Cateheye

1
CATEHEZE
LEC!II DE RELIGIE – CLASELE V–XII
Editura Banatica – 2001 ISBN 973-

98446-7-7
Consilier editorial: Petru C?lin
3
© †oate drepturile asupra acestei lucr?ri sunt rezervate autorului. Reproducerea integral? sau parIial? a oric?rui text cuprins în
carte se va face numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea şi multiplicarea sunt interzise.
Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma
CATEHEZE
LEC!II DE RELIGIE – CLASELE V–XII
EdiIia a II-a revizuit? şi ad?ugit?
Vol. I
Editura Banatica
Caransebeş – 2001
4
© Toate drepturile asupra acestei c?rui sunt rezervate autorului. Reproducerea
integral? sau paruial? a textului sau a ilustrauiilor din aceast? carte este posibil?
numai cu acordul prealabil al autorului. Copierea şi multiplicarea sunt interzise.
LecIii de religie – PrefaI? 7
Prefau?
?
N OPERA WÂNTUIRII, înv?U?tura despre cuvântul lui Dumnezeu constituie una
dintre cele trei slujiri pe care le-a împlinit Wântuito rul Hristos şi pe care le-a
încredinUat Bisericii. În virtutea acestei
moşteniri, de la începuturile ei şi pân? ast?zi, Biserica Ortodox? nu s-a îndep?rtat de
la menirea ei sfinUitoare şi înv?U?toreasc?. Apostolii şi urmaşii acestora, episcopii şi
preoUii, au fost îndemnaUi de Însuşi Hristos Wântuito- rul la înv?U?tur? şi propov?
duire: „Wergând înv?UaUi toate neamurile...“ (Wt. 28, 18). Deasemenea, SfinUii P?
rinUi au continuat misiunea apostolic? a catehiz?rii, socotind-o datorie fundamental? a
slujirii Bisericii. Sf. Ioan Gur? de Aur spunea în acest sens: „În afar? de pilda prin
fapt?, preoUii n-au decât un singur mijloc, o singur? cale de vindecare: înv?U?tura cu
cuvân- tul“ («Despre preoUie», p. 99). Wultiplele şi variatele nevoi pe care le
traverseaz? Biserica, ne oblig? la expunerea înv?U?turii de credinU? în acord cu
realit?Uile în continu? transformare a istoriei pe care o parcurgem.
Tr?im într-o societate secularizat? ce are nevoie s?-şi redescopere identitatea
creştin? ameninUat? de lipsa educaUiei religioase din perioada comunist?, iar în zilele
noastre de percepUia f?r? discern?mânt a non-valorilor Occidentului. În acest context
cateheza are un rol fundamental în formarea conştiinUei religioase, în înv?Uarea
adev?rurilor de credinU?, fiind hot?râtoare în educaUia creştin? a noii generaUii.
Autorul, Pr. prof. univ. Dr. Sorin Cosma, este recunoscut în publicistica
teologic? româneasc? cu activit?Ui remarcabile în domeniul catehezei, multe dintre
ele fiind incluse în paginile prestigioaselor reviste eparhiale de la Sibiu, Timişoara şi
Craiova. Profesor la Seminarul Teologic din Caransebeş timp de 36 de ani, cadru
universitar remarcabil la Facultatea de Teologie din Timişoara şi la SecUia de Teologie
- Istorie din Caransebeş, Pr. Prof Sorin Cosma a demonstrat talent şi vocaUie de
dasc?l, care cumulate cu o preg?tire de specialitate de excepUie, au f?cut din Prea
Cucernicia Sa un redutabil profesor al înv?U?mântului teologic românesc. Pe lâng?
alte valoroase lucr?ri, catehezele sunt rod al unei munci asidue la catedra Seminarului
Teologic din Caransebeş, aici fiind create, îmbun?t?Uite şi perfecUionate permanent
prin practica elevilor, a preoUilor şi în conformitate cu principiile ştiinUifice în vigoare.
Prima ediUie a catehezelor apare în Editura Episcopiei Aradului în 1992 şi cuprinde
120 de cateheze, iar a doua ediUie, cea de faU?, apare acum cu o tematic? divers?,
„îmbun?t?Uit? şi ad?ugit?“, dup? cum însuşi autorul o m?rturiseşte. Cartea cuprinde
210 cateheze şi am putea spune c? acoper? întreaga program? şcolar? din înv?U?
mântul preuniversitar. Forma în care este prezentat? o face accesibil? tuturor celor
dornici s? descopere înv?t?tura Bisericii. Este deopotriv? folositoare preoUilor, dasc?
lilor de religie, înv?U?ceilor în ale teologiei (elevi seminarişti şi studenUi teologi) şi nu
în ultimul rând credincioşilor. Binecuvânt?m apariUia acestei lucr?ri şi osteneala
autorului, n?d?jduind ca lucrarea de faU? s? îşi g?seasc? rostul şi finalitatea prin r?
spândirea şi utilitatea ei cât mai larg?.
þ Dr. LaurenUiu Streza, Episcopul Caransebeşului
LecIii de religie – Cuvântul autorului 9
Cuvântul autorului
Cu ajutorul lui Dumnezeu d?m spre a vedea lumina tiparului cea de a doua ediuie,
îmbun?t?uit? şi ad?ugit?, a Catehezelor.
Prima ediuie a ap?rut în 1992 la Arad, cu binecuvântarea episcopului c?rturar Dr.
Timotei Seviciu al Aradului, una din cele mai distinse personalit?ui ale vieuii noastre
bisericişti.
Nu este inutil s? m?rturisesc c? publicarea catehezelor mele a pornit din iniuiativa
Înalt Prea Sfinuitului Dr. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, care în perioad ?
comunist? fiind, mi-a creat spauiu în fiecare num?r al revistei
„Mitropolia Banatului“, timp de 10 ani (1981–1991), pentru publicarea cu regularitate
a catehezelor.
M-am bucurat apoi de binevoitoarea primire a catehezelor din partea celei mai
prestigioase şi r?spândite publicauii bisericeşti, „Telegraful Român“, care în aproape
fiecare num?r a inclus şi câte o catehez?.
Alt? parte a catehezelor au fost publicate cu regularitate de revista „Mitropolia
Olteniei“ sub forma „Cuvânt de înv?u?tur?“.
Se cuvine acum mai mult decât o simpl? muluumire, s? apreciem înuelepciunea
celor care au reuşit într-o perioad? comunist?, care întreuinea o „armat?“ de activit?ui
pentru cultivarea ateismului, s? publice cuvinte de instruire şi înt?rire a credinuei
creştine.
Publicarea catehezelor în timp mi-a oferit posibilitatea de a le verifica eficienua
şi de a le aduce cuvenitele îndrept?ri atunci când le-am adunat în volum. Desigur,
am avut posibilitatea de a le verifica în cadrul unui program sistematic organizat de
practic? omiletic? şi catehetic? desf?şurat la parohiile învecinate seminarului teologic
din Caransebeş, unde am activat mai mului ani, cât şi a unei programe catehetice
temeinic şi judicios concepute la nivelul întregii Arhiepiscopii a Timişoarei, în
aceeaşi perioad? comunist? atee...
La redactarea catehezelor am avut în atenuie cele dou? însuşiri didactice ce stau
la baza unei instrucuii eficiente: claritatea şi distincuia. Cei vechi spuneau pe bun?
dreptate c? numai acel dasc?l va reuşi s? înveue bine pe elevi, care poate distinge
bine ideile unele de altele în dezbaterea unei teme: „Bene docet qui bene distinquit“
(Învau? bine numai cel ce distinge bine). Deci scopul înv?u?rii este acela de a
lumina mintea şi de a cultiva inteligenua, acest obiectiv esenuial fiind asigurat de
distingere, fiindc? ea stabileşte ordinea gândirii. „Cine distinge diferite puncte de
vedere, spune Mihai Ralea, înseamn? c? le aşeaz? într-o ordine, le subordoneaz?
într-o ierarhie, le dispune asemenea arhitecuilor, într-un plan iniuial. Cine percepe
variauia nu o poate percepe dezordonat“ (Scrieri din trecut în filosofie,
f.a. p. 293).
Pentru ca materialul expus în cateheze s? aibe claritate şi distincuie, am utilizat
momentele logico – psihologice, la redactarea catehezelor dogmatice. Nu e greu de
constatat c?, necesitând un grad m?rit de înuelegere şi cunoaştere, aceste cateheze
pretind mai mult? insistenu? logic?, ele trebuind s? plece prin forma introductiv? de la
concret la abstract, culminând cu generalizarea, care înseamn? expunerea într-o
singur? propoziuie a înv?u?turii de credinu?, sau a dogmei Bisericii.
Folosirea momentelor logico psihologice evit? înv?u?mântul mecanic, dar devin
orecum rigide referindu-se numai la gândire şi mai puuin la afectivitate, ori aceasta
din urm? este hot?râtoare în materie de religie. Ca urmare, restul catehezelor
10 Lecţii de religie
le-am l?sat mai „destinse“, urm?rind claritatea şi distincuia prin reducerea num?rului
momentelor logico – psihologice. Referindu-se la necesitatea reducerii acestora din
planul unei lecuii de religie, Petru Barbu remarca înc? la începutul secolului al XX-lea:
„În broşura mea «?coala modern? şi Religiunea la noi» (1916) am zis despre
principiul treptelor formale, preluat dup? zillerieni şi acceptat, fiind prea generalizat la
noi şi în Catehetica mea c? este «prea nemuesc, deci mig?los pentru capul mai
deştept al românaşului» şi am mai zis c? la tratarea materiei istorice şi abstracte de
religiune de ?tefan Velovan, fala pedagogilor noştri, «are metodul s?u propriu, care
difer? de treptele formale ale zillerienilor şi dup? p?rerea mea este superior». Acest
metod este aproape singurul adoptat în şcolile din fostul regat şi a început s? p?
trund? şi la noi...“.
La redarea catehezelor morale cu privire la datoriile sintetizate în marea
porunc? a iubirii, pentru a dep?şi rigiditatea expunerii temei, le-am încadrat într-o
pericop? evanghelic? adecvat?, de unde pot fi uşor deduse.
La alc?tuirea catehezelor privind Istoria bisericeasc? universal? şi Istoria Bisericii
ortodoxe Române am folosit manualele erudiuilor preoui profesori: Dr. Ioan R?
mureanu şi respectiv, Acad. Dr. Mircea P?curariu.
?i înc? o precizare esenuial?: materialul prezentat în carte este o realitate
„brut?“. El trebuie modelat pentru a primi viau?, prin modul în care cel ce va preda
şi-l însuşeşte, îl expune şi îl aplic?. E vorba de diferenua pe care se impune s? o
facem între cuvântul scris şi cuvântul vorbit. Cuvântul scris trebuie neap?rat trecut
prin sufletul celui ce-l expune ca şi cum i-ar aparuine lui, ca şi cum ar veni din partea
lui... Dac? expune cuvântul altuia, nu va reuşi s? fie el însuşi atunci când pred?
lecuia... ?tim apoi cât? importanu? acorda Fericitul Augustin necesit?uii adapt?rii la
auditoriu atât în predic?, cât şi în catehez?. Adic?, adaptarea la vârst?, la fondul
aperceptiv, la specificul psihologic, etc.
De o importanu? deosebit? pentru eficienua orelor de religie este intuiuia,
afecuiunea propun?torului, activismul elevilor şi punerea în practic? a cunoştinuelor
dobândite. Dac?, de pild?, lecuia referitoare la c?l?toriile misionare ale Sfântului
Apostol Pavel nu este predat? dup? hart?, sau dac? lecuia referitoare la m?n?stirile
de pe teritoriul u?rii noastre este lipsit? de diapozitive, sau cel puuin de ilustrate,
acestea vor fi lecuii eşuate din start... Apoi, dac? lecuiile nu sunt predate cu afecuiune
şi mai ales dac? cunoştinuele nu sunt transpuse în practic?, adic? dac? nu îndeplinesc
şi rolul educativ al înv?u?mântului religios, atunci ele r?mân liter? moart?, lipsit? de
finalitate... Deci, cât mai mult? participare la viaua Bisericii, cât mai mult? rug?ciune,
cât mai mult? cântare religioas?, concerte religioase, piese de teatru înaintea
Sfintelor Paşti sau a Cr?ciunului, organizarea excursilor la m?n?stiri, vizitarea
bisericilor şi a altor monumente istorice cu caracter religios aflate în împrejurimi...
Înv?u?tura trebuie s? fie viau? în Hristos prin Duhul Sfânt, iar viaua duhovniceasc?
s? se dezvolte neîntrerupt prin adâncirea adev?rurilor de credinu?. Înv?u?tura şi tr?
irea creştin? nu se pot dezvolta decât în simbioz?! Iar profesorul (preot sau laic)
trebuie s? premearg? cu exemplul vieuii lui: „exempla trahunt“!... În sfârşit, doresc s?
exprim sincere muluumiri Prea Sfinuitului Dr. Laurenuiu
Streza, episcopul Caransebeşului, pentru bun?voinua de a-mi fi încredinuat catedra
de Catehetic? la reactivata Facultate de Teologie de aici. Cunosc meritele deosebite
ale înaintaşului meu în domeniul Cateheticii, Dr. Petru Barbu, fapt care m? oblig? ca
în anii pe care Dumnezeu mi-i va h?r?zi la catedr?, s? m? str?duiesc s? fiu pe urmele
lui.
Datoria creştinului de a cunoaşte dreapta înv?u?tur? a Bisericii-- 11

Datoriareştinului
ñ Preg?tirea aperceptiv?
Biserica pe care Domnul a câştigat-o „cu scump Sângele S?u“ (Fapte 20, 28) şi a
întemeiat-o la Cincizecime prin pogorârea Sfântului Duh, ca s? formeze Trupul S?u
tainic (I Corinteni 12, 27), reprezint? „stâlpul şi temelia adev?rului“ (I Timotei 3, 15)
mântuitor. Biserica cea „Una“, adic? cea dreptm?ritoare, „zidit? pe temelia Apostolilor
şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos“ (Efeseni 2, 20)
este „sl?vit?, neavând pat?, nici zbârcitur?, sau altceva de acest fel, ci este sfânt? şi
f?r? prihan?“ (Efeseni 5, 27). Ea p?streaz? cu fidelitate şi cu sfinuenie „Cuvintele
Vieuii“ (Ioan 6, 63), înv?uându-i pe credincioşi s? p?zeasc? toate câte Domnul a
poruncit şi a înv?uat (Matei 28, 20).
ñ Anunuarea temei
Ca membri ai Bisericii Ortodoxe, avem datoria s? cunoaştem înv?u?tura pe care
Biserica o p?streaz? şi ne-o transmite spre dobândirea mântuirii.
ñ Tratarea
Vom urm?ri temeiurile care indic? necesitatea ca toui credincioşii s? cunoasc? înv?
u?tura Bisericii pe care o m?rturisesc şi prin care ajung la mântuirea sufletului.
ñ Înv?u?tura Bisericii are un caracter divin, întrucât ea reprezint?
Descoperirea sau Revelauia lui Dumnezeu. Cartea Sfânt? ne arat? c?
„în multe rânduri şi în multe chipuri gr?ind Dumnezeu odinioar? p?rinuilor noştri prin
prooroci, în zilele acestea din urm? ne-a gr?it nou? prin Fiul, care fiind str?lucirea
slavei şi chipul Fiinuei Lui şi uinând toate cu cuvintele puterii Sale, f?când prin Sine
însuşi cur?uirea p?catelor noastre...“ (Evrei 1, 1-3). Biserica asistat? de Duhul
Sfânt este p?str?toarea fidel? a înv?u?turii Domnului, ca şi a harului divin
mântuitor. Biserica este „Trupul tainic al Domnului“ (I Corinteni 14, 22) pe care Fiul lui
Dumnezeu întrupat „a câştigat-o cu scump Sângele S?u“ (Faptele Apostolilor 20, 28).
Revelauia sau Descoperirea Fiului lui Dumnezeu o g?sim în Sfânta Scriptur? a
Noului Testament, care este Cartea Sfânt? a Bisericii, precum şi în Sfânta Tradiuie,
care reprezint? predania oral? a dumnezeieştii înv?u?turi pe care Domnul şi Sfinuii
Apostoli ne-au l?sat-o în Biseric?.
ñ Numai cunoscând Descoperirea sau Revelauia divin?, p?strat? cu fidelitate

de Biseric? ca Înv?u?tur? a ei, putem ajunge la credinua mântuitoare.
„Credinua, spune Sfântul Apostol Pavel, este din auzite, iar auzirea prin
cuvântul lui Dumnezeu“ (Romani 10, 17).
Sfinuii Apostoli au avut trimitere din partea Mântuitorului de a merge, de a
propov?dui Evanghelia în toat? lumea, de a-i sfinui pe cei ce cred şi de a-i înv?ua s?
cunoasc? temeinic credinua Lui mântuitoare (Matei 28, 19–20). De aici vedem c?
toui cei care prin Botez au devenit membri ai Bisericii aveau obligauia de a se instrui,
de a cunoaşte temeinic înv?u?tura cea nou? care red? conuinutul credinuei lor.
Necunoscând credinua, nu o pot nici m?rturisi şi nu vor şti s? se orienteze asupra
mijloacelor prin care vor dobândi în continuare harul sfinuitor. Aceasta pentru c? nu
orice înv?u?tur? este aduc?toare de credinu? adev?rat?, luând aminte la duhuri
înşel?toare şi la înv?u?turi de demoni“ (I Timotei 4, 1). De aceea Apostolul îndeamn?
st?ruitor pe Timotei: „Ia seama la tine însuui şi la înv?u?tur?, st?ruie în acestea
pentru c? f?când aceasta, te vei mântui şi pe tine şi pe cei ce ascult?“ (I Timotei 4,
16).
ñ Cunoaşterea înv?u?turii Bisericii duce la statornicia în credinua cea adev?
rat?. Membrii Bisericii se simt legaui de înaintaşii lor a c?ror origine o g?
sim la Mântuitorul şi Sfinuii Apostoli; ei vor creşte necontenit
spre des?vârşirea credinuei şi vieuuirii creştine temeluit? pe înv?u?tura
şi propov?duirea Mântuitorului şi a Sfinuilor Apostoli. În acest sens Sfântul Apostol
Pavel accentueaz? necesitatea statorniciei în înv?u?tura Domnului, „ca s? nu mai fim
prunci aruncaui pe valuri şi purtaui de tot vântul înv?u?turii, în am?girea oamenilor,
întru vicleşug, spre uneltirea înşel?ciunii, ci uinând adev?rul în dragoste, s? creştem
în toate întru El, care este Capul Hristos“ (Efeseni 4, 14–15). De aceea Apostolul îl
îndeamn? pe Timotei: „Tu îns? r?mâi în cele ce ai înv?uat şi de care eşti încredinuat,
deoarece şti de la cine le-ai înv?uat“ (II Timotei 3, 14). Aceasta pentru a evita
contactul cu „oamenii r?i şi am?gitori“ (II Timotei 3, 13).
ñ De aici vedem c? având statornicie în cunoaşterea înv?u?turii celei adev?
rate, nu vom c?dea prad? atâtor r?t?ciri, pe care am v?zut c? Sfântul
Apostol Pavel le numeşte „am?gitoare, viclene şi înşel?toare“. De fapt
Mântuitorul a atras atenuia zicând: „Vedeui s? nu v? am?geasc? cineva.
C?ci mului vor veni în numele Meu, zicând: eu sunt Hristos, şi pe mului
vor am?gi“ (Matei 24, 4–5; 23–24).
Sfântul Apostol Pavel, luându-şi r?mas bun de la „prezbiterii Bisericii din Efes“,
la sfârşitul celei de a treia c?l?torii misionare, le atrage atenuia foarte categoric:
„Drept aceea, luaui aminte la voi şi la toat? turma, în care Duhul Sfânt v-a pus
episcopi... c?ci eu ştiu aceasta, c? dup? plecarea mea vor intra între voi lupi r?i, care
nu vor cruua turma; şi dintre voi înşiv? se vor ridica b?rbaui, gr?ind lucruri sucite, ca
Datoria creştinului 13
s? trag? pe ucenici dup? ei. Pentru aceea, privegheaui...“ (Faptele Apostolilor 20,
28–31). Apostolul cu alt prilej a ar?tat c? ivirea înv?u?turilor de credinu? greşite
(ereziile) „trebuie s? fie“, tocmai pentru ca cei încercaui în credinua cea dreapt? s?-
şi dovedeasc? statornicia (I Corinteni 11, 19).
ñ Statornicia în înv?u?tura cea dreapt? a Bisericii aduce dup? sine siguranua
credinuei mântuitoare. Aceast? siguranu? d? putere
duhovniceasc? credincioşilor, pe de o parte s? poat? oricând da r?spuns
pentru credinua pe care o m?rturisesc, dup? cum spune Sfântul Apostol
Petru: „s? fiui oricând gata de r?spuns oricui va cere socoteal? de n?
dejdea voastr?“ (I Petru 3, 15). Pe de alt? parte, acest r?spuns, bazat
pe cunoaşterea credinuei adev?rate, va fi dup? cum arat? Apostolul
„totdeauna pl?cut, dres cu sare“ (Coloseni 4, 6), „cu blândeue şi bun?voinu?“ (I
Petru 3, 15). Siguranua cunoaşterii dreptei înv?u?turi aduce pacea conştiinuei, „de a
p?stra taina credinuei în cuget curat“ (I Timotei 3, 9), cât şi pacea cu cei din jur,
indiferent de convingerile lor religioase, ferindu-se „de întreb?rile nesocotite şi f?r?
noim?, care nasc certuri; c?ci un slujitor al Bisericii nu trebuie s? se certe, ci s? fie
pl?cut cu toui, înv?u?tor, îng?duitor“ (II Timotei 2, 23–24; Tit 3, 9–10).
ñ Cunoaşterea dreptei înv?u?turi a Bisericii nu are numai un as-
pect teoretic, ea înseamn? deschiderea drumului de dobândire a sfinueniei
vieuii creştine prin harul mântuitor al Sfintelor Taine, al Cuvântului lui Dumnezeu şi
al rug?ciunii. Prin cunoaşterea înv?u?turii Bisericii
„cuvântul lui Hristos locuieşte din belşug „în viaua cea duhovniceasc? a
credincioşilor“ (Coloseni 3, 16), iar „ei se sfinuesc prin cuvântul lui Dumnezeu şi rug?
ciune“ (I Timotei 4, 5). De aceea, Apostolul îndeamn? st?ruitor pe ucenicul s?u: „De
vei înv?ua acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos, hr?nit cu cuvintele credinuei şi ale
bunei înv?u?turi c?reia ai urmat“ (I Timotei 4, 6).
ñ Recapitularea – Aprecierea
De ce este necesar ca s? cunoasc? creştinii înv?u?tura Bisericii? (Fiindc? ei trebuie

s?-şi cunoasc? credinua pe care o m?rturisesc în calitatea lor de membrii ai
Bisericii). Care este caracterul înv?u?turii Bisericii? (Înv?u?tura Bisericii are un
caracter divin). De ce? (Fiindc? reprezint? Descoperirea Fiului lui Dumnezeu).
Unde este cuprins? aceast? Descoperire? (În Sfânta Scriptur?, unde avem
cuvântul înv?u?turii Domnului scris sub inspirauia Duhului Sfânt şi în Sfânta Tradiuie
care reprezint? Predania oral? a înv?u?turii Domnului, viaua Duhului Sfânt în
Biseric?, sau „memoria vie a Bisericii“). Ne putem mântui f?r? a cunoaşte înv?u?tura
Bisericii? (Nu ne putem mântui, fiindc? înv?u?tura Bisericii ne arat? care este
credinua mântuitoare, pe care s? o urm?m în
vieuuirea duhovniceasc?. Credinua vine din auzirea propov?duirii înv?u?turii

Domnului, p?strat? şi r?spândit? de Biseric?). Sub aspectul credinuei, care este
efectul cunoaşterii înv?u?turii Bisericii? (Cunoaşterea înv?u?turii Bisericii duce la
statornicia în credinu?). Ce importanu? are aceasta pentru viaua creştineasc?? (Ne
menuine în adev?rul de credinu? mântuitor şi nu ne las? prad? atâtor înv?u?turi
greşite propov?duite de pretinşii şi neadev?rauii prooroci). Având statornicia şi
siguranua credinuei mântuitoare, urmând înv?u?tura Bisericii, creştinul se va r?zboi
cu cei de alte concepuii religioase? (Nu se va r?zboi, ci va p?stra în pacea sufletului
„taina credinuei în cuget curat“). Care este efectul practic al cunoaşterii înv?u?turii de
credinu? a Bisericii? (Cunoaşterea înv?u?turii Bisericii nu are numai un caracter
teoretic, ci reprezint? un angajament duhovnicesc de cultivare a sfinueniei vieuii,
prin harul mântuitor al cuvântului lui Dumnezeu şi al Sfintelor Taine).
ñ Asocierea
Pentru a fi cât mai deplin?, Sfinuii P?rinui arat? c? adev?rata cunoaştere a înv?u?
turii Bisericii trebuie unit?, asociat? cu cur?uirea sufletului de p?cat şi cu creşterea
necontenit? în virtute, adic? în s?vârşirea faptelor
bune. ?i aceasta pentru c? p?catul întunec? mintea, asemeni pieliuei
care duce la orbire, sau ruginii care se fixeaz? pe oglind? şi o întunec? (Teofil al
Antiohiei).
ñ Generalizarea
Cunoscând dreapta înv?u?tur? a Bisericii vom dobândi mântuirea veşnic?, prin

comuniunea cu Dumnezeu, în Iisus Hristos Domnul, conform cuvintelor Sale:
„Aceasta este viaua veşnic?: s? Te cunoasc? pe Tine unicul Dumnezeu adev?rat şi
pe Cel pe care L-ai trimis, pe Iisus Hristos“ (Ioan 17, 3).
ñ Aplicarea
Noi putem cunoaşte dreapta înv?u?tur? a Bisericii îndeplinind una din poruncile ei,
care ne îndeamn? s? particip?m cu regularitate la serviciile religioase ce se oficiaz?
în biseric?, unde putem cunoaşte voia lui Dum- nezeu şi adev?rul de credinu? t?lm?
cit prin cuvânt de înv?u?tur? de c?tre sfinuii ei slujitori.
Putem adânci cunoaşterea credinuei noastre, împ?rt?şindu-ne cu harul sfinuitor
al Sfintelor Taine în Biseric?, spre cur?uirea de p?cate şi creşterea duhovniceasc? în
s?vârşirea faptelor bune, aduc?toare de mântuire.
15
Cateheze Biblice – Vechiul †estament
CAPITOLUL 1
Cateheze biblice
partea I
Vechiul Testament
16
Capitolul unu
Cateheze Biblice – Vechiul †estament 17
Câteva cunoştinue despre Palestina biblic?
ñ Rug?ciunea la intrarea în clas?

ñ Organizarea clasei pentru lecuie
ñ Verificarea lecuiei predate anterior
ñ Leg?tura cu lecuia precedent? sau cu cunoştinuele anterioare
Am v?zut în lecuiile trecute c? dintre toate popoarele de pe faua p?mântului,

Dumnezeu a ales un popor anume, pe care l-a preg?tit în mod special, pentru a primi
pe Fiul S?u, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cel ce avea s? ne r?scumpere din robia
p?catului şi a moruii. Acest popor a fost poporul evreu sau Israel. Poporul evreu a tr?it
în timp şi a avut o istorie deosebit de zbuciumat?. Locul unde a tr?it se numeşte
Palestina.
ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi
Ast?zi vom încerca s? afl?m câte ceva despre Palestina biblic?.
ñ Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue
Palestina este uara pe teritoriul c?reia s-a scris Sfânta Scriptur?. Este aşezat? acolo
unde se întâlnesc dou? mari continente: Asia şi Africa, mai exact pe u?rmul estic al
M?rii Mediterane. S? privim harta, s? o localiz?m şi acum s? vedem cu cine se
învecineaz?: la nord cu Munuii Liban, la sud cu Pustiul Arabiei, la vest cu Marea
Galileii, Iordan şi Marea Moart?. În trecut Palestina avea un important rol comercial,
deoarece pe teritoriul ei, trecea calea care lega Africa şi Europa de Îndep?rtatul
Orient, aşa cum se vede şi pe hart?.
Aceast? uar? nu s-a numit din totdeauna „Palestina“. S? vedem care a fost
numele ei iniuial şi cum a ajuns s? fie denumit? Pales- tina.
Observ?m pe hart? c? aceast? uar? are o poziuie mai joas? fau? de Podişul Siriei
cu care se învecineaz? la sud. De aceea ea a fost cunoscut? sub numele de
„Canaan“, adic? „Iara de jos“. Era o uar? foarte frumoas? fiind format? din munui,
câmpii, râuri, lacuri. De asemenea era bogat? în peşte, citrice, m?sline şi era în
18 Capitolul unu
acelaşi timp foarte roditoare. Pe drept cuvânt se spunea despre ea c? este uara
unde „curge lapte şi miere“.
În vremurile foarte îndep?rtate, Canaanul era împ?ruit în triburi conduse de c?tre
un b?trân al s?u. Acest fapt a provocat mari neajunsuri evreilor, deoarece pe timp de
r?zboi nu aveau o conducere unitar? pentru a-şi ap?ra uara. Trebuie s? ştiui c? au fost
multe popoare care au râvnit la ea pentru bog?uiile şi frumuseuile sale. Printre aceste
popoare se numar? îndeosebi egiptenii, babilonienii, asirienii, care au dus în robie
poporul evreu. La aceast? uar? a râvnit mai târziu, aşa cum era de aşteptat, imperiul
Roman, care fiind în culmea puterii sale în timpul Mân- tuitorului, o cucerşte şi o
transform? în provincie roman?, totodat? punându-i numele „Palestina“.
Iara Palestinei a fost adeseori supranumit? şi „Iara Sfânt?“. Pe de o parte
de c?tre evrei, deoarece aici se afl? Ierusalimul – capitala religioas? a u?rii – şi
Templul Sfânt. Pe de alt? parte de c?tre creştini, deoarece aici s-a n?scut şi a
activat Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos.
La început regatul evreu era împ?ruit în 31 de regate-cet?ui, în fruntea c?rora se
afla câte un rege. Pe timpul Mântuitorului,
lucrurile se vor schimba. St?pânitorii au împ?ruit Palestina în
trei provincii: în nord era Galileea, în sud se afla Iudeea, iar în centru Samaria, a şa
cum observ?m pe hart?. Cândva, de Pales- tina aparuinea şi acest? fâşie de p?mânt,
asezat? la est de Iordan, care se numeşte Pereea.
Cei dintâi locuitori ai acestei u?ri au fost canaaniuii. De asemenea s-au perindat
şi alte popoare migratoare, pe teritoriul acestei u?ri, cum ar fi filistenii şi hitiuii.
Aşa cum am amintit, Palestina era o uar? foarte frumoas?, înzestrat? parc?
anume de Dumnezeu pentru „poporul ales“, cu toate frumuseuile naturale.
În aceast? privinu? sunt caracteristici munuii care îns? au în?luimi mici, pân? la
300 m. Printre cei mai cunoscuui se num?r? Muntele M?slinilor – bogat în m?sline şi
Muntele Taborului – de pe vârful c?ruia se vede întreaga uar?.
De la nord-vest la sud-est, Palestina este str?b?tut? de o vale frumoas? şi
deosebit de roditoare.
În relieful u?rii se integreaz? şi pustiurile. Dar la vechii evrei pustiul avea un alt
înueles decât cel pe care-l cunoaştem noi. Astfel, nu este ca şi pustiul Sahara, un loc
secetos, arid, lipsit total de vegetauie. Pentru evrei, pustiul era fie un loc nelucrat,
acoperit cu ierburi şi str?b?tut de turmele care-l p?şteau, fie un loc stâncos.
Aceste forme de relief sunt sc?ldate de ape curg?toare, cea mai important? fiind
Iordanul care izvor?şte din Munuii Hermon, şerpuieşte ca o panglic? pe întreg teritoriul
u?rii, şi se vars? în Marea Moart?.
Clima din aceast? uar? este blând?, tropical? cu vânturi specifice care dezvolt?
dou? anotimpuri: unul umed care începe prin octombrie, cu ploi şi temperaturi sc?zute
şi care uine pân? în martie. Ploile târzii de dup? echinocuiul de prim?var? favorizeaz?
umezeala atât de necesar? cultiv?rii plantelor, mai ales a cerealelor.
Anotimpul fierbinte este cuprins în perioada mai – octombrie şi face ca ploile s?
fie foarte rare, roua o binecuvântare, iar apa un adev?rat dar divin. Astfel fânfânile
constituie o adev?rat? bog?uie, iar apa este p?strat? în burdufuri din piele de capr?.
Tot în acest anotimp se semnalau mari diferenue de temperatur? între zi şi noapte.
Exist? îns? unele particularit?ui în ce priveşte clima. Astfel, pe u?rmul M?rii
Mediterane, clima este mai secetoas? şi mai cald?. În mijlocul u?rii, îns?, fiind o
regiune muntoas?, clima este mai r?coroas? şi mai umed?; iar în Valea Iordanului
climatul este într-adev?r tropical.
Astfel, în Palestina se dezvolt? o flor? şi o faun? specific? uinuturilor
mediteraneene.
Flora cuprinde citrice, printre care: portocalul, l?mâiul, bananierul, cocotierul şi
firesue m?slinul (din ale c?rui roade se obuine uleiul de m?sline), cultura cerealelor
ocup? primul loc în provincia Galileea numit? şi „grânarul u?rii“.
Fauna Palestinei prezint? o varietate în timp. Astfel, la început erau animalele,
precum leul şi leopardul. Dar acestea au disp?rut luându-le locul cerbul, c?prioara,
iepurele, vulpea, şacalul. Dintre târâtoarele specifice acestui uinut sunt vipera
palestinian?, scorpionul, cameleonul, vipera cu corn ş.a. Îns?, caracteristica uinuturilor
din aceast? uar? a fost şi este c?mila, un animal atât de rezistent şi de des folosit.
Calul era un animal foarte pretenuios şi nu era crescut aici. Era chiar înl?turat,
reprezentând pentru evrei un simbol al mândriei. Interesant este c? dac? în prada de
r?zboi intrau şi caii, evreii îi omorau, t?indu-le venele de la picioare.
Am vorbit despre localizarea geografic?, clim?, faun?, flor?. S? vedem în
continuare ce se poate spune despre oamenii care alc?tuiau poporul evreu.
În ceea ce priveşte ocupauia lor, la loc de frunte st? agricultura, creşterea vitelor
şi pescuitul. Pe lâng? acestea, mai sunt şi
20 Capitolul unu
altele preluate de la popoarele p?gâne vecine, precum dulgheritul de la babilonieni. Totodat?,

datorit? drumului comercial ce trecea prin Palestina, evreii vor deveni, cu trecerea timpului,
foarte buni negustori (comercianui).
S? vedem acum câte ceva despre îmbr?c?mintea evreilor. V? a m i n t iu i
când spunea m c? în P a le st in a zile le erau foarte c?lduroase. Astfel, b?
rbauii purtau o tunic? de bumbac, lung? pân? la genunchi, peste care se
încingeau cu un brâu. Deasupra purtau un veşmânt, pe care cei s?raci îl
foloseau adesea şi ca acoper?mânt în timpul nop u i lo r r?coroase. În p ic i oa re
purtau sandale, confecuionate din curele de piele, iar cei s?raci umblau
descului. Evreii nu erau pretenuioşi nici în ceea ce priveşte alimentauia.
Se hr?neau mai ales cu pâine proasp?t? din grâu sau secar?, dospit? sau nedospit?,
care de multe ori era amestecat? cu f?in? de fasole sau linte. Din hrana consumat? în
timpul zilei mai f?ceau parte: smochinele, strugurii, pepenii, curmalele şi laptele de oi
sau de capre. Masa principal? era cea servit? în r?coarea serii. Bogauii serveau carne
de miel sau ied şi vin, în timp ce s?racii se muluumeau s? înmoaie pâinea în lapte sau
ouet. Nu lipseau de la mas?, desigur, mierea de albine şi peştele. Caracteristic
evreilor
era faptul c? ei considerau carnea de porc şi cea a tuturor
animalelor cu copit? despicat?, ca fiind o interdicuie categoric? a Legii. Evreii
obişnuiau ca înainte şi dup? mas? s? se spele îndelung pe mâini, dup? care st?pânul
casei rostea rug?ciunea. Ei se aşezau la mas?, dup? obiceiul persan, adic? culcaui şi
sprijiniui pe mâna stâng?, iar cu mâna dreapt? consumau hrana.
În alt? ordine de idei, şi în Palestina îi reg?sim pe sclavi, dar aici aveau un statut
aparte. Situauia lor era mai uşoar? decât a celor din popoarele învecinate. Aici existau
şi legi pentru ap?rarea drepturilor sclavilor. De pild?, dac? st?pânul îşi b?tea sclavul
şi-l l?sa infirm, trebuia s?-l elibereze numaidecât. De asemenea, dac? un st?pân îşi
omora sclavul, era ucis şi el.
S? vedem acum, ce fel de obiceiuri caracterizeaz? acest popor. În primul rând
amintim c?s?toria. La evrei c?s?toria era monogam? (adic? între un singur b?rbat şi o
singur? femeie). Era interzis? categoric, c?s?toria între evrei şi p?gâni. Logodna
preceda c?s?toria şi dura câteva luni, pân? la un an. Darul cel mai de preu erau copiii.
Familiile f?r? copii erau considerate blestemate de Dumnezeu. Un aspect aparte, îl
avea aşa numita
„c?s?torie de levirat“ sau „de cumnat“. În acest caz, dac? un om murea f?r? s? aib?
copii, conform Legii, fratele lui avea obligauia s? se c?s?toreasc? cu souia acestuia şi
s?-i ridice urmaşi care s?-i poarte numele.
Oamenii care locuiau în Palestina erau foarte respectuoşi unii cu aluii. Acest
respect se referea la salut, ospitalitate şi onoruri publice.
S? vedem cum se salutau evreii. Cea mai popular? form? de salut:
„şalom!“ adic? „pace“, la care cel salutat r?spundea cu
„şalom uvraha“ adic? „pace şi binecuvântare!“ La desp?ruire cel mai b?trân spunea
celui mai tân?r: „lek le şalom!“ adic? „mergi în pace!“ De obicei, salutul era însouit şi
de gesturi largi de reverenu? cum ar fi plecarea capului sau a corpului.
Semnul cel mai deosebit de cinstire şi ospitalitate ar?tat cuiva, era atunci când
gazda se dezbr?ca de haina de deasupra şi o oferea vizitatorului, precum şi sp?larea
picioarelor oaspeuilor mai deosebiui.
Onoruri publice se aduceau persoanelor oficiale (regi, demnitari, soli), precum şi
armatelor ce se întorceau victorioase din r?zboi.
Din nefericire, îns?, nu lipseau bolile, cele mai r?spândite fiind: ciuma, lepra,
holera, paralizia. Acestea erau molipsitoare şi f?ceau ravagii în regiunile asupra c?rora
se ab?teau. Un loc aparte îl ocupau bolile psihice, cea mai grea fiind epilepsia. Bol-
navii de epilepsie erau consideraui st?pâniui de demoni.
Cei ce mureau erau îngropaui imediat dup? deces. Sicriele se foloseau numai
pentru cei bogaui, iar înmormântarea era simpl?. În perioada cât evreii au stat în
Egipt, moruii lor erau p?straui mai mult timp, fiind îmb?ls?maui cu miresme. Conform
religiei evreilor, atingerea de cei morui era considerat? drept necur?uie.
Doliul dup? cei decedaui se uinea şapte zile. Se caracteriza prin sfâşierea
veşmintelor, smulgerea p?rului, a b?rbii, îmbr?carea în sac şi pres?rarea de cenuş?
pe cap.
Este de remarcat c? toat? viaua public? şi particular? a evreilor se desf?şura
dup? Legea Domnului. Înc? din vechime exista un loc special de rug?ciune: la început
era cortul sfânt, un loc de dimensiuni mai mici, împ?ruit în dou? înc?peri: Sfânta şi
Sfânta Sfintelor. În jurul lui se afla o curte. Mai târziu a fost ridicat celebrul Templu din
Ierusalim, zidit dup? modelul Cortului Sfânt. În fiecare localitate din Palestina era câte
o sinagog? adic? loc de adunare, rug?ciune şi predicare a cuvântului lui Dumnezeu.
Erau conduse de rabini, adic? de înv?u?tori ai Legii lui Dumne- zeu, care puteau fi şi
laici. Serviciul religios consta din rug?ciuni, citiri şi t?lm?ciri ale Legii şi proorocilor.
Serviciul religios avea loc îndeosebi sâmb?ta.
22 Capitolul unu
ñ Fixarea cunoştinuelor
Capitolul unu
Cum se numeşte uara în care tr?ia poporul evreu? (Se numea Canaan apoi, dup?
ocupauia roman? s-a numit Palestina şi în prezent se numeşte Israel). Ce aspecte am
dezb?tut din punct de vedere geografic? (Localizare, învecinare, forme de relief,
clim?, flor?, faun?). Ce am înv?uat în leg?tur? cu locuitorii acestei u?ri? (Despre
modul lor de viau?, îmbr?c?minte, hran? şi în mod special, cultul religios). Unde îşi
desf?şurau evreii actele de cult? (La început la Cortul Sfânt, apoi în Templul Sfânt din
Ierusalim, ca şi în sinagogi). Cum se desf?şura viaua public? şi particular?? (Viaua
public? şi particular? se desf?şura dup? Legea Domnului).
ñ Tem? pentru acas?
Încercaui s? desenaui harta Palestinei şi s? o coloraui diferit pe regiuni.
ñ Rug?ciunea la ieşirea din clas?
Facerea lumii şi a celor dintâi oameni

Privind zilnic ceasul înuelegem cât e ora, dar mai mult decât atât, înuelegem c? exist?
o minte foarte înueleapt? care îl creeaz?. La fel, plimbându-ne cu maşina ne gândim
c? şi ea este creat? de cineva.
Dac? tot ce exist? are un creator al s?u, lumea îns?şi are Creatorul ei, încât ast?zi ne
vom referi la „Istoria creauiei. Facerea lumii şi a celor dintâi oameni“.
Trebuie s? v? spun înc? de la început c? prin cuvântul „lume“ se înuelege mai mult
decât ceea ce puteui voi vedea. Astfel, în sensul acestui cuvânt mai intr? şi acea
parte nev?zut? pe care o numim
„spiritual?“. Deci deosebim o parte „material?“ care cuprinde natura şi tot ce ne
înconjoar?, şi o parte „spiritual?“ adic? cea nev?zut?.
Referitor la facerea Lumii şi la „apariuia“ primilor oameni, exist? mai multe
presupuneri. Adev?rul îns?, este Cel relatat în Biblie în capitolul întâi al c?ruii numit?
„Facerea“ sau „Geneza“. Aici citim c? lumea v?zut?, deci cea material? a fost creat?
în şase zile sau şase etape. S? vedem care sunt acestea:
ñ În prima zi a fost creat? lumina, numit? „zi“. Întunericul a primit numele
de „noapte“ şi a fost desp?ruit de lumin?.
ñ În cea de a doua zi, Dumnezeu a creat cerul, adic? atmosfera, sau
firmamentul (deosebit de ceea ce am numit noi
„cer“ ca lume spiritual?). Aceasta conuine o combinauie de gaze cum ar fi: oxigen,
hidrogen, azot, bioxid de carbon, toate fiind indispensabile vieuii.
ñ În a treia zi, Dumnezeu a creat p?mântul şi l-a desp?ruit de ape pe care
le-a numit „m?ri“. Apoi a f?cut ca uscatul s? rodeasc? vegetauia:
pomii şi plantele de tot felul.
ñ În a patra zi, a fost creat lumin?torul cel mare care s? lumineze ziua,
adic? soarele şi lumin?torul cel mic care s? lumineze noaptea,
adic? luna. Au fost f?cute şi stelele. Soarele, luna şi stelele au fost
create pentru a delimita ziua de noapte.
ñ În ziua a cincia, Dumnezeu a creat vieuuitoarele în ape, adic? peştii şi
în cer p?s?rile.
ñ Dumnezeu a creat în ziua a şasea vieuuitoarele p?mântului pe fiecare
dup? felul ei. ?i tot în ziua a şasea Dumnezeu l-a creat pe om, dup?
chipul şi asem?narea Sa, ca o încununare a întregii creauii.
ñ Iar ziua a şaptea este ziua de odihn? pe care Dumnezeu a binecuvântat-
o. ?i privind asupra întregii creauii Dumnezeu a v?zut c? totul era
bun şi corespunz?tor intenuiilor pentru care fusese creat. Cea de a
şaptea zi a fost zi de odihn?, nu în sensul în care înuelegem noi
odihna. Aceast? „odihn?“ a lui Dumnezeu indic? faptul c? opera de
creauie a luat sfârşit. Nu înseamn? îns? c? Dumnezeu şi-a p?r?sit
creauia. El se îngrijeşte în continuare de buna ei desf?şurare. ?i
dac? ne gândim bine este firesc s? fie aşa. De pild? şi voi, dac?
preg?tiui o surpriz? pentru p?rinuii vostri,
26 Capitolul unu
dup? ce totul este gata, v? exprimaui satisfacuia pentru ceea ce aui f?cut şi
verificaui dac? a reuşit aşa cum doreaui.
Dumnezeu fiind atotputernic, desigur c? ar fi putut crea lumea într-o singur? zi.
Dar El este înuelept şi a ştiut c? f?când totul etapizat adic? în mai multe faze sau zile
se poate acorda fiec?reia importanua cuvenit?.
Înainte de a crea lumea material?, a fost creat? lumea cea nev?zut?, adic? lumea
spiritual?. Acolo sus în cer, în aceast? lume, se afl? îngeraşii, pe care ştiu c? voi vi-i
imaginaui a fi cu aripioare şi cu o privire bun? şi blând?, plin? de dragoste, aşa cum
numai privirea mamei mai poate fi. Ei sunt duhuri, slujitori ai lui Dumnezeu. Iar voi
puteui fi siguri c? fiecare are un îngeraş p?zitor acolo sus, pe care Tat?l nostru cel
ceresc îl trimite s? vegheze asupra noastr?. Dac? mergeui pe strad? el are grij? s? nu
v? calce vreo maşin?, dac? treceui prin locuri periculoase el v? ap?r? s? nu vi se
întâmple ceva r?u. ?i când sunteui cuminui şi ascult?tori şi v? siliui s? înv?uaui bine,
se bucur? c? poate s? duc? lui Dumnezeu veşti bune despre voi. Aceştia sunt îngerii
creaui de Dumnezeu. Din nefericire, o parte din ei au trecut de partea lui Lucifer, a
celui r?u, care din mândrie s-a desp?ruit de Dumne-
zeu luându-şi cu el acei îngeri r?i, adic? diavoli. Aceştia sunt
potrivnici omului.
Citind mai departe în Sfânta Scriptur? cu atenuie, remarc?m c? Dumnezeu a f?
cut lumea din nimic, prin puterea cuvântului S?u: „Dumnezeu a zis: s? fie... şi a fost“.
Aceasta evidenuiaz? faptul c? lumea nu este o parte din Dumnezeu, ca ceva rupt din
El, ci este o existenu? separat?, dar a c?rei cauz? este însuşi Dum- nezeu.
Citind în continuare, în cartea „Facerea“, remarc?m c? omul a fost creat din p?
mânt, dup? chipul şi asem?narea lui Dumne- zeu, prin suflare de viau?, fiind astfel
viu. Tot ceea ce f?cuse Dumnezeu pân? la crearea omului era destinat a-i sluji omului,
erau f?cute pentru ca omul s? se bucure şi s? se foloseasc? de ele, de toate. ?i mai
mult decât atât, s? le st?pâneasc?. ?i l-a aşezat Dumnezeu pe om, în Cel mai frumos
loc de pe p?mânt, creat special pentru el, şi anume în Eden. Dac? suntem atenui
asupra versetului 26 al primului capitol din cartea „Facerea“, ce observ?m? (se va citi
versetul). Observ?m tocmai c? este intenuionat? forma de plural a pronumelui posesiv
de persoana întâi, „Noastr?“. Deci omul nu a fost creat numai de Dumnezeu Tat?l în
mod singular, ci prin participarea Sfintei Treimi (Dum- nezeu Tat?l, Dumnezeu Fiul şi
Dumnezeu Duhul Sfânt). S? nu înuelegem de aici c? Dunnezeu ar fi un om ca oricare
dintre noi.
Aceasta ar însemna s? reducem m?reuia şi nem?rginirea Sa, la condiuia uman?.

Ceea ce este în noi de la Dumnezeu este sufletul nostru, este permanenta înclinauie a
omului de a-L c?uta pe Dum- nezeu şi imensa bucurie a g?sirii Celui ce ne-a dat viat?;
este dorul nostru dup? Patria cereasc? şi nevoia de a ne ruga. Astfel omul este veriga
de leg?tur? între lumea nev?zut?, spiritual? şi lumea material?. Este bine s? reuineui
c? sufletul omului este constituit din rauiune (adic? gândire), sentiment şi voinu?. El
este deci de origine dumnezeiasc? fiind substanu? de sine st?t?toare, liber?,
nemuritoare şi imaterial?.
Aşa cum am v?zut lumea a fost creat? din nimic, pe când trupul omului a fost
creat din p?mânt: „Domnul Dunnezeu a f?cut pe om din u?râna p?mântului, i-a suflat
suflare de viau?, şi omul s-a f?cut astfel fiinu? vie“ (Facerea 2, 7). „I?râna p?mântului“
din care a fost f?cut omul reprezint? partea lui material?, iar
„Suflarea de viau?“, cea spiritual?, adic? tocmai partea lui Dum- nezeu din om. Dac?
Tat?l Ceresc nu ar fi suflat viau?, omul ar fi fost doar un chip de lut, o bucat? de p?
mânt modelat?. Ceea ce d? m?reuie şi demnitate omului este tocmai latura spiritual?
din el, adic? ceea ce i-a transmis Dumnezeu în mod direct. Aşa se
explic? faptul c? omul îşi g?seşte adev?rata fericire şi împlinire
numai atunci când L-a g?sit pe Creatorul S?u şi s-a alipit de El, dup? cum spune un
P?rinte al Bisericii: „Ne-ai f?cut pentru Tine, Doamne şi neliniştit este sufletul nostru
pân? nu se va odihni întru Tine, Dumnezeule“; sau cum gr?ieşte psalmistul: „precum
doreşte cerbul izvoarele de ap?, aşa te doreşte sufletul meu pe tine Dumnezeule!“.
Primul om fiind din p?mânt a fost numit „Adam“, deoarece
„Adam“ înseamn? „p?mânt“ (lut). Dumnezeu l-a iubit înc? înainte de a fi creat
deoarece toat? lumea a fost f?cut? pentru a fi st?pânit? de el, a investit în el
chiar o parte din dumnezeirea Sa, s-a îngrijit apoi s?-l aşeze în cel mai frumos
loc de pe p?mânt, adic? în Eden (Eden = rai), şi era preocupat de el.
V?zându-l îns? singur, şi-a dat seama c? nu este bine s? fie aşa, şi atunci i-a f?
cut un ajutor potrivit pentru el. Cum a procedat Dumnezeu? I-a dat un somn lung lui
Adam, timp în care a creat-o pe femeie din coasta sa. Femeia o primit numele „Eva“,
cuvânt care înseamn? „viau?“ şi ea avea s? fie mama tuturor celor vii. ?i în felul
acesta a fost creat? prima familie de pe p?mânt, care a primit binecuvântarea lui
Dumnezeu: „...creşteui şi v? înmuluiui, umpleui p?mântul şi-l st?pâniui!“.
Aşa cum am mai spus, primii oameni erau în gr?dina Edenului, o gr?din?
minunat? şi încânt?toare,plin? cu tot felul
28 Capitolul unu
de pomi, de plante şi de viet?ui. Dar printre aceştia mai era şi un pom mai
deosebit, adic? pomul cunoaşterii binelui şi r?ului. Dumnezeu îi poruncise lui
Adam s? nu m?nânce din fructele acestui pom. Era singura restricuie. Probabil
c? ştiui şi voi ce s-a întâmplat în aceast? gr?din? a Edenului. Diavolul pref?cut
în şarpe viclean a ispitit-o, a ademenit-o pe Eva tocmai cu fructele acestui pom.
Eva a mâncat şi i-a dat şi lui Adam şi astfel au înc?lcat porunca lui Dumnezeu.
Aşa-i c? stiui voi ce se întâmpl? când tata v? spune ceva, iar voi nu ascultaui şi
faceui exact invers? Urmeaz? pedeapsa, bineînueles. La fel a fost şi cu primii
oameni. Neascultarea lor a atras mânia lui Dumnezeu care i-a alungat din gr?
dina Edenului. Acum situauia se inverseaz?, primul om, din st?pân al lumii
create, devine rob al p?mântului, adic? p?mântul nu-şi va mai oferi roadele ca
hran? pentru om, ci acesta va trebui s? lucreze din greu pentru a-şi câştiga
existenua: „în sudoarea feuei tale s?-ui m?nânci pâinea...“ (Facerea 3, 19). De
aici vedem c? odat? cu c?derea omului în p?cat, întreaga natur? s-a dat
deşert?ciunii, ajungând în contradicuie cu omul. De asemenea şarpele a fost şi
el blestemat: „Fiindc? ai f?cut lucrul acesta, blestemat eşti...“ (Facerea 3, 14).
Dar chiar dac? tata sau mama v? ceart? sau v? pedepsesc, ei
totuşi v? iubesc. Oricum tot ai lor r?mâneui şi le sunteui dragi. La fel şi Tat?l cel
Ceresc nu-l distruge pe omul c?zut în p?cat, ci îl iubeşte în continuare. El l-a pedepsit
numai, ca s? împlineasc? dreptatea, care cere s? fie „dup? fapt? şi r?splat?!“. Dar
chiar alungat din rai, omul r?mâne tot coroana creauiei divine, tot ceea ce a putut face
Dumnezeu mai bun. De aceea El se îngrijeşte de soarta sa. Cum? Prin promisiunea
unui R?scump?r?tor, dup? cum putem citi la Facerea 3, 15: „Vr?jm?şie voi pune între
tine şarpe şi femeie, între s?mânua ta şi s?mânua ei. Acesta (cel n?scut din femeie)
îui va zdrobi capul, şi tu îi vei înuepa c?lcâiul“. În acest fel omului i se vesteşte un R?
scump?r?tor, care va fi Domnul Iisus Hristos. Prin Jertfa şi Învierea Sa, îl va nimici pe
diavol şi va aduce omenirii iertarea p?catelor şi mântuirea. Prin El şi în Numele Lui
oricine va putea veni la Tat?l Cel Ceresc ce ne aşteapt? pe toui ca pe fiii s?i iubiui s?
ne dea bucurii veşnice în Raiul p?r?sit odinioar? prin neascultare. El v? iubeşte şi pe
voi pe toui şi pe fiecare în parte. El doreşte s? fiui ascult?tori şi cuminui, şi
cuviincioşi, şi credincioşi, s?-L iubiui şi voi pe El . Deschideui-v? chiar de acum inimile
pentru ca El s? v? poat? picura acolo din dragostea Sa şi un colu din veşnicie.
De acum înainte când ştiui c? Dumnezeu este creatorul acestei lumi, veui privi mai
atent în jurul vostru şi atunci când veui vedea
pârâul cu clinchet cristalin ce şerpuieşte domol prin p?durea înverzit?, sau

razele soarelui jucându-se printre frunzele copacului la a c?rui umbr? v?
odihniui, sau seara, cerul senin şi plin de stele v? va fermeca privirea, sau când
v? va impresiona tumultul învolburat al unei cascade spumoase, deasupra c?
reia curcubeul îşi etaleaz? paleta coloristic? f?r? egal, sau când toamn? fiind,
copacii unei p?duri cu frunzele atât de nuanuate ofer? imagini la care se poate
contempla ore în şir, atunci – zic – veui şti c? toat? recunoştinua noastr? pentru
aceste adev?rate minuni o dator?m lui Dumnezeu. ?i sunt sigur c? v? întrebaui
al?turi de mine: dac? toate acestea sunt aşa de încânt?toare, aici pe p?mânt,
cum vor fi cele din Împ?r?uia Ta, Doamne? (se vor citi în timpul pred?rii textele
din cartea „Facerea“ privind crearea omului şi f?g?duinua unui R?scump?r?tor;
se vor scrie pe tabl? titlul lecuiei şi etapele cre?rii lumii).
Intuiuia se va face ar?tându-se tabloul creauiei lumii, a omului a p?
catului şi a izgonirii lui din rai.
În câte etape a fost f?cut? lumea? (În şase etape). Ziua a şaptea
ce reprezint?? (Ziua de odihn?, ceea ce înseamn? c? actul creauiei a încetat).

Din ce a f?cut Dumnezeu lumea? (Din nimic). Dar omul din ce a fost f?cut? (Din
u?râna p?mântului). Cum a fost f?cut? lumea? (Prin cuvânt). Dar omul? (Prin
participarea direct? a lui Dumnezeu, adic? a Sfintei Treimi). Care a fost
menirea creauiei omului? (De a fi stâpânul lumii materiale şi „împreun? lucr?tor
cu Dumnezeu“ la des?vârşirea ei). Cum de şi-a pierdut omul aceast?
demnitate? (Prin neascultarea poruncii lui Dumne- zeu şi c?derea în p?cat). Ce
se vesteşte în versetul 15 al capitolului 3 din cartea Facerii? (Se vesteşte un R?
scump?r?tor).
Citirea primelor trei capitole din cartea „Facerea“. Memorarea etapelor în care a fost
creat? lumea. Memorarea textului din cartea
,Facerea 3, 15“.
ñ Rug?ciunea la ieşirea din clas?.
--
30
Cain şi Abel

Capitolul unu
Aşa cum am v?zut în lecuia trecut?, prima familie de pe p?mânt a fost cea format?
din Adam şi Eva. Ei au avut doi fii despre care citim în „Facerea“ (Geneza), prima
carte a Vechiului Testament. Aceştia sunt Cain şi Abel. Fiind fraui ne-am fi aşteptat ca
ei s? tr?iasc? în iubire şi bun? înuelegere. Dar nu a fost aşa. P?catul odat? intrat în
fiinua omeneasc? a evoluat în diterite forme, care mai de care mai dezastruoase şi
catastrofale pentru viaua omeneasc?. Un astfel de p?cat este şi cel al invidiei, care
merge pân? la ucidere.
Cain şi Abel: cei doi fii ai primei familii.
Chiar dac? era mai mic, Abel era mai bun, mai cuminte, mai r?bd?tor şi iert?tor; putea
trece peste sup?r?rile şi micile necazuri ce i le f?cea în joac?, fratele s?u Cain. P?
rinuii lor vedeau aceasta, şi nu se poate spune c? nu-l iubeau pe b?ieuelul lor mai
mare, dar totuşi îl preferau pe Abel.
Cu timpul Cain şi Abel se f?cur? adev?raui fl?c?i. Ei trebuiau s? lucreze întocmai
ca şi tat?l lor. Cain se f?cu agricultor, lucrând pe câmp. Sem?na grâul, iar când era
copt, îl secera, îl m?cina şi f?cea pâine.
Abel se f?cu p?stor de oi. Mergea cu oile sale la p?şune, c?utându-le iarba cea
mai gustoas? şi mai gras?. Turma de oi de care se îngrijea Abel, creştea în fiecare an,
deoarece în fiecare prim?var? se n?şteau mieluşei. ?i Cain sem?na tot mai mult grâu
şi avea recolte bogate şi m?noase.
Dar cine f?cea s? creasc? grâul pentru Cain? ?i cine-i d?dea toate oile lui Abel?
Desigur c? Domnul Dumnezeu; totul vine de la Dumnezeu. Iar Cain şi Abel ştiau
foarte bine aceasta. De aceea doreau s? muluumeasc? Domnului pentru toat?
aceast? bog?uie
de binecuvântare, şi s?-şi exprime într-un fel recunoştinua, oferindu-i ceva în schimb.

Este bine s? ne ar?t?m şi noi recunoş- tinua fau? de un binef?c?tor, nu-i aşa? De
pild?, dac? p?rinuii voştri v? fac multe bucurii şi se îngrijesc s? v? mearg? bine şi s?
nu v? lipseasc? nimic, este firesc ca şi voi s? doriui s? le faceui câte un cadou la
aniversarea lor, care chiar dac? este mai mic, dup? posibilit?uile voastre, poart? în el
toat? dragostea voastr? şi muluumirea pentru copil?ria fericit? şi lipsit? de griji şi
nevoi. Iar p?rinuii se bucur? şi voi împreun? cu ei sunteui fericiui.
Ei bine, tot aşa şi Cain şi Abel s-au hot?rât s?-i aduc? lui Dumnezeu o jertf? de
muluumire. ?tiui cum au f?cut? Abel a ales oaia cea mai frumoas? şi mai gras? din
câte avea, hot?rând c? aceasta este cea mai potrivit? pentru Dumnezeu. Apoi a c?utat
crengi uscate, c?ci acestea ard bine, le-a pus pe o gramad? de pietre, a t?iat oaia şi a
aşezat-o peste crengi. Deci jertfa era preg?tit?. ?i pentru c? jertfa trebuia s? ard?, Abel
pusese c?rbuni aprinşi sub crengi. Vântul sufla în foc, crengile ardeau, iar odat? cu ele
şi jertfa. Fumul se ridica la cer şi îndat? Abel îngenunche şi zise plin de venerauie:
„Dumnezeul meu, cât de mult te iubesc!
Tu veghezi asupra mea cu atâta grij?. ?i aducându-ui aceast? jertf?
din toat? inima, vreau s?-ui ar?t recunoştinua mea“. Domnul a
ascultat aceast? rug?ciune. El îşi pleac? urechea totdeauna la rug?ciunile oamenilor.
Aşadar, Dumnezeu a v?zut c? Abel îl iubeşte. El îi primi jertfa şi aceasta l-a f?cut
foarte fericit pe Abel.
?i Cain dorea s? aduc? Domnului o jertf?. Astfel, a strâns nişte pietre şi a pus
crengi deasupra. Peste crengi în loc s? aşeze grâul cel mai frumos, cu spicul cel mai
bogat în boabe aurii, a pus doar puuin din grâul pe care Domnul f ?cuse s? creasc? pe
ogorul s?u. Apoi îi d?du foc. Începu şi Cain s? se roage, dar nu era muluumit şi nu era
iubire pentru Domnul în inima sa. Gândea el: „De ce oare trebuie s? ard acest grâu, pe
care dac? l-aş fi m?cinat, aş fi avut atâta f?in? cât pentru o pâinişoar?! ?i de ce s?-L
muluumesc pe Dumnezeu, c? doar eu însumi am sem?nat grâul şi am muncit ca
acesta s? creasc?!“ Dar Domnul ştia bine ceea ce gândea Cain. V?zu deci c? el nu-L
iubeşte. De aceea nici nu-i primi jertfa. ?i nu-i d?du nici fericire şi nici muluumire.
?i voi, dac? Domnul v? ajut? s? obuineui rezultate bune în munca voastr?, v?
bucuraui desigur. Dar şi mai bucuroşi veui fi dac? prin rug?ciune, veniui înaintea lui
Dumnezeu, s?-i muluumiui pentru toate. Atunci când v? rugaui, deschideui-v? inimile
pline de sinceritate şi de dragoste pentru cel ce vegheaz? zilnic, ceas de ceas, la
munca voastr? şi o face s? rodeasc?. Chiar şi înv?uatul
32 Capitolul unu
este o munc?, şi înc? o munc? grea uneori, iar roadele sunt notele bune şi noile
cunoştinue acumulate, de care v? veui folosi odat?. Când cereui prezenua Domnului
lâng? voi la fiecare pas mai mare sau mai mic, viaua v? va fi binecuvântare şi inima
plin? de pace şi muluumire, c?ci însuşi Dumnezeu îşi va g?si pl?cere în ea.
Dar, s? revenim la subiect. Cain observ? c? Dumnezeu nu-i primise jertfa şi se
sup?r? foarte tare pentru aceasta. Se sup?r? şi pe Abel, mai ales pe Abel. În mod
normal Cain trebuia s? se bucure c? Dumnezeu a primit jertfa fratelui s?u şi s? aduc?
şi el o jertf? mai bun? lui Dumnezeu. Dar nu se întâmpl? aşa. El se mânie şi deveni
invidios. Devenind invidios, el se gândea: Dum- nezeu îl prefer? pe Abel; lui îi d?
muluumire şi satisfacuie şi nu mie“. Aceste gânduri îi st?pâneau mintea şi se înfiltrar?
adânc, pân? în cele mai îndep?rtate unghere ale inimii sale. În loc ca Domnul s? fie
st?pân al inimii sa1e, el îl l?s? pe satana cu mrejele lui de invidie şi r?utate s? se
instaleze acolo. Se gândea foarte des la aceasta. Nici nu mai putea dormi noaptea şi
nici nu mai mânca aproape nimic. Domnul, care vedea şi ştia totul, îi atrase atenuia:
„Cain, de ce eşti aşa invidios şi r?ut?cios? Este numai vina ta, dac? lucrurile stau aşa.
Dac? tu M-ai iubi pe Mine ai fi şi
tu fericit şi vesel. Gândeşte-te la aceasta Cain, şi nu mai fi
invidios“. Cain, îns? nu ascult?, şi f?cu dup? capul lui.
Astfel într-o zi, îi zise lui Abel: „Hai s? mergem pe câmp“.
?i când fu singur cu el, începuse s? se certe. Îl trânti apoi şi îl b?tu pân? î1 omorî. Abel
z?cea acum întins pe p?mânt, iar sângele lui se scurgea lent pe iarb?. V?zând
aceasta, Cain se sperie. I se trezeşte conştiinua, care începe s?-l judece f?r? mil?.
Teama lui creşte şi mai mult... Nu ştia unde şi cum s? scape mai repede de pedeapsa
pentru fapta sa. Acum, v?zând sângele fratelui s?u, pricepu mai mult greşeala sa. Dar
nu mai avea ce face. Era prea târziu... Dumnezeu v?zuse totul. De aceea îl întreb? pe
Cain:
„Unde este Abel, fratele t?u?“. Atunci Cain îngrozit de fapta sa, încearc? s? scape,
zicând: „Nu ştiu unde este Abel. În orice caz eu nu sunt p?zitorul fratelui meu!“
Dumnezeu r?spunde: „Pentru c? ai f?cut aşa ceva, nu voi mai l?sa s? creasc? nimic
pentru tine. Pleac? de aici, c? nu vreau s? mai ştiu de tine! ?i oricât de departe te vei
duce, nic?ieri în lume nu vei mai g?si linişte!“.
Aşa s-a şi întâmplat. Cain pleac? departe, tot mai departe, dar oriunde se afla îşi
aduce aminte de fratele s?u, Abel, pe care-l omorâse, datorit? invidiei. Toat? viaua sa
a fost plin? de fric?, nelinişte şi nefericire. Sângele fratelui s?u îi cerea mereu
socoteal? de fapta sa.

Astfel, Adam şi Eva au pierdut în aceeaşi zi pe cei doi fii ai lor. Nici unul,
nici celalalt nu s-au mai întors seara, acas?. Atunci p?rinuii s-au dus s?-şi caute
copiii. L-au g?sit pe Abel mort, f?când impresia c? dormea întins pe p?mânt...
Adam şi Eva l-au îngropat. Erau foarte trişti... Domnul îns?, avea mereu grij? de
ei şi le f?cu alte bucurii trimiuându-le alui copii, fete şi b?ieui. Unul din b?ieui
sem?na mult cu Abel. El se numea Set şi îl iubea şi el pe Dumne- zeu. (Reuineti
acest nume, deoarece în lecuia urm?toare ne vom reaminti de el).
Intiuiua Se vor proiecta diapozitive înf?uişând jertfa lui Abel şi a lui Cain, invidia
acestuia şi uciderea fratelui s?u.
Care sunt cei doi copii ai lui Adam şi Eva? (Cain şi Abel). Cu ce se ocupa Cain? (Cu
munca la câmp). Dar Abel? (Cu creşterea oilor). Care dintre ei îl iubea mai mult pe
Dumnezeu? (Abel). Ce jertf? i-a adus fiecare dintre ei? (Abel a adus ca jertf? cea mai
gras? şi frumoas? oaie, iar Cain a adus c? jertf? puuin grâu). Care jertf? a fost mai
bine primit? de Domnul? (A lui Abel). Ce a
f?cut Cain din invidie fau? de Abel? (L-a ucis). Care a fost
pedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de conştiinu?, f?când din el un

fugar, care se temea chiar şi de umbra sa, sau de foşnetul frunzelor copacilor.
ñ Aplicarea
Din ceea ce i s-a întâmplat lui Cain, se vede clar ce pedeaps? mare are cel ce se
mânie, devenind r?u şi nemilos din invidie. Voi îns? str?duiui-v? s? staui cât mai
alipiui de Tat?l nostru cel ceresc şi s? fiui cât mai ascult?tori de voia Sa. Iar voia Sa
este s? v? purtaui bine unul cu cel?lalt şi s? va iubiui unul pe celalalt, bucurându-v?
totdeauna de succesele prietenului, sau colegului vostru şi încercând s?-l imitaui în tot
ceea ce f?ptuieşte bun.
Citirea din Sfânta Scriptur? a capitolului IV din cartea „Facerea“ unde este relatat?
întâmplarea pe care v-am povestit-o azi.
34
Noe şi potopul

Capitolul unu
Aşa cum v? amintiui din lecuia trecut?, dup? ce Adam şi Eva şi-au pierdut cei doi fii,
Cain şi Abel, au avut un fiu şi anume Set. Parcurgând mai departe cartea „Facerea“,
remarc?m c? ne sunt prezentaui urmaşii lui Set pân? se ajunge la Noe. De ce se
opreşte aici enumerarea?
Aceasta vom vedea în lecuia de ast?zi, tratând despre „Noe şi potopul“.
Aşa cum afl?m din relatarea Vechiului Testament, „Noe, la v ârsta de cinci sute de ani,
a n?scut pe Sem, Ham şi Iafet“. Deci dac? Noe avea aşa de mului ani, înseamn? c? a
trecut destul de mult timp de la primii oameni, Adam şi Eva. S? vedem cum a evoluat
lumea în tot acest timp? Omenirea se îndrepta spre bine, sau dimpotriv? spre r?u?
„Domnul a v?zut c? r?utatea omului era mare pe p?mânt, şi c? toate întocmirile
gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre r?u“. ?i aceast?
constatare este foarte grav? şi v? întristeaz? chiar şi pe voi, aşa-i? S? ne gândim
puuin împreun?: v? mai amintiui desigur de ora în care am înv?uat despre facerea
lumii. Dumnezeu crease totul bun şi frumos. Omului îi era destinat a se folosi de toate
cele câte au fost create sau „preg?tite“ anume pentru el. Dar greşeala sa, p?catul s?u,
a f?cut ca totul s? se schimbe. V? mai amintiui ce s-a întâmplat cu Adam şi Eva dup?
neascultarea de cuvântul lui Dum- nezeu? (Au fost pedepsiui). Dar cu Cain, ce se
întâmplase? (Cain a fost un ucigaş). Primii oameni au transmis aşadar, mai departe
moartea fizic? şi cea spiritual?, tuturor celor ce s-au n?scut dup? ei. Practic, nici un
om nu va mai tr?i în nevinovauia dinaintea c?derii primilor oameni în p?cat. În
sufletele oamenilor apare tot mai mult lupta dintre bine şi r?u; tot mai mult cad victime
r?ului
şi acest fapt tot mai mult atrage dup? sine vinov?uie, mânia lui Dumnezeu şi apoi
pedeapsa r?ului, a nedrept?uilor şi f?r?delegea de tot felul...
Sfânta Scriptur? ne spune chiar c?: „I-a p?rut r?u Domnului c? a f?cut pe
om pe p?mânt şi s-a mâhnit în inima Lui... şi Dom- nul a zis: „Am s? nimicesc de
pe faua p?mântului pe omul pe care l-am f?cut, de la om pân? la vite, pân? la
târâtoare şi pân? la p?s?rile cerului; c?ci Îmi pare r?u c? i-am f?cut“.
Printre toui acei oameni r?i, era îns? un om, care Îl asculta pe Dumnezeu şi
respecta voia Sa. El se numea Noe. La fel era şi familia sa. De aceea, „Noe a aflat
mil? înaintea Domnului, c?ci era un om neprih?nit şi f?r? pat? între cei din vremea lui:
Noe umbla cu Dumnezeu“. Iar Dumnezeu a decis s?-l salveze de marea urgie pe care
urma s-o trimit? asupra oamenilor şi anume: un potop care-i va nimici împreun? cu p?
mântul. ?i pentru aceasta, Noe trebuie s?-şi construiasc? o corabie mare cu mai multe
c?m?ruue, Domnul însuşi dându-i indicauii foarte precise pentru tot ce urma a fi f?cut.
Aşadar, Noe s-a apucat de construirea corabiei. Bineînueles, era ajutat de fiii s?i:
Sem, Ham şi Iafet. Doborau trunchiuri grele
de copaci din care t?iau stâlpi şi scânduri. Corabia era foarte
mare. Avea „trei sute de coui lungime, cincizeci de coui l?uime şi treizeci de coui în?
luime“ (Facerea 6, l5). I-au f?cut o uş? şi o fereastr? sus, lat? de un cot. Iar în interior
erau multe camere. Corabia avea şi un acoperiş. Iar toate cr?p?turile erau astupate cu
p?cur? şi cu smoal? ca s? nu poat? p?trunde nici o pic?tur? de ap?.
Oamenii veneau s? vad? corabia şi începeau s? râd?. Îşi b?teau joc de b?trânul
Noe. „Nu poui merge cu aceast? corabie“, strigau ei, c? doar se afl? pe uscat. Cum
vrei s? duci aşa corabie mare la ap??“ „Apa va veni aici“, zise Noe. „Apa va acoperi
totul pe p?mânt. Dumnezeu a spus aceasta, fiindc? oamenii au devenit foarte r?i şi
nu-L mai ascult? pe Dumnezeu. ?i cei ce nu vor fi în corabie se vor îneca“. Oamenii
au început s? râd? şi mai tare.
„Nu râdeui!“ le spuse Noe. „Mai bine ascultaui şi rugaui-v?, ca Dumnezeu s? v? ierte
neascultarea voastr?! Atunci veui avea voie s? intraui în corabie“. Dar ei r?spundeau:
„Nu, noi nu vrem s? ne rug?m! Nu vrem s? intr?m în corabia aceasta“.
Se poate uşor c? oamenii care locuiau acolo au devenit mai r?i decât Cain, c? cel
puuin lui îi era fric? de pedeaps?. Oamenilor acestora nu le era frica de nimic.
Când corabia a fost gata construit?, o mare muluime de animale, p?s?ri şi
târâtoare s-au apropiat de corabie, vrând s?
36 Capitolul unu
intre. Domnul însuşi le chemase. Veneau dou? câte dou?, o pereche din
fiecare specie, fie „curate“, fie „necurate“, pentru a nu se pierde nimic bun din
ce crease Dumnezeu. Noe le punea pe fiecare în locul lor de ad?post, unde
hrana era deja preg?tit?. Desigur c? oamenii cei r?i au v?zut toate acestea ,dar
totuşi nu luau aminte. În curând va fi îns? prea târziu... Dintre toui cei de acolo,
au intrat în corabie doar opt oameni: Noe, Sem, Ham, Iafet şi souiiIe lor. Apoi,
chiar Domnul a închis uşa dup? ei, iar corabia r?mase neclintit? înc? o s?
ptamân?.
Nenorocirea veni. Timp de 40 de zile şi 40 de nopui a plouat continuu. Tot p?
mântul era acoperit de ap?, pân? şi cel mai înalt vârf de munte. „S-au rupt toate
izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis st?vilarele cerurilor“, şi anume „În anul
şase sute al vieuii lui Noe, în luna a doua, în ziua a dou?zeci şi şaptea a lunii“.
Dar s? d?m puuin frâu liber imaginauiei şi s? p?trundem şi noi în corabie s?
vedem ce se petrece acolo. Pentru c? 40 de zile de ploaie continu?, nu e puuin. Nou?
ni se pare mult dac? numai o s?ptamân? ar ploua zi de zi, în timpul toamnei sau al
prim?verii. Desigur c? şi pentru cei din corabie prima s?pt?mân? trecuse mai uşor,
poate chiar şi primele 20 de zile. Dar cum au putut ei s?
stea închişi chiar aşa de mult timp? Desigur c? puteau. Ei ştiau
c? toate decurg dup? voia lui Dumnezeu, şi încrezându-se puternic în El, îl simueau
prezent. ?i Dumnezeu îi ajuta! Deci numai speranua de salvare, încrederea c? se afl?
sub Mâna cea tare a lui Dumnezeu le-a dat putere s? aştepte cu r?bdare deplin?.
Deci dup? 40 de zile ploaia se opri. Dumnezeu alung? norii de pe cer. Soarele
începu din nou s? str?luceasc?, dar uscatul nu se vedea; totul era o ap? mare şi
adânc?...
?i au mai trecut înc? l50 de zile. Foarte lung? perioada de aşteptare şi desigur c?
le-a trebuit o r?bdare puternic?, o încredere neclintit? c? Domnul vegheaz? la toate,
deci şi la viaua lor... Flac?ra speranuei era astfel mereu vie în inimile lor. Abia „în luna
a şaptea în ziua a dou?zeci şi şaptea a lunii, corabia s-a oprit pe munuii Ararat. Apele
au mers sc?zând pân? la luna a zecea. În luna a zecea, în ziua întâi a lunii, s-au v ?zut
vârfurile munuilor. Dup? 40 de zile, Noe a deschis fereastra corabiei pe care o f?
cuse“. Ce mare bucurie a fost pentru toui cei din corabie când dup? vreme foarte
îndelungat? au v?zut din nou cerul senin deasupra lor. R?bdarea le-a fost pus? la
încercare, dar ştiau c? nu au sperat în zadar. Atunci, Noe prinse un corb negru şi îi d?
du drumul s? zboare pe geam afar?. Corbul zbura afar? departe şi nu se mai întoarse.
Era o pas?re puternic? ce putea s? tr?iasc? deja pe p?mânt. Apoi, Noe l?s? s? zboare
un porumbel. Acesta zbur?

toata ziua încolo şi încoace, c?utând ceva de mâncare. Dar neg?sind nimica,
se întoarse seara, trist şi obosit, c?ci nu putea s? tr?iasc? înc? pe p?mânt. Noe
îşi întinse mâna pe geam afar? şi lu? porumbelul în corabie. Mai aştept? Noe
înc? o s?pt?mân?. Apoi l?s? porumbelul s? zboare a doua oar? dar de data
aceasta când se întoarse, ce avea el în cioc? O frunz? pe care o rupsese dintr-
un pom. Era ca şi cum ar fi vrut s? spun?: „Nu mai dureaz? mult potopul. Pomii
ies deja din ap?“. Aceasta era o veste bun?.
?i când dup? o s?pt?mân? Noe l?s? porumbelul din nou s? zboare, nu se mai
întoarse. G?sise hran?.
Atunci Noe desf?cu acoperişul corabiei şi aştept? ca Dom- nul s? vorbeasc?. ?i
Dumnezeu îi zise: „Acum Noe poui s? ieşi din corabie, împreun? cu souia ta, cu copiii
t?i şi cu toate animalele“. Ce fericiui erau ei acum c? puteau s? ias? afar?! Iarba
începu s? înverzeasc?, iar florile începur? s? înfloreasc?. P?mântul era iar?şi frumos.
P?s?rile îşi f?ceau iar?şi cuiburi cântând în cele mai minunate feluri. Animalele
zburdau vesele prin p?dure, r?spândindu-se în toate p?ruile, c?utându-şi un ad?post.
Noe aduse Domnului o jertf?. Pe când fumul se ridica la cer, cei opt oameni
îngenunchiar? şi îi muluumir? lui Dumnezeu pentru grija ce le-o
purtase. Dumnezeu a primit jertfa. El v?zu şi cât de fericiui şi
recunosc?tori erau ei. El promise c? nu va mai trimite niciodat? un potop aşa de mare
pe p?mânt.
Intuiuia Se va ar?ta tabloul sau poze (diapozitive) referitoare la potop şi la
salvarea trimis? de Dumnezeu prin Noe.
Odat? cu înmuluirea neamului omenesc, cum s-au comportat oamenii fau? de

Dumnezeu, P?rintele lor? (S-au comportat ca nişte fii neascult?tori şi r?i, tr?ind în tot
felul de f?r?delegi, uitând complet de voia lui Dumnezeu). Cât de mult a mers p?catul
lor? (A mers atât de mult încât vorbind în înueles omenesc: „lui Dum- nezeu i-a p?rut
r?u c? l-a creat pe om“). Ce a urmat acestui fapt? (A urmat împlinirea drept?uii lui
Dumnezeu). De ce? (Fiindc? aşa cum ştim cu touii, „dup? fapt? şi r?splat?!“). S-a aflat
totuşi cineva care s? nu fie supus pedepsei drepte a lui Dumnezeu? (S-a aflat Noe şi
familia sa). Fiindc? aceştia au fost drepui în faua lui Dumnezeu, ce mare oper? a f?
ptuit Dumnezeu prin ei? (I-a salvat pe ei şi toat? creauia de la dispariuie în apele
potopului). Ce înseamn? aceasta? (C? dup? dreptate, „r?splata p?catului este
moartea“, dar c? Dumnezeu niciodat? nu-i va p?r?si pe drepuii s?i, ci le va da
totdeauna speranua de salvare).
38

Capitolul unu
Despre Noe se pot cunoaşte mai multe am?nunte dac? veui citi în cartea „Facerea“, în
continuare capitolele IX şi X.
Partriarhul Avraam

În lecuia trecut? am vorbit despre Noe şi cei trei fii ai s?i: Sem,
Ham şi Iafet. Ca urmare a potopului, ei ajunseser? s? fie singurii
oameni de pe p?mânt. Desigur c? ei au avut urmaşi. S? vedem care sunt aceştia:
urmaşii lui Sem erau semiuii care au locuit în Asia, cei ai lui Ham au fost hamiuii,
locuind în Africa, iar ai lui Iafet au fost iafetiuii sau indogermanii care au locuit în
Europa. Iar din seminuia lui Sem se va naşte Avram. Cu el începe, de fapt, poporul
ales de Dumnezeu şi de la el îşi trage numele poporul evreu.
Aşadar, ast?zi vom vedea care au fost începuturile istorice ale poporului ales şi vom
vorbi despre Avram.
Istoria poporului evreu începe în momentul în care Dumnezeu l-a chemat pe Avram
din mijlocul popoarelor semite – politeiste şi idolatre care tr?iau în cetatea caldean?
Ur, din sudul Mesopotamiei. Avram a fost chemat s? asculte de voia lui Dum- nezeu şi
s? i se supun? prin credinu? şi iubire. S? privim îns? mai în am?nunt şi s? vedem de
ce Dumnezeu a dorit s?-l scoat? pe Avram dintre acei oameni, pentru a deveni p?
rintele poporului
evreu? Cum erau de fapt oamenii în acele timpuri, adic? cu dou? milenii înainte de
venirea Mântuitorului.
La început omul nu avea decât un singur Dumnezeu tr?ind cu El o comuniune
intim?, în Gr?dina Eden. Dar dup? ce a fost alungat din rai adâncindu-se tot mai mult
în p?cat, confundându-L cu creatura, pe care a început s? o cinsteasc? în locul
Creatorului, precum soarele, luna, stelele, pietrele şi copacii, ploaia ca şi alte
fenomene ale naturii etc., acestea au devenit zei sau idoli, fiind reprezentaui prin
desene sau sculpturi, şi aducându-li-se adorare. Astfel popoarele au devenit idolatre
sau politeiste, r?t?cite de la adev?rata adorare sau cinstire cuvenit? numai lui
Dumnezeu, P?rintele nostru.
Avram, îns?, nu a fost idolatru. El nu a adorat, sau cinstit, decât pe singurul şi
adev?ratul Dumnezeu. Astfel putem spune c? el era monoteist.
Din Avram se va ridica un nou popor monoteist, care va fi g?tit pentru primirea lui
Mesia, Mântuitorul şi Izb?vitorul lumii din p?cat. Astfel Avram a fost chemat de
Domnul s? p?r?seasc? cetatea idolatr? în care locuia şi s? se aşeze în Canaan, acel
loc atât de minunat şi roditor unde „curge lapte şi miere“.
Sf?nta Scriptur? ne spune c? Avram împreun? cu tat?l s?u,
Terah şi nepotul s?u (fiul fratelui s?u) Lot şi souia sa Sarai, au p?r?sit Ur-ul Caldeei în
partea de nord-vest a Mesopotamiei şi au ajuns la Haran. Aici, Avram primeşte prima
binecuvântare din partea lui Dumnezeu: „Voi binecuvânta pe cei ce te vor
binecuvânta, şi voi blestema pe cei ce te vor blestema, şi toate neamurile vor fi
binecuvântate în tine“! – Ce cuvinte mari sunt acestea! Ce pl?cut? şi plin? de pace,
trebuie s? fi fost aceast? c?l?torie pentru Avram! Este adev?rat c? nu ştia încotro va
merge şi ce va întâlni acolo unde se va stabili. Dar ştia c? Domnul este cu el şi îi
conduce paşii.
Terah, tat?l s?u, murise, iar Avram şi Lot plecau mai departe cu toate bog?uiile
strânse şi slugile câştigate în Haran. Era anul 1207, dup? potop.
Ajungând în Canaan a mers pân? la Sihem la stejarul lui Mamvri. Avram şi Lot
aveau turme multe şi p?zitorii lor adesea se certau. Pentru a evita învr?jbirea Avram
se desparte de Lot l?sându-l pe acesta s?-şi aleag? locurile cele mai m?noase din
câmpia Iordanului, ajungând pân? la Sodoma şi Gomora. Avram şi-a aşezat corturile
lâng? stejarul lui Mamvri de lâng? Hebron, zidind acolo un altar Domnului.
Aşa cum am v?zut, Dumnezeu îi promisese lui Avram c? urmaşii s?i vor fi mului,
ca stelele cerului şi ca nisipul m?rii, şi
40 Capitolul unu
vor st?pâni p?mântul canaanean. Dar iat? c? el îmb?trânea şi înc? nu avea nici un
copil. Domnul ştia ce stare jalnic? era în sufletul s?u. De aceea i se arat? din nou
asigurându-l c? atâuia urmaşi va avea câte stele sunt pe cer.
Iat? c? nu peste mult timp, Avram are un b?ieuaş pe nume Ismael. Acesta îns? nu
era al Saraii, ci al lui Agar, slujnica sa. De ciud?, Sarai îşi alung? slujnica. Domnul
îns? a avut grij? de Agar şi de copilul ei, veghind asupra lor în tot timpul. Dar nu
Ismael era cel care avea s? continue şirul patriarhilor (p?rinuilor) poporului ales.
Avram îmb?trânea şi Sarai la fel. Oare de ce nu le trimitea Domnul un b?iat
moştenitor? Oare El nu-şi mai uine promisiunea? A uitat cumva? Desigur c? nu a uitat.
Dar acest b?iat trebuia s? se nasc? numai la timpul stabilit dinainte de Atotputernicul
Dum- nezeu. Faptul c? p?rinuii copilului îmb?trâneau nu era un obstacol pentru
Domnul. La El totul este posibil. Poate c? acesta era mersul normal, desf?şurarea
normal? a evenimentelor pentru ca toui s? ştie f?r? îndoial? c? fiul promis se va naşte
numai prin puterea Sa şi nu prin voia oamenilor; c? fiul promis era de la Dumnezeu
pentru a continua, a înmului poporul lui Dumnezeu. Era necesar
ca Avram şi Sarai s? fie încercaui în n?dejdea şi credinua lor,
pentru a fi vrednici de împlinirea voii Lui Dumnezeu prin ei. Domnul îşi înt?reşte
promisiunea ar?tându-se din nou şi schimbând numele lui Avram în „Avraam“ care
înseamn? „tat?l unei muluimi de popoare“ şi al Saraii în „Sarra“. Totodat?, încheie cu
el un leg?mânt: „Te voi înmului nespus de mult, voi face din tine neamuri întregi şi din
tine vor ieşi împ?raui“ – spune Dom- nul şi pentru aceasta orice b?rbat sau b?iat din
poporul ales trebuie s? fie t?iat împrejur.
Nu a mai trecut mult timp, pân? când Avraam primeşte în cortul s?u vizita a trei
oameni care îl anunu? c? peste un an, Sarra va avea un fiu c?ruia îi va pune numele
Isaac. Dar aceştia nu erau simpli oameni c?l?tori prin acele locuri. Era chiar Sfânta
Treime: Tat?l, Fiul şi Duhul Sfânt. Adic?, Dumnezeu în care crezuse Avraam şi care îi
poruncise s? se stabileasc? în Canaan; şi care îi f?g?duise c? va înmului neamul s?u
ca stelele cerului şi ca nisipul m?rii.
Timpul mult aşteptat a sosit într-adev?r. Dumnezeu şi-a uinut promisiunea,
desigur; şi astfel, c?nd Avraam avea 100 de ani i s-a n?scut un fiu, c?ruia i-a pus
numele Isaac şi care a fost t?iat împrejur la opt zile aşa cum poruncise Domnul.

Este uşor s? înuelegem c?t de bucuroşi au fost p?rinuii acestui copilaş şi c?t de
mult îl iubeau. ?i mai ales Avraam. Îl aşteptase doar de atâta vreme, şi Domnul i-l
promisese de atâtea ori!
Iat?, îns?, ce avea s? se mai întâmple: Dumnezeu i-a pus la încercare credinua
lui Avraam, cerându-i s?-l aduc? pe Isaac drept jertf? în uinutul Moria, pe un munte
anume indicat. S-ar putea ca Isaac s? fi fost de vârsta voastr?. Tat?l s?u se bucura v?
zându-l crescând, era un b?ieuel s?n?tos, cuminte şi îl înv?ua povestindu-i despre
dragostea f?r? margini ar?tat? de Dumnezeu fau? de el şi familia sa. ?i iat? c?
deodat?, i se cere s?-şi ia singurul fiu, atât de dorit şi de iubit, şi s?-l jertfeasc? (adic?
s?-l omoare). V? puteui imagina, oare, ce a fost în sufletul lui Avraam? Inima îi era
sfâşiat? de ceea ce trebuia s? fac?. Dar, Domnul poruncise, şi înainte de toate,
Avraam asculta şi se supunea voii lui Dumne- zeu. Astfel, l-a luat pe Isaac şi ajungând
în Moria, la poalele muntelui, a spus slugilor sale:„... eu şi b?iatul ne vom duce pân?
acolo s? ne închin?m, şi apoi ne vom întoarce la voi“ (Facerea 22, 5). Apoi, luându-şi
asinul, lemnele pentru foc, cuuitul şi torua, au plecat pe o c?r?ruie pân? la locul stabilit
pentru jertfire. Mer- geau agale, f?r? a scoate nici un cuv?nt. ?i aceasta nu numai din
cauza drumului care urca, ci şi din dorinua de a mai întârzia m?car
câtva timp clipa fatal? a desp?ruirii de fiul s?u, de ceea ce avea mai drag în lume...
Lacrimile şiroiau desigur pe faua sa, inima îi era r?nit? şi sângera de atâta durere,
când Isaac îl întreb?: „Tat?!... Iat? focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru
jertf??“. „Fiule
— a r?spuns Avraam, Dumnezeu însuşi va purta grij? de mielul jertfei Sale“ (Facerea
22, 7–8). Ce altceva ar fi putut r?spunde Avraam? El ştia c? orice ar fi, Domnul are
grij? de toate, pentru c? toate sunt în mâna Sa. Isaac mergea ca un miel la junghiere,
şi Avraam i-a spus c? Domnul va avea grij? de acest miel. Isaac, în inocenua sa de
copil, nu ştia ce-l aşteapta, nu ştia c? tocmai el este mielul pentru jertf?. Când au
ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat
lemnele pe el. A legat pe fiul s?u Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor (Facerea
22, 9). Ce mare nedumerire trebuia s? fi pus st?pânire pe Isaac când a înueles c? de
fapt el era jertfa. Probabil a simuit mâinile tremurânde ale tat?lui s?u, dar din privirea
acestuia citise hot?rârea inimii de a asculta de porunca Domnului, de a r?mâne adic?
credincios lui Dumnezeu pân? la cap?t, pân? la sfârşit, oricare ar fi acesta... Ce mult îl
iubea Avraam pe Dumnezeu! El a întins mâna şi a luat cuuitul ca s? junghie pe fiul s?
u. Dar în acel moment greu de emouie, de încordare şi tensiune, de durere şi hot?
râre, tocmai atunci îngerul Domnului l-a strigat din ceruri,
42 Capitolul unu
şi a zis: „Avraame! Avraame!“ — acesta era momentul culminant. Domnul l-a oprit c ?
ci i-a preg?tit un berbec, pentru jertf?. El v?zuse ce mult îl iubea Avraam şi a încheiat
înc? un leg?mânt acolo pe munte, la Moria, în care binecuv?nt?ndu-l, l-a asigurat c?
urmaşii s?i vor umple p?mântul.
Când Sarra, mama lui Isaac a murit, avea 127 de ani. Avraam a cump?rat, de la
fiii lui Het, o poruiune de câmp lâng? stejarul lui Mamvri , unde se afla peştera
Macpela . Aici a fost înmormântat? Sarra şi mai apoi Avraam.
A trecut mult?, foarte mult? vreme de atunci, dar şi ast?zi, la 3 km nord de
Hebron, arabii au un loc pe care îl venereaz?. Acest loc se numeşte „Sanctuarul din
dealul prietenului lui Dumne- zeu“, deoarece termenul mahomedan pentru Avraam
este
„prietenul lui Dumnezeu“.
Intuiuia se va face prin tabloul (diapozitivul) înf?uişând teofania (epifania) de la
stejarul Mamvri; sau tabloul jertfirii de c?tre Avraam a propriului s?u fiu.
Cine a fost primul patriarh (p?rinte) al poporului ales (evreu)?

(A fost Avraam). Cine l-a ales pe el? (Dumnezeu însuşi). Cum l-a binecuvântat
Dumnezeu? (L-a binecuvântat ar?tând c? din el se va naşte muluime de popoare).
Cum se numea souia lui? (Se numea Sarra sau Sarai). Care este leg?mântul f?cut de
Dumne- zeu cu Avraam? (Circumciziunea şi schimbarea numelui s?u din Avram în
Avraam, care înseamn? „tat?l“ (p?rintele) popoarelor). De unde a plecat el şi unde s-a
aşezat din porunca lui Dumne- zeu? (A pornit din Ur-ul Caldeii şi s-a aşezat în
Canaan). De ce l-a ales Domnul tocmai pe el? (Fiindc? el avea credinu? într-un singur
Dumnezeu, era monoteist; pe când ceilalui erau politeişti, adorând idolii). Ce mâhnire
aveau Avraam şi Sarra în sufletul lor? (Erau mâhniui fiindc? au ajuns la adânci b?
trâneue şi nu aveau nici un copil). S-a milostivit Dumnezeu spre ei? (Dumnezeu nu i-a
l?sat în p?r?sire, ci personal a venit s? le comunice la stejarul Mamvri c? vor avea
copil). Cum se numeşte aceast? aratare a lui Dumnezeu? („Epifanie“ sau „teofanie“).
S-a împlinit f?g?duinua lui Dumnezeu? (Da, s-a împlinit fiindc? peste un an Sarra a n?
scut pe Isaac). Cum verific? Dumnezeu credinua şi iubirea lui Avraam? (Cesrându-i s?
jertfeasc? pe propriul s?u copil, pe care l-a dorit atât de mult). Ascult? Avraam
porunca lui Dumnezeu? (O ascult?). Avea într-adev?r Dumnezeu nevoie ca Avraam
s?-şi jertfeasc? propriul copil? (Nu avea, de aceea îl şi opreşte chiar în
momentul în care se preg?tea s?-l jertfeasc?. R?spl?tind îns? credinua şi iubirea lui
Avraam, îl binecuvinteaz? din nou ca p?rinte al popoarelor).
nezeu.
9. Rug?ciunea la ieşirea din clas?.
Citiui, capitolul XXII din cartea „Facerea“ unde ne este relatat? jertfa lui Avraam şi r?
spl?tirea credinuei şi iubirii lui fau? de Dum-
Patriarhii Isaac şi Iacob

V? amintiui desigur c? în lecuia trecut? am v?zut c? Avraam a avut un fiu, pe Isaac.
Ast?zi vom vorbi în continuare despre Isaac şi fiul s?u, Iacob, ceilalui doi patriarhi, sau
p?rinui de la care începe istoria poporului ales.
Când Isaac a împlinit vârsta întemeierii unei familii, tat?l s?u s-a îngrijit de c?s?toria
sa. Astfel l-a chemat pe Eliazar, cel mai b?trân şi devotat slujitor al s?u, pentru a-l îns?
rcina cu o misiune foarte delicat?. Avraam era convins c? Domnul care purtase de
grij? pentru toate, va alege şi souia potrivit? pentru Isaac. Ca şi tat?, putea s?-i ofere
fiului s?u bog?uii mari, dar souia devotat? şi potrivit? pentru el numai Dumnezeu
putea s-o aleag?. Astfel, l-a rugat pe Eliazar s? se duc? pân? în uara de unde plecase
el şi
44 Capitolul unu
unde tr?iau rudele sale. ?i tocmai de acolo s?-i aduc? lui Isaac, pe cea care-i va fi
souie.
Aşadar dup? o lung? c?l?torie, Eliazar a ajuns în Haran, unde locuia Nahor
fratele lui Avraam. Dup? ce s-a rugat pentru ajutor a mers la cel mai obişnuit
loc de întâlnire din cetate: fântâna. Era înspre sear?, şi curând femeile vor
veni s? scoat? ap?. Dar cum s? aleag? el souia potri vit ? pentru Isaac, din
muluimea femeilor care vor veni? Oare pe care a h?r?zit-o Dumnezeu s? fie
souia fiului st?pânului s?u? Totul depindea de c?l?uzirea lui Dum- nezeu, aşa c?
Eliazar a început cu rug?ciunea, cerând un semn de recunoaştere: „F? ca fata
c?reia îi voi zice: pleac?-ui vadra, te rog, ca s? beau“ şi care va r?spunde: „bea
şi am s? dau şi c?milelor tale“, s? fie aceea pe care ai rânduit-o Tu pentru robul
T?u Isaac“.
Slujitorul lui Avraam se ruga încet, în sinea lui. Nimeni nu i-a auzit ruga, în afar?
de Dumnezeu. Abia şi-a terminat îns? rug?ciunea, când un imbold l?untric l-a
îndemnat s?-şi ridice ochii. Iat? c? în faua lui, a ap?rut o fat? cu ulciorul pe um?r. Era
zvelt?, tânar?, frumoas? şi pe m?sur? ce se apropia şi-a dat seama c? ea reprezenta
r?spunsul la rug?ciunea lui. Iat? mireasa lui Isaac! Era Rebeca, fiica lui Betuel, adic?
fratele lui Avraam.
Eliazar a înnoptat în casa Rebec?i, dar acea noapte a fost cu
totul deosebit?. Nimeni nu a putut dormi; ascultau cu touii istorisirea lui Eliazar,
recunoscând c?l?uzirea lui Dumnezeu.
?i-au dat seama c? alegerea souiei lui Isaac este cuprins? de promisiunile Domnului.
Dup? cum naşterea lui Isaac este o dovad? a împlinirii promisiunii lui Dumnezeu, tot
aşa şi c?s?toria trebuia legat? de promisiunile lui Dumnezeu. Trimiuându-l pe Eliazar
în c?utarea miresei, Avraam era convins c? face voia lui Dumnezeu şi era sigur c? va
primi r?spuns la rug?ciunile sale.
Întrebat? dac? vrea s? mearg? cu Eliazar, Rebeca a dat un r?spuns hot?rât, f?r?
s? pun? condiuii. Ea îl iubea pe Dumnezeu şi se supunea voii Sale. R?spunsul ei a
fost în acelaşi timp un mare dar al credinuei. Iinând seama c? urma s? plece foarte
departe, putea s? nu se mai întoarc? nicicoat?. Desp?ruirea urma s? fie pe viau?. Dar
ştia c? merge acolo unde o trimite Domnul, şi ascultând de voia Sa, El o va c?l?uzi şi
nu o va lipsi de dragostea Sa. Rebeca trebuia s? împlineasc? ceea ce era stabilit de
mult în planul lui Dumnezeu, cu privire la poporul ales.
Cei doi s-au întâlnit pentru prima dat? în câmp. Atmosfera cortului era ap?
s?toare pentru Isaac. El a ieşit în câmp s? vorbeasc? cu Dumnezeu ştiind c?
Eliazar s-ar putea întoarce dintr-o clip?-n alta. Rebeca a v?zut un b?rbat
apropiindu-se. Când a aflat c? este Isaac, şi-a acoperit faua cu un v?l, pentru c?
miresele
din r?s?rit nu-şi ar?tau mirilor faua decât dup? ceremonia nunuii. Rebeca era
inteligent?, energic?, cu o voinu? puternic?, dar şi frumoas?. Era tot ce Isaac şi-ar fi
putut dori de la souia sa.
?i iat? c? dup? câuiva ani, Isaac şi Rebeca au avut doi b?ieui gemeni. Primul
care se n?scuse era Esau şi avea pielea acoperit? de foarte mult p?r; iar imediat dup?
el s-a n?scut Iacob care avea îns? o piele neted? şi fin?. Ei erau gemeni, dar nu sem?
nau deloc. Esau era un b?iat g?l?gios şi neastâmp?rat, care toat? ziua alerga pe câmp
şi prin p?duri unde vâna animale. Iacob, îns? era mai paşnic şi mai bun. El r?mânea
cu mama lui în cort sau p?zea oile. ?i de multe ori st?tea liniştit şi se gândea la
Dumnezeu. Iacob îl iubea mult pe Dumnezeu şi dorea s? fie copilul S?u spre
deosebire de Esau, c?ruia nici nu-i p?sa. ?i cu toate acestea, Isaac îl iubea pe Esau,
cel mai mult. El aducea acas? carne gustoas?, o frigea şi o d?dea tat?lui s?u.
Într-o zi, Iacob st?tea în faua cortului şi fierbea o mâncare de linte foarte bun?,
care mirosea pl?cut. Atunci se apropie de el Esau care, venind de la câmp, era foarte
înfometat şi obosit.
„D?-mi şi mie s? m?nânc din mâncarea aceasta!“ — i-a spus Esau fratelui s?u. Acesta
îns? a profitat de împrejur?ri, dându-i s?
m?nânce numai cu condiuia ca Esau s?-i dea lui, dreptul de întâi
n?scut, pentru a primi binecuvântarea p?rinteasc?. Esau începe s? râd?: „Poui
s-o ai! N-am nevoie de aceast? binecuvântare!“ Acum lacob se purta atent cu
fratele s?u, dar ceea ce a f?cut el, nu era tocmai cinstit şi drept.
Anii trecur?, iar Isaac, îmb?trânind, orbise. Era foarte sl?bit şi îşi petrecea zilele
stând în cort, întins pe patul s?u. Într-una din zile îl trimise pe Esau s? vâneze un
animal şi s?-l preg?teasc? aşa cum îi pl?cea lui. Iar dup? ce-l va mânca îi va da
binecuvântarea. Esau ar fi trebuit s? spun?: „Nu tat?, Iacob trebuie s? primeasc?
binecuvântarea, c?ci i-am vândut-o lui pentru o farfurie cu linte“. El, îns? gândi: „N-are
importanu? ce am promis. Eu vreau s? primesc binecuvâtarea şi s? fiu
moştenitorul“. ?i se duse pe câmp s? vâneze un animal. Mama, Rebeca, auzise totul
şi se duse la Iacob, fiind foarte neliniştit?. Acum zise ea lui Iacob:
„trebuie s? fim foarte şireui, c?ci altfel nu vei primi binecuvântarea cea mare. Trebuie
s?-l înşel?m pe tat?l t?u. Du-te repede la turm? şi adu-mi doi iezi. Îi voi frige aşa cum
îi place lui şi apoi îi vei duce tat?lui t?u. Vei face ca şi cum tu ai fi Esau. Tat?l t?u fiind
orb, cu siguranu? nu va observa nimic“. Îns? Iacob ezita. „Tata va simui c? sunt eu, c?
ci Esau are atâta p?r pe mâini, iar mâinile mele sunt netede“. Dar şi pentru aceasta,
Rebeca g?sise o soluuie. Iacob se duse la turm?, t?ie doi iezi, iar mama sa îi prepar?.
46 Capitolul unu
Apoi îl îmbr?c? cu haine de ale lui Esau, care miroseau a p?dure şi câmp. Apoi trase
peste mâinile lui Iacob şi peste gât, pieile iezilor care aveau p?r pe ele. Astfel se duse
Iacob la cortul tat?lui s?u: „Tat?!“ — „Cine eşti tu?“, întreb? Isaac. Atunci Iacob minui:
„Eu sunt Esau, fiul t?u mai mare. M-am întors de pe câmp. Ridic?-te şi m?nânc? în
tihn? şi apoi d?-mi binecuvântarea“. Isaac observ? ceva şi zise:„Eşti cu adev?rat
Esau? Ai o voce str?in?. Vino lâng? mine şi las?-m? s? te simt.“ Iacob se apropie de
tat?l s?u. Tat?l îi atinse mâinile. Erau p?roase. Dar ce era cu vocea?
„Vocea este a lui Iacob, dar mâinile sunt ale lui Esau?“ zise b?trânul. ?i apoi mai
întreb? odat?: „Eşti tu Esau?“ „Da“, minui Iacob iar?şi: „eu sunt“. Carnea era lâng? pat
şi mirosea tare frumos. Isaac mânc? din ea şi b?u vinul adus. Apoi spuse: „D?-mi un
s?rut, fiul meu“. Iacob îi d?du. ?i acest s?rut era de fapt o minciun?. Dar Isaac simui
hainele lui Esau şi acum nu mai avea nici o îndoial? c? n-ar fi Esau acela care
îngenunchia în faua patului s?u. Îşi întinse mâinile şi le puse deasupra capului fiului s?
u, binecuvântându-l. Îi promise c? mai târziu el va fi st?pân peste toate şi c? el la
rândul lui va fi prietenul lui Dumnezeu. Iacob nu îndr?znea s?-l mai priveasc?. Ce urât
era din partea lui,
c?ci îl înşelase pe b?trânul s?u tat?. ?i totuşi, el primise
binecuvântarea cea mare, promis? de Dumnezeu. Dar oare chiar ar fi fost nevoie de
atâtea minciuni care s? întineze aceast? binecuvântare? Dumnezeu care este
atotputernic şi înuelept, are El nevoie s? fie ajutat de mintea oamenilor? Desigur c?
Domnul ştia ce trebuie f?cut pentru ca Iacob şi nu Esau s? fie a doua verig? în num?
rul mare de urmaşi pe care Domnul îl promisese lui Avraam.
Nu dup? mult timp ap?ru şi Esau. Vânase un animal, îl t?iase şi îl fripse. Apoi îl
duse în cortul tat?lui s?u. Când afl? Esau despre înşel?ciunea fratelui s?u, începu s?
strige de mânie... „Îi ar?t eu lui Iacob! O s? vedeui voi când tat?l meu nu va mai fi, îl
voi omorî în b?taie pe Iacob!“
Rebeca îl auzi şi-l trimise pe Iacob la unchiul s?u Laban care locuia departe,
acolo de unde venise Rebeca. Trebuia s? stea acolo pân? se va mai linişti mânia lui
Esau. Astfel Iacob fugi în lumea larg?, ca biet fugar. Iat? ce i s-a tras de la înşel?
ciune! Iar Rebeca şi-a pierdut fiul pe care-l iubea aşa de mult, ca urmare a sfatului ei
greşit...
Deci, Iacob plec? dep?rtându-se tot mai mult de cas?. Avea de mers un drum
lung pân? s-ajung? în uara în care locuia unchiul s?u. Iacob era trist şi-i p?rea r?u c?
şi-a înşelat tat?l. El se gândea:
„Acum nu mai am pe nimeni care s? se ocupe de mine. Cu
siguranu? nici Dumnezeu nu mai vrea s? ştie de mine. M-am purtat aşa de urât!“
Merse Iacob pân? asfinuise soarele şi se înserase. Iacob nu g?sise nici o cas?
în care ar fi putut dormi. De aceea se culc? pe p?mânt, având o piatr? c?p?tâi.
Se uit? spre cer c?utând stelele, dar cerul era acoperit de nori şi Dumnezeu p?
rea departe de tot. lacob se gândea: „Ce bine ar fi dac? Dumnezeu ar vrea s?
fie din nou al?turi de mine. Doresc atât de mult s? fiu prietrenul S?u. Ce r?u îmi
pare c? am fost r?u!“ ?i cu aceste gânduri a adormit şi a avut un vis minunat. V?
zu o scar? înalt? de tot, aşa de înalt? c? vârful ei atingea cerul. Îngerii coborau
şi se urcau în cer pe scar?. Iar sus de tot lâng? scar? era Domnul. El se uita cu
bun?ta te şi b lândeue la Iacob şi spuse: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui
Avraam şi al tat?lui t?u Isaac. Du-te în pace în lumea larg?. Eu voi merge cu
tine, voi veghea asupra ta şi te voi aduce san?tos înapoi. În ciuda tuturor
lucrurilor pe care le-ai f?cut, te iert şi sunt prietenul t?u! Iar pe urmaşii t?i îi voi
înmului câte stele pe cer şi le voi da s? locuiasc? acest p?mânt pe care dormi tu
acum!“
Iacob se trezi. Era dimineau?. Visase aşa de frumos. Dar era adev?rat.
Dumnezeu spusese c? se va îngriji de el. Iacob spuse:
„Nu voi uita niciodat? acest loc“. A ridicat piatra pe care dormise
şi ar fi vrut s?-i aduc? Domnului o jertf? de muluumire. Dar nu avea la el decât
un ulcior cu ulei. Goli uleiul pe piatr? şi aceasta a fost jertfa sa. „Domnul
meu“— spuse el, „Îui muluumesc c? ai fost aşa de bun cu mine. Te voi iubi
întotdeauna, iar când m? voi întoarce îui voi aduce un sacrificiu“. Acum nu mai
era neliniştit, şi nu-i mai era team?. Simuea c? într-adev?r Domnul mergea cu
el şi avea grij? de el.
Iacob r?mase mult timp la unchiul s?u, Laban. El p?zea oile şi vacile.
Deoarece muncea cu sârguinu? a ajuns s? aib? propriile turme de oi şi vaci.
Devenise un om bogat, fiindc? Domnul veghea asupra sa. Se c?s?tori cu Lea,
una dintre fiicele unchiului s?u, dup? ce slujise şapte ani lui Laban, iar mai
târziu şi cu sora ei mai mic?, Rahela, dup? ce slujise înc? şapte ani lui Laban.
Dom- nul le-a d?ruit 12 copii, al 11-lea fiind Iosif, despre care vom vorbi în una
din lecuiile viitoare.
Dar cât va mai sta în aceast? uar? str?in?? Oare nu-i promisese Rebeca, mama
sa, c?-l va chema înapoi acas? când Esau nu va mai fi mânios? Iat?, îns?, c? într-o zi,
însuşi Dumnezeu îi porunceşte s? plece în uara sa f?r? team?, c? El va fi cel care va
veghea în continuare. Atunci Iacob porni la drum împreun? cu nevestele sale, cu copiii
s?i, cu servitorii şi servitoarele sale, cu turmele de animale, cu c?milele şi cu toat?
bog?uia sa. Era un şir
48 Capitolul unu
lung de tot. Iacob mergea spre Canaan, exact cum Avraam mersese odat? tot
într-acolo. Cel care plecase ca un biet fugar, se întoarce acum un om bogat, cu
o muluime de oameni şi de animale, proprietatea sa. Dumnezeu a vegheat
asupra lui, aşa cum îi promisese. Laban ar fi dorit s?-i împiedice plecarea îns?
Domnul îi spusese „Va fi vai de tine dac? nu-l laşi pe lacob s? se întoarc? în
Canaan!“ La auzul acestor cuvinte nu se mai împotrivi plec?rii lui Iacob.
C?l?toria era lung? şi obositoare, dar cu cât se apropiau mai mult, cu atât creştea
şi teama lui Iacob. ?tia c? fugise atunci, demult de mânia fratelui s?u. Dar oare dac?-l
va reîntâlni Esau, îl va ierta? Se vor împ?ca ei? Pentru mai mult? siguranu?, a trimis
un sol de pace la Esau împreun? cu un cadou frumos: oi grase, capre frumoase, c?
mile mari şi înc? multe altele, formând o turm? întreag?. Dar r?spunsul solului l-a
speriat foarte tare, deoarece l-a anunuat c? Esau este în urma lor, împreun? cu vreo
patru sute de oameni puternici şi înarmaui.
Când Iacob a v?zut c? este atacat, c? este în pericol, s-a rugat. Dar deşi îi
ceruse lui Dumnezeu s?-l scape din mâna fratelui s?u,
Esau, este clar c? nu are încredere în ajutorul dumnezeiesc, c?ci
caut? „s? împace pe Esau printr-un dar“. Deci, Iacob avea
încredere în darul s?u, nu în Dumnezeu însuşi. Acesta era Iacob: omul care mereu
urzea planuri, în loc s?-şi lase soarta în mâna lui Dumnezeu. Iar acum p?rea s? aib?
mai mult? încredere în vitele sale decât în puterea şi promisiunile lui Dumnezeu. Dar
iat? c? dup? ce luase, cu chibzuinu?, toate hot?rârile sale, a r?mas singur. Atunci un
om s-a luptat cu el pân? în rev?rsatul zorilor.
?i în viaua noastr? de zi cu zi, este bine s? fim l?saui „singuri“, adic? departe de toate
gândurile, cugetele şi de toate mişc?rile firii p?mânteşti, deci s? fim „singuri“ cu
Dumnezeu.
Acum vom mai observa înc? ceva. Ni se spune c? „un om s-a luptat cu Iacob“. S?
fiui atenui! Nu se spune c? Iacob s-a luptat cu un om, ci c? un om s-a luptat cu Iacob.
S? încerc?m s? înuelegem: dac? m? lupt eu cu altul înseamn? c? vreau s? primesc
ceva de la el; dac?, dimpotriv?, altul se lupt? cu mine, înseamn? c? el, vrea s?
primeasc? ceva de la mine! Iar Dumnezeu se lupta cu Iacob ca s?-l fac? s? simt? c?
nu este altceva decât o fiinu? slab? şi nevrednic?. Numai când este l?sat singur,
pricepe cât este de slab şi neputincios prin propriile lui puteri. Numai când a simuit c?
nu mai poate, c? nu mai are foru?, a înv?uat s? zic?: „Nu Te voi l?sa!“ Pân? atunci a
mers numai pe c?ile croite de el; acum este silit s? zic?: „Nu Te voi l?sa!“ Iacob nu
spune aşa
decât dup? ce i s-a scrântit încheietura coapsei. Iat? pentru ce Dumnezeu S-a luptat
cu Iacob.
Nu este uşor s? ajungem s? recunoaştem c? suntem mici şi slabi, ca s? putem
spune: „Nu Te voi l?sa pân? nu m? vei binecuvânta“. Numai când lacob a putut spune
aceste cuvinte din toat? inima, şi a crezut deplin în ele, a fost tare cu adev?rat. A
trebuit s? ajung? întâi s? fie „slab“ pentru a fi apoi puternic cu adev?rat. Iacob
primeşte numele de „Israel“ adic? „b?rbatul care a v?zut pe Dumnezeu“ şi abia acum
primeşte binecuvântarea lui Dumnezeu, iar poporul care se va naşte din seminuia lui
va purta şi azi numele dat lui de Dumnezeu: „Israel“.
Când se f?cu dimineau?, lui Iacob nu i-a mai fost team?. ?tia c? Esau nu-i mai
putea face nimic. P?mântul se cutremura c?ci Esau venea c?lare, împreun? cu
servitorii s?i. Nori de praf se ridicau în spatele lor. Spadele mari luceau în b?taia
soarelui. Toate acestea ar fi putut s?-l sperie, dar Iacob se duse liniştit în întâmpinarea
fratelui s?u. Întâlnindu-se s-au îmbr?uişat, împ?caui şi bucuroşi. Ce lucru minunat:
Dumnezeu a îndep?rtat mânia din inima lui Esau!...
Iacob aflase c? Rebeca, mama lor, murise, dar Isaac mai tr?ia şi era fericit s?-l
întâlneasc? pe fiul s?u.
Anii au trecut mului, unul dup? altul. Cei 11 b?ieui ai lui Iacob au crescut b?rbaui
în toat? firea şi ce s-a mai întâmplat cu ei vom vedea în lecuia urm?toare. Acum îns?
v? mai spun c? Iacob, înainte de a muri a vestit venirea Mântuitorului, prin cuvintele:
„Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuire din coapsele sale pân? ce va veni
Împ?ciuitorul, c?ruia i se vor supune popoarele“. Deşi a murit în Egipt, cum vom
vedea, Iacob a fost înmormântat la Hebron în localitatea Macpela lâng? Avraam şi
Sara, Isaac şi Rebeca.
Cu cine s-a c?s?torit Isaac? (Cu Rebeca, fiica lui Nahor fratele luiAvraam din Haran).
Câui copii au avut ei? (Doi copii, pe Esau şi Iacob). Cum s-au n?scut aceşti doi fraui?
(Ei erau fraui gemeni, dar mai întâi s-a n?scut Esau, care primise dreptul de întâi n?
scut, adic? de moştenitor al lui Isaac). Pe cine iubea Isaac mai mult? (Pe Esau). Dar
Rebeca? (Pe Iacob). Care vor fi relauiile dintre Esau şi Iaccb? (Iacob fiind mai viclean
„cump?r?“ pe un blid de linte de la Esau dreptul de întâi n?scut, de moştenitor). De
cine este ajutat Iacob ca s? primeasc? binecuvântarea lui Isaac? (De Rebeca, mama
lui). E fapt? bun? aceasta? (E o fapt? necinstit?).
50 Capitolul unu
Ce se întâmpl? apoi? (Iacob este determinat de mama sa s? se fereasc? de

mânia lui Esau, fugind la Laban, unchiul s?u în Mesopotamia). În drumul lui,
Iacob obosit adoarme, şi ce vede? (Scara lui Dumnezeu care urca pân? în cer şi
era plin? de îngeri). Ce-a însemnat aceasta? (C? Dumnezeu l-a iertat de fapta
sa rea şi c? îl va însoui în drumul s?u). Ce face Iacob la casa lui Laban? (Îl
slujeşte şapte ani şi se c?s?toreşte cu Lea; apoi înc? şapte ani şi se c?s?toreşte
cu Rachela, iar dup? 14 ani se reîntoarce la casa tat?lui s?u cu tot ceea ce
câştigase la Laban). Cum îl întâmpin? Esau? (Cu mânie şi înarmat pentru r?
zbunare). Cum îl ap?r? Dumnezeu pe Iacob? (Îi arat? c? nu prin daruri poui
îmblânzi furia, ci prin iubirea lui Dumnezeu). Ce se întâmpl?? (Dumne- zeu i se
arat?, se lupt? cu Iacob şi îl învinge). Cum se va numi Iacob de acum? (Se va
numi „Israel“, adic? „b?rbatul care a v?zut pe Dumnezeu“. Acesta este un alt
nume pe lâng? cel de „evreu“ moştenit de la Avraam, dat poporului ales). Ce
înseamn? aceasta? (C? Avraam, Isaac şi Iacob sunt cei trei patriarhi, sau p?
rinui ai poporului ales, de la care îşi trage şi numele).
ñ Aplicarea
Numele patriarhului Iacob, al?turi de cel al lui Avraam şi Isaac este pomenit în cultul
Bisericii, în special cu prilejul binecuvânt?rii mirilor din cuprinsul Tainei Sfintei Cununii:
„M?rit s? fii, mire, ca Avraam, binecuvântat s? fii ca Isaac, s? te înmulueşti ca Iacob,
umblând în pace şi lucrând în dreptate poruncile lui Dumnezeu“.
Se va citi din Biblie episodul „sc?rii lui Iacob“ (Facerea 28, 11–
22) şi episodul „lupta lui Iacob“ când primeşte numele „Israel“
— b?rbatul care a v?zut pe Dumnezeu — (Facerea 32, 24–29).
Iosif şi frauii s?i

Dup? cum v? amintiui, în ora trecut? am vorbit despre Iacob.

