţi în funcţie de către Preşedintele României, la propunerea Guvernului. Durata
mandatului membrilor Plenului Consiliului Concurenţei este de 5 ani, acesta putând fi reînnoit o singură dată. Membrii Plenului
îndeplinesc atribuţii conform regulamentelor aprobate de către Plen sau conform delegării Preşedintelui.

Consiliul Concurenţei îşi desfăşoară activitatea, deliberează şi ia decizii în plen şi în comisii.

Fiecare comisie este formată din 2 consilieri de concurenţă în componenţa stabilită de preşedintele Consiliului Concurenţei, pentru
fiecare caz în parte, şi este condusă de către un vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei.

Preşedintele Consiliului Concurenţei ordonă efectuarea de investigaţii şi desemnează raportorul pentru fiecare investigaţie.

Consiliul Concurenţei examinează în plen:

 rapoartele de investigaţie, cu eventualele obiecţii formulate la acestea, şi decide asupra măsurilor de luat;

 autorizarea concentrărilor economice;

 punctele de vedere, recomandările şi avizele formulate în realizarea atribuţiilor prevăzute de Legea concurenţei;

 proiectele de reglementări propuse spre adoptare;

 raportul anual al activităţii instituţiei, raportul anual privind ajutoarele de stat, precum şi orice alte rapoarte privind concurenţa şi
ajutoarele de stat.

Consiliul Concurentei are urmatoarele atributii in domeniul concurentei:

o efectuează investigaţiile privind aplicarea prevederilor naţionale şi comunitare de concurenţă;

o ia decizii pentru cazurile de încălcare a dispoziţiilor naţionale şi comunitare de concurenţă, precum şi pentru cazurile de concentrări
economice;
o acceptă angajamente şi impune măsuri interimare;
o retrage beneficiul exceptării pentru înţelegerile, deciziile asociaţiilor de întreprinderi sau practicile concertate cărora li se aplică
prevederile unuia dintre regulamentele europene de exceptare pe categorii;
o asigură aplicarea efectivă a deciziilor proprii, inclusiv monitorizarea măsurilor dispuse şi a efectelor concentrărilor economice
autorizate condiţionat prin decizii;
o efectuează, din proprie iniţiativă, investigaţii privind un anumit sector economic sau un anumit tip de acord în diferite sectoare,
atunci când rigiditatea preţurilor sau alte împrejurări sugerează posibilitatea restrângerii sau denaturării concurenţei pe piaţă.;
o sesizează Guvernul asupra existenţei unei situaţii de monopol sau a altor cazuri şi propune acestuia adoptarea măsurilor necesare
pentru remedierea disfuncţionalităţilor constatate;
15
o sesizează instanţele judecătoreşti asupra cazurilor în care acestea sunt competente;
o urmăreşte aplicarea dispoziţiilor legale şi a altor acte normative incidente în domeniul de reglementare al Legii concurenţei;
o sesizează Guvernului cazurile de imixtiune a organelor administraţiei publice centrale şi locale în aplicarea prezentei legi;
o emite avize pentru proiectele de acte normative care pot avea impact anticoncurenţial, autorităţile şi instituţiile administraţiei publice
centrale şi locale fiind obligate să solicite acest aviz, şi poate recomanda modificarea actelor normative care au un asemenea efect;
o face recomandări Guvernului şi organelor administraţiei publice locale pentru adoptarea de măsuri care să faciliteze dezvoltarea
pieţei şi a concurenţei;
o propune Guvernului sau organelor administraţiei publice locale luarea de măsuri disciplinare împotriva personalului din subordinea
acestora, în cazul în care acesta nu respectă dispoziţiile obligatorii ale Consiliului Concurenţei;
o realizează studii şi întocmeşte rapoarte privind domeniul său de activitate şi furnizează Guvernului, publicului şi organizaţiilor
internaţionale specializate informaţii privind această activitate;
o reprezintă România şi promovează schimbul de informaţii şi de experienţă în relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale de
profil; ca autoritate naţională de concurenţă, Consiliul Concurenţei este responsabil de relaţia cu instituţiile Uniunii Europene,
potrivit prevederilor relevante din legislaţia europeană, şi cooperează cu alte autorităţi de concurenţă;
o stabileşte şi aprobă misiunea, strategia generală şi programele de activitate ale autorităţii de concurenţă.
ALte date: (Analiza politicii si legii concurentei în România, 2014, OECD)
România are un regim de concurență relativ tânăr. După adoptarea primei legi moderne a concurenței în 1996, dezvoltarea unui
regim de concurență eficace a fost, pentru o o perioadă de timp, în întârziere față de alte economii de tranziție din Europa
Centrală și de Est. Astăzi, ca rezultat al eforturilor mai recente și al reformelor ambițioase, regimul de concurență pare aliniat la
standardele și practicile recunoscute la nivel internațional.
Legea concurenței din România este puternic ancorată în standardele europene de aplicare a legii: cadrul de analiză de fond,
reglementările secundare și practicile de punere în aplicare a legii sunt în mare parte în conformitate cu modelul european de
aplicare a legii. Rămân câteva vestigii ale unei perioade de tranziție anterioare, o astfel de prevedere permițând Guvernului să
impună controale asupra prețului în anumite circumstanțe; însă acestea nu au nici o influență asupra practicii de aplicare a legii
curente. Totodată, recomandările OCDE relevante sunt bine reflectate în regimul de concurență: cartelurile grave și trucarea
licitațiilor au devenit o prioritate pentru Consiliul Concurenței din România (CCR). CCR este implicat activ în eforturile naționale
de combatere a fraudei în achiziții și are o direcție specializată cu sarcina de a depista cartelurile de trucare a licitațiilor și de a
promova practici de achiziții mai bune. Urmărirea penală este posibilă, în special în cazul cartelurilor, desi rămâne utilizată
insuficient.
Aplicarea legislației anti-cartel nu a devenit încă o amenințare credibilă așa cum ar trebui: amenzile în cazurile privind cartelurile
rămân relativ scăzute; programul de clemență, deși în concordanță cu modelele europene și internaționale, încă nu funcționează.
Eforturile de prioritizare nu au condus încă la o schimbare semnificativă către tipurile de cazuri pe care CCR vrea să le
urmărească și au redus semnificativ durata medie a investigațiilor antitrust. Responsabilitatea recent asumată de aplicare a
unor părți din legea concurenței neloiale din România poate crea conflicte politice și amenință cu înlăturarea unor resurse din
domeniul concurenței. Liberalizarea completă a piețelor de energie și eliminarea controlului de preț va crea provocări complexe
care solicită atenția CCR și o cooperare solidă cu autoritatea de reglementare din acest sector pentru a se asigura că consumatorii
beneficiază de pe urma concurenței în timp ce condițiile pentru investiții se vor îmbunătăți.

