Sunteți pe pagina 1din 5

NURSING BOLI INFECTIOASE

GONOREEA

Elev Crisan Sorina


AMG II D
INTRODUCERE

Gonoreea este o boala cu trasmitere sexuala cauzata de bacteria Neisseria gonorrhoeae,


bacterie ce se poate dezvolta si multiplica in zonele cu temperatura crescuta, umede ale tractului
reproductiv, colul uterin, uterul si trompele uterine la femeie, iar in uretra la ambele sexe.
Cu totii stim ca suntem predispusi unei infectari cu gonoree atunci cand avem o viata sexuala
dezordonata, insa uneori aceasta boala nu ne da de stire ca ar exista in corpul nostru.
Un studiu recent arata ca tot mai multe femei insarcinate au gonoree, fapt ingrijorator daca ne
gandim ca aceasta poate cauza probleme nou-nascutului si nu numai. Inainte de sarcina, gonoreea
netratata poate duce la boala inflamatorie pelvina, aceasta fiind un factor de risc pentru sarcina
ectopica (extrauterina).

SIMPTOME

Simptomele gonoreei depind de localizarea infectiei si de sexul pacientului. Unele persoane


pot sa nu aiba nici un simptom si astfel gonoreea se transmite de la o persoana la alta inainte de a fi
diagnosticata.
Atat femeile, cat si barbatii pot dezvolta infectia uretrei, a gatului sau a rectului. La femei,
infectia se mai poate localiza si la nivelul colului uterin, trompelor uterine si ovarelor. La barbati,
infectia poate afecta prostata si epididimul.
La femei, simptomele gonoreei pot fi:
 Mancarime vaginala sau scurgere vaginala anormala
 Sangerare vaginala
 Durere sau arsura in timpul mictiunii
 Mancarime anala
 Durere la defecatie

La barbati, simptomele date de gonoree pot fi:
 Durere la urinat
 scurgere albicioasa, laptoasa, de la nivelul penisului
 Durere sau umflarea unui testicul

INVESTIGATII

Punerea diagnosticului implica cunoasterea antecedentelor si o examinare a pacientului.


Intrebarile ce pot fi puse de catre medic se refera la boala cu transmitere sexuala la care pacientul s-a
expus, la partener, la simptome (descrierea eventualelor secretii, dureri genitale sau in alta regiune,
simptome urinare, dureri abdominale sau pelvine), la metode de contraceptie. De asemenea doctorul
trebuie sa stie de existenta unui partener cu risc mare de boli cu transmitere sexuala, de antecedentele
patologice.
Dupa aceste informatii se trece la examinarea pacientului:
- femeile sunt supuse la examen ginecologic
- barbatii sunt examinati genital pentru semne de uretrita sau epididimita.
Testele specifice pentru gonoree se fac pentru detectarea sau confirmarea gonoreei. Medicul ia
o proba de secretie sau urina si o testeaza pentru Neisseria gonoree. Rezultatele testelor sunt gata in
cateva zile. Alte boli cu transmitere sexuala pot fi prezente alaturi de gonoree.
Medicul recomanda teste pentru:
- Chlamydia, o infectie bacteriana a uretrei masculine si a uretrei, colului uterin sau organelor
reproducatoare feminine. Aproximativ 40% din persoanele care au gonoree au si clamidya
- sifilis, infectie bacteriana al carui simptom este sancrul (cordon nedureros) la nivelul organelor
genitale
- hepatita B. Aceasta provoaca inflamatie la nivelul ficatului.
- virusul imunodeficientei umane (HIV) este un virus care ataca sistemul imun, determinand scaderea
capacitatii organismului de a lupta contra unor infectii sau boli.

TRATAMENT

Daca se aplica tratamentul in faza initiala a bolii, inainte de aparitia complicatiilor, gonoreea
nu cauzeaza probleme de durata. Netratata, insa, gonoreea poate duce la aparitia multor complicatii.

Tratament initial:
Se realizeaza cu antibiotice. Acest tratament este recomandat in urmatoarele cazuri:
- oameni cu teste pozitive pentru gonoree
- parteneri sexuali in ultimele 60 de zile ai unor bolnavi de gonoree, chiar daca nu exista simptome sau
s-a folosit sau nu prezervativ
- nou-nascuti ai femeilor bolnave de gonoree
Daca unul din partenerii unui cuplu infectat de gonoree se trateaza iar celalalt nu, exista
posibilitatea de reaparitie a bolii in acel cuplu. Pentru a se preveni reaparitia bolii, trebuie
folosit prezervativul si tratat si partenerul.

Tratament in cazul agravarii bolii:


Unele tulpini de gonoree au devenit rezistente la actiunea antibioticelor, printre acestea
aflandu-se penicilina, tetraciclina si sulfamidele. Cand bacteria devine rezistenta, antibioticele nu mai
pot omora acea bacterie.
In unele tari, multe tulpini de gonoree au devenit rezistente si la quinolone. Pentru cei infectati
cu gonoree in aceste zone s-au dezvoltat noi scheme de tratament. Astfel este recomandata folosirea de
ceftriaxona si spectinomicina in defavoarea quinolonelor de genul ciprofloxacinei, levofloxacinei sau
ofloxacinei.
Daca apare rezistenta la un tip de antibiotic se va incerca folosirea altui antibiotic pentru
tratamentul infectiei. Daca dupa terminarea unui tratament, inca persista simptomele, este nevoie de
retestarea prin cultura a gonoreei, pentru a se determina daca e vorba de rezistenta la antibioticul
folosit.
Unii oameni care prezinta infectie cu gonoree, au de asemenea si infectie cu chlamidya. De
aceea in tratament trebuie introduse antibiotice care au si actiune pe chlamidya.
Reinfectia poate sa apara. Simptomele care nu se remit dupa tratament pot fi cauzate de o
reinfectie cu gonoree sau de tratament ineficient, in special daca s-a realizat un contact sexual cu o
persoana dintr-o zona de risc crescut de rezistenta la antibiotice. Pentru a se preveni reinfectia e nevoie
de evaluarea si tratarea concomitenta a partenerului. Pentru tratamentul reinfectiei se vor folosi
antibiotice.
Boala inflamatorie pelvina (BIP), este o complicatie serioasa a gonoreei putand duce
la infertilitate si in cazuri mai rare la moarte. Pentru prevenire BIP e nevoie de tratamentul imediat al
gonoreei.
Tratamentul infectiei gonococice diseminate (IGD) necesita de obicei spitalizare si tratament
antibiotic administrat intravenos (i.v.) sau intramuscular (i.m.).
Tratament ambulator (la domiciliu):
Se realizeaza cu antibiotice, care in mod normal duc la tratarea totala a infectiei. Daca s-a
stabilit diagnosticul de gonoree trebuie:
- sa se administreze pe intreaga perioada prescrisa de medic. Daca se sare peste administrarea unor
doze sau nu se realizeaza tratamentul pe intreaga perioada, s-ar putea ca boala sa nu remita.
- evitarea contactului sexual pe perioada tratamentului. Daca tratamentul consta intr-o sindura doza
medicamentoasa, se asteapta timp de 7 zile dupa administrarea dozei inainte de inceperea relatiilor
sexuale
- partenerul trebuie sa cunoasca faptul ca trebuie sa urmeze tratament chiar si in lipsa aparitiei
simptomelor. Infectia se poate raspandi si daca nu sunt prezente simptomele
- trebuie consultat medicul daca simptomele reapar dupa incetarea tratamentului sau daca apar
simptome noi. Se poate sa fie nevoie de schimbarea antibioticului sau de reevaluare.

Odata ce a aflat ca are gonoree, un om poate simti repulsie pentru propria persoana sau fata de
actul sexual. Discutia cu un psiholog sau alaturarea unui grup de discutii format din oameni cu BTS,
poate fi de ajutor.

PREVENTIE

Se pot lua masuri de reducere a riscului de infectie gonococica sau a altor boli cu transmitere
sexuala (BTS). De asemenea se poate reduce riscul transmiterii gonoreei la partenerul sexual.
Prevenirea aparitiei unei BTS este mai facila decat tratarea ei odata aparuta. Trebuie discutat
cu partenerul despre BTS inaintea inceperii unei relatii sexuale. Trebuie aflat daca el sau ea are un risc
crescut de BTS. A nu se uita faptul ca boala poate exista si daca nu exista simptome. Unele dintre
BTS, ca si SIDA, pot evolua in decurs de 6 luni pana sa apara semne de infectie in sange. Intretinerea
unui act sexual este un act de responsabilitate. De aceea se evita relatiile sexuale in cazul unei BTS sau
in timpul tratamentului pentru o BTS.
Se evita relatiile sexuale cu cineva care este suferind de o BTS sau ar putea sa fi fost expus la
o BTS.
Nu este indicata intretinerea de relatii sexuale cu mai multi parteneri in acelasi moment,
deoarece creste riscul aparitiei BTS.
Daca s-a practicat sex in grup in ultimii ani sau relatii de gen homosexual, trebuie realizat
screeningul pentru gonoree sau alta BTS, chiar daca nu exista simptome.
Folosirea prezervativului. Acesta reduce riscul de aparitie a unei BTS in special a gonoreei,
infectiei cu clamidya si HIV. Prezervativele trebuie puse inainte de inceperea contactului sexual. In
cazul schimbarii partenerului trebuie folosit prezervativul la fiecare contact sexual, pana cand se stie
cu certitudine ca noul partener nu are BTS. Se pot folosi atat prezervative pentru femei cat si pentru
barbati. Chiar daca femeile folosesc si alte metode de contraceptie, se poate folosi prezervativul pentru
prevenirea aparitiei unei BTS. Prezervativele feminine se folosesc atunci cand partenerul nu foloseste
prezervativ.

CONCLUZIE

Este perioada de timp in care pacientul si medicul monitorizeaza simptomele fara tratament.
Expectativa nu este recomandata in cazul gonoreei. Tratata la timp nu produce probleme pe termen
lung dar, netratata, duce la complicatii. Evitarea contactului sexual pana la examinarea de catre medic
este obigatorie pentru a nu se infecta si alte persoane.
Daca o persoana a fost expusa, acea persoana impreuna cu partenerul trebuie sa urmeze
tratament chiar daca nu au simptome. Partenerii cu care s-au intretinut relatii sexuale in ultimele 60
zile de cand au aparut simptomele sau s-a confirmat diagnosticul trebuie anuntati. Daca acest lucru nu
poate fi facut de catre persoana in cauza se poate apela la departamente specializate din cadrul
spitalelor acestea ocupandu-se de acest proces.

BIBLIOGRAFIE

www.doc.ro
www.medlife.ro
www.reginamaria.ro
www.csid.ro
www.sfatulmedicului.ro
www.i-medic.ro