?tim, deci c? el a avut doisprezece fii cu cele dou? souii ale sale, Lea şi Rahela şi cu
cele dou? roabe ale acestora. Cel mai iubit fiu a fost Iosif, fiul Rahelei.
Aşadar, ast?zi vom vorbi despre „Iosif şi frauii s?i“, înv?uând c? totdeauna este
folositor s? biruim r?ul cu binele.
S? vedem de ce Iosif este o personalitate aşa de marcant?? Dup? cum spuneam, Iosif
avea unsprezece fraui. Dintre aceştia Iacob îl prefera pe Iosif şi chiar îl r?sf?ua puuin.
Îi d?dea o îmbr?c?minte multicolor?, frumoas? ca aceea a unui prinu.Iosif şi
Beniamin, fratele mai mic a lui Iosif, obişnuiau s? stea acas? lâng? tat?l lor, pe când
frauii mai mari se duceau pe câmp, p?zind oile.
Odat?, Iosif avusese un vis ciudat. Se f?cea c? era pe câmp cu frauii s?i. Grâul
era deja secerat şi urma s? fie legat în snopi. Iosif a legat un snop şi l-a culcat pe p?
mânt. Dar deodat? acesta s-a ridicat, iar snopii frauilor s?i l-au înconjurat şi i s-au
închinat. Iosif a povestit frauilor s?i visul. Aceştia când îl auzir? s-au sup?rat, zicând:
„Ii-ar conveni ca noi s? ne închin?m uie, iar tu s? fii st?pân peste noi, f?uritorule de
vise, încrezutule!“
Alt?dat?, Iosif visase ceva şi mai neobişnuit. Soarele, luna şi unsprezece stele de
pe cer coborâr? şi i se închinar? lui. ?i când povesti acest vis, pân? şi tat?l lui se sup?
r? şi îi zise: „M?i, b?iete, ce fel de vise sunt acestea? Doar nu cumva crezi c? noi toui,
cu mama ta şi frauii t?i ne vom închina uie! Aşa ceva este imposibil!“ Nu, nici Iosif nu
credea una ca asta, dar totuşi era visul lui.
Într-o zi, plecar? departe cu oile şi seara nu mai venir? acas?. Atunci, Iacob îl
trimise pe Iosif s? vad? cum le merge şi s? se
52 Capitolul unu
întoarc? degrab? s?-i dea veşti despre ei, pentru a-i alunga neliniştea. Cu toate c? ştia
cât de mult îl ur?sc şi-i doresc r?ul, ascult? şi se duse. Dup? ce r?t?ci vreme
îndelungat? pe câmpiile întinse, întâlni un om care-i ar?t? drumul cel bun c?tre frauii
s?i. Aceştia v?zându-l venind, îl recunoscur? înc? de departe.
„Priviui!“— ziser? ei, „vine f?uritorul de vise! În sfârşit îl avem în mâinile noastre,
iar tat?l nostru este departe. ?tiui ce vom face cu el? Îl vom omorî şi-l vom arunca în
fântân?, iar tat?l lui va şti doar c? l-a sfâşiat un animal s?lbatic. Vom vedea noi atunci,
ce se va mai alege de visele sale“. Îns? la intervenuia lui Ruben, cel mai mare frate,
au stabilit s?-l arunce în fântân? f?r? a-l omorî. Acesta intenuionase s? revin? pentru
a-l scoate şi a-l duce tat?lui lor, acas?. Aşadar, îl prinser? pe Iosif, i-au luat haina cea
frumoas? şi-l aruncar? în fântân?. Apoi se aşezar? şi începur? s? m?nânce. Trebuie s?
fi fost foarte r?i ca s? poat? sta liniştiui şi s? m?nânce în timp ce fratele lor plângea.
Noroc c? nu era ap? în fântân? şi Iosif nu se înec?. Dar nici nu mai putea ieşi afar?.
Pereuii fântânii erau prea înalui şi mult prea netezi. Iar tat?l lui nici nu b?nuia nimic şi
era aşa departe pentru a-l ajuta! Lui Iosif îi era fric? şi plângea. Atunci se gândi la Tat?l
care este în ceruri.
Dumnezeu îl vedea cu siguranu?. Numai El îl mai putea ajuta. Iar
când Iosif se gândea la Dumnezeu, nu-i mai era aşa fric?. Nu trecu mult pân? frauii s?i
îl scoaser? afar?. Dar nu din mil? fau? de el, ci pentru a-l vinde unor negustori care
veneau dintr-o uar? îndep?rtat?. Iosif plângea de ui se rupea inima şi striga: „Ajutor!
Ajutor! Vreau s? m? întorc la tat?l meu!“. Frauilor s?i, îns? nu le era mil?, şi nici nu le
era team? de minciun?. Au t?iat un ied, au stropit haina lui Iosif cu sângele acestuia şi
o trimiser? tat?lui lor, printr-o slug?, spunând: „Priveşte, tat?, ce am g?sit pe câmp. Nu
este aceasta haina lui Iosif?“. Astfel, l-au înşelat pe tat?l lor. Când Iacob v?zuse haina,
a crezut c? Iosif fusese sfâşiat de un animal s?lbatic. Tare se mai întrist? b?trânul tat?
şi zise: „Acuma, c? fiul meu cel drag este mort, nu voi mai fi vesel niciodat ?!“ S?
rmanul Iacob. Nu ştia c? haina este mânjit? cu sângele unui ied. Dar oare nu-l
înşelase şi el odat? pe tat?l lui cu sângele unui ied şi cu haina fratelui s?u, Esau?...
S? v e de m , îns? ce s-a mai întâ mp lat cu bietu l Iosif? Negustorii îl
duser? într-o uar? foarte îndep?rtat?, tocmai în Egipt. S-au dus cu Iosif la piaua
de sclavi unde l-au vândut unui om bogat, st?pânului oştirii faraonului, numit
Putifar, dreg?torul lui faraon. Iosif era acum servitor la acest om, îi aparuinea şi
nu se mai putea întoarce la tat?l s?u, aşa cum ar fi vrut, dar ar fi dorit-o de
atâtea ori. Iosif era îns? harnic, muncea f?r? s? cârteasc? şi îşi
îndeplinea bine slujba. El se gândea: „Dumnezeu m? vede şi aici în uara aceasta

îndep?rtat?. Dumnezeu vrea ca eu s?-mi dau toat? silinua.“ Îi mergea bine acolo, c?ci
Domnul veghea asupra lui. El îl ajuta în munca sa şi îl binecuvânta. Putifar avea o gr?
din? mare şi când Iosif o lucra, florile erau şi mai frumoase. Putifar avea şi un grajd cu
cai. ?i când Iosif se îngrijea de ei, caii erau puternici şi s?n?toşi. Pe unde ajungea
Iosif, totul începea s? mearg? bine. El era cel mai bun dintre servitorii st?pânului s?u.
Putifar vedea acest lucru şi era un st?pân drept. Ca urmare, la pus pe Iosif st?pân
peste slujitorii s?i şi peste tot ce avea el. Aceasta era bine deoarece îi uşura munca lui
Iosif.
Dar souia lui Putifar era o femeie foarte rea şi viclean? care dorea s?-l
determine pe Iosif s? p?c?tuiasc? cu ea. El rezist? ispitei prin puterea credinuei
sale, iar souia st?pânului simuindu-se jignit?, i-a reuinut haina lui Iosif, şi l-a
acuzat pe nedrept souului ei, c? ar fi avut intenuia s? o violeze. Putifar i-a dat
crezare şi sup?rându-se foarte mult pe Iosif, l-a trimis la închisoare.
Iosif se g?sea acum în temniu? cu houii, cu ucigaşii şi cu alui r?uf?c?tori. Era
închis într-o c?m?ruu? întunecoas?. Nu f?cuse nimic, şi totuşi era pedepsit. Era un
lucru îngrozitor!...
Într-o zi au fost întemniuaui al?turi de Iosif doi domnitori:
paharnicul de la curtea lui faraon, care avea misiunea de a preg?ti şi servi vinul, şi
pitarul, care cocea pâinea şi pr?jiturile. Astfel c?, aceştia doi au ajuns s?-i povesteasc?
odat? lui Iosif visele lor ciudate, c?rora îns? nu le descifrau înuelesul. Aşadar, dup? ce
paharnicul îşi povesti visul, a putut afla c? peste trei zile va fi liber din nou, şi
promisese s?-i povesteasc? lui Putifar cele întâmplate. Din nefericire pentru pitar,
acesta urma s? moar?... şi aşa s-a întâmplat.
Dar Iosif a mai stat în închisoare înc? doi ani, deoarece paharnicul uitase, s?-i
aminteasc? lui faraon de el. Dar Dumne- zeu nu-l uitase pe Iosif... Oare cum a f?cut
El s?-l elibereze pe Iosif? Hai s? vedem:
Într-una din nopui, Faraon avusese dou? vise foarte ciudate. Se f?cea c? se
g?sea pe marginea unui râu şi din ap? au ieşit şapte vaci frumoase şi mari. Ele
p?şteau iarba de pe mal. Apoi au mai ieşit înc? şapte vaci, dar acestea erau
urâte, pr?p?dite şi slabe . Ele se n ?p ust ise r ? asupra v a c i l o r f r u mo ase , şi le
înghiuir?.?i, ciudat, au r?mas tot aşa de slabe şi urâte ca şi mai înainte. Faraon
se sperie şi trezindu-se se bucur? constatând c? a fost doar un v is. Dup? ce
adormi avu al doilea vis şi mai neobişnuit. V?zu cum pe un fir de grâu
crescur? spice frumoase, grase şi pline cu boabe. Apoi v?zu un alt fir de grâu,
tot cu şapte
54 Capitolul unu
spice. Dar acestea erau uscate şi goale c?ci nu era nici un bob în ele. S-a întâmplat la
fel ca şi cu vacile. Spicele goale s-au aplecat peste cele bogate şi le-au înghiuit. De
data asta a chemat pe toui t?lm?citorii şi înuelepuii s?-i spun? ce oare semnific?
aceste vise. Nimeni nu a putut da r?spunsuri adecvate şi astfel, paharnicul şi-a adus
aminte de Iosif.
?i iat?-l în faua faraonului, eliberat. El a stat mult timp în închisoare dar a avut
credinu? şi încredere în Domnul. S? vedem ce mai este preg?tit pentru el, ca rasplat?.
Faraonul îl întreab?:
„Tu chiar ştii s? t?lm?ceşti vise?“ Iosif r?spunde: „Nu, eu nu ştiu, numai Dumnezeu
singur ştie ce înseamn? un vis. Poate c? Dumnezeu mi-o va spune.“ Faraon îi povesti
visele pe care Iosif le interpret? astfel: „Cele dou? vise vor s? zic? acelaşi lucru. Mai
întâi vor veni şapte ani buni; în acest timp va creşte numai grâu în uar?. Apoi, vor veni
şapte ani grei, când nu va creşte nimic, şi oamenii nu vor avea ce s? m?nânce.“ „Vrei
s? spui c? oamenii vor muri de foame?“ s-a speriat faraonul. „Nu! ?tiui ce aveui de f?
cut? Construiui grânare mari şi umpleui-le cu grâul recoltelor celor şapte ani buni. ?i
când, anii cei r?i vor veni, veui avea mâncare pentru toat? lumea.“ Faraonul încântat
de r?spuns,
zise: „Da, aşa s? fie. ?i pentru c? tu eşti aşa de înuelept şi de
priceput, ocup?-te tu de toate acestea. Tu vei fi st?pân peste toat? uara şi ai
voie s? faci tot ce crezi c? e bine. Eu sunt st?pânul t?u c?ci sunt faraonul (Împ?
ratul), iar tu vei fi prim-ministru“. Faraon i-a pus lui Iosif numele „Tafnat —
Pancah“ (care tradus înseamn?
„descoperitor de taine“). Aşadar, Iosif avea o muluime de servitori şi multe lucruri
frumoase; devenise un om bogat şi cu rang mare. Dar Iosif nu se încrezu în oameni
deoarece ştia bine cui datora toate acestea. Lui Dumnezeu, desigur.
Totul se întâmplase aşa cum zisese Iosif. Întâi venir? cei şapte ani buni. A crescut
mult grâu în uar?, aşa de mult c? oamenii nu l-au putut mânca tot. Ei aduceau lui Iosif
tot ceea ce era prea mult. El d?du ordin s? se construiasc? hambare mari şi le umplu
pe toate cu grâu. Iosif primi mult grâu, iar el îl p?stra bine.
Apoi venir? cei şapte ani grei în care nu creştea nimic. Soarele ardea totul. Peste
tot, în afar? de Egipt, oamenii sufereau din cauza foametei. Acolo era îns? destul
grâu, erau hambare pline. Iosif vindea grâu celor ce aveau trebuinu? şi veneau din
toate p?ruile lumii...
Într-o zi sosir? zece oameni la palat. Ei veneau din uara Canaan tot pentru a
cump?ra grâu. V?zându-i, Iosif tres?ri: erau tocmai frauii s?i, cei care fuseser? aşa de
r?i cu el, cei care l-au vândut egiptenilor neavând pic de mil? faua de el. Dar ei nu l-au
recunoscut şi se închinar? în faua lui. Vedeui c? totuşi au ajuns s? i se închine!

Visul lui Iosif se împlini.
De data aceasta erau în mâ in ile lui. Acum putea s?-i pedepseasc?
pentru r?utatea lor. Putea f?r? doar şi poate s?-i arunce în temniu?. Putea
chiar s?-i şi omoare, dac? ar fi dorit. Dar el nu dorea aşa ceva. În ciuda r?ului
pe care i-l f?cuser? alt?dat?, el nu era sup?rat pe ei. Din contr?, vroia s? le fac?
bine, vroia s? le ierte tot r?ul pe care i-l f?cuser? ei. El se gândea: „S? le spun
oare c? eu sunt Iosif? Nu, n-o voi spune înc?. Vreau mai întâi s? v?d dac? sunt
la fel de r?i. Dar... unde e Beniamin? L-au vândut cumva şi pe el?“.
Înainte de a li se descoperi, Iosif îi pune la încercare, acuzându-i c? ar fi iscoade,
veniui cu scopul de a cerceta locurile.
?i i-a trimis acas?, cerându-le s?-l aduc? şi pe fratele lor mai mic, drept dovad?
c? nu sunt decât nişte cump?r?tori cinstiui, de grâu. Iosif a mai cerut ca Simeon
s? fie l?sat ca z?log pentru întoarcerea lor. Au luat grâul cu ei, dar s-a terminat
repede şi au fost nevoiui s? mearg? din nou în Egipt, de ast? dat? îns? ducându-l
şi pe Beniamin împreun? cu ei.
Odat? ajunşi în palat, Iosif s-a bucurat mult rev?zându-şi
fratele mai mic, st?pânindu-şi cu greu emouia. Îns? le preg?tise o
alt? încercare. În timpul nopuii pe când toui dormeau, cupa lui Iosif a fost ascuns? în
mod intenuionat în sacul lui Beniamin. Iar în ziua urm?toare, fiind supuşi unui control,
g?seşte cupa lui Iosif. Sunt acuzaui de furt. Dar reîntorşi în faua lui Iosif, acesta n-a
mai putut rezista emouiei, şi şi-a dezv?luit adev?rata identitate. Frauii s?i au fost
uimiui, poate chiar speriaui „cum acest om atât de mare la curtea faraonului este Iosif?
Tocmai Iosif pe care ei l-au vândut? Vai, cum ne va pedepsi acuma!“ Dar el le spuse:
„Nu v? temeui c? nu sunt sup?rat pe voi. V-am iertat totul. Voi v-aui purtat urât cu
mine, dar Dumnezeu a schimbat totul în bine. Dac? eu n-aş fi venit în Egipt poate c?
acuma am fi fost cu touii muritori de foame“. El s?rut? pe Beniamin şi pe toui ceilalui
şi îi trimise acas? la Iacob. Le d?du cadouri frumoase şi o tr?sur? cu care s? vin? şi el
în Egipt. Le spuse: „Veniui cu tat?l meu. Veui locui în uara aceasta, eu voi avea grij?
s? aveui totdeauna tot ce aveui nevoie.“
Mare i-a fost bucuria lui Iosif când şi-a rev?zut tat?l, dar şi a lui Iacob când şi-a
v?zut copilul mult iubit pe care-l credea mort de mult şi pe care nu se aştepta s?-l mai
poat? vedea.
Frauii lui Iosif şi tat?l lor s-au stabilit în Egipt. Iar când Iacob muri nu a mai fost
trist. El ştia c?, odat? va veni un timp mult mai frumos şi mai fericit. ?tia c? va veni
Mesia, Mântuitorul lumii: „Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de cârmuitor din
56 Capitolul unu
coapsele sale, pân? ce va veni Împ?ciuitorul, c?ruia se vor supune popoarele“

(Facerea 49, 10).
Intuiuia se va face ar?tându-se tabloul cu scene din viaua lui Iosif.
Cine a fost Iosif? (Unul din cei doisprezece fii ai lui Iacob). Ce dar de la Dumnezeu
avea el? (De a t?lm?ci visele). Ce atitudine a avut tat?l s?u fau? de el? (Favorabil?,
chiar preferenuial?). Dar frauii lui? (Îl invidiau de moarte). Cum s-a concretizat invidia
lor? (La început vroiau s?-l omoare, apoi l-au vândut unor negustori care mergeau în
Egipt). Care a fost soarta lui acolo? (Fiind încrez?tor şi drept în faua lui Dumnezeu, P?
rintele ceresc nu l-a p?r?sit şi i-a dat înuelepciune, deschizându-i c?ile vieuii,
ajungând într-un post însemnat la curtea lui Putifar). Cum se comport? în faua ispitei
souiei lui Putifar? (R?mâne demn şi cinstit, refuzând s? p?c?tuiasc?). Cum a pl?tit el
acest eroism moral? (Cu închisoarea). L-a p?r?sit Dumnezeu? (Fiind drept şi
nevinovat Dumnezeu nu-i p?r?seşte pe astfel de oameni). Cum a ajuns s?
ias? din închisoare? (Prin lucrarea lui Dumnezeu, dându-i
înuelepciune ca s? t?lm?ceasc? visurile faraonului). ?i ce se întâmpl?? (El

devine administratorul întregii averi a Egiptului) Întrucât foametea se întinde
peste tot p?mântul, dar în Egipt era belşug, ce se întâmpl? cu frauii s?i? (Vin şi
ei din Canaan ca s? cumpere grâu din Egipt). Recunosc ei pe Iosif? (Nu). Dar
Iosif pe ei? (Da). Cum procedeaz? Iosif? (La început îi pune la încercare,
apoi li se descoper?, şi în loc s? se r?zbune pe ei, el îi cheam? în Egipt, unde
sunt aşezaui în cel mai roditor loc).
ñ Aplicarea
Ce frumos este s? nu r?spunzi cu r?u la r?u; s? nu te r?zbuni; s? faci ca totdeauna

iubirea s? r?mân? biruitoare! Chipul tân?rului Iosif s? v? fie şi vou?, dragi elevi o pild?
vie de urmat atât în înuelepciune, cât şi în r?bdare, dreptate, înfrânare, iertare si
iubire.
Se va lectura cap. 45 şi 46 din cartea „Facerea“, unde iese în evidenu? r?spl?tirea r?

ului cu bine.

ñ Cateheze Biblice – Vechiul †estament 57
Epoca judec?torilor: Samson şi Samuel

?tiui acum cu touii, c? dup? 430 de ani de robie în Egipt, poporul evreu se
îndrepta spre Iara F?g?duinuei, condus de Moise. El a fost cel dintâi şi cel mai
mare conducator al poporului evreu. Fiind un popor foarte mare, se simuea
necesitatea unor m?suri organizatorice. Astfel a fost împ?ruit în dou?sprezece
triburi, dup? num?rul şi numele fiilor lui Iacob. Apoi, Moise a pus c?petenii
peste zeci de mii, peste mii, peste sute şi peste zeci, iar capii de familie au jucat
un rol important în aceast? organizare. Moise a fost ajutat chiar de Dumnezeu în
aceast? lucrare organizatoric?. El a primit legi şi porunci care nu aveau numai
un conuinut religios, ci şi social, moral şi politic. Când s-a închegat cultul
iudeilor, aceştia au ales din porunca lui Dumnezeu, un arhiereu, preoui şi pe
leviui ca s? slujeasc?. De asemenea, aceştia au avut un rol important în
conducere. Sfatul b?trânilor, în frunte cu arhiereul, a ajuns s? reprezinte mai
târziu, autoritatea suprem? în conducerea lui Israel.
Stabilindu-se în Canaan, în mijlocul unor popoare p?gâne, iudeii au început s? se
închine la idoli şi s? nu mai asculte de Dumnezeu. Aşadar, ei nu mai respectau legile
pe care le-au primit înc? din timpul lui Moise.
Astfel, în istoria poporului evreu începe o nou? perioad?, numit? a judec?torilor,
care a durat pân? la instaurarea perioadei regale. Aceşti judec?tori au fost aleşi de
Dumnezeu, din vreme-n vreme. Misiunea lor era aceea de a izb?vi poporul evreu de
alte neamuri şi de a le menuine treaz? credinua în Dumnezeu şi conştiinua nauional?.
58 Capitolul unu
ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi şi a obiectivelor urm?rite
În lecuia de ast?zi, vom vorbi despre „Dreptate şi evlavie“ evidenuiate în viaua lui
Samson şi Samuel, dou? figuri ilustre din perioada judec?torilor.
Aşa cum am mai spus, în acele vremuri, oamenii nu ascultau de poruncile lui
Dumnezeu şi se închinau la idoli. Dar Domnul i-a pedepsit şi i-a dat în mâinile
filistenilor, timp de 40 de ani. Totuşi, El preg?tea pentru poporul S?u, un salvator, un
judec?tor ce avea s?-i salveze atât de sub dominauia filistenilor, cât şi de sub p?catul
care a pus st?pânire asupra lor.
Astfel, în localitatea Tora, tr?ia un om pe nume Manoe, din seminuia lui
Dan, împreun? cu souia sa. Erau nec?jiui c? nu puteau avea nici un copilaş. Dar
Domnul îi înştiinueaz? printr-un înger, c? vor avea un b?iat pe care nu-l vor
tunde, şi cu care El are mari planuri pentru eliberarea poporului. Acest b?iat se
numea Samson. El crescuse mare, dar p?rinuii lui nu l-au tuns niciodat?.
Samson ajungând b?rbat s-a umplut de Duhul lui Dumnezeu şi de putere. S?
vedem de ce era el în stare. Mergând spre localitatea Timna, îi iese în cale un leu
puternic. Puterea lui Dumne- zeu fiind asupra sa, l-a omorât pe leu cu atâta u şurinu?,
ca şi cum ar fi fost un miel, f?r? a avea nimic în mân?.
O alt? fapt? de vitejie a lui Samson a fost prinderea a trei sute de vulpi. Le-a legat
pe dou? câte dou? de cozi şi punându-le o f?clie aprins?, le-a dat drumul prin lanurile
de grâu ale filistenilor şi chiar pân? în gr?dinile de m?slin. Totul a fost distrus. Iar acest
fapt a atras mânia celor p?gubiui. O mie de filisteni au venit s?-l omoare pe Samson.
Israeliuii, v?zând atâuia duşmani, s-au speriat şi l-au rugat s? se predea. Astfel, s-a l?
sat legat de confrauii s?i, garantându-i-se doar viaua. Îns?, odat? ajuns în tab?ra
advers? şi-a dezlegat leg?turile funiei de la mâini şi luând o falc? de m?gar, i-a omorât
pe toui cei o mie de filisteni. Alt? dat? mergând la Gaza, Samson a fost urm?rit şi o
mul-
uime de filisteni st?teau la pând?, s?-l poat? prinde. La miezul nopuii, el a ieşit din
casa unde se ad?postea, ridic? stâlpii şi poruile cet?uii şi le-a purtat pe umeri pân? pe
vârful muntelui, l?sându-le acolo. V?zând şi aceasta, filistenii se temeau foarte mult
de Samson şi nu îndr?zneau s? n?v?leasc? asupra israeliuilor. Îns?
începuser? s? se întrebe: cum de are Samson o putere aşa de mare? De unde îi vine
aceast? putere?
În valea Sorec, Samson cunoscuse o femeie pe nume Dalila, cu care s-a
împrietenit, ea fiind deosebit de frumoas?. Dalilei i s-au promis îns? mari sume de
bani şi bog?uii, dac? va reuşi s? afle secretul puterii lui Samson. Dup? multe
insistenue Samson a cedat şi i-a dezv?luit c? dac? ar fi tuns, ar pierde marea putere
cu care a fost înzestrat. Dalila atât a aşteptat. În somn i-a t?iat p?rul şi l-a dat apoi în
mâinile filistenilor. Aceştia i-au scos ochii şi l-au aruncat în temniu?. Acum Samson st?
tea singur în întunecimea celulei şi învârtea la râşniu?. Era p?r?sit de toui, chiar şi de
Dumnezeu. ?i aceasta-l durea cel mai tare: absenua Domnului s?u. Chiar dac? p?rul
începea s? creasc? şi s? ajung? la fel ca înainte, starea în care se afla el, nu mai era
aceeaşi. Puterea aceea deosebit? îl p?r?sise, deoarece Duhul lui Dumnezeu nu mai
era cu el. ?i ce tristeue ap?s?toare este s? constaui c? te-a p?r?sit Domnul! Poui s? fii
chiar în mijlocul unui palat, înconjurat de oameni binevoitori, şi de toate bun?t?uile
lumii acesteia, dac? lipseşte Dumnezeu, lipseşte tot ce are valoare şi nu mai ai nimic,
şi pe nimeni! ...
Într-una din zile, mai marii filistenilor şi toui curtenii de
seam?, s-au adunat la petrecerea care urma jertfei aduse zeului lor, Dagon. Fusese
adus acolo şi Samson pentru a-i înveseli şi a fi umilit. Fiind orb a trebuit ajutat de
cineva. El îns? a cerut s? fie apropiat de unul din stâlpii de susuinere ai acelui templu
uriaş, pentru a avea un punct de sprijin. ?tiindu-se c? Samson va fi adus în acea sal?,
s-au mai adunat înc? vreo trei mii de b?rbaui şi femei, care st?teau pe unde apucau:
îmbulziui pe la uş?, sau chiar sus pe acoperiş. Veniser? cu touii s? se distreze, v?
zându-l pe Samson f?r? nici o putere. Acum nu se mai temeau, nu se mai îngrozeau
de el, ci doreau s?-l ironizeze. Dar ei nu ştiau c? de Domnul Dumnezeul lui Israel nu ai
voie s?-ui baui joc! Spre deosebire de zeii (idolii) lor, El era Domnul cel viu, care
judec? dup? dreptate, dând fiec?ruia dup? faptele lui.
Samson, stând deci între doi stâlpi de susuinere ai templului, a strigat c ?tre
Domnul s?u: „Doamne, Dumnezeule! Adu-ui aminte de mine. Te rog, Dumnezeule, d?-
mi putere numai de data aceasta, şi cu o singur? lovitur? s? m? r?zbun pe filisteni
pentru cei doi ochi ai mei!“ Iat? distracuia ce le-o oferea Samson. Apucând cu brauele
sale puternice doi dintre stâlpii pe care se rezema casa, i-a cl?tinat şi i-a doborât. Au
c?zut astfel sub d?râm?turi, toui cei prezenui acolo. Murir? într-o mare spaim? şi
groaz?, deoarece v?zur? în loc de „distracuie“ marea putere a Dumnezeului lui Is-
60 Capitolul unu
rael. Dac? nu L-au cunoscut în timpul vieuii, au avut prilejul s?-L cunoasc? înainte de
a muri, dar era prea târziu...
Desigur c? Samson a murit şi el, fiind îngropat în mormântul tat?lui s?u Manoe.
El fusese judec?tor în Israel dou?zeci de ani. Aşa cum am spus, o alt? figur? ilustr?,
în rândul judec?torilor,
este Samuel. Despre Samson ştim c? a fost fiul atât de dorit de o familie ce nu putea
avea copii. A fost d?ruit de Domnul pentru slujba Sa. S? vedem acum ce putern
spune despre Samuel?
În Ramataim-Tofin din Muntele Efraim, locuia un b?rbat pe nume Elcana,
fiul lui Ieroham. El avea dou? neveste: una dintre ele se numea Penina, iar
cealalt? Ana. Cu toate c? Penina avea copii mului, Elcana o iubea pe Ana,
deoarece era frumoas?, bun? şi credincioas? Dumnezeului lui Israel. Penina a
observat aceasta şi era geloas? pe Ana. Din r?zbunare, îşi b?tea joc de ea în
public pentru c? nu putea avea copii — şi stiui voi, c? pe vremea aceea era
mare binecuvântare s? ai copii mului şi mare ruşine s? nu ai nici unul. Ana se
nec?jea, dar p?stra totul pentru ea... Nu riposta în faua Peninei. Ea ştia c? lui
Dumnezeu nu i-ar fi pl?cut o astfel de purtare. Inima ei îns? se tulbura ori de
câte ori era apostrofat? de Penina.
Elcana obişnuia s? urce la Templul de la Silo, în fiecare an.
Penina şi Ana îl însoueau. Deosebirea între ele era c? Penina se închina doar pentru
c? aşa era obiceiul. În schimb Ana o f?cea din ascultare şi cu dragoste fau? de
Dumnezeul lui Israel. Ea încerca s? urmeze voia Lui, cât mai bine putea, iar Domnul
ştia şi o ajuta. Penina nu se sfia s?-şi bat? joc de Ana, chiar şi la Templu. ?i acest fapt
o întrista pe Ana şi mai mult.
Astfel, fiind odat? la Templu, cu inima obosit? de o suferinu? ce parc? n-o mai
putea purta, îngenunche şi se rug?, încredinuându-i Domnului ei toat? povara
necazului ce-o ap?sa prin greutatea ei. „Doamne, Dumnezeul oştirilor!“ începu ea,
închinându-se slavei divine f?r? margini: „dac? vei binevoi s? cauui spre întristarea
roabei Tale, dac?-ui vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dac? vei
da roabei Tale un copil de parte b?rb?teasc?, îl voi închina Domnului pentru toate
zilele vieuii lui, şi brici nu va trece peste capul lui“. Aşa s-a rugat Ana, spunând exact
ce dorea, cu sinceritate total? şi cu credinu? mare. A ştiut c? Domnul a ascultat-o, din
ce i-a r?spuns Eli, preotul din acel Templu: „Du-te în pace, şi Dumnezeul lui Israel s?
asculte rug?ciunea pe care I-ai f?cut-o!“ (Regi l, l7). ?i aşa s-a şi întâmplat!
Ana i-a pus fiului ei numele Samuel. S-a bucurat de prezenua lui lânga ea doar
cât îl avea la piept. Atunci când Samuel avea
cam 3 anişori l-a luat şi l-a dus la Templu, pentru a creşte pe lâng? preotul Eli şi a-i
sluji lui Dumnezeu. A f?cut exact cum a promis în rug?ciunea ei. ?i-a uinut leg?
mântul, iar Dumnezeu îşi va rev?rsa nem?rginita Lui bun?tate şi dragoste, binecuv?
ntând acest copil şi f?când din el unul din cei mai mari judec?tori ai neamului.
De bucurie c? Samuel a fost primit la Templu, Ana a cântat o cântare de laud?. ?i
voi puteui s-o cântaui al?turi de ea, atunci când inima v? este plin? de recunoştinu? şi
bucurie pentru dragostea cu care v? înconjoar? Domnul. Cineva a chiar versificat-o.
Urm?riui-o ce frumos sun?:
„Wi se bucur? inima-n Domnul, C?ci puterea mea El
a-n?lUat
Spre vr?jmaşi gura larg mi-e deschis? C? ajutorul S?u m-a
bucurat.
Nimeni nu este-aşa sfânt ca Domnul Nu este-alt
Dumnezeu peste tot
Nu e stânc? aşa cum e Domnul
Dumnezeu cel Prea ?nalt, Savaot!“
(Traian Dorz — vezi Regi 2, l–5)
Samuel se bucura şi el c? va sta la Templu, în casa Domnului
s?u. Dormea în camera mic? de lâng? cea a preotului Eli. Trebuie s? spunem c?
Eli avea doi fii. Erau şi ei preoui şi aduceau jertfe la Templu. Purtarea lor, îns?,
nu era dup? voia lui Dumnezeu. Eli ştia despre starea lor, dar din nefericire nu
avea atâta putere de convingere încât s?-i întoarc? de pe c?ile rele pe care au
apucat. Deşi tr?ia în mijlocul acelor oameni r?i, Samuel îl iubea pe Dom- nul.
Nu-l deranja r?utatea lor atâta vreme cât Domnul îl ocrotea şi se îngrijea de el.
Într-o noapte, Samuel a fost trezit de o voce care-l striga. Crezând c? este
preotul Eli s-a dus în camera lui. Dar nu preotul îl strigase. Iar Samuel s-a dus
din nou la culcare. Când se întâmpl? a treia oar?, Samuel a fost sf?tuit de Eli s?
r?spund? chem?rii pe care Domnul o face. Samuel se duse în camera lui şi
aştept?. Inima îi b?tea tare, de team? şi emouie. Oare chiar dorea Domnul s?-i
vorbeasc?? Ce minunat ar fi! Ar fi lucrul cel mai îmbucur?tor care i s-ar putea
întâmpla. ?i iat? c? auzi din nou vo cea strigându-l. El r?spunse aşa cum a
fost înv?uat de Eli: „Vorbeşte, Doamne, c?ci robul T?u ascult?“. ?i Domnul îl
anunu? c? cei doi fi ai preotului vor fi pedepsiui, murind amândoi chiar în
aceeaşi zi, iar tat?l lor, Eli va muri şi el la scurt timp. Într-adev?r, aşa s-a
întâmplat. Când Eli a aflat c? cei doi fii ai lui au murit amândoi
62 Capitolul unu
în r?zboiul cu filistenii, a murit şi el. Aceasta a fost pedeapsa pentru p?catele lor.
Acum Samuel era judec?tor al poporului Israel. Domnul îl iubea şi-l sprijinea în
dragostea Sa. În acest fel Samuel a reuşit s? întoarc? poporul evreu la credinua cea
adev?rat?. El a spus evreilor c? numai dac? se vor încrede puternic în Dumnezeu, vor
avea izbând? împotriva filistenilor.
„Samuel a fost judec?tor în Israel în tot timpul vieuii lui. El se ducea în fiecare an
şi cerceta Betelul şi Ghilgalul şi Mitpa şi judeca pe Israel în toate locurile acestea.
Apoi se întorcea la Rama, unde era casa lui; şi acolo judeca pe Israel. ?i a zidit acolo
un altar Domnului“ (I Regi 7, l5–l7).
Îmb?trânind, Samuel a pus pe fiii s?i judec?tori peste Israel. Aceştia îns? nu
judecau drept şi aveau purt?ri nepl?cute. Poporul r?zvr?tindu-se a venit la Samuel s?-
i cear? un rege. Fiind sf?tuit de Dumnezeu, Samuel le-a ar?tat drepturile unui rege.
Poporul fiind de acord cu ele, Samuel l-a uns rege pe Saul, din seminuia lui Beniamin.
Acesta este momentul de început al perioadei regale, teocratice (puterea lui
Dumnezeu, conducere dup? legea Domnului) a poporului evreu, Samuel fiind ultimul
judec?tor.
Samuel a mai tr?it mului ani, pov?uuind pe rege şi pe popor,
iar când a murit a fost plâns de tot poporul şi înmormântat cu cinstea care i se
cuvenea.
În ce epoc? şi-au desf?şurat activitatea Samson şi Samuel? (În epoca numit? a

„judec?torilor“). Cu cine se r?zboiau evreii în aceast? perioad?? (Cu filistenii). P?rinuii
celor doi judec?tori cum i-au avut? (Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, fiindc?
mamele lor nu puteau avea copii). Acestea erau femei evlavioase? (Da, erau
evlavioase. ?i tocmai de aceea Domnul le-a f?cut dreptate, d?ruindu-le câte un copil,
care vor deveni mari personalit?ui în Israel). Ce vedem de aici? (C? evlavia nu r?
mâne ner?spl?tit? de dreptatea lui Dumnezeu). Unde a avut Samson putere? (În p?r).
Cine i-a descoperit-o? (Dalila, care i-a t?iat p?rul şi prinzându-l, duşmanii i-au scos
ochii). El cere ca dreptatea lui Dumnezeu s? se mai arate înc? odat?. Când s-a ar?tat?
(Când a d?râmat Templul p?gân murind al?turi de el înc? 3 000 de oameni). Pe de alt?
parte şi evlavia Anei a fost binecuvântat? de dreptatea lui Dum- nezeu, dându-i un
fiu).
Se va citi din Sfânta Scriptur? despre Samson şi Samuel, ca pilde de evlavie şi de

dreptate în faua lui Dumnezeu; Cartea
„Judec?torii“ cap. l3–l6 şi I Regi 1–4.
Istoria femeii Rut

Am v?zut pân? acum ce minunat se îngrijeşte Domnul de poporul

evreu şi ce mult îl iubeşte. De fapt, adev?ratul popor al lui Dum- nezeu este alc?tuit
din toui aceia care I se supun şi împlinesc voia Sa.
Vom vedea în lecuia de ast?zi c? „Dumnezeu iubeşte şi pe cei de alt neam“,

cercetând „Istoria femeii Rut“.
În poporul israel era o femeie, pe care o chema Naomi. Ea locuia în Betleem,

împreun? cu souul ei, Elimelec şi cu cei doi fii ai lor. Elimelec lucra pe câmp,
cultivând grâul. Când era copt îl secera şi apoi îl treiera şi ducea toate boabele
frumoase la Naomi. Ea m?cina grâul şi din f?in? cocea pâine pentru toui ai casei.
Dar, odat? veni o vreme când tot grâul sem?nat se usca, iar Naomi nu mai
avea din ce s? fac? pâinea. Nu mai avea nimic de mâncare. Ce ar fi putut s?
fac?? Nici vecinii nu mai aveau de mâncare, deci nu puteau s-o ajute. Era
foamete în uara Canaanului. Atunci, Naomi şi familia ei, au plecat în uara Moab,
unde era destul grâu şi nu mai îndurau foame.
64 Capitolul unu
Naomi a locuit mult timp în uara aceasta, dar necazurile nu au ocolit-o. Mai
întâi a murit souul ei, Elimelec. Nu-i mai r?maser? decât cei doi fii. Aceştia
se c?s?toriser? cu fete din Moab. Pe una o chema Orfa, iar cealalt? se numea
Rut. Dup? câtva timp şi cei doi fii se îmboln?vir? şi murir?. Era tare nec?jit?
Naomi. A r?mas singur? în uar? str?in?. Dar totuşi le mai avea pe Orfa şi Rut,
pe care le iubea ca şi cum ar fi fost chiar fetele ei. Naomi începuse s? le
vorbeasc? despre Dumnezeu, cât este El de puternic, dar şi de bun, cât de
aspru pedepseşte pe cei r?i, iar pe cei ascult?tori, cum îi copleşeşte cu
dragostea şi binecuvântarea Sa. Orfa era mai nep?s?toare, dar Rut asculta cu
interes tot ce-i povestea Naomi despre Dumnezeul cel viu şi adev?rat. Punea
chiar întreb?ri, deoarece dorea s? afle cât mai multe despre cum trebuie s? fie
un adev?rat fiu al Domnului. Dorea s? cunoasc? tot, pentru a I se închina şi a-I
aduce slav?.
Cam dup? zece ani de şedere în uara Moab, Naomi s-a gândit c? şi în or?şelul ei,
Betleem, ar fi destul grâu pentru pâine. Deci, porni la drum, iar Orfa şi Rut plecar? şi
ele cu ea, s-o conduc?. Ele erau ataşate de Naomi, deoarece fusese pentru ele o
mam? bun? şi iubitoare. Dup? ce str?b?tuser? o bucat? bun? de drum,
Orfa se desp?rui de Naomi. Rut îns?, a insistat s-o însoueasc?
pân? în Betleem şi s? locuiasc? acolo împreun?. Naomi s-a bucurat; ştia c?
singur? i-ar fi fost urât şi greu. Dar oare numai din ataşament pentru Naomi,
Rut a putut s?-şi p?r?seasc? p?mântul natal, pentru a locui într-o uar? str?
ina? În inima ei era ceva mai mult decât sentimentele fau? de Naomi. Era
dragostea ei pentru Dumnezeu. Nu s-a gândit decât c? în uara Canaan va locui
printre oameni care slujesc şi ei Domnului ei. ?i ştia, simuea în inima ei c? şi pe
ea o iubeşte Dumnezeu, chiar dac? era de alt neam.
S? vedem deci cum a decurs viaua pentru Rut. Dup? o c?l?torie lung?, ajunser?
la Betleem. Naomi plecase cândva ca o femeie tân?r? şi fericit?; acum se întorcea ca
o femeie b?trân? şi trist?. Din fericire, casa ei mai exista, şi putea locui în ea
împreun? cu Rut.
Era var?, şi în jur lanurile m?noase de grâu galben str?luceau sub
mângâierea soarelui şi se unduiau ml ?dioase în b?taia vântului.
Oamenii erau ocupaui cu seceratul grâului, dar Naomi nu avea grâu, deoarece
nimeni nu sem?nase pentru ea. Ce ar putea s? fac? acum? Totuşi avea nevoie de
grâu, s? fac? pâine. Atunci, Rut îi spuse: „Mam?, voi merge eu pe câmp s? adun
spicele de grâu, care r?mân pe urma secer?torilor!“
S-a trezit Rut, înainte de ivirea zorilor şi plec? în lanul de grâu. Fiind s?rac?,
secer?torii i-au dat voie s? adune spicele r?mase. Se apuc? de treab?. În r?coarea
dimineuii fusese mai uşor, dar curând soarele începu s? dogoreasc? neîndur?tor. Rut
îns? ştia c? trebuie s? r?mân? pe câmp pân? seara pentru a aduna cât mai multe
boabe de grâu. Munca devenea mai grea, c?ldura, tot mai arz?toare şi mai
copleşitoare, dar Rut era singura care putea face acest lucru. Naomi îmb?trânise mult.
Îns? dac? ar fi r?mas în uara ei, în Moab, desigur c? nu ar fi fost nevoie s?-şi câştige
buc?uica de pâine cu atâta sudoare. Rut nu avea timp pentru astfel de gânduri. Ea îi
aducea slav? Domnului c? s-a l?sat cunoscut şi de ea, c? se las? iubit de ea şi c?-şi
revars? nem?rginita dragoste şi binecuvântare şi în inima ei. În gândirea şi simuirea
ei, Dum- nezeu ocupa primul loc. ?i numai El îi d?dea putere sufletului şi brauelor s?
munceasc? chiar şi pe arşiu?. Ea era lâng? Domnul, de ce s-ar putea teme sau
nelinişti?
Dumnezeu întotdeauna se îngrijeşte de cei care-L iubesc. S? vedem acum, cum
se îngrijeşte de Rut.
Secer?torii pe urma c?rora mergea Rut, erau servitorii unui om bogat, pe care-l
chema Boaz. Dup? un timp, veni însuşi
proprietarul s? vad? cum merge treaba. Observ? fata care era aşa
de harnic? în c?utarea spicelor. El întreb?: „Cine este aceea? — Este Rut, cea
care a venit cu Naomi din Moab“, — i se r?spunse. Boaz se bucur? s? afle c?
Rut venea s? culeag? spice de pe câmpul lui. Se duse la ea, spunându-i: „Vino în
fiecare zi s? strângi spicele aici. Servitorii mei vor fi buni cu tine. Când îui va fi
sete, îui vor da ap? s? bei. Nu merge pe p?mântul altuia“. Rut fu tare fericit?.
?tia c? îndurarea Domnului este cu ea. F?cu o plec?ciune adânc? înaintea
acestui om bogat, şi-l întreb?: „De ce eşti aşa bun cu mine?“ Boaz îi r?spunse:
„Pentru c? şi tu ai fost bun? cu Naomi, care este rud? cu mine“. Boaz le spusese
secer?torilor: „Faceui în aşa fel ca ea s? g?seasc? multe spice. L?saui s? cad?
spice pe jos, ca Rut s? aib? ce str?nge!“ Astfel, Rut reuşi s? adune un sac de
spice. Ducându-le la Naomi se bucurar? împreun?, iar Rut îi povesti despre
acel om bun şi bogat ce se numeste Boaz.
A doua zi se duse iar?şi pe ogorul lui Boaz, şi a treia zi la fel, pân? la
terminatul secerişului. ?i când totul a fost adunat, a avut loc o mare s?rb?toare
în Betleem. Boaz cel bogat s?rb?tori nunta sa cu Rut, cea s?rac?, dar a c?rei
mare bog?uie a fost sufletul ei curat şi smerit d?ruit Domnului. Iar nu dup? mult
timp, Dum- nezeu le d?du un b?ieuas care va fi bunicul lui David. Iar David? El
va fi cel din a c?rui seminuie se va naşte Mântuitorul lumii.
66 Capitolul unu
Vedeui ce mare preu a avut Rut înaintea lui Dumnezeu şi ce mult a iubit-o El,
chiar dac? a fost de alt neam!
Intuiuia se face ar?tându-se tabloul moabitencei Rut lucrând la câmp.
Cine a fost Rut? (O moabiteanc? c?s?torit? cu unul din copiii evreicei Naomi.) Ce s-a
întâmplat cu Naomi? (I-a murit şi souul şi fiii). Rut a p?r?sit-o? (Nu). De ce? (Fiindc?
credea şi se închina Dumnezeului celui viu şi adev?rat despre care i-a vorbit Naomi).
Ce s-a întâmplat apoi? (Rut a fost de mare ajutor pentru Naomi, şi pentru ca s? poat?
tr?i a adunat spice de pe ogorul lui Boaz. Pân? la urm? v?zând sufletul ei curat şi
sincer, d?ruit Domnului, Boaz se c?s?toreşte cu Rut şi vor avea un fiu, care va deveni
bunicul lui David, din a c?rui seminuie sa va naşte Mântuitorul lumii). Ce ne
demonstreaz? acest fapt? (Ne arat? c? Mântuitorul provine dup? trup şi din alt neam
nu numai din cel al lui Israel, fapt care demonstreaz? c? mântuirea adus? de El are un
caracter universal, adresându-se tuturor popoarelor lumii şi nu numai unui singur
popor).
ñ Aplicarea
V? voi citi nişte versuri scrise de un talentat poet creştin, care îşi aseam?n? str?dania
lui cu cea a lui Rut:
„Din zorii zilei mele în lanul T?u m-am dus Culeg?tor de spice,
aşa cum Tu mi-ai spus. Cântau secer?torii, eu îi urman t?cut
Sfios şi singuratic şi l?crimând ca Rut.
Prin tot z?duful zilei sub soarele arzând, Cu fruntea

aplecat? m-am ostenit t?când,
Dorind când vine seara s?-Ii pot aduce-n prag C-o dragoste smerit?
toUi snopii strânşi cu drag.
W? ruşinez de rodul puUin agonisit

Dar Tu cunoşti arsiUa prin care m-am trudit O, iat? vine noaptea,
ÎUi cer un ad?post
S-adorm cu cei cu care la munca Ta am fost.
Întinde-Ii peste mine veşmântul T?u, t?cut

La Sfintele-Ii picioare s-adorm şi eu, ca Rut Iar Wâine DimineaU?, m? scoal? fericit
S?-ntâmpin Bucuria spre care-am suferit“.
(Traian Dorz)
Se va citi din Sfânta Scriptur? întreaga carte Rut.

--
Saul şi David

Am v?zut din lecuia trecut? c? David l-a biruit pe Goliat, în vremea în care poporul
evreu era condus de Saul. Cu aceast? ocazie Saul îl cunoaşte pe David, fiul lui Iesei.
Oare se mai întâlnesc aceste dou? personaje, pe parcursul vieuilor lor?
ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi şi a obiectivelor urm?rite
Vom vedea în lecuia de azi în ce împrejur?ri, referindu-ne la:

„Saul şi David“.
Ne amintim din lecuia trecut?, c? David a ieşit înving?tor împotriva filistenilor. Deci,
mergând el al?turi de Saul, lumea îl întâmpina cu urale, strigând: „Saul a biruit mii, iar
David, zeci de mii!“ Trebuie s? recunoaştem c? aceasta nu a fost tocmai pe placul lui
Saul. Se temea ca nu cumva, David s? câştige mai mult? popularitate şi faim?, şi într-
o bun? zi s? fie numit rege în
68 Capitolul unu
locul s?u. În felul acesta apare în sufletul lui Saul invidia. De fapt Saul nu ştia c? mai
demult, cu câuiva ani în urm?, Samuel l-a uns rege pe David cu untdelemn sfinuit...
S? vedem îns? cum s-a întâmplat: Domnul îi spusese lui Saul s? poarte r?
zboi cu Amalec şi cu Ierim, s? distrug? tot şi s? nu cruue nimic. Saul nu s-a
supus; el l-a l?sat în viau? pe Agag, regele lui Amalec şi a luat prad? de r?zboi
din tot ce fusese mai bun. Datorit? neascult?rii şi nesupunerii lui Saul,
Dumnezeu i-a poruncit lui Samuel s?-l ung? rege pe David, fiul lui Iesei din
Betleem, din seminuia c?ruia se va naşte Mântuitorul lumii.
V? spusesem îns? mai înainte c? Saul a devenit invidios pe gloria lui David. La o
alt? r?fuial? cu filstenii, prin sprijinul lui David, poporul evreu a ieşit din nou victorios.
Laudele desigur c? erau şi acum adresate lui David. Trebuie s? mai spunem c? Duhul
Domnului nu a mai fost asupra lui Saul, datorit? neascult?rii sale, ci Dumnezeu îi
trimite un duh r?u. Pentru st?rile când acest duh îl tulbura, Saul l-a luat pe David s?-i
cânte la harp? şi s?-l liniştesc?. Dup? victoria despre care am amintit, în timp ce
David cânta, Saul a aruncat spre el o suliu?, dar nu a reuşit s?-l ucid?, deoarece se
ferise.
La scurt timp, împrejurarea aceasta s-a repetat, iar David a
sc?pat din nou. Invidia şi duşm?nia lui Saul fau? de David, deja nu mai erau
ascunse. Era evident c?-i dorea moartea, pentru a-şi p?stra tronul. Constatând
toate acestea, David s-a ascuns undeva departe în Munuii Enghedi. SauI îns? l-
a urm?rit, împreun? cu un mare num?r de soldaui. David era chiar în peştera în
care se ad?postise Saul pe timpul nopuii, dar nu a ştiut c? cel urm?rit era chiar
aşa de aproape. Dimineaua îns? a v?zut c? o parte din haina sa era rupt? şi se
afla în mâna lui David. Atunci a înueles c? de fapt ar fi putut fi omorât de David,
dar a fost cruuat. David era un om credincios şi tem?tor de Dumnezeu. El ştia
c? nu are voie s? ucid?. De aceea l-a iertat pe Saul, ar?tându-i doar c? s-ar fi
putut r?zbuna pe el, îns? nu şi-a ar?tat nici un fel de ur? sau de r?zbunare.
Lui Saul i-a p?rut deodat? r?u de intenuia sa, dar se pare c? aceasta nu a durat
mult timp. Astfel, aflând c? David s-a refugiat în pustiul Zif, a plecat din nou s?-l
caute şi s?-i ia viaua. Inima sa era plin? de duşm?nie şi de gânduri rele şi urâte.
Chiar departe fiind David, Saul nu-şi putea afla liniştea pân? ce nu-l ştia mort.
Uitase el oare de b?t?lia cu Goliat? Cât era de simplu îmbr?cat şi neînarmat
David? ?i totuşi a izbutit. Saul probabil nu a înueles c? mâna lui Dumnezeu a
fost cea care a adus victoria. Contrastul dintre înf?uişarea simpl? a lui David, şi
cea a uriaşului Goliat, a fost mare. Dar contrastul între Goliat şi Dumnezeul lui
David era hot?râtor. Oare Saul nu a înueles c? atâta vreme cât Dumnezeu este al?turi
de David, nimeni nu-l poate învinge oricât ar dori acest lucru?
Înainte de a-l g?si pe David, Saul şi-a întins corturile, preg?tindu-se
pentru înnoptare. Planificase pentru ziua urm?toare c?utarea zonelor în care
David trebuia g?sit şi r?pus. Liniştea nopuii plutea deasupra taberei lui Saul.
Toui dormeau obosiui dup? drumul lung şi anevoios str?b?tut în timpul zilei. Iat?
c? cineva s-a furişat printre corturi şi încet, încet s-a strecurat în cel al lui Saul,
luând de acolo numai suliua şi vasul cu ap? al regelui. Toa- te s-au petrecut în
mare linişte şi cu grij? deosebit?, încât nimeni nu a observat vreo mişcare.
Dimineaua, când toui ostaşii se trezeau şi ieşeau din corturi pentru a se preg?ti
din nou de drum, un glas cunoscut ce venea dinspre culme, a spintecat aerul.
Vocea se adresa generalului lui Saul, Abner: „De ce nu p?zeşti pe rege, st?
pânul t?u?“ Atunci, abia a înueles şi Saul prin ce mare primejdie trecuse, a
înueles c? David a fost din nou atât de aproape de el încât l-ar fi putut ucide din
nou cu cea mai mare uşurinu?. ?i totuşi nu a f?cut-o. L-a iertat. Duşm?niei i-a r?
spuns cu iertare. I-a ar?tat numai ce s-ar fi putut întâmpla cu el, s?-l
înfricoşeze, s?-şi vin? în fire şi s? se linişteasc?.
Lungul şir al r?zboaielor cu filistenii nu a luat sfârşit. David îns? nu a mai luptat.
Poporul evreu era condus de Saul şi a fost înfrânt. Mai mult decât atât, au murit şi cei
trei fi ai s?i: Ionatan, Aminabad şi Melchişua. R?mânând singur şi cu onoarea p?tat?
de aceast? înfrângere, Saul a preferat s?-şi ia viaua singur. S-a aruncat în propria-i
sabie. Acesta a fost sfârşitul trist al celui ce din duşm?nie a încercat s? omoare un uns
al lui Dumnezeu. David îns? i-a r?spuns totdeauna prin iertare. ?i iertarea a ieşit
biruitoare. Vom vedea în lecuia urm?tore ce viitor m?reu i-a preg?tit Domnul.
Intuiuia se va face ar?tându-se scene oglindind duşm?nia lui Saul fau? de David
şi iertarea acestuia.
Cum s-a comportat David fau? de poporul s?u? (Cu d?ruire şi cu mult curaj s-a
angajat în lupta contra lui Goliat şi contra filistenilor). Dar fau? de regele Saul? (Cu
supunere şi cinstire). Dar Saul fau? de David? (Cu invidie şi duşm?nie). Pân? unde a
mers ura lui Saul fau? de David? (Pân? la tentativa de a-l ucide şi la neîntrerupta
urm?rire de a-i curma zilele vieuii). Cum a r?spuns David la duşm?nia lui Saul? (Prin
iertare şi cinstire. De dou? ori
70 Capitolul unu
putea s?-l omoare, dar nu s-a r?zbunat, ci l-a iertat, c?utând s?-i acorde în continuare
cinstirea cuvenit?). Ce ne arat? David prin atitudinea lui iert?toare? (C? Dumnezeu nu
iubeşte r?zbunarea, şi c? vom fi pe placul lui Dumnezeu dac? vom r?spl?ti r?ul cu
binele, ura cu iubire, duşm?nia cu iertarea).
Se vor citi capitolele 23 şi 24 din cartea I Regi, unde este relatat? prigonirea lui David
de c?tre Saul.
David şi Goliat

V? amintiui desigur c? poporul Israel, aşezat în mijlocul unor popoare p?gâne, a avut
dese conflicte armate cu acestea. Într-una din luptele cu filistenii, se evidenuiaz ? un
personaj deosebit.
Vom vedea în lecuia de ast?zi lupta dintre David si Goliat.
Pe vremea aceea (sec. XI î. d. H.) la conducerea poporului Is- rael, era Saul, numit
rege de c?tre Samuel.
Fiind atacaui de filisteni, au venit în lupt? în Valea Stejarului. De o parte a
v?ii, pe un munte erau filistenii, iar pe cealalt? parte erau israelitenii. Se preg?
tea o lupt? foarte grea. Pentru a fi siguri de victorie, filistenii au apelat la o
viclenie. Astfel, un om de m?rime gigantic? din armat?, pe nume Goliat a ieşit
în faua evreilor, provocând la b?taie şi spunând, „C? dac? vreun israelit
îl va învinge, biruinua va fi de partea lor şi invers, dac? va învinge el, succesul b?t?liei
va aparuine filistenilor.“ Dar nimeni nu avea curajul s?-l înfrunte. Era oare poporul
evreu un popor puuin curajos? Desigur c? nu, dar acest om era un uriaş îmbr?cat în
zale, cu un coif pe cap, cu sabie şi cu o suliu? al c?rui vârf bine ascuuit, ameninua
str?lucind sfid?tor în b?taia soarelui. Toui câui s-au luptat cu el, au fost învinşi.
În tab?ra israelitenilor se aflau şi fiii lui Iesei. Ei aveau un frate mai mic, pe nume
David care a r?mas pe câmp s? p?zeasc? turma de oi. Ca p?stor s-a dovedit a fi
destoinic. Cu o singur? praştie de piele a reuşit s? omoare un urs şi un leu, când oile
sale erau atacate.
Într-una din zile, Iesei l-a trimis pe David, cu nişte pâine şi brânz?, la frauii s?i. El
dorea mai ales s? primeasc? veşti de la fiii s?i.
Ajungând pe front, David îl v?zu şi el pe Goliat, înaintând între cele dou? tabere,
ameninuând, şi, ce era mai grav, adresând cuvinte de ocar? Dumnezeului lui Israel.
F?cu aceasta timp de 40 de zile. David îl iubea mult pe Domnul, iar cuvintele rele ce
le auzise erau de neiertat, determinându-l s? porneasc? împotriva
trufaşului Goliat. Dup? ce a primit încuvinuarea de la Saul, s-a
preg?tit de lupt?. A fost înarmat cu sabie şi suliu?, i s-a pus armur? şi chiar coif. Dar
când s? fac? primul pas, toate acestea erau atât de grele, încât nici nu se putea
mişca... Renunuând la acest echipament militar, şi-a luat praştia şi câteva pietre
netede şi ascuuite. Se înf?uiş? înaintea uriaşului Goliat în uinuta sa de p?stor. Nici un
filistean nu şi-ar fi putut imagina c? tocmai el vrea s? se opun? puternicului Goliat,
când au fost atâuia înaintea lui, mult mai viteji, care au trecut prin ascuuisul suliuei
înfricoş?toare. Nici unul dintre ei nu b?nuia m?car, c? acel cu care se va lupta Goliat,
este de fapt Dumnezeu, cel batjocorit de el. David îl iubea pe Domnul,şi aşa cum am
mai spus, cei ca el nu sunt l?saui singuri atunci când pornesc la lupt? în Numele Lui.
David nu s-a temut de Goliat, nici de armele lui. Dar lupta p?rea pierdut? înainte de a
începe... Cum ar putea un copil s?-l înfrunte pe Goliat? Dar David a pornit prin
puterea credinuei, care era mai mare decât forua uriaşului Goliat!
Iat?-l acum pe uriaşul Goliat şi tân?rul neînfricat David în mijlocul v?ii; str?juit? de
o parte şi de alta de coamele munuilor pe care erau desf?şurate armatele celor dou?
tabere. Goliat începe s? râd? şi s?-şi bat? joc de adversarul s?u. David îns? nu se las?
intimidat. El ştia c? Domnul îl va ajuta. Când uriaşul înainta câuiva paşi, pornind b?t?
lia, David îşi preg?tea praştia. Dând
72 Capitolul unu
drumul pietrei, aceasta nimeri chiar în fruntea lui Goliat. Acesta c?zu la p?mânt, iar
David îi retez? capul chiar cu sabia lui şi-l purt? ca trofeu al victoriei sale, pân? în faua
împ?ratului Saul.
Odat? r?pus Goliat, învingerea armatei filistenior era pecetluit? conform
înuelegerii de la început. Astfel, evreii şi-au fug?rit inamicii şi au obuinut o mare
victorie împotriva lor. Datorit? lui David? Într-un fel, da. Deoarece el a avut curajul ca
prin credinua sa s? se opun? lui Goliat, cu inima plin? de încredere în sprijinul
Dumnezeului s?u, şi astfel prin David, Dumnezeul cel adev?rat a biruit, dup? cum
sun? versurile:
„Când porneşti cu Domnul, birui pe vr?jmaş Cât ar fi de tare şi de
uriaş
Doar te duci spre dânsul, şi el cade jos Tu ai biruinUa, — dar
l-a-nvins Hristos“.
(Traian Dorz)
Cine a fost Goliat? (Un uriaş din tab?ra filistenilor care au atacat pe israeliui). Dar
David? (Era fiul lui Iesei Betleemitul, p?stor la
oi). Care erau tr?s?turile morale ale lui Goliat? (Era mândru,
încrez?tor peste m?sur? în puterile sale; sfid?tor şi dispreuuitor chiar fau? de

Dumnezeu). Dar David cum era? (Era modest şi plin de încredere în
Dumnezeul cel adev?rat). Era drept ca un uriaş înarmat s? se lupte cu un p?stor
neînarmat? (Nu era drept). La ce rezultat ne-am fi aşteptat? (Ca David s? fie
învins). Dar pân? la urm? ce s-a întâmplat? (Dreptatea şi puterea lui Dumne-
zeu sunt totdeauna mai tari decât trufia omeneasc?). Cum v ? explicaui c?
David a ieşt biruitor? (Tocmai fiindc? nu s-a încrezut în foruele sale, ci în
puterea lui Dumnezeu. Altfel spus, Dumne- zeu a învins mândria prin smerenia
lui David). Ce înseamn? aceasta? (C? „Dumnezeu st? împotriva celor mândri,
iar celor smeriui le d? har“; sau c? „Cel ce se înalu? pe sine se va smeri, iar cel
ce se smereşte pe sine, se va în?lua“).
Se va citi din cartea I Regi, capitolul 17, în care ni se relateaz? despre David si Goliat.
Greşeala şi poc?inua regelui David – Psalmii

Am v?zut în lecuiile trecute c? David, uns rege de c?tre Samuel, a avut o serie de
confrunt?ri cu Saul. Dup? moartea acestuia, i-a urmat pe tron, fiind numit rege de b?
trânii lui Iuda. Dar abia dup? 7 ani şi şase luni, prin îndelungate lupte a reuşit s?-i
aduc? pe toui evreii sub aceeaşi cârmuire la Ierusalim.
În lecuia de azi vom face cunoştinu? cu regele David ca rege evlavios, cu greşeala şi
poc?inua lui, ca şi cu nemuritoarea sa oper? cunoscut? sub numele de Psalmi.
Dac? în vremea lui Saul, poporul evreu a avut parte de numeroase r?zboaie, regele
David va instaura pacea şi liniştea în poporul pe care-l conduce, înfrângându-i
definitiv pe filisteni. Dar David nu a fost numai un bun strateg şi conduc?tor militar, ci
şi un rege evlavios, slujitor Domnului care l-a ales şi uns rege peste Israel. Astfel
prima sa acuiune dup? ce s-a urcat pe tron a fost mutarea Chivotului Legii de la Hiriat-
Iarim (o localitate undeva la nord-vest de Ierusalim), în muntele Sionului, într-un loca ş
nou. Aşadar, cu un alai de şaizeci de mii de oameni au luat chivotul din casa lui
Aminadab, transportându-l în sunete de trâmbiue, dansând şi veselindu-se. La cârma
carului cu boi în care duceau chivotul, erau Uza şi Aleio, fiii lui Aminadab. Dar boii se
speriar? şi chivotul se cl?tin? aproape s? cad?. Atunci Uza îl sprijini şi chiar în clipa
când s-a atins de chivotul sfânt, muri fulger?tor, datorit? mâniei lui Dumnezeu. Ca
urmare David nu a mai dus chivotul în cetatea sa, ci l-a l?sat timp de trei luni în casa
lui Obed-Edom din Gat, iar binecuvânt?rile lui Dumnezeu s-au rev?rsat asupra
acestuia şi întregii sale familii. Mai apoi, chivotul
74 Capitolul unu
a fost dus pe Muntele Sionului, de c?tre preoui, în strig?tele de bucurie ale poporului.
Dar totuşi, David ştia c? acest chivot nu este aşezat decât într-un cort. Înc? nu
exista nici o cas? a Domnului. Al?turi de David era mereu proorocul Natan, c?ruia îi
împ?rt?şeşte dorinua sa de a zidi o cas? pentru Domnul. Transmiuând voia lui Dumne-
zeu, Natan spune regelui c? dac?-şi va pune în aplicare planurile, binecuvântarea Sa
va fi cu el, tot neamul s?u va ajunge vestit în lumea larg? aşa cum nu a mai fost pân?
acum, deoarece din el se va naşte Mântuitorul lumii, Domnul Iisus Hristos, Fiul lui
Dum- nezeu. Desigur c? aceasta era o mare cinste, chiar cea mai mare, pe care un
uns, un ales al Domnului ar putea-o avea.
Urm?toarea acuiune a regelui David a fost organizarea poporului. Astfel, au fost
numiui câte un om care s? supravegheze oştirea, dreg?tori, scriitori. A numit preoui pe
care i-a împ?ruit în 24 de cete, stabilind ca fiecare parte s? fac? pe rând slujb? timp de
o s?pt?mân?. Leviuii au fost şi ei împ?ruiui în 24 de cete. O parte din ei cântând vocal
şi instrumental, cânt?rile sfinte. Organizând poporul, David a reuşit s? impun?
credinua monoteist?, adic? într-un singur Dumnezeu drept, bun, atotputernic şi adev?
rat.
Am spus de la început c? David era ca om, şi el supus greşelii. Astfel, pe
când armata sa condus? de c?petenii era în r?zboi, a v?zut pe acoperişul casei
o femeie foarte frumoas? sc?ldându-se. A chemat-o la el aflând despre ea c? se
numeşte Bat-Seba, este fiica lui Eliam şi nevasta lui Urie Heteul, un lupt?tor de
elit? în armata sa. Pentru ca el s? nu afle c? Bat-Seba intrase în casa sa, David
scrie generalului Ioab s?-l pun? pe Urie în lupta cea mai grea şi s? fie l?sat
singur pentru a fi omorât. Dar dac? Urie, care murise nevinovat, nu a ştiut
niciodat? c? David a p?c?tuit cu nevasta sa, Domnul a v?zut p?catul regelui şi
prin intermediul proorocului Natan, David a fost mustrat pentru fapta sa.
S? citim din Sfânta Scriptur? modul foarte sugestiv în care Natan mustr? pe
David: „Atunci a trimis Domnul pe Natan proorocul la David şi a venit acela la el şi i-a
zis: „Erau într-o cetate doi oameni: unul bogat şi altul s?rac. Cel bogat avea foarte
multe vite mari şi m?runte, iar cel s?rac n-avea decât o singur? oiu?, pe care el o
cump?rase de mic? şi o hr?nise şi ea crescuse cu copiii lui. Din pâinea lui mâncase şi
ea şi se ad?pase din ulcica lui, la sânul lui dormise şi era pentru el ca o fiic?. Dar iat?
c? a venit la bogat un c?l?tor, şi gazda nu s-a îndurat s? ia din oile sale sau din vitele
sale, ca s? g?teasc? cina pentru c?l?torul care venise la el, ci a luat oiua s?racului şi a
g?tit-o pe aceea pentru
omul care venise la el. Atunci s-a mâniat David cumplit asupra acelui om şi a
zis c?tre Natan: „Precum este adev?rat c? Domnul este viu, tot aşa este de
adev?rat c? omul care a f?cut aceasta este vrednic de moarte; pentru oaie el
trebuie s? întoarc? înapoi împ?trit, pentru c? a f?cut una ca aceasta şi pentru
c? nu a avut mil?! Atunci Natan a zis c?tre David: „Tu eşti omul care a f?cut
aceasta! Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Eu te-am uns rege pentru
Israel şi Eu te-am izb?vit din mâna lui Saul, ui-am dat casa domnului t?u şi
femeile domnului t?u la sânul t?u, ui-am dat uie casa lui Israel şi a lui Iuda...
pentru ce îns? ai nesocotit tu cuvântul Domnului, f ?când r?u înaintea ochilor
Lui? Pe Urie Heteul tu l-ai lovit cu sabia, pe femeia lui ui-ai luat-o de souie, iar
pe el l-ai ucis cu sabia amoniuilor. Deci nu se va dep?rta sabia de deasupra
casei tale în veci, pentru c? tu m-ai nesocotit pe mine şi ai luat femeia lui Urie
Heteul ca s?-ui fie nevast?...“ (II Regi 12, 1–10). El a înueles marea greşeal?
pe care o f?cuse înaintea Domnului, v?rsând lacrimi de poc?inu?, spre a-şi sp?
la vinov?uia. Compunând Psalmul 50: „Miluieşte-m? Dumnezeule, dup? mare
mila Ta şi dup? muluimea îndur?rilor Tale, şterge f?r?delegea mea. Mai vârtos
m? spal? de f?r?delegea mea şi de
p?catul meu m? cur?ueşte, c? f?r?delegea mea eu o cunosc şi
p?catul meu este pururea înaintea mea. Iie unuia am greşit şi r?u înaintea Ta am f?
cut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu...“.
Dumnezeu l-a iertat, din dragoste pentru el. Dreptatea lui Dumnezeu impune ca
greşeala s? fie totuşi pedepsit?. Astfel, nu David va fi acela care va zidi Domnului o
cas?, ci fiul s?u, Solomon. Greşeala lui David a fost pedepsit? de Dumnezeu şi prin
aceea c? primul s?u fiu cu Bat- Seba va muri. Solomon este cel de-al doilea fiu al lui
Bat-Seba, pe care David l-a încredinuat proorocului Natan pentru a-l creşte în
ascultare şi supunere fau? de poruncile lui Dumnezeu.
Dar David înainte de Solomon a mai avut din alt? c?s?torie un fiu cu numele
Abesalom. Cresc?nd mare el era un tân?r frumos cu un p?r bogat şi buclat. ?tia c?
fiind primul b?iat al lui David, ar fi trebuit s?-i urmeze la domnie. Abesalom era îns?
foarte ner?bd?tor. Atâta vreme cât David înc? tr?ia, el nu putea ajunge rege. Dar ner?
bdarea lui l-a dus chiar la pl?nuirea moruii tat?lui s?u. Adunându-şi toui supuşii
credincioşi, Abesalom a pornit o lupt? împotriva lui David. Acesta s-a retras într-un loc
mai îndep?rtat. Abesalom g?sind Ierusalimul p?r?sit, s-a proclamat rege şi dorea s?-l
aib? prizonier chiar pe tat?l s?u. Ce inim? fals? şi hain? se ascundea în dosul
frumuseuii fizice a lui Abesalom... Conducându-şi armata sa Abesalom a plecat pe
urmele lui David.
76 Capitolul unu
Dumnezeu avea îns? grij? de regele poporului evreu. Astfel înfruntându-se cu soldauii
trimişi de David, Abesalom a fost învins, c?ut?ndu-şi sc?parea în fuga prin p?dure.
Copacii erau deşi şi cu crengile l?sate mult în jos. Abesalom c?lare alerga cu pletele
fluturând în b?taia vântului. Se ag?uar? îns? într-o creang? şi r?mase acolo atârnând,
prad? soldauilor regelui care-l ucid. David îşi iubea fiul şi nu ar fi dorit ca Abesalom s?
fie omorât. De aceea plânge moartea lui, dar a înueles c? aceasta a fost pedeapsa
cea dreapt? a lui Dumnezeu. „Cel ce a dorit s? ucid?, a fost el omorât“.
Deci Abesalom nu mai putea fi urmaş la domnie. ?tiui pe cine a ales Domnul? Pe
Solomon, cel pe care El însuşi l-a preg?tit şi l-a format prin intermediul proorocului S?
u, Natan.
David a fost rege, dar ca orice om viaua sa a fost o succesiune de clipe fericite,
de clipe de bucurie, cu cele de tulburare şi întristare. Toate cele ce i-au bucurat sau
ap?sat inima, le face cunoscute urmaşilor prin nepieritoarea sa oper? cunoscut? sub
numele de „Psalmii“. Exist? un num?r de 150 de Psalmi, dintre care cei mai mului
sunt ai lui David. Prin Psalmi, David şi-a deschis inima şi întreaga fiinu? spre
Dumnezeu, aşa cum se
deschid zorile zilei pentru ca primind lumin? din lumina lui Dum-
nezeu şi dragoste din dragostea Lui şi dreptate din dreptatea Lui, s? le poat?
comunica cu o simuire şi fascinauie unic?. Se deosebesc astfel, Psalmi de laud?, de
muluumire, de rug?ciune şi cerere, de c?inu?, de neu?rmurit? încredere; unii cu
caracter istoric, aluii didactic, iar aluii mesianic. Ei sunt o oglind? a ceea ce este
sufletul omului cu toate st?rile prin care trece, cu toate întreb?rile şi r?spunsurile
sale... De aceea Psalmii au intrat în cultul Bisericii Ortodoxe.
Regele şi profetul David moare dup? o domnie de 40 de ani (1013–973 în. Hs.),
l?sând în locul lui pe Solomon. A fost înmormântat în Sion.
David a fost un bun conduc?tor militar şi în acelaşi timp şi un rege evlavios şi profet.
Ca rege evlavios el organizeaz? cultul divin public în Sion şi scrie mai mului psalmi
dintre care unii sunt mesianici, referindu-se la venirea lui Mesia şi la jertfa Sa care ne-
a izb?vit din p?cat. Ca orice muritor el are greşeli, dar odat? mustrat şi pedepsit de
Dumnezeu şi-a îndreptat viaua. De aici vedem limpede c? nu e suficient s? ne c?im,
s? regret?m
p?catul; ci trebuie s? lu?m şi hot?rârea ferm? de-a nu-l mai s?vârşi.
ñ Aplicarea
Pentru conuinutul lor plin de în?luare duhovniceasc? psalmii au intrat mai mult
ca oricare alt? carte din Vechiul Testament, în cultul Bisericii Ortodoxe, fiind
citiui atât la slujbele de dimineau? cât şi la cele de sear?.
ñ
Se va citi cartea Psalmilor. Se va memora Psalmul 50.
Înueleptul rege Solomon

V? mai amintiui din lecuia trecut?, c? am vorbit despre regele David. Spuneam despre
el, c? primul s?u fiu Abesalom a murit în împrejur?rile pe care le ştiui deci nu el este
cel ce i-a urmat la conducerea poporului evreu. Am mai amintit despre Bat-Seba şi cel
de-al doilea fiu al ei, Solomon, pe care l-a format ca om al lui Dumnezeu, proorocul
Natan. El este urmaşul lui David, care a condus poporul Israel.
În lecuia de azi vom vorbi despre „Înueleptul rege Solomon“.
78 Capitolul unu
Regele Solomon a condus poporul Israel, timp de 40 de ani (973– 933 în. Hs.). El şi-a
început domnia având ca punct de sprijin sfaturile tat?lui s?u, David. Astfel, David îi
spunea c? el va fi rege, adic? mai presus decât orice om din popor, dar Dumnezeu
este cel Prea Înalt şi Atotcuprinz?tor, c?ruia trebuie s? I se închine chiar şi regele.
Într-o zi So lo mon a mers la Gh ibeon s? aduc? jertf ? Domnului. Noaptea
Dumnezeu i s-a ar?tat în vis, promiuând c?-i va da tot ce cere. ?i Solomon a
cerut: „D? dar robului t?u o inim? priceput?, ca s? judece pe poporul T?u, s?
deosebeasc? binele de r?u! C?ci cine ar putea s? judece pe poporul T?u, pe
poporul acesta aşa de mare la num?r!“
Domnului I-a pl?cut şi a apreciat c? Solomon nu a cerut decât înuelepciune.
R?spl?tindu-l pentru aceasta i-a dat nu numai „minte înueleapt? şi priceput?,
aşa cum nu a fost nimeni înaintea sa“ (I Împ. 3,12), ci şi bog?uii şi slav? aşa
cum nici un alt împ?rat nu a mai avut.
Iat? c? o dat? se înf?uişeaz? înaintea împ?ratului dou? femei, având un
singur copil şi fiecare spunând c? este al ei. Veniser? pentru ca Solomon s? le
fac? dreptate şi s? dea copilul celei c?reia era de fapt. Aceasta era într-adev?r o
enigm? greu de dezlegat. De unde s? ştii al cui este copilul când fiecare spune
c? este mama lui? Dar judecata dreapt? a lui Dumnezeu era asupra lui Solomon.
S? vedem cum a procedat el: a poruncit unui slujitor s? aduc? o sabie şi s? taie
copilul în dou?. Când adev?rata mam? a auzit aşa ceva, s-a îngrozit şi a
preferat s?-l dea celeilalte femei decât s?-l omoare. Iar mama cea fals? a spus
c? poate fi t?iat copilul în dou?, deoarece în acest fel fiecare poate avea o
parte. Acum, Solomon a ştiut cui trebuie dat copilul. În felul acesta, tot poporul
evreu ştia cât de înuelept este împ?ratul lor. Dar nu numai poporul evreu
cunoştea înuelepciunea lui Solomon, ci înc? mului aluii, deoarece faima sa s-a
r?spândit departe-departe, chiar pân? la regina din Saba. Aceasta era şi ea o
femeie înueleapt?, care aflând despre Solomon, a dorit s?-l cunoasc? personal.
?i iat? c? într-o zi, So lo mo n p r i me şt e v i z ita î mp ?r ?t ese i . Discuu ia lor a
impresionat-o pe împ?r?teasa din Saba mai mult decât s-ar fi aşteptat. M?reuia
şi inteligenua lui Solomon nu a fost tot ce a cunoscut împ?r?teasa. Ea aflase c?
toate acestea se datoreaz? Dumnezeului lui Israel. Cât de minunat trebuia s?
fie acest Dum- nezeu al lui Solomon, c? l-a f?cut cel mai vestit dintre împ?raui!
Împ?r?teasa din Saba s-a întors în uara ei cu numeroase daruri şi cu o foarte

bun? impresie despre regele poporului Israel.
?tiui c? lui David i-a fost respins? intenuia de a constriui o cas? pentru Dumnezeu
datorit? p?catului s?vârşit cu Bat-Seba. I s-a promis îns? c? Solomon, fiul lui va fi cel
care va ridica aceast? cas?. A durat zece ani, pân? a fost finalizat templul. Realizat
dup? modelul Cortului Sfânt, a avut o amploare şi o str?lucire unic?. Solomon a cl?dit
Templul de la Ierusalim, lâng? palatul regal. Astfel, el asociaz? cultul sanctuarului cu
monarhia ereditar?. Templul devine reşedinua lui Dumnezeu printre Israeliui. Muntele
Sion pe care a fost ridicat Templul este un centru al lumii. Acest Templu din Ierusalim
devine sanctuarul nauional, iar cultul regal se identific? cu religia de stat. ?i astfel
spunem c? în Israe1 era o monarhie teocratic?, adic? regii conduceau dup? Legea lui
Dumnezeu.
Solomon a îngenunchiat înaintea altarului pentru jertfe, rugându-se lui
Dumnezeu cu prilejul finis?rii şi sfinuirii templului. Dumnezeu i s-a ar?tat
spunându-i: „Am auzit rug?ciunea ta şi cererea ta cu care te-ai rugat c?tre Mine,
şi ui-am îndeplinit toate dup? cererea ta, am sfinuit Templul pe care l-ai zidit ca
s? petreac?
numele Meu acolo, şi voi fi cu ochii şi cu inima Mea acolo în
toate zilele“.
În urm?torii 13 ani, Solomon şi-a construit un palat, cu un tron domnesc turnat din
aur curat şi împodobit cu fildeş. ?i astfel, Solomon a întrecut în bog?uii pe toui regii p?
mântului, aşa cum i-a promis Domnul. Avem înc? o dovad? c? Dumnezeu îşi uine
întotdeauna promisiunile şi niciodat? nu îi uit? pe cei pe care îi iubeşte.
S? vedem acum, care este starea lui Solomon? Cum s-a comportat el fau ? de
Dumnezeu, care a fost credincios pân? la cap?t leg?mântului S?u? Aşa cum am putut
observa pân? acum, toate personalit?uile binecuvântate şi alese de Dumnezeu,
întâlnite, au avut ca oameni, momente de sl?biciune, ab?tându-se de la ascultarea de
Dumnezeu. De la c?derea omului în p?cat firea omului a devenit victima acestuia.
Funcuiile sufletului s-au alterat; mintea s-a întunecat şi simuirea s-a pervertit, iar
voinua a sl?bit. Fiind om, moştenind firea adamic?, Solomon a c?zut şi el în p?cat, c?
s?torindu-se cu femei p?gâne, care l-au determinat s? se închine la idolii lor. V? veui
întreba poate, cum ar fi putut Solomon s? fac? tocmai la b?trâneue asemenea p?cat
în faua lui Dumnezeu, de la care a primit atâtea şi atâtea binecuvânt?ri şi slav?? ?i
totuşi aşa a fost. Diavolul este ispititor şi viclean, iar firea omului este sl?bit? şi
înclinat? spre p?cat. El a construit
80 Capitolul unu
sanctuare în cinstirea zeilor p?gâni, c?rora şi el s-a închinat. A fost un adev?rat act de
tr?dare. Nu ştia el c? Dumnezeul lui este viu si des?vârşit, plin de îndurare ca s?
împlineasc? orice nevoi ale sufletului şi trupului? Nu i se dovedise aceasta de atâtea
ori pe parcursul vieuii? Ba da. ?i totuşi... Dar greşeala sau p?catul nu r?mâne
nepedepsit. E o lege impus? de dreptatea lui Dumne- zeu. Astfel, ca pedeaps? pentru
p?catul s?vârşit, regatul lui Solomon va fi împ?ruit în dou?, dar numai dup? moartea
sa avându-se în vedere memoria tat?lui s?u, David.
Când a murit Solomon, a fost înmormântat împreun? cu p?rinuii s?i, în cetatea lui
David. În locul lui, în Ierusalim a fost numit rege Roboam, fiul s?u. El nu asculta de b?
trânii poporului, şi astfel zece seminuii aleg rege pe Ieroboam. Deci Israeliuii alc?
tuiesc acum dou? regate, regatul lui Iuda şi Veniamin conduse de Roboam şi celelalte
zece regate conduse de Ieroboam.
Înuelepciunea lui Solomon a r?mas peste veacuri prin c?ruile cuprinse în canonul
Sfintei Scripturi: Cântarea Cânt?rilor, Proverbele, Ecleziastul şi Înuelepciunea lui
Solomon.
Cine a fost succesorul lui David la tron? (Solomon, fiul fui Bat- Seba). Cine l-a ales?
(David, tat?l s?u). Ce a cerut Solomon lui Dumnezeu? (Înuelepciune ca s? poat?
conduce poporul). Ce a construit Solomon? (Templul, sau casa lui Dumnezeu şi un
palat împ?r?tesc). Cum s-a manifestat înuelepciunea lui Solomon? (Prin judecata
poporului şi prin scrierile lui). A fost ea vestit?? (Chiar şi conduc?torii altor popoare,
precum regina din Saba au auzit de înuelepciunea lui Solomon, şi vizitându-l a fost
uimit? de ea). A r?mas Solomon credincios lui Dumnezeu pân? la moarte? (Nu a r?
mas, ci c?s?torindu-se cu femei str?ine şi-a f?cut idoli). P?catul lui cum a fost
pedepsit? (Prin împ?ruirea regatului între Roboam şi Ieroboam, dup? moartea lui).
ñ Aplicarea
Se vor citi mai multe proverbe din cartea scris? de Solomon.
Se vor reuine (memora) mai multe proverbe.
ñ Rug?ciunea la ieşirea- din clas?.