Piețele libere și concurența sunt protejate de Constituția României. Conform articolului 135, Statul trebuie să protejeze concurența
loială și un mediu în care pot fi utilizați factorii de producție. Articolul 1 din Legea Concurenței face referire la protecția
consumatorilor ca obiectivul principal de aplicare a legii concurenței. Aceasta implică faptul că
protejarea concurenței și a unui mediu concurențial normal ar trebui să servească în fond interesele consumatorilor.
Articolul 4 alineatul (1) din Legea Concurenței confirmă, în linie cu acest obiectiv de politici, faptul că prețurile ar trebui stabilite
în mod liber, în conformitate cu condițiile de cerere și ofertă. Însă articolul 4 (3) autorizează Guvernul să intervină pe piață și să
impună controlul prețurilor, pentru de a combate prețurile "excesive" în situații de criză, atunci când există un dezechilibru major
între cerere și ofertă, sau în cazul în care o piață este evident 14 disfuncțională. Astfel de măsuri pot fi impuse maxim șase luni și
pot fi reînnoite succesiv pe perioade de câte trei luni. Ele trebuie întotdeauna aprobate de către Consiliul Concurenței.8 CCR
recunoaște că punerea în aplicare a legii concurenței ar trebui să îmbunătățească în cele din urmă performanța economică. Nu
există sectoare ale economiei românești care să fie excluse sau exceptate de la aplicarea legii concurenței.
Carteluri grave si trucarea licitaţiilor
Aplicarea legii cartelului are loc în cadrul general elaborat de comunităţile europene si internaţionale de aplicare a legii, inclusiv a
recomandărilor OCDE privind cartelurile grave si combatere a trucării licitaţiilor în achiziții publice12.
Normele juridice si metoda de aplicare stabilesc fără echivoc că aceste carteluri grave încalcă legea concurenţei si menţionează în
mod special trucarea licitaţiilor ca fiind o practică incompatibilă cu Articolul 5; CCR are mari puteri
investigative, inclusiv inspecţiile inopinate, iar programul său de clemenţă se bazează pe modelul de clemenţă ECN; încălcările
pot conduce la amenzi administrative de până la 10% din veniturile înregistrate în cursul anului fiscal 19 precedent, precum si la
sancţiuni penale individuale; iar CCR păstrează legătura cu comunitatea de afaceri si cu autorităţile care desfășoară proceduri de
achiziţie publice pentru a promova o mai mare constientizare a legii.