Moise – alesul lui Dumnezeu

V? amintiui din lecuia trecut?, c? Iosif locuia în Egipt şi i-a adus şi pe frauii s?i,
împreun? cu Iacob, tat?l lor. Iacob murise. Desigur c? a murit şi Iosif împreun? cu
frauii s?i, dar s? vedem ce s-a întâmplat cu urmaşii lor, cu copiii copiilor lor? În primul
rând pe tron se urcase Ramses al II-lea, care nu-l cunoscuse pe Iosif şi deci nu ştia
cum i-a sc?pat el din ghearele foametei pe egipteni. Pe de alt? parte, evreii, adic?
descendenuii lui Avraam, Isaac şi Iacob — se înmuluiser? şi astfel în Egipt îşi ducea
viaua şi poporul evreu. Nefiind populauie b?ştinaş?, erau asupriui. Dar totuşi, evreii
erau poporul lui Dumnezeu şi El însuşi veghea asupra lor. ?i
desigur c? le-a preg?tit un plan de salvare. S? vedem îns? cum şi
prin cine?
Ca urmare, subiectul lecuiei de ast?zi este: Moise — alesul lui Dumnezeu.
Deci, omul prin care Dumnezeu a hot?rât s? salveze poporul S?u este Moise. El este
deci, o mare personalitate biblic? şi nauional?. Sfânta Scriptur? ni-l prezint? înc? de la
naştere pentru a vedea ce minunat şi cu cât? înuelepciune lucreaz? Domnul. Haideui
s? facem împreun? cunoştinu? cu Moise!
Aşa cum am spus, faraon asuprea poporul evreu. Dar nu numai atât: dorea chiar
s?-l stârpeasc?. Astfel, a poruncit ca orice b?ieuel se va naşte, s? fie aruncat în apele
fluviului Nil. Vai ce lucru greu de îndeplinit! Vai ce porunc? grea, aproape imposibil?!
Care mam? poate oare s?-şi arunce copilaşul, s?-l înece? Ca s? se asigure c?
porunca sa va fi executat?, faraon trimisese ostaşi.
În uinutul Gosen, într-o c?suu? locuia o familie ce avea o fetiu? mai mare pe
nume Miriam şi un b?iat de vreo trei anişori pe nume Aaron. Îns? nimeni nu ştia c?
mai era acolo şi un copilaş,
82 Capitolul unu
care ar fi trebuit aruncat în Nil, fiind b?ieuaş. Mama sa l-a uinut ascuns bine,
timp de trei luni, într-un colu întunecos al casei, unde nimeni nu l-ar mai fi putut
g?si. Dar el plângea şi nu l-ar mai fi putut uine; ar fi putut fi auzit de cineva de
pe strad?. Iar pe strad? treceau soldauii. Dac? ei ar auzi copilaşul, ar intra în
cas?, ar lua copilaşul şi l-ar îneca şi astfei l-ar pierde. S?rmana mam?! Ce oare
ar fi putut face?
S? vedem ce. Se duse la fluviu de unde culese papur? şi stuf. Acas? împleti
un coşuleu, care când fu gata ar?ta ca un mic leag?n. Îi astup? g?urile cu
smoal? s? nu intre ap? în el şi s? poat? pluti. Apoi culc? copilaşul în el şi
împreun? cu Miriam s-a dus la apele fluviului Nil. Dar nu s?-l omoare, desigur. A
aşezat coşuleuul între papur?, la mal, unde apa nu era prea adânc?. Apoi leag?
nul pluti, iar copilaşul dormea liniştit. Plutea ca o mic? barc?, dar nu oriunde,
deoarece Domnul Dumnezeu era acolo şi o îndrepta spre un loc anume. Mama
lui Moise ştia c? Domnul va avea grij?, şi în tot ce a f?cut a fost însouit? de
puterea credinuei în mila şi dragostea sa fau? de poporul lui Israel. Astfel, ea îşi
ridic? ochii spre cer şi se rug?: „Oh, Domnul meu, vegheaz? asupra acestui
copilaş pe care Tu mi l-ai dat. Eu nu mai pot, eu nu mai îndr?znesc
s-o fac; dar ştiu c? dac? Tu te vei apleca spre el, totul va ieşi cu
bine. Nici un r?u nu-l va ajunge“. Apoi se duse acas?, dar Miriam se duse aproape de
fluviu. Ea se furiş? printre tufişuri şi se uit? la leag?n. Vroia s? ştie ce se va întâmpla
cu fr?uiorul ei. Deodat? se apropiar? nişte paşi şi se auzeau voci. Miriam o v?zu pe
fiica faraonului, care însouit? de suita ei de servitoare, se apropia de ap?. Deodat? v?
zu leag?nul şi trimise o fat? s?-l aduc?. Copilaşul se trezi şi începu s? plâng?. Fiicei
faraonului fiindu-i mil? de el s-a hot?rât s?-l îngrijeasc?. I-a pus numele Moise,
deoarece înseamn?, „scos din ap?“. Copilaşul îns? continua s? plâng? de foame.
Miriam v?zând totul, a ieşit dintre tufe, spunând: „Eu cunosc o femeie care l-ar putea
al?pta. S? m? duc s-o aduc? Desigur, se întoarse chiar cu mama sa, c?reia, dându-i
copilaşul, fiica Faraonului îi spuse: „Iine-l la tine şi ai mare grij? de acest b?ieuaş. Te
voi pl?ti pentru tot. Dar când va fi mare şi va putea mânca îl voi lua înapoi“. Cât era
de fericit? c? Durnnezeu i-a ascultat rug?ciunea. Avea voie s? tr?iasc?, şi pe deasupra
mai şi primea r?splat? pentru aceasta. Acum nu mai trebuia s?-l ascund? sau s? se
team? de cineva, nici m?car de faraon.
Moise mai r?mase mult timp la mama sa. El înv?ua s? mearg? şi s? vorbeasc?.
În fiecare zi se juca cu frauii lui. ?i în fiecare zi o ascultau pe mama povestind. Odat ?
a povestit c? peste câtva timp poporul Israel va merge în alt? uar? în care nu va mai
exista
un împ?rat r?u şi în care nimeni nu va mai asupri poporul. Aceasta o promisese

Domnul Dumnezeu cu mult timp înaintea lui Iacob.
„Israel este poporul lui Dumnezeu“, spunea mama; „El nu trebuie s? r?mân? în Egipt;
el aparuine unei u?ri mult mai frumoase, uara Canaan. Iar Dumnezeu ne va întoarce
acolo unde Iacob a tr?it. Acolo ne vom întoarce toui“.
Dar sosi şi ziua în care Moise a trebuit dus înapoi la palat unde r?mase cu
fiica faraonului. El ştia îns? c? mama lui adevarat? nu era aceasta, ci o femeie
s?rac?, ce îl luase în braue şi-i spunea despre Dumnezeul lui Israel.
Moise crescu şi se f?cu om puternic. Primi un palat, cai şi o muluime de alte
bunuri. Dar când privea la tot ce avea, simuea c? toate comorile Egiptului sunt f?r?
valoare pentru eI. „Nu aceasta este uara mea“ — se gândea el, „nu fac parte din
poporul egiptean, ci din poporul israel“. Moise nu-şi putea uita poporul şi nici pe
Dumnezeu.
Într-una din zile, plimbându-se pe lâng? c?suuele evreilor, auzi pe cineva
strigând. Un egiptean biciuia un om din poporul evreu. S?racul om se v?ita de durere
dar persecutorul s?u nu avea mil?. V?zând aceasta, Moise se sup?r? foarte tare şi se
mânie
zicând: „Pentru c? Dumnezeu nu ajut? poporul meu, îl voi ajuta
eu“. S?ri asupra egipteanului şi-l b?tu pân? muri, apoi îl îngrop?. Credea c?
nimeni nu va mai şti ce s-a întâmplat. Dar iat? c? mai târziu avea s? se
conving? de contrariu.
V?zând nişte israeliteni certându-se, a gândit c? nu este bine s? se certe între ei,
ci mai bine s-ar uni împotriva egiptenilor. Deci a intervenit, dorind s?-i despart?, dar i
se r?spunsese:
„Aceasta nu te priveşte pe tine; tu nu eşti st?pân aici. Sau vrei s? m? omori cum l-ai
omorât ieri pe egiptean? „Auzind aceasta, Moise a înueles c? totuşi toat? lumea ştia
de fapta sa. ?tia chiar şi faraon care a trimis oameni s?-l aresteze. El credea c? singur
poate face ceva care s? aduc? eliberarea poporului s?u. Dar a înueles acum c? numai
puterea lui Dumnezeu se poate opune rezistenuei egiptene. Dumnezeu era totul, el nu
avea s? fie nimic altceva decât o unealt? în mâna Domnului. Dumnezeu a cerut de la
El ascultare şi supunere în iubire. Dorea ca el singur s? admit? superioritatea divin? şi
s? se lase cu totul condus de Dumnezeu. Trebuia s? se smereasc?.
Aşadar, Moise ajunsese într-o uar? cu munui înalui, ce se numea Madian. Era
sear? şi se aşez? lâng? o fântân? s? se odihneasc?. V?zu venind şapte fete cu o
mare turm? de oi, pentru a le ad?pa. Deodat? au ajuns acolo şi nişte p?stori cu oile
lor. Aceştia erau oameni r?i, deoarece le-au alungat pe fete, pentru
84 Capitolul unu
ca oile lor s? bea primele ap?. Fetelor le era team? şi s-au gr?bit s? le fac? loc. Moise
v?zând r?utatea acelor oameni, s-a mâniat şi ducându-se în faua lor le spuse: „s?
plecaui imediat de aici. Fetele au ajuns înaintea voastr? şi au dreptul s? ia primele
ap? pentru oi. S? nu îndr?zniui cumva s? le mai nec?jiui vreodat?“. ?i aşa Moise
ajunse în casa acestor fete unde-l întâlni pe b?trânul preot, tat?l lor. R?mase acolo la
cin? şi peste noapte, iar apoi se şi instal? în casa b?trânului Ietro, c?s?torindu-se cu
Sefora, una din cele şapte fete.
Acum nu mai era fugar; avea cas? şi familie, dar trebuia s? şi munceasc? pentru
a-şi câstiga pâinea de toate zilele. El mergea cu oile la p?şune, le c?uta iarb? proasp?
t? şi seara le aducea la fântân? s? le adape. ?i dac? o fiar? s?lbatic? se apropia s?
atace oile, el o alunga. Moise se schimbase mult. Alt?dat? fusese bogat, acum era un
p?stor s?rac. Înainte viaua sa a fost liniştit?, acum trebuie s? îngrijeasc? oile cu r?
bdare, muncind din greu. Alt?dat? se mânia repede, vroia el însuşi s?-şi ajute poporul;
acum înv?ua s? fie r?bd?tor şi s? aştepte ca Dumnezeu s? vin? în ajutorul poporului
Israel. Dar aceast? schimbare a durat ani şi ani de-a rândul. Moise fu p?stor timp de
patruzeci de ani, dar nu şi-a uitat
poporul. Nu se mai credea îns? nici vrednic de a face ceva pentru
el, cu propriile sale puteri.
Într-o zi, când ajunse pe un munte înalt, observ ? ceva neobişnuit. Era un foc; o
tuf? de mure era în fl?c?ri. Dar nu acesta era un lucru neobişnuit, ci faptul c? tufa era
în mijlocul focului şi nu se consuma. Frunzele şi crengile r?mâneau cum fuseser? mai
înainte. „Aceasta este o minune“ — se gândea Moise.
„Trebuie s? m? uit la ea mai de aproape“ — şi se duse curios într-acolo. Deodat? auzi
o voce care striga: Moise! Moise! Vocea ieşea din foc. Moise r?spunse înfricoşat:
„Iat?-m?, sunt aici“! Vocea zise: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ui înc?lu?mintea din
picioarele tale, c? locul pe care calci este p?mânt sfânt!“ Apoi a zis iar?şi: „Eu sunt
Dumnezeul p?rinuilor t?i, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul
lui Iacob!“ ?i şi-a acoperit Moise faua sa, c? se temea s? priveasc? pe Dumnezeu“
(Ieşirea 3, 4–7), dar auzea tot ceea ce-i spunea Dumnezeu. A aflat astfel, c?
Dumnezeu doreşte s? ajute pe poporul evreu şi s?-l duc? în acea uar? frumoas? a
Canaanului. Iar el avea misiunea s? mearg? şi s?-i cear? lui faraon eliberarea
poporului s?u din Egipt.
Într-adev?r, Moise se schimbase dup? atâta timp. Acum nici nu ar mai fi îndr?znit
s? mearg? în faua lui faraon. Dar Dumne- zeu îi spuse c? trebuie s? asculte şi s? nu
se team? ,deoarece El
însuşi va veghea asupra lui şi va face din el unealta sa de lucru prin care şi cu
care poporul evreu va fi salvat. Îi mai spuse c? va merge la faraon împreun? cu
fratele s?u Aaron, întrucât Moise era gângav. Apoi se f?cu linişte. Vocea nu mai
vorbi, iar tufa nu mai ardea. Era ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Moise se duse acas? şi-şi duse oile în grajd; nu mai putea s? se ocupe de ele.
Domnul îi d?duse o alt? misiune; era o munc? grea, dar minunat?, l?sându-se întru
totul în grija Domnului. De acum nu va mai tr?i pentru sine, ci numai pentru misiunea
ce i-a fost încredinuat?. ?i s? ştiui, c? aşa ne doreşte Domnul pe toui. Chiar dac? nu
ne cere s? salv?m poporul evreu din gheara egiptean?, fiecare dintre noi are un rol
precis în aceast? viau?. ?i atunci când noi ne apropiem cu smerenie şi iubire de Tat?l
nostru ceresc şi ne încredinu?m viaua şi faptele noastre în mâna Lui pentru ca El s?
lucreze prin noi şi mereu al?turi de noi — atunci, zic, vom g?si în noi destul? putere şi
resurse de credinu? şi curaj pentru a dep?şi toate obstacolele.
Moise porni deci la drum spre Egipt. Era o c?l?torie lung?. A fost întâmpinat de
Aaron la Muntele lui Dumnezeu. Sunt adunaui apoi b?trânii lui Israel c?rora Aaron le-a
spus „toate
cuvintele pe care le gr?ise Domnul lui Moise“, iar Moise a f?cut
semne minunate încât „poporul a crezut şi s-a bucurat c? a cercetat Domnul pe
fiii lui Israel“.
În cele din urm?, Moise şi Aaron intr? la faraon, cerându-i permisiunea s? sl?
veasc? pe Dumnezeu în pustie. Faraon se opune, punându-i pe israeliui la munci şi
mai grele. Pentru a-l îndupleca pe faraon, Moise se foloseşte de argumentul minunii,
pref?când toiagul s?u în şarpe. La fel fac îns? şi vr?jitorii Egiptului. Numai c? toiagul
lui Moise a înghiuit toiegele lor.
Pentru a-l convinge totuşi pe faraon, s? elibereze poporul evreu, Dumnezeu
trimite asupra Egiptului zece pedepse, sau pl?gi: prefacerea apei Nilului în sânge,
timp de 7 zile; acoperirea p?mântului cu broaşte; apoi cu uânuari, „pe oameni, pe vite,
pe faraon şi pe casa lui“. Apoi umple p?mântul cu t?uni. Urmeaz? ciuma vitelor, r?ni şi
bube peste animale şi oameni, şi beşici ustur?toare; grindina care a b?tut toat? iarba
câmpului şi toui pomii din câmp; l?custele care au pustiit totul, întunericul care timp de
trei zile a cuprins Egiptul. În sfârşit, moartea întâilor n?scuui, de la fiul faraonului, pân?
la întâiul n?scut al dobitoacelor.
Dup? aceasta Moise şi Aaron instituie ritualul „mielului pascal“, mielul (sau iedul)
trebuia s? fie de un an, parte b?rb?teasc? şi far? meteahn?. Va fi sacrificat în ziua a
14-a a lunii nisan (aprilie, prima lun? a anului), c?tre sear?. Cu sângele mielului se
86 Capitolul unu
ungeau ambii uşori, şi pragul de sus al uşii casei unde aveau s?-l m?nânce. Carnea
mielului pascal trebuia fript? pe foc şi consumat? cu azim? (pâine nedospit?) şi cu
ierburi amare (simbolizând viaua grea pe care au dus-o evreii în Egipt). Mielul trebuia
s? fie consumat fript pe foc, f?r? a mai r?mâne din el decât oasele, care şi acestea nu
puteau fi zdrobite. Cei care mâncau mielul aveau coapsele încinse, înc?lu?mintea în
picioare şi toiegele în mân?, spre a ar?ta c? oricând sunt gata de plecare. În acea
noapte a „Mielului pascal“, îngerul moruii a trecut peste p?mântul Egiptului, lovind pe
tot întâiul n?scut. Aceast? s?rb?toare instituit? de Moise la porunca Domnului a primit
numele de „Pesach“ („trecere“), marcând clipa în care au devenit un popor liber. În
aceeaşi noapte Moise şi Aaron au fost chemaui la faraonul Egiptului spre a li se
comunica dreptul, sau dezlegarea de a p?r?si Egiptul... Vor mai trece zile şi ani,
secole chiar, pân? când în Iara F?g?duinuei, „Mielul lui Dumnezeu care ridic? p?catele
lumii“ (Ioan 1, 29), adic? Iisus-Mesia va transforma Pesachul de alt? dat? în Paştile
eliber?rii din robia p?catului şi trecerea de la moarte la viaua.
Intuiuia se poate face ar?tându-se tabloul scoaterii din ap?
a copilului Moise; sau tabloul rugului care ardea, dar nu se
mistuia; sau prezentarea lui Moise şi a lui Aaron la faraonul Egiptului.
Cine a fost Moise? (Conduc?torul religios şi nauional al poporului evreu, marele lor
eliberator din robia egiptean?). Cum se t?lm?ceşte numele lui? („Scos din ap?“). Ce
semnificauie are aceasta? (La ordinul faraonului, datorit? înmuluirii evreilor, toui b?
ieuii trebuiau s? fie omorâui înc? de la naştere. Mama sa l-a pus pe Moise într-un
coşuleu pe Nil, între papur?. A fost g?sit de fiica faraonului, care venise s? fac? baie.
Aceasta auzindu-l, îl scoate din ap? şi pân? la urm? ajunge s? fie al?ptat, crescut şi
educat chiar de mama lui). Cum l-a educat mama lui? (În spiritul dragostei fau? de
poporul s?u asuprit). Cine i-a încredinuat lui Moise misiunea eliber?rii poporului s?u?
(Dumnezeu însuşi). Ce înseamn? aceasta? (C? Dumnezeu este adev?ratul eliberator
al poporului S?u). Faraonul Egiptului a aprobat eliberarea poporului evreu? (La
început nu a acceptat-o, dar în urma pedepselor ab?tute asupra Egiptului a decis în
cele din urm? eliberarea poporului evreu). Ce s?rb?toare se instituie acum pentru
poporul evreu?
(Pesachul = trecerea, sau Paştile), ca cea mai mare s?rb?toare, marcând eliberarea
poporului evreu din robia egiptean?).
ñ
Se vor lectura primele 12 capitole din cartea „Ieşirea“.
Moise – eliberatorul poporului

V? amintiui, desigur din lecuia trecut? despre Moise, cum Dom- nul l-a ales şi l-a
preg?tit pentru marea misiune de eliberare a poporului ales.
Vom vedea acum care este drumul de la robie la libertate şi cum au ieşit evreii din
Egipt.
Dup? o şedere de aproximativ patru secole şi jum?tate, poporul evreu a ieşit

din robia egiptean? conduşi de Moise cam pe la 1230, sub faraonul Menephtah.
Calea cea mai scurt? ar fi fost prin uara filistenilor. Aceştia îns? erau în r?zboi,
şi astfel au apucat-o spre sud, prin pustiu, c?tre Marea Roşie. Ei trebuiau s?
fac? aceast? lung? c?l?torie pe jos, mergând foarte încet. Deci nu puteau
parcurge mai mult de 20 km pe zi. Erau şi copiii şi turmele de oi, c?milele şi tot
ce avuseser? la ei.
Dar cum oare puteau ei g?si drumul spre îndep?rtata uar? a Canaanului? Ei nu
merseser? înc? niciodat? chiar aşa de departe. Desigur c? îl urmau pe Moise, dar el a
mai fost vreodat? oare,
88 Capitolul unu
pân? în Canaan, ca s? cunoasc? drumul? Nu a fost şi nici nu a avut nevoie s?

cunoasc? drumul... De acum, Domnul Însuşi îşi conducea poporul în deşert. Un
nor plutea pe cerul albastru înaintea oamenilo r. Acesta era norul lui
Dumnezeu şi ar?ta poporului drumul. Când soarele era puternic, norul îi
acoperea razele, f?cându-se r?coare. Când copiii erau obosiui, norul se oprea,
iar poporul se putea odihni. ?i când se f?cea sear? şi soarele apunea, nu se f?
cea întuneric; c?ci un foc ardea în nor şi f?cea lumin?. Focul ardea toat?
noaptea. Domnul însuşi veghea asupra poporului S?u şi vegheaz? şi ast?zi
asupra copiilor S?i, chiar dac? nu-L vedem ca un nor. Îi simuim prezenua care
ne r?coreşte în arsiu? şi ne lumineaz? în întuneric. ?i în felul acesta ştim c?
atunci când El este al?turi de noi, suntem pe calea cea bun?.
Mergând astfel, c?l?uziui de Domnul au ajuns la Marea Roşie. Când deodat?
auzir? în spatele lor zgomot mare şi v?zur? armata condus? chiar de faraon. El a
regretat c? d?duse drumul evreilor din robie şi acum încerca s?-i opreasc? şi s?-i
întoarc?. Ce tare s-au speriat!... În fau? erau valurile înspumate ale m?rii, în spate,
armata numeroas?. Ce se putea face acum? S? nu uit?m îns? c? Domnul Însuşi era
cu ei. Moise le spuse: „Domnul se va lupta
pentru voi; dar voi staui liniştiui“ (Exod 14, 14), deoarece i se
poruncise: „Tu, ridic?-ui toiagul, întinde-ui mâna spre mare şi despic-o; şi copiii lui
Israel vor trece prin mijlocul m?rii ca pe uscat“ (Exod 14, 16). Moise a întins toiagul cu
mult? credinu? şi încredere în puterea Domnului şi iat? c? în faua poporului, se s?
vârşeşte prima minune a c?l?toriei lor. Un vânt puternic a început s? sufle din r?s?rit;
şi a suflat toat? noaptea pân? ce apele s-au desp?ruit în dou?. Astfel, poporul a putut
trece „ca pe uscat“, deoarece apa st?tea ca un perete de-a stânga şi de-a dreapta lor.
Egiptenii, urmârindu-i, au intrat dup? ei în mijlocul m?rii. Moise şi-a întins din nou
toiagul, şi apa s-a întors la locul ei, iar armata a r?mas în mare cu toate carele de r?
zboi. V?zând aceast? minune, poporul, împreun? cu Moise au cântat o cântare de
laud? lui Dum- nezeu.
De aici încolo a urmat pustia. Evreii mergeau de la un izvor pân? la altul, unde f?
ceau câte un popas. ?i pribegia lor prin pustiu a durat 40 de ani.
Era foarte greu mersul prin pustiu. Era cald, un soare arz?tor şi mistuitor
înfierbânta nisipul din jurul lor. Rezervele de ap? se terminaser? şi erau foarte
însetaui. Au umblat timp de trei zile f?r? a g?si nici o pic?tur? de ap?. Se aflau deja la
70 km de extremitatea de nord a M?rii Roşii, când au g?sit în sfârşit un izvor de ap?.
Ner?bd?tori, s-au aplecat s? bea. Dar, vai! Apa era
s?rat? şi nu putea fi b?ut?! Oamenii începur? s? cârteasc? şi s?-i cear? lui Moise ap?.
Atunci Dumnezeu i-a ar?tat un lemn pe care, Moise, odat? ce-l arunca în ap?,
aceasta se îndulci, iar poporul israel a putut lua din ea cât a dorit. Aceasta deci n-o f ?
cuse nici lemnul, nici Moise, ci numai Dumnezeu. Astfel, au putut s? vad? toui cât de
puternic este Domnul care vegheaz? asupra lor. Aceasta era a doua minune, dar oare
cât îşi va aminti de ea, poporul israel?
La scurt timp când ajunseser? în pustiul Sin, se terminar? rezervele de hran?. Fl?
mânzi şi obosiui şi-au ar?tat nemuluumirea fau? de Moise pentru c?-i scosese din
Egipt. Îşi aminteau de siguranua zilei de mâine şi de buna organizare în care tr?iau
acolo. Acum le p?rea r?u c? au p?r?sit acea uar?. Nu-şi mai aminteau îns? chinul
robiei şi al persecuuiei, aşa cum nu-şi aduceau aminte cât de bun a fost Domnul şi cât
de minunat le purta de grij?... Credinua lor era slab?, dar Donnul nu i-a pedepsit. Le-a
dat man? şi prepeliue.
Trebuie s? spunem c? ieşirea evreilor din Egipt a început prim?vara. În acest
anotimp, prepeliuele al?turi de alte p?s?ri migratoare zboar? deasupra M?rii Roşii, în
drumul lor c?tre est.
Obosite de zbor, ele aterizeaz? pentru a se odihni şi astfel se
explic? prezenua prepeliuelor. Cât despre man?, ea se g?seşte în
indexul biologic al Orientului Mijlociu. Aceasta este Pâinea din ceruri, care cade odat?
cu zorile, ca roua sau promoroaca. E dulce la gust „ca mierea şi alb? ca s?mânua de
coriandru“. Cu aceast? man?, evreii s-au hr?nit pân? au ajuns în Canaan, Iara F?g?
duinuei.
Într-o zi le lipsi din nou apa. Aveau destul? hran?, dar nu aveau ap?. Aceasta era
la Rafidim. Începur? iar?şi s? cârteasc?, chiar mult mai mult decât înainte. Moise nu
mai ştia ce s? fac?. Sl?bise oare şi credinua lui? Se îndoieşte şi el de puterea lui Dum-
nezeu? Din nefericire, da. Pentru aceasta, nu vor mai fi ei, cei care vor ajunge în p?
mântul f?g?duit, ci doar copiii lor. Domnul îns? îi ofer? lui Moise soluuia. Nişte stânci
erau aproape de el şi formau un munte înalt. Moise se duse acolo şi poporul îl urma,
strigând şi plângându-se. Moise lovi stânca Horebului, aşa cum îi spuse Domnul.
Stânca se despic? în dou? şi apa n?v?li afar?. Atunci poporul t?cu. Acum putea bea
cât dorea. Dumnezeu le-a potolit şi acum setea. Dar cât de bine ar fi fost pentru ei,
dac? ar fi crezut puternic şi nu ar fi cârtit. Nu v?zuser? ei c? Domnul este bun şi se
îngrijeşte ca ei s? aib? tot ce le trebuie?!...
Aşa cum am spus, poporul evreu se afla în Rafidim. Aceast? zon? era locuit? de
amaleciui, care obişnuiau s? jertfeasc? pe cei ce treceau prin pustiu. Poporul evreu a
opus rezistenu? şi astfel a
90 Capitolul unu
izbucnit un conflict. Moise îl cheam? pe Iosua, un b?rbat tân?r, care îl iubea pe

Domnul şi ştia s? lupte. Acesta îşi alese oamenii cei mai puternici şi porni în lupt?.
Moise se sui pe un deal şi se ruga pentru victoria poporului evreu, ridicând mâinile.
Când Moise uinea mâinile ridicate (Simbolul crucii) izraeliuii învingeau, iar când le l ?
sa jos, obosit fiind, învingeau amaleciuii. Observând aceasta, Moise îşi uinea brauele
ridicate. Dar obosi şi aproape c? nu le mai putea uine aşa. Atunci, Aaron, fratele s?u,
împreun? cu Hur, îl ajutar?, uinându-i mâinile ridicate. Astfel, israeliuii r?m?seser? cei
mai puternici. Ei se luptar? toat? ziua reuşind s?-i alunge pe amaleciui, câştigând
astfel b?t?lia. Aceasta era, îns?, victoria Domnului, deoarece şi lupta a fost a Sa! Ce
minunat lucrase El şi de data aceasta. ?i ce împietrite şi slabe erau inimile israeliuilor.
Dup? atâtea şi atâtea dovezi, nu-şi deschideau z?voarele inimii, s?-L lase pe Domnul
s? intre, s? le înt?reasc? cu credinu? şi s? se umple cu pace şi fericire. Domnul îi
desprinse de egipteni şi de lume şi i-a adus în pustiu pentru a fi doar cu El, pentru a
putea s? li se arate în toat? bun?tatea şi nem?rginit? lui dragoste. Erau lipsiui de ceea
ce le-ar fi oferit lumea,neprimind deşert?ciunea ei. Dar i-a adus în pustiu pentru a le
oferi darurile
mântuirii sufleteşti. Trecându-i prin Marea Roşie atât de minunat,
Domnul le-a ar?tat c? s-au desp?ruit definitiv şi f?r? întoarcere de Egipt, de lume,
pentru a-L putea avea pe El în întregime! Dumnezeu şi-a adus poporul ales prin pustia
atât de total lipsit? de orice, pentru ca totul s? vin? de sus, de la El şi pentru a le ar?ta
cât este El de bun şi iubitor fau? de ai S?i.
Israeliuii şi-au continuat drumul prin pustiu. În luna a treia de la ieşirea din Egipt,
chiar în ziua de lun? plin?, au ajuns în pustiul Sinai şi au t?b?rât în faua muntelui.
Dumnezeu le spusese ca acolo s? serbeze o s?rb?toare frumoas?. Domnul dorea s?
devin? prietenul poporului Israel. Dumnezeul cel puternic, care a f?cut cerul şi p?
mântul, vroia s? fie prietenul poporului care cârtise atât de mult împotriva Lui, dorea
s? fac? din ei poporul cel mai fericit din întreaga lume. Ce lucru minunat! El însuşi
dorea s? vorbeasc? poporului, aşa ca toat? lumea s?-L aud?. Dar toui trebuiau s? se
preg?teasc? pentru ca serbarea s? fie frumoas?. Într-o dimineau? toui se apropiar? de
munte şi aşteptar?. Norul se afla la vârful muntelui. Se auzeau tunete în nor, încât tot
muntele tremura de respect şi de spaim?... Apoi se f?cu o mare linişte pe munte şi toui
b?rbauii, femeile şi copiii auzir? vocea lui Dumne- zeu care le vorbea. Domnul le
spuse c? trebuie s?-L asculte întotdeauna, s?-L iubeasc? mai presus de orice şi s? se
iubeasc? unii pe aluii. Astfel, vor fi întotdeauna în pace şi fericiui.
Apoi Dumnezeu îl cheam? numai pe Moise şi l-a sf?tuit s? preg?teasc? poporul în

vederea primirii Legii dumnezeieşti. Aici sunt de fapt r?d?cinile unei credinue care va
creşte şi se va r?spândi cucerind prin forua ei tot p?mântul. Este credinua într-un
singur Dumnezeu adic? monoteist?, descoperit? de Dumnezeu însuşi, la început
acestui popor pribeag, deprins cu greut?uile, dar r?zvr?tiui la ap?sarea lor...
Cum a ieşit poporul evreu din Egipt? (Poporul evreu a ieşit din Egipt din
porunca şi prin voia lui Dumnezeu). De ce nu au urmat drumul cel mai scurt?
(Deoarece drumul trecea prin zonele locuite
92 Capitolul unu
de filisteni, care erau în r?zboi). Cum au reuşit s? treac? de Marea Roşie? (Moise a
întins toiagul asupra apei şi prin puterea lui Dumnezeu, aceasta s-a desp?ruit în dou?,
iar poporul a trecut ca pe uscat). Ce s-a întâmplat la izvorul cu ap? s?rat?? (La
porunca lui Dumnezeu, Moise a aruncat un lemn în ap? şi aceasta s-a îndulcit). Ce s-a
întâmplat în pustiul Sin? (Neavând hran?, poporul a cârtit, iar Domnul le-a trimis
prepeliue şi man? din cer). Ce evenimente au avut loc la Rafidim? (Moise loveşte
stânca şi uâşneşte ap?; poporul evreu iese înving?tor în lupta cu amaleciuii prin
puterea lui Dumnezeu). Ce se întâmpl? în Muntele Sinai? (Dumnezeu îşi preg?teşte
poporul pentru primirea Legii Sale).
ñ Aplicarea
Aui remarcat desigur ce mult iubeşte Domnul pe copiii S?i şi cu cât? dragoste le
poart? de grij?. ?i pe voi v? iubeşte. ?i dac? mergeui pe calea Sa, veui vedea ce
minunat lucreaz? Domnul. Voi trebuie s? fiui ascult?tori şi credincioşi şi s? nu cârtiui
niciodat? împotriva voii lui Dumnezeu!
Citiui, v? rog, de la Exod 15, cântarea de laud? adus? lui Dumne- zeu. Desenaui
harta, reprezentând drumul poporului ales spre Canaan.
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (I)

Ne întoarcem la începutul Vechiului Testament şi ne amintim c? omul a c?zut în p?

cat, neascultând porunca lui Dumnezeu. Odat?
cu aceasta, omul s-a îndep?rtat de Domnul. Dar chiar aşa, a continuat s? poarte în el
amprenta dumnezeirii, chipul lui Dum- nezeu r?mânând în sufletul lui, luminându-l şi
îndemnându-l s? deosebeasc? binele de r?u. Aceasta este legea moral-natural?. Dar,
datorit? p?catului, omul face de multe ori confuzia între binele înscris în fiinua sa, şi r?
u, aşa încât legea moral? natural? nu lumineaz? totdeauna mintea şi simuurile în a
urma voia lui Dum- nezeu. De aceea, Dumnezeu intervine direct, ar?tând omului, în
mod precis, care este voia Sa, pe care s-o urmeze.
Cunoaştem voia lui Dumnezeu prin care s? ne menuinem leg?- tura cu El, prin
Decalog, adic? prin cele zece porunci, date de Dumnezeu omului. Ast?zi ne vom
referi la primele patru, urmând ca celelalte s? le înv?u?m în lecuia urm?toare.
ñ Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştiinue
V? amintiui, desigur, c? poporul evreu, c?l?torind spre Canaan,
Iara F?g?duinuei, a ajuns la Muntele Sinai. Domnul l-a chemat pe Moise pe munte,
unde l-a reuinut destul de mult. În timpul absenuei sale dintre israeliui, Domnul i-a dat
zece porunci scrise pe dou? table. Aceste porunci erau valabile atât pentru poporul
evreu din acea vreme, cât şi pentru orice creştin din ziua de azi.
S? vedem împreun? care sunt aceste porunci şi s? încerc?m s? vedem ce
înueles au ele.
Porunca I o g?sim scris? la Ieşire 20, 2–3 şi ne spune c?:
„Eu sunt Domnul Dumnezeul t?u, care te-a scos din p?mântul Egiptului şi din casa
robiei. S? nu ai alui Dumnezei afar? de Mine“ (Se va citi din Sfânta Scriptur?).
În aceast? prim? porunc? i se spune poporului evreu cine este Dumnezeul c?ruia
trebuie s?-I slujeasc?. Adic?: „Eu, cel care v-a scos din p?mântul Egiptului şi din casa
robiei, sunt Domnul Dumnezeul t?u“. Înuelegem tot din aceast? porunc? faptul c? El
este singurul nostru Dumnezeu, cel care ne-a creat şi care vegheaz? permanent
asupra noastr?. Nimeni şi nimic altceva nu poate face pentru noi aşa cum face
Domnul. În text se face o menuiune precis? referitoare la scoaterea din Egipt şi din
robie. Dar aceasta nu înseamn? c? porunca este dat? numai pentru poporul evreu de
atunci. Ea este valabil?, pentru orice credincios
94 Capitolul unu
din ziua de azi. „Iara Egiptului“ şi „robia“ reprezint? şi starea de p?cat din care nu
putem ieşi decât cu ajutorul S?u.
Porunca a II-a (o citim la Ieşire 20, 4–6): „S? nu-ui faci chip cioplit, nici vreo
înf?uişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe p?mânt, sau în apele
mai de ios decât p?mântul. S? nu te închini înaintea lor şi s? nu le slujeşti; c?
ci Eu, Domnul, Dumnezeul T?u, sunt un Du mnezeu gelos, care pedepsesc
nelegiuirea p?rinuilor în copii pân? la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce
M? ur?sc, şi M? îndur pân? la al miilea neam de cei ce M? iubesc şi p?zesc
poruncile Mele“.
Dac? prima porunc? ridic? la rangul de lege cinstirea lui Dum- nezeu, cea de a
doua opreşte închinarea la idoli pentru a se putea continua leg?tura omului cu
Dumnezeu. Natura şi tot ce ne înconjoar? au fost destinate de la creauie s? slujeasc?
omului; chiar dac? a avut loc c?derea în p?cat, omul tot din roadele p?mântului tr?
ieşte!Deci dac? aceasta este ordinea l?sat? de Dom- nul atunci este nefiresc ca omul
s? se închine unor chipuri cioplite care reprezentau obiecte din natur?, animale,
plante, corpuri cereşti, etc. Omul v?zând perfecuiunea şi frumuseuile naturii din
jurul s?u, nu trebuie s? li se închine lor, ci creatorului lor. Ele
sunt astfel f?cute pentru c? au fost create s? fie aşa.
A avea mai mului idoli şi a te închina lor este cunoscut? sub numele de „idolatrie“.
Aceşti idoli erau f?cuui de mâna omului şi li se aducea cinstire mai mare decât lui
Dumnezeu. Nouiunea de
„idol“ are îns? un sens mai larg în contextul vieuii noastre spirituale. Astfel, este idol
tot ceea ce ne înrobeşte, sau ne subjug?, îndep?rtându-ne de Dumnezeu. Astfel sunt
p?catele de tot felul. Sfântul Apostol Pavel vorbeşte de cei st?pâniui, sau înrobiui de l?
comia dup? mâncare şi b?utur? c? „dumnezeul lor (idolul) este pântecele“. Mului îşi
fac idoli, chiar din oameni şi numesc pe cutare sau cutare artist sau cânt?reu, de pild?,
chiar cu numele de idol. ?i camera îi este plin? cu poze ale „idolului“ în diferite poziuii
sau înf?uiş?ri. Aceasta ar fi o „idolatrie modern?“ care oricum înlocuieşte adorarea
cuvenit? lui Dumnezeu, cu cea atribuit? oamenior. Nu se pune problema de a nu cinsti
oamenii de valoare, ci a nu-ui face din ei obiecte de adorare...
Porunca a III-a (o g?sim la Ieşire 2, 7): „s? nu iei în deşert numele Domnului
Dumnezeului T?u; c?ci Domnul nu va l?sa nepedepsit pe cel ce va lua în deşert
Numele Lui“.
A lua în deşert numele lui Dumnezeu înseamn? a nu-L cinsti, a nu-I recunoaşte
sfinuenia. Acest lucru nu va r?mâne, îns?,
nepedepsit. În acest sens, Sfânta Scriptur? ne spune s? nu ne jur?m pe Numele lui

Dumnezeu ca s? nu-L pâng?rim. P?catele împotriva lui Dumnezeu sunt: apostazia,
adic? necredinua, erezia
- m?rturisirea unei credinue false; schisma - ruperea de Biseric? şi de ordinea
sau rânduiala bisericeasc?; fanatismul, falsele profeuii, care creeaz? o
impresie înşel?toare despre Dumnezeu creând derut? în adev?rata cinstitre a
lui Dumnezeu.
Dumnezeu este P?rintele nostru bun şi iubitor, care ne-a adus de la nefiinu? la
fiinu? şi care necontenit vegheaza la viaua noastr?. A lua numele Lui în deşert, sau a-
L necinsti este în primul rând un act (fapt?) de ingratitudine, sau de nerecunoştinu?; iar
astfel de fapte au fost şi sunt totdeauna condamnabile.
Porunca a IV-a (ne spune la Ieşirea 20, 8–11): „Adu-ui aminte de ziua de odihn?
ca s-o sfinueşti. S? lucrezi şase zile şi s?-ui faci lucrul t?u. Dar ziua a şaptea
este ziua de odihn? închinat? Domnului, Dumnezeului t?u: s? nu faci nici o
lucrare în ea, nici tu, nici fiul t?u, nici fiica ta, nici robul t?u, nici roaba ta, nici
vita ta, nici str?inul care este în casa ta. C?ci în şase zile, a f?cut Domnul
cerurile, p?mântul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în
ziua a şaptea s-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua
de odihn? şi a sfinuit-o“.
Aşa cum am spus, pe Domnul trebuie s?-L includem în orice activitate a noastr?
(şi orice activitate trebuie s? fie vrednic? de un slujitor al lui Dumnezeu). Dup? cum
ştim din lecuia referitoare la crearea lumii,.dup? şase zile în care a activat, Dumnezeu
s-a odihnit în ziua a şaptea, a binecuvântat-o şi a sfinuit-o. ?i aceasta devine o
regul? general? valabil? şi pentru noi oamenii. De aceea Dumnezeu o reia ca o
porunc? ce ni se adreseaz?. Adic?, dac? Dumnezeu s-a odihnit, la fel suntem datori
s? facem şi noi; spre a-i fi urm?tori şi ascult?tori. Astfel ziua a şaptea devine
deosebit? pentru noi. În aceast? zi trebuie s? „ne rupem“, „s? ne desprindem“ din
tumultul ameuitor al vieuii, pentru a fi mai aproape de creatorul nostru, sau pentru a-i
dedica Lui aceast? zi, pentru a ne lua energia duhovniceasc? din viaua Lui; sfinuindu-
ne viaua prin participarea la sfânta biseric?, împ?rt?şindu-ne de harul divin, sau din
cuvintele Evangheliei, care s? devin? pentru noi
„duh şi viau?“. Odihnindu-ne de grijile vieuii, de interesele m?runte, de pl?cerile duc?
toare la p?cat, noi vom reuşi s? ne g?sim adev?rata linişte şi bucurie în Dumnezeu,
simuind pacea Lui în sufletele noastre, alungând tulburarea şi ispita. Ziua de odihn?
nu înseamn? a nu face nimic, ci a ne reg?si fiinua noastr? în Dumnezeu; de a ne l?sa
cuprinşi, st?pâniui de viaua lui Dum-
96 Capitolul unu
nezeu. Nu înseamn? deci inactivitate, ci activitate în direcuia împlinirii voii lui

Dumnezeu. Ziua de odihn? s? fie, adic?, o zi d?ruit? lui Dumnezeu, în aşa fel încât şi
celelalte zile s?-i urmeze ei în slujirea lui Dumnezeu.
Dat? fiind importanua pe care cele zece porunci o au în viaua fiec?rui creştin,
şi deci şi a voastr?, vom încerca s? le fix?m într-o form? mai scurt? şi mai
accesibil?, mai uşor de reuinut, aşa cum le g?sim şi în c?ruile de rug?ciuni:
Porunca I-a: „Eu sunt Domnul Dumnezeul t?u, s? nu ai alui dumnezei afar? de
Mine“.
Porunca a II-a: „S? nu-ui faci chip cioplit, nici vreo alt? asem?nare a unui lucru,
s? nu-i slujeşti, nici s? nu te închini lor“.
Porunca a III-a: „S? nu iei Numele Domnului Dumnezeului t?u în deşert“.
Porunca a IV-a: „Adu-ui aminte de ziua Domnului, ca s? o cinsteşti pe ea. ?ase
zile s? lucrezi şi s?-ui faci în acelea toate
lucr?rile tale, iar ziua a şaptea este ziua Domnului, Dumnezeului
t?u.“
ñ Aplicarea
Ca adev?raui fii ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii, sunt sigur c? şi voi v? veui da silinua
s? respectaui cât mai îndeaproape aceste porunci.
Memorarea celor patru porunci în forma lor prescurtat?.
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (II)

În lecuia trecut? am vorbit despre primele patru porunci, şi anume acelea din care
înv?u?m care este datoria c?tre Dumnezeu.

Ast?zi vom vedea care sunt celelalte şase din cele „zece“ porunci pentru o viau?
dreapt?“.
Dac? primele patru porunci se refer? la leg?tura şi atitudinea noastr? fau? de

Dumnezeu, celelalte şase porunci se refer? la atitudinea noastr? fau? de semenii
noştri. Odat? ce l-am cunoscut pe Dumnezeu şi am v?zut relauia fau? de El (din
primele patru porunci), trebuie s? ştim şi cum vrea Domnul s? ne purt?m fau? de
semenii noştri, societate. Numai cunoscând toate aceste aspecte şi respectându-le,
putem pretinde c? ducem o viau? dreapt? şi binepl?cut? lui Dumnezeu şi oamenilor.
Pentru fiecare dintre noi, Dumnezeu trebuie s? ocupe primul loc. Dar dup? El pe
cine oare iubiui voi cel mai mult? Care sunt acei oameni pe care i-aui simuit c ? v?
iubesc şi v? îngrijesc chiar de când v-aui n?scut? Desigur, c? sunt p?rinuii voştri: tata
şi mama. S? vedem cum doreşte Domnul s? ne purt?m fau? de ei.
Porunca a V-a Deschizând Sfânta Scriptur? putem citi conuinutul celei de a
V-a porunci (versetul 12, capitolul 20 de la Ieşire):„Cinsteşte pe tat?l t?u şi pe
mama ta, pentru ca s? ui se lungeasc? zilele în uara pe care ui-o d? Domnul,
Dumnezeul t?u“.
Ce ni se spune în porunca aceasta? C? trebuie s? ne cinstim p?rinuii. S?-i cinstim
pentru c? Domnul ne-a dat viau? prin ei, s?-i cinstim pentru c? au grij? de noi, pentru
c? în afar? de Dom-
98 Capitolul unu
nul, nu este nimeni care s? ştie şi s? ne poat? iubi aşa cum o fac ei.
Ce aşteapt? p?rinuii voştri de la voi? S?-i ascultaui, s? fiui respectuoşi, cuminui,
s? v? daui silinua s? înv?uaui, pentru a primi note bune, s? nu le vorbiui urât, s?-i
ajutaui când au nevoie.
Porunca a VI-a (o citim la Ieşire 20, 13) ne spune: „S? nu ucizi“.

Dac? în porunca a V-a ni s-a indicat datoria cinstirii p?rinuilor prin care avem
viaua, porunca a VI-a ne interzice a lua cuiva viaua, adic? a ucide. Viaua este darul
nostru cel mai de preu pe care ni l-a dat Dumnezeu. De aceea, uciderea este
considerat? o grav? înc?lcare a voii lui Dumnezeu şi se pedepseşte în consecinu?. V?
mai amintiui de Cain care l-a omorât pe fratele s?u Abel, şi de pedeapsa grea ce a
primit-o? Deosebim îns? uciderea intenuionat?, mai grav? decât cea neintenuionat?
adic? f?r? voie. Astfel, în perioada Vechiului Testament, cel ce ucidea f?r? voie sau
din greşeal?, avea posibilitatea s? se retrag? într-un anumit loc numit „cetatea de azil
sau de sc?pare“. Dac? ar fi fost ajuns din urm? înainte de a intra în cetate, ar fi fost
ucis, drept pedeaps? pentru fapta sa.
Totodat? mai remarc?m şi uciderea indirect?. De exemplu,
atr?gând pe cineva în p?cat, îi distrugem sufletul sau chiar îl omorâm moral.
În Noul Testament Domnul Iisus Hristos ne arat? c? izvorul uciderii const? în m?
nie.
Porunca a VII-a este: „S? nu fii desfrânat“ (Ieşire 20, 14). Pen- tru a înuelege mai bine
aceast? porunc?, s? vedem ce înseamn? a fi desfrânat. Dup? cum arat? şi numele,
înseamn? pierderea frâului, a frânii, adic? nu mai poui şi nu mai ştii când şi unde s? te
opreşti. Altfel spus, nu cunoşti limitele. Un exemplu în acest sens este l?comia. Te
lupui din r?sputeri s? ai ceva, şi obuii. Dar nu-ui ajunge! Doreşti tot mai mult şi cu cât
ai mai mult cu atât ai mai vrea... Eşti nes?uios. Pierzi cump?tul sau m?sura în viaua.
Ii se deregleaz? ordinea şi armonia vieuii.
Pe de alt? parte, sensul restrâns, direct al cuvântului „des- frânat“ discutat este
acela referitor la p?catul adulterului. Ne explic?m uşor de ce Dumnezeu ne opreşte de
la s?vârşirea acestui p?cat. Fiindc? el atrage dup? sine atâtea c?mine dezbinate, copii
p?r?siui, divoruuri şi chiar ucideri. Înc? de când a creat prima pereche de oameni
(Adam şi Eva), Dumnezeu a întemeiat c?s?toria. El a binecuvântat familia ca singura
form? de menuinere a ordinii, în scopul înmuluirii neamului omenesc. În Vechiul
Testament, desfrâul este pedepsit cu moartea, iar în Noul Testa- ment, Domnul Iisus
d? un sens mai înalt, mai duhovnicesc, acestei porunci. Astfel, El combate r?d?cinile
acestui p?cat, care se formeaz? mai întâi în inim?, ar?tând c? „oricine se uit? la
femeie şi o pofteşte, a şi s?vârşit p?catul cu ea în inima sa“.
Porunca a VIII-a ne spune „S? nu furi“ (şi o citim la Ieşire 20, 15). Aşa cum ştiui furtul
înseamn? însuşirea, luarea, acapararea bunurilor care aparuin celor din jurul nostru.
Mai mult decât atât, chiar îmbog?uirea pe seama altora este furt. Dup? o alt? porunc?
a Domnului, omul trebuie s? munceasc? pentru a-şi câştiga hrana. De aceea lenea,
trând?via, lâncezeala sau parazitismul sunt condamnate nu numai de Dumnezeu, ci şi
de oameni.
Porunca a IX-a „S? nu m?rturiseşti strâmb împotriva aproapelui t?u“ (Ieşirea 20, 16).
Cum s? putem avea încredere în oamenii din jurul nostru, dac? toui ar minui sau
ar fi vicleni şi nesinceri? (Cum am putea şi noi s? fim pl?cuui lui Dumnezeu, dac?
spunem doar neadev?ruri la adresa semenilor noştri? Domnul vrea ca între oameni s?
fie
bun? înuelegere, prietenie şi iubire. Astfel, interzice a m?rturisi
strâmb. Cei ce nu ascult? aceast? porunc? sunt fiii întunericului, deoarece vorbele lor
neadev?rate vor fi scoase la iveal? de lumin?, iar adev?rul care iese la iveal? îi va
ruşina în faua semenilor lor.
Porunca a X-a (poate fi g?sit? la Ieşire 20, 17). Sun? în felul urm?tor: „S? nu
pofteşti casa aproapelui t?u; s? nu pofteşti nevasta aproapelui t?u, nici asinul
lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui t?u“.
Oprind orice fel de dorinu? din acapararea lucrurilor aparuin?toare aproapelui
nostru, aceast? porunc? porneşte din adâncul inimii omului şi deci are un caracter
interior. Ea are ca scop stârpirea r?ului de la r?d?cin?. Ea vizeaz? dorinua, pofta,
fiindc? de aici se formeaz? fapta. Dac? ast?zi îui doreşti penarul, sau ghiozdanul
colegului de banc?, mâine s-ar putea s? vrei s?-l furi, s? fie al t?u. Se poate întâmpla
chiar şi mai r?u: se poate ajunge chiar la ucidere, pentru a avea ceea ce are aproapele
nostru. Câte astfel de cazuri nu g?sim scrise în ziare sau le putem vedea în filme,
sau citi, în c?rui.
Aşadar acestea sunt cele zece porunci pe care Dumnezeu le-a dat lui Moise pe
Muntele Sinai. Aceasta este Legea Dumnezeiasc? în toat? sfinuenia, m?reuia şi
asprimea ei. ?i acum urmeaz? s? ne punem cu touii întrebarea aspr?, dar dreapt?:
„Eşti tu ce ar trebui
100Capitolul unu
s? fii?“ Pentru a fi aşa cum trebuie, sunt o muluime de condiuii de îndeplinit; şi mai
amintim c? cine nu respect? legea este pedepsit. Cine poate respecta în întregime
aceast? lege ar fi perfect, des?vârşit în fau? lui Dumnezeu şi a oamenilor. Deci,
legea ne arat? doar neorânduial?, dezordine, dar nu o îndreapt?. Dac?, de pild? m? uit
în oglind? şi v?d hainele mele în dezordine, nu înseamn? c? oglinda ar aranja hainele
aflate în neorânduial? pe mine.
Dar atunci cum reuşim noi s? ne îndrept?m, oare? Prin puterea harului divin,
adic? prin bun?tatea şi îndurarea lui Dumnezeu. Legea ne arat? ce trebuie s?
fac? omul, iar harul ne st? în ajutor s? împlinim poruncile lui Dumnezeu. ?i
harul îl primim în Iisus Hristos, dup? cum ne spune Sfânta Scriptur? c?: „legea
a venit prin Moise, iar harul şi adev?rul prin Iisus Hristos“ (Ioan 1, 18).
La ce leg?tur? se refer? aceste şase porunci, înv?uate ast?zi? (La relauia omului cu
aproapele s?u). Care sunt aceste porunci? („Cinsteşte pe tat?l t?u şi pe mama ta“; „S?
nu ucizi“; „S? nu
desfrânezi“; „S? nu furi“; „S? nu m?rturiseşti strâmb“; „S? nu
pofteşti din ceea ce este al aproapelui t?u“).
ñ Aplicarea
Cunoscând, acum poruncile date de Dumnezeu pentru o viau? dreapt?, se cuvine s?

le însuşiui şi cunoscându-le s? le îndepliniui în viau?.
Se vor reuine cele zece porunci
Iosua şi ocuparea Canaanului

Am v?zut c? dup? 430 de ani de robie egiptean?, Dumnezeu îl ridic? pe Moise, pentru
a conduce poporul evreu, înapoi în Canaan. Am v ?zut, de asemenea cum şi care le-a
fost drumul prin pustiu. ?i desigur toate minunile pe care le-a f?cut Dumne- zeu pentru
poporul S?u. Dar oare, acest popor va mai merge mult prin pustiu? Nu deoarece
Dumnezeu îşi uine promisiunea.
Vom vedea reîntoarcerea poporului în Iara F?g?duinuei condus de Iosua şi ocuparea

Canaanului.
Moise se urc? sus pe munte. Este oare Muntele Sinai? Primeşte Moise alte
legi? Nu. De data aceasta, Moise era pe un munte de pe care se putea vedea,
departe-departe, uara frumoas? în care urma s? locuiasc? poporul Israel.
Chiar Domnul îi veni în întâmpinare şi îi ar?t? p?şunile verzi, pârâiaşele,
munuii, marea în dep?rtare. V?zându-le pe toate acestea, înuelese c? poporul
va fi fericit acolo. Apoi, Dumnezeu îi spuse: „Vino, acum. A sosit timpul!“. ?i
Domnul îl lu? pe Moise la El. Iar noi reuinem despre el c? „În Israel nu s-a mai
ridicat prooroc ca Moise pe care Dom- nul s?-l fi cunoscut fau?-n fau?“
(Deuteronom 34, 10) şi prin care s? s?vârşeasc? astfel de minuni. Mai afl?m
despre el, (Deutero- nom 34, 7) c? era în vârst? de o sut?dou?zeci de ani când
a murit; vederea nu-i sl?bise şi puterea nu-i trecuse.
Dar oare chiar şi-a l?sat Domnul poporul f?r? conduc?tor? Erau ei foarte aproape
de Canaan, patria promis?, dar asta nu înseamn? c? au şi intrat în ea! Desigur c?
Domnul poart? de grij? în continuare poporului. Astfel, pe când înc? tr?ia Moise, El îl
desemnase ca şi conduc?tor pe Iosua. ?i tot Dumnezeu a fost acela care prin Moise, a
transmis poporului, minunatele cuvinte de îmb?rb?tare: „Înt?riui-v? şi îmb?rb?taui-v?!
Nu v? temeui şi nu
102Capitolul unu
v? însp?imântaui de ei, c?ci Domnul, Dumnezeul t?u, va merge El însuşi cu tine, nu

te va p?r?si şi nu te va l?sa“ (Deuteronom 31, 6). ?i apoi ad?ug?: „Nimeni nu va putea
s? stea împotriva ta, cât vei tr?i. Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi l?
sa, nici nu te voi p?r?si“ (Iosua 1, 5). Ce bucurie s? porneşti în slujba Domnului, îmb?
rb?tat, încurajat cu astfel de promisiuni!
?i ştim c? El nu minte! Îşi uine întotdeauna promisiunile! De altfel acestea sunt
valabile pentru orice creştin care crede din tot sufletul şi doreşte s? mearg? numai pe
calea Domnului, în ascultare şi supunere fau? de voia Sa!
Aşadar, Iosua era noul conduc?tor al poporului evreu. Prima lui misiune era
cucerirea Ierihonului. Dar cum s?-ui imaginezi c? vei purta o b?t?lie cu oamenii unei
cet?ui despre care nu ştii nimic? Iosua a trimis dou? iscoade (sau cum am spune noi,
doi spioni) s? cerceteze şi s? aduc? veşti despre ce este,dincolo de zidurile acelea
înalte şi groase. Plecar? cele dou? iscoade, intrar? pe poart? în cetate şi cercetar?
totul. F?cându-se sear?, au cerut ad?post la o cas? de oaspeui (Cam cum ar fi un han
în zilele noastre), care aparuinea unei femei pe nume Rahav. Când aceasta a aflat c?
ei sunt Israeliteni şi-a exprimat încrederea c? acel Dum-
nezeu care i-a trecut prin mare şi prin pustiu, îi va ajuta s?
cucereasc? şi Ierihonul. Iat? cât de cunoscuui erau evreii datorit? minunilor f?cute de
Dumnezeu. Iar Rahav credea în puterea lui Dumnezeu. Cele dou? iscoade fuseser?
observate când au intrat în cas? şi nu a trecut mult timp, pân? când soldauii au venit
s?-i caute aici. Rahav îns? i-a ascuns pe cei doi pe acoperiş, sub nişte snopi de in pus
la uscat. Soldauilor le spusese c? au fost pe la ea, într-adev?r, dar plecaser?, şi dac?
se vor gr?bi îi vor ajunge din urm?. Aşadar soldauii îşi continuar? c?utarea, în timp ce
Rahav stabilea o înuelegere cu cele dou? iscoade... Când vor veni evreii, în lupt?
împotriva Ierihonului, s? aib? grij? s?-i salveze casa ei cu cei ce vor fi în?untru, aşa
cum şi ea a salvat pe cei doi israeliteni. Ca semn de recunoaştere a casei, a legat de
geam o funie groas? de culoare rosie, pe care, dealtfel, au şi coborât cei doi.
Aceasta a fost prima acuiune şi Domnul le-a purtat de grij?, în mod minunat, aşa
cum a promis!
Aşadar, poporul evreu trebuia s? intre în Ierihon şi s?-l cucereasc?. Dar mai întâi
ar fi fost nevoie s? treac? un râu mare ce se chema Iordan. Dar oamenii erau mului,
aveau copii şi turme de animale şi apa era adânc?. Ce vor face ei oare? Nu era nici
un pod... S? fi construit ei unul, era prea greu şi nu aveau cu ce. S? fac? multe b?rci?
Nu era bine nici aşa; cerea prea mult timp. S?
nu uit?m c? Domnul Dumnezeu i-a încredinuat c? le va fi sprijin şi ajutor. V? mai

amintiui ce s-a întâmplat la Marea Roşie, când Faraon se îndrepta spre ei cu armat?
mult? şi cu care de r?zboi? Cam tot aşa avea s? se petreac? şi acum în faua râului
Iordan. Preouii care purtau chivotul leg?mântului au pornit primii şi când au ajuns la
marginea apei, o mare minune s-a s?vârşit: apa ce venea din sus s-a oprit, iar cea
care curgea spre mare a secat, şi astfel a r?mas p?mântul uscat. Preouii, purtând
chivotul leg?mân- tului, s-au oprit la mijlocul albiei secate, în timp ce poporul lui Israel
trecea Iordanul. Din locul unde au stat preouii, au fost luate dou?sprezece pietre şi au
fost aşezate în locul unde urma s?-şi instaleze corturile. Aceasta, ca aducere aminte a
modului în care prin puterea lui Dumnezeu, apele Iordanului s-au despicat în dou?
când chivotul leg?mântului a trecut râul.
Cei din Ierihon, v?zând poporul evreu aşa de aproape de ei, s-au temut şi s-au
ad?postit, încuind poarta cet?uii.
Acum ce-ar fi putut s? fac? Israeliuii? S? sparg? zidurile? Nu se putea; erau
foarte groase. S? fi încercat s? împing? poarta cu un stâlp gros? Nici aşa nu era cu
putinu?. Pentru ei ca simpli oameni era ceva imposibil s? p?trund? în Ierihon. Dar ei
alc?tuiau
poporul ales de Domnul pentru care totul este posibil, cum li s-a
ar?tat de atâtea şi atâtea ori. Iat?, îns? ce le poruncise Dumnezeu s? fac?. Timp de
şase zile, tot poporul trebuia s? înconjoare zidurile cet?uii, o dat? pe zi. Desigur c?
oamenii acestui popor erau aşezaui într-o anumit? ordine, stabilit? de Domnul. În fau?
erau b?rbauii înarmaui ce urmau s? participe la lupt?, dup? ei urmau şapte preoui care
sunau din trâmbiue, iar în spatele lor era purtat chivotul leg?mântului. Apoi venea
restul poporului. Aşa cum le-a spus Iosua, din partea Domnului, toui înconjurau
cetatea şi nu se auzea nimic altceva decât sunetele trâmbiuelor. În a şaptea zi,
poporul Israel a pornit la drum ca de obicei, dar nu au înconjurat numai o singur? dat?,
ci de şapte ori. Iar când preouii au început s? sune din trâmbiue, tot poporul a strigat
de bucurie c? victoria este de partea lor. ?i într-adev?r era, c?ci zidurile cele groase
ale cet?uii s-au d?râmat şi cetatea Ierihon a fost luat? cu asalt. La casa femeii Rahav
mai atârna funia roşie şi astfel a fost salvat?.
Urm?toarea cetate care trebuia cucerit? a fost Ai situat lâng? Bet-Aven, la r?s?rit
de Betel. Fiind o cetate mic? şi puuin numeroas?, se consider? c? nu se vor ivi
probleme în cucerirea ei. Iosua luând doar trei mii de oameni, a pornit s? cucereasc?
Ai-ul. Dar armata condus? de Iosua a fost izgonit? repede din cetate, având mului
morui şi r?niui... Iosua a fost foarte întristat
şi f?r? speranu? c? vor putea vreodat? s? cucereasc? toate celelalte cet?ui, câte ar mai fi fost „De ce m-a p?r?sit Domnul? Ce
voi face eu acum, doar cu puterile mele, înconjurat de duşmani din toate p?ruile?“ gândea Iosua.
Iat? ce se întâmplase de fapt: poporul Israel f?cuse leg?mânt cu Dumnezeu, s?
nu-şi ia nimeni nimic din prada de r?zboi. Acest leg?mânt a fost înc?lcat şi Domnul s-a
sup?rat foarte tare. Iosua aflând c? astfel stau lucrurile, l-a c?utat pe acela care nu s-a
supus şi l-a g?sit pe Acan. Acesta a îngropat argint şi aur mult în p?- mânt pe care era
aşezat cortul s?u. Crezuse c? dac? va ascunde aceast? prad? de r?zboi, nimeni nu va
şti de ea, şi se va îmbog?ui. Dar din faua Domnului nimic nu poate fi ascuns! El vede
tot şi ştie tot. Nu este nici un loc pe acest p?mânt unde cineva s-ar putea ascunde de
El. Ca urmare, Acan şi toat? familia lui a fost pedepsit? aspru pentru minciun? şi
nerespectarea leg?mântului, fiind omorâui cu pietre.
Se înuelege c? la o nou? încercare de a cuceri cetatea Ai, Iosua a învins,
avându-l pe Domnul ca ajutor. Pe lâng? aceast? victorie, Iosua i-a învins şi pe Hetiui,
pe Amoriui, pe Cananiui, pe Fereziui, pe Haviui şi pe Iebusiui. Locuitorii din Gabaon,
îns?,
prin viclenie au reuşit s? fac? un leg?mânt cu Israeliui pentru a
sc?pa cu viau?. Descoperindu-li-se minciuna, nu au putut f i omorâui datorit?
înuelegerii, dar au fost puşi la munci grele, precum: t?iatul lemnelor, scoaterea
apei pentru poporul evreu. Gabaonul era o cetate mare şi vestea afilierii la
poporul evreu, s-a r?spândit repede şi departe, pân? la împ?ratul Ierusalimului,
Adoni-Tedec care şi-a unit foruele cu înc? alte patru împ?r?uii şi au venit cu
armat? mare s? atace Gabaonul. Desigur c? Iosua, conducând poporul lui
Israel, a sosit în ajutor, avându-L pe Domnul de partea sa. Fiind luate prin
surprindere armatele celor cinci împ?raui au suferit o mare înfrângere la
Gabaon şi au fost alungaui. Mai mult decât atât, Domnul a l?sat s? cad? pietre
din cer, nimicind astfel, un mare num?r de lupt?tori. Dar aceasta nu a fost totul.
Armatele cele mari unite nu erau înfrânte înc? dar erau în mâinile Israeliuilor.
Pentru a da victorie poporului S?u, Dumnezeu a s?vârşit o mare minune. S?
vedem ce ne spune Sfânta Scriptur? despre aceasta: „şi soarele s-a oprit, şi luna
şi-a întrerupt mersul, pân? ce poporul şi-a r?zbunat pe vr?jmaşii lui. Soarele s-a
oprit o zi întreag?. „N-a mai fost nici o zi ca accea, nici înainte nici dup? aceea
când Domnul s? fi ascultat glasul unui om“ (adic? al lui Iosua) „c?ci Domnul
lupta pentru Israel“ (Iosua 10, I3-14).
Iat? deci c? dup? şapte ani de lupte grele, poporul evreu reuşeşte s? cucereasc?
şi s? st?pâneasc? tot uinutul Canaanului.
Domnul şi-a uinut promisiunea. Acum erau din nou în uara ce le-a fost dat? p?
rinuilor lor, Avraam, Isaac şi Iacob. Se întoarser? în Iara F?g?duinuelor. Cum e
şi firesc, a urmat organizarea teritorial?, social? şi economic? a u?rii, trecând
de la p?storit la agricultur?, la o viaua stabil?. De asemenea, au împrumutat
unele elemente culturale şi materiale din viaua canaaniuilor. Iosua a împ?ruit
uara în dou?sprezece p?rui, câte una fiec?rei seminuii. Iar cortul Sfânt era
aşezat în mijlocul u?rii la Silo.
Iosua a murit la vârsta de 110 ani, nu înainte de a îndemna b?trânii poporului la
respectarea legilor l?sate de Dumnezeu şi nu înainte de a aduce aminte poporului de
toate minunile, binefacerile, purt?rile de grij? s?vârşite.
Cine este Iosua? (El este cel ales de Domnul pentru a conduce poporul evreu, dup?
moartea lui Moise). Care este prima minune pe care a ar?tat-o Domnul poporului
condus de Iosua? (Desp?ruirea Iordanului în dou?, pentru ca poporul s?-l poat?
traversa ca pe uscat). Dumnezeu r?mâne indiferent fau? de cei ce
nu-şi respect? leg?mântul? (Nu r?mâne indiferent ci pedeapsa este
cu moartea. Ex: Acan). Cum a ajutat Domnul poporul condus de Iosua, în lupta
împotriva celor cinci împ?raui? (A uinut pe cer soarele, mai mult timp, prelungind
astfel ziua). Dumnezeu şi-a uinut promisiunea de a aduce poporul evreu, în Iara F?g?
duinuei? (Da).
ñ Aplicarea
Prin lecuia de ast?zi, am v?zut finalul c?l?toriei atât de îndelungate a poporului evreu.
?i mai ales am v?zut c? Domnul l-a adus din nou în Iara F?g?duinuei. ?i dac? lor,
celor de atunci le-a promis c? va fi cu ei în toate zilele, aceasta este valabil şi pentru
oricare dintre noi care se supune şi-L iubeşte. Dumnezeu îşi uine întotdeauna
promisiunile f?cute fau? de copiii S?i!
Citiui din Sfânta Scriptur? episodul d?râm?rii zidurilor Ierihonului: Iosua cap. 6.
ñ Rug?ciunea la ieşire din clas?.

--
106Dreptul Iov

Capitolul unu
Din rândul c?ruilor canonice ale Vechiului Testament, face parte şi cartea lui Iov.
Ast?zi vom vorbi despre „Dreptul Iov“ - model de r?bdare în suferinu? şi încredere în
Dumnezeu.
„Era în uara Uu un om care se numea Iov. ?i omul acesta era f?r? prihan? şi
curat la suflet. El se temea de Dumnezeu, şi se ab?tea de la r?u“ (Iov 1, 1).
Citim în continuare c? drept r?splat?, Dum- nezeu l-a f?cut cel mai de vaz? om
din acel uinut şi i-a dat foarte multe bog?uii. Domnul îl iubea deoarece era
credincios şi împlinea voia Domnului.
Ca şi în Gr?dina Edenului (raiului), satana intervine pe lâng? Dumnezeu cu
intenuia sa viclean? de a-i face r?u omului, de a-l face pe Iov s? se clatine în credinua
sa, s? nu mai fie atât de aproape de Creatorul s?u şi de a nu-I mai sluji.
S? vedem deci, ce unelteşte satana împotriva lui Iov? Pizmuind fericirea şi
virtutea lui Iov, satana s-a prezentat înaintea lui Dumnezeu spunând c? toat? evlavia
lui are la baz? numai egoismul şi interesul. Dac? s-ar lua averile, Iov ar blestema pe
Dumnezeu şi s-ar lep?da de El. Domnul cunoaşte identit?uile şi gândurile ascunse ale
satanei, ştie c? minte. El cunoaşte în acelaşi timp şi credinua lui Iov. De aceea îng?
duie ca Iov s? fie lovit în toate ale sale, dar interzice categoric s? se ating? de viaua
sa.
Nenorocirile şi dezastrul care au venit nu numai asupra averii sale, ci şi asupra
familiei, au fost de-a dreptul tragice. Astfel, un supus al lui Iov, vine şi-l anunu? c? boii
şi m?g?riuele i-au fost furate şi toui cei ce le p?zeau, omorâui. Un alt supus îl anunu?
c? oile şi supraveghetorii lor au ars. C?milele de asemenea au fost furate, iar toui
copiii lui au pierit sub zidurile ce s-au d?râmat pe
ei. S? primeşti într-o singur? zi toate aceste veşti, s? afli c? nu mai ai familie, servitori,
avere este foarte greu de suportat. La fel a fost şi pentru Iov. ?i-a rupt hainele de pe el
şi şi-a pus cenuş? în cap, conform obiceiului timpului de a-şi manifesta regretul, p?
rerea de r?u... Dar şi-a g?sit totuşi puterea necesar? pentru a supravieuui, doar în t?ria
credinuei sale în Dumnezeu. Pacea şi liniştea îi vin de la Domnul. Purt? tot greul
acestor suferinue, r?bdând cu inima plin? de încredere c? tot ce se întâmpl? în viaua
lui vine de la Dumnezeu, c? nimic nu este f?r? ştirea şi vrerea P?rintelui ceresc pe
care îl iubea şi c?ruia I se d?ruise... Chiar dac? era acum lipsit de toate şi de toui,
prezenua vie a Dumnezeului s?u îi acoperea orice durere şi orice nevoie. Cei ce-L
iubesc pe El simt în greul necazurilor şi puterea de a r?bda şi puterea de a crede.
Satana nu este îns? muluumit. Doreşte s? mai intervin?. Susuine c? lov îl va blestema
pe Dumnezeu, dac? se atinge de „oasele şi carnea lui“ (Iov 2, 5). Pentru a demonstra
contrariul îi d? voie satanei, din nou, s?-şi pun? planul în aplicare. Trebuie s?
subliniem c? şi de data aceasta, totul are loc cu încuviinuarea, cu îng?duinua lui
Dumnezeu.
Deci, asupra lui Iov s-a ab?tut o boal? foarte grea, lepra.
?tiui ce se întâmpl? cu un om când are lepr?? Cred c? este una
dintre cele mai groaznice boli, deoarece carnea se desprinde de pe oase şi cade. V?
puteui da seama de ce durere mare şi suferinu? are parte un lepros.
S? vedem cum primeşte Iov aceast? nou? lovitur?. El îşi zicea:
„Dac? primim de la Dumnezeu binele trebuie s? accept?m şi r?ul“. (Iov 2, 10).
Puternic? era credinua sa! Dar şi boala prin care trecea era greu de suportat!
Aflând despre el, trei prieteni ai s?i, vin s?-l mângâie. Ei se numeau Elifaz, Bildad
şi Iofar, iar apoi un alt prieten Elihu. V?zându-l pe Iov în asemenea dureri, nu puteau
s? nu discute despre cauza lor. De ce trebuia Iov s? fie supus unor asemenea torturi?
Cei trei prieteni încearc? s?-l conving? pe Iov c? sufer?, ca pedeaps? a unor p?cate
s?vârşite şi care, desigur ar trebui m?rturisite. Iov îns? protesteaz? şi doreşte s?-şi
arate nevinov?uia, deoarece se ştia un om drept, f?r? prihan?. Admite îns? c? „omul
nu poate avea dreptate împotriva lui Dumnezeu“ (Iov 9, 2). Afirm? chiar c?
„Dumnezeu nimiceşte deopotriv? şi pe cel des?vârşit şi pe cel viclean“ (Iov 9, 22). V?
zând suferinua în care se zb?tea, ca şi lipsa oric?rei posibilit?ui de vindecare, v?
zându-l p?r?sit chiar de Dumnezeu, souia lui îi spune dezam?git? şi învins?:
„blestem? pe Dumnezeu şi mori!“ Singur? moartea l-ar mai fi putut salva din suferinua
lui nimicitoare. Ajunsese o epav?,
108
Capitolul unu
un cadavru viu, care mai respira, nu ca s? tr?iasc?, ci pentru c? mai avea pl?mâni...
Dar diavolul nu a avut voie s? se ating? de sufletul lui, ci numai de trupul lui. De
aceea el nu-şi pierde curajul, nici credinua, putând s?-l binecuvânteze pe Dumnezeu
zicând: „Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat?“
Acum este rândul lui Elihu s? intervin?. Îi mustr? pe cei trei prieteni fiindc? v?d în
nenorocirea lui Iov, pedeapsa dumnezeiasc? pentru p?catele lui, iar pe Iov îl convinge
de purtarea de grij? a lui Dumnezeu, care este drept şi care dup? dreptate va r?spl?ti
pân? la sfârşit pe fiecare om.
Aşa este. De multe ori în viau? trebuie s? trecem prin mari greut?ui şi în acele
momente de suferinu? suntem tentaui, probabil, s? spunem, ca şi Iov, c? noi primim o
pedeaps? şi nu ştim pentru ce. Noi niciodat? nu trebuie s? uit?m c? din momentul în
care ne-am încredinuat viaua în mâna Domnului, El lucreaz? cum ştie c? este mai
bine pentru scopul final. ?i acest scop final nu se limiteaz? numai la viaua noastr? de
pe p?mânt. El ne doreşte s? fim din nou al?turi de El în acea minunat? Împ?r?uie
veşnic? a Fiului S?u. Dar nu uitaui! Acolo nu putem fi decât „dezbr?caui
complet de haina grea a p?catului, acolo nu putem sta decât sp?laui
de tin?, purificaui. Aceasta are în vedere Domnul, care ne iubeşte atât de mult
şi vrea s? ne vad? fericiui în stare de pace. Câteodat?, aceast? cur?uie este mai
dureroas?, ca în cazul lui Iov. Dar Domnul ştie şi aceasta şi Îi este mil? s? ne
vad? suferind. De aceea, cu orice încercare ce ne purific?, El ne trimite şi
posibilitatea de a trece prin ea, ne trimite r?bdarea şi ne înt?reşte credinua. Vin
încerc?ri, necazuri, dureri aspre asupra noastr?? Las’ s? vin?! Important este
cum ieşim din ele, important este dac? credinua noastr? şi r?bdarea, dragostea
s-au înt?rit, ducându-ne în st?ri mai apropiate de Creatorul nostru. Sau dac? nu
cumva, dimpotriv? cârtirea noastr? ne-a dus cu câteva trepte mai jos, pe scara
ce urc? spre cer. ?i înc? ceva: niciodat? nu suferim mai mult decât ne este îng?
duit. Toate sunt în mâna Sa şi nu ni se d? niciodat? o povar? mai grea decât
putem duce, şi niciodat? nu ne las? singuri. Aşa s-a întâmplat şi cu Iov. El a
simuit şi a r?bdat suferinua pân? la cap?t. Nu a cârtit împotriva lui Dumnezeu.
Dac? diavolului nu i-a fost îng?duit s? se ating? de sufletul lui Iov, înseamn? c?
dragostea lui Dumnezeu era asupra lui, chiar dac? nu putea vedea
„soarele“ din cauza norilor negri şi ap?s?tori ai suferinuelor. Dar orice început are şi
sfârşit... Dincolo de nori e soarele... Dincolo de suferinu? şi rabdare e dragostea lui
Dumnezeu. ?i când norii se risipesc r?mâne soarele limpede şi str?lucitor. La fel a fost
r?spl?tit? suferinua şi r?bdarea lui Iov, cu dragostea lui Dumne- zeu, cu belşugul de
binecuvânt?ri rev?rsate asupra lui. Mult mai multe şi mai durabile ca înainte. ?i-a v?
zut urmaşii la a patra generauie, deoarece a tr?it dup? aceea înc? 140 de ani. Înc?
140 de ani pe p?mânt şi o veşnicie în cer lâng? Domnul s?u iubit, purtând în locul
durerii, cununa biruinuei.
Dup? cum am v?zut, cartea Iov ne prezint? un model de r?bdare în suferinu? şi de

încredere în Dumnezeu. Iov a fost comp?timit şi mângâiat de prieteni, care nici ei nu-
şi puteau explica de unde vine atâta suferinu? şi atâta insucces în viaua unui om drept
în faua lui Dumnezeu. Chiar souia lui v?zându-l în ce stare a ajuns şi nez?rind nici o
salvare, în loc s?-l încurajeze, îi spune:
„blestem? pe Dumnezeu şi mori“. Nu-i mai acord? nici o alt? şans? suferinuei lui
zdrobitoare, decât moartea. Dar nu, el r?mâne cu privirea spre cer, şi în loc s?
blesteme pe Dumnezeu, el îl binecuvânteaz? spunând: „Domnul a dat, Domnul a luat,
fie numele Domnului binecuvântat!“ şi Domnul nu l-a uitat, nici nu
l-a p?r?sit. ?i-a întors din nou faua spre el, şi suferinuele lui tragice
s-au transformat în izbând? şi binefaceri. Biruinua asupra ispitei îi aduce belşug şi

mult? îndestulare, f?cându-l mai fericit ca înainte, iar pentru noi toui r?mâne un model
de r?bdare în suferinu? şi încredere în Dumnezeu.
Citiui întreaga carte Iov din Sfânta Scriptur?.
ñ Aplicarea
S? nu uit?m niciodat? când ne afl?m în suferinu? pilda vieuii pe care ne-a dat-o Iov. ?i
dac? suntem drepui în faua lui Dumnezeu, s? nu ne pierdem niciodat? încrederea în
iubirea şi bun?tatea P?rintelui ceresc.
Biserica Ortodox? face pomenirea dreptului Iov la 6 mai.
--
110
Profeuii Ilie şi Elisei
l. Rug?ciunea la intrarea în clas?

ñ Organizarea clasei pentru lecuieCapitolul unu
În lecuia trecut? ne-am referit la profeuii Vechiului Testament şi am v?zut c? ei au fost

oamenii lui Dumnezeu şi slujitori ai drept?uii, ap?r?tori ai credinuei într-un singur
Dumnezeu şi vestitori ai venirii Mântuitorului ca s? ne izb?veasc? din p?catul str?
moşesc.
Azi ne vom referi la unul din profeui şi anume la Ilie şi la ucenicul s?u Elisei urm?rind
puterea credinuei şi a rug?ciunii.
Ilie a fost profet în vremea regelui Ahab. Acesta era c?s?torit cu Isabela, fiica regelui
Sidonului. Isabela nu-l cunoştea pe Dum- nezeu. Ea se închina zeului Baal, pentru
care a zidit în Samaria un templu mare, în care a pus 450 de preoui. Iar preouii care
sl?veau numele adev?ratului Dumnezeu al lui Israel au fost omorâui.
Proorocul Ilie era din Teba Galaadului. Dumnezeu care cunoştea inima
rea a lui Ahab şi a souiei sale, l-a trimis pe Ilie s? le spun? c? în anii urm?tori nu
va mai ploua şi nici rou? nu va mai fi decât atunci când va spune el. Aceasta le
era pedeapsa pentru închinarea la zeul Baal. Aşa s-a şi întâmplat. Trecur?
zilele şi nici o pic?tur? de ap? n-a udat p?mântul. În fiecare zi soarele str?lucea
pe cer, dogorind. N-a trecut mult timp, pân? ce toat? verdeaua a început s? se
usuce: iarba, frunzele, florile, chiar şi grâul. Astfel, oamenii nu mai aveau din
ce s?-şi fac? pâine, iar foametea se r?spândi cu repeziciune la tot poporul.
Starea aceasta l-a înfricoşat pe regele Ahab, dându-şi seama c? Ilie a avut
dreptate în ceea ce i-a comunicat. Considerându-l îns? vinovat pentru toate, a
trimis ostaşi s?-l caute şi s?-l aduc?. Soldauii lui Ahab au str?b?tut uara în lung
şi-n lat, dar nu l-au g?sit... dar nici ploaia nu venea.
S? vedem oare unde s-a ascuns Ilie? Dumnezeu îi spusese c? dup? anunuarea
veştii ca va fi secet?, el s? se retrag? între munui, la pârâul Cherit, unde nu-l puteau
g?si soldauii, şi unde Dumne- zeu îl p?zea şi se îngrijea s? aib? de toate: dormea într-
o peşter?, bea apa din pârâu, iar mâncarea i-o aducea un corb. Aceast? pas?re mare
şi neagr?, foarte rezistent? chiar şi pe vreme de secet?, îi aducea în cioc, o bucat? de
pâine sau de carne. Seceta fiind mare a secat pân? la urm? şi pârâul lâng? care st?
tea proorocul Ilie, fiind astfel nevoit s? plece. Dar el ştia c? oriunde s-ar duce, Dum-
nezeu se va îngriji s? aib? tot ceea ce i-ar fi necesar.
Ilie porni la drum. Dup? o c?l?torie lung?, ajunse în uara îndep?rtat? în care-l
trimise Domnul, la poarta unui oraş. Era însetat şi fl?mând. V?zând în apropiere o
femeie care aduna frunze, o rug? s?-i aduc? puuin? ap?. ?i înainte de a pleca femeia,
îi mai ceruse şi ceva de mâncare. Dar femeia era s?rac? şi nu mai avea decât foarte
puuin? f?in? şi untdelemn, atâta doar cât i-ar fi trebuit s? fac? o pâinişoar? pentru fiul
ei. De unde, dar s? se ajung? s?-i mai dea şi acestui om fl?mând? Ilie a îndemnat-o
s? mearg? acas? şi s? coac? aceast? pâine pentru el şi apoi va mai avea destul? f?
in? şi untedelemn, cât s? poat? mânca ea şi copilul
ei în fiecare zi. Dumnezeu va avea grij? de aceasta. Femeia nu-l
cunoştea pe Dumnezeul lui Ilie, dar totuşi l-a crezut pe Ilie, şi a f?cut dup? cum i-a
spus... ?i a v?zut minunea în faua ochilor s?i: dup? ce a copt pâinea pentru Ilie, în
ulciorul ei mai avea destul cât s? poat? coace pâine pentru fiul ei şi apoi pentru ea
îns?şi. Ilie a r?mas astfel ad?postit în casa ei, deoarece ea putea acum s?-i dea s? m?
nânce pâine şi s? bea ap? pe s?turate.
Iat? îns? c? în una din zile, fiul femeii v?duve şi s?race, îmboln?vindu-se, a
murit. Mama era foarte nec?jit?. Iinându-şi copilul în braue îl striga pe nume,
dar degeaba; nu-i mai r?spundea. Trebuia s?-l îngroape şi nu-l va mai vedea
niciodat?; va f i desp?ruit? de el pentru totdeauna. Iar ea r?mânea singur?...
Lui Ilie i se f?cuse mare mil? de necazul acestei femei. Luând trupuşorul
copilaşului din brauele mamei sale, urc? la el în camer?. Îl puse pe pat şi apoi
îngenunche. S-a rugat Domnului cu credinu? puternic? în bun?tatea şi
dragostea Sa pentru oameni. El ştia c? dac? Domnul vrea poate s?-i redea
viaua acestui copilaş, ca şi bucuria femeii, care s-a încrezut în El cu toate c?
nu-l cunoştea. Dumnezeu, a ascultat rug?ciunea puternic? a lui Ilie şi astfel,
copilaşul a înviat. Ilie nu s-a îndoit de aceasta, nici o clip? în rug?ciunea sa.
Copilul începe s? respire şi peste câteva momente şi-a deschis ochii şi şi-a
ridicat capul. Ilie l-a luat pe braue şi l-a
112
Capitolul unu
înapoiat mamei sale, care ştia acum c? fusese înviat prin puterea rug?ciunii lui Ilie c?
tre Dumnezeu.
În timpul cât Ilie a stat în acest loc (Sarepta Sidonului), în uar? continua îns?
seceta necruu?toare. Erau aproape trei ani de când nu mai plouase. Pedeapsa pentru
neascultarea lui Ahab se apropia de sfârşit, deoarece Dumnezeu îl trimise pe Ilie
înapoi în uara sa. Acum putea merge liniştit în faua regelui, ştiind c? Domnul era cu el,
veghind s? nu i se întâmple vreun r?u...
Ajuns în faua lui Ahab, nu se las? impresioat de mânia acestuia ci i-a spus ce
trebuie s? fac?: s? adune poporul evreu pe un munte unde s? se ridice un altar de
jertf? zeului Baal. ?i acolo Ilie va ar?ta tuturor c? Dumnezeul s?u este cel adev?rat şi
atotputernic, pe care nu trebuie s?-l uite niciodat?. Vor vedea toui c? Domnul poate
totul, în timp ce Baal nu poate nimc.
Fiind cu touii pe munte, preouii lui Baal trebuiau s? aduc? o jertf?; la fel va face şi
Ilie. Dar nu vor aprinde jertfa, ci se vor ruga s? fie aprins? de Baal sau de Dumnezeu.
Mai întâi încercar? preouii lui Baal. Se rugau strigând şi implorând zeul s? trimit? foc
pentru arderea jertfei. Au strigat ore întregi pân? li s-a înmuiat glasul, dar în zadar,
deoarece jertfa lor a r?mas ca înainte. Apoi,
a venit rândul lui Ilie. A construit un altar din dou?sprezece pietre
mari (dup? num?rul seminuiilor lui lsrael), a t?iat animalul de jertf? în patru p?rui şi l-a
aşezat pe altar. A s?pat un şanu în jur, pe care l-a umplut cu ap?. Când totul a fost
gata aranjat, s-a rugat. Dar el nu a strigat în disperare ca profeuii lui Baal. El a ştiut c?
Domnul, ascult? rug?ciunea inimii sale, zicând: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam,
Isaac şi Iacob, arat? tuturor acestor oameni c? Tu eşti singurul Dumnezeu adev?rat,
iar eu sunt credinciosul T?u. Poporul nu trebuie s? Te mai uite niciodat?. R?spunde-mi
Doamne, r?spunde-mi“. N-a fost nevoie s? se roage mai mult, c? deodat? oamenii se
traser? înapoi, speriaui fiindc? c?dea foc din cer. Focul c?zu pe jertf?, iar jertfa începu
s? ard? cu fl?c?ri mari. Domnul arse carnea şi fl?c?rile uscar? toat? apa din groap?.
Oamenii v?zând toate acestea, c?zur? la p?mânt strigând: „Domnul este Dumnezeul.
Lui trebuie s? ne închin?m“. Dup? ce plecar? oamenii, Ilie mai r?mase pe munte şi se
rug?. Se rug? lui Dumnezeu s? trimit? ploaie pe p?mânt, cu aceeaşi credinu?
puternic?, cu care s-a rugat pertru viaua copilului femeii v?duve şi pentru focul din cer
destinat arderii jertfei. Desigur c? Domnul i-a ascultat rug?ciunea şi de ast? dat?,
trimiuând ploaia binef?c?toare, atât de dorit? şi de aşteptat?. Curând a rodit şi grâul şi
oamenii aveau hran? din belşug. ?i ei ştiau c? toate sunt de la Domnul prin grija,
dragostea şi mila Sa.
Viaua pe p?mânt a proorocului Ilie a avut un sfârşit deosebit fau? de cea a

tuturor oamenilor. ?i anume, dup? ce şi-a l?sat ca urmaş pe Elisei, a fost ridicat
la cer pe un car de foc tras de patru cai. Prin puterea rug?ciunilor sale, Elisei a
f?cut şi el multe minuni asemenea lui Ilie.
A venit la Elisei chiar şi c?petenia oştirilor împ?ratulul Siriei, Neeman. Acesta era
foarte bogat, dar cu toate acestea era nefericit: suferea de lepr?. Auzind de puterea lui
Elisei, a venit la el aducând multe daruri. Elisei i-a transmis prin sluga sa, s? intre de
şapte ori în apa Iordanului. Ascultâdu-l, Neeman a ieşit complet vindecat. A dorit s?-l
r?spl?teasc? pe Elisei, dar acesta considera ca lui Dumnezeu trebuiesc adresate
muluumirile, deoarece Neeman s-a vindecat prin puterea Sa.
Intuiuia Se va ar?ta tabloul ridic?rii lui Ilie la cer.
V?zând faptele minunate s?vârşite de Ilie ca profet al Dumne- zeului celui viu şi apoi
ale lui Ellisei, urmaşul s?u, ne întreb?m cu ce putere au s?vârşit ei aceste fapte?
(Desigur nu cu puterea
lor, fiindc?, ei erau oameni ca fiecare din noi, ci cu puterea lui
Dumnezeu care i-a şi ales ca prooroci ai S?i). Dar ei cum s-au apropiat de Dumnezeu
ca s? primeasc? puterea Lui, sau ca s? duc? la îndeplinire misiunea încredinuat? lor
de Dumnezeu? (Cu rug?ciunea pornit? dintr-o credinu? sigur?, sincer? şi puternic? în
Dumnezeul cel adev?rat şi viu). Am v?zut c? şi proorocii zeului Baal s-au rugat şi înc?
foarte mult, dar rug?ciunea lor a primit r?spuns? (Nu putea primi r?spuns, fiindc? nu
avea de unde. Baal era un idol şi noi am v?zut când am vorbit despre idoli c? sunt
nişte închipuiri ale minuii omeneşti. „Ei nu sunt nimic în lume“, spune Sfântul Apostol
Pavel. Apoi, rug?ciunea lor nu a pornit dintr-o credinu? vie, ci a constituit o repetare
stereotip? şi mecanic? a unora şi aceloraşi cuvinte. A fost deci o rug?ciune
întortochiat? şi lipsit? de conuinut).
ñ Aplicarea
V?zând puterea credinuei şi a rug?ciunii lui Ilie şi Elisei, s? le imit?m acest mod de a
se închina P?rintelui ceresc şi atunci cererile ne vor fi împlinite. ?i pentru a avea în
apropiat? atenuie credinua şi rug?ciunea plin? de putere a proorocului Ilie, Bise- rica
noastr? îi închin? pomenirea cu s?rb?toare la 20 iulie. Iar mului dintre credincioşi îi şi
poart? numele.
114
Capitolul unu
--
Se va citi din, Sfânta Scriptur? despre viaua şi activitatea profeuilor Ilie şi Elisei, la III
Regi, cap. 17–22 şi IV Regi 1–6.
Iona şi ninivitenii

Dup? ridicarea cu trupul la cer a profetului Ilie, activitatea sa a

fost continuat? în regatul Israel de c?tre ucenicul acestuia, Elisei.
?irul profeuilor prin care Dumnezeu comunic? poporului voia Sa şi planul mântuirii
noastre a continuat şi dup? Elisei, în regatul Israel profeuind înc? trei prooroci: Osea,
Amos şi Iona.
Numele lui Iona înseamn? „porumbel“. Era fiul lui Amitai. A profeuit în timpul
domniei regelui Ieroboam al II-lea, fiul lui Ioaş. La sfârşitul domniei acestuia
Dumnezeu l-a trimis pe Iona în cetatea Ninive, ca s? predice poporului poc?inua.
În cele ce urmeaz? ne vom referi la Iona şi ninivitenii.
Ninive era capitala Asiriei. Aceasta era o cetate foarte mare, cât trei zile de mers. Toui
oamenii cet?uii erau foarte p?c?toşi, iar Dumnezeu a hot?rât s?-i piard?. Dar în marea
Sa bun?tate a vrut s? le mai dea o şans?, s?-i avertizeze de pieirea ce se va abate
asupra lor peste 40 de zile. În acest scop l-a ales pe Iona ca mesager al S ?u. Dar el a
refuzat s? îndeplineasc? aceast? misiune. S-a dus la Iope (azi Iafa) de unde a luat o
corabie c?tre Tarşiş. A crezut c? astfel se poate ascunde de faua lui Dumnezeu şi se
poate
sustrage dup? bunul plac atunci când Domnul s?u are nevoie de el. Dar Dumnezeu
este prezent pretutindeni şi ştie tot ce gândim şi facem fiecare dintre noi.
Corabia în care s-a urcat Iona, plutea pe apele m ?rii parcurgând drumul
atât de cunoscut marinarilor. Deodat? îns? s-a iscat un vânt puternic care ridica
valuri mari, gata s? r?stoarne corabia. Toui c?l?torii au început s? strige c?tre
dumnezeii lor, cerând îndurare. Doar Iona s-a retras şi a adormit. V?zând c?
furtuna nu se opreşte, marinarii au tras la sorui s? afle din a cui vin? se întâmpl?
aceast? groz?vie, iar soruii au c?zut pe Iona. Îndat? dup? ce l-au aruncat în
valuri, furtuna s-a oprit. Chiar dac? Iona a fost nesupus şi neascult?tor,
Dumnezeu îl iubea, şi pentru salvarea lui a trimis un peşte mare (chit), care l-a
înghiuit. Trei zile şi trei nopui a stat în pântecele peştelui. Iona a simuit cât de
iubitor şi de bun este Domnul cu el, cu toate c? nu merita. S-a rugat cerând
iertarea şi ocrotirea Sa şi pe mai departe. A ştiut c? salvarea poate veni numai
de la Dumnezeu şi s-a hot?rât s?-L asculte şi s? mearg? la Ninive. Dumnezeu
a f?cut ca peştele s?-l arunce pe Iona la mal. Atunci profetul a vestit
ninivitenilor c? se va abate pieirea asupra lor. Cetatea le va fi distrus? peste
40 de zile, dac? nu-şi schimb? felul p?c?tos de viau? şi dac? nu
se îndreapt? pe drumul cel bun, pl?cut lui Dumnezeu. Vestea a ajuns pân? la împ?rat.
La porunca sa, şi împreun? cu el, toui oamenii din Ninive cu copiii şi vitele lor au
postit, s-au acoperit cu saci şi şi-au turnat cenuş? în cap dup? obiceiul vremii şi al
locului.
Dumnezeu a auzit rug?ciunile lor şi a v?zut starea lor de poc?inu?. I-a p?rut r?u
de ei şi a renunuat la nimicirea cet?uii Ninive. Iona s-a sup?rat şi s-a simuit umilit c?
Dumnezeu nu a distrus cetatea, cum spusese el ninivitenilor. S-a dus la marginea cet?
uii şi şi-a f?cut o colib? care s?-l ad?posteasc? de arşiu?. Dum- nezeu îns? îl ocrotea
şi a f?cut s? creasc? un vrej de ricin care s?-i uin? umbr?. Iona s-a bucurat, dar
noaptea un vierme a ros planta şi aceasta s-a uscat. Sup?rarea şi revolta au pus st?
pânire pe inima sa, încât îşi dorea moartea, când a r?mas iar?şi în soarele şi vânturile
pustiului.
Dumnezeu îi arat? astfel lui Iona c? dac? el s-a nec?jit pentru un vrej de
ricin, pentru care nu a trudit, cum putea El s? nu se milostiveasc? de cei 120 de
locuitori ai cet?uii Ninive? Dar pentru iertare trebuie poc?inu?. Ninivitenii au
înueles aceasta şi au fost salvaui de Dumnezeu. Dup? cum v e d e m , în ca rt e a
profetului Iona nu g?sim nici o profeuie despre Mesia. Dar r?mânerea lui în
pântecele chitului trei zile şi trei nopui are o
116
Capitolul unu
profund? semnificauie mesianic?, la care se refer? Mântuitorul în replic? celor ce îi

cereau semn, ca s? cread? în El. Domnul arat? c? semnul cel mai gr?itor poate fi
remarcat prin analogie cu şederea lui Iona în pântecele chitului în: „Precum Iona a fost
în pântecele chitului trei zile şi trei nopui, aşa va fi Fiul Omului în inima p?mântului trei
zile şi trei nopui. B?rbauii din Ninive se vor scula la judecat? cu neamul acesta şi îl vor
osândi, c?ci ei s-au poc?it la propov?duirea lui Iona. ?i iat?, mai mult decât Iona este
aici“ (Matei 12, 41–41).
Unde a activat Iona ca profet? (În regatul Israel). Când? (Pe timpul regelui Ieroboam
al II-lea, fiul lui Ioaş). Ce misiune i-a încredinuat Dumnezeu lui Iona? (Ca s? predice
ninivitenilor, care se adânciser? în p?cate grele, c? dac? nu se vor abate de la
nelegiuirile lor, Dumnezeu va nimici cetatea). Se supune Iona poruncii lui Dumnezeu?
(Nu se supune. El a luat o corabie ca s? mearg? în alt? parte). S-a putut abate Iona de
la faua lui Dumne- zeu şi de la împlinirea poruncii Lui? (Nu s-a putut abate). Cum îl
conduce Dumnezeu la m isiunea pe care i-a încredinuat-o?
(Aducând furtun? pe mare, iar Iona fiind g?sit vinovat, a fost aruncat în valuri, spre
pieire). L-a p?r?sit Dumnezeu? (Nu l-a p?r?sit, ci a f?cut în aşa fel încât s? fie înghiuit
de un peşte uriaş (chit), unde a stat trei zile şi trei nopui, timp în care şi-a putut da
seama c? destinul vieuii sale depinde de Dumnezeu). Dup? ce peştele l-a aruncat la
mal, ce s-a întâmplat? (Iona s-a dus în Ninive, a predicat poc?inua, tot poporul s-a
îndreptat şi astfel cetatea a fost salvat?). Ce semnificauie mesianic? are şederea lui
Iona în pântecele chitului? (?ederea Mântuitorului în mormânt şi învierea Sa).
ñ Aplicarea
Biserica face pomenirea profetului Iona în ziua de 21 septembrie a fiec ?rui an, spre a
ne înv?ua c? totdeauna trebuie s? împlinim voia lui Dumnezeu, deoarece cu fiecare
dintre noi El are un plan şi ne încredinueaz? o misiune sfânt?.
--
Profetul Daniel în Babilon

Dup? felul în care şi-au scris cuvânt?rile, profeuii Vechiului Tes- tament se împart în
profeui scriitori şi nescriitori. Cunoaştem pe Ilie şi Elisei ca cei mai mari profeui
nescriitori. Dup? extensiunea scrierii lor, profeuii Vechiului Testament se împart în
dou? categorii: profeui mari şi profeui mici. Profeuii mari sunt în num?r de patru: Isaia,
Ieremia, Iezechiel şi Daniel. Ei au tr?it în vremuri diferite şi au îndeplinit misiuni
diferite, dar au în comun vestirea timpurilor mesianice, care vor schimba chipul lumii
şi viaua oamenilor.
În cele ce urmeaz? ne vom referi la un aspect de mare importanu? din viaua

profetului Daniel, şi anume: Daniel în Babilon
Numele lui Daniel se t?lm?ceşte din limba ebraic? cu: „judec?- torul meu este
Dumnezeu“, sau: „ap?r?torul meu este Dumne- zeu“. Daniel era din tribul lui Iuda şi
provenea din neam regesc.
S-a întâmplat c? Nabucodonosor, împ?ratul Babilonului, a cucerit Israelul
în al treilea an de domnie a lui Ioiachim, în anul 605 în. Hs. El a dat porunc? s? i
se aduc? la palat „nişte tineri f?r? vreun cusur trupesc, frumoşi la chip,
înzestraui cu înuelep- ciune în orice ramur? a ştiinuei, cu minte ager? şi
pricepere“ (Daniel 1, 4). Nabucodonosor dorea s?-i uin? la palat, s?-i înveue
li mba ca l d e i l o r, ca apoi s? de v i n ? f u n cu i o n a r i în slujba împ?ratului.
Printre aceşti tineri era şi Daniel, c?ruia c?petenia famenilor dreg?tori i-a pus
numele Beltşauar. Cu el mai erau înc? trei tineri: Anania, Misael, şi Azaria.
Împ?ratul însuşi se îngrijea de bun?starea vieuii lor. Daniel şi prietenii lui au
refuzat îns? carnea provenit? din animalele pe care Legea lui Dumnezeu le
considera „ne cu ra t e “ , şi s-au înueles cu un ser v itor s? le preg?teasc?
numai zarzavaturi şi legume. Dup? zece zile de
118
Capitolul unu
alimentauie vegetal?, tinerii din Israel ar?tau mai bine şi erau mai s?n?toşi decât
comesenii împ?ratului, care consumau carne şi vin.
Dumnezeu se îngrijea de ei chiar dac? erau în Babilon. I-a înzestrat cu
înuelepciune şi pricepere pentru tot felul de scrieri. În mod special, „a f?cut pe Daniel
priceput în toate vedeniile şi toate visele“ (Daniel 1, 17).
Într-o noapte, Nabucodonosor a avut un vis ciudat, pe care nici un înuelept al
Babilonului nu l-a putut t?lm?ci. Doar Daniel a reuşit s?-l desluşeasc?. Pentru aceasta,
el a fost numit locuiitor al regelui, iar cei trei prieteni ai s?i, administratori ai
Babilonului. Desigur c? aceste întâmpl?ri au stârnit invidia sfetnicilor împ?ratului.
Astfel, au pl?nuit s?-l pun? pe Daniel la grea încercare. Au f?cut în aşa fel încât au
fixat o lege prin care toui erau obligaui s? se închine statuii regelui. Doreau ca prin
aceasta evreii s? fie acuzaui de nesupunere, ştiut fiind c? ei nu se închinau decât
singurului Dumnezeu viu şi adev?rat. Desigur c? Daniel şi cei trei prieteni ai s?i au
refuzat s? se închine unui idol. Drept pedeaps?, au fost aruncaui într-un cuptor cu foc.
Credinua lor în dragostea şi grija lui Dumnezeu era mare iar puterea Sa urma s?
se arate şi în aceast? situauie. Un înger trimis de Dumnezeu a
pref?cut focul în rou?, pentru ca trupurile lor s? nu fie v?t?mate. Astfel, toui
babilonienii au ajuns s?-L sl?veasc? pe Dumnezeul lui Israel, iar Daniel a r?mas în
înalta funcuie, tot timpul vieuii lui Nabucodonosor.
Ultimul rege babilonian a fost Belşauar. În timpul unui osp?u a v?zut pe perete o
mân? misterioas? care a scris urm?toarele cuvinte: „mene, mene, techel, ufarsin“.
Însp?imântat, regele vrea s? cunoasc? mesajul acestor cuvinte. Din nou, numai
Daniel le-a descoperit înuelesul, t?lm?cindu-le astfel: „Mene“ înseamn? c? Dumnezeu
a num?rat zilele regatului t?u şi i-a adus sfârşitul.
„Techel“ se refer? la rege, care a fost cânt?rit şi g?sit gol (uşor).
„Ufarsin“ înseamn? c? regatul va fi împ?ruit şi va fi dat mezilor şi perşilor. T?lm?cirea
lui Daniel s-a împlinit înc? din acea noapte. Babilonul este ocupat de perşi, iar regele a
fost ucis. Darius, regele mezilor, nu-l cunoştea pe Daniel şi nu auzise despre minunile
pe care le f?cuse Dumnezeu cu aleşii S?i. Darius vroia s? impun? credinu? şi
supunere fau? de idolii poporului s?u. Daniel a refuzat din nou, şi din porunca regelui a
fost aruncat într-o groap? cu lei, acoperit? cu o piatr? mare şi pecetluit? cu inelul
regelui. Dar dragostea lui Dumnezeu pentru aleşii S?i nu poate fi oprit? de nimeni şi
de nimic. În calea puterii Sale nu pot fi
puse stavile de nici un fel. El este totdeauna şi în orice loc cu cei ce-L iubesc cu
o inim? curat? şi sincer?.
Astfel, când Darius a venit a doua zi s? vad? ce s-a întâmplat, l-a g?sit pe Daniel
nev?t?mat de fiarele s?lbatice. Leii nici nu s-au atins de el. Darius a dat slav?
Dumnezeului celui viu şi adev?rat şi a poruncit: „...în toat? întinderea împ?r?uiei mele,
oamenii s? se team? şi s? se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. C?ci El este
Dumnezeul cel viu, şi El d?inuieşte veşnic; împ?r?uia Lui nu se va nimicii niciodat? şi
st?pânirea Lui nu va avea sfârşit“ (Daniel 6, 26).
Dup? moartea lui Darius – Medul, Cirus, regele perşilor, d? edictul de eliberare a
evreilor. Aceştia se puteau reîntoarce în patria lor. Robia lor de 70 de ani, prezis? de
profetul Ieremia, a luat sfârşit. Fiind înaintat în vârst?, Daniel a r?mas pe mai departe
pe lâng? Cirus, aflându-se sub ocrotirea Dumnezeului celui viu şi profeuind despre
timpurile mesianice.
Profetul Daniel vestind venirea lui Mesia, a precizat chiar timpul în care se va
naşte, şi anume dup? trecerea a 70 de s?pt?mâni de ani de la zidirea cet?uii sfinte. ?i
profeuia s-a împlinit întocmai. Profetul Daniel vorbeşte şi despre „Fiul Omului“, c?ruia
„Cel vechi în zile“ i-a dat toat? slava, puterea şi împ?r?uia ce nu
va avea sfârşit. Daniel se va referi apoi şi la judecata universal?, când toui cei morui
se vor scula din u?rân?, unii spre viau?, iar aluii spre osânda veşnic?.
7. Fixarea cunoştinuelor
Când a activat profetul Daniel? (În timpul robiei babilonice, prezis? de profetul
Ieremia, care a durat 70 de ani). Unde a activat Daniel? (În Babilon). La ordinul
c?rui împ?rat a ajuns el aici? (La cererea lui Nabucodonosor, mai mului tineri
evrei înuelepui, pricepuui şi ageri la minte sunt duşi în Babilon. Aici sunt
instruiui în cunoaşterea ştiinuelor şi ajung demnitari la curtea regal?). Cum au
fost priviui de cei din jur? (Cu invidie şi duşm?nie). Au renunuat ei la Legea lui
Dumnezei? (Nu au renunuat). Au avut de suferit? (Da. Au fost aruncaui într-un
cuptor de foc şi în groapa cu lei, dar Dumnezeu i-a salvat). Ce influenu? au
avut aceste fapte minunate asupra conduc ?torilor poporului? (Au
recunoscut puterea Dumnezeului celui viu şi adev?rat). Profeuiile mesianice
ale lui Daniel la ce se refer?? (El a ar?tat data exact? a venirii lui Mesia, a
profeuit apoi despre împ?r?uia Fiului Omului şi despre judecata universal?,
urmat? de învierea celor drepui şi osânda celor r?i).
120
ñ Aplicarea
Capitolul unu
--
Biserica face pomenirea profetului Daniel în fiecare an, la data de 17 decembrie, r?

mânând pentru toui credincioşii un model de credinu? vie şi nestr?mutat? în puterea
Dumnezeului celui viu şi adev?rat, care niciodat? nu p?r?seşte pe cei care îi slujesc
cu devotament, cu râvn?, cu pricepere şi cu jertfirea de sine.
Profeuii Vechiului Testament – oameni ai lui Dumnezeu şi ap?r?tori ai

drept?uii
sociale
l. Rug?ciunea la intrarea în clas?

Am v?zut din lecuiile trecute c? nu totdeauna poporul lui Dum- nezeu, Israel s-a
dovedit p?str?tor al voii şi poruncilor Sale. De pild?, c?nd au peregrinat în
pustiu spre Iara F?g?duinuei şi-au creat idoli, şi s-au dedat la f?r?delegi,
refuzând astel s? se închine şi s?-L cinsteasc? pe adev?ratul Dumnezeu. La fel
s-au manifestat de multe ori şi dup? ce s-au aşezat în P?mântul f?g?duit. ?i
aceasta mai ales în perioada numit? a „regilor“, urm?toare celei a
„judec?torilor“, când regii au impus poporului cultul zeilor p?gâni, tr?ind în
tot felul de f?r?delegi, iar poporul aflându-se în mizerie şi ruin? material?, ab?
tându-se de la voia şi Legea lui Dumnezeu, şi-au manifestat nemuluumirea
printr-o serie de revolte...
Dar Dumnezeu nu l-a l?sat pe Israel, poporul şi copilul S?u în p?r?sire, trimiu?ndu-i
profeui care s? restabileasc? ordinea moral?
şi social?. În cele ce urmeaz? ne vom referi la Profeui ca oameni ai lui Dumnezeu şi

ap?r?tori ai drept?uii sociale.
Cuvântul „profet“ înseamn? a vorbi în locul altcuiva; a interpreta cuvintele lui. Astfel,
profeuii vorbesc în numele lui Dumnezeu, ca şi cum Dumnezeu însuşi ar vorbi. Ei sunt
numiui şi „gura lui Dumnezeu“ (Exod 4, l0–l2), ca şi cum Dumnezeu vorbind cu ei fau?
c?tre fau?, le-a dat capacitatea şi caliatea de a fi solii, sau mesagerii, sau trimişii lui
Dumnezeu. Ei au fost deci oamenii lui Dumnezeu, fiindc? Dumnezeu îşi face
cunoscut? prin ei voia Sa. De aceea, ei sunt aleşi direct de Dumnezeu. Ei ne m?
rturisesc c? slujirea lor reprezint? o chemare tainic? din partea lui Dumne- zeu: „Eram
p?stor — spune unul dintre ei — şi de la turm? m-a luat Domnul şi mi-a zis: du-te şi
porunceşte în poporul meu Is- rael“ (Amos 7, l5). Altul ne m ?rturiseşte la fel: „A fost
cuvântul Domnului c?tre mine şi mi-a zis: înainte de a te fi z?mislit te-am sfinuit şi te-
am rânduit prooroc pentru popoare. Iar eu am r?spuns:
O, Doamne Dumnezeule, eu nu ştiu s? vorbesc pentru c? sunt
înc? tân?r. Domnul îns? mi-a spus: s? nu zici „sunt înc? tân?r,
c?ci la câui te voi trimite, la toui vei merge şi tot ce-ui voi porunci vei spune. S?
nu te temi de dânşii, c?ci Eu sunt cu tine ca s? te izb?vesc, zice Domnul. ?i
Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: iat?, am pus cuvintele
mele în gura ta!“ (Ieremia l, 4–9). Am v?zut din lecuiile trecute c? şi Moise a
avut o astfel de chemare din partea lui Dumnezeu şi el a ezitat la început, dar
Dumnezeu l-a îmb?rb?tat, i-a dat curaj, i-a dat putere şi a g?sit mijlocul de a
putea îndeplini misiunea încredinuat? (ajutat fiind de Aaron).
Ne-am putea pune întrebarea: de ce Dumnezeu nu a comunicat direct oamenilor
voia Sa şi planurile Sale? Dumnezeu este Creatorul nostru, P?rintele nostru bun şi
iubitor, dar El se afl? în str?lucirea Sa spre care ochiul omenesc nu poate privi, dup?
cum am v?zut c? i s-a întâmplat lui Moise pe Horeb. De aceea, dac? ne amintim de
lecuia referitoare la crearea lumii, reuinem faptul c? Dumnezeu a creat lumea prin
cuvânt. Iar profeuii sunt anume aleşi de Dumnezeu s? fie vestitorii Cuvântului S?u.
Iat? ce ne m?rturisesc profeuii în acest sens: „Iat? — zice Domnul — cuvântul Meu îl
fac foc în gura ta şi pe poporul acesta lemne ca s?-l ard? focul acesta“ (Ieremia 5, l4);
„Nu este cuvântul meu ca un ciocan care sfarm? st?nca?“ (Ieremia 23, 29). Astfel,
Cuvântul lui Dumnezeu spus prin prooroci r?mâne o realitate veşnic? în
122
Capitolul unu
faua lucrurilor trec?toare: „Iarba se usuc?, floarea cade, dar Cuvântul

Domnului r?mâne în veac“ (Isaia 40, 8). Pe de alt? parte, Cuvântul lui
Dumnezeu comunicat prin profeui aduce road? în viaua celor ce-l ascult?:
„Cuvântul Meu ce iese din gura Mea nu se întoarce la Mine f?r? rod, ci va face
voia Mea şi va împlini planurile mele“ (Isaia 55, 11).
Dar Cuvântul lui Dumnezeu transmis prin profeui nu anuleaz? personalitatea celui
ce-l transmite. Ca dovad? este faptul c? dac? citim în Vechiul Testament vedem c?
fiecare carte profetic? poart? amprenta celui care a scris-o, a descoperirii lui
Dumnezeu pe de o parte, şi a modului de redare specific personalit?uii profetului.
Profeuia în Vechiul Testament nu era permanent? ca preouia şi nu era legat? de
un anumit trib sau stare social?. Dup? cum am v?zut, Amos a fost p?stor; Ieremia şi
Iezechiel au fost fii de preoui; Isaia a fost de neam nobil şi a devenit demnitar la
curtea regeasc?. Darul profeuiei nu a fost rezervat numai b?rbauilor, ci şi femeilor.
(Debora, Hulda).
Profetismul începe cu Moise şi se încheie cu Maleahi, num?rându-se 48 de
profeui şi 8 profetese. Profeuii se împart în dou? categorii: profeuii vechi, nescriitori,
care aveau misiunea
de a înv?ua, comunicând voia lui Dumnezeu contemporanilor prin
viu grai; şi profeui scriitori sau profeuii noi. Aceştia se împart, dup? extensiunea operei
scris? de ei, în dou? categorii: 4 profeui mari şi l2 profeui mici. Primul profet scriitor a
fost Amos (cam prin 760 în. Hs.), continuându-se apoi profetismul scris înc? dou?
secole, şi încetând odat? cu venirea evreilor din exilul babilonic (care a durat cam o
jum?tate de veac: 586–539). În epoca elenistic? ce a urmat, se putea auzi regretul:
„nu mai este nici un prooroc!“ (Psalmul 74, 9).
Profeuii au fost în primul rând şi în esenu? vorbitori, şi nu scritori. Dumnezeu i-a
trimis s? spun?, s? comunice. Dar, dup? cum am v?zut, unii dintre ei, din porunca lui
Dumnezeu, au l?sat în scris şi pentru urmaşi, pentru viitor, ceea ce au comunicat mai
întâi prin viu grai.
În general cuvânt?rile profeuilor aveau un dublu aspect. În primul rând un caracter
mângâietor. Ei ar?tau c? exist? un singur Dumnezeu adev?rat, c?ruia trebuie s? ne
închin?m şi s?-L cinstim ca pe P?rinele nostru, fiindc? toui sunt copiii (fiii) Lui. Toui
oamenii sunt deci egali. Aceasta înseamn? c? toui trebuie s? se bucure de viau?, ca
dar al lui Dumnezeu, f?r? nici o deosebire. Profeuii mângâie astfel pe cei nevoiaşi,
nedrept?uiui, asupriui, v?duva şi orfanul, s?racul şi cel obidit.
În al do ilea rând, pred ica p ro f e u i l o r era mustr?toare, dojenitoare; mai

întâi pentru cei ce nu împlineau Legea lui Dum- nezeu şi s?vârşeau tot felul de
f?r?delegi împotriva voinuei lui Dumnezeu .„ Aduceui-v ? aminte — spunea
Domnul prin unul din profeui — de Legea lui Moise, slujitorul Meu pe care i-am
dat-o cu porunc? pe muntele Horeb pentru tot Israelul, cu orânduirile şi
îndrept?rile ei“ (Maleahi 3, 22). În special glasul profeuilor se ridic? cu t?rie
spre a condamna trufia, luxul, desfrâul, l?comia, ca şi abuzurile de tot felul ale
regilor, demnitarilor de stat şi a celor înst?riui, care asupreau pe s?raci, v?
duve, pe orfani, r?pind ogoarele, luând mit? şi cam?t?; s?vârşind tot felul de
nedrept?ui...
În felul acesta, profeuii ca oameni ai lui Dumnezeu sunt în acelaşi timp şi slujitorii
drept?uii sociale: „Înv?uaui s? faceui binele, c?utaui dreptatea, ajutaui pe cel ap?sat,
faceui dreptate orfanului, ap?raui pe v?duv?“ (Isaia l, l7), spune în acest sens atât de
clar unul dintre ei. Profeuii sunt reprezentanuii cauzei celor oprimaui, ap?r?torii celor
s?raci şi nedrept?uiui, precum şi hot?râui adversari ai asupritorilor, pe care îi demasc?
pe un ton violent în public, indiferent cine ar fi, de la rege, pân? la ultimul om care
comite nedreptatea. De aceea, majoritatea profeuilor, pentru
curajul de a demasca nedreptatea şi de a ap?ra pe cel nedrept?uit,
au fost persecutaui şi condamnaui la moarte, unii fiind ucişi în forme dramatice,
precum profetul Isaia, care a fost t?iat cu fer?str?ul.
Mai mult decât atât: dat fiind faptul c? şi actele religioase deveniser? doar o
formalitate, în dosul c?rora se ascundeau faptele de nedreptate social?, profeuii iau
atitudine şi în acest sens: „ce-mi foloseşte muluimea jertfelor voastre, zice Domnul. M-
am s?turat de arderi de tot, cu berbeci şi de gr?simea viueilor graşi şi nu mai vreau
sânge de tauri, de miei şi de uapi! Nu mai aduceui daruri zadarnice! T?mâierile îmi
sunt dezgust?toare; Lunile noi, zilele de odihn? şi adun?rile de la s?rb?tori nu le mai
pot suferi. Îns?şi pr?znuirea voastr? e nelegiuire! Ur?sc lunile noi şi s?rbatorile voastre
sunt pentru mine o povar?. Ajunge!“ (Isaia 1, l3–l6). Ceea ce cere Domnul de la
credincioşi este partea l?untric?. „Inima curat? şi smerit? Domnul nu o va urgisi“,
spune psalmistul. Adic?, sufletul curat, plin de dreptate şi de mil? fau? de semenul s?u
aflat în nevoie şi suferinu?. „Mil? voiesc, dar nu jertf?“ (Oseia 6, 6), spune atât de clar
unul din profeui. Nici chiar rug?ciunea şi postul nu-şi pot îndeplini rostul lor
duhovnicesc decât dac? sunt urmate de faptele drept?uii şi îndur?rii. Rug?ciunea f?r?
a fi temeluit? pe dreptate nu se urc? spre cer: „Când ridcaui mâinile voastre c?tre
Mine (rugându-v?), Eu îmi întorc ochii în alt? parte,
124
Capitolul unu
şi când înmuluiui rug?ciunile voastre nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge;
sp?laui-v?, cur?uiui-v?! Nu mai faceui r?u înaintea ochilor Mei. Încetaui odat?!“ (Isaia
1, l5–l6) La fel şi postul: „Nu ştiui voi postul care îmi place? — zice Domnul. Rupeui
lanuul nedrept?uii, dezlegaui leg?turile jugului, daui drumul celor asupriui şi sf?râmaui
jugul lor. Împarte pâinea ta cu cel fl?mând, ad?posteşte în cas? pe cel s?rman, pe cel
gol îmbrac?-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Atunci lumina ta va r ?s?ri ca
zorile şi t?m?duirea ta se va gr?bi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta
slava lui Dumnezeu“ (Isaia 58, 6–8).
Cine au fost profeuii? (Vestitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, sau oameni chemaui de
Dumnezeu ca s? comunice poporului voia şi planurile Sale). Cum se împart profeuii?
(Se împart în: profeuii vechi sau nescriitori şi profeuii noi sau scriitori. Aceştia din urm?
au comunicat cuvântul lui Dumnezeu prin viu grai, apoi l-au l?sat şi pentru urmaşi în
scris). Cum se împart profeuii scriitori? (Dup? extinderea scrierii se împart în profeui
mari, în num?r de patru;
şi profeui mici, în num?r de doisprezece). Care este mesajul pe
care îl transmit ei? (Ei predic? credinua într-un singur Dumne- zeu, adic?
monoteismul, împlirea Legii şi voii lui Dumnezeu, mângâind şi ap?rând pe cei
oprimaui, nevoiaşi şi asupriui; şi mustrând pe cei ce au comis tot felul de nedrept?ui).
Cum ne apar deci profeuii? (Ca oameni ai lui Dumnezeu şi slujitori ai drept?uii
sociale).
Se va citi din cartea profetului Isaia cap. VI, unde este prezentat? slava Domnului, din
care, versetul 3 a intrat în cultul Sfintei Liturghii, cântându-se tocmai înaintea prefaceri
Sfintelor Daruri:
„Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi p?mântul de m?rirea Lui“. Se va
reuine acest verset.
--
Profeuii mesianice în Vechiul Testament

Dup? c?derea omului în p?cat Dumnezeu nu l-a p?r?sit, ci permanent a vegheat,
preg?tind un anume popor, pentru ca în el s? vin? Izb?vitorul lumii. Mai mult decât
atât, Dumnezeu a comunicat prin profeui date foarte precise cu privire la naşterea,
activitatea, precum şi la întreaga oper? de mântuire s?vârşit? de Fiul S?u în lume.
Vom vedea în cele ce urmeaz? principalele profeuii ale Vechiului Testament privind
viaua şi activitatea mântuitoare s?vârşit? în lume de Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Chiar dac? au c?zut în p?cat, Dumnezeu nu i-a l?sat pe oameni în desn?dejde, ci le-a
f?g?duit un Mântuitor. Astfel, în blestemul adresat de Dumnezeu şarpelui, se cuprinde
şi prima veste bun?:
„Vr?jm?şie voi pune între tine şi femeie, între s?mânua ta şi s?mânua ei; Acela (cel n?
scut din femeie) îui va zdrobi capul, iar tu îi vei înuepa c?lcâiul“ (Facerea 3, 15).
F?g?duinua Izb?vitorului lumii din p?cat r?mâne o n?dejde vie, asemenea
unei raze de lumin? ce va preg?ti mereu conştiinuele oamenilor în aşteptarea lui
Mesia, Unsul lui Dumnezeu. Astfel, lui Avraam, p?rintele poporului ales şi
„prietenul lui Dumne- zeu“, i se descoper? c? întru el „se vor binecuvânta toate
neamurile p?mântului“ (Facerea 12, 3), ceea ce înseamn? c? toate neamurile se
vor izb?vi de p?cat prin Mesia care se va naşte din seminuia lui Avraam. De
aceea îns?şi schimbarea numelui s?u, din „Avram“ în „Avraam“, îl va defini ca p?
rintele popoarelor. Astfel, lui Isaac, dumnezeu repet? f?g?duinua f?cut? lui
Avraam, tat?l s?u, c? „întru s?mânua ta se vor binecu vânta toate neamurile p?
mântului“
126
Capitolul unu
(Facerea 26, 4). F?g?duinua lui Dumnezeu devine şi mai precis?, mai concret? atunci
când îi arat? lui Iacob, c? din seminuia fiului s?u, Iuda, se va naşte Mesia: „Nu va lipsi
sceptrul lui Iuda şi pov?uuitor din coapsele lui, pân? ce va veni Împ?ciuitorul (?ilo), şi
de el vor asculta toate neamurile“ (Facerea 49, 10). Chiar şi p?gânilor li se descopere
Dumnezeu, ar?tându-le c? din seminuia lui Iacob, numit şi Israel, se va naşte
Mântuitorul lumii. Iat? profeuia lui Valaam: „Îl v?d, dar acum înc? nu este; Îl privesc,
dar nu de aproape; o stea r?sare din Iacob; un toiag se ridic? din Israel...“ (Numeri 24,
17).
Mai târziu Dumnezeu îl va alege pe Moise ca eliberator al poporului din robia
egiptean?, el devenind în acelaşi timp garantul împlinirilor mesianice. Moise îl va numi
pe Mesia adev?ratul prooroc şi eliberator de sub st?pânirea p?catului şi a moruii,
spunând: „Prooroc esemenea mie va scula uie Domnul Dumnezeul t?u din frauii t?i,
de acela s? ascultaui“ (Deuteronom 18, 15).
Dup? cum vom vedea, foarte multe profeuii mesianice sunt cuprinse în cartea
Psalmilor lui David. Dar dup? dezbinarea regatului davidic, profeuiile mesianice vor fi
din ce în ce mai numeroase. Dumnezeu va alege anume persoane c?rora s? le
insufle, spre a transmite poporului, am?nunte foarte precise cu
privire la Mesia, pentru ca atunci când va veni, s?-L poat? recunoaşte. Aceştia sunt
profeuii Vechiului Testament.
Ei se vor referi la timpul venirii lui Mesia, la activitatea Lui, la patimile şi învierea
Lui, precum şi la pogorârea Duhului Sfânt.
Astfel, proorocii Vechiului Testament au ar?tat c? Mesia se va naşte dintr-o
fecioar?: „Pentru aceasta Domnul meu v? va da semn: iat? Fecioara va lua în
pântece şi va naşte fiu şi va fi numele Lui Emanuel“ (Isaia 7, 14). Mesia se va naşte în
Betleemul Iudeii:
„?i tu, Betleemul Efrata cu nimic nu eşti mai mic între miile lui Iuda, c?ci din tine va
ieşi St?pânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei“
(Miheia 5, 1). Deşi foarte modest?, naşterea lui Mesia va fi sesizat? de împ?raui, sau
de magi, care „daruri şi prinoase vor aduce şi se vor închina Lui toui împ?rauii p?
mântului, toate neamurile vor sluji Lui“ (Psalmul 71, 10–12). Naşterea lui Mesia va
produce o mare tulburare în sufletul conduc?torilor poporului. Ei vor urm?ri cu
moartea pe Pruncul care a venit în lume ca s?-i izb?veasc?. O mare crim? va avea
loc atunci, printr-un masacru general al copiilor, ordonat de st?pânitorul acelor vremi:
„Glas se aude în Rama, profeueşte Ieremia, bocet şi plângere amar?, Rahila îşi
plânge copii şi nu vrea s? se mângâie de copiii s?i, fiindc? nu mai sunt“ (Ieremia 31,
15). Pentru a sc?pa de sub ascuuişul sabiei Pruncul-Mesia va
fi dus în Egipt pân? la încetarea persecuuiei, împlinindu-se astfel profeuia care spune:
„Când Israel era tân?r, Eu îl iubeam, şi din Egipt am chemat pe Fiul Meu“ (Osea 11,
1).
Activitatea lui Mesia va fi precedat? de un Înaintemerg?tor, aşa cum era obiceiul
în antichitate. Acesta avea rolul de a „netezi c?ile Domnului, de a le îndrepta“, adic?
de a preg?ti calea celui ce va veni, înl?turând toate piedicile, pentru ca activitatea Lui
s? fie rodnic?: „Un glas strig?: În pustiu g?tiui calea Domnului, drepte faceui în loc
neumblat c?r?rile Dumnezeului nostru... s? fie cele strâmbe, drepte şi cele coluuroase,
c?i netede. ?i se va ar?ta slava Domnului şi tot trupul o va vedea c?ci gura Domnului
a gr?it“ (Isaia 40, 3–5).
Activitatea lui Mesia este redat? sintetic şi conving?tor de c?tre profetul Isaia,
când spune: „Duhul Domnului este peste mine, c? Domnul m-a uns ca s? binevestesc
s?racilor, m-a trimis s? vindec pe cei cu inima zdrobit?, s? propov?duiesc celor robiui
eliberarea şi celor prinşi în r?zboi libertatea... s? mângâi pe cei întristaui; celor ce
jelesc Sionul, s? le pun pe cap cunun? în loc de cenuş?, untdelemn de bucurie în loc
de veşminte de doliu, slav? în loc de desn?dejde. Ei vor fi numiui: stejari ai drept?uii,
rod al Domnului spre pream?rirea Lui“ (Isaia 61, 1–3).
Mesia va fi „lumina lumii“ (Isaia 9,1), „Robul Domnului care va vesti popoarelor
legea lui Dumnezeu“ (Isaia 42, 1–6), dar care
„va pune Legea Domnului în?untrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu,
iar ei îmi vor fi Mie popor“ (Ieremia 31, 33). El va fi „P?storul cel bun“ care va paşte
oile Domnului (Iezechiel 34, 1–31). Va fi „Dumnezeu tare, biruitor, Domn al p?cii şi p?
rinte al veacului ce va s? fie, a c?rui pace va fi f?r? de hotar“ (Isaia 9, 5–6). Profetul
Zaharia descrie intrarea solemn? a lui Mesia în Ierusalim, ca împ?rat drept şi biruitor,
smerit şi c?lare pe asin (Zaharia 9, 9), iar apoi P?storul cel bun va fi vândut cu treizeci
de arginui (Zaharia 12, 10). Dar cel ce L-a vândut nu se va folosi de bani, ci va cump ?
ra cu ei „uarina olarului“ (Ieremia 32, 9). Mesia va p?timi pentru p?catele lumii. ?i
precum profetul Iona a stat în pântecele chitului, tot astfel şi Mesia va sta în mormânt,
iar apoi se va ridica întru slav?.
Patimile lui Mesia ne sunt prezentate cu o cutremur?toare exactitate de c?tre
profetul Isaia: „...Dispreuuit era ca cel din urm? oameni: om al durerilor şi cunosc?tor
al suferinuei, unul înaintea c?ruia s?-ui acoperi faua; dispreuuit şi neb?gat în seam?.
Dar El a luat asupra Lui durerile noastre şi cu suferinuele noastre S-a împov?rat. ?i noi
Îl socoteam pedepsit, b?tut şi chinuit de Dum- nezeu... Chinuit a fost, dar s-a supus şi
nu şi-a deschis gura Sa;
128
Capitolul unu
ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie f?r? de glas înaintea celor ce o
tund, aşa nu şi-a deschis gura Sa... ?i s-a luat de pe p?mânt viaua Lui...
Mormântul Lui a fost pus lâng? cei f?r? de lege... cu toate c? nu s?vârşise
nici o nedreptate şi nici o înşel?ciune nu fusese în gura Lui...“ (Isaia 53, 1–
12).
Interesant este apoi modul am?nunuit cu care psalmistul, cu o mie de ani înainte,
vede patimile, moartea, învierea şi în?luarea la cer a lui Mesia. Astfel, psalmistul ne
arat? c? în timpul suferinuei de pe cruce, mâinile şi picioarele I-au fost str?punse, iar
cei din jur L-au batjocorit (Psalmul 34, 14–15). A fost ad?pat cu ouet şi fiere (Psalmul
68, 25); hainele Lui au fost împ?ruite, iar pentru c?maşa Sa au aruncat soruii (Psalmul
21, 20). Dup? moartea Sa nu i s-a zdrobit nici un os (Psalmul 33, 19–20) cum era
obiceiul timpului în cazul celor condamnaui prin crucificare. Dar dup? patimile Sale
mântuitoare, Mesia va învia, se va în?lua la cer şi va „sta de-a dreapta Tat?lui“
(Psalmul 109, 1), ca unul care va r?mâne în veac Preotul lui Dumnezeu (Psalmul 109,
4), ca mijlocitor veşnic pentru mântuirea oamenilor. Prin sl?vita Sa înviere şi în?luare
la cer, Mesia r?mâne „piatra cea din capul unghiului“ (Psalmul 117, 22) iar ziua învierii
va r?mâne
consacrat? ca „ziua pe care a f?cut-o Domnul s? ne bucur?m şi s?
ne veselim întru ea“ (Psalmul 117, 24).
Mai departe, profeuii Vechiului Testament au proorocit şi despre venirea Sfântului
Duh şi întemeierea Bisericii creştine, odat? cu apariuia harismei glosolaliei ca mijloc
de a face cunoscute în lume „ur?rile lui Dumnezeu“. Iat? ce spune profetul Ioil despre
pogorârea Duhului Sfânt: „Dup? aceea voi v?rsa Duhul meu peste tot trupul şi fii şi
fiicele voastre vor profeuii, b?trânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vedenii vor
vedea. Chiar şi peste robi şi peste roabe voi rev?rsa Duhul Meu. ?i voi ar?ta semne
minunate în cer şi pe p?mânt...“ (Ioil 3, 1–5).
Dup? cum vedem, toate profeuiile s-au împlinit în persoana şi activitatea
mântuitoare a Domnului Iisus Hristos, de la naşterea pân? la sl?vita Sa înviere şi în?
luare la cer. ?i tocmai de aceea au fost date profeuiile, ca atunci când va veni Mesia,
s? fie recunoscut. Cu toate acestea Evanghelia ne spune c? „întru ai S?i a venit şi ai
S?i nu L-au cunoscut“ (Ioan 1,11). Citind apoi în Sfintele Evanghelii, vedem pe de o
parte c? mului Îl recunosc dup? puterea şi iubirea Sa, iar reprezentanuii religioşi ai
timpului îi cer mereu Domnului semne şi minuni pentru a-L recunoaşte. De ce aceast?
întunecare a celor ce nu-L recunoşteau? Interpretând greşit profeuiile, toui aceştia
aşteptau un Mesia politic care s?-i pun? st?pânii lumii şi toate popoarele s? le fie
supuse. Iar când
Mântuitorul se arat? smerit şi neangajat politic ca s?-şi impun? puterea, s-au

smintit, şi în loc s? fie ei primii fii ai împ?r?uiei lui Dumnezeu, L-au condamnat
pe Iisus la moarte, ca pe unul care i-a înşelat. Dar jertfa Sa mântuitoare,
învierea şi apoi pogorârea Sfântului Duh au f?cut parte din planul lui Dumnezeu
pentru izb?virea lumii din p?cat. De aceea, dac? nu L-au primit „cei chemaui“,
L-au primit celelalte neamuri, dornice şi acestea s? se despov?reze de p?cat.
Aşa c?, „într-ale Sale a venit şi ai S?i pe El nu L-au primit. Iar la câui L-au
primit, celor ce cred în numele Lui, le-a dat putere, ca s? se fac? fii ai lui
Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poft? trupeasc?, ci de la Dumnezeu s-au
n?scut“ (Ioan 1, 11–13).
De când dateaz? f?g?duinua venirii unui Izb?vitor? (De când omul a c?zut în p?cat).
Ce reprezint? ea pentru omul c?zut în p?cat? (Reprezint? manifestarea dragostei lui
Dumnezeu de a-l salva de sub puterea diavolului şi a moruii). Cum a împlinit
Dumnezeu aceast? f?g?duinu?? (Prin preg?tirea unui popor din care a ridicat
pe profeui ca oameni aleşi prin care s? comunice planul mântuirii
pe care o va s?vârşi prin Fiul S?u la „plinirea vremii“). Ce ne spun profeuii

despre Mesia? (C? se va naşte din Fecioar?, în Betleem. Naşterea lui va fi
întâmpinat? de magi, dar st?pânitorii acelor locuri nu-i vor înuelege sensul şi
va porni prigoan? împotriva Pruncului-Mesia. Mama lui îl va ap?ra, refugiindu-
se în E g ip t . . . A c t i v i t a t e a lui Mesia va fi p re c e d a t ? de un Înaintemerg?tor.
Mesia va întemeia pe p?mânt împ?r?uia p?cii care s?-l elibereze pe om din p?
cat. De aceea, jertfa şi învierea Sa vor constitui elementele de baz? ale eliber?
rii omului din p?cat, spre împlinirea f?g?duinuei lui Dumnezeu). De ce a fost
nevoie ca Dumnezeu s? comunice oamenilor prin profeui planul mântuirii şi
modul în care Mesia îl va realiza? (Ca s?-L cunoasc? oamenii când El va veni şi
s?-I urmeze). L-au recunoscut în persoana Domnului Iisus Hristos? (Majoritatea
din reprezentanuii oficiali ai poporului nu L-au recunoscut, dar poporul de rând
în cea mai mare parte a aderat la El). De ce nu a fost primit Domnul Iisus?
(Fiindc? s-au interpretat greşit profeuiile, aşteptând un Mesia politic, care s?
întemeieze o împ?r?uie lumeasc?). Dar cu cei ce L-au primit pe El în v iaua lor,
ce s-a întâmplat? (Aceştia, eliberându-se de p?cat, au devenit fii lui
Dumnezeu, adic? poporul lui Dumnezeu, sau Biserica lui Dumnezeu).
130
ñ Aplicarea
Capitolul unu
Profeuiile mesianice ale Vechiului Testament referitoare la persoana şi activitatea

Mântuitorului, au fost identificate în Sfintele Evanghelii ori de câte ori s-a ivit cazul
atât de Iisus, cât şi de Sfinuii Apostoli, ca şi de muluimea care Îi urma.
Apoi, profeuiile mesianice ale Vechiului Testament au r?mas profund întip?rite în
conştiinua creştinilor, constituind piese de mare preu în cultul Bisericii, în special în
lecturile biblice şi în slujbele bisericeşti. E suficient s? ne referim, spre exemplificare,
la slujba Proscomidiei, unde se face pomenirea cuvintelor profetului Isaia cu privire la
patimile Domnului: „ca o oaie spre junghiere s-a dus...“
Cateheze Biblice – Noul †estament

131
CAPITOLUL 1
Cateheze biblice
partea a II-a
Noul Testament
132
Capitolul unu
--
Cateheze Biblice – Noul †estament 133
Genealogia Mântuitorului

Era obiceiul la cei vechi s? se redacteze tabloul genealogic, atunci când se vorbea
despre oameni deosebiui şi neamul din care provin, spre a li se cunoaşte originea.
Aşa, în Vechiul Testament g?sim prezentat tabloul genealogic al lui Adam, al lui Noe şi
al lui Sem. Pentru a ar?ta c? Iisus este Mesia proorocit şi aşteptat, Sfântul
Evanghelist Matei începe scrierea Evangheliei sale prezen- tându-ne tabloul
genealogic al Domnului.
Cum tabloul genealogic se numeşte „cartea neamului“, vom vedea care este cartea
neamului lui Iisus Hristos, sau genealogia Mân- tuitorului.
Înc? de la începutul Evangheliei, Sfântul Matei anunu? c? va prezenta „cartea

neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Aceasta înseamn? c? Iisus
Hristos nu este un om oarecare. Însuşi numele Lui spune aceasta. „Iisus“ este
transcrierea grecizat? a evreiescului „Ieşua“, care înseamn?
„Dumnezeu este Mântuitor“, iar „Hristos“ însemneaz? „Unsul“ adic? Mesia cel
proorocit, Izb?vitorul lumii. Ungerea ca binecuvântare cereasc? consfinuea o
demnitate cu totul deosebit?, de aceea se aplica regilor teocratici, profeuilor şi
arhiereilor. El provine dup? trup din seminuia lui Avraam şi din familia lui David.
Aceasta are o importanu? deosebit?, deoarece Mesia era aşteptat ca provenind din
Avraam, cu care Dumnezeu a încheiat un leg?mânt sfânt şi pe care l-a binecuvântat
în mod cu totul deosebit atunci când s-a aşezat din porunc? divin? în Canaan:
„?i eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi m?ri numele t?u şi vei
fi izvor de binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta... ?i se vor
binecuvânta întru tine toate neamurile p?mântului“ (Facerea 12, 2–3). La fel, Mesia va
134
Capitolul unu
proveni din familia regelui David. El se va numi „Fiul lui David“, conform proorociei pe
care Dumnezeu prin profetul Natan o descoper? lui David: „Iat?, Domnul îui vesteşte
c? îui va înt?ri casa... Voi ridica dup? tine pe urmaşul t?u, care va r?s?ri din coapsele
tale... Acela va zidi casa numelui meu şi eu voi înt?ri scaunul domniei lui în veci...
Casa ta va fi neclintit?, regatul t?u va r?mâne veşnic înaintea ta şi tronul t?u va sta în
veci“ (II Regi 7, 12–17).
Tocmai de aceea, „cartea neamului lui Iisus Hristos“ este prezentat? pe trei etape
sau unit?ui, înscriindu-se 42 de neamuri, împ?ruite în câte 14, dup? cum urmeaz?:
ñ De la Avraam pân? la David
ñ De la David pân? la robia babilonic?
ñ De la robia babilonic? pân? la Iosif
Prima perioad?, început? cu Avraam, se continu? cu Isaac şi Iacov, urmând apoi
Iuda. Acesta primind apoi binecuvântarea tat?lui s?u i se prevesteşte c? din seminuia
lui se va naşte Mesia:
„Nu va lipsi sceptrul din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, pân? ce va
veni Împ?ciuitorul c?ruia se vor supune popoarele“ (Facerea 49, 10).
Perioada a doua cuprinde pe Solomon, fiul lui David, apoi
pe Roboam, continuându-se cu alui regi mai buni, sau mai r?i, mai evlavioşi, sau
idolatri, care au atras mânia lui Dumnezeu şi poporul este dus în robia babilonic? sub
Nabucodonosor, când Ierusalimul a fost asediat şi distrus, iar templul a fost pr?dat.
Reîntorcându-se apoi în patrie, reapare în conştiinua poporului idealul mesianic. Este
pomenit numele lui Zorobabel, care recl?deşte templul din Ierusalim. Deşi acest
templu nu a avut str?lucirea celui dintâi, m?rirea lui va fi şi mai mare — spuneau
profeuii — fiindc? în el va intra Mesia.
Cartea neamului lui Iisus Hristos se încheie cu Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a
n?scut Iisus, ce se cheam?
„Hristos“. Vedem c? originea dup? trup a Domnului este redat? pe numele lui Iosif,
care nu era tat?l Lui natural, dar conform rânduielilor timpului, copiii erau socotiui ca
aparuin?tori aceleiaşi familii, chiar dac? tat?l lor natural era altul. În acest caz, Iosif
era socotit tat?l legal, nu natural, pentru a se înt?ri convingerea c? Iisus este Mesia,
„Fiul lui Dumnezeu“. Evanghelistul precizeaz? c? Iosif este „logodnicul“ Mariei, nu
souul ei, de unde putem vedea clar c? Maria, mama lui Iisus, este Fecioar?, iar
întruparea este de la Duhul Sfânt.
Deşi genealogia este prezentat? descendent, amintindu-se numele b?
rbauilor, fiindc? ei constituiau capul familiei, care
perpetueaz? neamul, Evanghelistul ne red? totuşi şi nume de femei, ca: Tamar,

Bahab, Betşeba şi moabiteanca Ruth, iar la sfârşit aminteşte, dup? cum am v?zut,
numele Sfintei Fecioare Maria, care t?lm?cit însemneaz?: „Binepl?cut?“,
„Binemirositoa- re“, „Pl?cut?“, „Doamn?“, „St?pân?“.
Pe lâng? prezentarea pe care o face Sfântul Evanghelist Ma- tei, urm?rind
neamurile de la Avraam şi pân? la Iisus, mai avem în Noul Testament şi o alt?
prezentare a neamului lui Iisus, cea pe care ne-o înf?uişeaz? Sfântul Evanghelist
Luca într-o form? invers?, ascendent?, de la Iisus pân? la Adam, pân? la Dumne- zeu.
Asociindu-l pe Mântuitorul cu Adam, vedem c? aşa cum prin firea p?c?toas?
moştenit? de la primul om, suntem supuşi p?catului, tot aşa prin întruparea „Celui de
al doilea Adam“, a Mântuitorului Iisus Hristos putem moşteni firea eliberat? de p?cat,
înnoit? prin binecuvântarea lui Dumnezeu spre viaua veşnic?.
Intuiuia se face ar?tându-se diferite personaje biblice incluse în genealogia lui
Iisus.
F?când împ?ruirea genealogiei Domnului din 14 în 14 generauii,
ne gândim la faptul c? cifra 14 reprezint? dublarea cifrei 7 considerat? sfânt?, iar 42

(dublarea înmuluit? cu 3) reprezint? deplin?tatea sfinueniei împlinite în persoana celui
care o încheie, adic? a lui Iisus Hristos.
Am v?zut apoi c? în cartea neamului lui Iisus apar şi femei. Unele dintre ele chiar
p?c?toase, altele de alt neam; ceea ce înseamn? c? la mântuire sunt chemaui toui
oamenii, în mod egal: b?rbaui sau femei; p?c?toşi sau drepui; din poporul ales, sau
din alte neamuri.
Observ?m c? Sfântul Evanghelist ne prezint? neamul dup? trup al Domnului.
Aceasta nu ne opreşte s? consider?m c? Cel ce s-a întrupat este şi r?mâne
Dumnezeu adev?rat. Fiind şi r?mânând Dumnezeu adev?rat, El este şi Om adev?rat,
adic? Fiul lui Dum- nezeu, Fiul Omului, Fiul lui David.
ñ Aplicarea
Pericopa Evanghelic? referitoare la „cartea neamului lui Iisus Hristos“ a fost rânduit?
de c?tre Biseric? s? se citeasc? în duminica dinaintea Naşterii Domnului, atr?gându-
ne prin aceasta luare aminte asupra Personalit?uii divin-umane a Celui ce se va naşte
pentru a noastr? mântuire.
136
Capitolul unu
--
Pentru a înuelege mai bine genealogia vieuii cuiva, ar fi recoman- dabil ca fiecare s?-şi
analizeze propria genealogie.
Buna Vestire

Se poate porni de la intuiuie, ar?tându-se icoana Buneivestiri,

sau: Privind cu faua spre altar în sfinuitul locaş de cult, observ?m
pe uşile împ?r?teşti icoana unei Fecioare adumbrit? de razele luminoase ale Duhului
Sfânt în chip de porumbel, iar al?turea imaginea unui înger în veşminte albe,
adresându-i-se cu un crin în mân?, ca semn al cur?uiei şi nevinov?uiei. Aceasta
reprezint? icoana Buneivestiri.
Vom vedea în cele ce urmeaz? ce ne spune Evanghelia despre Bunavestire şi care

este înuelesul acestui eveniment din opera de mântuire a neamului omenesc.
Textul pericopei Evanghelice „În luna a şasea a fost trimis îngerul Gavriil de la
Domnul în cetatea Galileii, al c?rui nume era Nazaret, la o Fecioar? logodit? cu
un b?rbat, al c?rui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele Fecioarei era
Maria. ?i intrând îngerul la ea, a zis: „Bucur?-te cea plin? de dar, Domnul este
cu tine, binecuvântat? eşti tu între femei“. Iar ea v?zând, s-a sp?imântat de
cuvântul lui şi cugeta ce va fi însemnând urarea aceasta. ?i a zis îngerul: nu te
teme, Maria, c?ci ai aflat har de la

138
Capitolul unu
Dumnezeu. ?i iat? vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui
Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema, şi-I va da Lui
Domnul Dumnezeu tronul lui David, tat?l S?u, şi va împ?r?ui peste casa lui
Iacob în veci şi împ?r?uia lui nu va avea sfârşit. ?i a zis Maria c?tre înger: cum
va fi aceasta de vreme ce eu nu ştiu de b?rbat? ?i r?spunzând îngerul i-a zis:
Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri;
pentru aceasta şi Sfântul ce se va naşte din tine se va chema Fiul lui
Dumnezeu. ?i iat? Elisabeta, rudenia ta, şi ea a z?mislit un fiu la b?trâneuele ei,
şi aceasta este a şasea lun? pentru ea, care se chema stearp?. C? la
Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinu?. ?i a zis Maria: „iat? roaba
Domnului, fie mie dup? cuvântul t?u.“ ?i s-a dus îngerul de la ea“ (Luca 1, 26–
38).
Explicarea textului Dup? cum vedem, Bunavestire înseamn? vestea bun? pe care
îngerul Gavriil o transmite unei Fecioare aleas? de Dumnezeu s? nasc? pe Mesia cel
proorocit şi aşteptat. Îngerii sunt fiinue spirituale, care petrec în jurul tronului lui
Dumnezeu. Numele lor înseamn? „vestitor“. Ei sunt trimişi de Dumnezeu ca s?
vesteasc? oamenilor voia şi hot?rârile Sale. Pen-
tru a putea intra în leg?tur? cu oamenii, ei se prezint? în chip
omenesc şi vorbesc limba înueleas? de cei c?rora li se adreseaz?. Fecioara se numea
Maria. Locuia în Nazaretul Galileii, „un s?tuleu lâng? Muntele Tabor“, fiind logodit? cu
Iosif. La evrei logodna se f?cea cu aprobarea p?rinuilor şi a fratelui mai mare. Ea dura
un an. Era o perioad? de verificare. Fecioara logodit? locuia în casa p?rinuilor ei. În
aceast? situauie apare îngerul Gavriil spre a-i comunica Fecioarei voia lui Dumnezeu,
spunându-i: „bucu- r?-te cea plin? de har, Domnul este cu tine, binecuvântat? eşti tu
între femei“. De aici vedem c? nu e vorba de o Fecioar? oarecare, ci de „una plin? de
har“, care va avea un destin fericit, şi anume de a fi binecuvântat? între femei, de a i
se atribui peste veacuri cinstire din partea oamenilor, fiindc? va împlini cea mai înalt?
misiune încredinuat? de Dumnezeu vreodat? unui om.
De aceea, copleşit? de mesajul îngerului, Fecioara s-a sp?imântat şi a r?mas
nedumerit?, motiv pentru care îngerul o linişteşte, explicându-i c? „a aflat har de la
Dumnezeu şi va lua în pântece şi va naşte fiu şi va chema numele Iui Iisus. Acesta va
fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema...“ Nedumerirea ei creşte şi mai mult,
aflând c? „va lua în pântece“. ?i era justificat?
„de vreme ce nu ştia de b?rbat“. Se simuea f?r? prihan?. Avea conştiinua clar? c? nu
a tr?dat actul logodnei. Explicauia îngerului îns? o va linişti, aflând c? e vorba de
„umbrirea Duhului Sfânt“,
care este „de viau? f?c?torul“ şi care înc? de la creauie aduce ordinea ce d? curs
normal vieuii. Iar Sfântul care se va naşte din ea este Fiul lui Dumnezeu, care va
împ?ca cerul cu p?mântul, aducând, sau restabilind armonia şi ordinea de la începutul
creauiei. Vedem de aici c? actul întrup?rii Fiului lui Dumnezeu se face prin
participarea Sfintei Treimi. „Puterea Celui Preaînalt“ indic? prezenua Tat?lui, iar
„umbrirea“ Sfintei Fecioare este lucrarea Sfântului Duh. ?i Sfântul care se z?misleşte
este Fiul lui Dumnezeu (sau Dumnezeu Fiul). Taina întrup?rii Fiului lui Dumnezeu, a
fecioriei Mariei şi a naşterii ce va urma, fecioar? r?mânând şi pe mai departe, este
mai presus de orice înuelegere omeneasc?. Ea dep?şeşte naturalul şi firescul. E vorba
de prezenua Sfintei Treimi, de lucrarea şi de planul lui Dumnezeu la care toate sunt cu
putinu?. Pentru a ne da totuşi seama de posibilitatea acestei z?misliri mai presus de
fire, s-a oferit imaginea razelor de lumin? ale soarelui, care p?trund prin geamul unei
ferestre, f?r? a-i aduce acesteia vreo v?t?mare...
Aflând c? e vorba de o împlinire a voii lui Dumnezeu, Fecioara primeşte taina
printr-un cuvânt de total? d?ruire: „fie mie dup? cuvântul t?u!“ ?i dialogul Sfintei
Fecioare cu îngerul
se încheie aici. Taina a fost primit? în viaua ei. De acum începe
jert fa. Ea va apare îns?rcinat? în faua oa men i lo r, trezind suspiciunea lor.
Nu putea s? dea explicauii nim?nui. Mai mult decât atât, Legea era foarte aspr?
în astfel de situauii. Ea prevedea c? „dac? pe vreo fat? tân?r? logodit? cu un b?
rbat cineva o va întâlni în cetate şi se va culca cu dânsa, s? fie aduşi amândoi
la poarta cet?uii aceleia şi s? fie ucişi cu pietre“ (Deuteronom 22, 23–24).
Cunoscând aceast? prescripuie a Legii, dar fiind un suflet generos, f?r?
prihan?, drept în faua lui Dumnezeu şi a oamenilor, şi nevrând s?-şi descopere
sau s?-şi insulte logodnica, Iosif se hot?rî „s? o lase pe ascuns“ (Matei 1, 19).
Alui b?rbaui s-ar fi simuit lezaui în amorul propriu şi ar fi reacuionat cu r?
zbunare şi duritate, chiar dac? nu aveau toate argumentele... Ar fi judecat dup?
aparenue... ?i în cazul Sfintei Fecioare, acestea deveneau din ce în ce mai
evidente... Dar Iosif nu a ales soluuia durit?uii. El vroia s?-şi p?streze pân? la
cap?t iubirea fau? de logodnica sa... Dar când se p?rea c? Sfânta Fecioar? este
mai mult p?r?sit? de oameni, atunci intervine Dumnezeu. El nu-şi las? p?r?siui
aleşii S?i, şi nici planul Lui nu poate fi nimicit, sau dat la o parte... De aceea,
când Iosif cugeta s?-şi p?r?seasc? logodnica, „iat?, îngerul Domnului i s-a ar?
tat în vis, zicând: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, c?
ce s-a z?mislit în ea este de la Duhul Sfânt. ?i ea va naşte fiu şi tu îi vei da
numele Iisus, c? El
140
Capitolul unu
va mântui pe poporul S?u de p?catele lui“ (Matei 1, 20–21). ?i astfel, Iosif primeşte din
partea lui Dumnezeu mesajul şi calitatea de a fi protectorul Sfintei Fecioare şi a
Pruncului, care se va naşte la timpul potrivit.
Dar Bunavestire nu r?mâne numai o realitate istoric?, demn? de comemorat de
creştini, ca una din cele mai însemnate s?rb?tori, ca un prim Cr?ciun. Actul istoric al
Buneivestiri prin taina şi jertfa pe care le conuine, se continu? şi în viaua
duhovniceasc? a fiec?rui credincios. Odat? ce Hristos „ia chip“, se z?misleşte spiri-
tual în sufletul şi viaua creştin?, iar odat? ce aceast? tain? este înueleas? şi primit?,
se continu? asemenea Buneivestiri — prin jertf?. Este vorba de jertfa lep?d?rii de
sine, pentru ca Hristos s? se dezvolte tot mai mult şi s? se „maturizeze“ în viaua
duhovniceasc?. E vorba apoi de jertfa urm?rii lui Hristos prin luarea crucii tale al?
turi de crucea Lui, de continuare pân? la sfârşitul veacurilor a tainei şi jertfei lui
Hristos, cu o bucurie şi d?ruire sfânt?, pentru statornicia pe p?mânt a Împ?r?uiei lui
Dumnezeu: „Vie împ?r?uia Ta, fac?-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe p?mânt“.
În ce const? Bunavestire? (În vestea bun? pe care îngerul Gavriil o transmite Sfintei
Fecioare Maria, c? va naşte pe Mesia, Mân- tuitorul lumii). Cum a primit ea aceast?
veste? (La început s-a sp?imântat de prezenua îngerului. Apoi vestea a copleşit-o,
fiindc? era neprih?nit?, şi nu putea înuelege cum va fi posibil? împlinirea veştii
îngerului. Dar dup? ce îngerul o asigur? c? la „Dumnezeu toate sunt cu putinu?“ şi c?
prin umbrirea Duhului Sfânt, „de viau? f?c?torul“, ea va deveni N?sc?toare de
Dumnezeu, „binecuvântat? între femei“, Sfânta Fecioar? se supune cu smerenie şi d?
ruire, r?spunzând îngerului: „fie mie dup? cuvântul t?u„). Dup? ce a primit taina z?
mislirii Fiului lui Dumnezeu, ce se va întâmpla în viaua Sfintei Fecioare? (Va începe
jertfa). Dumnezeu o va p?r?si? (Nu o va p?r?si, fiindc? Dumnezeu nu renunu? la
planul S?u, iar aleşii S?i nu vor fi niciodat? şi nici o clipit? p?r?siui. Tot ce se întâmpl?
în viaua lor este cu Voia şi îng?duinua lui Dumnezeu).
ñ Aplicarea
Evenimentul Buneivestiri este s?rb?torit de Biseric? cu nou? luni înainte de Naşterea

Domnului, adic? la 25 martie. Fiind zi de bucurie, şi c?zând în postul Paştilor, Biserica
acord? dezlegare la peşte şi la vin.
În semn de preuuire a evenimentului care deschide opera de mântuire, Biserica

cinsteşte Bunavestire printr-un imn de laud? adus Sfintei Fecioare, imortalizat în
„Acatistul Buneivestiri“, care poart? amprenta unei mari în?lu?ri duhovniceşti: „Îngerul
cel mai întâi st?t?tor din cer a fost trimis s? zic? N?sc?toarei de Dumne- zeu: „Bucur?-
te!“ ?i împreun? cu glasul netrupesc v?zându-Te, Doamne, întrupat, s-a sp?imântat şi
a st?tut strigând c?tre dânsa unele ca acestea: Bucur?-te prin care r?sare bucuria;
Bucur?-te prin care piere blestemul; ...Bucur?-te pântecele dumnezeieştii întrup?ri;
Bucur?-te, prin care se înnoieşte f?ptura; Bucur?-te prin care Prunc se face F?c?torul;
Bucur?-te mireas?, pururea Fecioar?“.
ñ --
Se va citi în întregime Acatistul Buneivestiri.
Naşterea Domnului

Articolul al treilea din Simbolul de credinu? ne spune despre cea de a doua Persoan?
a Sfintei Treimi: „...care pentru noi oamenii şi pentru a noastr? mântuire s-a pogorât
din ceruri, s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a f?cut om“.
Vom vedea cum s-a desf?şurat actul istoric al Naşterii Domnului.
142
Capitolul unu
Textul pericopei evanghelice „?i în zilele acelea a ieşit porunc? de la cezarul August s? se înscrie toat?
lumea. Aceast? înscriere s-a f?cut mai întâi pe când st?pânea în Siria Quirinius.
?i se duceau toui s? se înscrie, fiecare în cetatea sa. ?i s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în
Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, pentru c? era din casa şi din seminuia lui David, s?
se înscrie cu Maria, cea logodit? cu el, fiind grea. ?i pe când era acolo, s-au împlinit zilele ca s? nasc?.
?i a n?scut pe fiul s?u cel întâi n?scut şi l-a înf?şat şi l-a culcat în iesle, pentru c? nu avea loc în casa de
oaspeui. ?i erau nişte p?stori în noaptea aceea stând pe câmp şi f?când de straj? împrejurul turmei lor. ?i
iat? un înger al Domnului a st?tut înaintea lor şi slava Domnului a str?lucit împrejurul lor şi s-au înfricoşat cu
fric? mare. ?i le-a zis îngerul: nu v? temeui, c? iat? v? binevestesc bucurie mare, care va fi pentru tot
poporul, c? vi s-a n?scut ast?zi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. ?i aceasta v ? va fi
semn: veui g?si un prunc înf?şat, culcat în iesle. ?i deodat? s-a v?zut, împreun? cu îngerul, muluime de
oaste cereasc?, l?udând pe Dumnezeu şi zicând: M?rire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe p?mânt pace,
între oameni bun?voire. ?i cum s-au dus de la ei îngerii la cer, p?storii au zis unii c?tre aluii: s? mergem dar
pân? la Betleem şi s? vedem cu- vântul acesta ce s-a f?cut, pe care Domnul ni l-a descoperit. ?i au venit
degrab? şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle. ?i v?zând, au spus ce li s-a gr?it despre
pruncul acesta.
?i toui care au auzit s-au mirat de cele ce le-au spus p?storii; iar Maria p?stra toate cuvintele
acelea, punându-le în inima sa. ?i s-au întors p?storii, sl?vind şi l?udând pe Dumnezeu pentru
toate cele ce auziser? şi v?zuser?, precum li se spusese“ (Luca 2, 1–20).
Explicarea textului Dup? cum vedem din relatarea Naşterii Domnului, evenimentul este prezentat de
Sfântul Evanghelist Luca într-un cadru istoric bine determinat, care motiveaz? în acelaşi timp naşterea la
Betleem şi nu la Nazaret. Astfel, evenimentul istoric al Naşterii Domnului în Betleem este determinat de
recens?mântul populauiei în întreg imperiul roman f?cut de împ?ratul Octavian Augustus, în timp ce în Siria
st?pânea Quirinius.
Se ştie prea bine din istorie c? împ?ratul Octavian, nepotul lui Iuliu Cezar, supranumit „Augustus“, adic?
„Sacrul“, sau
„Ilustrul“, domnind între 27 în.Hs. şi 14 d.Hs., f?cea tot la 14
ani recens?mântul populauiei din imperiu, pentru a urm?ri o echitabil? repartiuie a

impozitelor. Împ?ratul însuşi uinea evidenua recens?mintelor. Recens?mântul în
Palestina a fost ordonat de reprezentantul împ?ratului, de guvernatorul (proconsulul)
Siriei, Publius Sulpicius Quirinius, care conduce Siria în dou? rânduri, începând din
anul 10 în.Hr. şi 9 d.Hr. Evanghelistul Matei vine cu precizarea ca Naşterea Domnului
a avut loc „în zilele regelui Irod“. Întrucât nu pl?tea impozit Romei, fiindc? purta titlul
de
„rege asociat“ (rex socius), Irod a primit cu larg? inim? s? se fac? acest recens?mânt
în uara lui.
Recens?mântul ordonat de Octavian Augustus a obligat pe fiecare locuitor s? se
deplaseze la locul de obârşie al neamului s?u. ?i cum Iosif şi Maria erau din neamul
lui David, cu obârşia în Betleem, p?r?sesc Nazaretul, situat în provincia Galileii şi vin
în provincia Iudeea, la Betleem, oraşul situat la 10–12 km sud de Ierusalim. Se mai
numea şi „Cetatea lui David“, fiindc? aici s-a n?scut cu o mie de ani în urm? regele
David. Dup? reîntoar- cerea din robia babilonic?, mului din descendenuii familiei
davidice se stabilesc şi în alte localit?ui din Palestina, precum str?moşii lui Iosif şi
Maria s-au aşezat în Nazaretul Galileii.
Dup? un drum lung şi greu, din Nazaret şi pân? în Betleem,
aproximativ 150 km, neg?sind aici loc în casele de oaspeui, şi
„împlinindu-se zilele ca s? nasc?“, Fecioara Maria a n?scut pe Mântuitorul lumii într-o
iesle. L-a înf?şat şi L-a culcat aici. Co- mentând aceasta, Sfinuii P?rinui accentueaz?
marea smerenie în care s-a îmbr?cat Fiul lui Dumnezeu înc? de la Naşterea Sa. „Toa-
te prin Dânsul s-au f?cut şi f?r? de El nimic nu s-a f?cut din tot ce s-a f?cut“ (Ioan 1,
3), dar El vine la noi ca om, nu în palate, nici în lux, ci în cea mai copleşitoare
umilinu?. De aceea, smerenia Lui este cu atât mai mare, cu cât locul din care El a
coborât este mai înalt...
Primii care L-au întâmpinat pe Pruncul nou-n?scut pentru mântuirea noastr? au
fost p?storii. Ei st?teau pe câmp şi f?ceau de paz? noaptea împrejurul turmei lor,
probabil lâng? Ierusalim, ca angajaui ai templului spre a creşte oile şi mieii folosiui ca
jertfe. Nu este îns? întâmpl?toare aceast? coincidenu?, fiindc? şi Fiul Omului ca o
„oaie se va aduce spre junghiere“, El, care va fi
„p?storul cel bun al oilor“.
P?storii nu fac îns? parte din clasele st?pânitoare, sau suspuse ale societ?uii. Ei
erau cei mai modeşti dintre oameni. ?i poate tocmai de aceea au fost aleşi ei s? fie
primii care s? întâmpine pe Mesia. Este înc? o împlinire a mesajului Buneivestiri ar?tat
prin cuvintele Sfintei Fecioare: „...Ar?tat-a t?ria brauului S?u, Domnul
144
Capitolul unu
risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor; a coborât pe cei puternici de pe tronuri şi a
în?luat pe cei smeriui; pe cei fl?mânzi i-a umplut de bun?t?ui şi pe cei bogaui i-a scos
afar? deşerui...“ (Luca 1, 51–53). Cu alte cuvinte, „pe cele smerite şi neputincioase
ale lumii le-a ales Dumnezeu ca s? ruşineze pe cele tari“. Celor „s?raci cu duhul“ le va
oferi Mesia n?scut în peştera s?r?c?cioas? a Betleemului împ?r?uia Sa (Matei 5, 3).
Pentru unii ca aceştia, pentru salvarea vameşilor şi p?c?toşilor s-a întrupat Fiul lui
Dumnezeu. De aceea, El va face din vameşi Apostoli, şi din p?c?toşi sfinui.
Când p?storilor li s-a ar?tat îngerul şi când slava lui Dumne- zeu a str?lucit
împrejurul lor, ei s-au înfricoşat foarte mult. Nu au mai v?zut niciodat? aşa ceva şi nici
nu se aşteptau s? vad? vreodat?. Îngerul îi încurajeaz? şi le spune lor, tocmai lor, cea
mai bun? veste din lume, care va fi o mare bucurie pentru întreg poporul pân? la
sfârşitul veacurilor, şi anume c? „ast?zi s-a n?scut Mântuitorul, care este Hristos
Domnul“. Altfel spus: ast?zi vi s-a ar?tat mântuirea cea mult aşteptat?, ast?zi a venit
iertarea şi împ?carea cerului cu p?mântul, fiindc? „atât de mult a iubit Dum- nezeu
lumea, încât şi pe Fiul S?u, Cel unul n?scut, L-a dat, ca
oricine crede în El s? nu piar?, ci s? aib? viau? veşnic?“ (Ioan 3,
16). Acest imn al împ?c?rii cerului cu p?mântul este cântat de muluimea de oaste
cereasc?, zicând: „M?rire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe p?mânt pace, între
oameni bun?voire“.
Împlinind porunca îngerului, p?storii s-au dus la Betleem şi au g?sit Pruncul culcat
în iesle, iar pe Maria şi pe Iosif al?turi de El. Au mai venit de bun? seam? la ieslea
unde s-a n?scut Mesia şi alui oameni din împrejurimi spre a oferi — aşa cum se
cuvine şi este omenos — un cât de mic ajutor Femeii care n?scuse... Toui s-au mirat
de cele m?rturisite de p?stori... Maria îns? nu s-a mirat, fiindc? ea cunoştea mai bine
ca oricine taina z?mislirii şi naşterii Fiului lui Dumnezeu. ?i nu a m?rturisit-o nim?nui,
ci a p?strat-o în inima sa.
Intuiuia se va face ar?tându-se tabloul sau icoana Naşterii Domnului în
ieslea din Betleem.
Când a avut loc Naşterea Domnului, sau întruparea Fiului lui Dumnezeu? (În timpul
împ?ratului Octavian Augustus, când guvernator al Siriei era Quirinius, iar rege al I ?rii
Sfinte era Irod). Unde s-a n?scut Pruncul sfânt? (În Betleem). Dar Sfânta Fecioar? şi
dreptul Iosif erau din Nazaret. Cum de au ajuns în
Betleem? (Împ?ratul Romei a dat ordin s? se fac? recens?mântul populauiei şi cu

acest prilej fiecare trebuia s? se înscrie în localitatea de origine a neamului s?u. Iar
cum Iosif şi Maria erau din neamul lui David, iar acesta din Betleem, s-au deplasat din
Nazaret pân? în Betleem). Ce s-a întâmplat când au ajuns în Betleem? (Sfintei
Fecioare i s-au împlinit zilele naşterii). Unde a n?scut ea pe Mântuitorul lumii? (Neg?
sind o cas? de oaspeui, L-a n?scut într-o iesle). Faptul c? Fiul lui Dumnezeu, creatorul
cerului şi al p?mântului primeşte s? se nasc? într-o iesle s?r?c?cioas?, ce ne
demonstreaz?? (Ne arat? iubirea f?r? de margini a lui Dumnezeu ar?tat? omului,
printr-o covârşitoare smerenie, sau umilinu?). Care au fost primii invitaui ai cerului la
Naşterea Pruncului din Betleem? (Au fost nişte p?stori, oameni simpli şi modeşti). Ce
ne arat? aceasta? (C? Dumnezeu „celor smeriui le d? har“). Ce le spune îngerul p?
storilor? (C? ast?zi l-i s-a n?scut Mântuitor). Ce înseamn? aceasta? (Înseamn? c? prin
întruparea Fiului lui Dumnezeu ne-a venit iertarea cerului, adic? împ?carea cerului cu
p?mântul). Cine confirm? acest mesaj? (Oastea îngerilor care cântau marele imn al
împ?c?rii: „M?rire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe p?mânt pace, între oameni
bun?voire“). Ce au f?cut p?storii dup? plecarea îngerului? (Au
mers în Betleem — ca dovad? c? ei erau în împrejurimi — şi acolo au g?sit Pruncul
împreun? cu Mama Sa şi cu dreptul Iosif, precum şi cu alui oameni). Când p?storii au
povestit cele întâmplate, ce au f?cut cei prezenui la ieslea din Betleem? (S-au mirat).
Dar Mama Pruncului? (Ea nu s-a mirat, fiindc? cunoştea taina z?mislirii şi întrup?rii
Fiului lui Dumnezeu).
ñ Aplicarea
Naşterea Domnului constituie pentru creştini unul din cele mai mari praznice. Ea se s?
rb?toreşte în fiecare an la 25 decembrie, fiind precedat? de o perioad? de şase s?pt?
mâni de post.
Se va cânta Troparul Naşterii Domnului, Colindul: „O, ce veste minunat?“,
precum şi alte colinde.
Se va citi textul Sfintei Evanghelii dup? Luca privind Naşterea Domnului şi se va înv?
ua Troparul Naşterii Domnului şi alte colinde.
--
146
Închinarea magilor

Capitolul unu
La opt zile dup? Naşterea Domnului Sfânta Fecioar? şi dreptul Iosif se prezint?
cu Pruncul Sfânt la templu pentru a fi t?iat împrejur; iar la patruzeci de zile a
fost închinat la templu, fiind întâmpinat de dreptul Simeon şi proorociua Ana.
Nu peste mult timp a avut loc un e veniment mai puuin aşteptat.
Acesta este închinarea magilor de la R?s?rit, la care ne vom referi în cele ce

urmeaz?.
Textul pericopei evanghelice „Iar dup? ce Iisus s-a n?scut în Betleemul Iudeii în zilele
regelui Irod, iat? magii de la r?s?rit sosir? în Ierusalim, zicând: Unde este Nou-N?
scutul rege al iudeilor? C?ci noi am venit ca s? ne închin?m Lui. Iar regele Irod auzind
aceasta s-a tulburat şi împreun? cu el tot Ierusalimul.
?i adunând pe toui arhiereii şi c?rturarii poporului i-a întrebat unde are s? se nasc?
Hristos. Iar ei au zis: în Betleemul Iudeii, c?ci aşa s-a scris prin profetul: „?i tu,
Betleeme, p?mântul lui Iuda, nicidecum nu eşti mai mic între c?peteniile lui Iuda, c?
din tine va ieşi Conduc?torul (Pov?uuitorul) care va paşte pe poporul meu, pe Israel.
Atunci Irod chemând pe magi s-a informat cu de-am?nuntul de la ei despre timpul
când li s-a ar?tat steaua. ?i trimiuându-i pe dânşii la Betleem le-a zis: Mergând,
cercetaui cu de-am?nuntul despre Prunc, iar dac? îl veui g?si vestiui-m? şi pe mine ca
şi eu s? merg s? m? închin Lui. Iar ei ascultându-l pe rege s-au dus. ?i iat? steaua pe
care o v?zusera la r?s?rit, mergea înaintea lor pân? ce a venit şi a stat deasupra
locului unde era Pruncul. Iar ei v?zând steaua s-au bucurat cu bucurie foarte mare.
?i intrând în cas? au v?zut pruncul cu Maria, mama Lui, şi c?zând la p?mânt I s-au
închinat Lui şi deschizându-şi visteriile lor I-au
dus Lui: aur, t?mâie şi smirn?. ?i primind încunoştinuare în vis ca s? nu se întoarc? la

Irod, s-au dus pe alt? cale în uara lor“ (Matei 2, 1–12).
Explicarea pericopei Dup? cum ne arat? textul pericopei evanghelice, venirea magilor
se petrece „în zilele lui Irod regele“.
Cine era Irod?
Era fiul lui Antipater. A fost ales de Senatul roman, şi decretat ca „rege asociat
„(rex socius). Era str?in de origine şi nu se bucura de simpatia poporului iudeu, fiind
considerat uzurpator al tronului lui David. Pentru a-şi câştiga simpatia, restaureaz? din
temelie templul din Ierusalim şi se c?s?toreşte cu o fiic? din vechea familie regal? a
Hasmoneilor. Dar toat? viaua r?mâne o lupt? deschis? de a se menuine la tron,
suspectând tiranic şi crud orice situauie sau pretendent, fie chiar imaginar.
Cine sunt magii şi de unde au venit ei?
Magii erau înuelepuii timpului care cu ajutorul astrologiei c?utau s? p?trund?
destinul omenirii, prezicând anumite evenimente ce urmau s? se produc?, de pild?
cum ar fi recolta, sfârşitul unei domnii, rezultatul unei b?t?lii, etc. Unii spun c?
erau chiar regi ai unor popoare orientale. Chiar dac? nu erau regi
încoronaui, influenuele lor la curuile regale erau hot?râtoare ori de câte ori ap?reau
nedumeriri privind soarta unei u?ri orientale. Astfel Sfânta Scriptur? ne d? m?rturie c?
regele Babiloniei îi consulta pe magi întotdeauna când lua o hot?râre privind soarta
imperiului. De fapt s-a şi descoperit ca la Sippar lâng? vechiul Babilon exist? chiar o
şcoal? de astronomie (Horia Matei, Enigmele Terrei; vol. 11, Bucureşti, 1983, pp. 122–
124). Dar nu numai Babilonia avea magi, ci multe din u?rile imperiului roman şi mai
ales Persia, Caldeea, Media, Etiopia. Arabii se chiar numeau „fiii r?s?ritului“, iar magii
— ne spune Evanghelia — au venit din r?s?rit; din una sau mai multe din u?rile
amintite.
Ce i-a determinat pe magi s? vin? la Ierusalim?
Apariuia unei stele care i-a condus pân? aici. Ei sunt astrologi şi pun în leg?tur?
viaua oamenilor şi a popoarelor cu mişcarea stelelor de pe cer. O stea mare le oferea
concluzia c? în poporul iudeu s-a n?scut un rege. De aceea, ei motiveaz? c? „au v?zut
steaua Lui la r?s?rit şi adaug? c? scopul venirii lor este de a-i aduce noului rege
venerauia lor. S-a descoperit de altfel la Sippar o t?bliu? de lut pe care era
consemnat? apariuia unei stele ce putea fi observat? din orice parte a r?s?ritului, care
a durat mai multe luni, în chiar perioada Naşterii Domnului (Horia Matei, idem,
ibidem).
148
Capitolul unu
Ce fel de stea a fost aceasta?

Astronomul Iohannes Hepler a demonstrat în 1606 c? steaua care i-a condus pe
magi a fost o tripl? conjuncuie a lui Jupiter şi a lui Saturn în constelauia Peştilor.
O tripl? conjuncuie se produce la intervale de sute de ani, pe când conjuncuiile
simple au loc la aproximativ 20 de ani. Ultima tripl? conjuncuie a avut loc în
constelauia Berbecului, uinând din august 1940, pân? în februarie 1941. O a treia
conjuncuie este prezis? abia pe la 1098. Richard Henning arat? c? conjuncuii simple
ale lui Jupiter şi Saturn au avut loc în constelauia Peştilor de mai multe ori; una din
ele fiind în 126 în. Hr., dar aproape invizibil?. Tripla conjuncuie din constelauia Peştilor
s-a repetat în anul Naşterii Domnului de trei ori: la 23 mai, 3 octombrie, 4 decembrie,
fiind perfect vizibile. C?l?toria de la Babilon la Ieru- salim dureaz? cam o lun? şi jum?
tate. Datorit? faptului c? Betleemul era la sud de Ierusalim, în cazul unei c?l?torii
efectuate dup?-amiaza, steaua devenea foarte str?lucitoare la apropierea amurgului
şi d?dea într-adev?r impresia c? merge înaintea lor. De fapt, Richard Henning a
reconstituit artificial între 1933–1937
„drumul stelei magilor“, la planetariul din Dusseldorf,
demonstrând ipoteza lui Hepler în faua a mii de vizitatori. Din
nefericire îns? un bombardament aerian a transformat, în al doilea r?zboi mondial,
acest planetariu într-un morman de ruine (Horia Matei, idem, ibidem).
Cum i-a întâmpinat Irod pe magi?
Evanghelia ne spune c? la început s-a tulburat, şi odat? cu el tot Ierusalimul. De
ce s-a tulburat tot Ierusalimul? Fiindc? toui cunoşteau mânia şi cruzimea lui Irod, şi şi-
au dat seama din mai multe situauii anterioare c? aceasta se va rev?rsa asupra
copiilor lor. Cum a procedat Irod la început? El adun? pe toui arhiereii şi c?rturarii la
un sfat comun. Arhiereul era supremul preot şi provenea din neamul lui Aron. La
început era ales pe viau?, apoi a devenit la discreuia celor puternici. Numai Irod
depune şi instituie în cursul domniei sale opt arhierei. Dar chiar dac? erau depuşi,
arhiereii r?mâneau membri ai sinedriului. De aceea el a chemat pe arhierei. C?rturarii
se ocupau cu studiul legii mozaice. Ei se mai numeau şi „înv?u?tori de lege“, sau
„legiuitori“. Bucurându-se de trecere în popor unii erau chiar membrii sinedriului. Irod
primeşte de la arhierei şi c?rturari r?spunsul c?, potrivit proorociilor, Mesia se va naşte
în Betleem şi va fi Domn în Israel. Tulburat de cele auzite, el ia atitudine viclean ? fau?
de magi, îndemnându-i s? caute Pruncul şi dac? îl vor afla s?-i dea şi lui de ştire ca s?
i se închine şi el. El le spune magilor „s?
cerceteze cu de-am?nuntul“, ceea ce înseamn? c? trebuiau s? cunoasc? cu exactitate

locul, strada, casa, familia, numele p?rinuilor şi a copilului. Aceasta înseamn? c?
ceea ce nu mai putea afla de la arhierei şi c?rturari, Irod vroia s? cunoasc? prin
viclenie şi fau?rnicie de la magi.
Cum g?sesc magii pruncul şi ce daruri îi ofer??
Plecând de la Irod, magilor le apare din nou steaua, care îi conduce pân? la casa
unde se afl? pruncul cu mama Lui. Sfântul Evanghelist Luca ne-a ar?tat c? Pruncul s-
a n?scut în staulul unei peşteri, iar noi afl?m acum de la Evanghelistul Matei ca magii
l-au g?sit în cas?. Este cumva vreo contradicuie între sfintele Evanghelii? Nu este nici
o contradicuie. Pruncul s-a n?scut într-adev?r în peşter? fiindc? atunci nu a g?sit loc în
cas?, dar de atunci au trecut cel puuin 40 de zile, când potrivit legii a fost dus la
templu, iar lumea venit? pentru recens?mânt s-a mai r?rit, şi astfel Sfânta Familie g?
seşte locuinu? într-o cas?. ?i magii
„intrând în cas? au v?zut pruncul şi c?zând la p?mânt i s-au închinat şi deschizându-şi
vistieriile i-au dus lui daruri: aur, t?mâie şi smirn?“. Interpretând darurile oferite, Sfinuii
P?rinui arat? c? aurul fiind cel mai preuios metal, oferind acest dar, îl
consider? pe prunc rege. T?mâia folosit? la cult, pe altarul
t?mâierii simbolizeaz? rug?ciunile credincioşilor în?luate spre cer, iar darul magilor
prezice c? pruncul este fiinu? dumnezeiasc? c?ruia i se cuvine adorare ca lui
Dumnezeu. Smirna, fiind un aromat folosit la îmb?ls?marea moruilor, ca dar al
magilor indic? faptul c? pruncul îşi va pune viaua pentru mântuirea oamenilor.
Câui magi i-au adus închinare Pruncului?
Dac? ne orient?m dup? num?rul şi felul darurilor, putem spune c? au fost
în numar de trei. Unii spun c? au fost 4, aluii: 6, iar aluii chiar 12. Num?rul trei
corespunde mai bine, fiindc? trei au fost şi fiii lui Noe, iar în aceast? form? ei
vin ca reprezentanui ai tuturor popoarelor lumii. Sfânta Tradiuie p?streaz?
chiar şi numele lor: Balthazar, Melchior, şi Caspar (Gaspar).
Nu s-au mai întors, fiindc? au primit încunoştinuare de la Dumnezeu s? apuce pe
alt? cale şi s? mearg? în uara lor.
Intuiuia se face ar?tându-se tablouri sau diapozitive cu închinarea magilor.
Din cele pân? aici tratate reuinem c? magii şi steaua au existat în realitate, c? datele
Sfintei Evanghelii sunt confirmate de istorie şi nu sunt contrazise de ea. Nici
astronomia nu le contrazice, ci
150
Capitolul unu
le ofer? argumente de susuinere. Magii au fost într-adev?r în u?rile lor asemenea unor
regi neîncoronaui, având un cuvânt hot?râtor în luarea unei poziuii privind destinul şi
acuiunile u?rii respective. În prezicerile lor ei se orientau dup? mişc?rile corpurilor
cereşti, de aceea când au v?zut o stea mai str?lucitoare decât altele, au pornit la drum
conduşi de ea ca s? aduc? închinare noului rege care se n?scuse, mai mare decât
oricare din cei existenui. Ajungând în Ierusalim şi ascunzându-li-se steaua, r?mân
dezorientaui şi întreab? unde s-a n?scut noul rege. Auzind c? magii vin s? se închine
noului rege, Irod se tulbur? şi chemând pe arhierei şi c?rturari afl? c? într-adev?r
Mesia se va naşte în Betleem. Dorea s? afle îns? cu exactitate unde este pruncul n?
scut. De aceea le cere magilor cu viclenie ca mergând ei şi cercetând cu de-am?
nuntul unde este Pruncul s?-i dea şi lui de ştire, ca s? I se închine şi el. Ieşind magii, li
se arat? din nou steaua, care îi conduce pân? la casa unde se afl? pruncul. Cu sufletul
plin de bucurie I se închin?, oferindu-I aur, smirn? şi t?mâie. Împli- nindu-şi misiunea
magii sunt sf?tuiui s? nu se mai abat? pe la Irod, ci pe alt? cale s? mearg? în uara lor.
ñ Aplicarea
Se vor cânta mai multe colinde având ca şi conuinut închinarea magilor.
Se va înv?ua o astfel de colind?.
--
Împlinirea legii – t?ierea împrejur şi închinarea la templu

Dup? naşterea Domnului în Betleem, Sfânta Fecioar? trebuia împreun? cu

dreptul Iosif şi cu Pruncul sfânt s? se reîntoarc? la Nazaret. Dar întrucât peste
opt zile, şi apoi peste 40 de zile se cuvenea ca din nou s? revin? la Ierusalim,
pentru împlinirea Legii, Sfânta Familie amân? plecarea din Betleem. De fapt,
drumul de la Betleem pân? la Nazaret fiind de aproape 150 km, era prea greu
de f?cut de dou? ori.
Ca Unul care nu a „venit s? strice Legea, ci s? o împlineasc?“, înc? dup? naştere
Pruncul-Mesia dovedeşte aceasta prin t?ierea împrejur şi închinarea la templu.
Vom vedea în cele ce urmeaz? cum aceste dou? evenimente îl arat? pe Mesia ca pe
un împlinitor al Legii.
Despre aceste prime evenimente din viaua p?mânteasc? a lui Mesia ne relateaza
Sfântul Evanghelist Luca. Le vom urm?ri pe rând.
ñ T?IEREA ÎMPREJUR
Textul pericopei „?i când s-au împlinit opt zile, ca s?-l taie împrejur, s-a pus numele
Iisus, cum s-a spus de înger mai înainte de a se z?misli în pântece“ (Luca 2, 21).
Explicarea textului pericopei Exist? aici dou? aspecte: în primul rând faptul
c? Mesia a primit s? fie t?iat împrejur. Iar în al doilea rând, c? odat? cu t?ierea
împrejur a primit un nume cu adânci semnificauii în procesul mântuirii
neamului omenesc.
152
Capitolul unu
T?ierea împrejur reprezenta leg?mântul f?cut de Dumnezeu cu Avraam şi prin el

cu poporul evreu: „Iar leg?mântul dintre Mine şi tine şi urmaşii t?i din neam în neam,
pe care trebuie s?-l p?ziui, este acesta: toui cei de parte b?rb?teasc? ai voştri s? se
taie împrejur... în ziua a opta“ (Facerea 17, 10–14).
Sfântul Apostol Pavel remarc? faptul c? primind s? fie t?iat împrejur, Domnul se
supune Legii vechi; dar în acelaşi timp împlinind legea „în duh şi adev?r“, El aduce un
Nou Leg?mânt între Dumnezeu şi oameni prin care se vor binecuvânta toate
neamurile p?mântului. Astfel, pe de o parte, „Iisus Hristos s-a f?cut slujitor al t?ierii
împrejur pentru adev?rul lui Dumnezeu ca s? se înt?reasc? f?g?duinuele p?rinuilor“
(Romani 15, 8). Iar pe de alt? parte, t?ierea împrejur a Noului Leg?mânt se face prin
Hristos şi devine o moarte fau? de p?cat şi o înviere în Hristos, s?vârşit? prin Botez:
„...Întru care sunteui şi t?iaui împrejur, cu t?iere împrejur nef?cut? de mân?, prin
dezbr?carea de trupul p?catelor c?rnii întru t?ierea împrejur a lui Hristos, fiind
îngropaui prin Botez împreun? cu El, întru care aui şi fost înviaui împreun? prin
credinua în puterea lui Dumnezeu“ (Coloseni 2, 11–12). Prin acest Nou Leg?mânt se
va împlini în mod des?vârşit leg?mântul
vechi încheiat între Dumnezeu şi Avraam, în sensul c? prin Mesia-
Hristos care provine din neamul lui Avraam se vor binecuvânta toate neamurile p ?
mântului, f?r? nici o deosebire. Acum se împlineşte profeuia mesianica f?cut? de
Dumnezeu lui Avraam:
„Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi m?ri numele t?u şi vei fi
izvor de binecuvântare“ (Facerea 12, 2 şi 17, 6–9).
În al doilea rând, odat? cu t?ierea împrejur, Pruncul sfânt primeşte numele de
Iisus, cu o semnificauie deosebit?. Când spunem „Iisus“ înuelegem c? „Dumnezeu
este Mântuitorul“ nostru (Matei 1, 21), întrucât prin îns?şi pronunuarea Lui facem o
m?rturisire de credinu?, recunoscând c? El este „Emanuel“, adic?:
„Dumnezeu este cu noi“ (Matei 1, 22). Astfel, El s-a întrupat pentru noi, pentru a fi cu
noi şi a r?mâne Mântuitorul nostru. Acesta este „singurul nume dat printre oameni în
care s? ne mântuim“ (Fapte 4, 12). De aceea, numele lui este „mai presus decât orice
nume pentru ca în numele lui Iisus tot genunchiul s? se plece, al celor cereşti şi a
celor p?mânteşti şi a celor dedesubt“ (Filipeni 2, 9–10).
ñ ÎNCHINAREA LA TEMPLU
Textul pericopei „?i când s-au plinit zilele cur?uiei lor, legea lui Moise,l-au dus
la Ierusalim, ca s?-l pun? înaintea Domnului, precum este scris în legea
Domnului: „Orice întâi-n?scut de parte b?rb?teasc? s? fie închinat Domnului, şi
s? dea jertf? precum s-a zis în legea Domnului — o pereche de turturele sau doi
pui de porumbel. ?i iat? era un om în Ierusalim cu numele de Simeon şi omul
acela era drept şi te m ?tor de Du mnezeu, aşteptând mâng?ierea lui Israel, şi
Duhul Sfânt era peste el. ?i i se f?cuse de Duhul Sfânt s? nu vad? moartea,
pân? ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. ?i a venit cu Duhul în templu, când
au adus în?untru p?rinuii pe Pruncul Iisus, ca s? fac? cu el dup? rânduiala legii.
?i acela l-a luat în braue şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum
slobozeşte pe robul t?u, St?pâne, dup? cuvântul t?u în pace, c? v ?zur? ochii
mei mântuirea ta, pe care ai g?tit-o înaintea feuei tuturor popoarelor, ca s? fie
lumin? spre descoperirea neamurilor şi slava poporului t?u Israel. ?i se mirau
Iosif şi mama lui de cele ce gr?iau despre el. ?i i-a binecuvântat Simeon şi a zis
c?tre Maria, mama Lui: iat?, Acesta este pus spre c?derea
şi scularea multora în Israel şi spre semn de contrazicere, ca s?
descopere cugetele multor inimi. ?i prin îns?şi sufletul t?u va trece sabia. ?i era
şi Ana, proorociua, fiica lui Fanuel, din seminuia lui Aşer. Aceasta era înaintat?
în zile multe şi tr?ise cu b?rbatul s?u şapte ani dup? fecioria sa. ?i a fost v?duv?
ca de 84 de ani şi nu se dep?rta de la templu, slujind noaptea cu posturi şi rug?-
ciuni. ?i veni şi ea în acel ceas, l?uda pe Dumnezeu şi cuvânta despre El tuturor
celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim“ (Luca 2, 22–38).
Explicarea textului pericopei Ducerea şi închinarea întâiului n?scut de parte

b?rb?teasc? la templu dateaz? la evrei înc? din perioada eliber?rii din robia
egiptean?. Era un act de d?ruire lui Dumnezeu ca o form? de manifestare a
recunoştinuei. Era prev?zut? aducerea la templu a copiilor la 40 de zile dup?
naştere, în amintirea peregrin?rii poporului în pustie timp de 40 de ani şi a
salv?rii lui prin bun?voinua lui Dumnezeu. Cum nu puteau fi aduşi toui copiii la
templu, s-a acceptat în locul lor aducerea jertfei, copilul urmând s? fie dus la
templu doar pentru a fi închinat Domnului. Iat? şi glasul Legii, privind procedura
aducerii jertfei la templu: „Dac? femeia va z?misli şi va naşte prunc de parte b?
rb?teasc?, va fi necurat? şapte zile... Iar în a opta zi se va t?ia pruncul împrejur.
Femeia s? mai şad? 33 de zile şi s? se
154
Capitolul unu
cureue de sângele s?u... Dup? ce se vor împlini zilele cur?uiei ei pentru fiu sau
pentru fiic? s? aduc? un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau
de turturic? jertf? pentru p?cat... Iar de nu-i va da mâna s? aduc? un miel, s? ia
dou? turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru jertf? şi cel?lalt pentru
ardere de tot, şi o va cur?ui preotul şi curat? va fi“ (Levitic 12, 2–8). Dup? cum
ne arat? textul, Sfânta Familie a adus ca jertf? o pereche de turturele şi doi pui
de porumbel. Aceasta era dup? cum am v?zut jertfa „celor ce nu le d?dea
mâna“ s? aduc? mai mult.
Evanghelia ne spune în continuare c? Sfântul Prunc a fost întâmpinat la templu
de un om evlavios, pe nume Simeon, c?ruia i se f?g?duise de Duhul Sfânt c? nu va
muri înainte de a vedea pe Hristos-Domnul. Fiind inspirat de Duhul Sfânt îl identific?
pe Pruncul-Mesia când p?rinuii Lui îl duc la templu, şi L-a luat în braue, a binecuvântat
pe Dumnezeu, rostind un prea frumos imn, care pentru bog?uia conuinutului s?u a
intrat în cultul Bisericii, rostindu-se în cadrul vecerniei. Adresându-se apoi dreptului
Iosif şi Sfintei Fecioare, care s-au mirat de binecuvântarea dreptului Simeon, le face şi
lor dou? proorociri. Prima se refer? la faptul c? Pruncul-Mesia va fi „spre c?derea şi
ridicarea multora în Is-
rael“, iar a doua se refer? la Sfânta Fecioar?, prin „al c?rei suflet
va trece sabie“. Pe lâng? dreptul Simeon, Pruncul sfânt este întâmpinat la templu şi
de o v?duv?, proorociua Ana, în vârst? de 84 de ani, care toat? vremea o petrecea la
templu în post şi rug?- ciune. ?i ea l?uda pe Dumnezeu şi vorbea despre Pruncul-
Mesia tuturor celor ce aşteptau mântuirea.
Intuiuia Se va ar?ta tabloul sau icoana întâmpin?rii Dom- nului la templul din
Ierusalim.
Referindu-ne la ambele evenimente care stau înc? de la început m?rturie c?

Mesia nu a venit s? strice Legea, ci s? o împlineasc? în duh şi în adev?r, ne
întrebam la început, care sunt acestea? (Acestea sunt t?ierea î mprejur la opt
zile de la naştere şi închinarea la templu, la 40 de zile de la naşterea Sa).
Ce semnificauie are t?ierea împrejur? (Ea reprezint? încheierea le- g?mântului
încheiat de Dumnezeu cu Avraam, la care se supuneau toui copiii evreilor.
Mesia-Hristos împlineşte aceast? lege în duhul ei, stabilind pentru întreaga
omenire un Nou Leg?mânt cu Dum- nezeu, şi anume de t?iere a poftelor
trupului c?rnii, aduc?toare de p?cat şi patim?, şi de învierea cu Hristos prin
Botez la o nou? viau?, str?b?tut? de puterea Duhului lui Dumnezeu şi de viaua
lui
Hristos. Astfel, acest Leg?mânt Nou nu va fi împlinit numai de copiii evreilor, ci de

toat? lumea. Prin aceasta se împlineşte profeuia mesianic? f?cut? de Dumnezeu lui
Avraam, c? va înmului neamul lui mai mult decât stelele cerului). Ce s-a mai întâmplat
odat? cu t?ierea împrejur? (Pruncul sfânt a primit un nume). Care este acesta? (Acest
nume este Iisus, adic? „Dumnezeu este Mân- tuitorul“). De ce i s-a dat acest nume?
(Fiindc? aşa i-a spus îngerul Sfintei Fecioare la Bunavestire şi dreptului Iosif când i-a
dat cinstea de a fi protectorul Pruncului, care se va naşte din Sfânta Fecioar?). Ce
înseamn? pentru noi acest nume? (Înseamn? c? numai în numele lui Iisus ne putem
mântui).
Privind al doilea eveniment, al închin?rii Pruncului la templu, ne întrebam la
început, când a avut loc? (La 40 de zile dup? naştere, conform rânduielii Legii). De
cine a fost întâmpinat? (De dreptul Simeon şi de proorociua Ana). Ce prooroceşte
dreptul Simeon în leg?tur? cu activitatea de mai târziu a lui Mesia? (C? va fi spre
ridicarea şi c?derea multora în Israel, şi c? prin sufletul Sfintei Fecioare va trece
sabie). S-a împlinit aceast? proorocie? (S-a împlinit întocmai, fiindc? reprezentanuii
legii şi ai religiei aşteptând un Mesia politic s-au smintit v?zând c? Iisus nu le
satisface dorinua de supremauie, c? împ?r?uia Lui spiritual? nu
este din aceast? lume... Pe de alt? parte, cei smeriui şi împov?raui de p?cate au g?sit
totdeauna salvarea vieuii lor în iubirea şi bun?tatea iert?toare a Fiului lui Dumnezeu,
ce le era adresat?. Cea de a doua profeuie, c? prin sufletul Sfintei Fecioare va trece
sabie s-a împlinit de atâtea ori, dar mai ales pe Golgota, când va vedea Fiul r ?stignit,
iar ea va r?mâne încremenit? de durere sub crucea Lui...).
ñ Aplicarea
Aceste dou? evenimente din viaua Pruncului Iisus au devenit pentru creştini zile de
praznic împ?r?tesc. Astfel, la 1 ianuarie (opt zile de la naştere) s?rb?torim t?ierea
împrejur a Domnului; iar la 2 februarie (40 de zile de la naştere) s?rb?torim
întâmpinarea Domnului.
Am v?zut c? dreptul Simeon a binecuvântat pe Dumnezeu v?zând pe Pruncul-
Mesia, cu cuvintele: „Acum slobozeşte pe robul t?u, St?pâne, dup? cuvântul T?u, în
pace...“, care au intrat în cultul divin public al vecerniei. S? cânt?m cu touii acest imn
în?lu?tor.
156
Capitolul unu
--
Se vor citi pericopele evanghelice care relateaz? despre t?ierea împrejur şi închinarea
Domnului la templu, şi se va înv?ua acest prea frumos imn liturgic.
Fuga în Egipt şi uciderea pruncilor

Dup? ce magii c?utând Pruncul întâmpin? tulburarea şi viclenia

lui Irod, iar dup? ce-L g?sesc, primesc înştiinuarea în vis s? nu se mai întoarc? la Irod,
ci pe alt? cale s? se reîntoarc? în uara lor. În acelaşi timp, îngerul Domnului se arat?
în vis lui Iosif, zicând:
„Scoal?-te, ia pruncul şi pe mama lui şi fugi în Egipt şi stai acolo pân? ce îui voi
spune, fiindc? Irod are s? caute pruncul ca s?-L ucid?“ (Matei 2, 12–13).
Ne vom referi în cele ce urmeaz? la fuga în Egipt a Sfintei Familii, la uciderea

pruncilor din porunca lui Irod şi la reîntoarcerea Sfin- tei Familii în Nazaret.
ñ Comunicarea noilor cunoştinue
Textul pericopei Având porunc? de la înger s? fug? în Egipt, Iosif „s-a sculat, a luat
noaptea pruncul şi pe mama lui şi au plecat în Egipt. ?i au stat acolo pân? la moartea
lui Irod, ca s? se împlineasc? cuvântul spus de Domnul prin proorocul: „Din Egipt am
chemat pe fiul meu“. Iar când Irod a v ?zut c? a fost am?git de magi, s-a mâniat foarte
mult, şi trimiuând, a ucis pe toui pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui de
doi ani şi mai jos,
dup? timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spune prin
Ieremia proorocul: „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire mult?; Rachela îşi
plânge copiii şi nu voieşte s? fie mâng?iat? pentru c? nu sunt“. Dup? moartea lui Irod,
iat? c? îngerul Domnului s-a ar?tat lui Iosif în Egipt şi i-a zis: scoal?-te, ia pruncul şi pe
mama lui şi mergi în p?mântul lui Israel, c?ci au murit cei ce c?utau s? ia viaua
pruncului. Iosif sculându-se a luat pruncul şi pe mama lui şi au venit în p?mântul lui
Israel. ?i auzind c? domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tat?l s?u, s-a temut
s? mearg? acolo, şi luând porunc? în vis, s-a dus în p?ruile Galileii. ?i venind, a locuit
în oraşul numit Nazaret, ca s? plineasc? ceea ce s-a spus prin prooroci, c? Nazarinean
se va chema“ (Matei 2, 14–23).
Explicarea textului pericopei evanghelice Observ?m din textul pericopei c? îngerul îi
spune lui Iosif s? ia pe „mama Pruncului“. Nu-i spune: „ia pe femeia ta“, ceea ce
înseamn? c? Sfânta Fecioar? nu era souia lui dup? trup. El era protectorul Sfin- tei
Familii.
Drumul spre Egipt era cel mai uşor de parcurs pentru cei
urm?riui în Palestina. Acest refugiu l-au f?cut mului aluii înaintea
lui Iisus, începând cu aşezarea lui Iacob şi a fiilor s?i, stând poporul aici pân? la
eliberarea de c?tre Moise şi conducerea lui Israel c?tre Canaan. Apoi, în timpul robiei
asiriene, ca şi dup? d?râmarea Ierusalimului din 522 în. Hs., mului iudei s-au stabilit în
Egipt. În secolul III în.Hs. se formeaz? în Egipt o puternic? colonie de evrei, care
uitând limba ebraic?, vorbeau greaca. Lor li se traduce Septuaginta (Ediuia greac? a
Vechiului Testament) pentru a r?mâne în leg?tur? şi cunoaştere a cuvântului lui Dum-
nezeu. Dup? moartea Cleopatrei, Egiptul era încorporat în imperiul roman. Din Iudeea
pân? în Egipt se ajungea în 8–10 zile. Între Heliopolis şi Cairo se afl? localitatea
Mauarea (tâlcuindu-se „ap? proasp?t?“), unde era o puternic? colonie iudaic?.
Probabil aici s-a aşezat Sfânta Familie. Ea ajunge aici dup? ce şi-a îndeplinit datoriile
religioase fau? de templu, respectiv, circumciziunea Pruncului şi aducerea la templu,
spre a fi încredinuat Domnului, la 40 de zile dup? naştere. Aşadar, soseşte la începutul
lunii februarie şi r?mâne aici pân? la moartea lui Irod cel Mare, adic? pân? în toamna
aceluiaşi an. Prin aceasta se împlineşte profeuia lui Oseea (11, 1): „Din Egipt am
chemat pe fiul meu“. Desigur, profeuia se refer? la poporul lui Israel, ca tân?r popor al
lui Dumnezeu, ca fiu al lui Dumnezeu. Dar acest tân?r fiu provenit din Israel (adic? din
Iacob), este Fiul lui Dum-
158
Capitolul unu
nezeu, Iisus Hristos. În felul acesta, în viaua lui Iisus se reoglindeşte înc? odat?
viaua poporului israelitean.
În timp ce Sfânta Familie se afl? în Egipt, Irod porunceşte ca toui copiii
pân? la doi ani s? fie ucişi. Înfuriat pân? la nebunie, Irod ia aceast? hot?râre de
team? s? nu-şi piard? tronul. Aştep- tarea zadarnic? a magilor nu numai c? l-a
derutat, ci i-a trezit mânia criminal?. Îi era de altfel în fire s? nu cruue pe nimeni
şi nimic când era vorba de el şi de tronul s?u. ?i-a ucis souia şi trei din propriii
s?i fii, plus o „hecatomb?“ de farisei. În viclenia lui tiranic?, spune un
comentator (A. Durand), a dat ordin ca la sfâr- şitul zilelor sale s? fie masacraui
un num?r mare de notabilit?ui, pe care plângându-i poporul, s? lase a se vedea
c? îl regret? pe el. Referindu-ne îns? la moartea copiilor, se pune întrebarea:
câui copii s? fi fost? Se apreciaz? c? Betleemul în acel timp avea cam 2000 de
locuitori. La mia de locuitori se aflau sub trei ani, 30– 40 copii, din care sc?zând
num?rul fetelor (care în general sunt mai multe), putem conchide c? num?rul
copiilor ucişi nu a trecut cifra de 40. Vorbind despre Î mp?ratul Octa vian
Augustus, istoricul Macrobius (în Saturnales 11, 4) arat? c? atunci când împ?
ratul „a auzit c? între copiii de pân? la doi ani pe care a
poruncit Irod, regele iudeilor, s? fie ucişi, a fost şi copilul s?u
ucis, a zis: „E mai bine s? fii porcul lui Irod, decât fiul lui“.
Omorârea pruncilor reprezint? îns? şi împlinirea profeuiei lui Ieremia (31, 5), care
arat? c? „plângere şi tânguire mult? s-a auzit în Rama“. Aceasta era o localitate aflat?
la 10 km nord de Ieru- salim. Un cutremur este resimuit în toate p?ruile. Un cutremur
moral îns? ajunge pân? la mormântul Rachelei, mama lui Iosif şi Veniamin, souia lui
Iacob-Israel, încât prin ea întreg neamul lui Israel plânge pruncii nevinovaui.
Moartea lui Irod este fixat? de istoricul Iosif Flaviu între 27 martie şi 4 aprilie. Era
în al 37-lea an al domniei sale. Avea 70 de ani. Era extrem de agitat c ? nu se mai
poate ridica din boala care îl chinuia tot mai mult, încât a vrut chiar s?-şi curme zilele
cu un cuuit de mas?. Avea o boal? dureroas?, încât carnea îi intrase în putrefacuie. I
se aplica pe corp carne proasp?t?, pentru ca viermii care îi mişunau corpul s? fie
atraşi de aceasta. Un alt istoric evreu (Ioseph Hlausner) spune despre Irod c ? „s-a
urcat pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru şi a murit ca un câine“. Dup? moartea
lui, regatul se împarte, pe baza testamentului s?u, aprobat mai târziu şi de împ?ratul
Augustus, în trei p?rui. Astfel, Arhelau a luat jum?tate din regat: Iudeea, Samaria şi
Idumeea. Antipa a luat Galileea şi Pereea; iar Filip a primit Batanea şi Trachonitis. Nu
li s-a dat îns? titlul de „rege“ nici unuia dintre
ei. Arhelau primeşte titlul de „etnarh“ (conduc?tor al poporului), iar ceilalui doi, de
„tetrarhi“, fiindc? aveau câte 1/4 din regat. Arhelau sem?na îns? în cruzime cu tat?l s?
u. Se spune c? şi el ar fi omorât 3000 de evrei. Din cauza cruzimii sale, dup? şase ani
de domnie, Augustus îl exileaz? undeva în Galia. Acolo îşi sfârşeşte zilele, iar regatul
s?u trece sub st?pânirea procuratorului roman al Siriei. Datorit? cruzimii lui Arhelau,
Sfânta Familie, la reîntoarcerea din Egipt, nu va reveni în Ierusalim, ci va merge
direct în Nazaret. Dac? îngerul nu i-ar fi dat porunc? în vis lui Iosif, Sfânta Familie s-ar
fi reîntors pe drumul cel mai scurt, care trecea prin Iudeea. Acesta era Betleem–
Ierusalim–Sichem– Nazaret. Auzind îns? c? în Iudeea domneşte Arhelau, Sfânta
Familie urmeaz? alt drum: Gaza–Ascalon–Diosopolis (Lydda)– Iafa–Antipatris–
Samaria–Nazaret. (Se va ar?ta pe hart? acest drum). Acest drum fiind mai lung, era
parcurs în dou? s?pt?mâni. Nazaretul se afl? la jum?tatea drumului de la Marea
Moart?, la Lacul Ghenizaret. Întrucât aici erau multe tufişuri, numele lui înseamn? „r?
d?cin?“, „odrasl?“. Nu era cunoscut în lumea Vechiului Testament. Era, dup? cum
spune Fericitul Ieronim, „un s?tuleu lâng? muntele Tabor“. Nu s-a remarcat în istoria
Vechi-
Testamentar? nici o personalitate de aici. Din contr?, era chiar o
localitate de dispreu: „Din Nazaret poate ieşi ceva bun?“ (Ioan 1,
47) se întreab? Natanail. Numele lui va r?mâne îns? imortalizat peste veacuri de
Mesia-Hristos.
Intuiuia se va face ar?tându-se tabloul fugii în Egipt a Sfintei Familii.
Când a avut loc fuga în Egipt? (Dup? împlinirea datoriilor religioase c?tre templul din
Ierusalim, conform legii, şi dup? închinarea magilor). Ce a determinat fuga în Egipt?
(Mânia lui Irod rev?rsat? cu cruzime asupra copiilor n?scuui în Betleem). Ce a
poruncit el în nebunia lui? (Ca toui copiii pân? la doi ani s? fie ucişi). S-a împlinit
aceasta? (Da, s-a împlinit). Pruncul Iisus a sc?pat de mânia lui Irod? (Întrucât a plecat
în Egipt, nu a fost g?sit). Cât a stat Sfânta Familie în Egipt? (Pân? în toamna aceluiaşi
an, fiindc? în acel an a murit Irod). Unde s-a stabilit Sfânta Familie dup? reîntoarcerea
din Egipt? (S-a stabilit în Nazaret, unde le era şi locuinua şi de unde plecase Sfânta
Fecioar? şi cu Iosif s? se înscrie în Betleem).
160
ñ Aplicarea
Capitolul unu
Se vor cânta colinde care se refer? la tirania lui Irod, la moartea pruncilor şi la fuga în
Egipt.
--
Se va face o privire retrospectiv? a evenimentelor Naşterii Dom- nului, începând cu

Bunavestire.
Copil?ria lui Iisus

Sfânta Evanghelie ne spune c? dup? moartea lui Irod cel Mare, Iosif aflându-se în
Egipt, a primit porunc? în vis de la înger s?
„ia pruncul şi pe mama Lui, şi s? mearg? în p?mântul lui Israel.
?i venind, a locuit în cetatea numit? Nazaret“ (Matei 2, 19–23).
De acum, aici în Nazaret începe copil?ria lui Iisus, despre care vom vorbi în cele ce
urmeaz?.
Aşa cum s-a supus întru totul prescripuiilor Legii, împlinindu-le pe toate dup? cuviinu?,
tot astfel de natural? va fi şi copil?ria lui Iisus, încadrat? întru totul în realit?uile
timpului. Fiul lui Dum- nezeu s-a f?cut om adev?rat şi a tr?it printre oameni viau? p?
mânteasc? ca a lor, apropiindu-se întru totul de ei. De aceea, Sfintele Evanghelii las?
în t?cere orice fel de informauii cu privire la copil?ria lui Iisus. Fiind întru totul
asemenea oamenilor, tr?ind într-un anume timp şi loc, copil?ria Domnului este în
funcuie sau

corelat? cu viaua comun? a familiei sau a celor din jur.
Dup? cum am v?zut c? ne arat? Evanghelia, Familia Sfânt? a p?r?sit Egiptul,
dup? moartea lui Irod şi ocolind Iudeea s-a aşezat în provincia de unde plecase spre
Betleem cu un an şi jum?tate înainte. Provincia unde s-a stabilit se numea Galileea,
iar noul ei st?pân se numea Irod Antipa, fiul lui Irod cel Mare. St?pânind a patra parte
din Palestina, se numea „tetrarh“.
Galileea, compus? dintr-o populauie numeroas? şi divers?, era situat? în partea
de nord a I?rii Sfinte, prezentând o deosebit? importanu? comercial?, ca punct de leg?
tur? între Orient şi Occi- dent. Aici se afl? Lacul Ghenizaret sau Marea Galileii, lung de
21 km şi adânc de 40–50 m, foarte bogat în peşte. Având locuri fertile în jurul lui,
creştea din abundenu? vegetauia, favorizând cultivarea cerealelor, a viuei de vie, a
smochinelor, care dau roade aproape tot anul, a m?slinelor din care se prepar?
untdelemnul. Aici se întemeiaz? câteva cet?ui înfloritoare: Capernaum, Betsaida,
Magdala, a c?ror locuitori se îndeletniceau cu pescuitul. Vânatul peştelui se f?cea mai
mult noaptea şi nu o dat? aveau de înfruntat furtunile care se iscau pe mare. Fiind sub
st?pânire roman?, Irod Antipa va întemeia aici o cetate în cinstea împ?ratului
Tiberiu, oferind loc de agrement pentru romani, atât prin natura
încânt?toare, cât şi prin apele calde ale lacului numit şi Tiberiada, dup? numele
cezarului. P?mântul Galileii este br?zdat şi de apele Iordanului care se şerpuia ca o
panglic? spre Marea Moart?, iar Muntele Taborului aducea mult? prospeuime aerului.
Clima tropical? şi vântul specific dezvolt? aici dou? anotimpuri: unul umed, care
începe de prin octombrie cu ploi şi temperaturi mai sc?zute uinând pân? în martie,
când poate s? şi ning?. Ploile târzii de dup? echinocuiul de prim?var? favorizeaz?
umiditatea necesar? dezvolt?rii cerealelor. Anotimpul fierbinte, în perioada mai–
octombrie face ca ploile s? fie foarte rare, iar roua, o binecuvântare cereasc?. Se
semnaleaz? acum şi diferenue mari de temperatur? între zi şi noapte.
În aceste condiuii se dezvolt? aici agricultura, creşterea vitelor, mai mult oi şi
capre, pescuitul, ca şi alte meserii, printre care şi aceea de lemnar.
În condiuii de temperatur? cald?, îmbr?c?mintea era sumar?. B?rbauii purtau o
tunic? de bumbac pe corp, de la gât pân? la genunchi, încins? la brâu. Peste tunic?
purtau un veşmânt, pe care cei s?raci îl puteau folosi şi ca acoper?mânt noaptea. Pe
picioare purtau sandale cu curele de piele. Cei s?raci umblau şi descului. Apa fiind
rar?, fântânile erau foarte c?utate. Ea se p?stra în burdufuri de piele de capr?.
Alimentauia nu era nici ea
162
Capitolul unu
pretenuioas?. Pâinea era din grâu sau secar?, amestecat? de multe ori cu fain? de
fasole sau linte. Era dospit? sau nedospit?; zilnic proasp?t?. Masa principal? era cina,
dat? fiind r?ceala serii. Peste zi se muluumeau s? m?nânce pâine cu smochine,
struguri, pepeni, curmale proaspete sau uscate, castraveui. Ca b?utur? se folosea
laptele mai mult de oi sau capre; l?sându-l pentru stâmp?rarea setei s? se acreasc?.
La mas? se aşezau în poziuie culcat?, sprijiniui pe mâna stâng?, se mânca cu mâna
dreapt?. De aceia îşi sp?lau mâinile şi înainte şi dup? servirea mesei. St?pânul casei
înainte şi dup? mas? rostea rug?ciunea. Meniul era în funcuie de posibilit?uile fiec?
ruia. Cei mai înst?riui foloseau carnea pr?jit? de viuel, miei, iezi sau peşte. În timpul
mesei şi dup? mas? se bea vin. Sup? nu se servea. Alimentele se îndulceau cu miere
de albine, sau din struguri. Cei s?raci se muluumeau s? m?nânce pâine înmuiata în
ouet sau în lapte. Cerealele erau preparate şi fripte, sau puteau fi consumate şi crude.
Cei de lâng? lac foloseau ca aliment carnea de peşte.
Viaua public? şi particular? era organizat? şi se desf?şura dup? Legea Domnului.
Locul special pentru rug?ciune şi cult era templul. Apoi casele de rug?ciune s-au
înmuluit aşa de mult, încât,
purtând numele de sinagogi, adic? „locaş de adunare“, nu exist?
localitate din care s? lipseasc?. Chiar şi în templu se g?sea o sinagog?. Sinagoga
avea mai mult un caracter laic. Rabinul, sau înv?uatul legii putea fi laic. Datorit?
necesit?uii de a cunoaşte legea şi cuvântul lui Dumnezeu, în sinagog? putea vorbi
oricare din participanui. Serviciul religios care consta din rug?ciuni, citiri şi t?lm?ciri a
legii şi proorocilor se f?ceau la s?rb?tori, lunea şi joia, dar mai ales sâmb?ta.
O importanu? deosebit? se acord? creşterii şi educauiei copiilor consideraui ca o
binecuvântare a lui Dumnezeu. Ei erau educaui în fric? de Dumnezeu, a p?zirii
poruncilor Lui şi a respectului fau? de p?rinui. Acest respect al p?rinuiior mergea atât
de mult încât copilul care îşi lovea p?rintele era ucis. La fel se impunea şi respectul
fau? de cei mai în vârst?, prin salut reverenuios, sau dac? st?teau jos, se ridicau
atunci când trecea un b?trân, fiind astfel obişnuiui s? împlineasc? ceea ce înv?uau la
sinagog?:
„Dinaintea p?rului c?runt te scoal? şi faua celui b?trân o cinsteş- te!“ Înc? de mici,
copiii erau înv?uaui la sinagogi Legea şi profeuii, repetând la început dup? rabi şi
memorizând verset cu verset, apoi înv?uând ei înşişi s? citeasc?.
Am amintit toate acestea pentru a ne putea da seama mai bine care este cadrul
în care Iisus şi-a petrecut copil?ria.
Am v?zut la început c? Evanghelia precizeaz? faptul c? Sfânta Familie

reîntorcându-se în Galileea, s-a şi stabilit în Nazaret. Aici a stat Iisus pân? la vârsta de
30 de ani, când şi-a început activitatea public?.
„Nazaretul era un sat mic lâng? muntele Tabor, (spune Fericitul Ieronim),
cam la 10–12 km. Numele lui nu este amintit deloc în c?ruile Vechiului
Testament. Nu a jucat vreodat? vreun rol politic în istoria poporului. Cei din alte
provincii îi priveau cu dispreu pe nazarineni, obişnuind s? întrebe ironic: „poate
ieşi ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1, 46). Spre deosebire de localit?uile
înfloritoare de pe malurile Lacului Tiberiada, Nazaretul avea un p?mânt pietros
şi arid. Locuitorii cultivau grâul şi orezul şi creşteau oi şi capre, iar din m?
sline storceau untdelemnul. Oamenii erau s?raci şi duceau o viau? modest?.
Aşa a tr?it şi Iisus ca şi copil, muncind al?turi de dreptul Iosif, care era tâmplar,
sau lemnar, f?când pluguri sau juguri (spune Sfântul Justin Martirul şi
Filozoful).
Dac? Sfintele Evanghelii nu ne m?rturisesc nimic cu privire la vreo manifestare
ieşit? din comun a lui Iisus fau? de ceilalui copii din Nazaret, ducându-şi viaua al?turi
de ei, jucându-se pe
str?zi şi în pieue, sau mergând şi rugându-se la sinagog? împreun?
cu ei, Sfântul Luca are totuşi o referire special? asupra profilului moral-duhovnicesc al
copilului, ar?tând c? pe m?sur? ce creştea,
„se înt?rea cu duhul, umplându-se de înuelepciune, şi darul lui Dumnezeu era peste
el“. ?i în continuare, Evanghelistul relateaz? o remarcabil? întâmplare la vârsta de 12
ani. Pentru a împlini prescripuiile Legii, „se duceau p?rinuii Lui în fiecare an la Ieru-
salim, de praznicul paştelui. ?i când a fost El de 12 ani şi suindu-se în Ierusalim dup?
obiceiul praznicului şi sfârşindu-se zilele de praznic, când s-au întors ei, a r?mas
copilul Iisus la Ierusalim şi nu au ştiut Iosif şi mama Lui. ?i socotind c? El este în ceata
c?l?torilor au venit o cale de o zi şi L-au c?utat între rudenii şi cunoscuui, şi neaflându-
L s-au întors la Ierusalim, c?utându-L.
?i dup? trei zile L-au aflat în templu, şezând în m i jlocul înv?u?torilor
ascultând de la ei şi punându-le întreb?ri; şi se mirau toui care îl auzeau de
priceperea şi de r?spunsurile Lui. ?i v?zându-L, s-au sp?imântat şi a zis c?tre
El mama Lui: fiule, de ce ai f?cut aşa? Iat?, tat?l t?u şi eu te c?ut?m îngrijoraui.
?i a zis c?tre ei: de ce m? c?utaui? Au nu aui ştiut c? în cele ale Tat?lui meu mi
se cade s? fiu? ?i ei nu au înueles cuvântul ce l-a spus. ?i s-a coborât împreun?
cu ei şi a locuit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui p?stra toate aceste
cuvinte în inima sa“ (Luca 2, 48–51). Apoi, Evanghelistul precizeaz? c? şi dup?
vârsta de 12
164
Capitolul unu
ani, „Iisus sporea cu înuelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dum- nezeu şi la

oameni“ (Luca 2, 52).
V?zând modul foarte natural şi comun omenesc al copilului şi al adolescentului
Iisus, „supus“ întru totul mamei sale şi obiceiurilor timpului, ne apare în chip firesc
întrebarea: care este chipul Lui, cum ar?ta El? Întrebarea şi-au pus-o mului şi p?rerile
au fost diverse. Iat? una din ele: „Ni-l putem închipui pe Iisus ca pe toui galileenii din
vremea Sa: ochii de culoare întunecat?, p?rul negru, lung şi dat cu untdelemn, ca de
altfel şi barba. Ei purtau un fel de c?maş? strâns? la mijloc cu o cing?toare de lân?
peste care aruncau un veşmânt larg. În picioare aveau sandale cu curele, iar pe cap
îşi aşezau un voal alb ce atârna pe spate şi care îi ferea de soare („Iisus Hristos, Fiul
lui Dumnezeu întrupat“, în rev. M.B. nr. 1–3/1982, p. 34).
Intuiuia se face ar?tând tabloul Sfintei Familii, unde apare în prim plan Iisus,
precum şi tablouri reprezentând aspecte din Iara Sfânt?.
Cum a fost copil?ria lui Iisus? (Ca a oric?rui copil din timpul
S?u). S-a deosebit totuşi cu ceva? (Pe m?sur? ce creştea cu vârsta, sporea şi cu harul
şi cu înuelepciunea în faua lui Dumnezeu şi a oamenilor). A avut El conştiinua c? deşi
copil modest fiind, este totuşi Fiul lui Dumnezeu? (A avut-o şi o exprima clar la vârsta
de 12 ani mamei Sale, când se afla în templul din Ierusalim: „De ce m? c?utaui? Au
nu aui ştiut c? în cele ale Tat?lui Meu mi se cade s? fiu?“). Au înueles toui aceste
cuvinte? (Nu le-au înueles, îns? „mama Lui p?stra toate cuvintele acestea în inima
sa“). Dup? vârsta de 12 ani Iisus a stat numai în Nazaret, sau a mai fost pe undeva?
(Unii spun c? a fost şi în alte u?ri unde a dobândit înuelepciunea, şi ar fi înv?uat s?
fac? minunile care vor urma în cadrul activit?uii Sale). Este adev?rat? (Nu a mai fost
nic?ieri. Evanghelistul ne spune clar c? „de la templul din Ierusalim a venit în Nazaret
şi le era supus“. Apoi, înainte de a-şi începe activitatea public?, „a venit Iisus din
Nazaretul Galileii şi s-a botezat de la Ioan în Iordan“ (Marcu 1, 9). Pe urm ?, când şi-a
început activitatea, „a venit în Nazaret unde fusese crescut şi a intrat dup? obiceiul S?
u, în ziua sâmbetei în sinagog? şi s-a sculat s? citeasc?...“ (Luca 4, 16). ?i toui se
mirau de cuvintele harului care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Au nu este acesta
feciorul lui Iosif?“ (Luca 4, 22).
ñ Aplicarea
Vorbind despre copil?ria lui Iisus vedem c?, ducând o viau? modest? a muncit cinstit
şi cu d?ruire, preuuind munca şi oferindu-ne în acelaşi timp o pild? şi un îndemn ca şi
noi s? muncim, f?cându- ne datoria oriunde am fi puşi, cu conştiinu? şi d?ruire, „ca
pentru Domnul“ (Coloseni 3, 23).
Urmând pilda supunerii şi ascult?rii lui Iisus fau? de p?rinuii S?i, tot astfel trebuie
s? se comporte şi copiii, dând ascultare înv?u?turilor Bisericii, ale dasc?lilor, ale p?
rinuilor şi ale oamenilor de bine.