16
Combaterea cartelurilor si a trucării licitaţiilor au devenit o prioritate a CCR. Au existat decizii ocazionale anterioare împotriva
cartelurilor. De exemplu, în 2003, CCR a aplicat amenzi substanţiale societăților de asigurare auto pentru fixarea unui tarif pentru
asigurarea auto internaţională13; în 2004 a detectat un cartel printre emitenţii de tichete de masă 14; iar în 2005 o amendă a fost
aplicată unui cartel local în rândul agenţilor imobiliari pentru fixarea comisioanelor.15 Însă, în ultimii ani, lupta împotriva
cartelurilor a devenit mai focalizată, în urma deciziei CCR în 2008 de a acorda prioritate aplicării legii anti-cartel. De atunci, au
existat o serie de decizii împotriva cartelurilor, privind cartelurile atât la nivel naţional cât si local, iar numărul investigaţiilor în
desfășurare a crescut.
În 2009, două decizii de cartel se refereau la un cartel de scoală de soferi în Bucuresti si la „cartelul pâine” în două judeţe din
România. În două decizii din 2010 si 2011se incriminează companii de taxi care creaseră carteluri locale.
Cele mai mari amenzi într-un caz de cartel până în prezent au fost aplicate în 2011 după ce CCR a stabilit că cei 6 mari furnizori
de benzină s-au cartelizat în 2008 si s-au pus de acord cu privire la sistarea furnizării unui anumit tip de
benzină.