--
Se vor memoriza cuvintele prin care copilul Iisus este conştient în templul din
Ierusalirn de dumnezeirea Sa: „Au nu ştiaui c? în
cele ale Tat?lui meu mi se cade s? fiu?“
Botezul Domnului

Era obiceiul la cei vechi ca activitatea public? s? le fie recunoscut? numai

acelora care împlineau vârsta de 30 de ani. Pân? la aceast? vârst? se
considera c? omul nu este împlinit în toat? maturitatea lui pentru a putea înv?
ua şi pe aluii.
Tot astfel şi Mântuitorul şi-a început activitatea mesianic? la vârsta de 30 de ani.
Înainte îns? s-au petrecut dou? evenimente importante în viaua Lui, şi anume botezul
în Iordan de c?tre Ioan, şi apoi postul şi ispitirea în pustie.
166
Capitolul unu
Ne vom referi la Botezul Domnului, v?zând la început cine era şi ce misiune avea Sfântul Ioan, iar apoi
modul în care a fost botezat Domnul în râul Iordanului.
Sfânta Evanghelie ne arat? c? în al 15-lea an al î mp?r?uiei cezarului Tiberiu, fiind procurator al

Iudeii, Ponuiu Pilat şi tetrarh al Galileii, Irod, „a fost cuvântul Domnului c?tre Ioan, fiul lui Zaharia
în pustie. ?i a venit acesta în toat? î mprejuri mea I o rdan u lu i , p ro po v ?du in d botezu l po c ?
in u e i spre iertarea p?catelor. Precum este scris în cartea cuvintelor Isaia proorocul, care zice: g?
tiui calea Domnului, drepte faceui c?r?rile Lui... ?i toat? f?ptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu“
(Luca 3, 1-6). Deci, când Ioan avea vârsta de 30 de ani a început s? boteze în apa Iordanului, în
pustia Iudeii, spunând: „Poc?iui-v ? c? s-a apropiat împ?r?uia cerurilor... Atunci a ieşit la el
Ierusalimul şi toat? Iudeea şi toat? împrejurimea Iordanului“, adic? toui cei ce locuiau între lacul
Ghenizaret şi Marea Moart?. „?i erau botezaui de c?tre el, m?rturisindu-şi p?catele“ (Matei 3, 1-6).
„?i Ioan era îmbr?cat în hain? de p?r de c?mil?, avea cing?toare de piele împrejurul mijlocului şi
mânca l?custe şi miere s?lbatic?“ (Matei 3, 4). Hrana cu l?custe era recomandat? de Legea Veche.
Ea constituia îns? mai cu seam? hrana celor s?raci. Lacustele erau asemenea racilor, şi fiindc? se
hr?neau cu spicul plantelor numit
„acra“, ele se mai numeau şi „acride“. Se mâncau fie fierte, fie uscate la soare, sau pr?jite şi s?rate. Mierea
de albine provenea din fagurele ce se topea din cauza soarelui, f ?când ca mierea s? curg? şi astfel putea fi
adunat?. Albinele s?lbatice produceau mierea în faguri aflaui în pomi, pe stânci, sau chiar în p?mânt. Îmbr?
c?mintea lui Ioan era modest?, iar cingatoarea de piele indica şi faptul c? era gata de drum, de acuiune.
Pustia de care ne vorbeşte Evanghelia era de o parte şi de alta a Iordanului, nord de Marea Moart?,
cunoscut? azi sub numele de El Chor. Acest loc era lipsit de orice aşezare omeneasc?, fiindc? p?mântul era
pietros şi nefertil. În jur existau pomi, iar când era mai mult? umiditate, creştea chiar iarb? pentru p?şunat.
Sfântul Ioan spunea celor ce veneau la el c? s? primeasc? botezul poc?inuei: „Eu unul v? botez cu ap?,
spre poc?inu?, dar cel ce vine dup? mine este mai puternic decât mine, c?ruia nu-i sunt vrednic, plecându-
m?, s?-i dezleg cureaua înc?lu?mintelor“ (Marcu 1, 7; Ioan 1, 27). De
aici vedem c? cei care primeau botezul se desc?luau înainte de a intra în ap?, iar
dezlegarea înc?lu?mintei cuiva era cel mai umil lucru. Cei ce se botezau şedeau în
ap? pân? îşi m?rturiseau p?catele, apoi ieşeau cu hot?rârea de a nu le mai s?vârşi.
„Acesta v? va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc“ (Matei 3, 11), era m?rturia lui Ioan
despre Iisus. Iar Evanghelia ne spune în continuare c?
„în zilele acelea a venit Iisus din Nazaretul Galileii“ (Marcu 1,
9) „la Iordan c?tre Ioan ca s? se boteze de c?tre el“ (Matei 3, 13).
„Acestea s-au petrecut în Betabara, dincolo de Iordan“ (Ioan 1, 28), în chiar locul pe
unde a trecut Iosua Iordanul când a intrat în p?mântul f?g?duinuei. ?i când „a v?zut
Ioan pe Iisus venind la el, a zis: iat? Mielul lui Dumnezeu care ridic? p?catele lumii ...
?i eu nu-L cunoşteam, dar ca s? fie ar?tat lui Israel, pentru aceasta am venit eu,
botezând cu ap?“ (Ioan 1, 29–31). „Ioan îns? Îl oprea, zicând: eu am trebuinu? s? fiu
botezat de tine şi tu vii la mine?
?i, r?spunzând Iisus a zis c?tre el: las? acum, c? aşa se cuvine nou? s? împlinim toat?
dreptatea. Atunci L-a botezat. Iar botezându-se Iisus, când ieşea din ap?, îndat?
cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a v?zut coborându-se ca un porumbel şi
venind peste El şi iat? glas din ceruri, zicând: Acesta este Fiul
Meu cel iubit întru care am binevoit“ (Matei 3, 14–17). „?i a
m?rturisit Ioan zicând: am v?zut Duhul ca un porumbel coborându-se din cer şi a r?
mas peste El. ?i eu nu-L cunoşteam, ci Cel ce m-a trimis s? botez cu ap?, Acela mi-a
zis: peste care vei vedea Duhul coborându-se şi r?mânând peste El, acela este care
boteaz? cu Duh Sfânt. ?i eu am v?zut şi am m?rturisit c? Acesta este Fiul lui
Dumnezeu“ (Ioan 1, 32–34).
Intuiuia se face ar?tându-se tabloul botezului Domnului de c?tre Ioan în
râul Iordanului.
Dup? cum am v?zut, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a primit s? fie botezat de c?tre
Ioan în râul Iordanului înaintea începerii activitauii Sale publice. Ne întreb?m: ce botez
a primit Domnul? (A primit botezul lui Ioan). Care era acesta? (Era botezul poc?inuei).
Mai exist? cumva şi alt botez? (Exist? botezul cu Duh Sfânt şi cu foc). Cine va aplica
acest nou botez? (Îl vor aplica urmaşii Mântuitorului în numele Sfintei Treimi). Odat?
cu po- gorârea Sfântului Duh în chip de porumbel şi a glasului din cer care îl face
cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu, ce ni se descopere? (Sfânta Treime: Tat?l care gl?
suieşte, Fiul care primeşte Botezul şi Duhul Sfânt care se coboar? în chip de
porumbel). Recunoscând
168
Capitolul unu
lipsa de p?cat a Domnului, Ioan îl opreşte de la botez. De ce a considerat totuşi Iisus

c? este necesar s? fie botezat? (Fiindc? deşi nu a avut p?cate pe care s? le m?
rturiseasc?, şi nu era necesar? nici hot?rârea de a nu le mai s?vârşi, El „s-a f?cut
pentru noi p?cat, pentru ca noi s? ne facem îndrept?uiui ai lui Dumnezeu întru El“ (II
Corinteni 5, 21). De aceea, El primeşte botezul ca
„Miel al lui Dumnezeu care ridic? p?catele lumii“ (Ioan 1, 29). Sfinuii P?rinui mai
adaug? apoi şi faptul c? Domnul nu a primit botezul pentru a se cur?ui, sau sfinui pe
Sine, ci pentru a sfinui apele, adic? firea înconjur?toare supus? stric?ciunii odat? cu c?
derea omului în p?cat).
ñ Aplicarea
Noi s?rb?torim Botezul Domnului la 6 ianuarie, când se face şi sfinuirea „Apei Mari“.
Se va cânta Troparul Botezului.
ñ --
Se va înv?ua acest tropar.
Ispitirea Domnului în pustie

Totdeauna evenimentele mai deosebite şi mai importante din viaua oamenilor sunt
întâmpinate cu o preg?tire mai deosebit?. La fel se întâmpl? şi în cazul începerii unei
activit?ui publice în care se cere afirmarea personalit?uii cuiva.
Asemenea şi Mântuitorul înaintea începerii activit?uii Sale publice, dup?
ce a fost botezat de la Ioan în Iordan, s-a retras în pustie, pentru ca în post şi
rug?ciune s? poat? medita ca om asupra

misiunii ce îl aşteapt? în viitor.
Dup? 40 de zile de post, diavolul s-a apropiat de El s?-L ispiteasc? şi s?-L abat?
de la misiunea Sa de mântuire a neamului omenesc.
Ne vom referi la ispitirea Mântuitorului în pustie şi la biruinua Sa asupra diavolului.
Textul pericopei „Atunci Iisus a fost dus de duhul S?u în pustie, ca s? se ispiteasc? de
diavol. ?i a fost în pustie 40 de zile, fiind ispitit de satana. ?i era împreun? cu fiarele,
şi îngerii îl slujeau.
?i postind 40 de zile şi 40 de nopui în urm? a fl?mânzit. ?i apropiindu-se ispititorul i-a
zis Lui: Dac? eşti Tu Fiul lui Dum- nezeu, spune ca pietrele acestea s? se prefac? în
pâini. Iar El r?spunzând a zis: scris este: nu numai cu pâine va tr?i omul, ci cu tot
cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu. Atunci diavolul Îl ia cu sine în sfânta cetate
şi Îl pune pe aripa templului şi îi spune Lui: dac? eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc?-Te
jos, c?ci scris este c? îngerilor S?i le va porunci pentru Tine, şi Te vor ridica pe mâini,
ca nu cumva s? loveşti de piatr? piciorul T?u. A zis Iisus lui: Iar?şi este scris: s? nu
ispiteşti pe Domnul Dumnezeul t?u! ?i suindu-L diavolul pe un munte înalt, i-a ar?tat
într-o clip? toate împ?r?uiile lumii“ (Luca 4, 5) şi m?rirea lor. ?i a zis Lui: Iie îui voi da
toat? st?pânirea aceasta şi slava lor, c? mie mi-a fost dat? şi eu o dau cui vreau.
Aşadar, dac? proşternându-Te, Te vei închina înaintea mea, a ta va fi toat?“ (Luca 4,
6–7). Atunci Iisus îi zice lui: pleac? (fugi, dep?rteaz?-te) dar de la mine, satana! C?ci
scris este: Domnului Dumnezeului t?u s? I te închini şi Lui singur s?-I slujeşti. Atunci L-
a l?sat pe dânsul diavolul, şi iat? îngerii s-au apropiat şi îl serveau.„(Matei 4, 1–11) „?i
divolul, sfârşind toat? ispita, s-a îndep?rtat de la El pân? la o vreme“ (Luca 4, 13).
Explicarea textului Dup? cum vedem din textul pericopei, Mân- tuitorul, înaintea
începerii activit?uii Sale, a postit în pustiu. E vorba de pustiul Quarantaniei (de la
quaranta=40). „În nemijlocita apropiere de p?ruile Iordanului, unde boteza Ioan“ (Luca
4, 1), spre nord – vest de Ierihon, se afla o regiune stearp? şi stâncoas?, una din cele
mai fioroase pustiuri din lume. Nu are nici ap?, nici
170
Capitolul unu
vegetauie, nici c?i de comunicauie, iar aerul dogorâtor al arşiuei soarelui devenea
aproape cu neputinu? de respirat. Lâng? pustiu se ridic? muntele Duca, cu altitudinea
de 473m deasupra nivelului m?rii (Dr. Vasile Gheorghiu, Evanghelia dup? Matei,
Cern?uui, 1925, p. 162–163). Aici, în aceast? ambianu? a petrecut Domnul
„plin de Duhul Sfânt“ (Luca 4, 1) în meditauie, rug?ciune, postind 40 de zile ziua şi 40
de nopui. Evangheliştii fac aceast? precizare întrucât doresc s? arate c? postul lui
Iisus este integral şi deosebit de cel al fariseilor, care posteau ziua, iar noaptea se
ghiftuiau cu toate bun?t?uile. Exegeuii îşi pun întrebarea cum a putut El rezista, cu
trup ca al nostru, s? posteasc? 40 de zile şi 40 de nopui. Într-adev?r, El avea trup ca al
nostru, dar „era plin de Duhul Sfânt“, de puterea Lui şi „îngerii îl slujeau“ (Marcu 1, 13).
Postul de 40 de zile ne aminteşte, desigur de postul lui Moise, cu aceeaşi durat?
înaintea cutremur?torului eveniment al primirii Legii. Tot astfel şi Iisus pentru salvarea
omenirii de p?cat, va avea o cutremur?toare înt?lnire cu diavolul dup? 40 de zile şi
nopui de post, înaintea începerii activit?uii Sale mesianice.
La sfârşitul celor 40 de zile de post Iisus a fl?mânzit. Se prezint? acum la El
diavolul. Acesta este ispititorul şi ucig?torul
dintru început al omului, „tat?l minciunii“ (Ioan 8, 44). Însuşi
numele de „diavol“ („satana“, în ebraic?) defineşte acuiunea potrivnic? spre v?t?mare.
El a fost gelos şi a acuionat cu viclenie şi invidie asupra primului om aflat în
comuniunea lui Dumne- zeu. Aceast? gelozie şi invidie porneşte din faptul c? omul se
afla în grauia lui Dumnezeu, pe când el c?zuse din aceast? grauie. Gelozia şi invidia
lui r?mân şi dup? c?derea omului în p?cat, fiindc? şi în aceast? stare omul se afl? în
grauia lui Dumnezeu, şi P?rintele ceresc îi promite izb?virea din p?cat şi din moarte.
Diavolul a acuionat întotdeauna asupra omului cu mult? viclenie, ascunzând r?ul sub
masca binelui. Omul creat de Dumnezeu urm?reşte binele, dar prin viclenie, diavolul
ispitindu-l, îl poate înfunda în r?ul din care nu va mai putea ieşi singur. Astfel, înaintea
c?derii în p?cat, divolul îi ispiteşte pe primii oameni spunându-le cu viclenie şi
minciun? c? dac? vor mânca din fructul oprit vor fi asemenea lui Dumnezeu. A fi
asemenea lui Dumne- zeu este binele, scopul creauiei îns?şi. A gusta îns? din fructul
oprit este înc?lcarea voinuei lui Dumnezeu. De aici marea înşelare pe care diavolul o
strecoar? cu viclenie în sufletul omului, ducându-l la c?dere. Tot cu viclenie şi invidie
se apropie divolul şi de Iisus. El ştia c? Iisus este Mântuitorul lumii şi izb?vitorul
omului din p?cat, şi implicit duşmanul lui. Nu ştia îns? c? Iisus este însuşi Dumnezeu
cel atotputernic. Dac? ar fi ştiut nu s-ar
mai fi apropiat de El, fiindc? Dumnezeu l-a învins odat? şi pentru totdeauna. Chiar
dac? îl recunoştea pe Iisus ca Fiu al lui Dum- nezeu, înuelegea aceasta cam în genul
ereticului Arie, în sensul c? ar fi o creatur? a Tat?lui, cum creatur? este şi el. Pentru
aceasta în ispitirea Sa, diavolul vrea s?-L verifice pe Iisus, întrebându-L de fiecare
dat?: „Dac? eşti Tu Fiul lui Dumnezeu...“.
Prima ispitire: „De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea s? se
prefac? în pâine“. Iat? reeditarea primei ispite adresat? omului în rai având în esenu?
aceeaşi poft? a l?comiei pântecelui. Mântuitorul nu mai putea primi viclenia şi înşel?
ciunea divolului. De aceea r?spunde prin cuvântul lui Dum- nezeu: „Nu numai cu
pâine va tr?i omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Deuteronom 8,
3). Primul om aflat în rai, a uitat de porunca lui Dumnezeu, de aceea a acceptat ispita
viclean? a diavolului...
A doua ispitire este f?cut? pe aripa templului diavolul încercând prin viclenie s?
afle dac? Iisus este Fiul lui Dumne- zeu: „Dac? eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, arunc?-te
jos c?ci scris este c? va porunci îngerilor S?i şi pe mâini Te vor prinde ca nu cumva s?
loveşti de piatr? piciorul T?u“. De data aceasta şi
diavolul îl ispiteşte pe Iisus tot prin cuvântul lui Dumnezeu
(Psalmul 90/91, 11). Prin viclenia lui, diavolul interpreteaz? textul Scripturii ca mului
eretici de azi, nu dup? ceea ce vrea textul s? comunice, ci dup? dorinua lor. De aceea
le este „spre pierzanie“. La fel s-a adresat diavolul şi primului om, invocând cuvântul
lui Dumnezeu: „nu a zis oare Dumnezeu...“. Omul i-a c?zut victim?, ascultându-l. Iisus
îns? ca Fiu al lui Dumnezeu, îi demasc? viclenia tot prin porunca lui Dumnezeu: „Iar?
şi este scris: s? nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul t?u“ (Deuteronom 6, 16).
Aceasta este ispita m?ririi, a slavei deşarte. Primului om i s-a spus de c?tre
diavol: „veui fi ca Dumnezeu“, şi omul a acceptat. Iisus este conştient de dumnezeirea
Sa şi de aceea poate respinge ispita.
A treia ispit?. Iisus este dus pe un munte foarte înalt. Unii exegeui spun c? ar
putea fi vorba de Muntele M?slinilor, aluii de Tabor sau Nebo, iar aluii îl identific? cu
muntele Quarantaniei – Duca. Mai puuin intereseaz? îns? aceasta. Diavolul îi arat? lui
Iisus împ?r?uiile lumii, cu gloria şi str?lucirea lor, şi apoi îi spune:
„Toate acestea Ii le voi da Iie, dac? te vei închina mie“. ?i continu?: „c?ci mie mi-au
fost date şi eu le dau cui voiesc“.
Aceasta este ispita banului, a bunurilor materiale prisositoare care genereaz?
îmbuibarea prin satisfacerea tuturor poftelor
172
Capitolul unu
carnale. Diavolul se laud? c? el este st?pânul lor. Va recunoaşte, de fapt, Iisus însuşi
acest fapt, înaintea Sfintelor Sale Patimi, când spune Apostolilor c? „diavolul este st?
pânitorul lumii acesteia“ (Ioan 12, 31). Pentru a înuelege aceast? st?pânire, va trebui
s? citim din nou primele pagini ale Bibliei. Vom constata c? aducând p?catul în lume,
şi prin p?cat moartea, diavolul a obuinut oarecum st?pânirea asupra lumii devenit? a
p?catului. Omul însuşi îi confer? aceast? st?pânire prin supunerea fau? de ispita lui
viclean?, şi prin neascultarea fau? de porunca lui Dum- nezeu. Numai Jertfa
mântuitoare a Fiului lui Dumnezeu îl va putea elibera pe om de sub st?pânirea
diavolului, fiindc? numai ea îl poate învinge pe acesta, total şi definitiv.
Iisus ştia toate acestea, de aceea refuz? dialogul cu diavolul, alungându-l scurt şi
categoric: „pleac?, fugi, dep?rteaz?-te!“. Ne-a ar?tat şi nou?, prin aceasta, c? dialogul
cu diavolul nu are niciodat? rezultate bune. Ispita lui viclean? şi neruşinat? trebuie
respins? de la început. A accepta ca ispita s? se amplifice, înseamn? a-ui sl?bi puterile
şi a încerca riscul c?derii. Ispita trebuie respins? înc? de la început, când puterile sunt
proaspete şi tari. De aceea, Mântuitorul ne-a înv?uat s? cerem P?rintelui
ceresc, nu doar s? ne ajute în timpul ispitei diavolului, ci s? fac?
s? nu intr?m în ispit?, şi mai presus de toate s? ne elibereze, s? ne salveze de sub
influenua celui viclean şi r?u. C?derea în p?cat a primului ispitit de diavol dovedeşte
c? noi prin puterile noastre nu putem face fau? vicleniei diavolului. Aceasta e mai
puternic? decât înuelepciunea şi priceperea omeneasc?. ?tiind aceasta, Domnul i-a
îndemnat pe Apostoli şi prin ei pe noi toui s?
„priveghem şi s? ne rug?m pentru a nu intra în ispit?, c?ci duhul este osârduitor, dar
trupul nu poate“. La fel, Apostolii Domnului ne-au atras atenuia st?ruitor s? fim treji şi
s? priveghem c?ci
„diavolul, potrivnicul nostru umbl? r?cnind ca un leu, c?utând pe cine s? înghit?“ (I
Petru 5, 8). Pentru aceasta „îmbr?caui-v? cu toat? arm?tura lui Dumnezeu ca s?
puteui sta împotriva uneltirilor diavolului, pentru c? nu avem de luptat împotriva
trupului şi a sângelui, ci împotriva duhurilor r?ut?uii din v?zduhuri“ (Efeseni 6, 11–12).
Pericopa evanghelic? a ispitirii lui Iisus se încheie cu precizarea: „?i diavolul, sf?
rşind toat? ispita, s-a îndep?rtat de El pân? la o vreme“. Când va veni ispita
diavolului? Înaintea Sfintelor Patimi ale Domnului, „diavolul a intrat“ în Iuda şi acesta
L-a tr?dat. Prin viclenia şi puterea diavolului Domnul a fost condamnat la moartea cea
mai josnic? prin crucificare. ?i a socotit el c? moartea lui Iisus este biruinua sa
definitiv?. Dar de data
aceasta s-a înşelat el. Prin jertfa Sa, Fiul lui Dumnezeu pl?teşte pentru noi oamenii
preuul de r?scump?rare din p?cat, iar prin cobor?rea Sa la iad, Dumnezeu fiind, a
zdrobit puterea moruii. Pentru acest motiv, crucea r?mâne „arm? împotriva
diavolului“. Prin jertfa de pe cruce diavolul a fost învins pentru totdeauna.
Când a avut loc ispitirea Domnului? (Dup? Botezul în Iordan şi dup? postul de 40 de
zile şi 40 de nopui în pustia Quarantaniei). S-a putut apropia diavolul de Domnul ca
s?-L ispiteasc?, dat fiind faptul c? El a fost cea de-a doua persoan? a Sfintei Treimi?
(Diavolul nu a ştiut c? este chiar Dumnezeu, ci c? este creatura lui Dumnezeu,
asemenea Lui). Ce dovad? avem în acest sens? (Faptul c? în ispitire diavolul
întreab?: „dac? eşti Tu Fiul lui Dumnezeu“. Vroia adic?, la început s? se conving? în
ce const? filiauia lui divin?, şi ce mijloace viclene ar putea folosi pentru a-L deruta din
misiunea Lui de mântuire a omului). Concret, care sunt cuvintele primei ispite? („Dac ?
eşti Tu Fiul lui Dumnezeu spune pietrelor acestora s? se fac? pâine“). Dar a doua,
dup? ce
L-a urcat pe aripa templului? (S? se arunce jos şi nu va fi l?sat în
primejdie). Care este ultima ispit?, ducând pe Iisus pe un munte foarte înalt şi
promiuându-I împ?r?uiile lumii? (I le promite toate acestea dac? i se va închina lui,
adic? dac? i se va supune lui, considerându-l pe el st?pânul s?u). Care a fost în final
atitudinea Mântuitorului? (V?zând prea multa lui neruşinare, Domnul l-a alungat). De
ce omul nu a reuşit s?-l biruiasc? pe diavol în ispit?? (Fiindc? în timpul ispitei, a uitat
cuvântul lui Dumnezeu, adic? porunca lui Dumnezeu. Iisus, cel de al doilea Adam, îi
r?spunde diavolului totdeauna prin cuvântul lui Dumnezeu, în faua c?ruia şi diavolul
trebuie s? se plece. Când Iisus vede c? prin neruşinare diavolul insist? prea mult îl
respinge cu duritate).
Pe noi îns? ne-a înv?uat s?-l respingem înc? de la început, fiindc?, asemenea lui
Adam nu vom avea nici înuelepciunea şi nici puterea de a sta împotriva vicleniei lui
mincinoase şi st?ruinuei sale neruşinate.
ñ Aplicarea
Dat fiind faptul c? prin moartea şi învierea Domnului, puterea diavolului a fost învins?,
Biserica a rânduit rug?ciuni speciale de dezlegare a sufletelor chinuite de puterea lui
potrivnic?.
174
Capitolul unu
În înuelepciunea sa, Biserica a instituit înc? din vechime exorciz?ri

efectuate cu prilejul aplic?rii Tainei Botezului, pentru ca cel ce se va împreuna
cu Hristos s? se lepede înainte de satana şi de toate uneltirile lui.
Diavolul ne ispiteşte permanent fie în mod direct fie indirect. Mai ales prin
oameni. Aşa cum a intrat în Iuda, el totdeauna îşi alege oamenii prin care acuioneaz?
cu o viclenie mârşav? f?când ca r?ul s? tulbure lumea. Pentru acest motiv, noi trebuie
s? ne rug?m pentru vr?jmaşii noştri, sau pentru cei ce ne asupresc. Nu trebuie s? înt?
rât?m vr?jm?şia lor, ci s? ne rug?m ca Dumne- zeu s? le lumineze mintea, alungând
din sufletul lor lucrarea diavolului.
Se cuvine apoi, ca neîntrerupt s? ne rug?m aşa cum Domnul ne-a înv?uat, s?
fac? P?rintele ceresc în aşa fel încât nici s? nu intr?m în ispit?, ci mai presus s? fim
izb?viui, eliberaui de puterea şi lucrarea diavolului.
Când greşim nu trebuie s? ne pierdem n?dejdea în Dumne- zeu, fiindc? dezn?
dejdea este focul cel aprins al iadului. Prin ea diavolul ne abate de la poc ?inu? şi de la
mântuire. S? avem adic? încredere totdeauna c? puterea lui Dumnezeu este mai tare
decât
a divolului; c? diavolul a fost învins pentru totdeauna de Hristos
Mântuitorul.
În sfârşit, trebuie neîntrerupt s? priveghem asupra gândurilor şi faptelor noastre
s? fie dup? voia lui Dumnezeu. Atunci P?rintele nostru ne va p?zi ca pe copiii S?i
salvându-ne de cel viclean.
Se va citi şi compara pericopa evanghelic? privind ispitirea Dom- nului în pustie

redat? de Sfântul Matei (4, 1–11) şi Sfântul Luca (4,11–13).
--
Alegerea şi misiunea celor 12 Apostoli

?tiind înc? dintru început c? şederea Sa trupeasc? nu va fi veşnic? şi c? nu peste mult

timp va aduce jertfa Sa izb?vitoare a lumii din p?cat, Mântuitorul şi-a ales anumite
persoane, c?rora, avându-i în apropiat? instruire, s? le încredinueze continuarea
misiunii Sale de mântuire a lumii. Astfel şi-a ales Mântuitorul înc? de la începutul
activit?uii Sale mesianice ucenici şi Apos- toli.
Vom vedea ce ne spun Sfintele Evanghelii despre alegerea şi misiunea celor 12

Apostoli.
Primii Apostoli au fost Andrei şi Ioan. Ei erau la început ucenicii Sfântului Ioan Botez?
torul. Evanghelia ne spune c? „a doua zi iar?şi sta Ioan şi doi din ucenicii lui. ?i v?
zând pe Iisus care umbla, zice: Iat? Mielul lui Dumnezeu. ?i l-au auzit cei doi ucenici
zicând acestea şi au mers dup? Iisus. Iar Iisus întorcându-se şi v?zându-i c? merg
dup? El, a zis: ce c?utaui? Iar ei i-au zis: Rabi, adic? Înv?u?torule, unde locuieşti? Zis-
a lor: veniui şi vedeui. ?i s-au dus şi au v?zut unde locuia şi au r?mas la El ziua
aceea. ?i era cam la al zecelea ceas. ?i era Andrei fratele lui Simon Petru, unul din cei
doi, care auziser? de la Ioan şi merseser? dup? El. Acesta a aflat întâi pe fratele s?u
Simon şi i-a zis: am aflat pe Mesia, adic? pe Hristos. ?i l-a adus c?tre Iisus.
?i c?tând Iisus la el a zis: Tu eşti Simon fiul lui Iona, tu te vei chema Chefa, adic?
Petru. Iar a doua zi a vrut Iisus s? mearg? în Galileea şi a aflat pe Filip, şi a zis:
urmeaz?-mi! ?i era Filip din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a aflat
pe Natanael şi i-a zis: am aflat pe Acela despre care a scris Moise în
176
Capitolul unu
lege şi proorocii, pe Iisus fiul lui Iosif din Nazaret. ?i a zis Natanael: din
Nazaret poate fi ceva bun? Zis-a lui Filip: vino şi vezi. A v?zut Iisus pe
Natanael venind c?tre El şi a zis despre el: iat? cu adev?rat israelit în care nu
este vicleşug. Zis-a Natanael Lui: de unde m? cunoşti? A r?spuns Iisus şi i-a zis:
mai înainte de a te fi chemat Filip, fiind sub smochin, te-am v?zut. A r?spuns
Natanael şi a zis: Rabi, tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti regele lui Israel“ (Ioan
1, 35–50).
Deci primii patru Apostoli au fost: Andrei, Ioan, Simon (Pe- tru) şi Iacob. Andrei şi
Simon erau fraui. La fel şi Ioan şi Iacob. Pe aceştia doi din urm? îi va numi Iisus „fiii
tunetului“, datorit? firii lor înfl?c?rate şi dârze. Acestor patru li se mai asociaz? înc?
doi: Filip şi Natanael. Împreun? cu aceştia şase, Domnul particip? la nunta din Cana
Galileii, apoi, împreun? cu ei merge la Ieru- salim de Paşti şi stau acolo pân? prin
noiembrie – decembrie, când se reîntorc pe la casele lor (Ioan 2, 1–11).
Alegerea lor definitiv? a urmat apoi tot printr-un act menit s?-i determine s?
cread? în Mesia, aşa cum a mai f?cut-o în Cana Galileii, pref?când apa în vin. De
data aceasta sub o alt? form?.
?i anume, aflându-se Iisus lâng? lacul Ghenizaret, înconjurat de
„muluimea care se îmbulzea ca s?-I aud? cuvintele, v?zând dou?
cor?bii lâng? lac, iar pescarii ieşind din ele, sp?lau mrejele. ?i intrând într-o corabie,
care era a lui Simon, l-a rugat s? o dep?rteze puuin de la uscat şi şezând înv?ua
muluimile din corabie... Iar când a încetat s? vorbeasc?, a zis c?tre Simon: dep?rteaz-
o la adânc şi aruncaui mrejele pentru pescuit. ?i r?spunzând Simon a zis: Înv?u?
torule, toat? noaptea ostenindu-ne, nimic n-am prins, dar dup? cuvântul T?u voi
arunca mrejele. ?i aceasta f?când au prins muluime de peşte, încât se rupeau mrejele.
?i au f?cut semn tovar?şilor lui, care erau în alt? corabie, ca venind, s? le ajute. ?i au
venit şi au umplut amândou? cor?biile, încât se afundau. Iar Simon Petru v ?zând, a
c?zut la picioarele lui Iisus zicând: ieşi de la mine c? om p?c?tos sunt, Doamne. C? îl
cuprinse spaima pe el şi pe toui cei împreun? cu el, pentru pescuirea peştilor ce
prinseser?. Asemenea şi pe Iacob şi pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau tovar?şii lui
Simon. ?i a zis Iisus c?tre Simon: nu te teme, de acum vei pescui oameni. ?i tr?gând
cor?biile la u?rm, l?sând toate, au mers dup? El“ (Luca 5, 1–11). Sfântul Evanghelist
Matei ne spune c? Iacob şi Ioan erau cu tat?l lor, iar la chemarea Domnului „îndat? l?
sându-şi corabia şi pe tat?l lor, I-au urmat Lui“ (Matei 4, 22).
Toui cei patru Apostoli îl cunoscuser? pe Iisus mai înainte, iar cele dou? minuni la
care asistaser?, le-a înt?rit încrederea în El.
În alt? împrejurare, aflându-se în Capernaum, centru de vam? între Damasc şi
Marea Mediteran?, îl cheam? pe vameşul Levi, fiul lui Alfeu, care se va numi apoi
Matei. Acesta îi urmeaz? f?r? nici o ezitare. Auzise probabil de Iisus c? este Mesia p?
mântesc, aşa cum de altfel Îl aşteptau cu touii gândindu-se poate la un trai fericit. De
aceea „d? un osp?u“ în cinstea lui Iisus, la care particip? mului oameni şi p?c?toşi“ nu
îns? f?r? tulburarea fariseilor cârtitori, care nu vroiau s? înueleag? c? „cei bolnavi au
nevoie de doctor...“ (Matei 9, 9–17).
Cunoaştem şi numele celorlalui cinci Apostoli: Toma, Iacob al lui Alfeu, Levi numit
Tadeu, Simon Cananitul şi Iuda Iscariotul, cel ce „l-a vândut“ pe Domnul. (Matei 10,
2–4). Toui erau din Galileea, afar? de Iuda, care era din Hariot-Iudeea.
Numele de „Apostol“ înseamn? „trimis“, nu în sens peiorativ, cu referire, bun?oar?
la un servitor, ci un trimis cu mandat special, în numele cuiva, spre a-l reprezenta. Ei
vor fi trimişi ca s? îndeplineasc? îns?şi misiunea Domnului, s?-L reprezinte pe El.
De aceea, înc? de la început sunt trimişi într-o misiune de prob?,
dându-li-se indicauii cum s? o îndeplineasc?. Înainte îns? Domnul
„le-a dat puterea asupra duhurilor necurate şi s? vindece orice boal? şi orice
neputinu?“ (Matei 10, 1). Sunt trimişi c?tre poporul de jos, c?tre cei dispreuuiui şi
desconsideraui, c?rora s? le transmit? speranua unei vieui mai bune. Vor face numai
fapte de binefacere, vindecând orice neputinu?. Nu vor lua cu ei nici bani, nici toiag de
ap?rare, nici surplus de îmbr?c?minte, sau de hran?. Vor fi r?bd?tori, blânzi, înuelepui,
şi încrez?tori în bun?tatea P?rintelui ceresc. Transmiuând pretutindeni pacea Lui, vor
propov?dui cuvântul Evangheliei şi vor dovedi ataşament şi iubire fau? de Înv?u?torul
lor (Matei 10, 5–42).
Sfintele Evanghelii ne arat? c? Apostolii erau oameni simpli, neinstruiui în ale
legii. Unii dintre ei erau s?raci, doi (Iacob şi Ioan) mai înst?riui. Cei care locuiau pe
lâng? lacul Ghenizaret erau pescari, ocupauie care le asigura traiul şi le aducea venit.
Trei erau c?s?toriui. Au urmat pe Iisus având convingerea c? El este Mesia, care le va
da puterea suprem? în împ?r?uia pe care o va întemeia El pe p?mânt. De aceea, nu
ezit? s? afirme c? au p?r?sit toate şi au urmat lui Iisus. Urmându-L pe Iisus împ?rt?
şesc aceeaşi soart? bun?, ori rea, fiindc? „nu este ucenicul mai mare decât dasc?lul
s?u...“. Nu înueleg totdeauna înv?u?tura Domnului, expus? în parabole, încât Iisus
revine cu explicauiile cuvenite.
178
Capitolul unu
M?rturisesc la un moment dat credinua cu putere, apoi se îndoiesc. Îl comp?timesc pe

Domnul când vorbeşte de patimile Sale, care vor urma. Nu le înueleg sensul, dar îl
asigur?, înduioşându-se, de devotamentul lor. Pân? la urm?, plini de fric? toui îl p?r?
sesc. Petru se leap?d?, iar Iuda tr?dându-L, se sinucide. Se bucur? nespus de învierea
Domnului, n?d?jduind chiar în clipa în?lu?rii Domnului la cer c? acum va întemeia
„împ?r?uia lui Israel“ (Fapte 1, 6). Pe lâng? aceste sl?biciuni inerente firii omeneşti,
Domnul evidenuiaz? faptul c? ei au fost aleşi de Tat?l, c? sunt „sfinuiui în numele S?
u“, c? îndeplinesc în lume o misiune divin?, ca unii care „nu sunt din lume“, asemenea
Fiului (Ioan cap. 17). Numele lor e scris în Cartea Vieuii (Luca 10, 20). Dup? înviere
Domnul le d? putere de a lega şi dezlega p?catele oamenilor şi odat? cu aceasta,
porunca continu?rii activit?uii Sale profetice, arhiereşti şi împ?r?teşti, spunându-le:
„Mergând înv?uaui toate neamurile, botezându-le în numele Tat?lui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh“ (Matei 28, 19–20).
Ei se vor dovedi cu adev?rat c? sunt martorii Cuvântului (Fapte 1, 8) pân? la
marginile p?mântului, odat? cu puterea şi lumina Duhului Sfânt din ziua Rusaliilor. De
acum vor cunoaşte
sensul adev?rat al înv?u?turii Domnului, pe care alt? dat? nu au
reuşit s?-l înueleag?. Vor primi curaj şi spiritul totalei d?ruiri în îndeplinirea misiunii ce
le-a fost încredinuat?, trecând peste toate obstacolele ce le-au stat în cale, pecetluind
în cele din urm? activitatea lor cu moartea martiric?. Au mers în toat? lumea, au
predicat Evanghelia, au întemeiat şi organizat Biserici, sfinuind episcopi, prezbiteri şi
diaconi pentru a le continua activitatea.
Astfel Sfântul Apostol Andrei, primul chemat la apostolie şi-a desf?şurat
activitatea în Sciuia, în Dacia Pontic? (Dobrogea), Histria, Tomis, Callatis (Mangalia).
Sfântul Toma, la parui în Persia şi India. Sfântul Petru în Galitia, Capadocia, Bitinia,
Asia Proconsular?, Antiohia, Pont. Sfântul Matei în Iudea şi Etiopia. Sfântul
Bartolomeu în Arabia, Armenia, Sfântul Iuda Tadeul în Palestina. Sfântul Simon
Zelotul (Cananitul) în Persia şi Babilonia. Sfântul Evanghelist Ioan în Asia
Proconsular?, în special la Efes. Sfântul Filip în Frigia.
În locul lui Iuda Iscariotul a fost ales prin tragere la sorui Matia, iar Saul din Tars a
devenit pe drumul Damascului Sfântul Apostol Pavel, numit şi „Apostolul Neamurilor“,
fiindc? şi-a desf?şurat activitatea în aproape tot cuprinsul imperiului roman. El a
rânduit pe Timotei şi Tit ca episcopi, poruncindu-le ca la rândul lor s? aşeze şi ei
episcopi, presbiteri şi diaconi. (Tit 1, 5). De la el ne-au r?mas 14 epistole. De la Sfântul
Petru – 2 epistole;
de la Sfântul Matei – o Evanghelie; de la Sfântul Ioan – o Evanghelie, trei

epistole şi cartea profetic? numit? Apocalipsa.
Toui Apostolii au fost egali în exercitatea puterii ce le-a fost încredinuat? de c?tre
Mântuitorul. Când s-au ivit unele neclarit?ui, s-au adunat toui ca s? hot?rasc?, sub
asistenua Duhului Sfânt. Aceast? împreun? hot?râre sub asistenua Duhului Sfânt se
numeşte sinod. Ne este cunoscut astfel sinodul de la Ierusalim, cu care prilej se hot ?r?
şte a nu se pune celor convertiui dintre p?gâni povara grea a legii, s? fie primiui în
Biseric? f?r? a fi circumcişi. S? fie îns? opriui de la idolatrie, de la v?rs?ri de sânge şi
de la desfrânare (Fapte cap. 15).
Am v?zut c? Sfinuii Apostoli au fost aleşi de Tat?l prin Fiul pentru a continua
misiunea Lui. Duhul Sfânt i-a înt?rit cu putere, conducându-i la tot adev?rul. Ei au fost
martorii Domnului, propov?duind ceea ce au v?zut, au auzit şi au înv?uat de la El. Ei
sunt „slujitori ai lui Hristos şi iconomi ai Tainelor lui Dumne- zeu“ (I Corinteni 4, 1).
Misiunea dat? Apostolilor a fost unic?, iar autoritatea lor
este f?r? egal. Mântuitorul a mai avut 70 de ucenici, care au mers

„doi câte doi înaintea feuei Sale în toate cet?uile şi locul unde avea El s? mearg?“
(Luca 10, 1–24). Aceştia însoueau apoi şi ajutau pe Sfinuii Apostoli în activitatea lor. În
Biserica primar? harul lucra diferit, nu puuini fiind aceia c?rora li se împ?rt?şeau
harismele ca tot atâtea forme de lucrare sfinuitoare a Duhului Sfânt. Misiunea
Apostolilor era îns? superioar? tuturor. Ei au un mandat divin special şi unic, dup?
cum arat? Sfântul Apostol Pavel: „Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biseric?: întâi Apostoli,
al doilea prooroci, al treilea înv?u?tori... Au doar? toui sunt Apos- toli? Au doar? toui
sunt prooroci? Au doar? toui înv?u?tori?...“ (I Corinteni 12, 28–30; Efeseni 4, 11–12).
ñ Aplicarea
Faptul c? primul chemat la apostolat, Sfântul Andrei, a propov?duit Evanghelia pe

teritoriul u?rii noastre, ne oblig? odat? în plus s? r?mânem fideli Bisericii apostolice şi
s? uinem cu sfinuenie tradiuia apostolic?.
Biserica cinsteşte pe Sfinuii Apostoli al?turi de Mântuitorul, de Sfânta Fecioar?,
de Sfântul Ioan Botez?torul, instituind pentru doi din ei, pentru Sfântul Apostol Petru
şi Pavel o s?rb?toare
180
Capitolul unu
--
special?, la 29 iunie, ziua moruii lor martirice, precedat? de o perioad? de post.
Predica de pe munte

Având ca tem? a predicii Sale împ?r?uia lui Dumnezeu, Mântui- torul îi învau? pe toui
care doresc s? devin? fii ai împ?r?uiei, cum s? împlineasc? nu litera, ci duhul Legii,
precum şi atitudinea pe care s? o adopte fau? de realit?uile prezente şi viitoare.
Toate acestea le putem cunoaşte dintr-o vast? cuvântare cunoscut? sub numele de
„Predica de pe Munte“, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
Sfânta Evanghelie ne arat? c? „în zile acelea a ieşit Iisus la munte s? se roage şi toat?
noaptea a petrecut în rug?ciune c?tre Dumne- zeu. ?i când s-a facut ziu?, a chemat
pe ucenicii S?i... şi coborându-se cu ei, a st?tut în loc şes, El şi muluimea ucenicilor şi
muluime mare de popor din toat? Iudea şi din Ierusalim şi de pe u?rmul Tirului şi al
Sidonului, care veniser? s?-L asculte şi s? se vindece de boalele lor...“ (Luca 6, 12–
19). „?i v?zând Iisus muluimile s-a suit pe munte şi şezând au venit la El ucenicii Lui;
şi deschizându-şi gura îi înv?ua zicând...“ (Matei 5, 1–2).
Dup? cum vedem, numele cuvânt?rii vine de la faptul ca a fost rostit? pe
munte. ?i anume, e vorba de muntele „Fericirilor“ sau Curun (Harn Hattin) la 2 km
nord-vest de Tiberias. Altitudinea este de 560 m de la lacul Ghenizaret. Are dou?
culmi între care
se afl? un platou. Aici a avut Ioc predica Domnului. De aceea Sf ântul Luca spune,
dup? cum am v?zut, „loc şes“.
Prezentând conuinutul cuvânt?rii, vedem dintru început c? marea noutate pe care
o aduce ea, const? în faptul c? fericirea ca aspirauie a sufletului omenesc nu aparuine
numai celor puternici, sau celor plini de avuuii, iar s?r?cia nu mai e considerat? ca o
pedeaps? din partea lui Dumnezeu. Fericirea nu este numai în aceasta lume şi pentru
aceast? viau?. Ea are un caracter veşnic, şi la împlinirea ei sunt chemaui toui fiii împ?
r?uiei lui Dumnezeu. Iar aceştia nu sunt puternicii vremii, nici cei ce fac caz de evlavia
lor, în timp ce sufletul le este gol, ci s?racii cu duhul; cei smeriui şi desconsideraui de
reprezentanuii oficiali ai religiei acelor vremi; cei blânzi, cei însetaui şi angajaui s?
apere dreptatea şi adev?rata sfinuenie a lui Dumnezeu, cei cu inima curat?, cei ce fac
milostenie, cei ce caut? pacea, precum şi cei ce sufer? oc?ri şi batjocuri pentru
cuvântul lui Dumnezeu şi pentru Fiul lui Dumnezeu, pe care îl slujesc prin iubire
jertfelnic? şi statornic?.
Aceast? noutate exprimat? în predica de pe munte, nu înseamn? o schimbare a
Legii, adic? a ordinii dat? de Dumne- zeu, ci o împlinire a ei, o des?vârşire a ei în duh
şi în adev?r.
Astfel, dac? legea oprindu-te de la p?cat, te face drept în faua lui
Dumnezeu, Mântuitorul nu combate acest fapt, ci arat? modul în care poui deveni
liber fau? de p?cat. De pild?, nu este suficient s? nu ucizi, ci trebuie radiat? cauza,
care este mânia, şi înlocuit? cu atitudinea de bun?voinu? fau? de semeni, lipsind orice
fel de jignire. La fel, desfrâul are o form? interioar?: dorinua, sau pofta. P?catul se s?
vârşeşte în inim?, devenind mai întâi p?cat al poftei. De aceea, mai întâi trebuie cur?
uat? inima de poftele care o fac s? alunece spre p?cat. Comb?tând desfrâul,
Mântuitorul accentueaz? indisolubilitatea şi unitatea c?s?toriei şi a familiei:
„Iar?şi s-a zis: cel ce va l?sa pe femeia sa, s?-i dea ei carte de desp?ruire. Eu îns? v?
zic vou? c? oricine îşi va l?sa femeia sa în afar? de cuvânt de desfrânare, face ca s?
desfrâneze, şi cel ce o ia pe cea l?sat?, desfrâneaz?“.
Pentru a înt?ri bunele relauii dintre oameni, Mântuitorul instaureaz? un principiu
pozitiv de comuniune fr?ueasc?: „f? aproapelui, ceea ce vrei s?-ui fac? el uie“, şi
accentueaz? faptul c? mai mult valoreaz? împ?carea, decât darul adus la templu, c?
trebuie ar?tat? semenului iertare şi îng?duinu?, c? se cuvine s? trecem peste sl?
biciunile lui, nu trebuie adic? s? ne r?zbun?m, s? r?spundem cu r?u la r?u, ci pentru
ca binele s? fie biruitor, trebuie s? ne îndrept?m iubirea noastr? şi fau? de vr?jmaşi. În
felul acesta iubirea va deveni des?vârşit?. Ea imit? iubirea lui Dumnezeu,
182
Capitolul unu
iar noi devenim des?vârşiui, asem?nându-ne cu P?rintele ceresc:

„Aui auzit c? s-a zis: ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte. Eu îns? zic vou?: nu v?
împotriviui (opuneui) celui r?u, ci celui ce te loveşte pe tine peste faua ta cea dreapt?,
întoarce-i lui şi cealalt?... Celui ce cere de la tine, d?-i şi nu-l refuza pe cel ce voieşte
s? se împrumute de la tine“. „Aui auzit c? s-a zis: s? iubeşti pe aproapele t?u şi s? ur?
şti pe vr?jmaşul t?u. Eu îns? zic vou?: iubiui pe vr?jmaşii voştri, binecuvântaui pe cei
ce v? blastem?, faceui bine celor ce v? ur?sc şi rugaui-v? pentru cei ce v? vat?m? şi
v? prigonesc. Ca s? fiui fiii Tat?lui vostru cel din ceruri, c? El face s? r?sar? soarele
peste cei r?i şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepui şi peste cei nedrepui...
Fiui deci des?vârşiui, precum şi Tat?l vostru cel din ceruri este des?vârşit“.
Pe lâng? aceasta, Domnul arat? în predica de pe munte şi modul de exprimare a
adev?ratei piet?ui c?tre Dumnezeu, eliminând exager?rile şi abaterile existente:
„Luaui aminte ca s? faceui dreptatea voastr? înaintea oamenilor ca s? fiui v?zuui de
ei, iar de nu plat? nu veui avea de la Tat?l vostru cel din ceruri“. Astfel, rug?ciunea,
postul şi milostenia devenind în acele timpuri acte formale şi spectaculare, Domnul
ar?tând cum trebuiesc
împlinite, ne recomand? naturaleuea, interiorizarea şi discreuia,
ca forme ale adev?ratei piet?ui care transform? fiinua omului în bine şi nu o las? s?
se risipeasc? în formalisme seci şi rigide:
„...?i când v? rugaui nu fiui ca f?uarnicii, c?ci lor le place s? se roage stând în
sinagogi şi la coluurile str?zilor, pentru ca s? se arate oamenilor... Iar tu când te rogi
intr? în c?mara ta şi închizând uşa te roag? Tat?lui t?u care este în ascuns. ?i Tat?l t?
u cel ce vede în ascuns îui va r?spl?ti uie“. Ne-a înv?uat apoi Domnul şi cum trebuie
s? ne rug?m, prin binecunoscuta rug?ciune: „Tat?l nostru...“.
Tot aşa şi jur?mântul, pierzându-şi specificul şi rolul de a înt?ri încrederea între
oameni, prin luarea ca martor a numelui lui Dumnezeu oricând, motiv pentru care
Domnul arat? c? pe cât posibil jur?mântul trebuie evitat.
Pe lâng? acestea, în predica de pe munte Domnul ia atitudine şi fau? de
adunarea bunurilor prisositoare, scouând în evidenu? dragostea şi grija lui Dumnezeu
permanent îndreptate spre noi:
„Nu v? adunaui vou? comori pe p?mânt, unde molia şi rugina le stric? şi unde
furii le sap? şi le fur?, ci v? adunaui vou? comori în cer... C?ci unde este
comoara ta, acolo îui va fi şi inima ta. De aceea v? zic vou?: nu v? îngrijiui
pentru sufletul vostru ce veui mânca, nici pentru trupul vostru cu ce v? veui
îmbr?ca... Priviui la p?s?rile cerului c? nu seam?n?, nici nu secer?, nici nu
adun?
în jitniue şi Tat?l vostru cel ceresc le hr?neşte. Oare nu sunteui voi cu mult mai presus
decât ele? ?i cine dintre voi îngrijindu-se poate s? adauge staturii sale un cot? Iar de
îmbr?c?minte de ce v? îngrijiui? Luaui seama la crinii câmpului cum cresc: nu se
ostenesc, nici nu torc... Iar dac? iarba câmpului, care ast?zi este şi mâine se arunc? în
cuptor, Dumnezeu astfel o îmbrac?, oare nu cu mult mai mult pe voi, puuin
credincioşilor?“ Apoi Domnul ne îndeamn?: „C?utaui mai întâi împ?r?uia lui
Dumnezeu şi dreptatea Lui şi acestea toate se vor ad?uga vou?. Nu v? îngrijiui de
ziua de mâine, c? ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei greutatea ei“.
În încheiere (Matei 7, 6–27), Mântuitorul adreseaz? ascult?torilor îndemnul de a
p?zi cuvântul pe care l-au auzit ca pe un m?rg?ritar de mare preu; s? aib? îndr?zneal?
la Tat?l c? vor primi tot binele pe care îl vor cere, asemenea copilului care cerând tat?
lui s?u pâine, nu va primi piatr?, sau cerând peşte, nu va primi şarpe... Calea care
duce la împ?r?uia lui Dumnezeu este calea strâmt? a înfrân?rii. Se cere apoi ferirea
de profeuii mincinoşi, care sunt asemenea lupilor r?pitori îmbr?caui în piei de oaie. Ei
vor fi cunoscuui dup? roade, adic? dup? fapte, fiindc? nu se culeg
din spini struguri şi din ciulini smochine... Cine împlineşte
cuvintele auzite în aceast? predic? asemenea este b?rbatului care şi-a zidit casa pe
stânc? pentru a r?mâne neclintit?.
Intuiuia se face ar?tându-se tabloul predicii de pe munte.
Recapitulând conuinutul predicii de pe munte, vedem c? ea începe cu cele nou?

Fericiri şi se continu? apoi cu ar?tarea misiunii înalte a Apostolilor de a fi „sare p?
mântului“ şi „lumina lumii“, apoi cu atitudinea Mântuitorului fau? de legea mozaic?, cu
atitudinea fau? de modul de vieuuire creştineasc? şi cu atitudinea fau? de bunurile p?
mânteşti. Încheierea reprezint? îndemnul Mântuito- rului adresat ascult?torilor de a p?
zi cuvântul pe care l-au auzit ca pe un m?rg?ritar de mare preu, mergând pe calea
cea strâmt?, care duce la împ?r?uia lui Dumnezeu şi ferindu-se de profeuii mincinoşi.
ñ Aplicarea
Conuinutul înv?u?turilor cuprinse în predica de pe munte au un caracter normativ

pentru viaua duhovniceasc? a credincioşilor. Parte din ele au intrat în viaua Bisericii
ca şi componente ale
184
Capitolul unu
cultului divin public. Auzim şi cânt?m cu touii „Fericirile“ şi

„Tat?l nostru“, în cadrul Sfintei Liturghii. La fel, dou? pericope duminicale cuprind de
asemenea textul predicii de pe munte (Duminica a 3-a şi a 19-a dup? Rusalii).
--
Se vor lectura aceste pericope. Se va repeta interpretarea muzical? a Fericirilor şi a

rug?ciunii „Tat?l nostru“.
Rug?ciunea „Tat?l nostru“
Rug?ciunea constituie un dar cu care Creatorul l-a înzestrat pe om, spre a se putea
ridica şi r?mâne în comuniunea Lui. Ea este prezent? la toate religiile, dar diferit
înueleas? şi aplicat?. Pentru a ne înv?ua „cum s? ne rug?m“, la cererea Apostolilor,
ñ Anunuarea temei
Mântuitorul ne-a l?sat rug?ciunea „Tat?l nostru“, la care ne vom referi în cele ce
urmeaz?.
ñ Tratarea
Numele vine de la cuvintele cu care ea începe. Se mai numeşte şi

„Rug?ciunea Domneasc?“, datorit? faptului ca ea cuprinde cuvintele Domnului.
Cuprinsul rug?ciunii este urm?torul: „Tat?l nostru care eşti în ceruri,

sfinueasc?-Se numele T?u; vie împ?r?uia Ta; fac?-Se voia Ta, precum în cer şi
pe p?mânt. Pâinea noastr? cea spre fiinu? d?-ne-o nou? ast?zi; şi ne iart? nou?
greşelile noastre, precum şi noi iert?m greşiuilor noştri, şi nu ne duce pe noi în
ispit? (şi f? s? nu intr?m în ispit?), ci ne izb?veşte de cel r?u“ (Matei 6, 9–13).
S? vedem mai în detaliu înuelesul fiec?rei cereri.
Invocarea „Tat?l nostru care eşti în ceruri“. Când spunem „Tat?l nostru“
recunoaştem paternitatea lui Dumnezeu ca şi Creator, Proniator al lumii şi R?
scump?r?tor al nostru prin Iisus Hristos. În acelaşi timp noi ne adres?m ca fii.
Toui cei care sunt fii, se numesc fraui. De aceea spunem „nostru“ şi nu „meu“.
Noi avem o fraternitate uni versal? prin natur?, ca unii care pro venim dintr-
un str?moş comun, Adam. Pe lâng? aceasta, noi avem şi o fraternitate dup? har
prin Iisus Hristos. Toui cei care au primit Botezul devin fraui în Hristos. „Care
eşti în ceruri“. Textul prezint? existenua spiritual? a lui Dumnezeu, prezent
pretutindeni, peste tot şi nu localizat.
Prima cerere „Sfinueasc?-Se numele T?u“. A sfinui numele înseamn? a m?ri, a sl?vi
pe Dumnezeu însuşi. Dumnezeu reprezint? sfinuenia absolut?, nemaiavând nevoie de
sfinuenie. El îns? sfinueşte pe aluii şi se sfinueşte pe Sine prin viaua oamenilor. De
aici rezult? c? sfinuindu-ne viaua aducem prea- m?rire lui Dumnezeu, sau Îl sfinuim
pe El. Prin aceast? cerere, Îl
rug?m pe Dumnezeu s? ne acorde harul şi ajutorul S?u pentru
a-L putea sfinui (m?ri, sl?vi) prin viaua noastr?.
A doua cerere „Vie împ?r?uia Ta“. Adânc imprimat? în conştiinua poporului ales, împ?
r?uia lui Dumnezeu reprezint? un deziderat care se va împlini în epoca mesianic?.
Având conştiinua mesianit?uii Sale, Domnul o inaugureaza prin înv?u?tura şi
activitatea Sa, într-o form? spiritual?. Aceast? împ?r?uie se dezvolt? în Biseric? prin
lucrarea Sfântului Duh. Ea este „bucurie, pace şi dreptate în Duhul Sfânt“ (Romani 14,
17). Realizarea ei deplin? va fi la sfârşitul veacurilor.
A treia cerere „Fac?-Se voia Ta, precum în cer şi pe p?mânt“. Dumnezeu îşi
realizeaz? voia Sa spre mântuirea omuIui. Ceea ce se opune voinuei divine este p?
catul (Romani 1, 21–31). Omul se elibereaz? de p?cat în m?sura în care şi voinua lui
colaboreaz? cu voinua lui Dumnezeu. Voinua lui Dumnezeu este exprimat? în legea
Sa. Credinciosul împlineşte voinua lui Dumnezeu în mod liber şi cu ajutorul harului
divin, dup? cum însuşi Mântuitorul a spus: „F?r? mine nu puteui face nimic“ (Ioan 15,
5). Deşi „creştinii cer Tat?lui lor ceresc s? împlineasc? voia Sa, adic? decizia Sa de a
mântui lumea, acordându-le şi lor harul S?u, totuşi, toui trebuie s? accepte şi s?
conlucreze la realizarea voii Sale. Dar în m?sura
186
Capitolul unu
în care voinua omului este conform? voinuei lui Dumnezeu se va împlini şi ea:
„?i aceasta este încrederea ce avem c?tre El, c? dac? cerem ceva dup? voinua
Lui, El ne ascult? (I Ioan 5, 14). ?i aceasta, fiindc? „noi nu ştim ce cerem“ (Iacob
4, 3), iar „celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, toate se lucreaz? spre bine“ (Romani
8, 29).
Expresia „Precum în cer şi pe p?mânt“ se refer? la toate aceste trei cereri
pentru a le prezenta în unitate şi ca o continu? preg?tire spre împlinirea lor
complet? în viaua viitoare, când împ?r?uia mesianica va avea un caracter
glorios, de pream?rire universal?.
A patra cerere „Pâinea noastr? cea de toate zilele d?-ne-o nou? ast?zi“. Fiind creat de
Dumnezeu cu trup, omul are nevoie de hran? trupeasc?. Dar pe de alt? parte, omul
are şi suflet. Aşa cum Mântuitorul a înmuluit pâinile pentru a le satisface oamenilor
nevoile trupeşti (Ioan 6, 1–15), tot El arat? c? şi sufletul are nevoie de hran?. Aceasta
este „cuvântul lui Dumnezeu“ (Matei 4, 4; Luca 4, 4; I Timotei 4, 5–6), numit? şi „mana
spiritual?“ realizat în El (Ioan 6, 26–27; 32–35), precum şi însuşi Trupul S?u din
Euharistie (Ioan 6, 48–55). Acest osp?u duhovnicesc se va
des?vârşi în „împ?r?uia cerurilor“ (Matei 8, 11; vezi Luca 22,
18), care va fi la sfârşitul veacurilor.
A cincea cerere „?i ne iart? nou? greşelile noastre, precum şi noi iert?m greşiuilor
noştri“. În textul original al Noului Testa- ment avem formulat? aceast? cerere astfel: „?
i ne las? nou? datoriile noastre, precum şi noi am l?sat datornicilor noştri“. „A l?sa“
este tot una cu „a ierta“. Nouiunea de datorie echivala în limba greac? profan? cu
nouiunea de „debit-debitor“, în special cu referire b?neasc?. În limba greac? a Noului
Testament pe lâng? acest sens de „datorie baneasc?“, cum este folosit de Mântuito- rul
în pilda celor doi datornici (Matei 18, 23–35), are şi un sens specific de pedeaps?
pentru cel ce nu-şi îndeplineşte datoria sau obligauia, ceea ce atrage dup? sine
înuelesul de „culp?“ sau
„vinov?uie“ pentru obligauia pe care trebuind s? o împlineşti, nu ai împlinit-o. În felul
acesta, „datoria“ devine „greşeal?“, sau
„p?cat“. De aici vedem c? numai în m?sura în care noi iert?m pe cei ce ne greşesc,
putem la rândul nostru cere P?rintelui ceresc iertarea greşelilor noastre.
A şasea cerere „?i f? s? nu intr?m în ispit?“. Aceast? cerere este redat? de

obicei în traducerile româneşti cu formula „şi nu ne duce pe noi în ispit?“. Dar a
considera c? Dumnezeu ne duce
în ispit?, înseamn? c? El ar face s? c?dem în ispit?, sau s? consimuim cu p?catul

sugerat de ispit?. Sfântul Iacob contrazice o astfel de interpretare, spunând: „Nimeni
fiind ispitit s? nu spun?: de la Domnul sunt ispitit; c?ci Dumnezeu nu este ispitit de
rele şi El pe nimeni nu ispiteşte...“ (Iacob 1, 13–16). Dac? El ne-ar duce în ispit?,
adic? în încercare, înseamn? c? ne-ar incita la r?u, la p?cat. Adev?ratul sens al
acestei cereri îl vom putea înuelege numai dac? vom vedea înuelesul ei într-o
traducere explicit?. ?i aceasta ar fi urm?toarea: „?i f? (p?zeşte-ne, ajut?-ne, împie-
dic?-ne) s? nu intr?m (c?dem) prin consimuirea noastr? în ispit?“, sau pe scurt: „?i f?
s? nu intr?m în ispit?“.
A şaptea cerere „Ci ne izb?veşte de cel r?u“. „A izb?vi“ înseamn? „a p?zi, a mântui, a
dezlega, a elibera“. Unii traduc
„de la r?u“, socotind r?ul, în general: fizic, psihic, moral. Aluii traduc: „de cel r?u“,
înuelegând o anume persoan?, pe diavolul, pe satana. Deosebirea nu este de fond,
fiindc? cel r?u, adic? diavolul este izvorul şi provocatorul a tot ce este r?u, el este
acuzatorul oamenilor c?tre Dumnezeu, potrivnicul împ?r?uiei lui Dumnezeu şi a
mântuirii oamenilor. Este mai clar? şi mai pre-
cis? totuşi traducerea cu „cel r?u“, fiind mai aproape de înuelesul
expresiei în Noul Testament.
Dup? cum vedem, primele trei cereri se refer? la cinstirea lui Dumnezeu, iar ultimele
patru, la necesit?uile vieuii noastre. Recapitulând înuelesul lor, putem s? le
reproducem într-o form? parafrazat?, astfel: „Tat?l nostru care eşti în ceruri; f? ca
numele T?u s? fie pream?rit şi ajut?-ne ca şi noi s?-L sfinuim prin viaua noastr?; f? ca
împ?r?uia Ta de iubire, „pace, bucurie şi dreptate în Duhul Sfânt“ s? se dezvolte în
Biserica Ta şi în sufletele noastre şi s? se des?vârşeasc? la a doua Ta venire; f? ca
voia Ta de mântuire a lumii s? se împlineasc? şi d?-ne harul T?u s? o putem şi noi
împlini; hrana noastr? necesar? vieuii trupeşti şi sufleteşti, d?-ne-o nou? ast?zi (în
fiecare zi) şi nu ne lipsi de p?rt?şia Cinei Tale veşnice; şi ne iart? nou? greşelile
noastre, precum şi noi iert?m greşiuilor noştri; şi f? s? nu intr?m în ispit? (împiedic?-ne
ca s? consimuim la ispit?), ci mai presus de toate, izb?veşte-ne, elibereaz?-ne de cel
r?u, acum şi pân? la sfârşitul veacurilor.
188
ñ Asocierea
Capitolul unu
Înv?uându-ne rug?ciunea „Tat?l nostru, Mântuitorul nu a vrut s? ne lege de rostirea ei

mecanic?, ci ne-a oferit modelul unei rug?- ciuni concise, care, dup? cum am v?zut,
exprim? simu?minte adânci şi variate pe care le putem folosi şi în alte rug?ciuni, aşa
cum Domnul însuşi a f?cut-o. Astfel, Iisus se roag? numindu-L pe Dumnezeu „P?
rinte“, „St?pân al lumii v?zute şi nev?zute“. Se roag? apoi pentru sfinuirea Apostolilor
în adev?r, dup? cum El însuşi a fost „sfinuit şi trimis în lume“ (Ioan 17, 36). Iisus
împlineşte voia lui Dumnezeu în cele mai grele clipe ale vieuii, când se roag? cu
sudori de sânge în Ghetsimani.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? rug?ciunea „Tat?l nostru“ r?mâne modelul
de rug?ciune prin care intr?m în comuniune cu P?rintele ceresc prin cuvintele
Fiului, care ne-a asigurat c? orice vom cere de la Tat?l în numele şi prin
cuvintele Sale, ni se va da (Ioan 15, 7–16).
ñ Aplicarea
Pentru acest motiv, Rug?ciunea Domneasc? înc? dintru început a intrat în

viaua duhovniceasc? a primilor creştini, fiind rostit? de trei ori pe zi.
În acelaşi timp, ea a intrat şi în conuinutul slujbelor bisericeşti, adic? în cultul
creştin public, al?turi de alte rug?- ciuni încep?toare, sau în cadrul Sfintei Liturghii,
unde este cântat? de întreaga obşte a credincioşilor.
Se va rosti şi cânta cu credincioşii rug?ciunea „Tat?l nostru“.
--
Împ?r?uia lui Dumnezeu

Sfânta Evanghelie ne arat? c? dup? ce a fost botezat de c?tre Ioan şi dup? ce a fost
ispitit în pustie, „a început Iisus s? propov?duiasc? şi s? spun?: poc?iui-v? c? s-a
apropiat împ?r?uia cerurilor“ (Matei 4, 17). De aici vedem c? tema propov?duirii
Mântuitorului este împ?r?uia lui Dumnezeu, sau împ?r?uia cerurilor.

Vom vedea în continuare care este înuelesul ei în Vechiul Testa- ment şi noua
dimensiune duhovniceasc? pe care i-o d? Mântuito- rul nostru Iisus Hristos.
În Vechiul Testament începând cu Moise, Dumnezeu încheie cu poporul lui

Israel un leg?mânt potrivit c?ruia acesta devine
„popor ales, împ?r?uie preoueasc? şi neam sfânt“ (Ieşirea 19, 5– 7). În aceast?
situauie şi în acest caz poporul se afla sub directa conducere a lui Dumnezeu. El
constituia împ?r?uia lui Dumne- zeu. De aceea, în epoca judec?torilor Ghedeon şi
Samuel refuz? conducerea poporului pe motiv c? Dumnezeu este conduc?torul lui
(Judec?tori 8, 7 şi 23). ?i dup? instaurarea regalit?uii, Dum- nezeu r?mâne adev?ratul
şi supremul rege-împ?rat. Regii erau aleşi şi unşi la indicarea lui Dumnezeu,
conducând poporul ca reprezentanui ai Lui. Profeuii extind nouiunea împ?r?uiei lui Is-
rael, ar?tând c? Dumnezeu nu este numai al unui singur popor, ci al întregii lumi (Isaia
44, 6; Daniel 33). Faptul c? Dumnezeu îl conduce pe poporul S?u, locuind în mijlocul
lui şi pedepsindu-l ori de câte ori c?lca voia Sa, neîndeplinind prescripuiile legii di-
vine, dovedeşte c? în Vechiul Testament împ?r?uia lui Dumne- zeu constituie o
realitate prezent? şi p?mânteasc?. Dar au venit asupririle şi înrobirile poporului ales. În
acest caz împ?r?uia lui Dumnezeu nu mai putea fi socotit? ca o realitate prezent?, ci
190
Capitolul unu
devine o aşteptare în viitor, când Domnul va restabili nauional şi politic pe poporul S?

u, când duşmanii vor fi învinşi, iar poporul lui Dumnezeu va deveni din nou ales şi sl?
vit. Vedem de aici caracterul viitor şi nauional al împ?r?uiei lui Dumnezeu. Exist? îns?
la profeui şi ideea împ?r?uiei mesianice, când satana şi r?ul din lume vor fi biruiui,
întemeindu-se definitiv dreptatea şi voia lui Dumnezeu, în zilele de pe urm?, când va
avea loc judecata definitiv? a lui Dumnezeu. Aceasta este „ziua Domnului“ (Isaia 2, 2–
11; Ieremia 22, 11; Miheia 4, 4–7). Împ?r?uia mesianic? a primit îns? de-a lungul
vremii o interpretare material?, p?mânteasc?. Mesia este Fiul lui David, El va restabili
împ?r?uia davidic? ideal?, care const? în prosperitate material? şi st?pânirea
definitiv? a poporului ales peste popoarele lumii.
În Noul Testament Mântuitorul acord? împ?r?uiei lui Dumne- zeu un nou caracter,
dep?şind caracterul p?mântesc nauional şi respingând ideea împ?r?uiei davidice
ideale aduc?toare de prosperitate material?, încet?uenit? în conştiinua conduc?torilor
poporului şi a conauionalilor S?i. Împ?r?uia lui Dumnezeu sau împ?r?uia cerurilor pe
care o inaugureaz? Iisus are în primul rând
un caracter spiritual: „Împ?r?uia mea nu este din lumea aceasta“
(Ioan 18, 36) spune Domnul atât de clar procuratorului roman, care judecându-L, vroia
s? se conving? asupra eventualului pericol pe care îl prezenta acuzauia ce I se
aducea lui Iisus c? s-ar fi proclamat pe Sine rege... De fapt spusese El mult mai
înainte Apostolilor şi muluimii s? nu fie prea îngrijoraui şi obsedaui în exclusivitate de
bunurile materiale ale vieuii de aici şi de acum, ci „s? caute mai întâi împ?r?uia lui
Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelate li se vor ad?uga“ (Matei 6, 33). Acest
caracter nou, spiritual al împ?r?uiei lui Dumnezeu constituie de altfel îns?şi tema înv?
u?turii lui Iisus şi se concretizeaz? în faptele Sale. El şi-a început activitatea cu
cuvintele: „Poc?iui-v? c? s-a apropiat împ?r?uia cerurilor“ (Matei 4, 17). Schimbaui-
v?, adic?, modul de a gândi şi a simui, înnoindu-v? viaua, primind în suflete împ?r?uia
lui Dumnezeu, o realitate duhovniceasc? pe m?sur? s? v? fac? fiii P?rintelui ceresc.
De aceea, cuvântul lui Iisus este
„cuvântul împ?r?uiei“ (Matei 13, 19), iar Evanghelia sau Vestea cea bun? pe care o
aduce El în lume este „Evanghelia împ?r?uiei“ iar faptele s?vârşite de El sunt roadele
ei: „?i a str?b?tut Iisus toat? Galileia, înv?uând în sinagogi şi propov?duind
Evanghelia împ?r?uiei şi vindecând toat? boala şi toat? neputinua în popor“ (Matei 4,
23).
De aici vedem c? împ?r?uia lui Dumnezeu propov?duit? de Iisus este o realitate

prezent? şi reprezint? lupta împotriva lui satan în scopul întemeierii noii ordini în lume.
Ea este în acelaşi timp o lucrare a Duhului Sfânt, care restaureaz? ordinea creauiei lui
Dumnezeu, sfinuind lumea: „?i dac? eu cu Duhul lui Dumne- zeu scot demoni, iat? a
ajuns la voi împ?r?uia lui Dumnezeu“ (Matei 12, 28). Având un caracter restaurator al
ordinei în lume, aceast? înnoire începe îns? cu viaua duhovniceasc? a oric?rui om.
Fariseilor dornici s? afle când va veni împ?r?uia lui Dumnezeu, Iisus le descopere c?
„împ?r?uia lui Dumnezeu este înl?untrul vostru“ (Luca 17, 21). Desigur, ei aşteptau o
împ?r?uie mesianic? lumeasc?, aduc?toare de belşug material, de aceea vor r?mâne
foarte surprinşi când Iisus le recomand? s? întoarc? privirile spre interiorul vieuii lor
sufleteşti şi s? descopere acolo, în adâncul tainic ai inimii r?d?cinile, esenua, sau
germenele împ?r?uiei lui Dumnezeu. S? cureue adic? din sufletul lor tot noroiul p?
catelor şi al f?r?delegilor de tot felul (Marcu 7, 21–22), care le întineaz? viaua, şi cu
bucurie s? descopere „comoara de mare preu“, sau
„m?rg?ritarul“ ce st? ascuns, pus acolo de Creatorul însuşi, atunci când a s?dit
în sufletul omului chipul s?u, pentru a-I sem?na,
precum un fiu cu P?rintele s?u. A s?dit atunci în sufletul omului
iubirea, libertatea, rauiunea, dreptatea şi bun?tatea pentru a fi capabil s? realizeze în
lume împ?r?uia lui Dumnezeu. Dar toate aceste z?c?minte de mare preu au fost
întunecate de zgura p?catului. De aceea, în m?sura în care cur?uim noroiul şi zgura,
apare str?lucirea chipului lui Dumnezeu în noi, care lumineaz? cu putere în lumea
bântuit? şi ap?sat? de nedreptate şi p?cat.
Dar nu numai în vorbirea direct?, ci şi în vorbirea indirect?, adic? în
parabole, Mântuitorul ne descopere modul în care împ?r?uia lui Dumnezeu
p?trunde şi se dezvolt? în sufletele noastre. Astfel, împ?r?uia cerurilor o
primim prin cuvântul lui Dumnezeu care rodeşte prin credinu? în faptele bune
specifice împ?r?uiei. În pilda „neghinei“, Domnul face deosebire între „fiii împ?
r?uiei şi fiii celui r?u“, iar în pilda gr?untelui de muştar şi cea a azimei, ne arat?
cum creşte şi se dezvolt? în lume împ?r?uia lui Dumnezeu. În pilda comorii
ascuns? în uarin?, ca şi în cea a m?rg?ritarului de mare preu, Domnul arat?
bucuria pe care o simt sufletele care au g?sit împ?r?uia lui Dumnezeu, încât
renunu? la toate pentru a r?mâne pe mai departe în posesia ei. Pilda n?vodului
ilustreaz? faptul c? la sfârşitul veacurilor cei r?i vor fi desp?ruiui de cei drepui,
asemenea peştilor buni de cei r?i, prinşi cu acelaşi n?vod (Matei 13, 1–53). Iar
în mai multe pilde ne vorbeşte
192
Capitolul unu
Domnul despre a doua Sa venire la sfârşitul veacurilor (vezi Matei cap. 25).
Intuiuia se poate face ar?tându-se tablourile (pictura) re- prezentând aceste
parabole.
Inaugurat? de Iisus prin cuvânt şi fapt?, împ?r?uia lui Dum- nezeu se dezvolt? în
Biseric?, prin lucrarea sfinuitoare a Duhului. Accentuând aspectul spiritual al împ ?r?
uiei lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel indic? aceast? nou? dimensiune a ei, ar?
tând c? ea este „pace, dreptate şi bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14, 17). Aceasta
este de altfel marea descoperire pe care o f?cuse mai înainte Iisus lui Nicodim în miez
de noapte, pentru a aduce o str?fulgerare de lumin? în sufletele tuturor celor ce vor
deveni fii ai împ?r?uiei lui Dumnezeu: „De nu se va naşte cineva din ap? şi din Duh,
nu va putea s? intre în împ?r?uia lui Dumnezeu“ (Ioan 3, 5). Împ?r?uia Duhului se
realizeaz? în Biseric?. Prin lucrarea Sfântului Duh în Biseric? se continu? opera
mântuitoare a lui Hristos cel înviat şi în?luat în m?rire veşnic?. Aici renasc la o viau?
nou? şi se sfinuesc fiii împ?r?uiei. Ea este „Biserica lui Dum- nezeu pe care Hristos a
câştigat-o cu scump sângele S?u“ (Fapte 20, 28), ca s? o „sfinueasc? Biseric? sl?vit?,
neavând pat?, nici
zbârcitur?, sau altceva de acest fel, ci fiind sfânt? şi f?r? prihan?“
(Efeseni 5, 27). Ea este „Trupul S?u tainic“ (I Corinteni 12, 27), iar toui cei care
„prin ap? şi prin duh“ devin membrii Bisericii, sunt în acelaşi timp şi fiii împ?r?
uiei Duhului. Dar, dup? cum am v?zut în pilda n?vodului, numai cei drepui,
adic? numai cei care necontenit se str?duiesc s?-şi sfinueasc? mereu viaua
prin pacea, dreptatea şi bucuria Duhului sunt v rednicii mo ştenitori ai împ?
r?uiei, fiindc? „împ?r?uia Iui Dumnezeu se ia cu asalt şi numai cei ce se silesc
o vor r?pi“ (Matei 11, 12). De aceea, „nimeni care pune mâna pe plug şi caut?
înapoi, nu este potrivit (vrednic) pentru împ?r?uia lui Dumnezeu“ (Luca 9, 62).
Împ?r?uia Iui Dumnezeu, spiritual? şi veşnic?, inaugurat? de Iisus şi dezvoltat? în
Biseric? prin lucrarea Duhului Sfânt, se va des?vârşi în veacul viitor, „când Dumnezeu
va fi totul în toate“ (I Corinteni 15, 28). Mântuitorul ofer? fericirea împ?r?uiei veş- nice
celor „s?raci cu duhul“ (smeriui) şi celor „prigoniui pentru dreptate“ (Matei 5, 3 şi 10),
iar în rug?ciunea „Tat?l nostru“ ne-a înv?uat s? cerem P?rintelui ceresc: „vie împ?r?
uia Ta“ (Matei 6, 10). Cerem, adic? s? se coboare în aceast? lume „Ierusalimul ceresc“
(Evrei 12, 22; Apocalipsa 21, 2), pentru a înlocui toate f?r?delegile existente în lume
„printr-un cer nou şi p?mânt nou“ (Apocalipsa 21, 1), pentru a statornici pentru
totdeauna dreptatea lui Dumnezeu. Dar pân? atunci, pân? când Domnul va veni s?
statorniceasc? definitiv împ?r?uia Sa pe p?mânt, aşa cum a f?g?duit, necontenit

rugându-ne şi str?duindu-ne s? cerem şi s? facem ca pacea, dreptatea şi bucuria în
Duhul Sfânt s? nu ne p?r?seasc? nici în acest veac...
Din cele pân? aici tratate vedem c? în Vechiul Testament împ?r?uia lui Dumnezeu
avea la început un înueles de prezent şi p?mântesc: Dumnezeu este în mijlocul
poporului S?u pe care îl conduce dup? voia Sa. În timpul asupririlor str?ine, împ?r?uia
lui Dumnezeu primeşte un caracter viitor şi nauional, iar venirea lui Mesia înseamn?
întemeierea împ?r?uiei davidice ideale, aduc?toare de prosperitate material?. Profeuii
interpreteaz? împ?r?uia lui Dumnezeu într-un sens spiritual, extinzând-o şi la alte
popoare, iar în zilele de pe urm? Mesia va birui r?ul şi pe satan, întemeind definitiv
dreptatea lui Dumnezeu.
În Noul Testament împ?r?uia lui Dumnezeu are un caracter spiritual, prezent şi
viitor, fiind inaugurat? de Iisus, dezvoltat? prin acuiunea sfinuitoare a Duhului în
Biseric? şi des?vârşit? în veacul viitor.
ñ Aplicarea
Constituind tema predicii Mântuitorului, împ?r?uia lui Dumne- zeu predicat? direct şi
indirect (prin parabole) de El, alc?tuieşte pericopele evanghelice, rânduite s? fie citite
şi t?lm?cite în multe din duminicile anului bisericesc.
Aşa cum harul divin izvor?şte din Sfânta Treime şi ni se transmite prin Sfintele
Taine, cu prilejul oficierii lor preotul d? binecuvântarea în numele Sfintei Treimi:
„Binecuvântat? este împ?r?uia Tat?lui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi
în vecii veciilor“.
Indicaui duminicile în care pericopele evanghelice au ca tem? împ?r?uia lui

Dumnezeu.
Ar?taui înuelesul împ?r?uiei lui Dumnezeu din textul Evangheliei dup? Matei,
capitolul 25.
--
194
Parabolele Mântuitorului

Capitolul unu
Având în centrul înv?u?turii Sale împ?r?uia lui Dumnezeu, Mân- tuitorul le vorbea
celor ce-L ascultau şi doreau s? devin? membrii sau fiii acestei împ?r?uii, într-o form?
direct? şi într-o form? indirect?.
Forma indirect? prin care Domnul se adresa ascult?torilor S?i erau parabolele sau
pildele, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
Parabolele Mântuitorului numite şi pilde constituie un mod de transmitere a înv?u?turii

prin comparauie, sau asem?nare. Ele sunt istorioare luate din realitatea inconjur?
toare, spre a exprima prin asem?nare un adev?r de credinu? sau o înv?u?tur? moral?
pentru cei dornici s? devin? membri împ?r?uiei cerurilor. „Parabola este o istorioar?
imaginar? alc?tuit? din fapte obişnuite ale vieuii, în cadrul unei perfecte realit?ui, cu
scopul de a desprinde din comparauie o înv?u?tur? moral?“ (M. Lepin).
Având ca tem? împ?r?uia lui Dumnezeu, parabolele Mântui- torului în num?r de
33, au dup? conuinut trei aspecte:
ñ Parabole dogmatice, privind înv?u?tura despre împ?r?uia lui
Dumnezeu. Aşa este parabola sem?n?torului, a neghinei, etc.
ñ Parabole morale, care arat? cum trebuie s? se comporte fiii împ?r?uiei.
Aşa este parabola samarineanului milostiv, a fiului risipitor, a celor
doi datornici etc.
ñ Parabole eshatologice, cu referire la parusia Domnului. Aşa este pilda
talanuilor, a celor zece fecioare, a nunuii fiului de împ?rat etc.
Parabolele sau pildele ne ofer? posibilitatea de a înuelege mai uşor variatele ei
aspecte, ca şi modul în care oricine poate deveni membru sau fiu al împ?r?uiei.
Astfel, cuvântul lui Dumnezeu este asemenea seminuei care cade pe p?mânt şi
care se dezvolt? spre împ?r?uia lui Dumnezeu în funcuie de p?mântul în care cade,
adic? de sufletul care o pri- meşte.
Membrii împ?r?uiei sunt toui aceia care se socotesc ca atare, asemenea n?
vodului care prinde peşti mari şi mici, sau asemenea neghinei crescut? în grâu. Pot fi
şi cei drepui, ca şi cei nedrepui; cei buni, ca şi cei r?i. Dar numai pân? la seceriş.
Atunci se vor desp?rui unii de aluii. O alt? pild? asem?n?toare accentueaz? acelaşi
fapt, ar?tând c? moştenitorii împ?r?uiei vor fi aceia care vor face roadele ei (pilda
lucr?torilor celor r?i din vie – Matei 21, 33–43). Dar şi cei r?i, nedrepuii, vameşii şi p?
c?toşii pot avea chiar întâietate în împ?r?uia cerurilor, dac? se c?iesc de p?catele lor
şi îşi schimb? viaua p?c?toas? de alt?dat?. Vedem aceasta din pilda frauilor chemaui
s? lucreze în via tat?lui lor (Matei 21, 28 – 31). În cer mai mare este bucuria pentru
întoarcerea unui p?c?tos decât pentru 99 de drepui. Iar P?rintele ceresc aşteapt? pe
fiul risipitor şi caut? oaia şi drahma pierdut? (Luca cap. 15) Dar numai cei ce fac roade
bune sunt cu adev?rat moştenitorii împ?r?uiei veşnice. Ceilalui vor fi judecaui afar?,
asemenea fecioarelor
neînuelepte, sau a celor care nu şi-au înmuluit talanuii cu care i-a
înzestrat Dumnezeu (Matei 25, 14–30), sau a smochinului neroditor. La fel şi cei ce nu
vor s?vârşi fapte de binefacere fau? de semenii aflaui în suferinu? şi în nevoi (Matei
25, 31–56). În concret, iubirea noastr? fau? de Dumnezeu este direct propor- uional?
cu iertarea ce ne vine din partea Lui (Pilda celor doi datornici – Luca 7, 40–47). Noi
avem datoria s? cultiv?m iubirea fau? de orice om, asemenea samarineanului
milostiv, s? cultiv?m înuelepciunea, asemenea economului nedrept, s? st?ruim în ru-
g?ciune asemenea femeii v?duve fau? de judec?torul nedrept (Luca 18, 1–8), s? urm?
m pilda smereniei vameşului şi s? evit?m p?catul mândriei. S? nu ne adun?m bunuri
materiale peste necesarul vieuii, având în vedere exemplul negativ al bogatului c?ruia
i-a rodit uarina; s? ducem o viau? cump?tat?, plini de milostivire fau? de cei aflaui în
lips?, luând aminte şi în acest caz la exemplul negativ al bogatului nemilostiv fau? de
s?racul Laz?r. Pilda lucr?torilor din vie ofer? imaginea împ?r?uiei cerurilor, dobândit?
în funcuie de faptele s?vârşite în aceast? viau?. Ea este oferit? de P?rintele ceresc
tuturor celor ce s-au ostenit, indiferent în care ceas al vieuii au început lucrul...
Pe de alt? parte, împ?r?uia lui Dumnezeu creşte şi se dezvolt? în interiorul tainic
al sufletului, asemenea gr?untelui de muştar, care se transform? în copac mare, cu
multe ramuri, unde p?s?rile
196
Capitolul unu
îşi fac cuiburi. Tot în interiorul sufletului împ?r?uia se dezvolt? asemenea aluatului
care dospeşte toat? fr?mânt?tura, precum şi a bucuriei comorii ascunse în uarin? şi a
negustorului care a g?sit m?rg?ritarul de mult preu, vânzând totul pentru a cump?ra
uarina şi, respectiv, m?rg?ritarul.
Pilda celor chemaui la cin? (Luca 14, 16–25) ca şi a nunuii fiului de împ?rat
(Matei 22, 1–14) arat? c? împ?r?uia cerurilor va fi oferit? celor chemaui de la „r?
spântiile drumurilor“, fiindc? cei chemaui mai întâi au refuzat s? vin?... Toui trebuie s?
aştepte
„împ?r?uia lui Dumnezeu venind cu putere“, cu candela credinuei mereu aprins?,
asemenea fecioarelor înuelepte şi cu inima bun?, asemenea slugii care îşi aşteapt?
st?pânul, neştiind la ce straj? a nopuii va veni...
Se pune întrebarea: De ce Mântuitorul a adoptat vorbirea în pilde? Se apreciaz ?
c? Domnul „a fost foruat prin lipsa de înuelegere a muluimilor şi prin reaua voinu? a
fariseilor s?-şi ascund? cugetarea sub voalul acestor mici istorioare, pe care le las? la
înuelegerea ascult?torilor s?i, nedesf?cându-le de învelişul lor enigmatic decât în
cercul apropiauilor (prietenilor) S?i“ (Jo- seph Huby). De fapt, „în u?rile r?s?ritene
oamenii vorbesc des în
pilde, c?ci vorbirea în pilde este atr?g?toare, cald? şi plin? de
viau?, cum este la noi vorbirea în proverbe... Prin vorbirea în pilde Mântuitorul putea
s? biciuiasc? mai lesne şi mai ustur?tor pe potrivnicii S?i şi pe cei n?r?viui de p?cate,
f?r? ca ei s? se simt? direct atinşi, şi deci s? aib? dreptul s? se ridice asupra Lui cu
cuvinte grele, sau cu ameninu?ri... Vorbind în pilde, Mântui- torul e sigur ca va fi
înueles de toui cei care pe lâng? auz şi v?z, mai au şi o inim? curat?, înclinat? spre
Dumnezeu, iar pe ceilalui nu-i va sminti“.
Intuiuia se poate face ar?tând mai multe tablouri cu scene care reprezint?
parabolele Mântuitorului.
Din cele de mai sus reuinem c? parabolele Mântuitorului aparuinând vorbirii Sale
indirecte reprezint? un gen propriu, plin de simplitate, de naturaleue, realism şi
neasemuit? adâncime. Deşi luate din mediul natural al ascult?torilor, ele redau realit?
ui tainice şi veşnice, la care se refer? îns?şi înv?u?tura Domnului. ?i cum tema
predicii Sale este împ?r?uia lui Dumnezeu, din cuprinsul parabolelor putem reuine în
rezumat descoperirea pe care Mântu- itorul o face acestei realit?ui spirituale. Astfel, la
împ?r?uia lui Dumnezeu sunt chemaui toui oamenii, indiferent de nauionalitate,
sex, ras?, sau gradul de p?c?toşenie. „Cei bolnavi au nevoie de doctor“, aşa c? cei
nedrepui şi cei p?c?toşi sunt chemaui în primul rând la leacul vindec?tor oferit de
iubirea lui Dumnezeu. Cei care devin membrii împ?r?uiei trebuie îns? s? arate iubire
sincer?, dezinteresat? şi jertfelnic? fau? de orice om; s?-şi înmulueasc? înuelepciunea
şi darurile cu care i-a înzestrat Dumnezeu; s? fie smeriui în faua lui Dumnezeu şi plini
de îndurare fau? de semenii aflaui în lipsuri; s? nu-şi adune avuuii prisositoare pe cale
necinstit?; s? le foloseasc? în mod egoist şi s? nu le devin? robi, ci s? caute mai întâi
bunurile spirituale şi veşnice, jertfind totul pentru dobândirea lor.
ñ Aplicarea
Pentru frumuseuea lor şi pentru înv?u?mintele pe care le tragem din parabolele

Domnului, ele au intrat în cultul divin public, devenind pericope evanghelice
duminicale, încât chiar şi duminicile sunt cunoscute dup? numele parabolei
(Duminica „sem?- n?torului“, „a vameşului şi fariseului“, „a talanuilor“, „a fiului
risipitor“, etc.).
--
Se vor lectura mai multe parabole din cele rânduite de Biseric? s? fie citite ca
pericope evanghelice, în cadrul Sfintei Liturghii.
Parabola sem?n?torului

Dup? cum ştim, tema predicii Mântuitorului este împ?r?uia lui Dumnezeu. Ea a fost
expus? sub o form? direct?, fiind oferit? sufletelor smerite, sau celor ce se jertfesc
pentru dreptate; şi
198
Capitolul unu
înv?uându-ne s? o cerem şi noi s? vie, atunci când ne adres?m în rug?ciune P?

rintelui ceresc. Aceeaşi tem? a împ?r?uiei cerurilor a fost propov?duit? de Mântuitorul
sub o form? indirect?, prin parabolele sau pildele Sale.
Una din primele parabole rostite de Mântuitorul având ca tem? împ?r?uia lui
Dumnezeu este parabola sem?n?torului.
Ne vom referi în cele ce urmeaz? la parabola sem?n?torului, v?zând textul pericopei

şi explicarea lui.
Textul pericopei dup? Evangheliile Sinoptice „?i le-a gr?it lor multe, în pilde,
zicând: iat?, a ieşit sem?n?torul s? semene s?mânua sa. ?i sem?nând el, unele
au c?zut lâng? cale, şi au venit p?s?rile cerului şi le-au mâncat. Iar altele au c?
zut pe pietriş, unde nu aveau p?mânt mult, şi îndat? au r?s?rit, pentru c? nu
aveau p?mânt adânc; şi r?s?rind soarele s-au p?lit; şi neavând r?d?cin? s-au
uscat“ (Matei 13, 3–7). „Iar altele au c?zut între spini, şi au crescut spinii şi le-a
în?buşit şi n-au dat rod. Iar altele au c?zut pe p?mântul cel bun şi în?luându-se
şi crescând, au dat rod şi au adus: una treizeci, alta şaizeci, alta o sut?“ (Marcu
4, 7–8). „...?i L-au întrebat ucenicii Lui, zicând: ce înseamn? pilda aceasta? Iar
El a zis... pilda aceasta însemneaz?: s?mânua este cuvântul lui Dumnezeu; iar
cea c?zut? lâng? cale închipuieşte pe cei care ascult? cuvântul, apoi vine
diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând s? se mântuiasc?; iar
cea de pe piatr? închipuieşte pe cei care, când aud cuvântul, cu bucurie îl
primesc, dar neavând r?d?cin?, pân? la o vreme cred, dar în vreme de ispit? se
leap?d?; iar cea c?zut? între spini închipuieşte pe cei care au auzit cuvântul,
dar umblând cu grijile şi cu bog?uiile şi cu pl?cerile vieuii acesteia, se în?
buşesc şi nu aduc road?; iar cea de pe p?mânt bun închipuieşte pe aceia care,
auzind cuvântul, cu inim? bun? şi curat? îl uin şi fac road? în r?bdare (Luca 8,
9–15): unul treizeci şi unul şaizeci şi unul o sut?“ (Marcu 4, 20).
Explicarea textului În aceast? pild? Mântuitorul raporteaz? s?mânua la p?mântul în

care ea cade, având în vedere realit?uile cunoscute de ascult?torii S?i.
Primul loc în care cade s?mânua este „lâng? drum“. Era firesc acest lucru, nu din
cauza neglijenuei sem?n?torului, ci a faptului
c?, potrivit tradiuiei agricole din Iara Sfânt?, mai întâi se sem?na şi apoi se ara. P?s?
rile cerului din apropiere, dac? nu sunt alungate, vor mânca repede s?mânua c?zut?
pe p?mântul nearat, sau mai în v?zul tuturor, pe cale (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,
Predici exegetice, Sibiu, 2001, p.163).
Al doilea loc în care cade s?mânua este p?mântul pietros. E vorba de
stratul foarte subuire de p?mânt, având un substrat stâncos. C?ldura de la
suprafau? face ca s?mânua s? se transforme cu repezeal? în plant?, dar
aceasta neavând r?d?cinile înfipte adânc în p?mânt, tot aşa de repede va fi p?
lit? şi apoi uscat? de razele necruu?toare ale soarelui torid.
A treia categorie de sol este cel înc?rcat cu spini. În Orient tufele de m?r?cini sunt
foarte prezente în mijlocul ogoarelor cu sem?n?tur?. Aceştia nu cruu? s?mânua ce-şi
cere dreptul la viau?. Înainte ca planta s? prind? putere, spinii se extind deasupra ei şi
o sufoc?.
În sfârşit, cea de a patra categorie de p?mânt este „cel bun“, cel în care planta
creşte şi se dezvolt? dup? rânduiala ei fireasc?, şi astfel d? „rod însutit“, adic?
randamentul maxim.
Problema central? a parabolei nu o formeaz? îns? p?mântul,
ci s?mânua, rodirea seminuei în diferite forme şi categorii de p?-
mânt. Iar „s?mânua este cuvântul lui Dumnezeu“ ( Luca 8, 11). Sem?n?torul este ca în
pilda neghinei, „Fiul Omului“ (Matei 13, 37).
Pentru a uni toate elementele parabolei, vom ar?ta interde- pendenua dintre ele.
Adic?, modul în care rodeşte cuvântul lui Dumnezeu în diferitele forme de
recepuionare a lui de c?tre sufletul omenesc. Accentul cade mai ales asupra acestuia.
Mân- tuitorul nu pune în discuuie nici iscusinua sem?n?torului şi nici calitatea
seminuei. În simbolismul pildei era şi firesc s? aibe referinu? la sufletul omenesc,
întrucât Sem?n?torul este Fiul Omului, iar s?mânua este Cuvântul lui Dumnezeu...
Acestea sunt bune prin ele însele şi nu comport? nici un fel de dificult?ui.
Dar s? revenim asupra analizei pe care Domnul însuşi o face, privind modul
concret de rodire a cuvântului lui Dumnezeu în sufletele oamenilor. Prima categorie o
constituie sufletele b?t?torite, dure, nereceptive la puterea şi lucrarea cuvântului cel
viu al lui Dumnezeu. În aceast? categorie intr? toui cei ce ascult? sau citesc cu
superficialitate cuvântul. Sau cei ce v?d numai arta cuvântului, nu şi duhul lui. Sau cei
care cerceteaz? litera şi nu duhul, sau chiar şi cei care cerceteaz? duhul, dar nu se
las? p?trunşi de sfinuenia lui în viaua lor. Pot fi apoi chiar vestitorii cuvântului, sau
chiar savanui în cercetarea lui, f?r? ca cuvântul
200
Capitolul unu
lui Dumnezeu s? se adreseze în primul rând inimii pe care s? o înnoiasc? prin rodirea
lui, ci r?mâne doar un exerciuiu al rauiunii reci şi dure, care se informeaz?, analizeaz?
chiar, dar nu raporteaz? la viaua sa puterea de viau? înnoitoare a cuvântului. Unii ca
aceştia vorbesc altora despre cuvântul lui Dumnezeu, dar ei r?mân în afara lui. La
acerast? nerodire a cuvântului îşi aduce contribuuia, desigur şi diavolul, aceast? pas?
re de prad? care st? mereu la pând?, care „r?cneşte ca un leu, c?utând pe care s?-l
apuce“(I Petru 5 – 8). „Uşor ia cuvântul din inimile lor, ca nu cumva crezând, s? se
mântuiasc?“(Luca 8, 12).
În cea de a doua categorie intr? entuziaştii primitori ai Cuvântului. Zeloşii dar
nestatornicii fii ai împ?r?uiei. Credinua lor r?sare repede, asemenea seminuei de pe
solul rarefiat. Dar neavând r?d?cina înfipt? adânc în p?mânt, „la vreme de încercare
se leap?d?“. Entuziasmul lor de alt? dat? uşor este derutat şi apoi se pierde. Încerc?
rile vieuii sunt pentru credinua lor firav? asemenea razelor ucig?toare ale soarelui
dogorâtor pentru planta f?r? r?d?cini înfipte în p?mântul care s?-i ofere stabilitatea şi
umiditatea necesar?.
A treia categorie o constituie sufletele dispuse s? primeasc?
cuvântul, dar nu reuşesc, asemenea plantei ce nu poate r?zbate
printre spini şi buruieni. Sub numele spinilor este redat? în Evanghelie triada: grijile,
bog?uiile şi pl?cerile vieuii. Asemenea spinilor, acestea sufoc? rodirea cuvântului,
fiindc? atenteaz? la viaua şi puterea lui. Grijile, bog?uiile şi pl?cerile obsedante ale
vieuii reprezint? pe mamona. Iar cuvântul îşi pierde rodirea, fiindc?, aşa cum ne-a ar?
tat Mântuitorul cu alt prilej, sufletul nu poate sluji lui Dumnezeu şi lui mamona... P?
rinuii ascetici mereu atrag atenuia c? nici rug?ciunea ca şi comuniune a inimii cu
Dum- nezeu nu poate fi curat? atât timp cât se afl? sub obsesia grijilor, bog?uiei şi pl?
cerilor. ?i unde rug?ciunea nu este curat?, nu poate rodi nici cuvântul.
Doar a patra categorie a seminuei va aduce rodul cuvenit şi aşteptat. Din
nefericire numai o p?trime din sufletele oamenilor primesc cu bucurie sfânt? cuvântul
şi el devine roditor. ?i cea de a doua categorie a primit cu mult entuziasm cuvântul,
dar acesta nu a rodit. L-au primit într-adev?r dar cu zel frivol, nu cu bucuria sfânt? a
statorniciei. Numai prin aceast? bucurie sfânt? a statorniciei inima care primeşte
cuvântul va fi curat? şi bun?, iar rodirea cuvântului va fi întru r?bdare, nu spontan?,
trec?toare şi pieritoare... Cuvântul va fi astfel „viu şi lucr?tor“(Evrei 4, 12),
„duh şi viau?“(Ioan 6, 63). Primul lui rod va fi credinua. Ea este
„din auzire, iar auzirea prin cuvântul lui Dumnezeu“ (Romani
10, 17). Cei care au auzit vorbirea Sfântului Apostol Petru la Cincizecime „au primit cu
dragoste cuvântul“(Fapte 2, 41) şi s-au poc?it, au regretat adic? p?catele de alt? dat?,
devenind f?pturi noi. Inima lor s-a cur?uit prin harul lui Dumnezeu. A devenit o inim?
bun?. Din ea nu au mai ieşit „gândurile rele, desfrân?rile, adulterul, uciderile,
asupririle, vicleşugurile, înşel?ciunea, necump?tarea, invidia, hula, trufia...“ (Marcu 7,
21–22), ci roada Duhului Sfânt spre care i-a condus cuvântul, adic?: „dragostea,
bucuria, pacea, îndelunga r?bdare, facerea de bine, credinua, blândeuea, cump?
tarea...“ (Galateni 5, 22).
Acestea toate rodesc în r?bdare, asemenea seminuei care devine plant?
roditoare. Aşa cum exist? o perioad? de la sem?nat şi pân? la culesul roadelor, şi
agricultorul o aşteapt? întru r?bdare, tot aşa cuvântul aduce rodul duhului prin st?
ruinua celor ce l-au primit în inimile lor. Roadele sunt îns? diferite, ne arat? pilda. Unii
treizeci, aluii şaizeci, aluii o sut?. Fiecare cu talantul lui. Esenuial este s? punem
talantul în acuiune, în lucrare, pentru a putea oferi roadele, st?pânului de al c?rui
Cuvânt ne-am învrednicit prin harul şi bun?tatea Lui.
Cum ne red? parabola sem?n?torului imaginea împ?r?uiei lui Dumnezeu? (Prin
imaginea sem?n?torului care este Domnul Iisus Hristos. Apoi prin rodirea sau
nerodirea cuvântului lui Dumne- zeu în sufletul celor ce îl ascult?). În câte categorii se
împarte p?mântul sau locul unde cade s?mânua, sau cuvântul lui Dumne- zeu şi ce
situauii sufleteşti reprezint?? (Mai întâi s?mânua sem?nat? lâng? cale reprezint?
cuvântul sem?nat în sufletele ce nu-l înueleg şi venind diavolul, îl r?peşte. Apoi s?
mânua sem?nat? pe pietriş, care încolueşte la început, dar neputând avea r?d?cin?,
se usuc?. E vorba de necazurile şi persecuuiile ce se fac pentru cuvântul lui
Dumnezeu, determinându-l pe cel ce l-a primit la început cu entuziasm şi mare
bucurie, s? renunue la el. Iar în al treilea rând este vorba de terenul de spini care în ?
buş? s?mânua. Acestea sunt grijile veacului, înşel?ciunea bog?uiei şi dulceuile (pl?
cerile) vieuii acesteia (Luca 8, 14), care fac cuvântul neroditor. Numai cea de a patra
categorie reprezint? p?mântul bun, care aduce road? dup? putinuele fiec?ruia „întru r?
bdare“ (Luca 8, 15).
202
ñ Aplicarea
Capitolul unu
Datorit? frumuseuii ei, aceast? pild? constituie pericopa evanghelic? a duminicii a 21-
a dup? Rusalii. C?zând în anotimpul de toamn?, ofer? şi cadrul necesar înuelegerii ei
mai depline. Pericopa se mai citeşte şi cu prilejul „Tedeum“-ului de început de an la
şcolile de înv?u?mânt teologic, oferind în acest fel un moment de meditauie asupra
necesit?uii preg?tirii ogorului sufletesc pentru primirea cuvântului lui Dumnezeu şi a-l
face roditor.
ñ --
Se va reciti pilda, urm?rindu-se atent interpretarea ei.
Parabola fiului risipitor

ñ Leg?tura cu lecuia trecut? sau cu cunoştinuele anterioare
?tim c? Mântuitorul în activitatea Sa mesianic? a fost adesea acuzat c? se apropie şi

m?nânc? al?turi de p?c?toşi şi de vameşi.
?i într-adev?r, aşa era. Motivul era îns? simplu, şi l-a repetat ori de câte ori a fost
cazul, ar?tând c? „nu au trebuinu? cei s?n?toşi de doctor, ci cei bolnavi“ (Matei 9, 12).
Pentru a înuelege mai bine aceasta, cu alt prilej le-a spus mai multe pilde.
Aceasta este pilda fiului risipitor la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Dirijarea înv?u?rii. Comunicarea noilor cunoştinue
Textul pericopei „?i a spus: un om avea doi fii; şi a zis cel mai tânar tat?lui s?u: tat?,
d?-mi partea de avuuie ce mi se cade.
?i le-a împ?ruit avuuia. ?i nu dup? multe zile, adunând toate, fiul cel tân?r s-a
dus într-o uar? îndep?rtat? şi acolo a risipit toat? avuuia sa, vieuuind în
desfrân?ri. ?i cheltuind el toate, s-a f?cut foamete mare în acea uar? şi el a
început s? duc? lips?. ?i mergând s-a alipit de unul din locuitorii u?rii aceleia şi
acela l-a trimis la uarinele sale s? pasc? porcii. ?i dorea s?-şi sature pântecele
din roşcovele ce mâncau porcii, şi nimeni nu-i d?dea. ?i venindu-şi în sine a
zis: câui argaui ai tat?lui meu sunt îndestulaui de pâine, iar eu pier aici de
foame! Scula-m?-voi şi m? voi duce la tat?l meu şi voi zice: tat?, am greşit la
cer şi înaintea ta. ?i nu sunt vrednic s? m? numesc fiul t?u. F?-m? ca pe unul
din argauii t?i.
?i sculându-se a venit la tat?l s?u. ?i înc? de departe fiind, l-a v?zut pe el tat?l lui şi i
s-a f?cut mil? şi alergând, a c?zut pe grumazul lui şi l-a s?rutat. ?i i-a zis fiul: tat?, am
greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic s? m? numesc fiul t?u. ?i a zis
tat?l c?tre slugile sale: aduceui haina cea dintâi şi-l îmbr?caui şi
daui inel în mâna lui şi înc?lu?minte în picioarele lui. ?i aducând viuelul cel îngr?şat,
junghiindu-l şi mâncând, s? ne veselim; c? fiul acesta mort era şi a înviat, pierdut era
şi s-a aflat. ?i au început s? se veseleasc?. Iar fiul cel mare era la uarin?; şi cum a
venit şi s-a apropiat de cas?, a auzit cântece şi jocuri. ?i chemând pe una din slugi a
întrebat: ce sunt acestea? Iar ea a zis: fratele t?u a venit şi a junghiat tat?l t?u viuelul
cel îngr?şat, pentru c? s?n?tos l-a primit. ?i s-a mâniat acela şi nu voia s? intre, iar
tat?l lui ieşind, îl ruga. Iar el r?spunzând a zis tat?lui s?u: tat?, de atâuia ani îui slujesc
şi niciodat? porunca ta nu am c?lcat şi mie niciodat? nu mi-ai dat m?car un ied, ca s?
m? veselesc cu prietenii mei; iar când veni acest fiu al t?u, care ui-a mâncat avuuia cu
desfrânatele, ai înjunghiat viuelul cel gras. Iar el a zis: fiule, tu în toat? vremea eşti cu
mine şi toate ale mele, ale tale sunt, dar se c?dea s? ne veselim şi s? ne bucur?m c?
ci fratele t?u acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat“ (Luca 15, 11–32).
Explicarea textului Dup? cum vedem, în prim planul pericopei este fiul
risipitor.
Fiul risipitor, care şi-a cheltuit toate bunurile cu care l-a înzestrat Dumnezeu,
ajungând într-o stare umilitoare şi jalnic?, care duce la destr?marea propriei sale
fiinue. Ajuns în aceast?
204
Capitolul unu
stare de moarte moral? (duhovniceasc?) era învins de puterea diavolului, care

punându-şi st?pânire asupra sa, îl domin?, uinându-l în cea mai de jos stare a
existenuei... În sufletul lui se deşteapt? totuşi acel judec?tor care îl trezeşte din
adormire... Iar aceast? trezire a conştiinuei îl determin? s?-şi „vin? în sine“, s?
priveasc? la sine însuşi, s? vad? situauia în care a ajuns, s? o regrete sincer şi
profund. ?i astfel în faua lui apare un luminiş salvator: casa p?rinteasc?! Acolo argauii
o duc mai bine decît el. Obiectiv cu sine însuşi, ia o hot?râre eroic?: „Scula-m?-voi!
Aici nu mai pot sta, fiindc? pier!“... ?i s-a sculat, şi a pornit pe drumul salvator al vieuii
şi îndrept?rii sale. Iar tat?l îl primeşte cu brauele deschise şi îi red? demnitatea pe
care a avut-o înainte, bucu- rându-se nespus de mult de reîntoarcerea lui. Sufletul
fratelui celui mai mare se întristeaz?. El judec? dup? norma unei drept?ui rigide. Nu
accept? nici iubirea, nici iertarea. Atitudinea tat?lui s?u îl revolt? şi refuz? s? participe
la bucuria învierii morale a fratelui s?u, pe care de altfel nici nu-l numeşte, în dialogul
cu tat?l s?u, frate, ci „fiul t?u...“.
Nu este lipsit? de interes nici atitudinea fiului cel mare, a fiului ascult ?tor de
tat?l s?u. Vom vedea şi analiza mai
îndeaproape judecata lui. Din punctul lui de vedere se pare c?
avea dreptate când îşi ar?ta indignarea fau? de c?lduroasa primire pe care tat?l o face
fiului risipitor reîntors acas?. El se plânge tat?lui c? nici un ied nu a t?iat pentru a se
veseli cu prietenii s?i, deşi i-a slujit cu devotament, pe când fiul care i-a cheltuit parte
din avuuia sa, acum când s-a reîntors acas? pr?buşit de f?r?delegile s?vârşite, i-a t?iat
tocmai viuelul cel gras... Aceasta este dreptatea: a da fiec?ruia ceea ce i se cuvine,
adic? dup? faptele sale. ?i care erau faptele fiului risipitor? Ce i s-ar fi cuvenit s ?
primeasc? dup? faptele sale, pentru a împlini dreptatea? Exact ceea ce a cerut acesta:
s? fie angajat ca un argat. Fiul risipitor, reîntors la casa p?rinteasc?, a judecat drept.
Dac? l-ar fi rev?zut în aceast? calitate, desigur fiul cel mare nu s-ar fi revoltat. Poate l-
ar fi comp?timit. Dar p?rintele bun şi iubitor nu a judecat dup? talerele balanuei uinut?
în mân? cu ochii închişi... El a judecat dup? iubirea lui p?rinteasc?. ?i aceasta îl sf?
tuia s? nu priveasc? balanua care s? judece dup? dreptate, ci s?-şi deschid? brauele
iubitoare pentru a strânge la piept şi a-i da c?ldura sufleteasc?, nu unui oarecare om
revenit din pribegia vieuii lui, ci fiului s?u. Tocmai lui. Nu s-a uitat la haina lui rupt?,
nici la gheata lui tocit? şi strâmbat? de drumurile bolov?noase pe care a pribegit. Nu i-
a analizat nici faptele, nu a pus în discuuie nici chiar reputauia lui, pe care fiul i-a târât-
o în mocirl?. El nu a privit în acele clipe decât pe fiul
lui, adic? fiinua lui îns?şi. ?i atât. Nimic mai mult. Nu dojana îl interesa acum, ci
salvarea. De aceea nu se mâhneşte, ci se bucur?. Dac? cumva ar fi primit ştirea
c? fiul s?u se afl? într-o stare deplorabil?, desigur l-ar fi pus pe gânduri şi cu
totul alta ar fi fost judecata lui. Acum îns? îl are în faua lui. Simplul fapt c? s-a
reîntors acas? a însemnat pentru fiu sunetul redeştept?rii, iar pentru tat?
bucuria revederii unui mort trezit la viau?.
Dup? cum vedem, pilda, având un caracter moral, ne prezint? trei tablouri.
Primul tablou ne descrie hot?rârea nes?buit? a fiului cel mic, care ieşind de sub
autoritatea patern?, se pierde în propriile p?cate, ajungând pe culmile disper?rii. Al
doilea tablou prezint? c?inua şi hot?rârea lui de a reveni la casa p?rinteasc?, precum
şi iubirea tat?lui, care aşteptându-l, îl primeşte cu bucurie. Al treilea tablou oglindeşte
sup?rarea fratelui celui mai mare, ca şi protestul lui împotriva iubirii ar?tat? de tat?l s?
u fiului risipitor reîntors la casa p?rinteasc?. În acest caz, tat?l din parabol? este
Dumnezeu, P?rintele ceresc plin de iubire, care nu judec?, nu condamn?, nu
osândeşte, ci aşteapt? cu îndelung? r?bdare ca s? ierte şi s? primeasc? în brauele
iubirii p?rinteşti pe fiul care, deşi s-a
desp?ruit de tat?l s?u, apucând în lumea p?catului şi a moruii
morale, r?mâne totuşi fiul lui, viau? din viaua lui...
S-a încercat s? se dea pildei o interpretare simbolic?, nu lipsit? de interes, privind
istoria mântuirii neamului omenesc. Se spune astfel c? tat?l din parabol? este P?
rintele ceresc, Dum- nezeu. Fiul cel r?t?cit sunt neamurile care s-au ab?tut de la
iubirea p?rinteasc? şi au apucat pe drumul p?catului, fapt care le-a dus într-o situauie
deplorabil?. Avuuia pe care tat?l a dat-o fiului risipitor reprezint? darurile cu care
Dumnezeu ne-a înzestrat la creauie. Risipirea avuuiei primit? de fiul cel mic reprezint?
tocmai aceast? nefructificare a darurilor cu care Dumnezeu l-a înzestrat pe om. Starea
deplorabil? în care a ajuns, datorit? dep?rt?rii de Dumnezeu şi a risipirii darurilor cu
care l-a înzestrat Creatorul reprezint? afundarea tot mai mult a omului în p?cat. Str?
inul care îl angajeaz? pe fiul cel pierdut, p?zitor la porci, este diavolul. Fiindc? porcii
sunt socotiui animale necurate, a ajunge s? p?zeşti porcii reprezint? pentru iudei cea
mai de jos poziuie la care poate ajunge cineva. Fiul cel mare reprezint ? poporul lui
Israel, fidel şi apropiat de P?rintele ceresc, dar în acelaşi timp invidios pe fratele s?u,
care întorcându-se, este primit cu iubire şi reconsiderat ca fiu, nu ca argat de c?tre tat?
l s?u bun şi iubitor... Darurile cu care îl primeşte tat?l s?u, repunându-l în demnitatea
de la început, reprezint? darurile Bisericii, care salveaz? viaua oric?rui p?c?tos
206
Capitolul unu
care se c?ieşte şi se hot?r?şte s? revin? la iubirea lui Dumnezeu, îndreptându-şi

viaua.
De ce fiului cel mic, plecat de la casa p?rinteasc?, i se spune:

„fiul risipitor“, sau „cel pierdut“? (Fiindc? plecând de la casa p?rinteasc? s-a risipit, s-a
pierdut pe sine însuşi pe drumurile vieuii, în tot felul de destr?b?l?ri, cu tot felul de
prieteni, pân? a ajuns în cea mai deplorabil? situauie). Ce l-a determinat s? revin? la
casa p?rinteasc?? (Starea jalnic? în care se afla). Ce înseamn?
„venirea în sine“? (Trezirea conştiinuei ca judec?tor al faptelor rele, urmat? de hot?
rârea puternic? de îndreptare). La ce se refer? starea deplorabil? în care a ajuns fiul
risipitor? (La starea de p?c?toşenie a oamenilor, care nesocotesc filiauia lor divin?).
Urm?rind reîntoarcerea fiului risipitor, care sunt fazele de revenire a omului de la p?
cat, la dragostea P?rintelui ceresc? ( În primul rând, recunoaşterea st?rii de p?c?
toşenie ca un r?u al vieuii. Aceasta este urmat? de hot?rârea eroic? de a p?r?si p?
catul care ui-a creat atât de mult r?u. Apoi, m?rturisirea p?catelor, asemenea
fiului risipitor: „tat?, am greşi la cer şi înaintea ta...“ În sfârşit,
dorinua nestr?mutat? de a tr?i viaua dup? voia lui Dumnezeu: „pri- meşte-m? ca pe un
argat al t?u...“). Cum ne m?rturisim noi p?catele? (Putem s? le m?rturisim direct lui
Dumnezeu, aşa cum o facem în fiecare zi când rostim Rug?ciunea „Tat?l nostru“.
Putem apoi s? ne m?rturisim p?catele în scaunul spovedaniei. Aici avem în plus
dezlegarea preotului duhovnic şi pov?uuirea lui de a ne orienta viaua spre virtute şi
sfinuenie).
ñ Aplicarea
Pericopa evanghelic? a fiului risipitor este rânduit? a fi citit? în duminica a 34-a dup?
Rusalii. Aceast? perioad? se numeşte perioada Triodului. Începând cu pericopa
cuprinzând pilda vameşului şi fariseului, precum şi cea cu privire la poc?inua lui
Zacheu, al?turi de pericopa întoarcerii fiului risipitor, aceasta constituie o perioad?
special? de preg?tire duhovniceasc? în vederea întâmpin?rii Postului Paştelui.
Smerenia şi poc?inua cu care, de acum începând, se cuvine a le cultiva mereu în
viaua noastr?, sunt pe prim plan. Dar mai cu seam?, în Postul Sfintelor Paşti, când se
cuvine s? ne m?rturisim p?catele şi s? ne împ?rt?şim
--
de jertfa care s-a adus de Fiul lui Dumnezeu spre iertarea p?catelor şi sfinuenia
vieuii noastre.
Pilda vameşului şi fariseului
Referindu-ne mai înainte la rug?ciune, am v?zut ca ea reprezint? darul lui Dumnezeu

oferit sufletului omenesc pentru a-şi putea ridica simu?mintele spre cer. Rug?ciunea
de adresare c?tre Dum- nezeu poate fi de laud?, de muluumire şi de cerere. Ea poate
fi apoi public?, când este f?cut? de întreaga obşte a credincioşilor, precum şi
particular?, f?cut? de credinciosul aflat singur în comuniune cu Dumnezeu.
ñ Anunuarea temei
Cum trebuie f?cut? rug?ciunea spre a fi bine pl?cut? P?rintelui ceresc, ne arat?
Mântuitorul în pilda vameşului şi fariseului, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Textul pericopei Iat? conuinutul pildei: „Doi oameni s-au suit la templu s? se
roage, unul fariseu şi altul vameş. Fariseul stând, aşa se ruga în sine:
Dumnezeule, îui muluumesc c? nu sunt ca ceilalui oameni: r?pitori, nedrepui,
desfrânaui, sau ca acest vameş. Postesc de dou? ori pe s?pt?mân?, dau
zeciuial? din toate câte câştig. Iar vameşul departe stând, nu vrea nici ochii s?-
şi ridice la cer, ci îşi b?tea pieptul, zicând: Dumnezeule, milostiv fii mie p?c?
tosul. Zic vou?, s-a coborât acesta mai îndreptat la casa sa decât acela; c?ci tot
cel ce se înalu? pe sine, se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine, se va în?
lua“ (Luca 18, 10–14).
Explicarea textului Dup? cum vedem, parabola Mântuitorului ne prezint? doi oameni,
care se roag? în mod cu totul diferit. Prezentarea sugestiv? şi plastic? a parabolei ne
ajut? s? înuelegem mai bine modul de a se ruga, de a-şi în?lua simu?mintele spre cer,
208
Capitolul unu
a dou? categorii de oameni: a fariseilor, care întruchipau mândria, şi a vameşilor, care

cu smerenie şi cu c?inu? m?rturiseau lui Dum- nezeu vinov?uia faptelor lor, spre a
obuine milostivirea şi iertarea P?rintelui ceresc.
Vameşii, erau agenui fiscali, care strângeau impozitul de la conauionalii lor în
favorul romanilor st?pânitori. În aceast? situauie erau necinstiui, adunându-şi mari
profituri şi în favorul lor. Pen- tru acest motiv, reprezentanuii nauiunii şi poporul de
rând îi priveau nu numai cu rezerve, ci şi cu dispreu, ca pe unii care sunt în afara legii
lui Dumnezeu, ca adev?rate întruchip?ri ale p?catului. Când, în acele timpuri, doreai
s? spui despre cineva c? este p?c?tos, îl comparai, sau îl identificai cu vameşii.
La polul opus se afla fariseul, aparuin?tor partidului nauional religios, cu mult zel
pentru legea şi datinile str?bune. Numele lor înseamn? „separaui“, fiindc? pretindeau
c? se deosebesc complet de ceilalui oameni în împlinirea aspirauiilor poporului din
care f?ceau parte. Dar ei împlineau legea numai în litera ei, interpretând-o mai mult
dup? datinile oamenilor, şi nu în duhul ei, în spiritul voinuei lui Dumnezeu. Erau
oricând gata s? înfrunte, s? demaşte şi s? se ia de piept cu oricine care nu împlinea
ca ei
legea în liter? şi pân? în cele mai mici am?nunte, ca şi datinile
tradiuionale care o completau. Erau dispreuuitori şi aroganui cu muluimile necunosc?
toare ale legii, dar în acelaşi timp erau plini de mândrie, pl?cându-le s? fie mereu în
v?zul, admirauia şi
„aplauzele“ celor din jur. Din modul în care ne apar aceste dou? categorii de oameni,
rezulta şi atitudinea lor în practicarea rug?ciunii, unul din cel mai însemnat act al
religiei, ca leg?tur? sau comuniune cu Dumnezeu. ?i aici am v?zut tot doi poli opuşi.
Fariseul se comport? şi în faua lui Dumnezeu cu aceeaşi mândrie. Dac? observ?m
bine, el nici nu se roag? lui Dumnezeu, ci se laud? lui Dumnezeu... În rug?ciunea lui
distingem dou? aspecte: lauda în faua lui Dumnezeu şi dispreuuirea celorlalui oameni,
mai ales a vameşului, pe care avându-l al?turi îl ia şi ca termen de comparauie.
Pe de alt? parte, vameşul avea conştiinua p?c?toşeniei sale. Dac? fariseul st?tea
în fau? cu ochii spre cer, pentru a-i spune lui Dumnezeu cine este el, ca şi cum
Dumnezeu nu ar şti, vameşul plin de c?inu? şi de sinceritate nu avea îndr?zneala nici
privirea s?-şi ridice spre cer, fiindc? cerul era considerat „tronul lui Dum- nezeu“, iar el
fiind „inundat“ de p?cate, ap?sat de conştiinua p?c?toşeniei, a vinov?uiei, nu putea
decât cu smerenie şi poc?inu? s? şi le recunoasc? şi s? cear? milostivirea P?rintelui
ceresc. În urma rug?ciunii sale, fariseul nu a primit nimic din partea lui
Dumnezeu, fiindc?, de fapt, nici nu a cerut nimic lui Dumnezeu. S-a prezentat în locul
din faua al templului, spre a aduce lui Dum- nezeu la cunoştinu? cine este el, a
modului în care a împlinit el legea... Vameşul în schimb a primit îndurarea lui
Dumnezeu şi a plecat din templu cu sufletul curat, eliberat de p?cat, prin milostivirea
P?rintelui ceresc, care din îndurare şi din bun?tate, i-a alinat tulbur?torul zbucium al
sufletului s?u.
Ne întreb?m acum: ce ne prezint? parabola „vameşului şi fariseului“? (Dou? categorii

de oameni şi dou? moduri diferite de a se ruga lui Dumnezeu). Cum s-a rugat
fariseul? (El nici nu s-a rugat, ci s-a l?udat în faua lui Dumnezeu c? împlineşte legea).
Dar vameşul? (S-a c?it plin de smerenie în faua lui Dumnezeu pentru p?catele sale.
El a cerut ca milostivirea lui Dumnezeu s? înlocuiasc? dreptatea Lui, care judec? şi
pedepseşte pe p?c?tos dup? fapta sa). A c?rui rug?ciune a fost primit? şi r?splatit? de
Dumnezeu? (A celui care s-a rugat, adic? a vameşului, fiindc? Dumnezeu este P?
rintele nostru bun şi îndur?tor cu cei ce îşi
recunosc vinovauia faptelor şi doresc s?-şi îndrepte viaua).
ñ Asocierea
Mai cunoaştem vreun caz de rug?ciune smerit? r?spl?tit? cu binecuvântarea lui

Dumnezeu? (Cunoaştem de pild? rug?ciunea plin? de smerenie şi c?inu? a unuia din
cei doi tâlhari de pe Golgota, r?stigniui al?turi de Iisus. În timp ce unul îl hulea, pe
Iisus, celalalt certându-l, i-a zis: „Nu te temi de Dumnezeu, c? în aceeaşi osând?
eşti? ?i noi dup? dreptate, c?ci primim cele cuvenite dup? faptele noastre, iar Acesta
nici un r?u nu a f?cut.
?i ziceau lui Iisus: pomeneşte-m?, Doamne, când vei veni în împ?r?uia Ta. ?i i-a zis
Iisus: Amin gr?iesc uie, ast?zi vei fi cu mine în rai“ (Luca 23, 39–43).
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? rug?ciunea pl?cut? şi bine primit? lui Dumnezeu
este cea smerit?, fiindc? „tot cel ce se înalu? pe sine se va smeri, iar cel ce se
smereşte pe sine, se va în?lua“.
210
ñ Aplicarea
Capitolul unu
Biserica a rânduit ca Duminica în care se citeşte pericopa

„Vameşulu i şi fariseului“ s? marcheze începutul perioadei Triodului, ca o
preg?tire duhovniceasc? a credincioşilor spre a p?şi pe drumul smereniei şi al
c?inuei în marele Post al Paştelui, care va începe nu peste mult timp.
În acest sens, rug?ciunea Sfântului Efrem Sirul este un model de rug?ciune
smerit? pe care credincioşii e bine s? o deprind? a o rosti cu evlavie în perioada
postului, cu prilejul serviciilor divine.
--
S? înv?u?m cu touii aceast? rug?ciune: „Doamne şi St?pânul vieuii mele
duhul trând?viei, al grijii de multe, al iubirii de st?pânire şi al gr?irii în deşert
nu mi-l da mie. Iar duhul cur?uiei, al gândului smerit, al r?bd?rii şi al dragostei,
d?ruieşte-l mie slugii Tale. Aşa Doamne, Împ?rate, d?ruieşte-mi ca s?-mi v?d p?
catele mele şi s? nu osândesc pe fratele meu c? bine eşti cuvântat în vecii
vecilor Amin“.
Pilda celor doi datornici

Aflându-se în Galilea, Mântuitorului înv?uând pe Sfinuii Apos- toli şi muluimile care îl

împresurau, insist? asupra necesit?uii de a adopta fau? de semeni totdeauna o
atitudine de bun?voinu? şi iertare. Apostolul Petru consider? potrivit s? întrebe de câte
ori se cuvine s? iert?m pe cel ce ne greşeşte. Înv?uauii Legii spuneau c? de trei ori.
Apostolul îns? invoc? cifra 7, care era considerat? a fi sfânt?, şi întreab? pe Înv?u?
torul dac? de şapte ori trebuie s? iert?m semenului care ne greşeşte. Domnul îi r?
spunde: „nu-ui zic pân? la şapte ori, ci pân? de 70 de ori câte şapte“. Aceasta
înseamn? c? iertarea noastr? trebuie s? fie nelimitat?.
Iar pentru a înuelege aceasta, le-a spus pilda celor doi datornici, la care ne vom referi
în cele ce urmeaz?.

Textul pericopei „De aceea, asem?natu-s-a împ?r?uia cerurilor omului împ?rat
care a voit s? se socoteasc? cu slugile sale. ?i, începând s? se socoteasc? cu
ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanui. Dar neavând el cu ce s? pl?
teasc?, st?pânul s?u a poruncit s? fie vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte
are, ca s? se pl?teasc?. Deci, c?zându-i în genunchi, sluga aceea i se închina,
zicând: Doamne, îng?duieşte-m? şi-ui voi pl?ti uie tot. Iar st?pânul slujii
aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieşind
sluga aceea a g?sit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sut? de
dinari. ?i punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Pl?teşte-mi ce eşti dator. Deci
c?zând cel ce era slug? ca şi el, îl ruga zicând: îng?du- ieşte-m? şi îui voi pl?ti.
Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, pân? ce va pl?ti datoria.
Iar celelalte slugi, v?zând cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au
spus st?pânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l st?pânul s?u, îi zice:
Slug? viclean?, toat? datoria aceea ui-am iertat-o, fiindc? m-ai rugat. Nu se c?
dea, oare, ca şi tu s? ai mil? de cel împreun? slug? cu tine, precum şi eu am
avut mil? de tine? ?i mâniindu-se st?pânul lui l-a dat pe mâna chinuitorilor,
pân? ce-i va pl?ti toat? datoria. Tot aşa şi Tat?l Meu cel ceresc v? va face vou?,
dac? nu veui ierta — fiecare fratelui s?u — din inimile voastre (Matei 18, 23–
35).
Explicarea textului Dup? cum remarc?m în textul pericopei, e vorba de un „om-rege“ ,

care dorea s? fac? rânduial? în privinua datoriei pe care o aveau fau? de el unele din
slugile sale. Dup? concepuia oriental? a acelor timpuri, toui guvernatorii, miniştrii,
prefecuii, etc, erau numiui servitori ai regelui. Iese în evidenu? doar unul dintre ei,
care datora foarte mult: 10000 de talanui. Potrivit legii, un astfel de datornic împreun?
cu familia lui (souie şi copii) era vândut în târgul de sclavi r?mânând în sclavie pe
toat? viaua (Leviticul 25, 39–47). Singura lui salvare era s? apeleze la mila st?pânului
cerându-i îng?duinua de a amâna achitarea sumei respective. ?i într-adev?r, st?pânul
nu a aplicat
212
Capitolul unu
legea drept?uii, ci iubirea milostivirii. Mai mult decât a cerut sluga ajuns? la disperare,
st?pânul l-a iertat de orice datorie.
Uşor putem tâlcui înuelesul iert?rii acordat? de st?pân slugii sale datornice, dac?
ne gândim c? st?pânul – rege este Dumne- zeu, fau? de care noi, prin p?catele
noastre, am devenit vrednici de pedeaps?. Dar El nu ne-a pedesit dup? dreptate, ci
ne-a iertat dup? mila Sa. ?i ne-a acordat o iertare integral?, de toate p?catele noastre.
Ne-a acordat iertarea în mod gratuit, nimic cerând în schimb de la noi, decât s? fim
asemenea Lui, s? ne comport?m şi noi cu iertare şi iubire, adic? s? iert?m pe semenul
nostru din iubire şi nu s?-l judec?m dup? dreptate. De altfel, aşa ne-a înv?uat
Mântuitorul s? ne rug?m cerând P?rintelui ceresc: „şi ne iart? nou? greşalele noastre
precum şi noi iert?m greşiuilor noştri“. Dac? noi nu vom ierta pe cei ce ne greşesc,
cerem osând? din partea lui Dumnezeu, când ne rug?m s? ne ierte.
Aşa s-a şi întâmplat, mai departe, cu sluga c?reia i s-a iertat datoria. Când ea a
întâlnit un împreun? slujitor al ei, care îi datora mult mai puuin, a aplicat dreptatea
legii pân? în consecinuele ei cele mai dure. Acesta îi datora doar 100 de dinari, mult
mai puuin decât reprezenta datoria lui ce i-a fost iertat?. Un talant de argint
echivala cu 43, 620 kg, iar un dinar (de argint) cu 4,5 grame.
Apoi el datora 10000 de talanui, pe când datornicul lui trebuia s?-i achite doar 100 de
dinari. Nu i-a acceptat colegului s?u de slujire, ce-i era datornic, nici un argument şi nu
i-a acordat nici o înuelegere şi nici o îng?duinu?. L-a aruncat în temniu? pân? va pl?ti
datoria. În acele timpuri, cel închis fiind supus la chinuri şi torturi c?uta toate
mijloacele pentru a-şi achita datoria, insistând pe lâng? rude, prieteni sau cunoscuui
ca s?-l ajute. Aceast? situauie de dur? împietrire în r?utate din parte slugii iertate de
datoria sa, nu a putut fi suportat? de celelalte slugi, care v?zând întâmplarea au
comunicat cazul st?pânului.
Aplicând de data aceasta dreptatea în toat? duritatea ei, regele revine asupra
hot?rârii iniuiale şi aplic? celui pe care la început l-a iertat, exact pedeapsa pe care el
însuşi a aplicat-o datornicului s?u. În felul acesta dreptatea s-a împlinit prin aplicarea
legii talionului: „ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte“. Dar Dumne- zeu doreşte s?
înving? duritatea drept?uii prin mil? şi iertare, de unde şi avertismentul Mântuitorului:
„Tot aşa şi Tat?l meu ceresc va face cu voi, dac? nu veui ierta fiecare fratelui s?u din
toat? inima“. De altfel aceasta este marea noutate pe care o aduce Evanghelia lui
Hristos în lume, în relauiile dintre oameni. Mila s? biruiasc? dreptatea şi iertarea s?
înlocuiasc? pedeapsa. Altfel spus, legea talionului care cerea ochi pentru ochi şi dinte
pentru
dinte s? fie înlocuit? cu legea iubirii care proclam? mila şi iertarea. Mila fau?
de cel ce ne-a nedrept?uit şi iertarea în locul aplic?rii aceleiaşi fapte. A r?
spunde cu violenu? la violenu? face ca duşm?nia dintre oameni s? continue
mereu, a r?spunde cu r?zbunare şi duritate la greşeala semenului este dovada
cea mai conving?toare c? nu eşti întru nimic mai bun decât el. Cei înuelepui şi
generoşi ştiu totdeauna s? cedeze. Ei nu sunt îns? cei slabi şi învinşi, ci din
contr?, sunt biruitorii ce fac ca s? dispar? norii ceuoşi ce întreuin duşm?nia
dintre oameni, în favorul razei de lumin? şi c?ldur?, care îi unesc în
comuniunea iubirii dintre ei.
Din cuvintele Mântuitorului mai reuinem şi faptul c? iertarea numai atunci este
deplin?, numai atunci îşi aduce roadele aşteptate, când este „din toat? inima“. Aceasta
înseamn? c? exist? şi iert?ri formale, convenuionale. Sunt iert?ri de suprafau?, numai
din gur?, nu şi din toat? inima. Unii ca aceştia pot fi auziui spunând: „iert, dar nu uit“.
Aceasta nici nu este propriu-zis iertare, ci masca perfid? a urii clocotitoare ce aşteapt?
doar prilejul şi clipa r?zbun?rii.
Cum s-a purtat regele fau? de slujitorul s?u care îi datora 10000 de talanui? (Cu
îndurare şi iertare). Dar acest slujitor fau? de colegul s?u care îi datora doar 100 de
dinari? (Cu maxim? duritate a aplicat legea, aruncându-l în temniu?, pân? îi va achita
datoria). Cum se cuvenea s? se comporte slujitorul c?ruia i-a fost iertat? datoria,
fau? de datornicul s?u, care avea fau? de el o datorie incomparabil mai mic?? (Se
cuvenea s?-l ierte, sau cel puuin s?-i amâne achitarea datoriei, aşa cum de altfel a
cerut şi el st?pânului s?u). Pentru împietrirea sa în r?utate a meritat aceast? slug? s? i
se aplice duritatea legii şi a pedepsei? (A meritat, fiindc? dup? dreptate, „cu m?sura cu
care m?sori, ui se va m?sura“ (Marcu 4,
24) şi cu „judecata cu care veui judeca veui fi judecaui“ (Matei 7, 2). Care este
îndemnul şi înv?u?tura Mântuitorului de la sfâr- şitul pildei? (C? dac? vrem s? fim
iertaui de Dumnezeu, se cuvine ca şi noi s? iert?m greşalele semenilor noştri). Cum
trebuie s? fie iertarea acordat? semenului? („Din toat? inima“ , adic? total?, ceea ce
înseamn? c? iertarea înseamn? a uita greşeala semenului şi a stabili raporturi de bun?
înuelegere, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic).
214
ñ Aplicarea
Capitolul unu
--
Pericopa evanghelic? a „celor doi datornici“ este rânduit? de Biseric? a fi citit? la

Sfânta Liturghie în Duminica a XI-a dup? Rusalii, spre a ne înv?ua c? „de-ui vei aduce
darul t?u la altar şi acolo îui vei aduce aminte c? fratele t?u are ceva asupra ta, las?
acolo darul t?u înaintea altarului şi mergi mai întâi de te împac? cu fratele t?u şi atunci
venind, adu darul t?u“ (Matei 5, 23–24).
Parabola despre bogatul nemilostiv şi s?racul Laz?r

Vrând s? arate c? viaua cuiva nu st? în surplusul avuuiilor sale, precum şi din dorinua
de a îndemna pe credincioşi s?-şi adune bunuri nepieritoare în cer, Mântuitorul, pe
lâng? alte pilde, a mai spus şi
parabola despre bogatul nemilostiv şi s?racul Laz?r.
Textul pericopei „Era un om bogat care se îmbr?ca în porfir? şi în vison,

veselindu-se în toate zilele în chip str?lucit. Iar un s?rac, anume Laz?r, z?cea
înaintea poruii lui, plin de bube, dorind s? se sature din cele ce c?deau de la
masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. ?i a murit s?racul şi a
fost dus de c?tre îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost
înmormântat. ?i în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a v?zut de departe
pe Avraam şi pe Laz?r în sânul lui. ?i el, strigând, a zis: P?rinte Avraame, fie-ui
mil? de mine şi trimite pe Laz?r
s?-şi ude vârful degetului în ap? şi s?-mi r?coreasc? limba, c?ci m? chinuiesc în
aceast? v?paie. Dar Avraam a zis: fiule, adu-ui aminte c? ai primit cele bune
ale tale în viaua ta, şi Laz?r, asemenea, pe cele rele; iar acum aici el se
mângâie, iar tu te chinuieşti. ?i peste toate acestea, între noi şi voi s-a înt?rit pr?
pas- tie mare, ca cei care voiesc s? treac? de aici la voi s? nu poat?, nici de
acolo s? treac? la noi. Iar el a zis: Rogu-te, dar, P?rinte, s?-l trimiui în casa tat?
lui meu, c?ci am cinci fraui, s? le spun? lor acestea, ca s? nu vin? şi ei în acest
loc de chin. ?i a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; s? asculte de ei. Iar el
a zis: „Nu P?rinte Avraame, ci, dac? cineva dintre morui se va duce la ei, se vor
poc?i“. ?i a zis Avraam: „dac? nu ascult? de Moise şi de prooroci, nu vor crede
nici dac? ar învia cineva dintre morui“ (Luca 16, 19–31).
Explicarea pericopei Pilda ne prezint? dou? personaje aflate în poziuie diferit? şi

contradictorie în faua vieuii. Pe de o parte,
„bogatul îmbr?cat în porfir? şi vison, veselindu-se în toate zilele în chip str?lucit„; iar
pe de alt? parte, „s?racul Laz?r, plin de bube, dorind s? se sature din cele ce c?deau
de la masa bogatului;
dar şi câinii venind, lingeau bubele lui“. Doi oameni, dou? situauii
inegale h?r?zite de viaua de aici şi de acum. Bogatul nu avea nici un merit c? viaua i-
a dat totul, precum Laz?r nu avea nici o vin? c? viaua l-a despuiat de s?n?tate şi de
minimul necesar al existenuei. Tot atât de adev?rat este şi faptul c? bogatul nu a ajuns
în osânda veşnic? fiindc? avea toate trebuinuele vieuii, ci fiindc?, petrecându-şi viaua
în lux, mândrie şi tot felul de destr?b?l?ri şi nedrept?ui nu mai dorea s? vad? pe
nimeni în jurul s?u... Nu-l interesa viaua nim?nui, cu atât mai puuin a s?rmanului Laz?
r, care z?cea învins la periferia casei sale... Dar nici Laz?r nu a ajuns în
„sânurile lui Avraam“, pentru simplul motiv c? era s?rac, ci fiindc? în s?r?cia lui nu a
v?t?mat pe nimeni, nu a f?cut nici un r?u, nim?nui. Dac? viaua s-ar sfârşi aici, soarta
ar fi foarte nedreapt?!... Bogatului i-ar fi dat totul; iar s?racului, nimic. Ar fi o
inegalitate strig?toare la cer!... Viaua îns? nu se sfârşeşte aici. Parabola ne arat? c?
exist? o dreptate veşnic?, pe m?sur? a r?spl?ti fiec?ruia dup? faptele s?vârşite în
aceast? viau?.
Pe de alt? parte, pericopa scoate la lumin? faptul c? dup? moartea fizic?, sufletul
se afl? în stare activ?; el nu dispare odat? cu trupul muritor. Bogatul aflat în osând?
comunic?, cerând P?rintelui Avraam s? i se uşureze greutatea ap?s?toare a suferinuei
în care se zvârcolea... De aici vedem c? dup? moartea fizic? urmeaz? judecata
particular? a fiec?rui suflet şi repartizarea
216
Capitolul unu
provizorie spre binecuvântare sau osând?.

Intuiuia se face ar?tând tabloul bogatului nemilostiv şi a s?racului Laz?r.
Ce ne prezint? pericopa evanghelic?? (Contrastul izbitor între viaua unui bogat şi a

unui s?rac). Care este sfârşitul vieuii acestor dou? personaje? (Cel bogat a ajuns în
osând?, fiindc? şi-a tr?it viaua în lux, mândrie, destr?b?l?ri, zgârcenie, l?comie,
nedrept?ui şi egoism. Iar cel s?rac a ajuns în fericirea veşnica fiindc? el nu a f?cut r?u
nim?nui). De aici vedem c? avuuia nu reprezint? un r?u în sine. Totul este în funcuie
de modul în care este dobândit? şi de modul în care o folosim. Prin ea putem pierde
mântuirea, dar în acelaşi timp putem transforma bunurile pieritoare în bunuri
nepieritoare, ajutând pe cei nevoiaşi şi neputincioşi, f?când din ea expresia iubirii şi
milostivirii fau? de semeni, aşa cum ştim c? au f?cut mului din sfinuii Bisericii.
Ce rezult? din parabol?, exist? judecat? particular? a sufletelor dup? desp?ruirea
de trup? (Parabola scoate în evidenu?
faptul c? exist? aceast? judecat?, precum şi faptul c? sufletele se
afl? dup? moarte într-o stare activ?, fie de osând?, fie de fericire în comuniunea lui
Dumnezeu).
ñ Aplicarea
Sfânta Scriptur? a luat totdeauna atitudine fau? de bogauii lacomi şi necinstiui, care şi-
au adunat bog?uia pe nedrept şi au tr?it viaua în desf?t?ri de tot felul, f?r? a se
milostivi fau? de cei nevoiaşi şi neputincioşi din jurul lor: „Bogauilor, plângeui şi v?
tânguiui de necazurile ce vor s? vin? asupra voastr?. Bog?uia voastr? a putrezit şi
hainele voastre le-au mâncat moliile. Aurul vostru şi argintul vostru au ruginit şi rugina
lor va fi m?rturie împotriva voastr?... Iat?, plata lucr?torilor care au secerat uarinile
voastre, pe care voi aui oprit-o, strig?, şi strig?tele secer?torilor au intrat în urechile
Domnului Savaot. V-aui desf?tat pe p?mânt şi v-aui dezmierdat... osândit-aui, omorât-
aui pe cel drept...“ (Iacob 5, 1-7).
La slujba Litiei din cadrul Vecerniei se cânt?: „Bogauii au s?r?cit şi au fl?mânzit,
iar cei ce-L caut? pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele“. S?-I cânt?m şi noi cu touii.
--
S? înv?u?m aceast? cântare bisericeasc?.

Parabola nunuii fiului de împ?rat

Având ca tem? a înv?u?turii Sale împ?r?uia lui Dumnezeu, Mân- tuitorul o predic?
atât într-o form? direct?, cât şi în una indi-
rect?, prin parabole sau pilde. În câte feluri le putem împ?rui?
(În trei feluri: dogmatice, morale şi eshatologice, privind a doua Sa venire). În
cateheza precedent? ne-am referit la una din pildele eshatologice, anume la pilda
talanuilor şi am v?zut c? fiecare din noi va trebui s? dea socoteal? asupra modului în
care a înmuluit darurile date de Dumnezeu.
ñ Comunicarea subiectului lecuei noi
Ne vom referi în cele ce urmeaz? la o alt? pild? eshatologic? şi anume la pilda

nunuii fiului de împ?rat.
Textul pericopei „?i r?spunzând, Iisus le-a vorbit iar?şi în parabole zicând: Asem?natu-
s-a împ?r?uia cerurilor omului împ?rat care i-a f?cut nunt? fiului s?u. ?i şi-a trimis
slujitorii s?-i cheme la nunt? pe cei poftiui, dar ei n-au vrut s? vin?. Din nou a trimis
alui slujitori, zicând: Spuneui-le celor chemaui: Iat? mi-am preg?tit osp?uul; juncii mei
şi cele îngr?şate s-au junghiat şi toate sunt gata. Veniui la nunt?! Dar ei, f?r? s? uin?
seama, s-au dus unul la uarina sa, altul la neguu?toria lui; iar ceilalui punând mâna pe
slujitorii s?i, i-au batjocorit şi i-au omorât. ?i
218
Capitolul unu
auzind împ?ratul acela, s-a mâniat; şi trimiuându-şi oştile, i-au nimicit pe

ucigaşii aceia, şi cet?uii lor i-au pus foc. Atunci a zis c?tre slujitorii s?i: Nunta
este gata, dar cei poftiui n-au fost vrednici. Mergeui dar la r?spântiile
drumurilor şi pe câui îi veui g?si, chemaui-i la nunt?. ?i ieşind slujitorii aceia la
r?spântii, i-au chemat pe toui câui i-au g?sit, şi r?i, şi buni, şi s-a umplut casa
nunuii cu oaspeui. Iar împ?ratul, intrând s?-şi vad? oaspeuii, a v?zut acolo un
om care nu era îmbr?cat în hain? de nunt? şi i-a zis: Prietene, cum de ai intrat
aici f?r? s? ai hain? de nunt?? El îns? a t?cut. Atunci împ?ratul a zis c?tre
slujitori: Legaui-l de picioare şi de mâini şi aruncaui-l în întunericul cel mai de
afar?! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinuilor. C? mului sunt chemaui, dar
puuini aleşi.“ (Matei 22, 1–14).
Explicarea textului Prin neasemuita ei simplitate şi adâncime, pilda „nunuii fiului de

împ?rat“ se aseam?n? foarte mult cu pilda celor chemaui la cin? (Luca 14, 16–24).
Asem?n?toare ca tematic? şi ca mesaj, doar c? aceast? pild? prezint? unele
particularit?ui specifice.
Dup? cum vedem, în pild? e vorba de un împ?rat care a f?cut
nunt? fiului s?u. Dup? cum era obiceiul locului, celor invitaui la
nunt? de dou? ori li se f?cea poftirea s? vin?. Dar aceştia nu numai c? au refuzat,
invocând diverse motive, dar au batjocorit şi chiar au ucis slugile ce le-au f?cut
invitauia la nunt?. V?zând aceast? atitudine de dur? s?lb?ticie, tulburându-se, împ?
ratul a trimis oştile sale ca s? nimiceasc? pe cei ucigaşi, iar cet?uii lor s?-i dea foc...
Din nou slugile sunt trimise la r?spântiile drumurilor s? adune pe toui cei întâlniui, f?r?
nici o deosebire, fie buni, fie r?i, pentru a umple sala de nunt?. Constatând c? sala e
plin?, împ?ratul întâlneşte acolo un oaspete ce nu avea hain? de nunt?. Era un obicei
în acele timpuri, moştenit de la perşi, ca cei care particip? la nunuile împ?r?teşti s?
treac? pe la garderoba regal? s? se cur?ueasc? şi îmbr?când haina de cinste, s? fie
vrednic de invitauia ce i s-a f?cut. Oaspetele f?r? haina de nunt?, nu numai c? a fost
dat afar?, dar a fost şi aspru pedepsit, pentru c? prin necuviincioasa sa prezentare, a
sfidat de-a dreptul str?lucirea nunuii.
Uşor ne d?m seama c? e vorba de o nunt? simbolic?, raportat? la împ?r?uia lui
Dumnezeu. Tocmai acesta este şi motivul pildei:
„împ?r?uia lui Dumnezeu s-a asem?nat omului împ?rat care a f?cut nunt? fiului s?u“.
Împ?ratul este Dumnezeu Tat?l, fiul de împ?rat este Iisus Hristos. El a venit s?
întemeieze Biserica Sa, adic? poporul lui Dumnezeu. Dar cei chemaui s? se constituie
ca
Biseric? a lui Dumnezeu, nu numai c? au refuzat, dar chiar au batjocorit şi ucis pe

slugile st?pânului, adic? pe profeuii şi pe drepuii trimişi de Dumnezeu ca s?-i cheme
spre a se împ?rt?şi de bun?t?uile duhovniceşti pe care împ?r?uia lui Dumnezeu le
ofer? membrilor ei. Cei de la r?spântii, buni şi r?i, sunt neamurile chemate s? formeze
Biserica lui Dumnezeu. Cei ce vor deveni fii ai împ?r?uiei sunt buni şi r?i. Dar pentru a
se putea împ?rt?şi de bun?t?uile duhovniceşti ale împ?r?uiei, ei trebuie neap?rat s?
treac? pe la garderoba împ?ratului, spre a se cur?ui şi îmbr?ca haina pe m?sura str?
lucirii nunuii la care particip?. Aceasta înseamn? c? cei chemaui numai atunci se vor
putea împ?rt?şi de darurile împ?r?uiei, dac? în prealabil îşi vor schimba haina rupt? şi
murdar? de muluimea p?catelor şi patimilor. Haina de nunt? este haina sp?lat? în
lacrimile poc?inuei şi înmiresmat? cu harul iubirii lui Dumnezeu. Numai cei ce îmbrac?
aceast? hain? pot participa la osp?uul mântuirii. Deşi la început au fost chemaui atât
buni cât şi r?i, se cuvine ca toui s? se înveşmânteze cu haina str?lucitoare a vieuii lui
Hristos (Galateni 3,27), potrivit p?trunz?toarei viziuni biblice: „...Aceştia sunt cei ce vin
din strâmtorarea cea mare şi şi-au sp?lat veşmintele şi le-au f?cut
albe în sângele Mielului. Pentru aceea sunt înaintea tronului lui
Dumnezeu şi slujesc ziua şi noaptea în templul lui“ (Apocalipsa 7, 14–15). Din
nefericire îns? nu toui vor reuşi s? fie astfel, de unde şi concluzia c? „mului sunt
chemaui dar puuini aleşi“.
Cine este împ?ratul care a f?cut nunt? fiului s?u? (Dumnezeu Tat?l). Dar fiul? (Iisus
Hristos, Mântuitorul lumii). Cine au fost primii chemaui, care au refuzat invocând
diverse motive? (Poporul ales, pe care anume l-a preg?tit Dumnezeu, dându-i Legea
Sa şi ar?tându-i prin prooroci dreptatea Sa şi adresându-i f?g?duinuele mesianice).
Cine au fost chemaui „de la r?spântii“ s? devin? fii ai împ?r?uiei? (Celelalte neamuri,
care nu au cunoscut Legea lui Dumnezeu. De aceea au fost între ei unii buni, datorit?
legii morale naturale înscris? în sufletul lor; iar aluii au fost r?i, datorit? p?catului care
le-a întinat sufletul). De ce au fost chemaui la nunta fiului de împ ?rat, adic? la împ?r?
uia lui Dumnezeu s? se împ?rt?şeasc? de darurile Sale şi cei buni şi cei r?i? (Fiindc?
Fiul lui Dumnezeu a venit în lume pentru toui oamenii, indiferent de neam, de sex, de
origine social?, sau chiar de starea moral?. De fapt, dac? Mântuitorul a venit ca s?
restabileasc? chipul lui Dumnezeu întinat de p?cat, ne explic?m foarte uşor c? „cei
220
Capitolul unu
bolnavi au nevoie de doctor, nu cei s?n?toşi“). Pot oamenii participa oricum la nunta
fiului de împ?rat? (Nu pot participa oricum, ci trebuie s? aib? hain? de nunt?). Ce
înseamn? aceasta? (C? cei ce sunt chemaui s? devin? fii ai împ?r?uiei lui Dumnezeu,
trebuie s? se îmbrace în „haina regal?“ a vieuii lui Hristos şi apoi s? se împ?rt?şeasc?
de darurile Lui duhovniceşti).
ñ Aplicarea
Aceast? pericop? evanghelic? se citeşte în duminica a XIV-a dup? Rusalii şi ne duce

cu gândul la frumoasa cântare bisericeasc? p?truns? de un adânc duh al smereniei şi
poc?inuei: „C?mara Ta, Mântuitorul meu, o v?d împodobit? şi îmbr?c?minte nu am ca
s? intru într-însa. Lumineaz?-mi haina sufletului meu d?t?toare de lumin? şi m?
mântuieşte“.
ñ --
Se va înv?ua aceast? cântare.
Pilda talanuilor

ñ Verificarea lecuiei predat? anterior
Cum împ?ruim pildele Mântuitorului? (Unele din pildele Mântu- itorului au un caracter
dogmatic, altele au un caracter moral, iar altele un caracter eshatologic). Ce se
înuelege prin caracterul eshatologic? (Acest aspect vizeaz? a doua Sa venire). ?tim
noi când va fi parusia Domnului? (Nu ştim. Dar El ne îndeamn? s? fim totdeauna
preg?tiui pentru acest mare eveniment). Cum ne învau?? (Prin pilde, oferindu-ne
exemple pozitive şi negative).

Vom trata despre una din pildele cu caracter eshatologic, şi anume pilda talanuilor,
urm?rind responsabilitatea noastr? fau? de înmuluirea darurilor cu care ne-a înzestrat
Dumnezeu.
Textul pericopei Împ?r?uia cerurilor „este asemenea unui om care, plecând

departe şi-a chemat slugile şi le-a încredinuat avuuia sa: unuia i-a dat cinci
talanui, altuia doi, altuia unul, fiec?ruia dup? puterea lui, şi a plecat. Îndat?
plecând cel ce primise cinci talanui, a lucrat cu ei şi a câştigat alui cinci talanui.
De asemenea, şi cel cu doi a câştigat înc? doi. Iar cel care primise un talant s-a
dus, a s?pat în p?mânt şi a ascuns argintul st?pânului s?u. ?i dup? mult? vreme
a venit şi st?pânul acelor slugi şi s-a socotit cu ele. ?i apropiindu-se cel care
primise cinci talanui, a adus alui cinci talanui, zicând: Doamne, cinci talanui mi-
ai dat; iat? alui cinci talanui am câştigat cu ei. Zisu-i-a st?pânul: Bine, slug?
bun? şi credincioas?, peste puuine ai fost credincioas?, peste multe te voi
pune; intr? întru bucuria domnului t?u. Apropiindu-se şi cel care primise doi
talanui, a zis: Doamne, doi talanui mi-ai dat; iat? alui doi talanui am câştigat cu
ei. Zisu-i-a st?pânul: Bine, slug? bun? şi credincioas?, peste puuine ai fost
credincioas?, peste multe te voi pune; intr? întru bucuria domnului t?u.
Apropiindu-se apoi şi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut c?
eşti om aspru, care seceri unde n-ai sem?nat şi aduni de unde n-ai r?spândit şi,
temându-m?, m-am dus de am ascuns talantul t?u în p?mânt; iat?, ai ce este al
t?u. ?i r?spunzând st?pânul s?u, i-a zis: Slug? viclean? şi leneş?, ştiai c? secer
unde n-am sem?nat şi adun de unde n-am r?spândit? Se cuvenea deci s? dai
argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobând?.
Aşadar, luaui de la el talantul şi daui-l celui care are zece talanui. C? tot celui ce
are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare
c? are. Iar pe sluga cea netrebnic? aruncaui-o în întunericul cel mai din afar?.
Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinuilor“ (Matei 25, 14–30).
Explicarea textului Pilda talanuilor al?turi de pilda iconomului necredincios şi a celor

zece fecioare este o parabol? cu caracter eshatologic, privind a doua venire a
Domnului, care nimeni nu ştie când va fi, de aceea toui trebuie s? o aştepte cu
priveghere, cu atenuie, cu luare aminte, ca pe un eveniment de care depinde
222
Capitolul unu
destinul veşnic al fiec?ruia. În aceste pilde, personajele au fost r?spl?tite fiecare dup?
modul în care au privegheat.
Referitor la tâlcul pildei, uşor ne putem da seama c? St?pânul care a plecat şi se
va reîntoarce este însuşi Hristos–Domnul. Slugile c?rora le-a încredinuat talanuii s?-i
înmulueasc? suntem noi, oamenii. R?splata sau osânda o vom primi în funcuie de
modul în care am reuşit s? fructific?m darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu.
Adâncind înuelesul pildei, vedem c? e vorba de talanui. Înc? din secolul VII în.Hs.
talanuii au fost folosiui ca monede. Puteau fi de aur sau de argint şi aveau valoare
foarte mare. Cel de aur cânt?rea 49,07 kg, iar cel de argint 43,62 kg.
Înc? de la început se cuvine s? preciz?m c? talanuii nu sunt ai noştri. Sunt primiui
de la Dumnezeu. Sunt ai Lui. Noi avem datoria de a-i înmului, adic? de a înmului
darurile lui Dumnezeu. Numai înmuluind darurile Sale pentru El putem participa la
viaua Sa, ne putem adic? împ?rt?şi de viaua Lui. Faptul c? dumnezeu ne-a dat
darurile ne oblig? s?-L recunoaştem pe El ca St?pânul şi P?rintele vieuii noastre, s?
recunoaştem c? tot ceea ce avem bun în noi este de la El. De aceea putea întreba
Apostolul: „ Ce ai ce
n-ai primit, iar dac? ai primit de ce te lauzi ca şi cum nu ai fi
primit?“ (I Corinteni 4, 7). De aceea se cuvine s? primim darurile ca ale Sale şi s? le
înmuluim ca pentru El, aşa cum spunem când îi aducem muluumirea şi lauda noastr?
pentru jertfa lui Hristos care se ofer? Tat?lui ca preu de r?scump?rare pentru p?catele
noastre: „Ale Tale dintru ale Tale, Iie aducem de toate şi pentru toate“...
Mai departe, pilda ne arat? c? nu toui au primit un num?r egal de talanui, adic?
de daruri pe care trebuia s? le înmulueasc? în favoarea St?pânului. Aceasta
înseamn? c? fiecare om se face responsabil de faptele sale şi de consecinuele lor în
faua lui Dum- nezeu.
Cele dou? slugi bune au primit r?splata veşnic? pentru faptele lor. Discuuia se
poart? în jurul slugii care nu a înmuluit talanuii. Aceea este numit? „leneş? şi
viclean?“. E numit? leneş? fiindc? nu a lucrat cu talantul încredinuat ei. E vorba de
acea lenevie duhovniceasc? pe care o putem vedea cu uşurinu? şi în viaua noastr?.
Mului au primit darurile iubirii lui Dumnezeu, dar se lenevesc în a le transforma în
fapte. Spusese Mântuitorul mai înainte c? „nu cel ce zice Doamne! Doamne! va intra
în împ?r?uia cerurilor, ci cel ce face voia Tat?lui Meu care este în ceruri“ (Matei 7, 21).
Pe de alt? parte, Domnul a avertizat chiar, spre a lua noi aminte c? „împ?r?uia lui
Dumnezeu se ia cu asalt şi numai
cei ce se silesc o vor r?pi“ (Matei 11, 12). Uşor putem identifica pe slugile din pild? cu
acei creştini care nu fructific? roadele credinuei pe care Dumnezeu le-a d?ruit-o în
suflet. ?i astfel credinua lor lâncezeşte şi apoi moare.
Sluga este numit? apoi şi „viclean?“, fiindc? voia s?-şi înşele St?pânul, deşi îl
cunoştea ca pe un „om dur care secera unde nu a sem?nat şi adun? de unde nu a
împr?ştiat“. În leneveala ei spiritual?, sluga este mai mult proast? decât viclean?.
Dac? ar fi avut mintea viclean? s-ar fi descurcat, încredinuând talantul la c?m?tari, ca
s? lucreze cu el, înmuluindu-l.
Concluzia parabolei este c? „celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce
nu are, şi ceea ce are i se va lua“. Nu e aici nici un fel de nedreptate, fiindc ? datoria
fiec?ruia este de a fi râvnitor cu darul cât de mic primit. Cu cât râvna e mai mare, cu
atât şi r?splata va fi mai mare. De fapt darurile se înmuluesc numai dac? le punem în
acuiune. Dac? ele lâncezesc în sufletul nostru, datorit? leneviei duhovniceşti, se vor
diminua din ce în ce mai mult ca putere de acuiune. De aici vedem c? Dumnezeu
ajut? numai celor ce se str?duiesc şi ei. Aceasta este marea lecuie a vieuii pe care
este bine s? o avem totdeauna ca o regul? de
viau?. Prin str?dania noastr? dovedim şi noi c? dorim ca darurile
lui Dumnezeu s? ne fie înmuluite. La indiferenua şi nep?sarea noastr? nici Dumnezeu
nu intervine, fiindc? omul este fiinu? liber? şi responsabil? de faptele sale. Frumos
sun? un proverb românesc:
„Dumnezeu ajut?, dar nu bag? în traist?“. Aceasta este voia lui Dumnezeu, ca şi noi s?
ne aducem aportul la des?vârşirea vieuii duhovniceşti, dar în acelaşi timp şi la buna
prosperitate a vieuii, în general.
Ce sunt talanuii? (Darurile lui Dumnezeu date fiec?rui om). Ce atitudine se cuvine s?
avem noi fau? de darurile cu care ne-a înzestrat Dumnezeu? (S? le înmuluim continuu
punându-le în slujba lui Dumnezeu). De ce s? le înmuluim? (Fiindc? numai
înmuluindu-le ne vom des?vârşi viaua duhovniceasc?). De ce s? le punem în slujba
lui Dumnezeu? (Fiindc? El ni le-a dat şi tot El va cerceta cum le-am înmuluit). Ce
înseamn? aceasta? (C? noi suntem responsabili în faua lui Dumnezeu de felul cum
înmuluim darurile Sale). Cum s-au comportat slugile din pild?? (Dou? din ele au
înmuluit talanuii, iar una nu). Care a fost atitudinea St?pânului? (Pe cele dou? slugi
care au înmuluit talanuii le-a r?spl?tit cu o veşnic? bucurie, iar pe sluga leneş? şi
viclean? care
224
Capitolul unu
nu a înmuluit talanuii a pedepsit-o cu asprime). Care este concluzia Mântuitorului?

(C? pe cei ce înmuluesc prin str?dania lor darurile lui Dumnezeu, P?rintele ceresc îi
ajut? ca mai mult s? dobândeasc?). Ce vedem de aici? (C? Dumnezeu ajut? numai pe
aceia care se str?duiesc, şi pedepseşte lenea fizic? şi lenevia duhovniceasc?).
În concluzie, putem spune c? prin pilda talanuilor Mântuito- rul ne d? urm?toarele
înv?u?turi:
–Darurile pe care le avem sunt de la Dumnezeu.
–Omul le primeşte ca fiinu? liber? şi responsabil?.
–Avem datoria s? le înmuluim.
–De str?dania noastr? depinde binecuvântarea lui Dumnezeu sau osânda veşnic?.
ñ Aplicarea
Faptul c? Dumnezeu ne ofer? mântuirea în dar, în urma Jertfei şi Învierii Domnului ne

oblig? şi pe noi la acuiunea st?ruitoare şi neîntrerupt? de a „lucra cu fric? şi cu
cutremur la mântuirea noastr?“ (Filipeni 2, 12), în lupta cu ispitele şi cu greut?uile de
tot felul. Vom avea îns? totdeauna încrederea şi n?dejdea c? în
lupta noastr? Dumnezeu nu ne va p?r?si iar la sfârşit ne va da

„cununa vieuii pe care a preg?tit-o celor ce-L iubesc pe El“ (Iacob 1, 12; II
Timotei 3, 4).
Se vor memoriza urm?toarele texte scripturistice: „Fericit este cel ce privegheaz? şi

p?streaz? veşmintele sale, ca s? nu umble gol şi s? se vad? muşchii lui“ (Apocalipsa
16, 15); „Privegheaui şi v? rugaui ca s? nu intraui în ispit?“ (Matei 26, 41).
--
Minunile Mântuitorului
Venind s? mântuiasc? lumea de p?cat şi s? restabileasc? chipul lui Dumnezeu în om,

Mântuitorul a s?vârşit fapte ieşite de comun, care confirmând dumnezeirea Sa, dep?
şesc posibilitatea noastr? de înuelegere, şi de aceea le numim minuni.
ñ Anunuarea temei
Ne vom referi în cele ce urmeaz? la minunile s?vârşite de Mân- tuitorul.
ñ Tratarea
ñ Felurile minunilor
ñ Minuni s?vârşite asupra naturii şi firii înconjur?toare (Ex. potolirea
furtunii pe mare, uscarea smoch inu lu i nerodito r,
prefacerea apei în vin la nunta din Cana Galileii, etc.).
ñ Minuni s?vârşite asupra omului (Ex. deschiderea ochilor orbilor,
scoaterea demonilor, învieri din morui, vindec?ri de boli etc.).
ñ Minuni s?vârşite asupra Sa Însuşi (Ex. Schimbarea la fau?, umblarea
pe mare, învierea şi în?luarea la cer).
ñ Împrejur?rile în care au fost s?vârşite minunile

Putem spune c? ele au fost s?vârşite oricând şi oriunde; în zile de sabat, în
sinagogi, în case particulare, pe m?ri învolburate, sau chiar în cimitire. Oricând şi
oriunde a întâlnit suferinue şi necazuri, Iisus le-a transformat în bucurie şi împlinire.
ñ Modul în care au fost s?vârşite minunile

ñ Majoritatea au fost s?vârşite prin cuvânt.
ñ Prin iertarea p?catelor (Ex. vindecarea paraliticului din Capernaum).
ñ Prin simpla atingere de Mântuitorul (Ex. vindecarea femeii cu scurgere
de sânge).
ñ Altele prin folosirea materiei din creauia lui Dumnezeu (Ex. vindecarea
cu tin? a orbului din naştere, sau vindec?rile cu untdelemn
poruncite Sfinuilor Apostoli s? le s?vârşeasc?. Vezi: Marcu 6, 13).
226
Capitolul unu
ñ Caracterul minunilor
ñ Minunile nu au un caracter spectacular, ci reprezint? rev?rsarea iubirii
şi îndur?rii dumnezeieşti asupra firii c?zut? şi chinuit? de p?cat (C?
minunile lui Iisus nu au un caracter spectacular, rezult? şi din
refuzul Lui de a face minuni la cererea expres? a lui Irod Antipa la
judecat?, sau a fariseilor care cereau semn ca s? cread? în El).
ñ Minunile au un caracter discret (Aproape toui care beneficiau de
îndurarea Sa minunat? primeau îndemnul ca:
„Nimeni s? nu ştie“.
ñ Minunile reprezint? efectul credinuei celor ce beneficiaz? de ele şi
chez?şia comuniunii lor duhovniceşti cu Iisus (Ex. sutaşul, femeia
cananeanc?, Iair, etc.).
ñ Minunile vizeaz? totdeauna viaua (buna ei desf?şurare), ca şi
restabilirea chipului lui Dumnezeu în om (Ex. învierea fiului v ?duvei
din Nain, învierea lui Laz?r, a fiicei lui Iair, ca şi vindec?rile
demonizauilor).
ñ Minunile au un caracter sfinuitor şi mântuitor (De pild?, celor ce şi-au
astâmp?rat foamea cu pâinile înmuluite în pustie, le-a promis
pâinea veşnic? din care hr?nindu-se nu vor mai
fl?mânzi, altora le-a t?m?duit odat? cu trupul şi sufletul, iar altora
le-a transformat viaua p?c?toas? într-o viau? de sfinuenie).
ñ Scopul minunilor
ñ De a crede Sfinuii Apostoli în dumnezeirea lui Iisus, c? El este Mesia.
ñ De a restabili chipul lui Dumnezeu alterat de p?cat şi a-l repune pe om
în demnitatea avut? la creauie.
ñ De a naşte credinua şi iubirea fau? de Dumnezeu.
ñ Nu m?rul m inunilor este f oa rte m a re , n e cu n oscu t şi neprecizat „?i multe

alte minuni a f?cut Iisus...“ (Ioan 20, 30).
ñ Sub aspect critic mului contest? posibilitatea minunilor şi necesitatea lor,

spunând c? ele ar contrazice legile fireşti date de Dumnezeu. Aceast?
afirmauie nu are îns? temei, întrucât prin minuni tocmai c? se restabileşte
firea c?zut?. Ele nu contrazic legile firii, ci le pun în funcuionalitatea lor
normal?.
Se contest? apoi minunea în ea îns?şi, spunându-se c? Iisus a vindecat prin
forme parapsihologice. Nimeni nu contest? existenua fenomenelor parapsihologice,
Iisus îns? nu le-a folosit.
El a folosit puterea Sa dumnezeiasc?. De pild?, cine poate da vedere orbilor, viau?

moruilor, vindecare leproşilor, etc., prin sugestie, autosugestie, hipnoz?...?
Se vor recapitula amintitele aspecte legate de minunile Mântui- torului, precum:

felurile minunilor, împrejur?rile şi modul în care au fost s?vârşite; caracterul, scopul şi
num?rul minunilor, ca şi respingerea obiecuiunilor aduse minunilor Mântuitorului.
ñ Asocierea
Au existat minuni şi în Vechiul Testament ca mi jloace de descoperire a lui
Dumnezeu. De asemenea şi Sfinuii Apostoli au f?cut minuni. Erau apoi în
Biserica primar? ca haruri speciale ale Duhului Sfânt, având ca scop „zidirea
Trupului lui Hristos“. Din nefericire au existat şi minuni false. Acestea sunt mai
mult acte spectaculare ale unor pretinşi profeui, oameni necinstiui, care au
creat neînuelegeri, dezbin?ri şi câştig f?r? munc?; şi de care Mântuitorul ne
spune s? ne ferim.
Fiind pornite din iubirea fau? de întreaga creauie, cea mai mare minune r?mâne
dragostea lui Dumnezeu ar?tat? în Jertfa mântuitoare a Fiului S?u.
ñ Generalizarea
Minunile Mântuitorului reprezint? fapte ale puterii şi ale iubirii dumnezeieşti, având
menirea s? restabileasc? trupeşte şi sufleteşte firea omului c?zut în p?cat, repunându-
l în demnitatea creauiei originare.
ñ Aplicarea
Minunea e strâns legat? de viaua duhovniceasc? a credincioşilor, în sensul c? viaua

lor duhovniceasc? odr?sleşte şi se dezvolt? din izvorul minunilor care stau la baza
creştinismului: întruparea, r?stignirea, învierea, în?luarea Fiului lui Dumnezeu la cer şi
po- gorârea Duhului Sfânt în viaua Bisericii spre a sfinuii pe credincioşi prin harul
Sfintelor Taine.
Multe din minunile s?vârşite de Mântuitorul le sunt f?cute cunoscute
credincioşilor de c?tre Biseric? prin pericopele duminicale de la Sfânta Liturghie, ca şi
cu prilejul oficierii Sfintelor Taine şi Ierurgii.
228
Capitolul unu
--
Se face apel la minuni şi în textele unor rug?ciuni speciale de cerere pentru
bolnavi, fie în rug?ciunea public? a Sfintei Liturghii, sau a Tainei Maslului, fie în rug?
ciunile particulare. Iar cu prilejul citirii Acatistului Domnului, credincioşii iau cunoştinu?
şi despre minunile s?vârşite de Mântuitorul.
Minunea prefacerii apei în vin la nunta din Cana

La ce vârst? şi-a început Mântuitorul activitatea public?? (La vârsta de 30 de ani,

fiindc? numai la aceast? vârst? la cei vechi era cineva ascultat şi urmat). Care au fost
evenimentele care au marcat începutul activit?uii Sale? (Botezul de la Ioan în Iordan,
postul în pustie, alegerea Sfinuilor Apostoli, precum şi...
...participarea împreun? cu Apostolii şi Mama Sa la nunta din Cana Galileii, unde a f ?

cut cea dintâi minune, ca s? cread? ucenicii în El.
Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la Ioan 2, 1–11.
Explicarea textului Dup? cum vedem, Iisus a participat la nunta din Cana Galileii al?
turi de Mama Sa (care a fost invitat? la nunt?, probabil de vreo rudenie sau
cunoştinu? apropiat?). Dreptul Iosif nu apare şi nici nu va mai ap?rea în paginile
Sfintei Evanghelii. Se crede c? a murit. Sfânta Fecioar? p?stra în sufletul ei taina
întrup?rii Fiului lui Dumnezeu, de aceea se încrede în puterea lui Iisus de a preface
apa în vin, spunând slujitorilor s?-I dea
ascultare. Se pare îns? ca dialogul dintre Iisus şi Mama Sa ar avea o not? de duritate,
El nespunându-i „mam?“, ci „femeie“. Numai în aparenu?!... În fond este vorba de
faptul c? Mama Sa îl recunoaşte ca Mesia. Aşa se şi explic? faptul c? tocmai în acest
dialog Iisus îi spune Mamei Sale c? înc? nu a venit ceasul S?u, adic? nu a sosit înc?
timpul proclam?rii Sale publice ca Mesia. În aceast? calitate, El îşi are originea
veşnic?, fiind n?scut din veci din Tat?l. Aceasta înseamn? c? El nu este numai Fiul
Mariei, ci în primul rând şi mai presus de orice, este Fiul Tat?lui, Fiul lui Dumnezeu.
Prin participarea lui Iisus la osp?uul de nunt? şi prin minunea prefacerii apei în
vin, dovedeşte modul foarte natural şi cu totul uman în care Mesia îşi va desf?şura
activitatea, participând atât la durerile, cât şi la bucuriile oamenilor, fiind mereu al?turi
de ei. Nu va refuza nici în alte împrejur?ri s? participe la mesele oferite în cinstea Sa,
atât din partea fariseilor, cât şi a vameşilor şi p?c?toşilor. Chiar dac? îi va atrage
acuza c? „manânc? şi bea cu vameşii şi cu p?c?toşii“. „Cei bolnavi au nevoie de
doctor, nu cei s?n?toşi“, le va r?spunde, şi astfel vr?jmaşii S?i nu au mai putut avea
nici un fel de replic?...
Cu prilejul particip?rii Sale la nunta din Cana Galileii, mai
remarc?m şi faptul c? pref?când apa în vin spre a fi spre bucuria oamenilor, Domnul
Iisus demonstreaz? c? „toat? f?ptura lui Dum- nezeu este bun? şi nimic nu este de
lep?dat, dac? se ia cu muluumire, c?ci se sfinueşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi
rug?ciune“ (I Timotei 4, 4–5). Aceasta înseamn?, dup? sugestiva expresie a unui Sfânt
P?rinte, c? „b?utura este de la Dumnezeu, dar beuia este de la diavolul“, sau dup?
cuvântul psalmistului, c? „vinul veseleşte inima omului“, dar p?catul o tulbur?,
aducând patima şi declinul fiinuei omeneşti.
Aceast? minune, ca şi alte minuni ce vor urma, au avut ca scop s? ofere
posibilitatea de a „crede ucenicii în El“ şi s-a reuşit cu toat? discreuia. Nici
organizatorul osp?uului de nunt?, dup? ce a „gustat vinul, nu ştia de unde este“ şi
reproşeaz? mirelui c? a l?sat vinul cel mai bun pe urm?... Dar nici mirele, nici
mireasa, şi nimeni din reprezentanuii de seam? ai nunuii nu ştiau cine a pref?cut apa
în vin... Numai slugile, c?rora Sfânta Fecioar? le poruncise s? fac? orice le va spune
Fiul ei (Ioan 2, 5), cunoşteau cine este Autorul minunii. Tot în leg?tur? cu prefacerea
apei în vin, ne întreb?m: în ce fel de vase a pref?cut Domnul apa în vin? Evanghelia
ne spune c? „erau de piatr? puse pentru cur?uirea iudeilor“, ştiut fiind c? iudeii se sp?
lau pân? la cot înainte şi dup? mas? (Marcu 7, 1–5). Deci, acestea erau vase de
necinste.
230
Capitolul unu
Ce putem deduce din toate acestea? Pe de o parte, discreuia minunii s?vârşite de

Iisus, lipsa ei de popularitate şi spectacol pentru muluime. Scopul ei era s? cread?
ucenicii c? El este Mesia.
?i atât! Apoi, faptul ca vasele erau de necinste, iar Iisus umplându-le cu vin, le face de
cinste, iar din toat? asistenua numai slujitorilor, adic? celor mai de jos dintre oameni, li
s-a descoperit dumnezeirea lui Iisus, demonstreaz? pe de o parte c?, cele neluate în
seam? (necinstite) ale lumii, El le face de mare valoare; iar pe de alt ? parte, c? toui
oamenii sunt în mod egal fiii lui Dumnezeu, f?r? nici o deosebire. Prin aceasta este
comb?tut? concepuia reprezentanuilor oficiali ai poporului, care considerându-se
privilegiaui în faua lui Dumnezeu, priveau... în mîndria şi trufia lor, cu aroganu? spre
cei smeriui, desconsiderându-i...
În alt? ordine de idei, putem reuine faptul c? s-a dat, de c?tre unii Sfinui P?rinui,
nunuii din Cana Galileii şi o interpretare alegoric?, aprecindu-se c? mirele este
Hristos, mireasa este neamul omenesc, vinul care s-a terminat este legea veche, iar
vinul cel nou este legea Evangheliei. Organizatorul nunuii reprezint? pe slujitorii
Domnului.
Intuiuia se va face prezentând tabloul particip?rii Domnului la nunta din Cana
Galileii.
Cu cine a luat Mântuitorul parte la nunta din Cana Galileii? (Al?turi de Mama Sa şi de
primii S?i Apostoli). Cu ce scop? (Spre a crede ucenicii c? El este Mesia, în urma
minunii pe care-o va s?vârşi). Cum le-a ar?tat aceasta? (S?vârşind minunea prefacerii
apei în vin). Putem spune c? participând la nunta din Cana Galileii, Domnul a
binecuvântat nunta ca Sfânt? Tain?? (Putem spune c? şi acesta a fost scopul particip?
rii Domnului la aceast? nunt?). Dup? numirea ce i se d?, câte aspecte poate avea
actul leg?turii dintre b?rbat şi femeie, care duce la întemeierea familiei? (Putem
distinge trei aspecte: cel de c?s?torie, ca act legal şi social al întemeierii familiei, cel
de nunt?, ca osp?u al bucuriei, şi cel de cununie, ca Sfânt? Tain?, „în Hristos şi în
Biseric?“ (Efeseni 5, 32) prin care se împ?rt?şeşte harul divin spre binecuvântarea
iubirii dintre soui pe toat? viaua).
ñ Aplicarea
Aceast? pericop? evanghelic? a fost rânduit? de Biseric? s? fie citit? cu prilejul s?

vârşirii Tainei Sfintei Cununii.
Se vor cânta cântecele de la oficierea acestei Sfinte Taine:

„Isaia d?nuuieşte...“, „Sfinuilor Mucenici...“, „M?rire Iie Hris- toase, Dumnezeule...“.
ñ --
Se vor înv?ua aceste cânt?ri bisericeşti.
Înmuluirea pâinilor în pustie

În câte p?rui se împart minunile s?vârşite de Mântuitorul? (Se împart în trei:

–minuni s?vârşite asupra oamenilor ca tot atâtea acte de binefacere menite s? le
alunge suferinuele trupeşti şi sufleteşti;
–minuni s?vârşite asupra Sa, precum Schimbarea la fau? şi în?luarea la cer;
–minuni s?vârşite asupra naturii (sau a firii înconjur?toare). Din aceast? ultim?
categorie ne-am referit la minunea prefacerii apei în vin la nunta din Cana Galileii.
Vom vedea acum o alt? minune s?vârşit? asupra firii înconjur?- toare, şi anume
înmuluirea pâinii în pustie.
Textul pericopei – dup? cele patru Evanghelii „Iar Iisus auzind S-a dus cu corabia
dincolo de marea Galileii, în p?ruile Tiberiadei, în loc pustiu aproape de cetatea
numit? Betsaida. Dar aflând muluimile au venit dup? El, din cet?ui, pe jos. ?i ieşind a
232
Capitolul unu
v?zut muluime mare şi I s-a f?cut mil? de ei, c?ci erau ca nişte oi f?r? p?stor şi
a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a f?cut sear? ucenicii au venit la El şi au
zis: locul este pustiu şi vremea iat?, a trecut, deci d? drumul muluimilor ca s? se
duc? în sate s?-şi cumpere mâncare. Iisus îns? le-a r?spuns: n-au trebuinu? s?
se duc?; daui-le voi s? m?nânce. Iar Andrei a zis: este aici un b?iat care are
cinci pâini şi doi peşti. Iar El a zis: aduceui-mi-le aici.
?i El le-a poruncit s?-i aşeze pe toui cete, cete pe iarb? verde. ?i luând cele
cinci pâini şi cei doi peşti şi pri vind la cer, a binecuvântat şi frângând a dat
ucenicilor pâinile, iar ucenicii muluimilor. ?i au mâncat toui şi s-au s?turat şi au
strâns r?m?şiuele de f?râmituri, fiind dou?sprezece coşuri pline. Iar cei ce
mânca- ser? erau ca la cinci mii de b?rbaui, afar? de femei şi copii. ?i era
aproape Paştile, s?rb?toarea iudeilor“.
Dup? relatarea Sfântului evanghelist Matei este vorba de dou? înmuluiri, minuni s?
vârşite de Mântuitorul la date diferite, în loc diferit şi în împrejur?ri diferite.
S? vedem îns? descrierea minunilor, privind în acelaşi timp harta de mai jos.
Uciderea mişeleasc? a Sfântului Ioan Botez?torul l-a deter-
minat pe Mântuitorul s? se îndrepte c?tre uinuturile lui Irod Filip (fratele lui Irod
Antipa). Îmbarcându-se într-o corabie, S-a îndreptat spre u?rmul de N–E al lacului
Ghenizareth. Apoi coboar? în pustiu, nu departe de Betsaida Iulia. Aici a hot?rât
Domnul s? petreac? cu Sfinuii Apostoli în rug?ciune. Retragerea Sa nu a r?mas îns?
neobservat?. Mului veniser? din Galileea, iar aluii erau dintre cei ce plecaser? spre
Ierusalim s? s?rb?toreasc? Paştile. Faptul c? minunea a fost s?vârşit? înainte de
Paşti, rezult? şi din precizarea f?cut? de Sfântul Matei c? Domnul a poruncit ca
muluimile s? se aşeze pe iarb?. Este ştiut faptul c? în acele uinuturi iarba creşte
numai prim?vara, adic? înainte de Paşti, fiindc? datorit? c?ldurii, dup? s?rb?toare
iarba se usuc? şi locul r?mâne pustiu. Se consider? c? ar fi vorba de Paştile anului 29
d.Hs. (782 ab. U.c.).
Primind la el muluimile, le-a vorbit atât de p?trunz?tor despre împ?r?uia lui
Dumnezeu încât ei au uitat complet de grijile vieuii, de scopul ei şi nu le mai era nici
foame. Fascinaui de cuvintele Domnului nu s-ar mai fi desp?ruit de El niciodat?.
Apostolii îns?, sensibilizaui de l?sarea serii, au cerut Înv?u?torului s? lase muluimile
s? plece, mai ales c? fiind locul pustiu nu au nici ce mânca. „Daui-le voi s? m?nânce!“
este porunca Domnului. Nu aveau îns? decât cinci pâini şi doi peşti. Erau cinci pâini
de orz,
adic?, cinci turte, aparuinând unui b?iat din muluime. El le-a oferit cu pl?cere la
cererea apostolilor. Poruncind muluimilor s? se aşeze, b?rbauii s-au rânduit în cete de
50 şi 100 de persoane. Femeile şi copiii nu erau luaui în num?r?to?re fiindc? ei nu
puteau sta al?turi de b?rbaui...
Luând pâinile şi privind la cer, le-a binecuvântat, s?vârşind marea minune a
înmuluirii lor.
?i dându-le muluimii toui s-au s?turat. Atunci Domnul porunceşte ucenicilor:
„adunaui f?râmiturile ce au r?mas, ca s? nu se piard? ceva“. Fiecare Apostol a luat c?
te un coş şi astfel au umplut 12 coşuri cu f?râmituri. Coşurile erau de r?chit? şi fiecare
aveau capacitatea de 10 litri.
Sfântul Evanghelist Matei (15, 32–39) relateaz? c? Mântui- torul a mai s?vârşit o
astfel de minune într-o alt? împrejurare şi cu mici deosebiri. De data aceasta
Mântuitorul s-a întors din uinuturile Tirului şi ale Sidonului şi stabilindu-se dincolo de
Iordan, în uinutul Decapole a s?vârşit minunea înmuluirii pâinilor. Spre deosebire de
prima înmuluire, când poporul s-a aşezat pe iarba verde, de data aceasta muluimea s-
a aşezat pe p?mântul gol, f?r? iarb?. Probabil aceast? minune a avut loc aproape de
s?rb?toarea Cincizecimii, fiindc? şi cu acest prilej lumea mergea
la templul din Ierusalim. De data aceasta muluimea a r?mas lâng? Mântuitorul trei
zile: „Mil?-mi este de muluime — spune domnul Apostolilor — c? iat? trei zile sunt de
când aşteapt? lâng? mine şi n-au ce s? m?nânce, şi nu voiesc s? le dau drumul fl?
mânzi, ca s? nu se istoveasc? pe cale“ (Matei 155, 32). Apoi, în aceast? a doua
înmuluire a pâinilor, sunt numai şapte pâini şi peşti (f?r? a se preciza num?rul
acestora), iar cei ce au mâncat şi s-au s?turat erau ca la patru mii de b?rbaui, afar? de
femei şi de copii. Dup? ce au mâncat s-au strâns şapte coşuri de f?râmituri nu dou?
sprezece coşuri cum a fost la prima înmuluire a pâinii. Dup? aceast? a doua înmuluire
a pâinilor, „Iisus a intrat în corabie şi a trecut în uinutul Magdala“ (Matei 15, 39). Cu
prilejul primei înmuluiri a pâinilor, dup? ce a slobozit muluimile „s-a suit la munte s? se
roage şi f?cându-se sear? era acolo singur“ (Matei 14, 23).
Din cele pân? aici tratate vedem c? minunea înmuluirii pâinilor scoate în
evidenu? puterea dumnezeiasc? a lui Iisus. Apoi, binecuvântarea şi rug?ciunea
înainte de s?vârşirea minunii demonstreaz? c? Fiul lui Dumnezeu întrupat are o
atitudine pozitiv? fau? de firea înconjur?toare şi f?u? de bunurile materiale, „pentru
c? toat? f?ptura lui Dumnezeu este bun? şi nimic nu este de lep?dat, dac? se ia cu
muluumire, c?ci se sfinueşte prin
234
Capitolul unu
Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rug?ciune“ (I Timotei 4, 4–5). C? „nimic nu este de lep?
dat“ şi c? toat? f?ptura lui Dumnezeu este bun?, o dovedeşte şi faptul c? Domnul nu a
l?sat s? se piard? nimic din „pâinea cea de toate zilele“, ci din spirit de economie a
poruncit s? se adune f?râmiturile, ca „nimic s? nu se piard?“ (Ioan 6, 12).
Tot pozitiv? este prin aceast? minune şi atitudinea Mântui- torului fau? de oameni.
Toate cele întâmplate s-au f?cut pentru ei, pentru a nu simui ei foamea, pentru a nu c?
dea în neputinu?. Mila fau? de neputinua omeneasc? L-a determinat pe Mântuitorul s?
s?vârşeasc? aceast? minune. El a v?zut poporul aflându-se, asemenea oilor r?t?cite,
lipsite de p?storul care s? le poarte de grij?. Moise a s?turat muluimile în pustie,
salvându-le viaua. La fel profetul Elisei cu dou?zeci de pâini de orz şi cu puuin grâu a
s?turat o sut? de oameni şi a mai r?mas (IV Regi 4, 42–44). Poporul nu a mai avut
asemeni p?stori buni. ?i spun profeuii c? dumnezeu va pedepsi pe p?storii r?i, şi c? El
însuşi se va face p?storul oilor Sale (Iezechiel 34, 11). Iar aceast? profeuie s-a împlinit
în persoana lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, P?storul cel bun.
Ce ne arat? nou? minunea înmuluirii pâinilor? (Ne arat? puterea

du mneze iasc? a lui Iisus şi mila lui fau? de poporul care urmându-L, a r?
mas f?r? hran?). Câte înmuluiri a pâinilor a s?vârşit Domnul Hristos? (Dou?).
Care sunt deosebirile dintre ele? (Prima înmuluire a pâinilor a avut loc înainte
de Paşti, a doua dup? Paşti, probabil înainte de Cincizecime. Cu prilejul primei
înmuluiri era vorba de cinci pâini şi doi peşti, pe care le oferise un copil din
muluime, iar cu prilejul celei de-a doua înmuluiri, s-au adunat şapte pâini şi
peşti, f?r? a se preciza num?rul. Num?rul celor care au mâncat la prima
înmuluire a fost cinci mii de b?rbaui, iar la cea de-a doua, doar patru mii. La
prima înmuluire a pâinilor s-au adunat dou?sprezece coşuri de f?râmituri, la a
doua doar şapte. Dup? slobozirea muluimii, Iisus S-a retras la munte s? se
roage în primul caz, iar dup? a doua înmuluire a pâinii, Iisus S-a urcat în corabie
trecând în uinutul Magdala). Ce ne arat? minunea înmuluirii pâinilor? (Ne arat?
în primul rând puterea dumnezeiasc? a lui Iisus. Apoi, iubirea Sa fau? de
oameni, fau? de sl?biciunile şi neputinuele lor. Aceast? minune scoate apoi în
evidenu? atitudinea pozitiv ? a Mântuitorului fau? de pâinea noastr? cea de
toate zilele, care se „sfinueşte prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rug?ciune“. În
sfârşit, minunea demonstreaz? c? Iisus este „p?storul cel bun al oilor Sale. Iar
p?storul bun sufletul îşi pune pentru oile Sale“ (Ioan 10, 11–16). Tot astfel, Iisus
Hristos r?mâne peste veacuri pâinea duhovniceasc? care se coboar? din cer
spre a fi hran? lumii spre viaua veşnic?.
ñ Aplicarea
Binecuvântarea celor cinci pâini şi doi peşti a intrat în cultul Bisericii, mai precis în
formele de binecuvântare a agapelor creştine: „St?pâne Doamne Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, cela ce ai s?turat muluimea în pustie cu cinci pâini şi doi peşti,
Însuui binecuvinteaz? hrana aceasta ce se aduce spre pomenirea celor vii şi celor
morui. C? Tu eşti St?pânul nostru şi Iie slav? în?lu?m...“.
--
236
Iisus umblând pe mare

Capitolul unu
Dup? minunea înmuluirii pâinilor, muluimea a r?mas deosebit de impresionat?,

şi în entuziasm comun au declarat c? Iisus este proorocul cel pe care îl
aşteptau; c? timpul mesianic a sosit. „?i vroiau s? vin? şi s?-l ia cu sila ca s?-l
fac? rege“ (Iona 6, 14–15). Domnul şi-a dat seama c? muluimea dorea ca Mesia
s? le asigure bunul trai al vieuii p?mântene, de aici şi de acum. Atât au înueles
ei din minunea înmuluirii pâinilor. Nici Apostolii nu au înueles nimic din sensul
duhovnicesc al minunii, fiindc? „inima le era împietrit?“ (Marcu 6, 52). Pentru a
nu se uni cu muluimea în acuiunea comun? de a-l declara pe Iisus rege, şi a
provoca o even-
tual? intervenuie armat? a romanilor cuceritori, Domnul „îi sileşte
pe Apostoli“ s? se urce în corabie şi s? treac? de cealalt? parte a lacului Ghenizaret,

urmând ca El, s? mai z?boveasc? în mijlocul muluimii, spre a le ar?ta oamenilor
sensul adev?rat al mesianit?uii Sale.
Acum va avea loc minunea mergerii lui Iisus pe mare, la care ne vom referi în cele ce
urmeaz?.
Textul pericopei „?i când s-a f?cut sear? (Ioan 6, 16), îndat? a silit Iisus pe ucenicii lui
s? intre în corabie şi s? mearg? înaintea Sa, de cealalt? parte, la Betsaida (Marcu 6,
45). ?i intrând în corabie mergeau dincolo de mare la Capernaum“ (Ioan 6, 17). ?i
slobozind muluimile s-a suit la munte s? se roage deosebi, şi f?cându-se sear? a r?
mas acolo singur. Iar corabia era în mijlocul m?rii, înv?luindu-se în valuri. „?i El fiind
singur pe u?rm, i-a v?zut c? se chinuiesc vâslind, c?ci le era vântul împotriv?. ?i c?tre
a patra straj? a nopuii a venit la ei, umblând pe mare, şi vrea s? treac? pe lâng? ei“
(Marcu 6, 47–48). „Deci venind ei ca la 25 sau 30 de stadii, au v ?zut pe Iisus umblând
pe mare şi
apropiindu-se de corabie ei s-au înfricoşat“ (Ioan 6, 20), zicând c? este n?luc? şi de

fric? au strigat, „c?ci l-au v?zut toui şi s-au tulburat“ (Marcu 6, 50). Dar Iisus îndat? le-
a gr?it zicând:
„îndr?zniui, Eu sunt, nu v? temeui. Iar Petru r?spunzând, a zis: Doamne, dac? eşti Tu,
porunceşte-mi s? vin la Tine pe ap?. Iar El i-a zis: vino. ?i coborându-se Petru din
corabie, umbla pe mare ca s? mearg? la Iisus. Dar v?zând vântul tare s-a înfricoşat şi
a început a se afunda, a strigat zicând: Doamne scap?-m?. ?i îndat? Iisus întinzând
mâna, l-a apucat şi i-a zis: puuin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? „?i s-a suit la ei
în corabie şi a încetat vântul. ?i ei erau uimiui în sine peste m ?sur? şi se minunau, c?
ci nu pricepuser? nimic de la (minunea înmuluirii) pâinilor, fiindc? inima lor era
împietrit?“ (Marcu 6, 52). Iar cei ce erau în corabie venind, i s-au închinat zicând: cu
adev?rat eşti Fiul lui Dumne- zeu“.
Tâlcuirea textului Dup? cum relateaz? Sfintele Evanghelii, Apostolii Domnului se

îmbarc? pentru a traversa lacul Ghenizaret, sau Marea Tiberiadei, dup? numele împ?
ratului Tiberius, care îşi avea aici o reşedinu? de var?. Aflându-se la 208 m sub nivelul
M?rii Mediterane, Ghenizaretul, era un lac aşezat într-un fund
de c?ldare, împrejmuit de dealuri şi având în apropiere un p?- mânt fertil, cultivat ast?
zi cu plantauii întinse de pomi fructiferi, oferind roade bogate de l?mâi, banane şi
portocale. Lacul avea 20 km lungime şi 10 km l?uime, fiind bogat în ap?, iar zona fiind
deschis?, vântul îl agita determinând valuri mari în timp de furtun?. Nu era prima
confruntare pe viau? şi pe moarte a Apostolilor cu talazurile înfuriate ale Tiberiadei,
care în condiuii de soare şi de linişte, constituia pentru pescari o bogat? surs? de
peşte. Sfintele Evanghelii ne arat? c? Iisus Domnul a mai potolit şi cu alt prilej furia
valurilor care ameninuau viaua Apostolilor (Matei 8, 23-27). Aceeaşi întâmplare
dramatic? se repet?, îns? în alte împrejur?ri şi cu alte elemente.
Am v?zut din relatarea Sfintelor Evanghelii c? Apostolii îmbarcaui pornir? pe
valurile apei de cu seara. Era dup? apusul soarelui cam pe la ora 18. În condiuii
normale traversarea locului se f?cea în 2-3 ore. În relatarea Sfintelor Evanghelii apare
îns? o nepotrivire în leg?tur? cu locul de destinauie. Un evanghelist spune c? trebuiau
s? ajung? la Capernaum, altul c? la Betsaida Galileii. În fond nu este nici o nepotrivire,
fiindc? mai întâi trebuia s? debarci în Capernaum, iar de aici pân? la Betsaida, de
unde erau originari Simon Petru, Andrei şi Filip, distanua era foarte mic?.
238
Capitolul unu
Apariuia furtunii pe lac cu talazurile spumegânde izbeau corabia din toate p?ruile,
împiedicând-o s? înainteze. Timpul trecea pe nesimuite, încât intraser? în a patra
straj? a nopuii. Evreii au luat de la romani, din timpul lui Pompei (64–63 în. Hs), împ?
ruirea nopuii în patru str?ji de câte trei ore. În timpurile mai vechi, evreii num?rau trei
str?ji: straja de sear?, de noapte şi de dimineau?. Dup? romani cele 12 ore ale nopuii
erau împ?ruite în 4 str?ji, fiecare straj? având trei ore. Corabia Apostolilor, în lupt? cu
furia valurilor, nu reuşea s? înainteze spre destinauie, încât straja a patra îi prinse
chiar în mijlocul lacului. Straja a patra era între orele 3-6 dimineaua. O noapte
întreag?, ne spune Evanghelia, nu au mers mai mult de 25-30 de stadii, adic? cam 5
km, jum?tate de drum. şi cu toate acestea şansa lor de a ajunge la mal este foarte
nesigur?...
Domnul, care la început st?tea pe u?rm, neavând corabie, se foloseşte de
puterea Sa dumnezeiasc? şi merge pe mare ca pe uscat. Ajungând la locul în care
Apostolii se luptau cu valurile furioase ale m?rii dezl?nuuite, deşi la început dorea s?
treac? pe lâng? ei, pentru a ajunge la u?rm, totuşi nu-i putea l?sa în p?r?sire.
Z?rindu-l printre valurile spumegânde, nu-l recunosc şi
însp?imântaui tot mai mult, consider? c? este n?luc?. Tulburarea
lor se amplific? mai mult, gândindu-se c? n?luca le prevesteşte moartea... Dar tocmai
în aceste clipe, când v?d spulberat? orice şans? de salvare, o voce venit? parc? dintr-
o alt? lume, îi încurajeaz?, asigurându-i c? valurile care-i ameninuau cu pieirea nu le
va mai putea face nici un r?u, c? pe deasupra lor se afl? tocmai El, Domnul şi
Salvatorul lor. Apostolii au auzit doar vocea ce li se adresa. Nu au putut vedea în
întunericul nopuii şi persoana Lui. De aceea, pentru a avea mai mult? siguranu?,
Apostolul Pe- tru îi cere Domnului s? mearg? şi el pe mare. O cere îns? condiuionat:
„Dac? eşti tu...“. Nu avea siguranu? deplin?. Cerea neap?rat proba... De aceea, când
Domnul îl cheam? al?turi de El, truditul cor?bier epuizat şi obsedat de vuietul sinistru
al vântului, cade copleşit sub furia lor. În disperarea moruii îns? s-ar fi prins de orice
firicel de pai. Aceasta este psihologia general? a tuturor celor care îşi v?d moartea
prin înnec. Instinctul disperat al vieuii îi oblig? s? încerce orice soluuie. Iar soluuia lui
Petru era Domnul!... Lui i se adreseaz? în dezn?dejdea pierii sale, spunând parc? în
oftatul profund al inimii: „acum f? Domne totul, eu nu mai pot nimic!“... Salvându-l,
înv?u?torul mustr? cu blândeue puuin?tatea credinuei Apostolului. Iar când Domnul
împreun? cu Apostolul pe care îl uinea de mân? se urc? în corabie, furtuna se
linişteşte şi corabia ajunge cu bine la mal. Apostolii r?mân îns?
uluiui v?zând aceast? minune. Cu o zi înainte au avut prilejul s? asiste la minunea

înmuluirii pâinilor. Dar atunci nu au înueles nimic, „fiindc? inima lor a fost împietrit?“.
Nu au avut nici un fel de reacuie şi de sensibilitate la tot ceea ce pe aluii i-a copleşit.
Era parc? necesar? aceast? minune pentru ei, ca s? simt? „pe pielea lor“ şi s? vad?
cum Dumnezeu lucreaz? la viaua lor. Abia acum s-au proşternut la picioarele lui Iisus,
ca însuşi în faua lui Dum- nezeu, m?rturisind c? Cel ce i-a scos din iadul talazurilor
moruii este „Fiul lui Dumnezeu“. Împietrirea inimii lor de alt? dat? s-a risipit atunci
când lumina Duhului le-a ar?tat c? înv?u?torul lor, pe care muluimea voia s?-l fac?
rege p?mântesc, este Fiul lui Dumnezeu, a c?rui împ?r?uie spiritual? şi veşnic? este
cu totul alta decât cea pe care vroiau ei s? o întronizeze în vremelnicia acestei lumi.
Acelaşi Duh îi va lumina ceva mai târziu, la Cezarea lui Filip, credinua lui Petru, când
m?rturiseşte în numele Apostolilor c? Iisus este „Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu“
(Matei 16, 16–17). Aceast? iluminare a Duhului prin care a m?rturisit cu credinu?
puternic? dumnezeirea lui Iisus, va compensa puuin?tatea credinuei lui, ca rezultat al
firii sale slabe în confruntarea pe viau? şi pe moarte, o noapte întreag?, cu
talazurile înfuriate şi neiert?toare ale lacului Ghenizaret...
Când a avut loc minunea umbl?rii Domnului pe mare? (Dup? minunea înmuluirii
pâinilor). În ce categorie de minuni se încadreaz? acestea? ( În minuni asupra naturii).
De ce Apostolul Petru a c?zut victim? furiei valurilor? (Datorit? credinuei sale
îndoielnice). De ce Apostolii au r?mas uimiui când au v?zut minunea opririi furtunii,
când Domnul a intrat în corabia lor? (Fiindc?, deşi au v?zut minunea înmuluirii
pâinilor, inima lor a r?mas împietrit?). Acum îns? au simuit „pe pielea lor“ minunea
salvatoare). Cum au m?rturisit ei c? Iisus este Fiul lui Dumne- zeu? (Proşternându-se
la p?mânt cu mult? evlavie, ca în rug?ciunile adresate lui Dumnezeu). Cine le-a înt?rit
lor credinua ca s? fac? aceast? m?rturisire? (Ei nu ar fi putut face aceast? m?rturisire
cu puterile firii lor slabe, ci cu puterea Duhului Sfânt, care le-a luminat sufletul).
ñ Aplicarea
Întâmplarea din noaptea zbuciumat? pe care au tr?it-o Sfinuii Apostoli în lupt? cu

furtuna dezl?nuuit? de pe lacul Ghenizaret o
240
Capitolul unu
--
tr?im şi noi, fiindc? viaua nu ne ofer? numai zile luminoase, ci şi nopui întunecate, cu
c?deri, ameninu?ri şi dezn?dejdi... Dar niciodat? s? nu ne pierdem credinua, fiindc?
Domnul ne-a asigurat c? „nu ne va l?sa, nici nu ne va p?r?si“ (Evrei 13, 5), „c? va fi cu
noi pân? la sfârşitul veacurilor“ (Matei 28, 20), şi „totdeauna s? îndr?znim, c? El a
biruit lumea“ (Ioan 16, 33). Sunt vrednice de reuinut versurile unui poet creştin, care
ne îndeamn? s? nu ne pierdem niciodat? credinua: „Nu eşti învins cât timp credinua /
Nu ui-ai schimbat şi nu s-a stins, / Credinua iar?şi te ridic?, / Poui fi c?zut, dar nu
învins“ (Traian Dorz).
Minunea vindec?rii celor zece leproşi

Este cunoscut faptul c? locuitorii I?rii Sfinte aveau obligauia s? mearg? de Paşti la
Ierusalim, la cetatea sfânt? a lui David unde str?lucea şi Casa Domnului. Samarinenii
nu f?ceau îns? acest drum. Ei şi-au construit un alt templu pe muntele Garizim.
Duşm?nia dintre ei dateaz? din 722 în. Hs. când, dup? solia asirian? s-a considerat c?
samarinenii au împrumutat multe din practicile religioase ale acestora, încât s-au ab?
tut de la credinua şi datinile str?bune. Se tratau reciproc nu numai cu rezerv? şi
indiferenu?, ci şi cu duşm?nie. Când un locuitor din Galileea dorea s? mearg? în
Iudeea, ocolea prin Pereea, deşi drumul cel mai scurt era prin Samaria. Evitau orice
fel de leg?tur? şi contact. Într-o astfel de situauie se afla şi Mântuitorul, în drum spre
Ieru- salim, unde mergea pentru a s?rb?tori acolo Paştile. Era ultimul Paşte pe p?
mânt. Se afla în faua jertfei Sale mântuitoare. Aflându-se într-un sat dintre Galileea şi
Samaria este întâmpinat de zece leproşi care-i cereau vindecarea.
Vom vedea în continuare minunea vindec?rii celor 10 leproşi, precum şi urm?rile ce

au avut loc cu acest prilej.

Textul pericopei „...intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece b?rbaui leproşi care au
stat departe. ?i ei şi-au ridicat glasul zicând: Iisuse, Înv?u?torule, miluieşte-ne! ?i v?
zându-i, El le-a zis: Mergeui şi ar?taui-v? preouilor. ?i a fost c?-n timp ce ei mergeau,
s-au cur?uit. Iar unul din ei, v?zând c? s-a vindecat, s-a întors sl?vindu-L cu glas mare
pe Dumnezeu. ?i a c?zut la picioarele Lui, cu faua la p?mânt, muluumindu-I. ?i acela
era samarinean. ?i r?spunzând Iisus, a zis: Oare nu zece s-au cur?uit? Cei nou? unde
sunt? Nu s-a g?sit s? se întoarc? s?-I dea slav? lui Dumnezeu decât numai acesta,
care e de alt neam? ?i i-a zis: Scoal?-te şi du-te; credinua ta te-a mântuit“ (Luca 17,
12–19).
Explicarea textului: Înainte de a vedea importanua minunii, se cuvine s? lu?

m la cunoştinu? despre lepr? ca boal? dezastruos de grea. Este boal? de piele
care se extinde pe tot corpul sub forma unor um f l ?turi, care se prefac în r?ni.
Bolna vul se descompunea, c?zându-i unghiile şi degetele, iar nasul şi urechile i
se uscau. În cele din urm? leprosul murea în chinuri groaznice. Fiind boal?
contagioas? s-au luat m?suri de ap?rare. „Cel ce are aceast? boal? era uinut cu
hainele sfâşiate, cu capul descoperit, învelit pân? la buze, şi strigând: necurat!
necurat! Aflat sub do minauia bolii, leproşii tr?iau în izolare, unde va în afara
cet?uii...“ (Leviticul 13, 45–46). Exist? şi lepra alb?, manifestat? prin pl?gi
albe insensib i le. Aceasta era necon t ag ioas ? şi vindecabil?. Lepra
tuberculoas? nu era îns? vindecabil?. Dac? se întâmpla ca unul dintre ei s? se
cur?ueasc?, trebuia s? se arate preotului spre a aduce jertf? de cur?uie, şi
pentru a fi declarat s?n?tos, putând s?-şi tr?iasc? viaua în comuniunea
semenilor s?i (Leviticul cap. 14). De aici vedem c? lepra la evrei era socotit? nu
numai o boal? trupesc? ci şi o boal? sufleteasc?, consecinu? a p?catului. Pentru
acest motiv erau prev?zute ritualurile de cur?uie.
În desn?dejdea şi suferinua lor cei zece leproşi care L-au întâmpinat pe
Mântuitorul s-au unit uitând de deosebirea lor etnic?. Boala, suferinua şi necazul i-a
înfr?uit pe oameni mai mult decât i-a desp?ruit învr?jbirea de neam.
242
Capitolul unu
Cerând îndurarea lui Iisus, Domnul nu le cere nici credinu? şi nici nu întreprinde
cu ei un dialog. Le acord? vindecarea, declarându-i apui s? convieuuiasc? în
comunitate, al?turi de semenii lor.
Exista concepuia potrivit c?reia lepra fiind o boal? atât de grea, numai Dumnezeu
poate aduce vindecarea. Când Neeman, conduc?torul oştirii regelui Siriei, este trimis
cu scrisori c?tre regele lui Israel, acesta indignat exclam?: „Au doar? eu sunt Dum-
nezeu ca s? omor şi s? fac viu?“. Iar Dumnezeu a vindecat lepra lui Neeman prin
proorocul Elisei... (IV Regi 5, 1–15). Aşa ne explic?m faptul c? numai unul din cei zece
vindecaui „s-a întors cu glas mare sl?vind pe Dumnezeu şi a c?zut cu faua la
picioarele lui Iisus, muluumindu-I“. ?i-a dat seama samarineanul lepros de alt? dat? c?
Iisus este Dumnezeu, fiindc? numai Dumnezeu poate vindeca lepra. ?i I-a muluumit
cu recunoştinu?. De fapt Mân- tuitorul însuşi a acuionat ca Dumnezeu, şi într-un alt
caz în care a vindecat de lepr?: „...?i odat?, când era într-una din cet?ui, iat? un om
era plin de lepr? şi v?zând pe Iisus a c?zut pe faua sa şi s-a rugat Lui, zicând Lui:
Doamne, de vei vrea poui s? m? cur?ueşti.
?i întinzând Iisus mâna, s-a atins de el zicând: Voiesc.
Cur?ueşte-te. ?i îndat? lepra s-a dus de la el...“ (Luca 5, 12–14).
Revenind îns? la cei zece leproşi, ne apare izbitoarea întrebare pus? de Iisus–
Dumnezeu samarineanului recunosc?tor: „Dar cei nou? unde sunt?“.
Iat? şi aspectul moral al vindec?rii celor zece leproşi: recu- noştinua. Cei
vindecaui au fost zece. Dar numai unul vine s? muluumesc? lui Dumnezeu pentru
salvarea lui. ?i acesta era samarinean. Aceasta înseamn? c? binefacerea şi
recunoştinua trebuie s? întreac? nu numai ura dintre neamuri, ci şi indiferenua şi
uitarea. Vedem la tot pasul oameni care pentru diferite nevoi cer cu insistenu? ajutorul
semenului s?u, şi chiar promit solemn recunoştinua. Dar dup? ce îşi împlinesc
dorinua, uit? prea repede de binef?c?torul lor. Pe drept cuvânt putea spune poetul ?t.
O. Iosif, deplângând cu amar lipsa de recunoştinu? dintre oameni:
„Recunoştinua este o floare scump?, / Ce tainic? în inimi înfloreşte; / Dar unii o s?
desc doar ca s-o rup?. / Se mir? apoi c? biata, veştejeşte“.
Facerea de bine este mai mult legat? de ingratitudine atunci când este lovit? cu
ostilitate. În loc de recunoştinu?, binefacerea este urmat? de multe ori de duşm?nie şi
ur?. Aşa se cunoaşte faptul c? sl?b?nogul de la Vitezda, vindecat de Iisus dup? 38 de
ani de suferinu?, în loc s?-I muluumeasc?, îl arat? Iudeilor
prigonitori care vroiau s?-L omoare pe Iisus c? f?cea vindec?ri sâmb?ta (Ioan 5, 15–
16).
Dar mai devreme sau mai târziu viaua se r?zbun? asupra nelegiuirilor omeneşti;
de aceea ne spune un proverb c? „nu e bine s? dai cu piatra în fântâna care ui-a dat
ap?...“.
Cum a vindecat Mântuitorul pe cei zece leproşi? (I-a vindecat prin cuvânt). Au
recunoscut ei puterea lui Dumnezeu înainte de a fi vindecaui? (Ei ştiau c? lepra este o
boal? atât de grea, încât numai Dumnezeu o poate vindeca). De ce Iisus nu le-a cerut
proba credinuei, ca în cele mai multe cazuri? (Din adresarea lor şi-a dat seama c?
posed? credinu?. De fapt dup? ce samarineanul vindecat îi muluumeşte lui Iisus,
Domnul îi spune: „mergi în pace, credinua ta te-a mântuit“). Care este aspectul moral
al acestei minuni? (Pe de o parte recunoştinua samarineanului fau? de marea
binefacere primit?, iar pe de alt? parte, lipsa de recunoştinu?, sau ingratitudinea celor
nou?, care prea repede au uitat de Binef?- c?torul lor). Raportând pe 1 la 9, ce putem
conchide cu privire la
viaua noastr? comunitar?? (Disproporuia existent? în relauiile
dintre oameni privind binefacerea şi recunoştinua).
ñ Aplicarea
Urmând exemplul de recunoştinu? al samarineanului vindecat de lepr?, se cuvine s?

ar?t?m şi noi recunoştinu? tuturor binef?c?torilor noştri.
În primul rând lui Dumnezeu, fiindc? „toat? darea cea bun? şi tot darul des?vârşit
de sus este, pogorându-se de la P?rintele luminilor“ (Iacob 1, 17).
În al doilea rând fau? de p?rinuii noştri trupeşti care vegheaz? permanent
la viaua noastr?. Porunca dumnezeiasc? ne îndeamn? în acest sens:
„Cinsteşte pe tat?l t?u şi pe mama ta, ca s?-ui fie uie bine şi s? tr?ieşti mului ani
pe p?mânt“.
În al treilea rând dasc?lilor care ne lumineaz? mintea şi ne deschid un drum în
viau?. La fel, cinstitelor feue bisericeşti care se roag? pentru noi şi vegheaz? la
mântuirea noastr?. La aceasta ne îndeamn? şi porunca a III-a bisericeasc?.
Vom fi agreaui de toui oamenii dac? pentru orice binefacere ce ni s-a f?cut
sau pentru orice serviciu, fie el cât de mic, vom şti s? spunem „muluumesc“.
Prin aceasta vom cultiva bunele noastre
244
Capitolul unu
--
simu?minte, grauie faptului c? vom duce în societate o viau? civilizat?.
Vindecarea sl?b?nogului de la Vitezda

Luând trup omenesc, Mântuitorul a tr?it printre oameni asemenea lor, hr?nindu-se ca
ei, îmbr?cându-se ca ei, locuind în aceleaşi case, muncind al?turi de ei, respectând
bunele lor obiceiuri, sau corectând pe cele care nu sunt dup? voia lui Dumnezeu.
?i cum de paşti se adunau din toate p?ruile la templul din Ierusalim, spre a aduce
cinstire lui Dumnezeu, Mântuitorul a fost şi El al?turi de ei. În toate împrejur?rile şi cu
toate ocaziile nu i-a sc?pat Domnului nici o situauie de a-i înv?ua pe oameni voia lui
Dumnezeu, şi în acelaşi timp, t?m?duindu-le neputinuele care le uineau viaua într-o
izolare vitreg?, iar existenua copleşit? într-o chinuitoare ap?sare.
Sfânta Evanghelie ne arat? modul în care Mântuitorul vindec? un sl?b?nog de la sc?ld?

toarea Vitezda în zi de sabat.
Textul pericopei Se va citi textul pericopei evanghelice de la Ioan 5, 1–15.
Explicarea textului Din textul pericopei vedem c? fau? de alte cazuri, Mântuitorul
acord? vindecarea sl?b?nogului în urma unui dialog scurt, f?r? a-i cere credinu? şi f?
r? a avea exprimat? dorinua expres? a suferindului. Erau 38 de ani de suferinu? ap?
s?toare...
Cine nu şi-ar dori s?n?tatea?! Cine nu ar vrea s? fie în rând cu ceilalui oameni?! Cui i-
ar pl?cea s? stea imobilizat în patul s?u, mistuit de durere?! Nu şi-a g?sit în 38 de ani
omul care s?-l arunce în sc?ld?toare şi cine ştie când s-ar fi ivit şi dac? s-ar fi ivit?!
Poate s-a şi înr?it privind cu invidie timp de 38 de ani cum aluii se vindec?, iar el r?
mâne în aceeaşi aşteptare oarb?. Sufocat de r?bdarea devenit? obişnuinu?
obsedant?, i-a disp?rut poate orice raz? de speranu?, încât parc? nu-i mai r?mâne
nimic mai bun de f?cut decât s? aştepte în continuare... Iisus a v?zut în viaua lui toat?
aceast? dramatic? destr?mare a firii şi de aceea îi red? prompt s?n?tatea. Apoi, Iisus
îl p?r?seşte. ?i-a îndeplinit misiunea.
De acum va urma sminteala potrivnicilor. L-a vindecat sâmb?ta. Sl?b?nogul şi-a
luat, la porunca lui Iisus, patul în zi de sabat, şi nu avea voie s? fac? acest lucru,
ziceau iudeii, care respectau cu mult? rigurozitate ziua de odihn?. Legea odihnei sau
sabatul este porunca lui Iahve. Dumnezeu însuşi s-a odihnit. Cine nu o respect? este
vrednic de moarte. ?i nici nu era cruuat. Ei duceau îns? împlinirea poruncii de multe
ori pân? la absurd.
Faptul c? nu era permis s? ari, s? sapi, sau s? recoltezi în ziua
sabatului este de înueles. Dar a nu dep?şi un anume drum, un
anume teritoriu, sau şi mai mult, interdicuia de a intra într-un lan de grâu ca rupând
spice s?-ui astâmperi foamea, a nu-ui lega o ran? pân? la apusul soarelui, a nu face
nici chiar un nod la au?, a nu scrie nici chiar dou? litere, a nu aprinde focul, sau a nu
mânca nici oul pe care g?ina îl f?cea în ziua sabatului, cum spunea unul din marii
rabini, sunt interpret?ri ale zilei de odihn? greu de înueles. Ele nu îl salveaz?, ci îl
subjug? pe credincios. Fac din sabat o obsesie care închide spiritul, o împlinire a
literei care ucide...
Cunoscând probabil rigorile Legii, sl?b?nogul vindecat caut? s? se disculpe,
punând îns? vina pe Iisus, lovind tocmai în Binef?c?torul s?u. Vine chiar cu iniuiativa
de a-L demasca pe Iisus, dup? ce reîntâlnindu-L, L-a recunoscut în templu. Nu numai
de teama legii, sau a reprezentanuilor ei a uinut s?-L arate pe Iisus... Era totuşi un
suflet înnegrit de r?utate. Faptul c? Iisus îi atrage atenuia s? nu mai p?c?tuiasc?, ca
s? nu-i fie ceva mai r?u, indic? faptul c? asupra vieuii şi conştiinuei sale ap?sau cine
ştie ce p?cate grele. Iisus le-a sesizat prin atotştiinua Sa dumnezeiasc?. Voia s?-i
redea şi s?n?tatea sufletului, s?-l fac? fiu al împ?r?uiei pe care El o propov?duia. O
raz? de lumin? bate îns? la uşa unei inimi z?vorâte... El a r?mas închistat în p?catul
lui. ?i nu e de mirare c? tradiuia şi unii P?rinui ai Bisericii ne spun c? tocmai el
246
Capitolul unu
ar fi fost acela care în timpul judec?rii lui Iisus L-ar fi lovit, fiindc? i s-a p?rut c? Iisus,
care vorbea cu demnitatea nevinov?uiei Sale, nu acord? suficient respect marelui
preot... Dac? a fost aşa, atunci laşitatea şi ingratitudinea r?mân peste veacuri dou?
defecte morale ale celui vindecat cu atâta promptitudine de Mântuitorul lumii.
Vindecarea f?cut? sâmb?ta a atras atâta duşm?nie împotriva lui Iisus, încât,
dup? cum precizeaz? textul evanghelic, „de aceea prigoneau iudeii pe Iisus şi
c?utau s?-L omoare, c? f?cea acestea sâmb?ta“ (Ioan 5, 16). Au mai fost şi alte
cazuri de vindec?ri f?cute de Iisus sâmb?ta şi în toate acestea a fost privit cu
duşm?nie şi ur?, fiind considerat c? nu respect?, ci încalc? legea lui Dum-
nezeu. Dar Iisus nu a venit s? schimbe Legea, ci s? o împlineasc? (Matei 5, 17),
s? o împlineasc?, adic? în duhul ei. De aceea, toui cei dispreuuiui şi
desconsideraui apropiindu-se de Iisus, se v?d eliberaui de litera ap?s?toare a
legii. Iisus face ca legea lui Dum- nezeu s? le fie favorabil?. Împlinirea legii în
duh înseamn?
umanizarea ei. Potrivnicii îns? nu L-au înueles. Nu voiau s?-L
înueleag?. Îl priveau cu invidie şi r?utate, fiindc? era Salvatorul muluimii uinut? de ei

în întuneric. Deşi nu-l puteau combate, c?utau totuşi s?-L omoare...
ñ Aplicarea
Pericopa evanghelic? a vindec?rii sl?b?nogului de la sc?ld?toarea Vitezda se citeşte

la sfinuirea apei, fiindc? ea aminteşte de îngerul Domnului care se cobora şi sfinuea
apa Vitezdei. Ea constituie în acelaşi timp şi pericopa Duminicii a IV-a dup? Paşti.
Se vor ar?ta şi celelalte cazuri de vindec?ri s?vârşite de Mântui- torul nostru Iisus
Hristos sâmb?ta, analizându-se atitudinea duşm?noas? a potrivnicilor.
--
Învierea fiului v?duvei din Nain

Dintre minunile s?vârşite de Mântuitorul asupra oamenilor, cele prin care şi-a ar?tat
puterea Sa dumnezeiasc? de st?pân asupra vieuii şi a moruii sunt învierile din morui.
Acestea sunt trei: învierea fiicei lui Iair, învierea fiului v?duvei din Nain şi învierea lui
Laz?r.
În cele ce urmeaz? ne vom referi la învierea fiului v?duvei din Nain.
Textul pericopei „?i dup? aceea, s-a dus într-o cetate numit? Nain şi cu El împreun?
mergeau şi ucenicii Lui şi mult? muluime. Iar când s-a apropiat de poarta cet?uii, iat?
scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era v?duv?, şi muluime mare din
cetate era cu ea. ?i v?zând-o Domnul, I s-a f?cut mil? de ea şi i-a zis: Nu plânge! ?i
apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei cel duceau s-au oprit. ?i a zis: Tinere, uie îui
zic, scoal?-te. ?i s-a ridicat mortul şi a început s? vorbeasc? şi l-a dat mamei lui.
?i fric? i-a cuprins pe toui şi sl?veau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat
între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul S?u“ (Luca 7, 11–16).
Explicarea textului Dup? cum vedem din pericopa evanghelic?, Mântuitorul se

afla împreun? cu sfinuii Apostoli în localitatea Nain, un sat apropiat de muntele
Tabor din Galilea. Textul îl prezint? pe Iisus Hristos în faua moruii. El,
Dumnezeu adev?rat, Principiul vieuii, care a venit ca „oile sale s? aib? viau?, şi
înc? din belşug s? aibe“ (Ioan 10, 10), acum se afl? în faua moruii necruu?
toare. Vedem adesea în poze moartea înf?uişat? sub forma unui schelet, având
în mân? o coas?. Explicauia este uşor de dat, dac? ne gândim la faptul c?
moartea sub forma scheletului, îi
248
Capitolul unu
lipsesc în întregime organele de simu. Neavând nici o simuire, ea nu poate avea nici o
atitudine binevoitoare fau? de nimeni. Nu cruu? pe nimeni. Secer? viaua omeneasc?
de la leag?n, pân? la adânci b?trâneue. Este f?r? nici o mil?, luând copii de la p?rinui,
sau l?sându-i pe aceştia orfani şi dezorientaui... Desparte souul de souie, şi pe
amândoi de p?rinuii ap?saui de povara b?trâneuii şi a neputinuelor... ?i fiindc? nici un
p?mântean nu poate sc?pa de la moarte, se spune c? ea aduce în lume dreptatea, în
sensul c? în faua ei toui oamenii sunt egali. Atât împ?ratul şi înueleptul încoronat în
viau? cu glorie, cât şi cerşetorul şi ignorantul sfârşesc în acelaşi p?mânt negru, umed
şi rece...
Hristos a venit îns? în lume ca s? restabileasc? menirea, sau destinul omului. ?i
aceasta nu este moartea, ci viaua. Omul nu a fost creat pentru moarte, ci pentru
viau?, fiindc? P?rintele s?u este Dumnezeul Vieuii şi nu al moruii. Moartea este r?
splata p?catului (Romani 6, 23), iar p?catul nu corespunde firii umane, e o boal? a ei,
care finalizeaz? în moarte. De aceea, mântuirea pe care o aduce Hristos în lume se
refer? tocmai la izb?virea noastr? din p?cat şi din moarte. Prin El noi dobândim
comunicare veşnic? cu viaua lui Dumnezeu. „El s-a f?cut pentru noi p?cat, pentru ca
noi s? ne facem îndrept?uiui ai lui Dumnezeu întru el“ (II Corin-
teni 5, 21). Pentru acest motiv, Domnul nu putea trece indiferent pe lâng? cortegiul
mortuar care desp?ruea un tân?r de mama lui. Iar aceasta era v?duv?. În mod firesc
orice desp?ruire naşte regret, precum comuniunea aduce în sufletul oamenilor
bucurie... Dar atunci când odat? cu desp?ruirea îui vezi ruinat? orice speranu?,
regretul se transform? în tristeue şi disperare, iar aceasta la rândul ei se
materializeaz? în lacrimile dezn?dejdii. Domului i s-a f?cut mil? de biata v?duv?,
fiindc? a descifrat în lacrimile ei întregul gol sufletesc al dezn?dejdii care îi închidea
orice orizont luminos al vieuii. O mângâie spunându-i: „nu mai plânge!“ Altfel zicând:
acum ui-a sosit salvarea! ?i vor vedea toui şi vor înuelege c? El este „învierea şi
viaua“ (Ioan 11, 25). De aceea, f?r? a mai z?bovi Domnul se adreseaz? tân?rului mort
într-o form? poruncitoare:
„Tinere, uie îui zic: Scoal?-te“. ?i minunea s-a produs spre uimirea tuturor. Prin
porunca lui adresat? mortului, Hristos Domnul a ar?tat c? El este St?pânul vieuii şi al
moruii. Desigur, au mai fost multe cazuri de moarte, dar Iisus a s?vârşit doar trei
învieri. De ce numai atâtea? Fiindc? El avea s? înving? p?catul şi moartea prin Jertfa
Sa, deschizând omului perspectiva vieuii veşnice.
Prin aceste trei minuni vroia doar s? anticipeze învierea lor prin comuniunea cu
El. Vroia s? le demonstreze c? El este
„învierea şi viaua“, c? El este „calea, adev?rul şi viaua“ (Ioan
14, 6), calea care duce la Tat?l, spre o veşnic? comuniune cu El, zdrobind barierele
moruii.
Faptul c? Mântuitorul îi spune mortului: „tinere, uie îui zic scoal?-te“, ne duce cu
gândul şi la moartea moral? în p?cat, care atrage dup? sine moartea fizic?. Cuvintele
Scripturii se refer? în mod explicit la aceast? moarte moral?, când spune: „...?tiu
faptele tale, c? ai nume, c? tr?ieşti, dar eşti mort“ (Apocalipsa 3, 1–2). E vorba de
moartea în p?cat, sau de p?catul care aduce moarte...
Textul ne co munic? la sfârşit c? v ?zând aceast? nemai întâlnit? minune,
toui au fost cuprinşi de fric? şi aduceau slav? lui Dumnezeu c? a cercetat pe
poporul S?u, c? s-a ridicat între ei un prooroc mare, cum n-a mai fost nicicând.
Prin aceast? minune Dumnezeu îşi arat? nu numai Legea şi voia Sa, ci şi bun?
tatea şi milostivirea Sa. Se cuvine s? preciz?m c? frica la care se refer? textul
c? „i-a cuprins pe toui“ nu e teama sau groaza care paralizeaz? şi ucide
sufletul. Este uimirea în faua puterii şi a bun?t?uii lui Dumnezeu, care le
umple sufletul de admirauie, speranu? şi bucurie. De aceea ei „sl?veau pe
Dumnezeu“ cu o sfial? sfânt?, cu o evlavie care le-a copleşit sufletele de
încredere în bun?tatea lui Dumnezeu. Spre deosebire de teama celor de la
Sinai, când Dumnezeu le-a dat Legea Sa, frica aceasta sfânt? face
ca sufletul s? tresalte de bucuria comuniunii, nu cu dreptatea, ci cu iubirea lui
Dumnezeu.
Unde a avut loc minunea învierii fiului unei femei v?duve? (În Nain, o localitate
aflat? lâng? muntele Taborului din Galileea). Câte învieri din morui a s?vârşit
Mântuitorul? (Trei). De ce numai trei? (Fiindc? prin minunea învierii din morui,
Domnul dorea doar s? anticipeze faptul c? toui cei ce vor adera la jertfa Sa izb?
vitoare de p?cat, prin El vor dobândi viaua veşnic?, biruind p?catul şi
moartea). Ce au simuit cei care au v?zut minunea? (Cei care au f ost m a rt o r i i
m in u n i i au t r ?i t sent i m en t u l adm i ra u ie i şi recunoştinuei fau? de puterea
şi milosti virea lui Dumnezeu rev?rsat? asupra lor; dar şi sentimentul fricii, în
sensul uimirii plin? de o sfânt? şi tainic? evlavie fau? de iubirea lui Dumnezeu
ar?tat? prin Iisus Hristos).
ñ Aplicarea
Pericopa evanghelic? a învierii fiului v?duvei din Nain a fost rânduit? de Biseric? spre
a fi citit? la Sfânta Liturghie în duminica
250
Capitolul unu
--
a 20-a dup? Rusalii. Ea ne determin? s? ne analiz?m viaua duhovniceasc?, pentru ca
eliberându-se de p?cat, s? ne ridic?m necontenit de la moarte la viau?.
Schimbarea la fau? a Domnului

Cum pot fi împ?ruite minunile s?vârşite de c?tre Mântuitorul? (Minunile s?vârşite de

Domnul Iisus Hristos pot fi împ?ruite în trei: asupra firii înconjur?toare, cum ar fi
potolirea furtunii m?rii, prefacerea apei în vin, uscarea smochinului neroditor,
înmuluirea pâinilor şi peştilor, pescuirea minunat?, etc. În al doilea rând, minuni s?
vârşite asupra omului, precum vindecarea bolilor de tot felul, scoaterea demonilor,
învieri din morui. etc. În al treilea rând, sunt minunile referitoare la propria Sa
persoan?).
Una din minunile s?vârşite asupra propriei persoane este şi schimbarea Sa la fau?. La
aceasta ne vom referi în cele ce urmeaz?, urm?rind textul relatat de Sfintele
Evanghelii şi înuelesul acestei minuni.
P re ze n t a re a textului co mp l e t în re la t a rea E vanghel ii lor sinoptice: „?i dup?