Investigații și sancțiuni
CCR anchetează cartelurile grave ca delicte administrative. Are puteri de investigare variate, inclusiv dreptul de a efectua inspecții
inopinate la birouri și locuințe private. Inspecțiile inopinate sunt instrumente de investigare folosite frecvent. Utilizarea lor nu se
limitează la cazurile cartelurilor grave. În ultimii ani, CCR a inspectat cu regularitate peste 100 de locații pe an. Respectând legea
în vigoare, inspecțiile inopinate la birouri pot fi autorizate de Președintele CCR. Autorizația judiciară este necesară doar în cazul
inspecțiilor inopinate care au loc la proprietăți private. O nouă lege, care va intra în vigoare în februarie 2014, va introduce
autorizația judiciară obligatorie pentru toate inspecțiile inopinate, solicitând astfel ca CCR să prezinte dovezi suficiente
judecătoriei pentru a justifica emiterea unui mandat de percheziție. O implicare mai mare a instanței 22 ar trebui să crească
credibilitatea sistemului pentru aplicarea legilor. Rămâne de văzut dacă acest lucru va limita eficacitatea puterilor de control ale
CCR. Totodată, CCR are dreptul de a inspecta și de a confisca documente și dovezi electronice, și de a solicita declarații din
partea reprezentanților și a angajaților cu privire la documentele găsite in cadrul unei inspecții. Cu toate acestea, CCR nu poate
impune declarații verbale. Pentru interviuri cu persoane fizice, CCR trebuie să se bazeze pe o colaborare voluntară.
Conform articolului 51, încălcarea legii prin cartel este considerate încălcare gravă, iar amenzile pot atinge 10% din totalul
veniturilor globale din anul precedent. Cu excepția cartelului ce implica companiile multinaționale din domeniul benzinei,
amenzile au fost relative modeste în comparație cu evoluțiile din alte state membre UE. Amenzile 23 reprezintă de obicei 4-6 %
din veniturile anuale relevante ale firmei acuzate. Astfel, amenzile mici reflectă în mare măsură dimensiunea redusă a firmelor
prinse în carteluri. Însă în același timp este clar că CCR nu își folosește pe deplin puterile de aplicare a amenzilor în conformitate
cu statutul avut.
Trucarea licitațiilor a făcut pentru mulți ani obiectul unei atenții deosebite în regimul concurenței din România, urmând o tendință
mai largă din România de concentrare asupra fraudei și a crimei organizate legate de ofertele din cadrul procedurilor de achiziții
publice și de utilizarea resurselor publice.23 Legea menționează în mod special trucarea licitațiilor ca o încălcare a articolului 5
din Legea Concurenței. Pe lângă amenzile administrative, persoanelor fizice le pot fi aplicate sancțiuni penale. Începând cu 2014,
atunci când noul Cod Penal va intra in vigoare, sancțiunile vor putea include închisoarea de la unu la cinci ani.
Din 2010, CCR are o Direcție dedicată trucărilor licitațiilor, separat de Unitatea Cartelurilor. Principalele sale atribuții sunt
investigarea presupuselor carteluri în cazul achizițiilor, cooperarea cu alte instituții guvernamentale pentru investigarea
activităților ilegale de achiziții publice, si creșterea conștientizării în rândul autorităților care derulează proceduri de achiziții cu
privire la riscurile trucărilor licitațiilor și la măsurile pentru reducerea acestor riscuri.
Cartelurile
Sunt implementate numeroase elemente legale și instituționale pentru aplicarea legislației anti-cartel. Cartelurile sunt interzise fără
echivoc, CCR are puteri efective de investigație, programul de clemență este conform standardelor europene și internaționale,
amenzile pot atinge 10% din venitul anual al acuzatului, iar legea prevede sancțiuni penale individuale în cazurile de trucare de
licitații și alte carteluri. CCR se concentrează pe combaterea cartelurilor. El a înființat Direcția de Achiziții Publice și are o unitate
dedicată pe carteluri pentru a asigura disponibilitatea resurselor și expertizei necesare. Direcția de Achiziții se concentrează nu
doar pe acuzarea cazurilor de trucare de licitații, dar și colaborează cu autoritățile care lansează proceduri de achiziție în vederea
88 procedurilor de achiziție. Printre alte inițiative, CCR a făcut lobby cu success pentru introducerea unui certificat de stabilire a
unei oferte independente, care poate spori elementul de descurajare și oportunitățile de aplicare a legii.
Eforturile CCR au condus la mai multe decizii de încălcare a legii în cazuri de trucare de licitații și alte carteluri grave. Dar încă
nu s-a înregistrat nici o reușită în programul anticartel. Mai ales, solicitările de clemență sunt în continuare rare și nu s-a adoptat
nici o sentință penală în nici un caz de cartel. Este posibil ca puterile de aplicare a aspectelor penale să fi subminat aplicarea
efectivă a legii anticartel, deoarece nu a existat nici o amenințare reală cu o sentință penală, chiar dacă temerile cu privire la
răspunderea penală pot să fi descurajat cererile de clemență. Se urmărește o mai bună coordonare cu procurorii prin noua lege, dar
este prematur să ne pronunțăm dacă aceasta va avea efecte atât în asigurarea posibililor solicitanți de clemență că administratorii
lor nu vor fi acuzați penal și în încurajarea procurorilor de a deschide cazuri penale. Amenzile administrative rămân relativ scăzute
și instanțele au ținut prea puțin cont de CCR atunci când s-au revizuit nivelurile amenzilor.
Cu privire la aplicarea legislației anticartel, o colaborarea bună și mai sistematică cu procurorii pare să fie obiectivul prioritar.
Legea Concurenței prevede răspunderea penală pentru anumite persoane implicate în activități de cartel. Dar ceea ce ar putea fi o
potențială armă puternică în lupta CCR împotriva cartelurilor este, pentru moment, reținerea în cazul anumitor cereri de clemență,
deoarece programul administrativ de clemență al CCR și de imunitate la urmărirea penală nu sunt armonizate. Plus Studiu 2017
ase plus cc (COnsiliul concurentei roman)…

17