şase zile a luat Iisus cu Sine pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui. ?i i-a dus
la o parte, pe un munte foarte înalt“ (Matei 17, 1) „s? se roage. ?i când se ruga“
(Luca 9, 28–29) „s-a schimbat la fau? înaintea lor şi a str?lucit faua Lui ca
soarele“ (Matei 17, 2), „iar veşmintele Lui s-au f?cut str?lucitoare, foarte albe,
ca z?pada, cum nu poate în?lbi aşa pe p?mânt
în?lbitorul“ (Marcu 9, 2–3). „?i iat? vorbeau cu El doi b?rbaui, care erau Moise şi Ilie,
care ar?tându-se în slav?, vorbeau de sfârşitul Lui, care avea s? se împlineasc? în
Ierusalim. Iar Petru şi cei ce erau cu El erau îngreuiaui de somn şi deşteptându-se au
v?zut slava Lui şi pe cei doi b?rbaui stând împreun? cu El“ (Luca 9, 30–32). „?i r?
spunzând Petru a zis lui Iisus: Înv?u?torule, bine este s? fim noi aici; şi s? facem trei
colibe: Iie una şi lui Moise una şi lui Ilie una. C?ci nu ştia ce s? spun?, fiindc? erau
însp?imântaui“ (Marcu 9, 5–6). „?i acestea zicând el, s-a f?cut nor luminos şi l-a
umbrit“ (Matei 17, 5). „?i s-au sp?imântat când a intrat în nor“ (Luca 9, 34). „?i iat? un
glas din nor a zis: Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care am binevoit, pe El s?-L
ascultaui! ?i când au auzit ucenicii au c?zut cu faua la p?mânt şi s-au sp?imântat
foarte mult. Dar Iisus venind la ei şi atingându-i le zise: sculaui-v? şi nu v? temeui! Iar
ei ridicându-şi ochii, nu au v?zut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. ?i coborându-
se ei de pe munte, Iisus le-a poruncit zicând: nim?nui s? nu spuneui ce aui v?zut,
pân? când Fiul Omului va învia din morui“ (Matei 17, 7–9). „?i au uinut cuvântul,
întrebându-se între ei: ce înseamn? a învia din morui?“ (Marcu 9, 10). „?i ucenicii L-au
întrebat zicând:
pentru ce dar zic c?rturarii c? trebuie s? vin? mai întâi Ilie? Iar
El r?spunzând a zis: Ilie într-adev?r va veni şi va aşeza toate la loc. Eu îns? va
zic c? Ilie a şi venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au f?cut cu el câte au voit; aşa şi
Fiul Omului va p?timi de la ei. Atunci au înueles ucenicii c? le-a vorbit despre
Ioan Botez?torul“ (Matei 17, 10-13).
Explicarea textului Dup? cum ne relateaz? textul Sfintelor Evanghelii minunea

schimb?rii la fau? a Domnului a avut loc „pe un munte înalt“. Se crede c? acesta este
muntele Tabor din Galileea. Mântuitorul s-a urcat la munte ca s? se roage în linişte. Nu
s-a urcat singur, cum a mai f?cut alt? dat?, fiindc? El ştia c? se va întâmpla aceast?
minune şi era necesar? prezenua a doi sau trei martori, dup? cum specific? Legea,
pentru dovedirea unui adev?r. El a ales pe cei trei Apostoli: Petru, Iacob şi Ioan,
deoarece aceştia erau printre primii aleşi la apostolat, şi erau intimii S?i. Atitudinea
Apostolilor în timpul minunii a fost diferit?. La început erau moleşiui de somn. Apoi, în
timpul minunii, sufletul le-a fost inundat de o bucurie plin? de str?lucire divin?, de care
nu s-ar mai fi desp?ruit niciodat?. De aceea şi soluuia celor trei colibe, propus? de
unul din ei. Ar fi dorit s? r?mân? aici pentru veşnicie. Au mai ap?rut în aceast? slav?
Moise şi Ilie. De ce? Fiindc? Moise reprezint? legea, iar Ilie reprezint? pe profeui. Ei
252
Capitolul unu
vorbeau împreun? cu Iisus despre patima pe care o va aduce Mesia spre împlinirea
Legii şi profeuilor. Aceast? discuuie s-a purtat pentru a li se face cunoscut Apostolilor
modul în care Înv?u?torul lor va izb?vi din p?cat şi din moarte neamul omenesc.
Întâmplarea se petrece în lumin? şi slav? spre a se putea înuelege c? Domnul va birui
moartea prin învierea Sa.
Faptul c? Mântuitorul le spune Apostolilor s? nu spun? nim?nui despre minunea
ce au v?zut, pân? dup? învierea Sa, iar ei se întrebau miraui cu privire la înviere,
rezult? c? Apostolii nu înuelegeau sensul spiritual al împ?r?uiei mesianice, legat? de
aspectul izb?vitor al patimilor şi învierii Domnului. De ce oare Mântuitorul le spune
Apostolilor s? nu spun? nim?nui despre aceast? minune pân? dup? învierea Sa? Ne
explic?m uşor dac? ne gândim la faptul c? mai înainte poporul vroia s?-L proclame
rege (Ioan 6, 14). Dac? Apostolii ar fi ar?tat în mod expres c? El este Mesia, şi c? sunt
martorii str?lucirii Lui, a slavei Sale, tot poporul era gata s?-L declare ca Mesia
nauional şi politic, aşa cum ei îl aşteptau, ceea ce ar fi constituit o provocare la adresa
romanilor st?pânitori...
Apostolii r?mân miraui de dispariuia lui Moise şi Ilie, întrucât
era cunoscut? profeuia potrivit c?reia ziua cea mare a venirii lui
Mesia va fi precedat? de venirea lui Ilie (Maleahi 3, 23–24). Mântuitorul descoper?
îns? Apostolilor c? profeuia s-a şi împlinit, şi c? Ilie a şi venit, iar Apostolii înueleg c?
în persoana Sfîntului Ioan Botez?torul.
Am v?zut c? minunea schimb?rii la fau? a Domnului a avut loc pe muntele Taborului.

Aici şi-a ar?tat Domnul str?lucirea dumnezeirii în trupul S?u. Cu privire la Sfinuii
Apostoli, care este deosebirea dintre minunea schimb?rii la fau? a Domnului şi
celelalte minuni? (Spre deosebire de alte minuni în care v ?zând puterea şi iubirea
Domnului, Apostolii şi-au înt?rit convingerea c? El este Mesia, în aceast? minune erau
cuprinşi chiar şi ei, simuind pân? în str?fundul fiinuei lor bucuria sfânt? a prezenuei lui
Dumnezeu). Dup? ce Moise şi Ilie sunt luaui în norul luminos, ce voce au auzit
Apostolii din nor şi ce mesaj le-a fost transmis? (A fost vocea lui Dumnezeu Tat?l care
le-a spus: „Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit, de Acesta s?
ascultaui“). Cum au r?mas Apostolii când au auzit glasul P?rintelui ceresc? (Au c?zut
cu faua la p?mânt şi s-au sp?imântat foarte mult). Mai cunoaştem o alt? situauie
asem?n?toare? (Acelaşi Sfânt Apostol
Ioan în cartea Apocalipsei ne relateaz? c? v?zând slava cereasc? şi veşnic? a

Domnului Iisus de-a dreapta Tat?lui, „a c?zut la picioarele Lui ca un mort“). Ce
înseamn? aceast? stare comparat? cu bucuria f?r? margini de pe Tabor? (Înseamn?
c? Dumnezeu te copleşeşte cu bun?tatea şi iubirea Sa, dar în acelaşi timp c? El r?
mâne în slava şi str?lucirea Sa de nep?truns).
ñ Aplicarea
Schimbarea la fau? a Domnului ca praznic împ?r?tesc cu dat? fix? este s?rb?torit? de

Biseric? la 6 august. C?zând în prima parte a postului Adormirii Maicii Domnului,
pentru a nu opri bucuria praznicului, în aceast? zi se acord? dezlegare de la peşte şi
de la vin.
Se va cânta troparul praznicului.
ñ --
Se va repeta şi înv?ua aceast? cântare bisericeasc?.
Convorbirea Mântuitorului cu femeia samarineanc? de la fântâna lui Iacob

În una din catehezele precedente ne refeream la duşm?nia secu- lar? existent? între
iudei şi samarineni. Ea se manifest? în diferite forme, inclusiv pe plan religios. Iisus
dep?şeşte în mai multe situauii şi împrejur?ri aceast? învr?jbire.
254
Capitolul unu
Una din acestea este şi cea prilejuit? de convorbirea cu femeia samarineanc? de la fântâna lui Iacob, la
care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
Textul pericopei Se va citi textul din Evanghelia dup? Ioan 4, 5–42.
Explicarea textului Împreun? cu sfinuii apostoli, în drum spre Galileea, Mântuitorul trece prin Samaria. Nu o
ocoleşte cum era obiceiul iudeilor, care spre a nu se amesteca întru nimic cu samarinenii desconsideraui de
ei, ocoleau, mergând prin Pereea. Iisus Mesia nu putea ocoli îns? pe nimeni. El a venit s? caute oaia cea
pierdut? şi s? acorde vindecare tuturor sufletelor doborâte de boala p?catului, f?r? nici o deosebire. De data
aceasta activitatea Sa mesianic? se îndrepta spre samaria. ?i aceşti oameni trebuiau s? ştie c? Mesia a
venit în lume, c? Dumnezeu îi caut? şi nu îi las? în p?r?sire. Aici în Samaria va întâlni Domnul oaia cea
pierdut? şi dintr-o p?c?toas? notorie va face un luminat Apostol al S?u.
Era în amiaza mare, când soarele str?lucind cu putere, storcea sudori de pe frunuile ostenite ale
c?l?torilor. Fântânile de ap?, pe cât erau de rare, pe atât erau de necesare, mai ales pentru c?l?torii
aflaui sub arşiua dogorâtoare a soarelui. Iisus, asemeni oric?rui c?l?tor ostenit de drum, se afla în
Samaria, la Sihar (Sichem), la vechea fântân? moştenit? ca o avere de mare preu de la însuşi
patriarhul Iacob, numit şi Israel, de la care îşi trage numele însuşi poporul iudeu. O femeie venind s?
ia ap?, r?mâne foarte indignat? când drumeuul, ostenit în c?l?toria Sa, îi cere ap?. Nu este
nemotivat? mirarea ei, fiindc? „iudeii nu au nici un amestec cu samarinenii“. Iudeii îi desconsiderau
pe samarineni, fiindc? robia asirian? din 722 în. Hs. i-a desp?ruit atât de mult, încât samarinenii
reîntorşi în patria lor, erau priviui de iudei ca unii care şi-au pierdut identitatea etnic? a unit?uii
mozaice, deoarece ameste- cându-se cu p?gânii, au falsificat îns?şi Legea lui Dumnezeu
descoperit? prin Moise. Scrierile rabinilor, adic? a înv?u?uilor i u de i l o r m o za i c i , co n s id e ra u p?
ca t a m â n ca şi a bea cu samarinenii. A mânca, de pild?, pâine de la samarineni, spuneau ei, este
ca şi cum ai fi mâncat carne de porc, ceea ce era neîng?duit de lege. Mântuitorul dep?şeşete îns?
aceast? viziune îngust? şi
duşm?noas?. El cere femeii s? bea ap?, iar Apostolii erau tocmai în c?utarea de
hran? în Samaria.
Pe de alt? parte, samarinenii nefiind consideraui de acelaşi neam cu iudeii, nu
aveau voie nici s? se închine la templul din Ierusalim, de aceea şi-au ridicat ei templul
lor pe Garizim. ?i într-adev?r, ei au falsificat datinile str?bune, introducând în Decalog
obligativitatea închin?rii la templul de pe muntele Garizim (Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,
«Predici exegetice la duminicile de peste an» – Sibiu 2001, p.33). Dac? ne gândim la
faptul c? într-o legislauie teocratic? înc?lcarea unei porunci din Decalog se pedepsea
cu moartea, uşor ne d?m seama ce însemna pentru samarineni neînchinarea la
templul din Garizim...
Dar dialogul Mântuitorului cu femeia samarineanc? trece de pe un plan material
pe unul spiritual. El va vorbi femeii despre ceea ce ea nu putea înuelege, şi anume
despre apa cea vie pe care El o va da, „şi care se va face în el izvor de ap? care
curge spre viau? veşnic?“. Nu a înueles îns? femeia nimic din cuvintele lui Iisus.
Asemenea celor care vroiau s?-L aleag? pe Iisus rege fiindc? le-a dat pâinea vieuii de
aici şi de acum, şi femeia se gândea doar la setea trupului şi la greutatea drumului şi
a apei ce trebuia dus?
de la fântâna lui Iacob spre casa ei. Un lic?r de lumin? apare în
sufletul ei dorind totuşi o alt? ap? de care s? nu mai înseteze, dorea s? ias? din
monotonia şi de sub povara apei de pân? acum. De aceea dialogul lui Iisus cu ea
continu?. Ea va r?mâne foarte surprins? când în atotştiinua Sa, Iisus se refer? la viaua
ei p?c?- toas?, „c?ci cinci b?rb?ui ai avut şi pe care îl ai acum nu-ui este b?rbat“.
Surprins? de aceast? senzauional? descoperire, femeia vede c? drumeuul care i-a
cerut ap? nu este un om oarecare, el este prooroc. Iisus va merge îns? mai în adâncul
descoperirii Sale ar?tându-i femeii c? va veni vremea când oamenii nu se vor mai
închina Tat?lui nici pe Garizim, nici în Ierusalim, ci sub o alt? form? cu totul nou?, pe
care nici iudeii nu o cunosc, deşi au primit Legea lui Dumnezeu. Aceasta este
închinarea în Duh şi în adev?r. Noua închinare se bazeaz? pe faptul c? „Dumnezeu
este Duh“, „El nu locuieşte în temple f?cute de mâini omeneşti, nici nu se slujeşte de
mâini omeneşti. ...C?ci în El tr?im, ne mişc?m şi suntem“ (Fapte 17, 24–28). Aceast?
închinare în duh este apa cea vie la care s-a referit Iisus, fiindc? va spune El mai
târziu:
„De înseteaz? cineva s? vin? la Mine şi s? bea. Din pântecele celui ce crede în
mine, râuri de ap? vie vor curge... Iar aceasta a zis despre Duhul, pe care
aveau s?-L primeasc? cei ce cred în El; c?ci înc? nu era dat Duhul Sfânt,
pentru c? Iisus înc? nu se prosl?vise“ (Ioan 7, 37–39).
256
Capitolul unu
Iat? apa duhovniceasc? pe care o oferise Iisus înc? dintru început femeii
samarinence şi pe care o descoper? acum, f?când-o s? se întrebe dac? nu este El
„Mesia, care se cheam? Hristos. Când va veni acela ne va spune toate“. Când Iisus îi
spune c? tocmai El este, femeia p?c?toas? de alt? dat? devine Apostolul Domnului,
care cu mult entuziasm va m?rturisi samarinenilor c? a g?sit pe Mesia şi c? L-a
cunoscut prin aceea c? „i-a spus toate câte a f?cut“... Aceştia ascultând cuvintele
Domnului timp de dou? zile m?rturiseau c? au crezut în El nu din m?rturia femeii,
„ci înşine am auzit şi ştim c? acesta este cu adev?rat Hristos Mântuitorul lumii“.
Noua înv?u?tur? ce rezult? din convorbirea cu femeia samarineanc? la fântâna
lui Iacob, este „închinarea în Duh şi adev?r“. Atât iudeii cât şi samarinenii s-au
închinat Tat?lui, aducându-I laud?, muluumire şi cerându-I cele de trebuinu? vieuii lor.
Dup? „pream?rirea“ lui Iisus, adic? dup? Jertfa şi învierea Sa, va avea loc pogorârea
Duhului Sfânt şi cei ce cred şi-L m?rturisesc pe Hristos ca Mântuitor al lor vor intra în
comuniune cu Tat?l prin Duhul Sfânt, „Duhul vine în ajutorul sl?biciunilor noastre,
pentru c? nu ştim ce anume s? ne rug?m, şi însuşi Duhul
se roag? pentru noi cu suspine negr?ite... se roag? pentru cei pe
care-i face sfinui“ (Romani 8, 26–27). Aceast? închinare în Duh se numeşte
„duhovniceasc?“ şi cuprinde întreaga noastr? fiinu?, deopotriv? sufletul şi trupul: „...
Înf?uişaui trupurile voastre ca pe o jertf? vie, sfânt?, binepl?cut? lui Dumnezeu, ca
închinarea voastr? duhovniceasc?“ (Romani 12, 1). Prin aceast? închinare
duhovniceasc? „Dumnezeul p?cii Însuşi ne va sfinui întregi... duhul şi sufletul şi trupul
s? se p?zeasc? f?r? prihan?...“ (I Tesa- loniceni 5, 23).
Ce atitudune aveau iudeii fau? de samarineni? (Duşm?noas?). A împ?rt?şit

Mântuitorul atitudinea conauionalilor S?i fau? de samarineni? (Nu a împ?rt?şit-o). De
ce? (Fiindc? el a venit s? mântuiasc? pe toui oamenii f?r? nici o deosebire de neam,
de poziuia social?, sau de sex). Din convorbirea Mântuitorului cu femeia
samarineanc? cum vedem c? descoper? ea pe Mesia cel mult aşteptat? (Mai întâi
femeia întâlneşte un c?l?tor oarecare, obosit, care îi cere ap? şi îi promite El în acelaşi
timp apa cea vie. Apoi, treptat ea descoper? c? drumeuul nu este totuşi un om
oarecare ci un prooroc, şi în sfârşit îi ofer? Domnului posibilitatea de a i se descoperi
El ca Mesia). Care a fost semnul dup? care ea
L-a recunoscut pe Iisus ca Mesia? (Faptul c? i-a spus toate câte a f?cut). Ce
înseamn? aceasta? (Înseamn? c? şi samarinenii aşteptau pe Mesia, şi îl cunoşteau
prin aceea c? asemenea unui prooroc va şti despre fiecare tot ceea ce a f?cut, adic?
toate faptele sale). Ce aduce Iisus Hristos nou în privinua comuniunii dintre om şi
Dum- nezeu? (Mântuitorul aduce nou „închinarea în Duh şi în adev?r“, necesar?
deopotriv? iudeilor şi samarinenilor). Ce înseamn? închinare în Duh şi în adev?r?
(Înseamn? închinarea duhovniceasc?, adic? p?trunderea deopotriv? a sufletului şi a
trupului de puterea şi lucrarea Duhului Sfânt). Cum se realizeaz? comuniunea cu
Dumnezeu prin Duhul Sfânt? (Duhul sfânt se roag? împreun? cu duhul nostru,
conducându-ne în rug?ciunea c?tre Tat?l, şi în acelaşi timp ajutându-ne s? ne sfinuim
viaua). Putem şti acum care este apa vie oferit? de Mântuitorul femeii samarinence şi
nou? tuturor? (Este lucrarea sfinuitoare a Duhului în viaua noastr?). De ce nu va mai
înseta cel ce bea aceast? ap? vie? (Fiindc? se împ?rt?şeşte de viaua lui Dumnezeu
care umple sufletul de bun?t?uile duhovniceşti). Închinarea în Duh şi adev?r
desfiinueaz? cumva sfinuitul locaş de cult? (Nu, întrucât în locaşul sfinuit de cult se
aduce cea mai înalt? închinare în Duh şi adev?r,
prin rug?ciunea comun?, prin predica cuvântului şi mai ales prin
împ?rt?şirea din Jertfa nesângeroas? a cinstitelor Daruri pref?cute prin puterea
Duhului Sfânt în Trupul şi Sângele Domnului).
ñ Aplicarea
Pericopa evanghelic? a convorbirii Mântuitorului cu femeia samarineanc? de la

fântâna lui Iacob este rânduit? de Biseric? a fi citit? în duminica a V-a dup? Paşti,
adic? dup? jertfa şi învierea Domnului, spre a ne preg?ti sufleltele ca s?-L primim pe
Duhul Sfânt, ca apa cea vie care ne sfinueşte viaua.
--
258
Tân?rul bogat

Capitolul unu
Sfintele Evanghelii ne arat? c? la Mântuitorul veneau multe şi variate persoane din

toate categoriile sociale. Unii veneau s?-L ispiteasc? şi s?-L „prind? în cuvânt“. Aluii
veneau s?-I cear? ajutor în neputinuele şi sl?biciunile vieuii lor sau a familiei lor.
Un caz oarecum singular îl ofer? tân?rul bogat, dornic s? moşteneasc? viaua veşnic?,
la al c?rui dialog cu Mântuitorul ne vom referi în cele ce urmeaz?.
Textul pericopei „?i iat? un tân?r ven ind la El, i-a zis: Înv?u?torule bun, ce
bine voi face ca s? am viaua de veci? Iar El i-a zis: ce-mi spui bun? Nimeni nu
este bun, decât unul Dumne- zeu; dar de voieşti s? intri în viau?, p?zeşte
poruncile. A zis lui: care? Iar Iisus a zis: s? nu ucizi, s? nu faci desfrânare, s? nu
furi, s? nu fii m?rturie mincinoas?; cinsteşte pe tat?l t?u şi pe mama ta şi s?
iubeşti pe aproapele t?u ca pe tine însuui. Zis-a lui tân?rul: toate acestea le-am
p?zit din tinereuile mele. „Iar Iisus c?utând la el cu drag“ (Marcu 10, 21), i-a zis:
De voieşti s? fii des?vârşit, mergi, vinde-ui averile s?racilor şi vei avea
comoar? în cer şi vino, de urmeaz? Mie. Iar tân?rul auzind cuvântul s-a dus
întristat, c? avea avuuii multe. ?i a zis Iisus ucenicilor S?i: Amin gr?iesc vou?,
c? anevoie va intra bogatul în împ?r?uia cerurilor. ?i iar?şi, mai lesne este s?
treac? funia (c?mila) prin urechile acului decât s? intre un bogat în împ?r?uia lui
Dumnezeu. Auzind ucenicii s-au uimit foarte mult, zicând: dar cine poate s? se
mântuiasc?? Iar Iisus privind la ei, le-a zis: la oameni aceasta este cu neputinu?,
dar la Dumnezeu toate sunt cu putinu?“ (Matei 19, 16-26).
Tâlcuirea textului Pericopa evanghelic? ne spune c? la Iisus venise un tân?r bogat.

Evanghelistul Luca ne spune c? era un
„dreg?tor“, adic? un fruntaş al poporului. Evanghelistul Marcu ne relateaz? c? (Iisus)

ieşind în drum, a alergat la el unul şi, îngenunchind înaintea Lui, îl întreba zicând: Înv?
u?torule bun, ce bine s? fac ca s? moştenesc viaua veşnic?? Dorinua tân?rului se
baza pe calcul. El era un spirit pragmatic. Viaua de aici îi era asigurat ? şi putea tr?i
comod, lipsit de grija zilei de mâine... Nu ducea lips? de nimic... Desigur c? ştia s?-şi
foloseasc? avuuia în aşa fel încât aceasta s?-i aduc? numai satisfacuii. Era prudent şi
nu îşi complica viaua. Dar şi-a pus problema necunoscutului dup? moarte... S-a gândit
desigur c? mai târziu sau mai curând viaua tihnit? de aici se va sfârşi. ?i-a dat seama
apoi c? aceast? viau? nu este totuşi cea adev?rat?, ci viaua veşnic? este f?r? sfârşit.
De aici şi întrebarea: ce s? fac ca s? intru în viau?? (înuelegând în viaua veşnic? şi
adev?rat?). Apoi, faptul c? I s-a adresat:
„Înv?u?torule bun“ şi s-a proşternut la picioarele Lui, înseamn? c? tân?rul auzise de
Iisus, şi a apreciat c? dincolo de calomniile ce I se aduceau, El este totuşi în m?sur?
s? poat? da r?spuns la toate problemele legate de idealul şi destinul uman.
Din întrebarea: „ce s? fac?“, rezult? c? tân?rul este bine intenuionat şi dornic s?
s?vârşeasc? orice fapte bune pentru a
dobândi viaua veşnic?. La iudei era r?spândit? ideea c? faptele
bune sunt pl?cute lui Dumnezeu, iar p?catul este o urâciune înaintea Lui. De
aceea Mântuitorul nu-i spune tân?rului nimic nou, ci îi repet? poruncile cu
referire la viaua semenului: s? nu ucizi, s? nu fi desfrânat, s? nu furi, s? nu m?
rturiseşti strâmb, cinsteşte pe tat?l t?u şi pe mama ta. Porunca a zecea o
exprim? cu îndemnul de a „iubi pe aproapele ca pe tine însuui“. Nu înlocuieşte
porunca a X-a, care prevedea s? nu pofteşti nimic din ce aparuine aproapelui,
fiindc? cel ce iubeşte pe semenul s?u cu nimic nu-l lezeaz? în drepturile lui.
Tot în iubirea fau? de aproapele este implicat? şi iubirea fau? de Dumnezeu.
Spre satisfacuia bunului Înv?u?tor, tân?rul îi r?spunde c? toate acestea le-a p?
zit înc? din tinereue şi întreab? ce-i mai lipseşte. Tinereuea la evrei se socotea
de la vârsta de 12 ani. Se vede c? tân?rul era sincer şi cinstit cu sine însuşi şi cu
semenii din tinereuea cea mai fraged?. De aceea, Mântuitorul îl priveşte cu
drag, în semn de apreciere şi preuuire. Dar Domnul continu?: „dac? vrei s? fii
des?vârşit vinde averile şi le d? s?racilor şi vei avea comoar? în cer, şi vino şi
îmi urmeaz?“. De aici vedem c? Mântuitorul îi cere mai mult decât prescripuiile
Legii. Îi cere altruismul total.
?i întrucât s?racii nu-i vor putea r?spl?ti, Dumnezeu nu-l va l?sa nelipsit, fiindc? în
Cartea Proverbelor este scris c? „cel ce ajut? pe s?rac, împrumut? pe Dumnezeu“. Iar
r?splata lui Dumnezeu
260
Capitolul unu
va fi în cer mult mai de preu decât cea de pe p?mânt. Acea r?splat? va fi sigur?
şi veşnic?. Prin acest îndemn, Mântuitorul se arat? consecvent înv?u?turii şi
misiunii Sale, fiindc? înc? de la începutul activit?uii Sale i-a sf?tuit pe fiii împ?r?
uiei s? nu-şi adune comori pe p?mânt, ci în cer, „fiindc? unde este comoara lor,
acolo este şi inima lor“, iar pe de alt? parte, comorile p?mântului sunt nesigure
şi trec?toare ca viaua care trece în timp, asemenea ierbii câmpului care se
usuc? şi moare... Din nefericire îns? dialogul Mântuitorului cu tân?rul dornic s?
moşteneasc? viaua veşnic? se opreşte aici. Dorinua entuziast? de alt? dat? se
destram?. El era bogat şi nu putea concepe s? renunue la bog?uia sa, oferind-o
s?racilor. Nici nu-şi putea închipui la început c? cei ce doresc s? moşteneasc?
viaua veşnic? în comuniunea lui Dumnezeu trebuie s? fie, gata oricând s?
lepede toat? avuuia lor, ce au pentru a intra în „posesia“ împ?r?uiei lui
Dumnezeu.
Dar pentru a înuelege mai bine cazul tân?rului bogat, îl vom compara cu
vameşul Zacheu. Asemenea tân?rului bogat, şi Zacheu dorea s?-l întâlneasc?
pe Iisus. Era îns? complet dezinteresat. Nu vroia s? „negocieze“ cu Domul
nimic. El nu-şi f?cuse nici un calcul. În sinceritatea sa tainic?, sufletul lui s-a
deschis spre
Domnul şi l-a l?sat pe El s? lucreze la viaua lui. Iar Iisus Domnul
i-a rev?rsat în suflet bucuria împ?r?uiei lui Dumnezeu. ?i s-a umplut de aceast?
bucurie, încât nu a trebuit Iisus s?-i cear? angajamentul unei schimb?ri de mentalitate
şi comportament. Spre deosebire de tân?rul bogat, care s-a mâhnit şi a refuzat s?-L
urmeze pe Iisus când a auzit c? se pune condiuia de a renunua la avuuia sa,
dedicându-se slujirii vieuii celor n?p?stuiui de soart?, Zacheu se ofer? el, d?ruindu-se
acestei slujiri. Tân?rul bogat a r?mas în egoismul s?u feroce, fiindc? nu a cunoscut
adev?rata bucurie a împ?r?uiei lui Dumnezeu. Zacheu îns? a înlocuit egoismul de alt?
dat? cu generozitatea. El avea s? confirme ceea ce de altfel mai înainte Mântuitorul în
pilde despre împ?r?uia lui Dumnezeu, asem?nând-o „comorii ascuns? în uarin? pe
care g?sind-o a t?inuit-o şi de bucuria ei s-a dus şi toate câte avea le-a vândut şi a
cump?rat uarina“. La fel „împ?r?uia lui Dumnezeu se aseam?n? cu un negustor, care
caut? m?rg?ritare bune. ?i g?sind un m?rg?ritar de mult preu, mergând a vândut tot ce
avea şi l-a cump?rat“ (Matei 13, 44–46). Iat? dou? atitudini diferite şi opuse. Tân?rul s-
a întristat aflând c? pentru a dobândi împ?r?uia cerurilor, trebuie s? sacrifici totul,
începând cu eul t?u. Ceilalui când au aflat împ?r?uia (comoara şi m?rg?ritarul) cu
bucurie au vândut totul şi s-au gr?bit s? intre în posesia ei. Dincolo tristeue, aici
bucurie. Dincolo p?r?sirea idealului veşnic, aici entuziasmul
g?sirii lui. Dincolo egoismul dominant, aici lep?darea de sine. Dincolo p?r?sirea lui
Hristos, aici urmarea Lui. Dincolo calcul, aici rodirea vieuii Duhului.
Înv?u?tura care se desprinde din acest dialog o comunic? Mântuitorul ucenicilor
s?i: „mai anevoie îi este funiei s? intre prin urechile acului, decât bogatul în împ?r?uia
lui Dumnezeu“. De aici vedem c? Mântuitorul nu spune c? cel bogat nu poate intra în
împ?r?uia lui Dumnezeu, ci c? îi este cu „anevoie“ (greutate) s? o dobândeasc?. El
poate intra, dar numai dup? ce se subuiaz? de egoismul care îl uine legat de bog?uia
sa, asemenea funiei de la corabie, a odgonului... Foarte mult va trebui odgonului s? se
subuieze pentru a intra prin urechile acului. Tot atât de mult trebuie ca şi bogatul s?
renunue la bog?uiile care îl robesc, care îi domin? viaua, închizându-i orizontul împ?r?
uiei lui Dumnezeu.
Se cuvine s? facem acum o remarc? de fond cu privire la tâlcul cuvintelor
Mântuitorului. Anume, nu bunurile materiale în sine constituie o piedic? în calea
mântuirii, ci sufletul înrobit de ele. Nu posesia lor, ci modul cum au fost acumulate şi
cum sunt folosite. Au fost de-a lungul vremii foarte mului creştini
bogaui, dar au ştiut s? foloseasc? avuuia lor în scopul mântuirii şi
nu al osândei. Ei au procedat întocmai cum i-a recomandat Mân- tuitorul tân?rului: au
vândut tot ce au avut şi împ?ruind-o s?racilor, „cump?rând-o“ comoar? în ceruri.
Pentru aceea numele lor sunt scrise cu litere de aur în calendarul sfinueniei creştine.
Tân?rul bogat era sincer în credinua lui? (El era sincer, îns? cerinua lui era bazat? pe
calcul. El ducea viau? fericit?, f?r? lipsuri şi necazuri aici, şi dorea ca aceasta, sub alt?
form? s? se continue în veşnicie). P?zirea poruncilor e suficient? pentru mântuire? (P?
zirea poruncilor sau faptele bune sunt o condiuie a mântuirii, dar nu sunt suficiente.
Mântuitorul spune tân?rului: „înc? una îui mai lipseşte...“). Care este aceasta?
(Vinderea averilor şi comoar? în cer). A mai râvnit tân?rul dup? împ?r?uia cerurilor
când i s-a pus în fau? aceast? treapt? superioar?? (El s-a întristat, ca de o cauz?
pierdut?). Bog?uia în sine este piedic? în calea mântuirii? (Nu bunurile materiale sunt
în sine piedic? în calea mântuirii, ci modul în care inima nu este legat? de ele. Dac? le
d?m o întrebuinuare egoist? pentru satisfacerea poftelor şi patimilor, ele ne înrobesc,
dar dac? la ele facem p?rtaşi pe cei s?raci, atunci le vom deveni st?pâni, şi vom
transforma bunurile noastre trec?toare
262
Capitolul unu
în bunuri spirituale netrec?toare. Totul depinde cum folosim bunurile

materiale şi cum râvnim dup? bunurile spirituale, cum ştim s? renunu?m la
egoismul nostru, spre a deveni fii ai împ?r?uiei lui Dumnezeu).
ñ Aplicarea
--
Pericopa evanghelic? a „tân?rului bogat“ a fost rânduit? s? fie citit? la Sfânta Liturghie
în Duminica a XII-a dup? Rusalii, spre a ne înv?ua c? pentru a fi cu adev?rat fii ai
împ?r?uiei lui Dumne- zeu se cuvine ca noi s? fim st?pânii bunurilor materiale şi
niciodat? s? nu ne l?s?m înrobiui de ele. Numai aşa orizontul vieuii veşnice ne r?
mâne deschis spre a intra în comuniunea iubirii f ?r? de sfârşit a lui Dumnezeu, preg?
tit? nou? prin jertfa Fiului S?u.
Femeia p?c?toas? supus? judec?uii Mântuitorului
În faua greşelii sau a p?catului, conştiinua moral? ca judec?tor aparuinând sufletului

omenesc, reacuioneaz? diferit. Pe unii îi mustr? de multe ori prea aspru şi ap?sându-i
prea tare, nu-şi mai g?sesc resursele duhovniceşti de revenire şi îndreptare (cum a
fost cazul lui Iuda...). În sufletul altora se trezeşte din adormire şi îi aduce la „venirea
în sine“, la recunoaşterea p?c?toşeniei, a vinov?uiei. ?i astfel apare c?inua ca
renaştere sau regenerare spiritual?... În sufletul altora îns? se trezeşte numai dup?
ce li se arat? propria lor vinov?uie în mod sentenuios din partea altora.
ñ Anunuarea temei
Un astfel de caz ne prezint? pericopa femeii prins? în desfrâu şi supus? judec?uii

Mântuitorului.
ñ Tratarea
Judecata lui Iisus o vom vedea parcurgând relatarea pericopei:

„...?i au dus la El c?rturarii şi fariseii pe o femeie prins? în desfrânare şi
punând-o în mijloc au zis lui: „Înv?u?torule, aceast? femeie a fost prins?
desfrânând. Iar Moise a poruncit în lege s? le ucidem cu pietre pe unele ca
acestea. Deci Tu ce zici? ?i aceasta ziceau ispitindu-L, ca s? aibe de ce s?-L
învinuiasc?. Iar Iisus plecându-se jos, scria cu degetul pe p?mânt. ?i st?ruind
s?-L întrebe, El s-a ridicat şi a zis: cel f?r? de p?cat între voi s? arunce întâi el
cu piatra în ea. ?i iar?şi plecându-se jos, a scris pe p?- mânt. Iar ei auzind şi
mustraui fiind în cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei b?trâni, pân?
la cei din urm?. ?i a r?mas Iisus singur şi femeia stând în mijloc. ?i ridicându-se
Iisus şi nev?zând pe nimeni, decât pe femeie, i-a zis: femeie, unde sunt pârâşii
t?i? Nimeni nu te-a osândit? Iar ea a zis: nimeni, Doamne.
?i i-a zis Iisus: nici Eu nu te osândesc. Du-te şi de acum s? nu mai p?c?tuieşti“ (Ioan
8, 3–11).
Dup? cum vedem c? ne relateaz? textul Sfintei Evanghelii, o femeie a fost prins?
în desfrâu. Iar prevederile legii pentru un astfel de p?cat erau foarte aspre. Se
prevedea c? în cazul în care desfrâneaz? o femeie nem?ritat?, acea femeie era
pedepsit? prin omorârea cu pietre, iar dac? femeia era m?ritat?, atunci erau omorâui,
deopotriv?, b?rbatul şi femeia (Leviticul 20, 10; Deute- ronom 22, 21–24). Poate c?
femeia era nem?ritat?, poate chiar mireas?, g?sit? necinstit? de souul ei, care o
demasc? (Deutero- nom 22, 21). Iudeii ar fi omorât-o, conform prevederilor Legii, dar
nu o puteau face, deoarece, fiind sub st?pânire roman?, sentinua de condamnare,
precum şi executarea ei o f?ceau exclusiv st?pânitorii. Dar c?rturarii şi fariseii erau
nesinceri. Ei doreau mai degrab? s?-I întind? lui Iisus o curs? şi apoi s?-L condamne.
Ei se aşteptau ca, fiind totdeauna blând şi cu iubire, Iisus s? o elibereze. Atunci ar fi
avut prilejul s?-L condamne c? este împotriva prescripuiilor legii. Dac? îns? i-ar fi rostit
sentinua de condamnare, conform legii, L-ar fi pârât st?pânitorilor romani c? nu
respect? legile lor. Iisus nu le d? îns? nici un r?spuns, ci s-a aplecat şi a scris pe nisip.
Ce înseamn? aceast? scriere pe nisip? Unii comentatori spun c? ar fi simulat, fiindc?
nu ştia ce s? le r?spund?, urmând s? le dea apoi un r?spuns care s?-i ruşineze. Aluii
socotesc c? dat? fiind întrebarea pus? cu r?utate, nu merita nici un r?spuns. Se
apreciaz? apoi c? scrierea pe nisip sau pe pereui era un obicei practicat de greci şi de
rabini, spre a se ar?ta c? problema pus? în discuuie, nu este b?gat? în seam?.
264
Capitolul unu
Insistând îns? potrivnicii s? primeasc? r?spunsul, Iisus le spune c? „cel ce nu a p?c?

tuit niciodat? în viaua lui, s? ia primul piatra şi s? arunce“. ?i apoi din nou se pleac? şi
scrie pe nisip. Ce a scris a doua oar?? Unii spun c? tocmai aceste cuvinte. Aluii spun
c? ar fi scris tocmai p?catele celor care condamnau femeia. De ce a scris Mântuitorul
şi a doua oar? pe nisip? Un comentator este de p?rere c? Iisus cunoscând p?catele
pârâşilor, dac? i-ar fi privit în faua, i-ar fi pus în dificultate şi i-ar fi provocat mai mult
contra Lui. I-a l?sat îns? pe seama propriei lor conştiinue s?-i judece. ?i am v?zut c?
textul vine cu precizarea c? „ei auzind şi mustraui fiind de cuget, ieşeau unul câte
unul... Cugetul care i-a mustrat este îns?şi conştiinua p?c?toşeniei lor. Ei toui s?
vârşiser? astfel de p?cate. Pe ale lor îns? nu le-au v?zut. Au fost în stare s? ia pietre şi
s? dea în femeia p?c?toas? pân? ar fi omorât-o. ?i erau atunci satisf?cuui ca au
împlinit legea... Într-o astfel de situauie, conştiinua p?c?toşeniei lor era adormit?. Dar
numai adormit?, nu şi moart?. Ea se trezeşte cu biciul ei de foc spre a-i judeca dup?
dreptate pe cei ce cu neruşinare vedeau numai gre- şeala altora... ?i în urma judec?
uii, sau a mustr?rii conştiinuei, toui p?r?sesc cu laşitate scena de lupt?... Mântuitorul
v?zând în
cele din urm? femeia singur?, aşteptându-şi sentinua, copleşit?
de vinov?uia faptei sale, nu o osândeşte, ci o iart?, cerându-i îns? îndreptarea vieuii ei
p?c?toase.
ñ Aprecierea – Asocierea
Mai cunoaştem şi alte cazuri asem?n?toare de acordare din partea Mântuitorului a

iert?rii f?r? osând?? (Sl?b?nogului de la Vitezda Iisus îi spune: „iat?, te-ai f?cut s?n?
tos, de acum s? nu mai p?c?tuieşti“). Ce i-a spus Domnul lui Zacheu? (C? „s-a f?cut
mântuire casei“ lui. ?i din acel moment viaua lui s-a schimbat. El a r?spl?tit împ?trit pe
toui aceia pe care alt?dat? i-a nedrept?uit). Ce atitudine a adoptat Iisus fau? de
femeia p?c?toas?, care c?indu-se de p?cate, plângea la picioarele Lui şi cu p?rul
capului i le ştergea? (Iertând-o, i-a l?sat în suflet liniştea şi pacea conşti- inuei
eliberat? de p?cat). De aceea, când fariseii întreab? de ce Iisus m?nânc? şi bea cu
vameşii şi p?c?toşii, au primit r?spunsul care i-a dus la t?cere: „Nu cei s?n?toşi au
nevoie de doctor, ci cei bolnavi“. Iar alt? dat? le-a ar?tat cât? bucurie se face în cer
pentru întoarcerea unui p?c?tos pe calea cea bun?, lep?dându-se de p?catul lui.
Vedem apoi c? pe bun? dreptate putea Domnul s? spun? despre Sine c? nu a venit s?
„judece lumea, ci s? o mântuiasc?“ (Ioan 3, 17). Pentru salvarea vieuii şi demnit?uii
omului, iubirea lui Iisus este cu atât mai mare, cu cât şi p?catul omului este mai greu
şi îl apas? mai mult, iar bucuria cerului pentru întoarcerea celui p?c?tos nu are
margini.
ñ Generalizarea
De aici vedem c? Dumnezeu „nu voieşte moartea p?c?tosului, ci ca p?c?tosul s? se

întoarc? de la calea sa şi s? fie viu“ (Iezechiel 33, 11).
ñ Aplicarea
--
?i fiindc? „Dumnezeu voieşte ca toui oamenii s? se mântuiasc? şi s? vin? la

cunoaşterea adev?rului“ (I Timotei 2, 4), trebuie ca fiecare credincios s? fie
totdeauna sincer cu sine însuşi, f?cându-şi treaz? şi dreapt? conştiinua p?c?
toşeniei sale, judecându-se şi îndreptându-se pe sine, înainte de a condamna
pe aluii: „Scoate mai întâi bârna din ochiul t?u, pentru a vedea s? scoui paiul
din ochiul fratelui t?u“ (Matei 7, 5).
Convertirea vameşului Zacheu

Înaintea Sfintelor Sale Patimi, în drum spre Ierusalim, Mântui- torului trece prin
Ierihon. Aici va întâlni pe vameşul Zacheu, asupra c?ruia Domnul va s?vârşi o minune
deosebit? de cele pe care le-am v?zut pân? acum exercitate asupra trupurilor
suferinde şi neputincioase ale oamenilor. Minunea asupra lui Zacheu va avea ca
obiect sufletul lui.
În cele ce urmeaz? ne vom referi la convertirea vameşului Zacheu.
266
Capitolul unu
6. Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue
Textul pericopei „?i intrând, trecea prin Ierihon. ?i iat? un b?rbat, cu numele Zacheu, şi acesta era
mai-marele vameşilor şi era bogat. ?i c?uta s? vad? cine este Iisus, dar nu putea de muluime,
pentru c? era mic de statur?. ?i alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca s?-L vad?, c?ci pe
acolo avea s? treac?. ?i când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis c?tre el: Zachee,
coboar?-te degrab?, c?ci ast?zi în casa ta trebuie s? r?mân.
?i a coborât degrab? şi L-a primit, bucurându-se. ?i v?zând, toui murmurau, zicând c? a intrat s? g?
zduiasc? la un om p?c?tos. Iar Zacheu, stând, a zis c?tre Domnul: Iat?, jum?tate din averea mea, Doamne,
o dau s?racilor şi, dac? am n?p?stuit pe cineva cu ceva, întorc împ?trit. ?i a zis c?tre el Iisus: Ast?zi s-a f?
cut mântuire casei acesteia, c?ci şi acesta este fiu al lui Avraam. C?ci Fiul Omului a venit s? caute şi s?
mântuiasc? pe cel pierdut.“ (Luca 19, 1–10).
Explicarea textului Dup? cum vedem, textul pericopei ne relateaz? despre trecerea Mântuitorului prin
Ierihon. Nu este o noutate, fiindc? iudeii preferau s? „urce“ la Ierusalim prin Ierihon, ocolind Samaria. Aici
Iisus a s?vârşit mai multe minuni, printre care şi aceea a vindec?rii unui orb din naştere. Toate acestea îl
recomandau pe Iisus ca pe profetul ce vine în numele Domnului, spre a s?vârşi lucrarea Lui. Interesul de a-
L vedea pe Iisus încoluise şi în inima lui Zacheu. Era o simpl? curiozitate, sau era un sentiment mai
profund? Evanghelistul nu ne spune. El precizeaz? doar c? Zacheu era mai „marele vameşilor“. În acele
vremi, vameşii îndeplineau funcuia agenuilor fiscali, care strângeau d?rile, sau impozitele de la conauionalii
lor. În prealabil încheiau un contract cu romanii asupritori ca s? le dea o anumit? sum? strâns? de ei ca
impozit. În realitate, pe lâng? cele datorate romanilor, adunau mult mai mult şi câştigul îl împ?rueau între ei
f?r? a-i trage nimeni la r?spundere... În aceast? „echip?“ erau mai mului angajaui, iar Zacheu era şeful lor.
Ei erau urâui de conauionalii lor, mai întâi pentru c? erau în slujba p?gânilor asupritori, iar apoi fiindc? erau
nedrepui şi necinstiui. Numele de
„vameş“ devine sinonim cu cel de „p?c?tos“, dezagreat şi dispreuuit de evrei, asemenea cu numele de „p?
gân“. Zacheu dorea s?-L vad? pe Iisus, dar nu reuşea acest lucru din cauza muluimii. El era urât de
conauionali şi nimeni dintre ei nu avea considerauie fau? de el, nici nu-i acorda atenuie, f?cându-i loc s?
treac? în fau?, pe drumul unde avea Iisus s? mearg?. Îl dezavantaja şi statura
lui mic?. De aceea se urc? într-un sicomor aflat pe marginea drumului. Va fi r?mas
foarte surprins când Iisus îi acord? atenuie maxim?, poruncindu-i s? se dea jos din
pom, şi oferindu-i-se ca oaspete. Desigur, nimeni nu a înueles prea mult. Iisus privea
îns? în adâncul de tain? a sufletului lui Zacheu. De acolo a izvorât şi dorinua de a-L
vedea pe Iisus. Iar Iisus a venit în lume tocmai pentru salvarea p?c?toşilor, fiindc? „cei
bolnavi şi nu cei s?n?toşi au nevoie de doctor“. ?i unul dintre aceştia era Zacheu. Iisus
nu a v?zut în sufletul lui Zaheu p?catul, ci chipul lui Dumnezeu desfigurat de p?cat. ?i
Zacheu era fiul lui Avraam, fiul lui Dum- nezeu. ?i în el se cuvenea s? str?luceasc?
chipul lui Dumnezeu, chiar dac? acum este întunecat de p?cat. Iisus va cur?ua
sufletul lui Zacheu de noroiul p?catului şi îl va face str?lucitor ca aurul. Aceasta este
minunea de tain? a învierii la viaua lui Dumnezeu a unui om mort în p?catul s?u. ?i
iat? convertirea ca schimbare de mentalitate şi de comportament. Iat? minunea lucr?
rii harului lui Dumnezeu în inima unui p?c?tos. Dup? întâlnirea cu Iisus, în casa lui şi
mai ales în sufletul lui, Zacheu va deveni un alt om, cu totul schimbat. El, care pân?
acum era dominat de nes?buita dorinu? de îmbog?uire, devine generos, capabil s?
jertfeasc? totul
pentru împ?r?uia lui Dumnezeu, care se dezvolt? în sufletul lui
ca „pace, bucurie şi dreptate în Duhul Sfânt“ (Romani 14, 17).
De fapt, sensul adânc al convertirii lui Zaheu rezid? în actul lui de poc?inu?, redat
mai bine prin cuvântul biblic grecesc
„metanoia“, care indic? schimbarea modului de a gândi, adic? a mentalit?uii, care
atrage dup? sine schimbarea de comportament. Poc?inua - metanoia, este îns?şi
mesajul Evangheliei. Pe fundalul s?u, Mântuitorul îşi aşeaz? îns?şi tema prop?v?duirii
Sale:
„Poc?iui-v? c? s-a apropiat împ?r?uia lui Dumnezeu“ (Matei 4, 17); sau „Poc?iui-v? şi
credeui în Evanghelie“ (Marcu 1, 15). Tocmai aceast? realitate o remarc?m în
convertirea lui Zacheu. El a devenit o f?ptur? nou?. S-a lep?dat de egoismul s?u
feroce. Nedrept?uile s?vârşite alt? dat? se transform? într-un act de iubire jertfelnic?,
având un caracter reparatoriu. C?inua sa nu este un act declarativ, un simplu regret, o
p?rere de r?u, nici chiar o mustrare a conştiinuei pentru nedrept?uile s?vârşite, ci se
constituie într-o schimbare total? prin fapte, nu prin vorbe, fiindc? înnoirea care a
încoluit în sufletul lui d? acum roadele cele mai îmbelşugate, spre a dovedi c? „împ?r?
uia lui Dumnezeu nu st? în vorbe, ci în putere (în fapte)“ (I Corinteni 4, 20). Iar Zaheu
devenise acum fiu al împ?r?uiei; „cele vechi au trecut, iat? toate s-au f?cut noi“ (II
Corinteni 5, 17), asemenea fiului risipitor întors la casa p?rinteasc?, sau a tâlharului
mântuit pe Golgota...
268
Capitolul unu
Convertirea lui Zaheu ne aminteşte de cuvântul Domnului cu privire la împ?r?uia lui

Dumnezeu pentru care omul jertfeşte totul:
„...Iar?şi, asemenea este împ?r?uia cerurilor cu o comoar? ascuns? în uarin?, pe care
g?sind-o un om a t?inuit-o şi de bucuria ei s-a dus şi toate câte avea le-a vândut şi a
cump?rat uarina. Asemenea este iar?şi împ?r?uia cerurilor, ca un neguu?tor, care
caut? m?rg?ritare bune; şi g?sind un m?rg?ritar de mult preu, mergând a vândut tot ce
avea şi l-a cump?rat“ (Matei 13, 44–45).
Dup? cuvintele de autentic? valoare creştin?, marea minune s?vârşit? de Iisus nu
o constituie „vindecarea sl?b?nogilor, muuilor, surzilor, leproşilor, orbilor, muribunzilor,
nu înmuluirea pâinilor, umblarea pe mare, t?m?duirea demonizauilor şi nici chiar
învierea moruilor. Minunea cea mai mare şi f?r? seam?n aceasta este: prefacerea
total? a omului, s?vârşit? atât în vremea în care a tr?it El pe p?mânt, cât şi dup? în?
luarea Sa la cer, de-a lungul veacurilor, prin şirul practic infinit de mucenici, sfinui,
convertiui, transfiguraui. Este metanoia pe care am numit-o totala dezinte- grare a
omului p?c?tos şi imediata lui metamorfozare în subiect de jertf?. Iat? cea mai
uluitoare minune a Domnului, neîntrecut?, care pe toate celelalte le las? în urm? şi le
pune în umbr?, oricât
de cutremur?toare ar fi ele. Dar metanoia pentru cine ştie ce este
viaua şi cunoaşte firea omeneasc?, se arat? cu totul mult deasupra frângerii legilor
naturale de c?tre Mântuitorul. C?ci legile naturii sunt deterministe, cauzale şi pasive, şi
se supun F?c?torului lor, pe când fiinua înzestrat? cu darul gândirii şi conştiinuei
libere, pentru a-i determina schimbarea, divinitatea îns?şi are de înfrânt dreptul de
liber? alegere d?ruit omului. De data aceasta ea nu porunceşte scurt, ci numai
acuioneaz? pe calea harului îndrum?tor“ (Nicolae ?teinhardt, «D?ruind vei dobândi»
— Cluj-Napoca, 1994, p. 55).
Ce a determinat convertirea lui Zacheu? (Dorinua lui sincer? de a-l vedea şi întâlni pe
Mântuitorul. Domnul se ofer? tuturor acelora care din dorinu? sincer? îl caut?. „Cel ce
vine la mine nu-l voi scoate afar?“; „...cel ce deschide uşa voi intra la el şi voi cina cu
el şi el cu mine“). În ce a constat convertirea lui Zacheu? (În schimbarea de
mentalitate şi comportament). Cum s-a manifestat înnoirea vieuii lui Zacheu? (L?
comia dup? acumularea nedreapt? de bunuri s-a transformat într-o generoas?
jertfelnicie: jum?tate din averea sa o va da s?racilor, iar dac? a nedrept?uit pe cineva
îi va întoarce împ?trit înapoi).
ñ Aplicarea
--
În înuelepciunea sa, Biserica a hot?rât ca pericopa evanghelic? privind convertirea lui
Zacheu s? fie citit? la Sfânta Liturghie în Duminica a XXII-a dup? Rusalii, înainte de
postul Sfintelor Patimi, spre a ne preg?ti duhovniceşte s?-L c?ut?m şi noi pe
Mântuitorul, şi înnoiui duhovniceşte s? ne facem p?rtaşi jertfei
şi învierii Sale.
Intrarea solemn? a Mântuitorului în Ierusali m

Împlinind întru totul Legea, Mântuitorul împreun? cu Sfinuii Apostoli mergeau în

fiecare an la s?rb?toarea paştilor la templul din Ierusalim. Numai c? în cel de al treilea
an al activit?uii Sale, înaintea Sfintelor Patimi, intrarea Domnului în Ierusalim nu a
avut un caracter obişnuit ca în anii trecuui, ci un caracter solemn sau triumfal.
Vom vedea astfel ce ne spun Sfintele Evanghelii cu privire la intrarea solemn? a

Mântuitorului în Ierusalim, precum şi explicarea pericopei evanghelice referitoare la
acest eveniment.
ñ Dirijarea înv?u?rii. Însusirea noilor cunoştinue
Textul pericopei „?i când s-au apropiat de Ierusalim şi au venit spre Bethfage pe
muntele M?sliniior atunci Iisus a trimis pe doi din înv?u?cei, zicându-le: mergeui în
satul din faua voastr? şi îndat? veui afla o asin? legat? şi mânzul cu ea, dezlegaui-o şi
aduceui-o
270
Capitolul unu
la mine şi de v? va zice cineva ceva, veui spune c? Domnul are trebuinu? de ei. ?i
îndat? îi va slobozi. Iar aceasta s-a f?cut, ca s? se împlineasc? ceea ce s-a spus prin
profetul, care zice: „Spuneui fiicei Sionului: iat? regele t?u vine la tine, blând şi şezând
pe asin, adic? pe mânz, fiul celei de sub jug“. ?i mergând ucenicii au f ?cut precum le-
a poruncit lor Iisus. ?i au adus asina şi mânzul şi au pus pe ele veşmintele lor şi El a
şezut pe acesta. Iar cea mai mare parte din muluime au aşternut hainele lor în cale,
iar aluii t?iau ramuri din arbori şi le aşezau pe cale. Iar muluimile, care mergeau
înaintea Lui şi care veneau în urma Lui strigau, zicând:
„Osana Fiul lui David, binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului; Osana întru
cei de sus! ?i intrând în Ierusalim s-a cutremurat toat? cetatea, spunând: cine este
acesta? Iar muluimile ziceau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii“,
(Matei 21, 1–11). „?i unii din fariseii din muluime au zis c?tre El: înv?u?torule, ceart?-
ui ucenicii. ?i r?spunzând le-a zis: spun vou? c? de vor t?cea aceştia, pietrele vor
striga. ?i când s-a apropiat, v?zând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: de ai fi
cunoscut şi tu m?car în ziua aceasta a ta, cele pentru pacea ta!
Dar acum s-au ascuns pentru ochii t?i. C?ci vor veni asupra ta
zile, când vr?jmaşii t?i vor s?pa şanu împrejurul t?u şi te vor
înconjura şi te vor strâmtora din toate p?ruile. ?i te vor face una cu p?mântul, pe tine
şi pe copiii t?i în tine şi nu vor l?sa în tine piatr? pe piatr? pentru c? nu ai cunoscut
vremea cercet?rii tale“ (Luca 19, 39–44).
Explicarea textului În dimineaua primei zile a s?pt?mânii, şi anume la 9 nisan,

Domnul se afla cu ucenicii în Betania, localitate aflat? pe drumul de la Ierihon la
Ierusalim, pe coasta de est a muntelui M?slinilor. De la Betania pân? la
Ierusalirn erau 2–3 km. Venind din Ierihon înc? de vineri, ajunsese seara târziu
la casa primitoare a prietenului S?u, Laz?r din Betania (Ioan 12, 1 ). Aici a avut
loc a doua zi, adic? sâmb?t?, miruirea Sa de c?tre Maria, sora lui Laz?r (Ioan
12, 12), iar în prima zi a s?pt?mânii, conform datinei str?bune, va merge la
Ierusalim. Muluimea pelerinilor soseau la Ierusalim ca s? s?rb?toreasc?
paştile pân? în dup? amiaza primei zile a s?pt?mânii, fiindc? a doua zi, potrivit
legii mozaice, fiecare cap de familie era obligat s?-şi aleag? un miel de jertf?,
pe care s?-l junghie cu 4 zile mai târziu (ziua de paşti, seara zilei de 14–15
nisan) la templu şi apoi s?-l m?nânce cu ierburi amare şi cu azime. Al?turându-
se pelerinilor galileieni, care se îndreptau spre Ierusalim (venind din Ierihon,
unde au r?mas în ziua sabatului), Domnul trimite pe doi din înv?u?ceii
S?i la Bethfage, localitate situat? la 1/2 km de Betania, s?-i aduc? o asin? şi mânzul
ei, pe care le vor g?si acolo legate. De bun? seam? c? st?pânul animalelor era
cunoscut sau prieten al Dom- nului. Dac? pân? la Betania venise pe jos (23 km de
Ierihon), distanua de 2–3 km pân? la Ierusalim o va face solemn c?lare pe mânzul
asinei, spre a se împlini profeuia scris? de proorocii Zaharia şi Isaia: „Acestea s-au f?
cut, pentru ca s? se împlineasc? ceea ce s-a spus prin profetul care zice: spuneui
fiicei Sionului: iat?, regele t?u vine la tine, blând şi şezând pe un asin, pe un mânz, fiu
al celei de sub jug“ (Zaharia 9, 9; vezi şi Isaia 62, 11).
„Fiica Sionului“ din profeuie este cetatea Ierusalimului care a fost zidit? pe muntele
Sion; iar regele care vine blând şi c?lare pe mânzul asinei era regele mesianic, cel
aşteptat. Cum mânzul asinei, ce nu mai fusese c?l?rit de nimeni (Marcu 11, 2), nu
avea şea pe el, Apostolii au aşternut hainele lor.
Asinul era la cei vechi tipul animalului blând, modest şi paşnic, fiind folosit pentru
c?l?rie nu numai de poporul de rând, ci şi de mai marii lui. Dasc?lii Bisericii dând o
interpretare duhovniceasc?, arat? c? asina îmblânzit? şi înjugat? reprezint? legea
veche, care îl uinea pe om în prescripuiile ei rigide şi care
se sfârşeşte; iar mânzul neîmblânzit şi liber pe care a mers Mân-
tuitorul prefigureaz? Biserica, adic? poporul cel nou întinat pân? atunci, dar care a
devenit curat dup? ce Iisus s-a aplecat asupra lui. Dup? cum pe mânzul asinei „nimeni
dintre oameni nu a şezut vreodat?“ (Marcu 11, 2; Luca 19, 30), tot aşa nici la tân?rul
popor al lui Dumnezeu provenit dintre neamuri, mai înainte de credinua în Hristos, n-a
fost vreun profet sau apostol, ca s?-l supun?,
„jugului legii divine“. Peste aceste neamuri care se legaser? cu p?catele lor
trebuie s? stea Fiul lui Dumnezeu; nu pentru c? El ar fi avut nevoie s? fie odihnit
de ele, ci ca El s? le dea adev?rat? şi mai mult? odihn?. Dac? pe cai veneau c?
l?ri eroii şi împ?rauii mândri, biruitori în r?zboaie, gata s? calce în picioare tot
ce întâlneau în cale, aclamaui cu ramuri de finic, în sunete de fluiere şi
uambale; Domnul c?lare pe asin intr? în Ierusalim ca un Principe al p?cii
aclamat cu însufleuire şi entuziasm de întreg poporul adunat în Sfânta Cetate.
?i pentru a-i face intrarea cât mai solem- n?, în omagierea lor, îşi întindeau
hainele pe locul unde avea s? treac? asinul, ca nu cumva acesta s? se
poticneasc?, sau s? alunece pe pietrele ascuuite.
Mului dintre ei t?iau în calea Domnului chiar ramuri din arbori, ar?tând prin
aceasta c? şi natura neînsufleuit? particip? cu bucurie la intrarea solemn? a
Mântuitorului în Ierusalim. Localnicii Îl întâmpin? cu ramuri de finic, ca simbol al
bucuriei
272
Capitolul unu
lor (Ioan 12, 13). ?i astfel, într-un entuziasm plin de m?reuie şi respect, temeluit
pe convingerea c? Iisus este Mesia care acum va întemeia împ?r?uia Sa,
strigau f?r? încetare prin cuvintele psalmistului: „Osana, Fiul lui Dumnezeu!
Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului. Osana întru cei de sus!“
(Psalmul 117, 25–26). „Osana“ însemnând „mântuieşte-ne“, exprim ?
con vingerea mu lu imii c? Iisus este Mesia, Fiul lui Da vid , eliberatorul
poporului şi întemeietorul împ?r?uiei mesianice mult aşteptate. Desigur,
entuziasmul muluimii era determinat şi de prezenua lui Laz?r înviat din morui,
dup? cum arat? evanghelistul:
„Deci, d? m?rturie muluimea care era cu El, când striga pe Laz?r din mormânt şi l-a
sculat din morui. De aceea L-a şi întâmpinat atâta muluime, c? auzise c? El a f?cut
minunea aceasta“ (Ioan 12, 17–18). Fariseii îns? cârtitori şi invidioşi îl îndemn? pe
Domnul s? opreasc? aclamauiile muluimii. Se gândeau poate la faptul c? aclamat ca
mesia-rege nu ar fi fost pe placul st?pânirii romane şi ar fi obligat-o s? intervin? prin
forua armat?...
Pe de alt? parte, îns?, ei aşteptau pe mesia eliberatorul şi întemeietorul împ?r?
uiei davidice. Îl aşteptau venind în triumf pe norii cerului (Daniel 7, 13–14). De fapt,
dup? vechea lor
tradiuie, Mesia va veni pe norii cerului, dac? poporul va fi g?sit
atunci credincios Domnului; iar dac? va fi g?sit necredincios, va veni — aşa
cum a proorocit Zaharia „blând şi smerit pe mânzul asinei“. Desigur c? în
mândria lor, ei se considerau credincioşi, încât îl aşteptau mai degrab? venind
pe norii cerului... În fond inima le era impietrit? chiar în faua împlinirii unei
proorocii (a lui Zaharia)... Le-a mai f?cut de altfel Domnul de atâtea ori proba
mesianit?uii Sale, şi totuşi nu au crezut în El... „În mijlocul cânt?rilor n?dejdii
vremurilor mesianice, cortegiul continu ? s? coboare spre valea str?veche şi
umbroas? a cedrilor. În vale se vede cetatea Ierusalimului (Luca 19, 41), de o
parte şi de alta împrejmuit? de multe coline. În razele soarelui prim?varatec care
apunea, templul împodobit cu aur şi marmur? alb? şi înconjurat de un întreg
ansamblu de palate, gr?dini, case, unele mai frumoase decât altele, apare în
toat? m?reuia lui. În faua acestei privelişti, cu sufletul mâhnit de intervenuia r?
ut?cioas? a fariseilor, Mântu- itorul este şi mai mult cuprins de tristeue. Privind
spre Ierusalim, El îl vede aievea aşa cum avea s? fie peste 40 de ani: asediat şi
apoi d?râmat de armatele romane“ (Magistrand Gheorghe Sîrbu
— „Intrarea solemn? a Mântuitorului în Ierusalim“, în rev. «Studii Teologice», nr. 7–8 /
1959, p. 463–464). Muluimea înainteaz? îns? cu bucurie şi entuziasm spre centrul
Ierusalimului, aclamându-L pe Profetul din Galileea, pe Mesia, Fiul lui David,
conducându-L apoi spre templu unde intra asemenea lui Solomon dup? ce a fost uns
rege. Încheind relatarea intr?rii solemne a Mân- tuitorului în Ierusalim, evanghelistul
precizeaz? c? „intrând în templu, s-a uitat împrejur la toate şi fiind timpul înaintat a
ieşit şi a plecat împreun? cu cei 12 Apostoli ai S?i, reîntorcându-se în Betania“ (Marcu
11, 11).
Intuiuia se poate face ar?tându-se tabloul intr?rii solemne a Mântuitorului în
Ierusalim pe mânzul asinei, în aclamauiile entuziaste ale poporului.
Când a avut loc intrarea solemn? a Mântuitorului în Ierusalim? (La 9 nisan, în prima zi
a s?pt?mânii, adic? duminica, cu o s?pt?mân? înaintea învierii Sale). Care a fost
caracterul intr?rii Sale în Ierusalim? (Intrarea Domnului în Ierusalim a avut un caracter
solemn, triumfal). Era ea întru toate asemenea intr?rilor triumfale ale înving?torilor în
r?zboaie? (Nu a fost asemenea lor. Mântuitorul intr? în Ierusalim blând şi smerit, c?
lare pe mânzul asinei, ca un Domn al p?cii, biruitor asupra moruii). De ce a fost
necesar? intrarea solemn? a Mântuitorului în Ierusalim? (Fiindc?
ea a fost proorocit? înc? din Vechiul Testament şi trebuia s? se împlineasc?,

fiindc? Iisus era Mesia, Fiul lui David, care prin Jertfa Sa va împ?ca lumea cu
Dumnezeu şi va deschide o er? nou? în istoria mântuirii noastre). Au înueles
Apostolii şi muluimea care Îl aclama cu bucurie şi entuziasm acest caracter
mesianic al intr?rii Domnului în Ierusalim? (Evanghelistul ne spune clar c? nu L-
au înueles: „Acestea nu le-au înueles ucenicii Lui la început, ci numai dup? ce
s-a prosl?vit Iisus...“ (Ioan 12, 16), adic? dup? învierea Domnului şi a pogorârii
Sfântului Duh „şi- au adus aminte c? acestea erau pentru El scrise“ (La fel şi
muluimea entuziasmat? de învierea lui Laz?r vedea în Iisus un Mesia politic
eliberator, care acum le va da lor st?pânirea acestei lumi). Care a fost
atitudinea fariseilor fau? de intrarea solemn? a Mân- tuitorului în Ierusalim? (Ca
totdeauna, cârtitori şi invidioşi, ei cer Domnului s? opreasc? entuziasmul
muluimii. De data aceasta le era probabil şi team? de o eventual? intervenuie
armat? a romanilor st?pânitori). Care a fost atitudinea Mântuitorului fau? de
Sfânta Cetate în care a intrat? (El a plâns soarta ei tragic? ce o va aştepta în
viitor). Cum se sfârşeşte intrarea solemn? a Mân- tuitorului în Ierusalim? (Se
sfârşeşte la templu, adic? la Casa lui Dumnezeu).
274
ñ Aplicarea
Capitolul unu
Creştinii s?rb?toresc intrarea triumfal? a Mântuitorului în Ieru- salim duminica

dinaintea învierii Domnului. Aceast? duminic? se mai numeşte şi a „Floriilor“,
credincioşii ducând pe la casele lor s?lcuue sfinuite de Biseric?, în semnul ramurilor
de finic cu care a fost întâmpinat Domnul când şi-a f?cut intrarea solemn? în
Ierusalim.
Biserica p?streaz? amintirea entuziasmului cu care Domnul a fost întâmpinat în
Ierusalim înaintea Sfintelor Patimi, prin imnul: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot,
plin este cerul şi p?mântul de m?rirea lui. Osana întru cei de sus!“ cântat în cadrul
Sfintei Liturghii, tocmai înaintea prefacerii darurilor, adic? înaintea Jertfei aduse pe
Sfântul Altar.
S? cânt?m cu touii acest imn triumfal, care ne aminteşte de intrarea solemn? a
Mântuitorului în Ierusalim, înaintea Sfintelor Sale Patimi.
ñ --
Se va înv?ua acest imn liturgic.
Cina cea de tain?

?tiind c? se va desp?rui de cei pe care i-a ales şi care L-au urmat trei ani pe drumuri
pr?fuite, aclamaui sau huiduiui de multe ori, Mântuitorul a dorit s? le asigure o
continu? r?mânere al?turi de ei, sub o form? cu totul nou?, neînueleas?, dar adânc
simuit? în viaua lor sau a celor ce vor crede în El pân? la sfârşitul veacurilor.
Aceast? form? este împ?rt?şirea cu Trupul şi Sângele S?u, care s-a s?vârşit pentru
prima dat? în Joia Sfintelor Patimi, cu prilejul Cinei celei de Tain?, la care ne vom
referi în cele ce urmeaz?.
Iat? ce ne spun Sfintele Evanghelii despre acest eveniment central în opera de
mântuire s?vârşit? de Domnul nostru Iisus Hristos:
„Iar mai înainte de s?rb?toarea Paştilor, ştiind Iisus c? I-a venit ceasul s? se
mute din lumea aceasta la Tat?l, a ar?tat c? iubind pe ai S?i care erau în lume,
pân? în sfârşit i-a iubit“ (Ioan 13, 1). Aflându-se îns? în Betania, o localitate cam
la 2 –3 km de Ieru- salim, a trimis pe Petru şi pe Ioan (Luca 22, 8), ca intrând în
cetate (Ierusalim), iat? „v? va întâmpina un om ducând un vas de lut cu ap?.
Mergând dup? el în casa unde va intra, ziceui st?pânului casei: unde este înc?
perea în care s? m?nânc paştile cu ucenicii mei? ?i el v? va ar?ta un foişor
mare, aşternut. Acolo g?tiui“ (Luca 22, 10–12). Era desigur casa unei
cunoştinue apropiate, sau prieten al Domnului, poate casa lui Ioan Marcu,
Evanghelistul de mai târziu. În seara aceleiaşi zile de joi, a venit Iisus din
Betania în Ierusalim, la casa unde era preg?tit? cina şi s-au aşezat la mas?.
Obiceiul era s? stea la mas? culcaui pe cotul stâng şi s? m?nânce cu mâna
dreapt? bucatele din farfurie.
Apoi, Iisus „s-a sculat de la Cin? şi şi-a pus veşmintele şi luând un ştergar,
s-a încins. Dup? aceea a turnat ap? în lighean şi a început s? spele picioarele
ucenicilor şi s? le ştearg? cu ştergarul cu care era încins. Deci, a venit la Simon
Petru şi acela I-a zis: Doamne, au Tu vrei s?-mi speli picioarele? A r?spuns
Iisus şi i-a zis: ceea ce fac eu tu nu ştii acum, iar dup? acestea vei pricepe. A zis
Simon Petru Lui; Doamne, în veac nu-mi vei sp?la picioarele. I-a r?spuns
Iisus: de nu te sp?l nu ai parte de mine. A zis Simon Petru Lui: Doamne, spal?-
mi nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul. A zis Iisus: cel ce s-a sc?ldat, nu
are trebuinu? decât picioarele s? i se spele, c?ci este curat tot: şi voi sunteui
curaui, dar nu toui. C?ci ştia pe cel ce avea s?-L vând?... Deci dup? ce le-a sp?
lat picioarele şi şi-a luat veşmintele, şezând, iar?şi le-a zis: înuelegeui ce v-am
f?cut? M? numiui înv?u?tor şi Domn şi bine ziceui, c? sunt. Deci, dac? Eu,
Domnul şi Înv?u?torul v-am sp?lat picioarele, pild? v-am dat, ca precum v-am
f?cut Eu şi voi s? faceui“ (Ioan 13, 4 –15).
276
Capitolul unu
Iar apoi „mâncând ei, a luat Iisus pâinea şi muluumind, a frânt şi a dat ucenicilor
şi a zis: „Luaui, mâncaui, acesta este Tru- pul Meu“. ?i luând paharul şi muluumind, le-
a dat zicând: Beui dintru acesta toui. Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi care
pentru mului se vars? spre iertarea p?catelor“ (Matei 26, 26–28). „Aceasta s? o faceui
spre pomenirea Mea“ (Luca 22, 19).
„?i zic vou? c? nu voi mai bea din aceast? road? a viuei pân? în ziua aceea, pân?
când voi bea cu voi în împ?r?uia Tat?lui Meu“ (Matei 26, 29). „?i mâncând ei, Iisus s-a
tulburat cu duhul şi a m?rturisit şi a zis: Amin, amin gr?iesc vou?, c? unul dintre voi
M? va vinde“ (Ioan 13, 21). „Iar ei întristându-se foarte mult, a început s? zic? fiecare
dintre ei: nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El r?spunzând a zis: cel ce a întins cu mine
mâna în blid, acela ma va vinde. ?i Fiul Omului va merge dup? cum este scris despre
El, dar vai acelui om prin care Fiul Omului se va vinde. Bine era de nu se n?ştea. ?i r?
spunzând Iuda, cel ce L-a vândut, a zis: nu cumva sunt eu, Înv?u?torule? Zis-a lui: tu
ai zis.“ (Matei 26, 22–25). „?i dup? pâine a intrat în el satana. Deci i-a zis Iisus: ceea
ce ai de gând s? faci, f? mai degrab?. ?i nimeni din cei ce şedeau la mas? nu au ştiut
pentru ce i-a zis acestea; c? unii
socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c?-i zice Iisus: cump?r?
cele ce ne trebuie pentru s?rb?toare, sau s? dea ceva s?racilor. ?i dup? ce a
luat pâinea, a ieşit îndat? şi era noapte“ (Ioan 13, 27–30). În continuare, Domnul
le vorbeşte Sfinuilor Apostoli despre
„sminteala ce-i va cuprinde“ peste câteva clipe, prevestind Sfân- tului Apostol Petru
lep?darea... ?i-i îndeamn? în acelaşi timp pe Apostoli s? se iubeasc? unul pe altul, aşa
cum El i-a iubit pe toui, f?g?duindu-le venirea Mângâietorului, Duhul adev?rului, şi
încheind cu rug?ciunea c?tre P?rintele ceresc pentru r?mânerea lor şi a celor ce vor
crede prin ei, în iubirea Lui. Îi asigur?, în sfârşit, de Învierea Sa din morui. „?i dup? ce
au cântat laude, au ieşit la muntele M?slinilor“ (Matei 26, 30).
Ce eveniment a avut loc joi, înaintea Sfintelor Patimi? (A avut loc anticiparea s?rb?
toririi paştilor de c?tre Mântuitorul şi Sfinuii Apostoli). Când era s?rb?toarea paştilor la
iudei? (Sâmb?ta). De ce Mântuitorul a anticipat aceast? s?rb?torire? (Fiindc? ştia c?
de paşti se va aduce Jertfa de isp?şire, eliberând lumea de p?cat). Cum a s?rb?torit
Mântuitorul paştile? (Dup? obiceiul iudaic, dar au mai intervenit şi alte elemente
specifice). Care sunt acestea? (Sp?larea picioarelor ucenicilor ca pild? de smerenie şi
de slujire;
de m as ca re a v â n z ? t o r u l u i , p re c i za re a l e p ?d?r i i lui Pet ru, promisiunea

unui Mângâietor, a Duhului Sfânt, îndemn la iubire, rug?ciunea c?tre Tat?l,
prevestirea învierii Sale, şi mai ales prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi
Sângele S?u, precum şi oferirea Sfinuilor Apostoli spre împ?rt?şire. Acesta
este aspectul tainic al Cinei). Cum s-a desf?şurat aceast? prefacere sau Cina
de Tain?? (Am v ?zut c? Sf intele Evanghelii reproduc f idel cuvintele
Mântuitorului, referitoare la prefacerea pâinii în Trupul S?u şi a vinului în
Sângele S?u). Care sunt cuvintele referitoare la prefacerea pâinii în Trupul S?
u? (Sunt cinci cuvinte: a luat, a muluumit, a frânt, a dat şi a zis). Ce putem
remarca de aici? (C? Iisus a luat pâinea, iar dup? ce a muluumit nu a mai fost
pâine, ci trupul S?u). Dar cu paharul? (Tot la fel. Dup? ce a muluumit nu a mai
fost vin, ci sângele S?u). ?tiut fiind faptul c? iudeii foloseau de paşti azima, ne
întreb?m dac? Mântuitorul a folosit la Cina cea de Tain? azima sau pâinea
dospit?? (Am v?zut c? fiind joi, El a anticipat s?rb?toarea paştelui iudaic, care
era sâmb?t?. Deci nu a folosit azima, ci pâinea dospit?).
ñ Aplicarea
Cina cea de Tain? constituie centrul cultului divin public, ea s?vârşindu-se în cadrul
Sfintei Liturghii, prefacerea pâinii şi vinului având loc atunci când arhiereul sau preotul
rosteşte rug?ciunea de muluumire, numit? „epiclez?“, iar strana şi cre- dincioşii cânt?:
„Pe Tine Te l?ud?m“... (Se va cânta aceast? cântare, precum şi: „Cu Trupul lui Hristos
v? cuminecaui...“).
Se vor înv?ua aceste dou? cânt?ri bisericeşti.
278
Capitolul unu
--
Tr?darea Mântuitorului şi moartea lui Iuda

Care sunt zilele de post rânduite de Biseric? peste s?pt?mân?? (Miercurea şi Vinerea). De ce s-au
fixat aceste zile de post? (Fiindc? ele ne amintesc de evenimentele dureroase din istoria mântuirii
noastre). De ce ne aminteşte vinerea? (De moartea Mântuitorului pe cruce). Dar miercurea? (De
o alt? întâmplare dureroas?, şi anume despre tr?darea lui Iisus de c?tre unul din Apostolii S?i, Iuda
Iscarioteanul).
Ne vom referi în cele ce urmeaz? tocmai la aceast? trist? şi dureroas? fapt? a tr?d?rii lui Iisus şi moartea lui
Iuda.
Sfintele Evanghelii ne spun c? Iuda a fost unul din cei 12 Apos- toli aleşi de Domnul. Numele lui Iuda (în
original Iehuda), înseamn? „gloria“, „m?rirea“, „lauda“. El mai poart? şi adaosul
„Iscariotul“, spre a indica originea lui din Cariot (sau Heriot), în Iudeea. Dac? toui ceilalui Apostoli
erau galileieni (Fapte 2, 7), Iuda era din Iudeea, unde s-a n?scut şi Hristos Domnul. El apare în lista
Apostolilor ca ultimul ales al lui Iisus (Matei 10, 2–4; Marcu 3, 16–19; Luca 6, 14–16). Evangheliile
ne spun, pân? la actul vânz?rii Înv?u?torului, puuine lucruri despre el. Nu ne apare nici o ocazie în
care s?-L fi sup?rat pe Domnul. Era totuşi necinstit şi nesincer. Evanghelia ne spune şi mai clar, c? el
fiind acela care „uinea punga“, îşi însuşea pentru sine „din ce se punea în ea“. ?i este numit în mod
direct, f?r? nici un menajament: „hou“. Astfel relatându-se episodul din Betania, cu şase zile înainte
de paşti când Maria „luând un litru cu mir de nard curat, de mult preu, a uns picioarele lui Iisus şi le-
a şters cu p?rul capului ei“,
„încât casa s-a umplut cu mirosul mirului“. Iuda a avut de obiectat
c? mai bine acest mir s-ar fi vândut pe 300 de dinari, bani care s-ar fi dat s?racilor.
Evanghelia vine cu precizarea: „a zis aceasta nu pentru c? avea grij? de s?raci, ci
pentru c? era „hou“ (fur) şi uinea punga şi lua din ce se uinea în ea (Ioan 12, 1–6). A
urmat apoi tr?darea. Sinedriul sau tribunalul iudaic hot?râse „s? prind? pe Iisus cu
viclenie şi s?-L ucid?“ (Matei 26, 4). Îşi luaser? m?suri de prevedere, chibzuind s? s?
vârşeasc? fapta dup? „ziua praznicului“ (paşti), „ca s? nu se fac? tulburare în popor“
(Matei 26, 5).
Numai bine c? Iuda mergând la ei s-a oferit s?-L dea pe Iisus în mâinile lor, r?
mânând ca ei s? stabileasc? preuul. A c?zut de acord la oferta unei sume derizorii: 30
de arginui adic? 30 siclii de arginui, sum? care se pl?tea unui st?pân de sclavi, în
situauia când un bou împungea un sclav sau o sclav?, urmând ca boul s? fie ucis cu
pietre (Exod 21, 32). Prin aceasta se împlinea precizarea profetului Zaharia: „Dac?
socotiui cu cale, daui-mi simbria, iar dac? nu s? mi-o pl?tiui. ?i mi-au cânt?rit simbria
mea de 30 de arginui“ (11, 12). Evanghelia mai precizeaz? c? Iuda s-a înueles şi cu
conduc?torii templului, adic? cu aceia dintre preoui şi leviui care fiind în serviciul
templului, f?ceau de paz? zi
şi noapte acolo. „Iar satana a intrat în Iuda... şi mergând el a
vorbit cu mai marii preouilor şi cu c?peteniile oastei cum s?-L dea în mâinile lor. ?i s-
au bucurat aceia şi s-au tocmit cu el s?-i dea bani. ?i el s-a învoit şi c?uta vreme cu
prilej s?-L dea lor f?r? ştirea muluimii“ (Luca 22, 3–6). Aceasta petrecându-se
miercurea, joi seara a urmat cina preg?tit? de Petru şi Ioan în Ierusalim. Iisus a venit
cu ceilalui Apostoli seara, din Betania, printre ei aflându-se şi Iuda. Prezenua lui era
normal?, mai ales c? faua lui nu demasca nimic deosebit, fiind natural, ca şi cum nu s-
ar fi întâmplat şi nici nu ar fi avut s? se întâmple ceva din pricina lui, cu viaua
altora, ...cu propria-i viau?... Iisus ştia îns? totul... Le şi spusese mai înainte Apostolilor
c?: „va veni paştile şi Fiul Omului se va da ca s? se r?stigneasc?“ (Matei 26, 2).
Cunoştea prea bine şi fapta lui Iuda, pe care o suport? cu mult? durere sufleteasc? şi
tristeue. Era Apostolul Lui... Nu putea r?mâne indiferent. I-a acordat totdeauna
afecuiune sincer? şi l-a tratat cu maxim de r?bdare, blândeue şi îng?duinu?. Prezenua
lui Iuda al?turi de ceilalui la cin? îl ap?sa adânc şi copleşitor... Încearc? totuşi un apel
discret la conştiinua tr?d?torului, ca o b?taie plin? de iubire la inima lui, din nefericire
ferecat?... Fiind totuşi Apostolul Lui, nu-i poate fi indiferent dac? în Cartea Vieuii nu va
fi scris şi numele acestuia, pe care El însuşi l-a ales... Iisus anunu? senzauionala
veste, care tuturor le va zgudui conştiinua: „Amin,
280
Capitolul unu
gr?iesc vou?, c? unul dintre voi m? va vinde“, „Iar el întristându-se foarte mult, au
început s?-I zic? fiecare: „nu cumva sunt eu, Doamne?“ A fost un moment de trezire
decisiv pentru Iuda, la sinceritate! Nu ar fi fost prea târziu! Inima generoas? a
Domnului ar fi trecut peste mârşava fapt? a ucenicului; ar fi înueles Iisus împlinirea
profeuiei lui Zaharia şi Iuda ar fi fost iertat... Ar fi r?mas fapta condamnabil?, dar ar fi
fost salvat omul!... ?i, fiindc? prin t?cerea sa, Iuda consimte la p?catul lui, Iisus îl
demasc? pe un ton plin de comp?timire şi am?r?ciune: „Cel ce a întins cu mine mâna
în blid, acela m? va vinde. C? Fiul Omului va merge precum este scris despre El, dar
vai acelui om prin care Fiul Omului se vinde! Bine era de omul acela de nu se n?ştea“
(Matei 26, 23–24). Dar nici aceast? comp?timitoare demascare nu l-a trezit pe Iuda.
Conştiinua îi era surd? la orice sunet şi închis? la orice b?taie... N-ar fi vrut totuşi s?
ştie nimeni de fapta comis?, fiind prea ruşinoas?; nici chiar Iisus. Dar el trebuia totuşi
s? ştie c? dac? Iisus îl avertizase chiar atunci, înseamn? c? Domnul cunoştea totul. El
îns? nu mai poate înuelege aceasta şi întreab? dac? nu cumva este el. La care Înv?u?
torul îi r?spunde afirmativ:
„Tu ai zis“ (Matei 26, 25). Acestea toate se petrecuser? dup? ce
Iisus sp?lase Apostolilor şi lui Iuda picioarele şi dup? ce se
împ?rt?şiser? cu pâinea şi vinul pref?cute în Trupul şi Sângele S?u. Evanghelistul
precizeaz? c? tocmai aceast? nevrednic? împ?rt?şire a adus osânda vânz?torului: „?i
dup? pâine, atunci a intrat în el satana“. „Deci i-a zis Iisus: ceea ce ai s? faci, f? mai
degrab?. ?i nimeni din cei ce şedeau la mas? n-a ştiut pentru ce a zis aceasta, c? unii
socoteau, devreme ce Iuda avea punga, c? îi zisese Iisus: cump?r? cele ce ne trebuie
pentru s?rb?toare, sau s? dea ceva s?racilor. Dup? ce a luat pâinea a ieşit îndat?, şi
era noapte“ (Ioan 13, 27–30). Nici în inima lui Iuda nu mai era vreun lic?r de lumin?; i
s-a stins şi cea mai palid? raz?, fiind inundat de întunericul şi bezna f?r?delegii s?
vârşite în aşa m?sur? încât vroia s? mearg? pân? la cap?t... Era cuprins ca într-un
vârtej ameuitor şi delirant din care nu mai putea ieşi; rostogolindu-se f?r? a se mai
putea opri spre pr?pastia care îi va înscrie pentru veşnicie f?r?delegea al?turi de
numele s?u, (care, am v?zut la început, paradoxal, înseamn? „laud?“, „glorie“ , „m?
rire“).
Dup? Cin?, „a ieşit Iisus împreun? cu ucenicii S?i dincolo de pârâul Cedrilor unde
era o gr?din? în care a intrat El şi ucenicii S?i. ?i ştia locul şi Iuda, ce-L vânduse,
pentru c? de multe ori se adunau acolo Iisus cu ucenicii S?i“ (Ioan 18, 1–27). „?i...
iat?, unul din cei 12 şi împreun? cu el gloat? mult?, cu s?bii şi cu ciomege trimişi de la
mai-marii preouilor şi de la b?trânii
poporului. Iar vânz?torul le d?duse un semn, zicând: „pe care îl voi s?ruta, acela este:
prindeui-L. ?i îndat? apropiindu-se de Iisus a zis: bucur?-te, Înv?u?torule! ?i L-a s?
rutat. Iar Iisus a zis lui: prietene, pentru ce ai venit? Atunci apropiindu-se ei, au pus
mâna pe Iisus şi L-au prins“ (Matei 26, 46–50). De ce s?rutarea semn al tr?d?rii?
Fiindc? Iuda vroia s?-şi ascund? fapta; dorea atât de mult s? nu-i ştie Domnul
nelegiuirea lui, încât îi spune:
„bucur?-te“, ca şi cum ar urma comunicarea unei veşti bune. F?u?rnicia lui este
primit? cu aceeaşi blândeue comp?timitoare a lui Iisus, adresându-i-se: „prietene“,
dup? care îns? urmeaz? demascarea final?, care îl va duce pe Iuda la t?cere şi-l va
face nu peste mult timp, s? se reîntâlneasc? cu sine însuşi: „Iuda, cu s?rutare vinzi pe
Fiul Omului?“ (Luca 22, 48). Îşi va reaminti Iuda de aceste ultime cuvinte ale lui Iisus
ce i-au fost adresate atunci când ele vor r?suna din glasul conştiinuei sale! ?i vor r?
suna atât de tare, încât nu le va mai putea suporta. Nu se va mai putea ascunde de
nimeni şi de nimic, nici chiar de sine însuşi... De data aceasta îl va demasca lumina
conştiinuei sale, care aprinzându-se devine atât de violent?, încât îl orbeşte şi în
acelaşi timp îl va arde atât de mult, încât îi destram? întregul sens al vieuii ...
Un regret adânc venit din str?funduri îi fr?mânt? conştiinua, m?cinându-i fiinua.
Iisus e condamnat la moarte! Iar la aceasta a contribuit şi el! Nevinov?uia lui Iisus îl
copleşeşte... Deşi ştia de fapta lui, Iisus nu i-a zis nici un cuvânt dojenitor, a c?utat tot
timpul la el, blând, discret şi sincer; f?r? s?-i fac? v?dit? mârşava-i fapt?, s?-l
opreasc? de la împlinirea ei. C?inua îi apare doar acum, dar nu ca o supap? de
siguranu?: „A întors cei 30 de arginui mai- marilor preouilor şi b?trânilor, zicând:
„Greşit-am vânzând sânge nevinovat. Simuea nevoia unei m?rturisiri şi înuelegeri. O
face de data aceasta cu toat? sinceritatea, f?r? nici un ascunziş. Trebuia s? i-o fi f?cut
Înv?u?torului şi atunci ar fi primit cu siguranu? iertarea Lui salvatoare. Dialogul cu
Iisus se încheiase mai înainte... Cei cu care pactase nu au avut interesul s?-i
primeasc? m?rturisirea şi s?-i înueleag? fr?mântarea chinuitoare, care-i destr?mase
conştiinua zbuciumat? în aşa m?sur?, încât „aruncând arginuii în templu, a plecat, şi
ducându-se, s-a spânzurat“ (Matei 27, 5). Cartea Sfânt? ne spune c? dup? ce s-a
spânzurat, c?zând, a pleznit de la mijloc şi s-au v?rsat toate m?dularele... încât s-a
chemat locul acela: loc al sângelui (Fapte 1, 18–19). „Iar mai- marii preouilor luând
arginuii, au zis: nu se cade s?-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preu de
sânge. ?i uinând sfat, au cump?rat uarina olarului, pentru îngroparea str?inilor. Pentru
282
Capitolul unu
aceea s-a numit uarina aceea, „uarina sângelui“.

Intuiuia se va face ar?tând chipul lui Iuda din tabloul Cinei celei de Tain?.
Se pune întrebarea: ce a determinat pe Iuda s? comit? nelegiuirea pe care a f?

cut-o? (Se apreciaz? c? Iuda fiind lacom dup? obuinerea cât mai multor avuuii şi
mânat de dorul de m?rire, vedea în Iisus un mesia politic, care îi va satisface
aceast? l?comie, împodo- bindu-l cu ranguri din cele mai mari. Dar cum Iisus îşi
anunuase patima Sa şi cum duşmanii Lui se ar?tau din ce în ce mai hot?râui s?-
I pun? cap?t, fiindc? prea mult i-a deranjat, Iuda acordând câştigul de cauz?
duşmanilor Domnului, consider? c? prin tr?darea lui Iisus, va dobândi din partea
acestora un plus de încredere, poziuia în faua lor). Care a fost atitudinea
Domnului fau? de el? (Tot timpul a c?utat cu r?bdare, blândeue şi îng?duinu?
a-l recupera, avertizându-l, demascându-l şi mustrându-l). Când s-a trezit
conştiinua lui Iuda? (Când a v?zut c? Iisus a fost condamnat la moarte). Iuda s-
a c?it pentru fapta sa? (Da, s-a c?it, şi c?inua
i-a fost mare. Iar din Evanghelii nu ştim s? nu fi primit iertare
cei ce s-au poc?it, oricine ar fi fost. S? ne închipuim ce mare trebuie s? fi fost c?inua
lui Iuda, încât nu a mai putut suporta viaua?! Aşadar, sinuciderea lui Iuda nu putea fi
decât rezultatul celei mai împlinite şi tragice convertiri. A fost o convertire atât de
fulgeratoare, încât vânz?torul înuelegându-şi nelegiuirea îşi iese din minui şi se
spânzur?. Plecând de aici am putea s? ne întreb?m dac? exist? posibilitatea de
mântuire şi pentru el. Tainele dumnezeirii nu se cuvine a le ispiti. Un singur lucru nu
trebuie s?-l pierdem din vedere. Lui Iuda tr?d?torul i-a p?rut r?u pentru ceea ce a f?
cut. ?i aceasta când i s-a trezit conştiinua moral?).
Se vor analiza şi alte cazuri de c?inu? în urma trezirii conştiinuei, f?cându-se

comparauie între ele.
--
Rug?ciunea din Gr?dina Ghetsimani

În mai multe rânduri Domnul a prev?zut sfinuilor Apostoli patimile, moartea şi
învierea pe care le va aduce pentru izb?virea de p?cat a neamului omenesc. A
sosit momentul Cinei cele de Tain?, când Domnul a anticipat s?rb?torirea
Paştilor şi când îşi ofer? sub forma pâinii şi vinului Trupul şi Sângele s?u ca
preu de r?scump?rare din p?cat.
Dup? Cina cea de Tain? au urmat Sfintele Patimi ale Domnului.
Începutul l-a f?cut rug?ciunea din gr?dina Ghetsimani şi prinderea Domnului Iisus. Ne
vom referi în cele ce urmeaz? la aceste dou? aspecte ale începutului Sfintelor Patimi
ale Domnului.
Textul privind rug?ciunea din gr?dina Ghetsimani şi prinderea lui Iisus, este redat de
sfintele Evanghelii la Matei 26, 36–46; Marcu 14, 32–42; Luca 22, 39–47; Ioan 18, 1.
Dup? Cina cea de Tain?, „a ieşit Iisus împreun? cu ucenicii s?i dincolo de pârâul
Cedrilor unde era o gr?din?“ (Ioan 18, 1)
„al c?rui nume era Ghetsimani şi a zis ucenicilor s?i: şedeui aici pân? m? voi
ruga. ?i a luat cu Sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan şi a început s? se însp?
imânte şi s? se tulbure“ (Marcu 14, 32–33). Atunci le-a zis: „întristat este
sufletul Meu pân? la moarte. R?mâneui aici şi privegheaui împreun? cu Mine. ?
i mergând puuin mai înainte, a c?zut cu faua la p?mânt, rugându-se şi zicând:
P?rintele meu, de este cu putinu? s? treac? de la mine paharul acesta, dar nu
precum voiesc eu, ci precum voieşti Tu“ (Matei 26, 39). „?i i s-a ar?tat îngerul
din cer înt?rindu-L. ?i fiind în zbucium mai în st?ruinu? se ruga. ?i i se f?cuse
sudoarea ca pic?turile de sânge ce pic? pe p?mânt. ?i sculându-se de la rug?-
ciune, venind c?tre ucenici, i-a aflat dormind“ (Luca 22, 43–44).
284
Capitolul unu
„?i a zis lui Petru aşa: n-aui putut veghea un ceas cu Mine! Privegheaui şi v?
rugaui ca s? nu intraui în ispit?, c?ci Duhul este os?rduitor iar trupul este
neput incios. Iar?şi, a doua oar? ducându-se, s-a rugat zicând: P?rintele Meu,
de nu poate trece acest pahar de la mine, ca s? nu-l beau, fie foia Ta. ?i venind,
i-a aflat iar?şi dormind, c?ci erau ochii lor îngreunaui“ (Matei 26, 40–43) „şi nu
ştiau ce s?-I r?spund?“ (Marcu 14, 40). „?i l?sându-i, s-a dus iar?şi şi s-a
rugat a treia oar?, acelaşi cuvânt zicând. Atunci a venit la ucenicii s?i şi le-a
zis: dormiui acum şi v? odihniui. Iat?, s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului se va
da în mâinile p?c?toşilor“ (Matei 26, 45). „Sculaui-v ? s? mergem! Iat? s-a
apropiat (vânz?torul)!
?i înc? pe când vorbea, iat?, Iuda, unul din cei doisprezece, a venit şi cu dânsul
muluime mult? cu s?bii şi ciomege de la arhierei şi de la b?trânii poporului. Iar vânz?
torul le-a dat semn, zicând: Pe care îl voi s?ruta, acela este“ (Matei 26, 47–49).
„Prindeui-l şi aduceui-l sub paz?“ (Marcu 14, 44). „?i îndat? venind la Iisus i-a zis:
bucur?-Te, rabbi! şi l-a s?rutat. Dar Iisus i-a zis: prietene pentru ce ai venit“ (Matei 26,
50). ?i a ad?ugat apoi: „Iuda cu o s?rutare vinzi pe Fiul Omului“ (Luca 22, 48).
„Deci Iuda, luând oaste şi slujitori de la mai marii preouilor şi de
la farisei, a venit acolo cu felinare şi cu f?clii şi cu arme. Iar Iisus ştiind toate ce
erau s? vin? asupra Sa, ieşind, le-a zis: Pe cine c?utaui? R?spuns-au lui: pe
Iisus Nazarineanul. Zis-a lor Iisus: Eu sunt. ?i sta împreun? cu ei şi Iuda cel ce-L
vându-se. Deci dup? ce le-a zis: Eu sunt, s-au întors înapoi şi au c?zut la p?
mânt. ?i iar?şi i-a întrebat: pe cine c?utaui. Iar ei au zis: pe Iisus Nazarineanul.
A r?spuns Iisus şi a zis: V-am spus c? Eu sunt. Deci, de M? c?utaui pe Mine, l?
saui-i pe aceştia s? se duc?. Pentru ca s? se împlineasc? cuvântul spus de El:
din cei pe care Mi i-ai dat n-am pierdut nici unul. ?i v?zând cei ce erau pe lâng?
El ce avea s? fie, i-au zis: Doamne s? lovim cu sabia“ (Luca 22, 53). „Iar Simon
Petru având sabia a scos-o şi a lovit pe sluga mai marelui preot şi i-a t?iat
urechea dreapt?. ?i era numele slugii Malhus“ (Ioan 18, 9). „Iar Iisus r?spunzând
a zis: l?saui, pân? aici. ?i atingându-i urechea l-a vindecat“ (Luca 22, 51). „?i a
zis Iisus lui Petru: bag? sabia în teac? (la locul ei) c? toui cei ce ridic? sabia, de
sabie vor pieri“ (Matei 26, 52). „Paharul pe care mi l-a dat Tat?l, oare nu-l voi
bea?“ (Ioan 18, 11). „ Sau gândeşti c? nu pot s? rog pe Tat?l meu şi s?-mi pun? la
îndemân? chiar acum, mai mult de 12 legiuni de îngeri? Cum, deci, se vor
împlini scripturile? C? aşa trebuie s? fie! (Matei 26, 53–54). „În acelaşi timp
Iisus a zis muluimilor, mai marilor preouilor şi c?peteniilor
templului şi b?trânilor: ca la un t?lhar (hou) aui ieşit cu s?bii şi cu ciomege. În toate

zilele fiind cu voi în templu n-aui întins mâinile asupra mea; dar acesta este ceasul
vostru şi st?pânirea întunericului“ (Luca 22, 52–53). „Deci oastea şi c?petenia cea
peste 1000 şi slujitorii iudeilor L-au prins pe Iisus şi L-au legat“. (Ioan 18, 12). „Dar
toate acestea s-au f?cut, ca s? se împlineasc? scripturile profeuilor. Atunci toui înv?u?
ceii L-au l?sat şi au fugit“ (Matei 26,56).
Explicarea textului Dup? cum am v?zut c? ne spune textul sfintelor Evanghelii,

Mântuitorul împreun? cu cei 11 Apostoli se îndreapt? spre gr?dina Ghetsimani. Înainte
au trecut podul peste râul Chidron la poalele Muntelui M?slinilor, t?lm?cindu-se
înseamn? „râul negru“, fiindc? are apa murdar? şi tulbure. Cam la 100 m se afl? gr?
dina Ghetsimani, însemnând „teasc de m?sline“, pentru c? avea un teasc pentru
stoarcerea undelemnului din numeroşii m?slini aflaui aici. Era un loc liniştit, cu cer
senin, unde astrul nopuii îşi rev?rsa mângâietor razele sale str?lucitoare printre
crengile m?slinilor îmb?trâniui de vreme. De multe ori şi-a reg?sit Iisus aici liniştea
dup? câte o zi petrecut? în zbuciumul
şi tumultul ei ameuitor... Opt din cei 11 Apostoli r?mân la intrare,
iar cu trei dintre ei: Petru, Iacob şi Ioan, Iisus merge mai departe s? se roage P?
rintelui Ceresc. Acum îl vedem pe Mântuitorul în înf?uişarea sa omeneasc?.
Dac? la schimbarea la fau? sau la învierea fiicei lui Iair, aceiaşi trei Apostoli au
avut privilegiul s? fie uimiui de str?lucirea dumnezeirii sale, acum ei îl priveau pe Iisus
Înv?u?torul doar ca unul dintre ei... Domnul îns? ştia tot ce avea s? se întâmple. El
„s-a f?cut pentru noi p?cat“ (II Cor. 5,21), iar „r?splata p?catului este moartea“
(Rom. 6, 23). ?tim aceasta din chiar primele cuvinte ale Sfintei Scripturi, când
primii oameni au p?c?tuit şi s-au împov?rat cu moartea. ?i firea împov?rat? cu
p?catul str?moşesc s-a transmis tuturor oamenilor. Aceasta a luat asupra Sa şi
Fiul lui Dumnezeu la întrupare. A luat-o tocmai pentru a o izb?vi de p?cat. ?i
putea s-o fac?, fiindc? era singurul care nu avea p?cat, fiind Dumnezeu. Dar
odat? ce a luat firea omeneasc?, a f?cut acest lucru pentru a o izb?vi, a o salva,
a o elibera, a o mântui de p?cat. ?i astfel Fiul lui Dumnezeu devine Mântuitorul
nostru, iar aceasta prin Jertfa Sa de isp?sire. ?i tocmai acum se apropia
momentul acestei Jertfe supreme de împ?care a omului cu Dum- nezeu. Iisus
ştia aceasta, cunoştea, vedea înainte toate batjocorile ce se vor n?pusti asupra
Lui. Vedea toat? ura înverşunat? asupra Lui, vedea singur?tatea copleşitoare,
vedea chinurile şi suferinuele
286
Capitolul unu
care îi vor m?cina trupul în cele mai cumplite dureri, vedea moartea ca preu de r?
scump?rare ce urma s? se aduc?, vedea mormântul rece şi umed s?pat în stânc?... ?
tia totul, absolut totul, fiindc? era Dumnezeu. Dar firea împov?rat? cu p?catele tuturor
oamenilor, cu toate f?r?delegile lumii, îl ap?sa tot mai mult şi mai greu. Dar cui avea
s? spun? toate acestea? Desigur Apostolilor dar ei nu pot înuelege aceast? tain? a
mântuirii noastre. Mama Sa L-ar fi înueles, dar nu-L putea ajuta cu nimic. Acum a
sosit momentul împlinirii profeuiei dreptului Simion, c? „prin inima ei va trece sabia“. E
sabia durerii care îi va spinteca inima de suferinu?, v?zându-şi Fiul adus ca Jertf?.
Toate aveau s? se împlineasc? dup? planul lui Dumnezeu Tat?l. De aceea Iisus se
adreseaz? Lui. Se adreseaz? nu ca Dumnezeu Fiul ci ca „mielul ce se va aduce spre
junghiere“, ca Om care îşi aşteapt? suferinua în cea mai crâncen? expresie a ei. De
aceea, El spune celor trei Apostoli:„Întristat este sufletul Meu pân? la moarte!“ ?i l?
sându-i
„s? privegheze“, adic? s? fie treji, eventual s?-L însoueasc? în rug?ciunea c?tre Tat?l,
se dep?rteaz? de la ei ca s? se roage. La început rug?ciunea este expresia totalei
umilinue fau? de Tat?l, manifestat? prin proşternerea cu faua la p?mânt; apoi se ridic?
în
genunchi şi cu ochii în?luaui spre cer se adreseaz? P?rintelui
Ceresc: „Tat?l Meu, dac? este cu putinu?, treac? de la Mine paharul acesta!
Totuşi nu precum voiesc Eu, ci precum voieşti Tu“. Rug?ciunea e simpl? şi
sincer? pornit? din simu?minte fireşti umane.
Paharul simbolizeaz? otrava moruii, fiindc? în pahar b?utura poate fi uşor
amestecat? cu otrav?. ?i nu puuine au fost victimele acestui pahar... Dac? suntem
atenui putem observa c? Domnul nu-şi impune cererea. El spune: „Dac? este cu
putinu?“. Vedem de aici toat? supunerea fau? de voia lui Dumnezeu, aşa cum se
cuvine şi noi s? ne rug?m: nu impunând lui Dumnezeu cererea noastr?, ci acordându-i
Lui Dumnezeu încrederea de a interveni în viaua noast? şi a face cum crede El mai
bine, ştiind c? „toate le lucreaz? spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu“ (Romani
8, 29). ?i Sfânta Evanghelie ne spune c? Dumnezeu Tat?l îi trimite Fiului S?u aflat în
postura de Miel spre junghiere, un înger ca s?-l mângâie. Zbuciumul rug?ciunii
primeşte îns? o înf?uişare dramatic?, devenind de aşa mare intensitate, încât
sudoarea s-a pref?cut în pic?turi de sânge. Dup? cum vedem, rug?ciunea lui Iisus din
gr?dina Ghetsimani e rug?ciunea marii singur?t?ui a Celui ce s-a împov?rat de p?
cate. Nu mai este rug?ciunea liniştii de alt? dat? a Fiului Omului în comuniune cu Tat?
l... E suspinul p?catului omeniri şi lacrimilor durerii, e zbuciumul, emouia,
agitauia, p?r?sirea... sunt stropii de sânge în viziunea paharului plin pân? la rev?rsare
cu otrava moruii. E batjocora, b?t?ile, sângele nevinovat al r?scump?r?rii. ?i
sculându-se merse la apostoli. Aceştia îns? „dormeau de întristare“. Simueau şi
ei întristarea Înv?u?torului, dar trupul le era prea neputincios ca s? participe la ea, s?
privegheze al?turi de El. Au preferat s? se refugieze în liniştea odihnitoare a somnului
ca s? poat? uita clipele grele prin care trece Înv?u?torul. De acea Domnul îi mustr?. ?i
retr?gându-se din nou, Domnul s-a rugat Tat?lui zicând:
„P?rintele Meu, de nu poate trece acest pahar de la mine, ca s? nu-l beau, fie voia
Ta“. Iisus acum se mângâie... Acum va împlini ceea ce le-a spus mai înainte
apostolilor şi muluimilor, „c?ci m-am coborât din cer, nu ca s? fac voia Mea, ci voia
Celui ce m-a trimis“ (Ioan 6, 38). De fapt aşa ne-a înv?uat şi pe noi s? ne rug?m P?
rintelui Ceresc: „Fac?-se voia Ta“. Venind a doua oar? la Apos- toli El i-a aflat din nou
dormind. Le spune c? s-a apropiat timpul când Fiul Omului va fi dat în mâinile p?c?
toşilor...
?i într-adev?r apare vânz?torul. Era cu oaste roman? şi cu slujitor de la mai marii
preoui şi de la farisei. Erau înarmaui cu f?clii şi cu arme. Oastea roman? o aveau de
la procuratorul Ponuiu
Pilat, care îşi avea reşedinua la Cezarea Palestinei, dar de paşti
venea totdeauna la Ierusalim cu armata.
Paştile (Persahul) era cea mai mare s?rb?toare a iudeilor. Era ziua eliber?rii din
cea mai lung? şi tiranic? robie. Era s?rb?toarea trecerii spre „Iara F?g?duinuei“ prin
Moise, alesul, profetul lui Dumnezeu şi eliberatorul lor nauional. Acum ei se vor afirma
în bine ca popor liber... Dar în perioada în care ne afl?m nu mai era un popor liber.
Ocupauia roman? era dur? şi duşm?noas? iudeilor. De aceea, la Paşti se adunau
israeliui din toat? lumea s? retr?iasc? ziua eliber?rii de alt?dat?, plângând gloria str?
bun? în p?mântul natal, la zidurile ref?cute (de c?tre Irod cel Mare) ale templului lui
Solomon... ?i nu de puuine ori venirea lor de Paşti se transform? în revolt?. Iar
pentru ca aceasta s? fie în?buşit? în faş?, Pilat era prezent aici cu oastea înarmat?. Îşi
avea locul în cet?uuia
„Antonia“ (dup? numele lui Marc Antoniu) la nord-est de dealul unde era
construit templul. Avea cu el o garnizoan? roman? de ostaşi. Se bucur? de
faptul c? iudeii îşi caut? şi îşi g?sesc adversarii, certându-se între ei...
(„Divide et impera!“). Le pune la dispoziuie o ceat? de ostaşi, adic? o treime
dintr-o cohort?, ceea ce înseamn? 200 ostaşi înarmaui. Toui pornesc s?-l prind?
pe Iisus şi pe cei 11 Apostoli ai S?i. În fruntea lor se afla Iuda. Nu voia ca s? se
autodemaşte ca tr?d?tor. Se ruşina de ceea ce a f ?cut şi acum trebuia s?
î mp lineasc?. Acuioneaz? mascat,
288
Capitolul unu
s?ru t ând u - şi Î n v ?u?t o ru l şi în tâ mp inându-L cu cu v in te le:

„bucur?-Te!“ ca şi cum ar dori s?-i comunice o veste bun?... Ce tiranic?
ipocrizie; s?rutul e gestul celei mai delicate şi gingaşe afecuiuni. ?i Iuda şi-a g?
sit tocmai aceast? falsitate!... Iisus care cunoştea şi simuea totul, r?spunde
plin de blândeue: „Prietene pentru ce ai venit?“ Îl socoteşte înc? prieten şi îl
comp?timeşte parc? de soarta care şi-a ales-o şi de sfârşitul misiuni sale
falimentare şi tragice. De aceea îl şi mustr?: „Iuda cu o s?rutare vinzi pe Fiul
Omului!?“. La aceasta Iuda nu mai r?spunde nimic. Nu a crezut c? Iisus este
Mesia. Dar Domnul vrea s? i se descopere pentru ultima dat? c? El este Fiul
Omului, şi c? Împ?r?uia Lui nu este din aceast? lume... Conştiinua lui Iuda era
îns? adormit?, iar Domnul b?tea la poruile unei uşi ferecate... Nu peste mult
timp se va trezi dar atunci va fi prea târziu...
Apoi Iisus se adreseaz? muluimii înarmate care-L c?utau, întrebându-i:
„Pe cine c?utaui?“ Ei r?spund: „Pe Iisus Nazarinea- nul“. Domnul le r?spunde:
„Eu sunt“. Nu le vine s? cread?. S-ar fi aşteptat s? întâlneasc? un om plin de
mânie, gata de lupt?. Iisus era blând şi smerit, cu inima deschis? plin? de iubire
şi demnitate, complet nevinovat ca s? fug? din faua lor, şi lipsit de
orice dorinu? de dominauie lumeasc? ca s?-şi încrucişeze s?biile
cu ei... Neputând crede, cad în faua Lui, îmbulzindu-se ca s? nu scape. De aceea,
Iisus întreab? a doua oar? cu aceeaşi conştiinu? a nevinov?uiei Sale: „Pe cine c?
utaui?“ Apoi se pred? liniştit în mâinile lor, cerându-le doar ca pe Apostoli s?-i lase în
pace. Apostolii cred îns? c? acum a venit momentul b?t?liei pentru întronarea împ?r?
uiei mesianice pe p?mânt. Petru, mai violent, atac? chiar pe sluga mai marelui preot.
Iisus le interzice Apostolilor pe un ton sentenuios, orice acuiune potrivnic?, iar
muluimii îi adreseaz? reproşuri c? deşi le-a vorbit totdeauna pe fau?, în locurile cele
mai populate, vin s?-L prind? ca pe un hou sau tâlhar. Puteau de fapt oricând s?-L
prind? în oricare din împrejur?ri, fiindc? a vorbit întotdeauna pe fau?, gata oricând s?
dea socoteal? de cuvintele Lui, dar spune Evanghelia — c? de fapt mult înainte „c?
utau s?-L prind? şi nimeni nu şi-a pus mâinile pe El, c? înc? nu venise ceasul Lui“
(Ioan 7, 30). Nimic în lumea aceasta nu se petrece în afara voinuei lui Dumnezeu.
Cine nu ştie aceasta, nu crede şi nu-L socoteşte pe Dumnezeu ca pe un P?rinte bun şi
iubitor care necontenit vegheaz? la viaua sa; şi nici nu se consider? fiul sau copilul lui
Dumnezeu.
Dar Iisus este trimis tocmai acum, fiindc? „Acesta este ceasul vostru — spune El
— şi st?pânirea întunericului“ (Luca 22, 53).
Acum a sosit momentul ca s? se „împlineasc? scripturile profeuilor“ (Matei 26, 56).

?i Evanghelia încheie acest capitol ar?tând c? „toui ucenicii L-au l?sat şi au fugit“.
Ca şi mai înainte când le-a prevestit Pati- mile, în drum spre Ierusalim, şi acum „n-au
înueles nimic (Apostolii) din aceasta“ (Luca 18, 34). Vor înuelege ei îns? mai târziu
aceast? mare tain? a mântuirii şi vor jertfi pentru ea chiar propria lor viau?...
Cu cine s-a dus Iisus în gr?dina Ghetsimani ca s? se roage? (Cu sfinuii Apostoli: opt
dintre ei au r?mas la intrare, iar cu trei: Pe- tru, Iacob şi Ioan a intrat în gr?din?. Desp?
ruindu-se de ei s-a rugat P?rintelui ceresc, în zbucium cumplit, încât sudoarea s-a
pref?cut în pic?turi de sânge. A cerut P?rintelui Ceresc c? dac? este cu putinu? s?
treac? paharul amar al suferinuei. Mergând la Apostoli îi afl? „dormind de întristare“.
Un înger trimis de Tat?l Îl mângâie, încât a doua oar?, cere P?rintelui Ceresc
împlinirea voi Sale. Venind din nou la apostoli îi g?seşte dormind, „c?ci
erau ochii lor îngreunaui“. Se roag? pentru a treia oar? aceleaşi
cuvinte. ?i de data aceasta Apostolii sunt copleşiui de somn. Urmeaz? prinderea
Domnului în gr?dina Ghetsimani de ceata de ostaşi romani, al?turi de reprezentanuii
sinedriului şi muluime, conduşi de Iuda, care Îl d? pe mâinile lor printr-un s?rut). Cum
au venit potrivnicii lui Iisus s?-l prind?? (Înarmaui cu ciomege şi s?bii). De ce?
(Fiindc? se aşteptau la o lupt? crâncen?). Cum a reacuionat Iisus? (În mod paşnic,
blând şi demn, cu conştiinua nevinov?uiei Sale). Cum au reacuionat adversarii? (R?
mânând surprinşi de atitudinea lui Iisus, înv?lm?şindu-se au c?zut înaintea Lui). Ce a
f?cut Domnul? (Li s-a predat cu aceiaşi nevinov?uie a conştiinuei Sale). Cum au
reacuionat Apostolii? (S-au ar?tat gata de lupt? şi au chiar început s? loveasc?). Ce
atitudine ia Domnul fau? de acuiunea lor? (Le interzice cu des?vârşire s? ridice sabia,
spunându-le c? „toui cei care ridic? sabia, de sabie vor pieri“). Dup? ce Mântuitorul s-a
dat în mâna vr?jmaşilor, ce au f?cut Apostolii? (Au fugit cu toui, l?sându-L pe Iisus
singur).
290
Capitolul unu
--
Se va lectura textul rug?ciunii Domnului din gr?dina Ghetsimani şi a prinderii Lui:

Matei 26, 36 –46.
Lep?darea Apostolului Petru

Am v?zut c? dup? Cina cea de Tain?, Domnul împreun? cu Sfinuii

Apostoli „au ieşit la muntele M?slinilor. Atunci le-a zis Iisus:
Voi toui v? veui sminti întru Mine în noaptea aceasta, c?ci este scris: Bate-voi p?storul
şi se vor risipi oile turmei... iar Petru r?spunzând a zis: dac? toui se vor sminti întru
Tine, eu nici o dat? nu m? voi sminti“ (Matei 26, 30–33).
Atunci Domnul îi vesteşte ceea ce nu peste mult timp avea s? se întâmple,
zicându-i „Amin gr?iesc uie c? în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta cocoşul, de
trei ori te vei lep?da de Mine“. Auzind acestea, Sfântul Apostol Petru r?spunde înv?u?
torului:
„Chiar de ar fi s? mor împreun? cu Tine, nu m? voi lep?da de Tine. Asemenea au zis şi
toui ucenicii“ (Matei 26, 34–35).
Cu toate acestea, Apostolul Petru se va lep?da de Domnul aşa cum i s-a prezis. Vom
urm?ri în continuare lep?darea şi c?inua Sfântul Apostol Petru.
Relatarea evenimentului lep?d?rii şi c?inuei Sfântului Apostol Petru: Însouit de trei din
ucenicii S?i, Ioan, Iacob şi Petru, Domnul S-a dus dup? Cina cea de Tain? în gr?dina
Ghetsimani ca s? se
roage, şi sosind în acel loc, le-a zis: „Rugaui-v ? s? nu c?deui în ispite“. ?i S-a
dep?rtat de ei ca la o arunc?tur? de piatr? şi, înge- nunchind, se ruga... şi,
sculându-se de la rug?ciune, venind c?tre ucenici, i-a aflat dormind de
întristare“ (Luca 22, 39–45). Sculându-se au fost întâmpinaui de muluimea
condus? de Iuda ca s?-L prind?“ Iar Iisus i-a zis „Iuda, cu o s?rutare vinzi pe
Fiul Omului?“ (Luca 22, 48). În acest timp, „scouând sabia, Petru a lovit pe unul
din slujitori şi i-a t?iat urechea“ (Ioan 18, 9–11). Mustrându-l, Domnul îi spune
lui Petru: „întoarce sabia la locul ei, c?ci toui cei ce ridic? sabia, de sabie vor
pieri“ (Matei 26, 52).
„Paharul pe care Mi l-a dat Tat?l, oare nu-l voi bea?“ (Ioan 18, 11),
„au ui se pare c? nu pot s? rog pe Tat?l Meu şi s?-Mi trimit? acum mai mult de dou?
sprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini scripturile, c? aşa trebuie s? fie?“
(Matei 26, 53–54).
„?i atingându-i urechea, l-a vindecat.“ (Luca 22, 51). Toui Apostolii L-au p?r?sit pe
Domnul, afar? de Ioan şi Petru, care L-au urmat în continuare şi la judecat?.
Deci oastea şi c?petenia cea peste 1000 şi slujitorii iudeilor au prins pe Iisus şi L-
au legat. ?i L-au dus întâi la Ana, c?ci era socrul lui Caiafa, care era mare preot în
anul acela... şi mergea
dup? Iisus Simon Petru şi cel?lalt ucenic, iar ucenicul acela era
cunoscut marelui preot şi a intrat împreun? cu Iisus în curtea marelui preot; iar
Petru a st?tut la uş? afar?. Deci a ieşit cel?lalt ucenic, care era cunoscut
marelui preot şi a spus port?riuei şi a b?gat în?untru pe Petru . ?i a zis lui Petru
slujnica port?riu?: „Nu cumva şi tu eşti din ucenicii omului acestuia?“ (Ioan 18,
12–17). Dar el s-a lep?dat înaintea lor, a tuturor, zicând: „Nu ştiu ce zici!“ (Matei
26,70). În acest timp Mântuitorul este judecat de arhiereul Ana, care
condamnându-L la moarte, L-a trimis la Caiafa ca s? pronunue şi el sentinua...
Apostolul Petru „ieşind la poart?“ a fost întâmpinat de alt? slug? care „a zis
celor de acolo: şi acesta era cu Iisus Nazarineanul“. ?i iar?şi s-a lep?dat Petru
cu jur?mânt:
„Nu cunosc pe omul acesta“ (Matei 26, 71–72). ?i Simon Petru sta şi se înc?lzea... zis-
a lui una din slugile marelui preot, rud? acelui c?ruia îi t?iase Petru urechea: „Dar nu
te-am v?zut eu în gr?din? cu el?“ (Ioan 18, 26). „Iar dup? puuin, apropiindu-se cei ce
stau în preajm? au zis lui Petru: „cu adev?rat şi tu eşti dintre ei, c?ci şi graiul te v?
deşte“. Atunci el a început s? blesteme şi s? se jure: „nu cunosc pe omul acesta. ?i
îndat? a cântat cocoşul“ (Matei 26, 73–74). „Domnul întorcându-şi capul, îl priveşte
atunci pe Petru; şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus care îi zisese: Mai
înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lep?da de Mine. ?i ieşind afar? a plâns cu
amar“ (Matei 26, 75).
292
Capitolul unu
Explicauii De aici vedem c? la început Petru a fost plin de curaj şi a f?g?duit

solemn c? nu se va lep?da de Înv?u?torul. La început a fost plin de entuziasm
datorit? ataşamentului sincer pe care îl avea fau? de Domnul, cum erau — de
altfel — şi ceilalui Apos- toli. V?zându- L apoi pe Iisus în faua brutalit?uilor
celor doi judec?tori, ca şi a atmosferei de batjocur? general? fau? de Dom- nul,
la care se adaug? şi sentinua de condamnare la moarte, curajul de alt? dat? se
destram? şi se transform? în team? cumplit?, iar ataşamentul f?g?duit, se
pierde şi el, încât Apostolului nu-i mai r?mâne decât grija propriei vieui. În
aceast? situauie, cuprins şi dominat de fric?, a uitat complet promisiunea f?
cut?... Dar s-a reg?sit pe sine însuşi din învolburarea temerii de moarte şi
anume, atunci când Domnul L-a privit direct. Dar era prea târziu, fiindc? el se
lep?dase. Apoi Petru s-a retras şi „a plâns cu amar“. Aceasta înseamn? c? i s-a
trezit conştiinua care îl mustr? pentru fapta s?vârşit?, iar el se c?ieşte, îi pare
nespus de r?u şi se spune c? de atunci, ori de câte ori cânta cocoşul în zorii
zilei, Apostolul Pe- tru reamintindu-şi de fiecare dat? fapta lui, plângea — ca
prima dat? — „cu amar“, adic? cu adânc? p?rere de r?u, cu regret
profund. Ne apare acum mai clar de ce lep?darea Sfântului
Apostol Petru a devenit expresia unui p?cat greu. Noi vorbim în general de
lep?dare, ca de o p?r?sire a ceea ce este r?u, dar Apostolul Petru s-a lep?dat,
a p?r?sit adic?, tocmai ceea ce considera c? este cel mai demn lucru pe care
ar trebui s? îl urmeze în viau?. C?inua lui îns? îl salveaz?. Deşi l-a determinat
s? plâng? cu amar, c?inua a fost bine venit?, lacrimile devenind supap? de
siguranu?, sau semnal de alarm ?, care îi renaşte în suflet ataşamentul
sincer fau? de Înv?u?torul, pe care nu-L va mai p?r?si şi de care nu se va mai
lep?da niciodat?.
Vorbind despre lep?darea Apostolului Petru în preajma Sfintelor Patimi ale
Domnului ne vine în minte şi tr?darea înv?u?torului de c?tre un alt Apostol, de Iuda. În
ambele situauii este vorba de o dep?rtare sufleteasc? fau? de Iisus, de necredin-
cioşie fau? de El. Numai c? lep?darea este provenit? dintr-o copleşire de team? şi în
acelaşi timp pentru ap?rarea propriei vieui, pe când tr?darea este o fapt? provenit?
din r?utate şi ur?. Pe de alt? parte, lep?darea Apostolului Petru este urmat? de c?inu?
şi de hot?rârea de îndreptare, aduc?toare de liniştea şi pacea iert?rii. Tocmai aceast?
hot?râre îi lipsea lui Iuda. De aceea c?inua lui s-a transformat în zbuciumul ap?s?tor
şi zguduitor al conşti- inuei care îl duce la nebunie şi moarte.
Referindu-ne apoi la binefacerea c?inuei Sfântului Apostol Petru ne

amintim de c?inua regelui David, care p?c?tuind şi fiind mustrat de Profetul
Natan, recunoscându-şi fapta a regretat-o din adâncul sufletului şi
îndreptându-şi viaua a primit iertarea şi pacea, compunând prea frumoşii
psalmi de poc?inu?...
Când s-a lep?dat Sfântul Apostol Petru de Mântuitorul? (În faua sinedriului, în timpul
judec?uii Sale). I-a prevestit Mântuitorul lep?darea sa? (Da). Ce i-a f?g?duit Sfântul
Petru? (C? dac? toui se vor lep?da, el nu se va lep?da). Care sunt împrejur?rile în
care s-a lep?dat? (Mai întâi în faua slujnicei port?riue de la curtea arhiereului. Apoi în
faua slugii dup? judecarea şi condamnarea Mântuitorului, Petru s-a lep?dat cu jur?
mânt c? nu îl cunoaşte pe Iisus. În sfârşit, în timp ce se înc?lzea la foc, împreun? cu
slugile marelui preot s-a lep?dat cu jur?mânt, spunând c? nu-L cunoaşte pe Înv?u?
torul). Ce s-a întâmplat apoi? (A cântat cocoşul, iar Domnul L-a privit pe Apostolul
care se lep?dase de El). Ce a urmat? (Petru s-a c?it, i-a p?rut r?u, a regretat fapta s?
vârşit? şi a
plâns cu amar. ?i de atunci ori de câte ori auzea dimineaua cântând
cocoşul, îşi plângea cu adânc regret fapta lep?d?rii sale de Domnul).
ñ Aplicarea
Am v?zut din relatarea Sfintei Evanghelii c? atitudinea Sfântu- lui Apostol Petru fau?
de Domnul, ca şi în cazul general credinua sa, au fost oscilante. ?i-a manifestat
ataşamentul cu promisiuni pline de entuziasm, cade apoi în întristare, este copleşit de
team?, uit? tot ce a f?g?duit, se leap?d?... dar se c?ieşte, se întoarce din nou la
ataşamentul sincer fau? de Iisus. La fel este şi viaua creştinului cu c?deri şi ridic?ri.
Principalul lucru este c? dac? am c?zut, s? ne ridic?m... V?zând feluritele rele sau p?
cate care ne copleşesc adesea pe noi, îndep?rtându-ne de Dumnezeu şi de semeni,
ca şi efectul binef?c?tor al credinuei, care ne întoarce paşii spre înnoirea continu? a
vieuii duhovniceşti, putem înuelege de ce Mântuitorul cunoscându-ne ca fiind mereu
supuşi p?catului, ne-a l?sat Taina Sfintei Poc?inue în Biseric?, prin care s? putem
obuine mereu iertarea p?catelor spre îndreptarea şi mântuirea sufletelor.
294
Capitolul unu
Se va citi textul pericopei evanghelice privind lep?darea şi c?inua Sfântului Apostol

Petru: Matei 26, 31–34 şi 57–75.
ñ --
Hristos în faua tribunalului iudaic şi roman

ñ Leg?tura cu lecuia precedent? sau cu

cunoştinuele anterioare
Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credinu? despre Fiul lui Dumnezeu
întrupat? (C? s-a r?stignit pentru noi în zilele lui Ponuiu Pilat şi a p?timit şi s-a
îngropat). De aici vedem c? înainte de a fi fost r?stignit, precum şi înainte de a p?timi
şi de a fi fost îngropat, Domnul a fost judecat şi condamnat la moarte de c?tre
tribunalul iudaic şi roman, sentinua final? fiind rostit? de procuratorul Ponuiu Pilat.
S? vedem mai îndeaproape pe Mântuitorul Hristos în faua tribunalului iudaic şi

roman.
Sfânta Evanghelie ne spune c? „oastea şi c?petenia cea peste o mie şi slujitorii

iudeilor au prins pe Iisus şi L-au legat. ?i L-au dus intâi la Ana c?ci era socrul lui
Caiafa, care era arhiereu al anului aceluia. ?i Caiafa era cel ce sf?tuise pe iudei c?
este mai de folos s? moar? un om pentru popor (Ioan 18, 12–13). Deşi a fost înl?turat
din arhierie (în anul 7 dup? Hristos) şi înlocuit cu
ginerele s?u, Caiafa, Ana îşi mai p?stra autoritatea în faua poporului. De aceea,
judecata lui Iisus începe noaptea în casa acestuia. În mod normal, ca procedur?
iudaic?, procesul trebuia s? se desf?şoare în faua tribunalului numit „sinedriu“, aflat
lâng? zidul de sud-vest al curuii exterioare a templului, într-o sal?“ pardosit? cu pietre“,
numit? „Gazith“. Sinedriul era compus din 71 de membri aleşi dintre c?rturari, farisei,
arhierei şi „b?trânii poporului“ (ca reprezentanui ai vechii nobilimi). ?edinuele erau
prezidate de arhiereul în funcuiune. Ele începeau dup? aducerea jertfei de dimineau?
la templu, pe la orele 7, şi puteau uine toat? ziua, în afar? de zilele de sabat sau alte
s?rb?tori. Nu erau îng?duite şedinuele nocturne. Judec?torii erau aşezaui în semicerc.
În mijlocul lor st?tea pe un podium inculpatul. Dup? ce preşedintele expunea cazul,
erau audiaui martorii ap?r?rii, apoi cei ai acuz?rii. Pentru ca m?rturia s? fie valid?, se
depunea jur?mântul. Se cereau cel puuin doi martori. Urma cuvântul ap?r?torului, apoi
cel al acuzatorului, iar la sfârşit al inculpatului. În acest timp doi grefieri notau
atitudinea ap?r?rii şi respectiv cea a acuz?rii. Sentinua era hot?rât? prin votul
completului de judecat? şi pronunuat? de preşedinte: cea de achitare se pronunua
pe loc, iar cea de condamnare în ziua urm?toare.
Cum a decurs procesul Mântuitorului? Evanghelia ne arat? c? arhiereii şi întreg
sinedriul c?utau m?rturie mincinoas? împotriva lui Iisus, ca s?-L omoare. ?i nu g?
seau, deşi veniser? mului martori mincinoşi. Iar la urm?, venind doi, au spus: Acesta a
zis: pot s? d?râm templul lui Dumnezeu şi în trei zile s?-L zidesc. ?i ridicându-se
arhiereul a zis: nimic nu r?spunzi la ceea ce m?rturisesc aceştia împotriva Ta? Iisus
îns? t?cea. ?i arhiereul luând cuvântul i-a zis: Te jur pe Dumnezeu cel viu s? ne spui
dac? eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Iisus îi zise: tu ai spus! Iar eu v ? mai spun:
de acum veui vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii
cerului. Atunci arhiereul îşi sfâşie veşmintele zicând: „A hulit!“ Ce ne mai trebuie
martori? Iat?, acum aui auzit hula Lui! Ce socotiui? Iar ei r?spun- zând, au zis: vinovat
este de moarte. Atunci L-au scuipat în fau? şi L-au b?tut...“ (Matei 26, 59–68).
În zorii zilei urm?toare sinedriul s-a întrunit din nou întrebându-L pe Iisus dac?
recunoaşte c? este „Fiul lui Dumne- zeu“. Deoarece Mântuitorul a confirmat, ei
socotesc r?spunsul lui Iisus drept hul?, sau necinstire adus? lui Dumnezeu, motiv
pentru care se consider? îndrept?uiui s? rosteasc? din nou sentinua de condamnare la
moarte prin r?stignire (Luca 22, 66–71). Pen- tru ca sentinua s? devin? executorie,
trebuia confirmat? de pro-
296
Capitolul unu
curatorul roman, Ponuiu Pilat. Astfel, în faza a doua a procesului, Iisus a ajuns în faua
autorit?uilor romane. Începând cu anul 26 d.Hs. procurator al Palestinei a fost Ponuiu
Pilat, un nobil roman abuziv şi dur, care a r?mas acolo timp de aproximativ zece ani.
Venise în Palestina împreun? cu souia lui, care se pare c?, stând aici, trecuse la religia
mozaic?. Avea reşedinua la Cezareea Palestinei, dar de Paşti venea la Ierusalim
pentru a preveni orice atitudine potrivnic? Romei din partea poporului sosit acolo cu
prilejul s?rb?torii. În apropierea templului, Pilat avea o cet?uuie numit? „Antonia“,
construit? de Marc Antoniu, unde exista şi o sal? mare a pretoriului de judecat?. Era
14 nisan, ora 6 dimineaua. Cum romanii aveau obiceiul s?-şi înceap? lucr?rile de
dimineau?, Iisus a fost dus la procuratorul roman. Membrii sinedriului nu intraser? în
pretoriu, deoarece seara începea paştile, şi a intra în casa unui p?gân însemna o
necur?uie, iar în caz de foru? major? s?rb?toarea se amâna cu o lun?.
Pilat auzise mai înainte de Iisus. Oferise chiar ostaşi spre a-L prinde. În sala
pretoriului acuzauiile au primit un conuinut antiroman. Iisus este acuzat ca r?zvr?titor
al poporului, ca unul care opreşte s? se pl?teasc? impozit Romei şi se declar? rege
(Luca 23, 2). La asemenea fapte, pedeapsa era capital?. Vrând s?
se conving? de adev?r, Pilat L-a chemat pe Iisus în pretoriu, spre a vedea dac? s-a
declarat sau nu „regele iudeilor“ şi de ce i se aduce acuzauia respectiv?. Iisus i-a ar?
tat c? „împ?r?uia lui nu este din aceast? lume“, deoarece dac? era „din lumea
aceasta, slujitorii S?i ar fi luptat s? nu cad? în mâinile iudeilor“. Mântu- itorul a mai
ad?ugat: „Eu pentru aceasta m-am n?scut şi am venit în lume ca s? m?rturisesc
despre adev?r. Oricine este din adev?r ascult? glasul Meu“ (Ioan 18, 37). Copleşit de
r?spunsul lui Iisus, lui Pilat nu-i mai r?mâne decât s? eternizeze întrebarea: „Ce este
adev?rul?...“. Convins c? Iisus nu este un adversar al Romei, Pilat renunu? la
interogatoriu, declarând în faua muluimii c? „nu afl? nici o vin? în El“ (Luca 23, 4). Dar
acuzauiile muluimii devin din ce în ce mai violente... Iisus le întâmpin? îns? cu liniştea
şi demnitatea nevinovauiei Sale, fapt care îl las? pe procurator
„foarte mirat“ (Matei 27, 14). Se insista far? întrerupere pe lâng? Pilat c? Iisus „înt?
rât? poporul, înv?uând prin toata Iudeea, începând din Galileea“ (Luca 23, 5). Aflând
c? Iisus este galilean şi ştiind c? Irod Antipa, tetrarhul Galileii şi Pereii, se afl? şi el
atunci la Ierusalim, Pilat i-a declinat cazul spre rezolvare. Neg?sindu-i nici o vin?, Irod
L-a îmbr?cat pe Iisus, în semn de batjocur?, într-o hain? str?lucitoare pe care o purtau
numai marii demnitari şi L-a trimis din nou la Pilat, c?ruia nu i-a r?mas decât
s? declare celor înverşunaui c? nici Irod şi nici el, „cercetându-L înaintea lor, nu au g?
sit nici o vin? din câte i-au fost ridicate, şi nimic vrednic de moarte nu a f?cut“ (Luca
23, 8–15). Deşi putea s?-L elibereze, Pilat recurge totuşi la un compromis. ?tiind c? în
amintirea ieşirii din Egipt, iudeii eliberau de paşti un tâlhar, Pilat propune eliberarea lui
Iisus sau a lui Baraba, „care pentru o r?scoal? şi ucidere ce f?cuse în cetate era
aruncat în temniu?“ (Luca 23, 19). Toui cei prezenui puteau alege între Iisus şi Baraba.
Între timp a venit la Pilat un trimis al souiei sale, Claudia Procula, spre a-i comunica
mesajul ei: „s? nu faci nici un r?u dreptului acestuia, c? am suferit mult în vis din
pricina Lui“ (Matei 27, 19). Dar sinedriştii au convins muluimea s? se pronunue pentru
eliberarea lui Baraba, „iar pe Iisus s?-L piard?“ (Matei 27, 20). Derutat de neaşteptatul
r?spuns al muluimii, Pilat a pus nedumerit întrebarea: „Ce voi face cu Iisus care se
numeşte Hristos?“ Primeşte f?r? echivoc r?spuns din partea muluimii: „s? fie r?
stignit!“ Aceeaşi muluime, care cu câteva zile înainte îl aclama pe Iisus în acelaşi
Ierusalim cu „Osana!“, acum îns? îi cere condamnarea la cea mai înjositoare moarte...
Convins de nevinov?uia lui Iisus şi surprins de decizia muluimii, le ofer? lor
executarea sentinuei. Acuzatorii replic? cu înverşunare: „Noi lege
avem şi dup? lege trebuie s? moar?, c? s-a f?cut pe sine Fiul lui Dumnezeu“
(Ioan 19, 7). Atunci Pilat a dispus aplicarea biciuirii pentru a înlocui pedeapsa
cu moartea, dup? care ar?ta muluimii pe Omul desfigurat de r?ni şi sc?ldat în
propriul S?u sânge... Dar din nefericire, aceleaşi voci cereau cu înverşunare şi
f?r? echivoc r?stignirea. Convins totuşi de nevinov?uia lui Iisus, Pilat devine
mai hot?rât şi caut? s?-şi elibereze ostatecul. Dar din nou aceleaşi voci
înfuriate şi pline de inexpugnabil? ur?, i-au replicat t?ios şi parşiv: „De-l vei
slobozi pe acesta, nu eşti prieten cu cezarul. Oricine se face pe sine rege, este
împotriva cezarului“ (Ioan 19, 12). Aceste cuvinte constituiau de data aceasta
un avertisment adresat direct şi personal lui Pilat, derutându-l total şi punându-
l în stare de autoap?rare, gândindu-se c? dac? o asemenea acuz? va ajunge
la urechile împ?ratului roman, acesta ar putea considera c? el s-a aliat cu un r?
sculat. A cedat de team?, nu îns? f?r? remuşcare, mai ales c? a fost din nou
avertizat cu cinism şi neruşinare: „Nu avem alt rege decât pe cezarul!“ (Ioan
19, 15 –16). Iar procuratorul roman a r?mas complet descump?nit şi invins. ?i-a
epuizat toate argumentele. Îl tulbura îns? glasul conştiinuei care îi şoptea mereu
c? Iisus este nevinovat... De aceea,
„v?zând c? nimic nu foloseşte, ci şi mai mare tulburare se face, luând ap? şi-a
sp?lat mâinile în faua muluimii, zicând: sunt
298
Capitolul unu
nevinovat de sângele dreptului acestuia!“ (Matei 27, 24). ?i neputându-se împotrivi

muluimii spumegânde de ur?, în cele din urm? „le-a dat lor pe Iisus ca s?-L r?
stigneasc?“ (Ioan 19, 16).
F?când o confruntare între modul în care s-a desf?şurat procesul şi modul în care
trebuia s? se desf?şoare, se poate vedea c? sentinua de condamnare la moarte nu
este valid?, totul fiind premeditat cu vicleşug. Dar şi procedura a fost greşit?. Sinedriul
s-a întrunit prima oar? într-o cas? particular? (la Ana) noaptea. Martorii ap?r?rii
lipseau, iar cei ai acuz?rii erau falşi. Sentinua a fost pronunuat? f?r? o deliberare
temeinic?, iar în faua procuratorului roman a fost schimbat conuinutul acuzauiei. Pilat
a ezitat la început. Dorea într-adev?r s?-L elibereze pe Iisus, dar din sentimente de
team?, când de sinedrişti, când de visul souiei, când de muluimea înfuriat?, când de
împ?rat, a cedat în final, rostind sentinua capital?. Dimpotriv?, din punctul de vedere
al credinuei creştine, aşa trebuia s? se întîmple. Iisus avea s? aduc? Jertfa de isp?şire
ca un „Miel nevinovat“, „ca o oaie spre
junghiere“, cu trupul m?cinat de suferinu?, aşa cum a proorocit
profetul Isaia cu mai multe veacuri înainte.
Se va evidenuia demnitatea moral? a Mântuitorului în timpul procesului, ca expresie a

nevinov?uiei Sale.
--
R?stignirea Domnului

Referindu-ne la Patimile Domnului, am v ?zut c? dup? Cina cea de Tain?, Iisus tr?dat
de Iuda, a fost dat în mâinile duşmanilor, care L-au judecat şi condamnat la moarte.
Deşi Ponuiu Pilat nu I-a g?sit nici o vin?, L-a condamnat totuşi la cea mai grea
moarte, rezervat? sclavilor, sau celor mai r?uf?c?tori dintre oameni, şi anume la r?
stignirea pe cruce.
Vom vedea în cele ce urmeaz? cum ne prezint? Sfintele Evanghelii R?stignirea

Domnului.
Batjocorit şi b?tut, sc?ldat în sânge, cu fruntea br?zdat? de spinii care I-au

spintecat pielea, epuizat de ultimele puteri, I-au pus în spate crucea grea,
înalt? de 3,20 m, confecuionat? la repezeal? din cedrii din Liban, aflaui
disponibili pentru restaurarea templului, ca s? o duc? pân? pe dealul
Golgotei.
Pe aceast? cale a durerii convoiul înainta încet. Înainte se afla centurionul
(sutaşul) roman, însouit de câuiva soldaui şi de reprezentanui ai sinedriştilor.
Urma Condamnatul, purtându-şi la gât placa cu inscripuia vinov?uiei, apoi cei
doi tâlhari, însouiui de o parte şi de alta de soldaui aparuinând gardei romane.
Cortegiul era urmat de muluimea care I-a cerut condamnarea, menuinându-şi
urletul de huiduire. Mului din apropiaui L-au p?r?sit. Aluii s-au chiar lep?dat de
El. Iisus r?mâne îns? cu conştiinua demnit?uii Sale neclintite. El este Fiul lui
Dumnezeu. Acesta este adev?rul, pe care procuratorul de trist? amintire nu a
reuşit s?-l înueleag?. De aceea, când, privit cu mil? de nişte femei apropiate,
care încercau cu lacrimi în ochi s?-I ştearg? sudorile de sânge, Iisus le spune:
„Nu m? plângeui pe Mine fiice ale Ierusalimului, ci plângeui-v ? pe voi şi pe
copiii voştri“.
300
Capitolul unu
La ap?sarea grea a crucii, puterile îl las? tot mai mult... Oricât de mult L-ar
brutaliza soldauii, acum îşi dau seama c? Iisus nu-şi mai poate continua drumul cu
crucea în spate, încât au silit pe un trec?tor cu numele Simon Cireneanul, care tocmai
venea de la câmp, s?-i duc? crucea, urmând ca Iisus, târându-Se cum va putea, s?
ajung? pân? la locul de execuuie.
Ajunşi, în sfârşit, L-au dezbr?cat de hainele Lui şi L-au r?stignit, b?tându-I piroane
în mâini şi în picioare, fixându-I pe cruce şi tabla cu inscripuia: „Iisus Nazarineanul
Regele Iudeilor“. Al?turi de El au r?stignit şi pe cei doi tâlhari, unul de-a dreapta, altul
de-a stânga“. Iar cei ce treceau huleau cl?tinându-şi capetele şi zicând: „Cel ce d?râmi
templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuui! De eşti Fiul lui
Dumnezeu, coboa- r?-Te de pe cruce! Asemenea şi mai marii preouilor batjocorindu-
L, împreun? cu c?rturarii şi cu b?trânii şi cu fariseii, ziceau: pe aluii a mântuit, iar pe
Sine nu se poate mântui?... N?d?jduia în Dumnezeu. S?-L scape acum, c? a zis: sunt
Fiul lui Dumnezeu“ (Matei 27, 39–43 ). Tuturor batjocurilor şi insultelor, Iisus r?spunde
printr-un maxim de iubire. El se roag? P?rintelui ceresc pentru toui r?stignitorii S?i:
„P?rinte, iart?-le lor c? nu ştiu ce
fac!“ (Luca 23, 34). Îl batjocorea şi unul din tâlharii r?stigniui
lâng? El, iar cel?lalt r?spunzându-i, îl certa, cugetând şi zicând pe bun? dreptate: „Nu
te temi de Dumnezeu c? în aceeaşi osând? eşti? ?i noi dup? dreptate p?timim, c?ci
primim cele cuvenite dup? faptele noastre, iar Acesta nici un r?u nu a f?cut. ?i zicea
lui Iisus: pomeneşte-m? Doamne, când vei veni întru împ?r?uia Ta. ?i i-a zis Iisus:
Amin gr?iesc uie, ast?zi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23, 40–43).
Ostaşii r?stignitori împ?ruind hainele lui Iisus şi v?zând c?maşa Lui c? nu este
cusut?, ci „uesut? de sus peste tot“ (Ioan 19, 23), nu au mai sfâşiat-o, ci au aruncat
pentru ea sorui. „?i sta lâng? crucea lui Iisus mama Lui şi sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa şi Maria Magdalena. Deci Iisus v?zând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care îl
iubea, stând al?turi, a zis mamei Sale: „Fe- meie, iat? fiul t?u!“ Apoi a zis ucenicului:
„Iat? mama ta!“ ?i din acel ceas a luat-o ucenicul la sine“ (Ioan 19, 25–27).
Iar „de la al şaselea ceas s-a f?cut întunerec peste tot p?mântul pân? la al nou?
lea ceas. Iar în al nou?lea ceas a strigat Iisus cu glas mare şi a zis: „Eli, Eli, lama
sabahtani?“ („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai p?r?sit?“).
Dup? aceea ştiind Iisus c? toate s-au sfârşit, ca s? se împlineasc? Scriptura, a zis:
„Mi-e sete“. ?i era acolo un vas plin de ouet; iar ostaşii umplând un burete cu ouet şi
punându-l
într-o trestie de isop, i l-a dus la gur?... Deci, dac? a luat ouet, a zis: „S?vârşitu-s-a!“
(Ioan 19, 28–30).
Iar dup? ce s-a întunecat soarele, „catapeteasma templului s-a sfâşiat prin mijloc.
?i Iisus strigând cu glas mare, a zis:
„P?rinte, în mâinile Tale încredinuez duhul Meu“. ?i aceasta zicând, şi-a dat duhul. Iar
sutaşul v?zând ceea ce se f?cuse, a sl?vit pe Dumnezeu, zicând: cu adev?rat omul
acesta drept a fost.
?i toate muluimile ce veniser? împreun? la aceast? privelişte, v?zând cele ce se f?
cuser?, b?tându-şi pieptul se întorceau. ?i stau departe privind acestea toui cunoscuuii
Lui şi femeile care îl urmaser? din Galileea. ?i iat? un b?rbat cu numele Iosif din
Arimateea, sfetnic fiind, b?rbat bun şi drept... venind la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. ?i
coborându-L, L-au înf?şurat în giulgi şi l-au pus în mormânt s?pat în piatr?, în care
niciodat? nimeni nu fusese pus... ?i urmându-i femeile... au g?sit miresme şi miruri.
?i sâmb?ta s-au odihnit dup? porunca Legii“ (Luca 23, 45 –56). Iar a doua zi „s-
au adunat mai marii preouilor şi fariseii la Pilat, zicând: „Doamne, ne-am adus
aminte c? am?gitorul acela a zis înc? fiind viu: dup? trei zile m? voi scula. Deci,
porunceşte s? fie p?zit mormântul pân? a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii
Lui noaptea, s?-L fure şi s? zic? poporului c? s-a sculat din morui,
c?ci va fi r?t?cirea din urm? mai mare ca cea dintâi. Zis-a lor Pilat: aveui straj?,
mergeui de înt?riui cum ştiui. ?i ei mergând, au înt?rit mormântul cu straj? şi au
pecetluit piatra“ (Matei 27, 62–66).
Intuiuia se va face ar?tându-se tabloul r?stignirii Domnului.
Unde a avut loc r?stignirea Domnului? (Pe dealul Golgotei). Acest deal se mai
numea şi al „C?p?uânii“, întrucât se considera c? acolo ar fi fost îngropat şi
primul om, Adam, când neascultând de Dumnezeu, a p?c?tuit, iar „r?splata p?
catului este moartea“ (Romani 6, 30). Acest fapt are o semnificauie mai
adânc?, dac? ne gândim la spusele Sfântului Apostol Pavel, „c?ci deoarece
moartea a venit prin om, tot prin om şi învierea moruilor, c?ci precum toui mor
în Adam, aşa toui vor fi f?cuui vii în Hristos“ ( I Corinteni 15, 21–22). Care sunt
cuvintele rostite de Fiul lui Du mnezeu pe cruce? (Sunt şapte f raze, având
urm?toarea succesiune: 1). „P?rinte, iart?-le lor c? nu ştiu ce fac“; 2). „Adev?r
gr?iesc uie, ast?zi vei fi cu mine în rai“; 3). „Femeie, iat? fiul t?u; fiule, iat?
mama ta“; 4). „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu,
302
Capitolul unu
pentru ce m-ai p?r?sit?“; 5). „Mi-e sete“; 6). „S?vârşitu-s-a“; 7). „P?rinte, în mâinile Tale
încredinuez duhul meu“.
ñ Aplicarea
R?stignirea Domnului creştinii o s?rb?toresc cu post şi rug?ciune în Vinerea Sfintelor

Patimi (numit? şi „Vinerea neagr?“).
Se va cânta Prohodul Domnului.
--
Se vor reuine cele şapte cuvinte rostite de Mântuitorul Hristos pe cruce.
Învierea Domnului

Ce m?rturisim în articolul V al Simbolului de credinu?? (M?rturisim despre

Dumnezeu Fiul c? „a înviat a treia zi, dup? Scripturi). Aceasta înseamn? c? potrivit
Scrierilor Sfinte ale Vechiului Tes- tament, ca şi a profeuiei Sale f?cut? în mai multe
rânduri, dup? ce a fost judecat, r?stignit şi îngropat, Domnul nostru Iisus Hristos nu a
fost biruit de moarte, ci a înviat a treia zi din mormânt.
Ne vom referi în cele ce urmeaz? la învierea Domnului, dovedit? prin ar?t?rile Sale,
v?zând apoi care sunt obiecuiunile fau? de învierea Domnului şi netemeinicia lor.
Sf intele E vanghelii ne arat? c? în vierea Domnului este un eveniment

nemaiîntâlnit, menit s? ne confirme divinitatea lui Iisus şi a operei de mântuire pe
care a adus-o pentru noi. Ea s-a petrecut într-o lumin? mai presus de înuelegere
şi r?mâne minunea cea mai mare la care particip? deopotriv? cerul şi p?mântul
„...?i ia t ?, cu t re m u r ma re se f ?cuse , c?ci î ng e ru l Do m n u l u i , coborându-
se din cer a venit, a pr?v?lit piatra de la uş? şi şedea deasupra ei. ?i era înf?
uişarea lui ca fulgerul şi îmbr?c?mintea lui alb? ca z?pada. ?i de frica lui s-au
cutremurat str?jerii şi s-au f?cut ca morui. Iar îngerul r?spunzând, a zis
femeilor: „nu v? temeui, c? ştiu c? pe Iisus cel r?stignit c?utaui. Nu este aici, c?
s-a sculat precum a zis. Veniui de vedeui locul unde fusese pus Domnul“ (Matei
28, 2–6).
Realitatea mormântului gol a constatat-o apoi Maria Magdalena, apoi Sfinuii
Apostoli Petru şi Ioan, care venind degrab? la mormânt au r?mas uimiui v?zând
acelaşi lucru (Ioan 20, 1–10).
Minunea învierii este confirmat? şi de ar?t?rile Sale, martori fiind toui cei care l-
au v?zut şi au comunicat cu El.
Astfel, mai întâi s-a ar?tat Domnul înviat Mariei Magdalena (Marcu 16, 9),
care plângând la mormânt, L-a confundat cu g r ? d i n a r u l . . . ( I oa n 20, 15–18 ) .
Apoi s-a a r?t a t f e me ilor mironosiue, zicându-le: „Nu v? temeui! Mergeui şi
vestiui frauilor mei ca s? mearg? în Galileea. Acolo m? vor vedea“ (Matei 28,
10). Iisus cel înviat s-a ar?tat apoi lui Petru (Luca 24, 34; I Corin- teni 15, 5),
precum şi ucenicilor (Luca şi Cleopa) în drum spre Emaus, recunoscut fiind
numai dup? binecuvântarea şi frângerea pâinii (Luca 24, 13–32). În aceaşi
prim? zi a s?pt?mânii s-a ar?tat Domnul înviat Apostolilor „şi celor ce erau
împreun? cu ei“ (Luca 24, 3), f?r? Apostolul Toma. ?i „a suflat şi le-a zis: luaui
Duh Sfânt, c?rora veui ierta p?catele, se vor ierta şi c?rora le veui uine, vor fi
uinute (Luca 24, 36–49, Ioan 20, 19–23). „?i dup? opt zile iar?şi erau adunaui
Apostolii cu ei fiind şi Toma. A venit Iisus, fiind uşile încuiate şi a st?tut în
mijlocul lor şi a zis: „Pace vou?! Apoi a zis lui Toma: adu-ui degetul încoace şi
vezi mâinile Mele şi adu-ui mâna ta în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci
credincios.
?i r?spunzând Toma i-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! A zis lui Iisus: pentru c?
M-ai v?zut, ai crezut. Fericiui cei ce n-au v?zut şi au crezut (Ioan 20, 26–29). Din nou
se arat? la marea Tiberiadei când a prânzit cu ei şi când, întrebându-l pe Apostolul
Petru dac? îl iubeşte, l-a restabilit în apostolat (Ioan 21, 1–24).
304
Capitolul unu
Tot Apostolilor se arat? Domnul şi pe muntele Galileii, dup? cum ne relateaz? textul
Scripturii: „Iar cei unsprezece ucenici au mers în Galileea, la muntele unde le-a
poruncit lor Iisus. ?i v?zându-L I s-au închinat, ei care se îndoiser?. ?i apropiindu-se
Iisus le-a vorbit lor, zicând: Mi s-a dat toat? puterea în cer şi pe p?mânt. Drept aceea,
mergând, înv?uaui toate neamurile, botezându-le în numele Tat?lui şi al Fiului şi al
Sfântului Duh, înv?uându-le s? p?zeasc? toate câte v-am poruncit vou?, şi iat? Eu cu
voi sunt în toate zilele, pân? la sfârşitul veacurilor. Amin“ (Matei 28, 16–20). Sfântul
Apostol Pavel se refer? la înc? dou? ar?t?ri ale Domnului înviat, f?cute „la peste cinci
sute de fraui“ (I Corinteni 15, 6) şi „dup? aceea s-a ar?tat lui Iacob“ (I Corin- teni 15,
7). În sfârşit, înaintea în?lu?rii la cer, Domnul s-a ar?tat tuturor Apostolilor: „?i i-a scos
afar? pân? în Betania şi ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat. ?i când îi binecuvânta
s-a dep?rtat de la ei şi s-a în?luat la cer“ (Luca 24, 50–51; Marcu 16, 19–20).
De aici vedem c? „în decursul celor 40 de zile dup? înviere au fost unsprezece
ar?t?ri ale Domnului înviat, la ore, intervale, şi locuri diferite: la mormânt, în Ierusalim,
pe drum c?tre Emaus,
la marea Tiberiadei, pe muntele Galileii, spre Betania, la persoane
diferite, femeilor mironosiue, Apostolilor, ucenicilor şi multor altor cunoscuui
Sfântului Pavel, pe care acesta, la interval de 20 de ani, îi va invoca drept
martori oculari (I Cor. 15, 6). „E un timp de control, de verificare şi de
convingere. Femeile vin la mo rmânt cu m iresme şi cu lacri m i le p ?rerii de r?
u dup? Înv?u?torul lor. Apostolii nu cred c? a înviat pân? ce nu v ?d mormântul
gol şi pe El. Toma nu crede pân? ce nu pune degetul pe rane, iar Luca şi Cleopa
pân? ce nu le frânge pâinea şi nu m?nânc? cu ei. Odat? convinşi, ei vestesc
învierea cu t?rie şi f ?r? încetare“ (Nicolae, Mit ropolitu l Banatu lu i, „În v ierea
Domnului şi Biserica“, în «Telegraful Român», nr. 15–16, 17–18
/1984, p. 2).
Cu toate aceste evidente m?rturii ale învierii Domnului, înc? dintru început ea a
fost pus? la îndoial?. Ne spune Evanghelia c? unii din str?jeri „venind în cetate au
vestit mai marilor preouilor toate cele întâmplate. ?i adunându-se împreun? cu b?trânii
şi uinând sfat, au dat ostaşilor arginui mului, zicând: spuneui aşa: ucenicii Lui venind
noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam.
?i de se va auzi aceasta la dreg?torul, noi îl vom îmbuna şi pe voi f?r? grij? v? vom
face. Iar ei luând arginuii au f?cut precum i-au înv?uat...“ (Matei 28, 11–15). Aceast?
ipotez? nu rezist? criticii, privind atât pe Apostoli, cât şi pe str?jeri. Apostolii fiind
plini de team?, s-au risipit. Unul din ei chiar s-a lep?dat. Nu-şi puteau la nici un caz
asuma riscul unei eventuale confrunt?ri cu garda roman? în disciplin? de fier... Cât
priveşte pe str?jeri, un dasc?l al Bisericii se întreab?: „dac? str?jerii dormeau, cum
puteau s? vad? (c? l-au furat ucenicii)? Iar dac? nu au v?zut, cum pot da m?rturie?...“.
Întrucât aceast? ipotez? nu şi-a dovedit temeinicia, s-a formulat cu timpul ipoteza
numit? „a moruii aparente“, ai c?rei susuin?tori afirm? c? Iisus nu a murit, ci a c?zut
doar într-o moarte aparent? (sincopa), fiind apoi trezit la viau? de r?ceala mormântului
şi de mirosul aromatelor. Nici aceast? ipotez? nu-şi dovedeşte îns? temeinicia, fiindc?
nici potrivnicii lui Iisus nu au pus la îndoial? moartea lui real?. Evanghelia arat? clar
c? Pilat accept? luarea de pe cruce a Trupului Domnului numai dup? ce s-a convins
c? moartea a avut loc în mod real. Sutaşul face proba cu suliua, împungându-I
coasta... Apoi, aromatele cu care I-a fost uns trupul şi giulgiurile cu care L-au înf?şurat
i-ar fi produs ele însele moartea prin asfixiere, şi nicidecum nu L-ar fi stimulat spre
trezirea la viau?. Apoi, ce impresie putea l?sa asupra Apostolilor Iisus trezit din
letargie?... Iat? ce spune despre aceasta
un critic, care el însuşi a renunuat la aceast? ipotez?: „Un om
care a ieşit din mormânt pe jum?tate mort, care se târa bolnav, care avea trebuinu?
de îngrijire medical?, de bandaje, de înt?rire şi de menajare, şi care la sfârşit era
totuşi copleşit de suferinu?, era imposibil s? poat? face asupra ucenicilor impresia
biruitorului asupra moruii şi mormântului... Cel mult le-ar fi putut da o senzauie de
mil? şi de comp?timire, îns? e cu neputinu? s? le preschimbe întristarea în entuziasm,
s? le ridice cinstirea pân? la adorauie“ (F.D. Strauss).
Datorit? netemeiniciei ei, şi aceast? ipotez? a fost înlocuit? cu cea a viziunii, a
iluziei, sau a halucinauiei, ca şi cum toui martorii învierii Domnului ar fi avut
halucinauii, sau vedenii. Este ştiut c? halucinauia aparuine în cele mai multe cazuri
nevropauilor sau psihopauilor dominaui de o idee fix?. Ori, atât Apostolii, cât şi cei
foarte mului martori ai învierii nu au fost dominaui de ideea scul?rii din mormânt a lui
Iisus şi la nici un caz nu aveau maladii psihice, sau boli nervoase. Apostolii erau
oameni simpli şi s?n?toşi. Moartea Înv?u?torului le-a produs team? şi nesiguranu?, şi
nicidecum obsesia biruinuei asupra moruii. Numai dup? ce constat? adev?rul învierii,
sufletul lor se umple de o bucurie sfânt?, aduc?toare de linişte şi curaj, care s? le dea
306
Capitolul unu
putere s? mearg? în toat? lumea şi s? înfrunte toate greut?uile, numai ca s? fie

martori ai adev?rului de care erau pe deplin convinşi...
Când a înviat Iisus din morui? (În prima zi a S?pt?mânii, adic? duminica. ?i de
atunci aceast? zi, comemorând acest eveniment, a devenit pentru închin?torii
Domnului ziua de odihn? şi de s?rb?toare s?pt?mânal?, „ziua pe care a f?cut-o
Domnul s? ne bucur?m şi s? ne veselim într-însa“; „Ziua Domnului“, înlocuind
sabatul ca zi de odihn?). Ce au simuit Apostolii când l-au v ?zut pe Domnul
înviat? (La început au fost st?pâniui de team? şi nedu merire, iar apoi aceste
sentimente s-au transformat în bucurie, siguranu?, curaj şi iubire f?r? margini
fau? de Domnul cel înviat). Evanghelia ne arat? c? la început Domnul înviat nu
a fost recunoscut nici de Maria Magdalena, nici de Apostoli şi nici de cei doi
ucenici în drum spre Emaus. De ce? (Fiindc? Trupul Lui era spiritualizat, cu
particularit?ui deosebite oarecum de cele ale trupului cu care a vieuuit pe p?
mânt). Cum ne apare trupul
spiritualizat al Domnului? (El nu este duh, fiindc? m?nânc?,
vorbeşte, p?streaz? semnele r?nilor, dar apare şi dispare când vrea şi unde vrea, ştie
tot ce se întâmpl?). Cu ce putere îi investeşte Domnul pe Apostoli? (Cu puterea de a
lega şi dezlega p?catele oamenilor). Cu acest prilej Domnul instituie Sfânta Tain? a
Poc?inuei (M?rturisirii, sau Spovedaniei), iar prin suflarea Sfântului Duh peste ei,
Domnul cel înviat instituie Sfânta Tain? a Preouiei. Când se arat? Sfinuilor Apostoli în
Galileea, la munte, ce le porunceşte? (S? mearg? la toate neamurile, s? le înveue
noua credinu? şi s? le boteze în numele Tat?lui, al Fiului şi al Sfântului Duh). Aceasta
este Sfânta Tain? a Botezului. De aici vedem c? dup? învierea Sa din morui,
Mântuitorul a instituit trei Sfinte Taine: Poc?inua, Preouia şi Botezul.
ñ Aplicarea
S?rb?toarea Învierii Domnului este praznic cu dat? variabil?, fiind precedat? de o

perioad? de şapte s?pt?mâni de post.
Se vor cânta: „Ziua Învierii“ şi „Hristos a înviat“.
--
Se vor înv?ua aceste imne bisericeşti.

În?luarea Domnului la cer

Ce ne spune Simbolul de credinu? despre Dumnezeu Fiul? (C? este n?scut din veci
din Tat?l, c? pentru noi şi pentru a noastr?
Mântuire s-a pogorât din ceruri şi a luat trup ca al nostru din
Sfânta Fecioar? Maria, prin puterea Sfântului Duh. Apoi, c? a fost r?stignit pentru noi
în zilele lui Ponuiu Pilat, a fost îngropat şi a înviat). Dar dup? înviere, ce s-a
întâmplat? (S-a în?luat la ceruri şi şade de-a Dreapta Tat?lui).
Ne vom referi la în?luarea Domnului la cer, urm?rind desf?şurarea evenimentului şi f?

g?duinua venirii Sfântului Duh.
Se va prezenta textul pericopei care relateaz? evenimentul, dup? cartea Faptele

Apostolilor 1, 2–12.
Explicarea textului Dup? cum ne arat? textul c?ruii Faptele Apostolilor, în?luarea
Domnului la cer a avut loc la 40 de zile de la învierea Sa, pe muntele M?slinilor,
aproape de Ierusalim. Sfinuii Apostoli nu au înueles sensul duhovnicesc al în?lu?rii
Domnului la cer şi nici al împ?r?uiei mesianice, motiv pentru care ei întreab?
nedumeriui pe Iisus dac? „acum va întemeia împ?r?uia lui Israel“. Aceast?
neînuelegere corect? a împ?r?uiei
308
Capitolul unu
mesianice, se asociaz? şi altor situauii, precum, de pild?, cu prilejul intr?rii solemne a

Mântuitorului în Ierusalim, când au considerat c? a sosit momentul întroniz?rii Sale ca
Mesia. „Numai dup? ce s-a prosl?vit Iisus“, ne spune Evanghelistul (Ioan 12, 16), au
înueles Apostolii sensul împ?r?uiei mesianice. Adic?, numai dup? ce Iisus s-a în?luat
la cer şi dup? evenimentul pogorârii Sfântului Duh, li s-a luminat mintea şi simuirile,
spre a-şi aminti şi înuelege toate cele spuse lor de Domnul în cursul activit?uii Sale
(Ioan 14, 26).
În?luarea Domnului la cer înseamn? înainte de toate deschiderea cerului pentru
noi toui care beneficiem de roadele Jertfei şi Învierii Domnului. Este o împlinire a
cuvintelor psalmistului, care vede pe Mesia rupând încuietorile care desp?rueau cerul
de p?mânt, în urma p?catului s?vârşit de primul om. Iat? cuvintele sale: „Ridicaui
poruile voastre şi v? ridicaui poruile cele veşnice şi va intra Împ?ratul m?ririi! Cine
este acela Împ?ratul m?ririi? Domnul puterilor, acesta este Împ?ratul m?ririi!“ (Psalmul
23, 7–10).
Textul pericopei ne-a ar?tat apoi c? înainte de în?luarea Sa la cer, Domnul le
spune Sfinuilor Apostoli c? vor lua puterea Sfân-
tului Duh şi-I vor fi martori pân? la marginile p?mântului. Aceasta
înseamn? c? odat? cu pogorârea Sfântului Duh, Sfinuii Apostoli vor primi puterea de a
porni la misiunea pentru care au fost aleşi, continuând în toat? lumea întreita activitate
a Domnului: profetic?, de propov?duire a Evangheliei; arhiereasc?, de sfinuire a celor
ce cred în Hristos prin harul Sfântului Duh; şi conduc?- toare, de a întemeia comunit?
ui creştine şi a stabili rânduiala dup? care s?-şi desf?şoare activitatea.
Odat? în?luat la cer, Mântuitorul nu i-a p?r?sit pe Sfinuii Apostoli, ci le-a
f?cut din nou f?g?duinua apropiatei pogorâri a Sfântului Duh, care va face ca
El, Înv?u?torul lor, Hristos cel în?luat întru slav?, s? fie veşnic prezent în viaua
lor şi a celor ce vor crede în El, pân? la sfârşitul veacurilor.
Pe de alt? parte, în?luarea Domnului la cer s-a f?cut cu trupul omenesc
spiritualizat şi îndumnezeit, adic? cu trupul luat din Sfânta Fecioar? Maria, cu care a
tr?it printre noi, cu care a p?timit şi cu care a înviat din morui. Este trupul Domnului
plin de slav? dumnezeiasc?. Dac? trupul omenesc intr? în componenua Sfintei Treimi,
înuelegem mai bine valoarea pe care o are trupul în faua lui Dumnezeu, ca şi a
datoriei pe care o avem şi noi fau? de trup, şi anume de a nu-l l?sa s? fie înrobit
patimilor, ci s? facem din el
un „templu al Duhului Sfânt“ (I Corinteni 6, 19) sau un „m?dular al lui Hristos“ (I

Corinteni 6, 15).
Intuiuia se va face ar?tându-se tabloul în?lu?rii Domnului la cer.
Când a avut loc în?luarea Domnului la cer? (La 40 de zile dup? învierea Sa).
Unde? (Pe muntele M?slinilor, aproape de Ieru- salim). Ce le porunceşte
Mântuitorul cu acest prilej? (S? nu se dep?rteze de Ierusalim, c? într-un timp
foarte apropiat se va rev?rsa peste ei Duhul Sfânt, care le va da putere de a fi
martorii Domnului pâna la marginile p?mântului, vestind Evanghelia şi
întemeind împ?r?uia lui Dumnezeu pe p?mânt). Ce ne demonstreaz? în?
luarea Domnului la cer cu trupul? (Ne arat? valoarea pe care o are trupul
omenesc ca şi creauie a lui Dumnezeu, precum şi menirea lui de a deveni
„templu al Duhului Sfânt“).
ñ Aplicarea
În?luarea Domnului la cer este comemorat? de creştini la 40 de zile dup? înviere, ca

praznic împ?r?tesc cu data variabil? (în funcuie de data Paştilor), s?rb?torindu-se
acum şi ziua eroilor.
Se va cânta troparul praznicului: „În?luatu-Te-ai întru slav?, Hristoase, Dumnezeul
nostru, bucurie f?când ucenicilor T?i cu f?g?duinua Sfântului Duh, încredinuându-se ei
prin binecuvântare c? Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii“.
Se va repeta şi înv?ua troparul în?lu?rii Domnului la cer.
310
Capitolul unu
--
Raportul dintre Vechiul Testament şi Noul Testament
1.Rug?ciunea la intrarea în clas? 2.Organizarea clasei pentru lecuie

Ce este Sfânta Scriptur?? (Sfânta Scriptur? reprezint? calea prin care ni s-a transmis revelauia sau
descoperirea lui Dumnezeu, pentru a cunoaşte planul lui Dumnezeu cu privire la mântuirea noastr?). În câte
p?rui se împarte Sfânta Scriptur?? (În dou? p?rui: Vechiul Testament şi Noul Testament). Ce cuprinde
Vechiul Testament? (C?ruile scrise sub inspirauia Duhului Sfânt menite s? preg?teasc? omenirea pentru
primirea Mântuitorului). Dar Noul Testament? (Reprezint? îns?şi opera de mântuire adus? nou? de Fiul lui
Dumnezeu întrupat).
Vom vedea în cele ce urmeaz? care este raportul dintre Vechiul Testament şi Noul Testament.
Între Noul Testament şi Vechiul Testament într-o unitate organic?, având acelaşi izvor care le-a creat şi
acelaşi obiectiv la care ambele se refer?. Ambele s-au scris sub inspirauia aceluiaşi Duh Sfânt, dup? m?
rturia Apostolului: „Toat? Scriptura este insuflat? de Dumnezeu şi de folos spre înv?u?tur?, spre mustrare,
spre îndrept?uirea întru dreptate“ (II Timotei 3, 16). Atât Vechiul cât şi Noul Testament au ca obiect persoana
lui Iisus Hristos prin care vine mântuirea din p?cat: „Cercetaui Scripturile c?ci socotiui c? în ele aveui viaua
veşnic? şi acestea sunt care m?rturisesc despre Mine“ (Ioan 5, 39).
Vechiul Testament este izvorul Noului Testament, fiindc? ne prezint? p?catul şi f?g?duinua unui Izb?
vitor. Noul Testament ne prezint? împlinirea mântuirii. Vechiul Testament este izvorul din care a ieşit Noul
Testament, este temelia pe care s-a zidit
întregul edificiu al Nuolui Testament, pentru a forma o singur? unitate: Împ?r?uia lui
Dumnezeu.
Deşi Vechiul Testament este c?l?uz? spre Hristos (Galateni 4, 24), sau „umbra
celor viitoare, iar nu însuşi chipul lucrurilor...“ (Evrei 10, 1), totuşi Vechiul Testament r?
mâne începutul şi temelia, garantul împlinirilor mesianice. Astfel, autorii Noului
Testament pe tot cuprinsul îşi întemeiaz? vorbele şi faptele pe cele descoperite de
Dumnezeu în Vechiul Testament. Ei spun tot timpul: „Acestea toate s-au f?cut ca s? se
împlineasc? ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice...“ (Matei 1, 22–23);
„...aşa este scris de proorocul“ (Matei 2, 5); „...Atunci s-a împlinit cuvântul spus de
...proorocul“ (Matei 2, 17).
Unitatea Vechiului şi Noului Testament este dat? şi de faptul c? ambele au în
centrul înv?u?turii lor ideea de p?cat şi necesitatea izb?virii din p?cat, deci persoana
Domnului Iisus Hristos. Mân- tuitorul însuşi spune „c? dac? aui fi crezut în Moise, M-
aui fi crezut şi pe Mine, c?ci despre Mine a scris acela“ (Ioan 5, 46).
Modul cum s-au împlinit proorociile Vechiului Testament în Noul Testament rezult?
din chiar conuinutul lor. Acestea expun cu exactitate viaua şi activitatea Domnului,
patimile, moartea şi
învierea Sa, încât ele au fost identificate de autorii Noului Tes-
tam ent ca îm p l i n i r e a lor în pe rsoa n a lui I isus Hr ist os. Descoperindu-se
la cina de la Emaus dup? Înviere, Mântuitorul atrage atenuia ucenicilor S?i: „?i
le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care vi le-am vorbit înc? fiind cu voi, c?
trebuia s? se împlineasc? toate cele scrise în legea lui Moise şi în prooroci şi
în psalmi despre Mine. Atunci le-a deschis mintea, ca s? înueleag? Scripturile. ?
i le-a zis: aşa este scris şi aşa trebuie s? p?timeasc? Hristos şi a treia zi s?
învieze din morui...“ (Luca 24, 44).
Unii creştini pornind de la cuvintele Domnului: „Nu am venit s? stric legea, ci s-o
împlinesc“ (Matei 5, 17), spun c? Vechiul Testament este superior celui Nou. Aluii, din
contr?, pornind de la spusele Sfântului Apostol Pavel c? Vechiul Testament este o
„c?l?uz? spre Hristos“ şi „dac? a venit credinua nu mai suntem sub c?l?uz?“ (Galateni
3, 24–25), sau c? „Hristos este sfârşitul legii“ (Romani 10, 4), îi anuleaz? valoarea.
Nici una din aceste poziuii nu este cea mai potrivit aleas?. Sunt dou? extreme şi
extremele nu sunt bune. „Noul Testament aduce noul înlocuind jertfele prin unica jertf ?
a Domnului, înlocuind t?ierea împrejur cu Botezul creştin, înlocuind deosebirile dintre
mânc?rurile „curate“ şi „necurate“, înl?turând s?rb?torile, sp?l?rile şi alte ritualuri,
care nu vor mai avea nici o semnificauie (vezi Coloseni 2, 16), înlocuirea preouiei
dintr-o singur? seminuie cu cea din
312
Capitolul unu
toate seminuiile“. Aceasta nu înseamn? o înl?turare a Vechiului Testament. Este

adev?rat c? „p?rui ale Vechiului Testament care au fost tipuri şi simboluri pentru Noul
Testament s-au împlinit şi, ca atare, nu mai pot avea putere obligatorie. Ele s-au
potrivit unui anume popor şi unei anume epoci. Dar Vechiul Testament mai cuprinde şi
alte legi care nu au fost desfiinuate, deoarece sunt potrivite tuturor creştinilor din toate
epocile şi care corespund universalit?uii şi eternit?uii creştinismului, care le-a primit şi
le-a perfecuionat. Scris sub inspirauia aceluiaş Duh Sfânt, Vechiul Testament nu-şi
pierde valoarea de Scriptur? Sfânt?. Când Sfântul Apostol Pavel spune c? „toat?
Scriptura este insuflat? de Dumnezeu“ (II Timotei 3, 16) se refer? desigur la Vechiul
Testament, fiindc? Noul Testament nu era compus înc?. De aceea, pe drept cuvânt
sublinia un p?rinte al bisericii (Fericitul Augustin), ar?tând c? „Noul Testament în cel
vechi se ascunde, iar Vechiul se descopere în cel Nou“ (Nicolae, Mitropolitul
Banatului, «Temeiurile Înv?u?turii Ortodoxe» – Timişoara, 1981, p.102).
Care este raportul dintre Vechiul Testament şi Noul Testament? (Este un raport de
unitate indisolubil? având aceeaşi inspirauie divin? a Duhului şi pe Fiul lui Dumnezeu
întrupat, ca Izb?vitorul lumii din p?cat). Dac? profeuiile Vechiului Testament s-au
împlinit în persoana Domnului Hristos, mai este necesar Vechiul Testament? (Mai este
necesar prin înv?u?tura sa dat? de Dumne- zeu, precum Legea lui Dumnezeu şi
celelalte percepte de doctrin? şi de moral?, precum: înv?u?tura despre p?catul str?
moşesc, înv?u?tura despre Dumnezeu unul în fiinu? şi întreit în persoan?, despre
atributele lui Dumnezeu. În Vechiul Testament ne este prezentat? şi porunca cea mare
a iubirii, sintetizat? în a iubi pe Dumnezeu din toat? puterea, din toat? inima, din tot
cugetul, iar pe aproapele, ca pe tine însuui. Vechiul Testament cuprinde o serie de
înv?u?turi morale date de Dumnezeu spre folosul tuturor oamenilor din toate timpurile
şi din toate locurile).
ñ Aplicarea
Pentru frumuseuea lor duhovniceasc? şi pentru înuelepciunea lor divin? multe

pericope scripturistice din Vechiul Testament au intrat în cultul Bisericii spre a oferi
credincioşilor poveue şi îndreptare a vieuii.
Rug?ciunile, precum Psalmul 50, au fost incluse într-o muluime de slujbe
bisericeşti, fiind rostite de credincioşi în multe situauii ale vieuii lor duhovniceşti.
Chipuri ale profeuilor şi drepuilor Vechiului Testament împodobesc calendarul
sfinueniei creştine, iar Sfântului prooroc Ilie i s-a consacrat o s?rb?toare special? cu
pr?znuire.
Mului dintre credincioşii Bisericii creştine poart? numele
sfinuilor şi drepuilor Vechiului Testament, spre a-i avea ca modele
de urmat în viau?.
Sfânta Scriptur? – capodoper? a culturii şi civilizauiei universale
--
Din catehezele tratate vedem c? Sfânta Scriptur? reprezint? cu- vântul lui Dumnezeu,
„viu şi lucr?tor“ (Evrei 4, 12) în viaua noastr?, care ne arat? calea mântuirii. În acelaşi
timp, cuvântul lui Dumnezeu, luminând sufletul, îi dezvolt? aspirauiile lui spre valorile
culturale, artistice, literare, etc. Pe de alt? parte, Biblia îns?şi ofer? teme care
impulsioneaz? aspirauiile culturale ale sufletului, încât ea prezint? modele şi motive de
inspirauie pe care oamenii de talent le-au concretizat în opere nemuritoare intrate la
loc de frunte în tezaurul culturii universale.
În felul acesta ne putem referi la Sfânta Scriptur? ca şi capodoper? a culturii şi

civilizauiei universale.
314
Capitolul unu
6. Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue
Sfânta Scriptur? reprezint? Cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirauia Sfântului Duh spre a ar?ta
oamenilor voia lui Dumne- zeu, sau calea care duce la mântuire. Ea are deci în esenu ? un caracter religios.
Desigur c? toate religiile au c?rui de orientare religios-moral?. Deosebirea îns? dintre acestea şi Biblie este
esenuial?. În ea vorbeşte însuşi Dumnezeu oamenilor, pe când în alte c?rui ale diferitelor religii vorbesc
oamenii despre Dumne- zeu. De aceea, Biblia se mai numeşte şi „Sfânta Scriptur?“, re- prezentând
„cuvintele vieuii veşnice“, cuvântul lui Dumnezeu „viu şi lucr?tor... judec?tor al simuurilor şi al cugetelor
inimii“. Ea este s?mânua c?zut? pe p?mântul bun care aduce „roade cu inim? bun? şi curat? întru r?bdare“
(Luca 8, 15).
Pe lâng? caracterul divin al Bibliei ea este şi r?mâne o capodoper? a culturii şi civilizauiei umane. ?i
este explicabil aceasta dac? ne gândim c? cultura şi civilizauia au rolul de a dezvolta spiritul omenesc şi
valorile umane, ceea ce corespunde întru totul str?daniei spre virtute, str?danie de a cultiva chipul lui
Dumnezeu pe care îl avem în noi, spre a ajunge la asem?narea cu Dumnezeu, adic? la des?vârşirea
duhovniceasc?. Aceast? neîntrerupt? tendinu? spre des?vârşire nu exclude, ci implic? d?ltuirea spiritului
desc?tuşat de p?cat spre a tinde mereu spre cultur? şi cvilizauie. Aşa se explic? faptul c? un cercet?tor
com- petent în probleme de istoria religiilor demonstreaz? c? ideea de
„sacru“ (sfinuenie) corespunde celei de cultur? şi civilizauie. Deci pe m?sur? ce de-a lungul vremii sufletul
caut? valorile religiei, în acelaşi timp creeaz? cultura şi civilizauia (Mircea Eliadie,
«Tratat de Istoria Religiilor» – Paris 1964).
Pentru a ar?ta mai concret c? Biblia e o capodoper? a culturii şi civilizauiei universale, vom demonstra
c? la multe popoare şi chiar la poporul nostru, Biblia i-a înv?uat pe oameni s? scrie şi s? citeasc?. P?rti din
ea au fost primele manuale şcolare. Sunt nenum?raui acei credincioşi care chiar la o vârst? mai înaintat?
au înv?uat s? citeasc? din dorinua de a descifra adev?rurile Sfintei Scripturi.
E suficient apoi s? reuinem faptul c? pentru poporul nostru, Biblia de la Bucureşti, din 1688, constituie
primul monument al limbii literare româneşti.
Referindu-ne îns? în mod general la valoarea istoric? a Bibliei, putem spune c? ea ofer? date preuioase
de ordin istoric, privind cunoaşterea Orientului Apropiat şi Mijlociu. Dintre toate popoarele orientale, evreii
sunt singurii care au dat lucr?ri de
istoriografie în c?ruile istorice ale Vechiului Testament. Restul popoarelor, deşi au

dezvoltat cultura în toate domeniile nu au oferit nici un fel de istorie. Un istoric
(Eduard Mayer) subliniaz? c? evreii „se ridic? mult, peste tot ce cunoaştem noi în
istoriografia oriental?“, ei având astfel „o poziuie unic? între popoarele culte ale
Orientului“. De exemplu, nici un istoriograf nu aminteşte de poporul hitiuilor (indo-
european). Singur? Bibilia aminteşte de fiii lui Het (heteii), date confirmate întocmai de
arheologia modern?.
Frumuseuea artistic? a Sfintei Scripturi este indiscutabil?. Un renumit
filolog şi arheolog francez, Solomon Reinach, critic aspru al tuturor religiilor,
este un sincer admirator al Bibliei. El arat? c? „oricare cititor imparuial va fi de
acord c? istoria lui Iosif este încânt?toare, c? în cartea lui Iov sunt pasaje
sublime, c? profeuii şi psalmii cuprind unele din cele mai frumoase pagini cu
care se poate onora geniul uman“. Biblia „este mai uşor de citit şi mai
instructiv?... Se poate spune c? toate marile idei ale civilizauiei moderne sunt
în germene în ea şi se poate constata, pe temeiul istoriei, cât de mult îi
datoreaz? civilizauia modern?“. Biblia cu p r in d e şi t ra ns m ite sent i m en t u l
dem n it ?u i i um ane, al
solidarit?uii, al iubirii aproapelui, al egalit?uii oamenilor înaintea
lui Dumnezeu, pe care Vechiul Testament le-a transmis Noului Testament şi pe care
continu? s? le r?spândeasc? amândou? pân? ast?zi.
Orice cititor g?seşte în Sfânta Scriptur? scrieri istorice, de înv?u?tur?, profeuii,
legi moral-religioase, redactate sub form? de proz?, poezie sau scrisori. De pild?,
scrierile poetice ale Vechiului Testament îmbr?uişeaz? toate genurile literare: epic,
liric, dramatic. „Cuvintele pline de mânie ale proorocilor şi poeziile lirice de mare
valoare artistic? (Psalmii) stau ast?zi al?turi de cele mai bune opere ale literaturii
universale“ (V.J. Avdiev, «Istoria Orientului Antic» – Bucureşti, 1951, p.241).
Sfinuii P?rinui socotesc Biblia „hran? a sufletelor“ (Sf. Vasile cel Mare); „leac
împotriva tuturor r?nilor sufleteşti“ (Sfântul Ioan Gur? de Aur); „scara pe care ne urc?m
la Dumnezeu“ (Isidor Pelusiotul). „Nici gloria, nici puterea, nici prezenua prietenilor,
nici vreun alt lucru omenesc, nu poate s? mângâie un suflet cuprins de tristeue, aşa
cum o poate face citirea Sfintei Scripturi, c?ci aceast? citire e convorbire cu
Dumnezeu“ (Sf. Ioan Gur? de Aur).
Biserica, prin înv?u?tura sa cuprins? în Biblie şi sf. Tradiuie, înnoieşte întreaga
lume p?gân?, deschizându-i accesul la cultur? şi civilizauie. Este bine cunoscut faptul
c? popoarele barbare
316
Capitolul unu
primeau noua înv?u?tur? creştin? cu scopul precis şi bine determinat de a intra în

rândul popoarelor culte şi civilizate. Imperiul bizantin a fost prin definiuie creştin şi pe
acest fundal şi-a întemeiat o cultur? şi civilizauie specific?, care a d?inuit şi luminat
spiritul omenesc mai bine de un mileniu. Iar popoarele barbare primeau noua
credinu?, înscriindu-se în acest imperiu cu eticheta apartenenuei la fenomenul
cultural. Se remarc? astfel o împletire armonic?, sau o simbioz? între religie, cultur? şi
civilizauie.
Dar Sfânta Scriptur? fiind hran? duhovniceasc? a devenit şi izvor de inspirauie al
celor mai mari artişti ai lumii.
Arta bizantin? şi cea creştin? occidental? şi-a scos subiecte- le de inspirauie din
Sfânta Scriptur?, încât catedralele şi m?n?stirile au devenit adev?rate „Biblii în piatr?“
(M. Vloberg). La fel se poate spune şi despre marile opere din arta Renaşterii, atât în
pictur?, cât şi în sculptur?. Scenele din capela Sixtin? r?mân cele mai însemnate
capodopere ale picturii, iar ca sculptur? este suficient s? ne gândim la Michelangelo
cu: „David“, „Pieta“ şi „Moise“. Despre aceast? din urm? sculptur?, când a fost v?zut?
pentru prima dat?, cei prezenui au exclamat plini de admirauie şi uimire: „a înviat
Moise!“.
La fel şi arta iconografic?, se dezvolt? în lumea bizantin? şi se continu? apoi şi în
frescele bisericilor şi m?n?stirilor româ- neşti precum şi în miniaturile care
împodobesc manuscrisele c?ruilor bisericeşti. De pild?, pictorii români Nicolae
Grigorescu şi T?t?r?scu au împodobit pereuii m?n?stirilor cu scene biblice
nemuritoare (precum m?n?stirea Agapia).
În pictura universal? se remarc? îndeosebi Leonardo da Vinci cu „Cina cea de
tain?“; Rembrandt, cu „Isac şi Rebeca“, „Samson la masa de nunt?“, „Întoarcerea fiului
risipitor“, „Lep?darea Sfântului Petru“ şi „Ucenicii în drum spre Emaus“; Tiuian, cu
„Ecce homo“; Rafael, cu „Calvarul“ şi „Punerea în mormânt“; Michelangelo, cu
„Facerea omului“; El Greco, cu „Adorauia p?storilor“, „Învierea lui Hristos“, „Sfântul
Martin“ şi „Sfântul Ioan Evanghelistul şi Francisc de Assisi“; Antonio Ciseri, cu
„Punerea în mormânt“; Gustav Doré, cu „Judecata lui Solomon“,
„Solomon primeşte pe regina din Saba“ şi „Solomon b?trân“; Piero della Francesca, cu
„Învierea“; Duccio, cu „Femeile la mormânt“; Giotto, cu „Jeluirea lui Hristos“; Matthias
Grünewald, cu „R?smânt“; Aert de Gelder, cu „Abraham şi cei trei îngeri“.
Intuitia se va face ar?tându-se planşe sau diapozitive cuprinzând aceste picturi
celebre care au intrat în patrimoniul artei universale.
În ceea ce priveşte domeniul muzicii, toui marii compozitori ai lumii moderne au

compus „Misse“- (Sf. Liturghie). S-a impus în mod deosebit Beethowen cu „Missa
solemnis“. Mai putem aminti „Requiemul“ lui Mozart; „Oratoriile“ lui Bach închinate
„Patimilor“ Domnului; „Creauiunea“ de Hayden; „Patimile Domnului“ de Handel, etc.
De asemenea, în domeniul operei e suficient s? amintim doar „Corul robilor“ din
„Nabucco“ de G. Verdi, ca şi opera „Samson şi Dalila“. La toate acestea putem ad?
uga şi compoziuiile religioase, în special „Sfânta Liturghie“ ale celor mai mari
compozitori şi dirijori români de coruri bisericeşti.
Intuiuia se poate face punându-se un disc cu una sau mai multe din compoziuiile
muzicale amintite.
În literatur? putem semnala „Divina Comedie“ a lui Dante, ca fiind opera cea mai
celebr? din Evul Mediu. Influenua Sfintei Scripturi asupra lui Milton se materializeaz?
prin opera sa:
„Paradisul pierdut“. Tot din Biblie s-au mai inspirat şi alui scriitori cu r?sunet mondial,
precum: Tolstoi, Dostoievschi, Victor Hugo, etc.
Ce cuprinde Biblia sau Sfânta Scriptur?? (Cuprinde Cuvântul lui Dumnezeu scris sub
inspirauia Duhului Sfânt). Care este scopul esenuial al Bibliei? (De a le ar?ta
oamenilor voia lui Dumnezeu şi drumul care duce la mântuire). Ce implic? acest fapt?
(Implic? faptul c? restabilind chipul lui Dumnezeu în fiinua noastr? ne vom orienta
spre tot ceea ce ne cultiv? spiritul, spre tot ceea ce reprezint? adev?r, bine şi frumos).
Cum a influenuat Sfânta Scriptur? spiritul omenesc? (L-a influenuat în mod creator în
toate domeniile de activitate: literatur?, istoriografie, pictur?, sculptur?, muzic?,
arhitectur?, etc. Într-un cuvânt, Biblia a stimulat spiritul omenesc spre valorile morale
şi estetice, ea r?mânând astfel o capodoper? a culturii şi civilizauiei universale).
ñ Aplicarea
Pentru a fi cât mai accesibil?, Biblia a fost tradus? în peste 2500 de limbi şi dialecte,
mai mult ca oricare alt? carte din lume. Astfel, fiind citit? de un num?r tot mai mare de
oameni, ea îşi îndeplineşte rolul ei clarv?z?tor. În felul acesta, cu cât citim mai mult
Biblia şi cu cât ne orient?m viaua dup? cuvântul lui Dumnezeu pe care ea îl cuprinde,
cu atât ne vom înnobila mai mult fiinua, devenind
318
Capitolul unu
mai buni şi mai drepui, caractere ferme, hot?râte s? îndeplineasc? voia lui Dumnezeu.
În lecuiile care vor urma, ne vom str?dui s? cunoaştem cât mai temeinic Biblia,
încât Cuvântul Domnului s? devin? pentru fiecare din noi, aşa cum zice psalmistul: „o
candel? pentru picioarele mele şi o lumin? pentru c?rarea mea“ (Psalmul l 19, 105).
319
Cateheze dogmatice
CAPITOLUL 2
Cateheze dogmatice
320
Capitolul doi
--
Cateheze dogmatice 321
Existenua lui Dumnezeu
Privind viaua în desf?şurarea ei, ca şi ordinea şi armonia din univers şi din noi înşine,
omul dotat cu libertatea de a-şi pune continuu întreb?ri, în mod firesc şi-a pus şi îşi
pune problema cauzei care le-a determinat pe toate şi a scopului pentru care au ap?
rut. ?i astfel ajunge inevitabil la cauza lor prim?, la St?pânul vieuii şi al universului.
Dar cum acest St?pân este altceva decât noi, sau decât universul; şi cum nu-L poate
sesiza empiric cu simuurile; şi cum rauiunea nu este totdeauna luminat? de credinu?,
omul şi-a pus şi îşi pune întrebarea dac? exist? într-adev?r aceast? Fiinu? suprem?, f?
r? de început şi f?r? de sfârşit, Creatorul a tot ce exist?.
ñ Anunuarea temei
În cele ce urmeaz? vom ar?ta c? într-adev?r exist? o Fiinu? suprem? c?reia îi

spunem Dumnezeu, ca St?pân a tot ce are un început şi un rost în lume.
ñ Tratarea
Pe lâng? oamenii care cred în Dumnezeu, sunt mului care nu admit existenua Lui. Ei
se numesc atei, şi spun c? în lume exist? legi dup? care ea se conduce, şi nu mai e
nevoie de altceva. Totul merge automat, de la sine. Viaua îns?şi se prezint? într-o
mişcare şi evoluuie, materia dezvoltându-se de la simplu la complex, tinde mereu
spre perfecuiune. Astfel s-a dezvoltat de la anorganic la organic, şi aşa a ajuns s?
apar? omul, ca fiinu? rauional?, capabil? s? o domine şi s? o transforme prin foruele
lui proprii şi s? fac? din ea ce vrea şi ce poate, f?r? a da socoteal? cuiva de aceasta...
Nu le este îns? uşor celor ce neag? existenua lui Dumnezeu s?-şi susuin? p?rerile sau
convingerile lor pân? la cap?t... Ei nu pot, de pild?, explica cine anume a pus legile în
materie, spre a-i determina mişcarea şi evoluuia?... Cum a ap?rut frumuseuea
materiei?... Cum a putut materia evolua de la anorganic pân? la om?... Cum a ap?rut
viaua?...
?i fiindc? ne-am referit la om, e suficient s? arunc?m şi numai o privire spre noi
înşine, ca s? ne întreb?m în mod firesc cum s-au putut forma organele corpului
omenesc atât de complexe şi
322
Capitolul doi
de perfecte, încât necesit? o specializare de o viau? ca s? le poui p?trunde tainele

existenuei şi funcuion?rii lor?!... Cum s-au aranjat apoi organele într-o aşa
interdependenu?, încât s? asigure funcuionalitatea atât de variat? a organismului
uman?!... Cum a putut celula microscopic?, care îndeplineşte funcuia unei uzine, s?
se combine cu alte celule pentru a forma anumite uesuturi şi apoi organele?! Cine le-a
imprimat memoria funcuiei lor, ştiut fiind c? dac? la un moment dat îşi pierd aceast?
memorie de leg?tur? şi funcuionalitate, formeaz? uesuturi maladive, ce duc viaua la
pieire?!... Cum ochiul, ficatul, inima, pl?mânii, etc. asemenea unor fabrici, încap în
locuri aşa de mici, se leag? între ele şi asigur? buna desf?şurare a vieuii organismului
omenesc?!... Tot întreb?ri f?r? r?spuns r?mân cu atât mai mult cele referitoare la
suflet, sau la întregul univers... ?i cum în mod firesc când privim un ceasornic, ne
gândim c? nu a putut ap?rea f?r? s?-şi fi avut ceasornicarul s?u; sau când privim o
simpl? maşin? nu putem admite c? a ajuns la forma pe care o vedem prin evoluuia din
sine îns?şi, ci c? a fost creat? de o inteligenu? omeneasc?, purtând chiar numele
firmei care a creat-o, tot aşa nu putem admite ca atât de complicata „maşin?“ format?
din suflet şi trup s? apar?
din întâmplare, sau printr-o simpl? evoluuie, f?r? ca la baza ei s?
existe o rauiune, sau o inteligenu? suprem?. Dac? un robot, sau un calculator au fost
create cu „inteligenu?“ de c?tre om, se impune prin asociauie de idei c? şi inteligenua
uman? trebuie s?-şi aibe o cauz? care a produs-o, sau o inteligenu? suprem? care a
creat-o. V?zând aceast? izbitoare şi conving?toare realitate, s-a f?cut chiar
paradoxala afirmauie c? „dac? Dumnezeu nu exist?, trebuie s?-L invent?m!“...
Dar cum viaua şi lumea cu tot ce este în ea exist?, tot astfel exist? şi Creatorul ei.
?i pentru a demonstra acest fapt vom c?uta s? aducem mai multe dovezi sau
argumente.
ñ Argumentul istoric. Pe drept cuvânt spunea un înuelept al lumii vechi
c? „ceea ce toui oamenii u in în chip instinctiv ca ade v ?rat, este
un ade v ?r natura l“ (Aristotel). Credinua în divinitate, indiferent
de modul în care a fost conceput?, este prezent? la toate popoarele
şi în toate timpurile. „Nu este nici un popor aşa de s?lbatic ca s? nu
cread? într-un Dumnezeu, chiar dac? aceast? credinu? nu este cea
adev?rat?“ (Cicero). „Priviui la faua p?mântului şi veui vedea
probabil cet?ui f?r? ziduri, f?r? legi, veui g?si popoare care nu
cunosc scrierea şi folosirea banilor, dar un popor f?r? Dumnezeu n-
a v?zut înc? nimeni“ (Plutarh).
ñ Argumentul cosmologic se refer? la lumea şi legile care stau la baza
fenomenelor din univers. Este oricui cunoscut faptul
c? orice lucru, orice acuiune are o cauz? a existenuei sale. Aceast? cauz? a lucrurilor
din lume nu se afl? în ele însele, ci în afara lor. Ea nu poate fi întâmpl?toare, fiindc?
întâmplarea nu creaz? ordinea. ?i atunci spunem c? aceast? cauz? este absolut?,
etern?, neschimb?toare, spiritual? şi personal?.
Referindu-ne apoi la materie, este ştiut faptul c? în sine ea este inert?, adic? nu
se poate pune în mişcare de la sine. Mişcarea materiei presupune neap?rat existenua
unui Mişc?tor nemişcat... În sfârşit, viaua pe p?mânt nu a putut s? apar? din materia
moart?. Oricâte cercet?ri şi încerc?ri s-ar fi f?cut în laborator, nu s-a putut ajunge la
crearea vieuii, ci la formularea principiului c? „viaua nu se poate naşte decât din
viau?“ („Omne vivum ex vivo“ – Pas- teur). De aici rezult? c? exist? un principiu, un
început al vieuii; şi mai presus de toate un izvor al vieuii, care are viaua în sine însuşi.
ñ Argumentul teleologic, priveşte scopul bine determinat al existenuei
universului. Frumuseuea, ordinea, armonia nu pot fi decât opera
unei inteligenue supreme, care a f?cut lumea dup? un anumit plan şi
cu un scop bine determinat. Orice lucru care exist? nu poate fi
produsul hazardului, sau al întâmpl?rii. El are un
scop precis pentru care exist?, precum şi o lege fundamental? a
existenuei. Iar aceasta presupune în chip necesar existenua unei inteligenue, a unei
voinue supreme, sau a unei Fiinue personale, atotputernic? şi bun?. Dac? materia are
în sine un impuls spre organizare şi o finalitate inconştient?, ne întreb?m: cine i-a
imprimat-o?!... Care este originea legilor dup? care ea se confor- meaz??!
ñ Argumentul moral se refer? la sufletul omenesc, care dispune de acel
judec?tor interior numit conştiinu? moral?, ca o capacitate de a
deosebi binele de r?u; ceea ce este drept, de ceea ce este nedrept;
meritul de v in?; r?splata de pedeaps?. Ne întreb?m: cine a pus în
sufletul omului aceste nouiuni? Exist? apoi în sufletul omului şi un
impuls al ordinei morale, un „ordin“ venit din str?fundurile firii, care
îl oblig? s? urmeze binele şi s? evite r?ul. Aceasta este legea
moral? natural?, încât aşa cum constata Apostolul, „popoarele care
nu au lege, din fire fac cele ale legii; neavând lege, îşi sunt ei singuri
lege“ (Romani 2, 14). Dac? în sufletul omului exist? legluitorul care
îl îndeamn? s? s?vârseasc? binele, ca şi judec?torul care îl mustr?
când nu s?vârşeşte binele, acest fapt ne oblig? s? admitem c?
exist? un Izvor al binelui, c? exist? un Legiuitor şi Judec?tor suprem
care a pus în sufletul omului nouiunea binelui şi obligauia de a-l
urma.
324
Capitolul doi
5. Pe lâng? aceste argumente mai exist? şi cel antropologic, cu referire special?

la om, mai ales la sufletul lui nemuritor. Spre deosebire de lumea înconjur?toare care
este material?, omul are şi suflet. Toui ştim aceasta, dar ce este sufletul şi conştiinua
în sine r?mân taine adânci. E adev?rat c? materia sau creierul este pentru suflet
asemenea instrumentului pentru cânt?reu. Dar instrumentul nu e tot una cu cânt?
reuul. Nu deriv? unul din altul. Se condiuioneaz? reciproc, dar exist? independent. ?i
alte vieuuitoare au creier, dar nu au şi suflet. Omul are deci sufletul ca şi viaua îns?şi
din afara lui. E o suflare dup? chipul Persoanei care i l-a dat; şi care fiind deosebit? de
orice realitate material?, este Fiinua suprem? spiritual?.
Din cele de mai sus vedem c? existenua lui Dumnezeu poate fi dovedit? pe cale
rauional?, bazându-ne pe mai multe argumente, începând cu cel istoric, potrivit c?ruia
credinua într-o Fiinu? suprem? (divinitate) a fost pretutindenea şi de toate neamurile
admis? şi cultivat? în variate forme. Iar ceea ce toui oamenii uin
în chip instinctiv ca adev?rat, este un adev?r natural. La aceasta
ad?ug?m argumentul cosmologic, privind lumea şi legile care stau la baza

fenomenelor din univers, care au o cauz? a existenuei lor, iar materia inert? în ea îns?
şi este pus? în mişcare de un Mişc?tor nemişcat. La fel şi viaua, nu putea s? apar? din
materia moart?, ci din Fiinua care are viaua în Sine. Aceasta înseamn? c? întreaga
existenu? nu poate fi produsul hazardului, sau al întâmpl?rii. Ea prezint? o armonie, o
ordine, o frumuseue, care implic? existenua unei inteligenue, a unei voinue supreme,
existenua unei Fiinue, personal? şi atotputernic?, care a adus toate la existenu? dup?
un plan şi cu o finalitate.
Privind apoi la noi înşine, uşor putem înuelege c? omul este singura fiinu? care
are suflet ce nu poate fi produsul materiei, ci îşi are originea într-o alt? realitate din
afara lui. Aceasta este Fiinua spiritual? care i l-a dat. Pe lâng? aceasta omul posed?,
în structura lui spiritual?, impulsul de a urma binele, cât şi judec?torul care îl mustr?
dac? nu-l urmeaz?. Nici acestea nu sunt produse ale materiei. Ele presupun astfel în
chip necesar existenua unui Legiuitor şi Judec?tor suprem.
ñ Asocierea
Un cercet?tor care toat? viaua şi-a dedicat-o studierii credinuelor religioase, remarc?
într-o lucrare monumental? c? dou? realit?ui sunt întâlnite în toate credinuele, la toate
popoarele lumii. ?i anume, ideea unei divinit?ui, a unei Fiinue supreme şi cea a
sufletului nemuritor. Toate practicile de la înmormântare, ca şi cultul moruilor confirm?
la toate popoarele credinua în viaua de dincolo de mormânt şi implicit cea în
nemurirea sufletului. Iar credinua în divinitate, ca şi cea în nemurirea sufletului
reprezint? posibilitatea definirii omului ca fiinu? religioas?, pe m?sur? s? stabileasc? în
mod conştient şi liber leg?tura sau relauia cu Fiinua suprem?, pe care o ador? şi de
care depinde viaua şi destinul s?u veşnic.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? Dumnezeu este Fiinua suprem? personal? şi
atotputernic? care a adus întreaga existenu? din nefiinu? la fiinu?, dup? un anume
plan al S?u şi cu o finalitate (scop) bine determinat?.
ñ Aplicarea
Auzim adesea pe mului spunând c? L-au c?utat pe Dumnezeu, dar c? nu L-au g?sit,
nu l-au v?zut, nici pip?it, nici simuit... Probabil c? aşa este. Dar Dumnezeu este atât
de mare, încât nu încape în întreaga lume, şi atât de mic, încât încape în inima oricui.
Caut?-l în inima ta, în adâncul sufletului t?u şi-l vei g?si cu siguranu?!... Priveşte apoi
armonia cerului înstelat, frumuseuea naturii, viaua care pune în mişcare întreaga fire
înconjur?toare, spre a-şi îndeplini menirea sa, şi vei constata al?turi de un mare om
de ştiinu? c? „chipul lui Dumnezeu îl v?d într-o floare!“ Nu c? floarea l-ar conuine pe
Dumnezeu, ci pentru c? opera, sau lucrarea ne duce totdeauna cu gândul şi cu inima
la Autorul ei.
--
326
Originea şi fiinua religiei
Capitolul doi
Am v?zut c? nu putem concepe existenua lumii, sau a creauiei f?r? s?-şi aibe
Creatorul s?u. Dumnezeu a creat lumea cu un anume scop. Nu spre a o l?sa în p?r?
sire, ci pentru a menuine leg?tura, sau a fi în relauie cu ea. Cu atât mai mult, crearea
omului, ca şi coroan? a creauiei, purt?tor al chipului lui Dumnezeu, a fost adus? la
existenu?, nu pentru a fi p?r?sit de Creatorul s?u, ci pentru a menuine o neîntrerupt?
leg?tur? cu el. Aceast? leg?tura sau relauie a omului cu Dumnezeu este religia.
ñ Anunuarea temei
Ne întreb?m: care este originea şi fiinua religiei?
ñ Tratarea
La aceast? întrebare r?spunsurile au fost foarte diferite. Mului

cercet?tori ai fenomenului religios socotesc c? religia ca fenomen sufletesc specific
omului este un proces de evoluuie de la formele primare, identificate la diferite triburi
s?lbatice şi foarte str?vechi, cu trecere prin politeism şi finalizând în monoteism.
Vom vedea mai întâi şi mai în am?nunt care sunt încerc?rile de a explica
originea religiei?
Unii v?d originea religiei în magie. Se afirm? c? oamenii din epoca primitiv?,
întrucât nu au putut explica fenomenele naturii, au c?utat s? le fundamenteze pe
diferite forue tainice, misterioase, pe care au c?utat apoi, asemenea vr?jitorilor de azi,
s? le capteze în favoarea lor prin diferite gesturi, talismane şi formule consacrate.
Neputându-şi atinge scopul, au inventat zei, asemenea lor, care au fost invocaui apoi
în diferite situauii sau împrejur?ri. Aceast? teorie face îns? confuzie între religie şi
magie. În modul lor de interpretare, normal ar fi fost ca religia (ca relauie sau leg?tur?
cu foruele tainice) s? fi fost mai întâi, şi apoi magia, ca form? de captare a lor...
S-a c?utat apoi originea religiei în animism. Se considera c? toate lucrurile din
natur? sunt însufleuite (au suflet în ele). Aceste spirite pot exista şi independente.
Majoritatea lor sunt îns? r?uf?c?toare. S-a c?utat s? se intre în leg?tur? cu ele şi astfel
s-a ajuns la zeificarea lor, şi mai departe la politeism. Nu e uşor îns?
a propune animismul ca religie primordial?, fiindc? în esenu? animismul nici nu poate

fi considerat religie!
Lipsa de temei a acestei interpret?ri a dus pe alui cercet?tori la concluzia c?
religia şi-ar avea originea în naturalism. Acesta reprezint? o form? primitiv? de religie,
care const? în încercarea omului de a da înueles infinitului, sau nem?rginitului din jurul
s?u. Omul primitiv având sentimentul de admirauie sau de groaz? în faua puterilor şi
fenomenelor naturii a început s? le adore. Astfel, încercând s? le perceap? cu ajutorul
simuurilor sale, unele obiecte din natur? fiindu-i apropiate, le-a adorat ca atare; iar
cele mai îndep?rtate, precum: cerul, soarele şi ceilalui aştri, au devenit zei. Naturismul
îns? nu poate r?spunde la întrebarea: de unde a luat omul ideea de divinitate, dac? nu
ar fi existat religia?!... Naturismul apare în aceast? situauie, doar o form? de interpre-
tare sau de aplicare a religiei deja existent?.
O alt? încercare de c?utare a originii religiei se îndreapt? spre fetisism, ca
adorare a unor obiecte naturale (o bucat? de lemn, o piatr?, un arbore, un os), sau a
unor obiecte artificiale (un cuuit, o br?uar?, un baston). Ca şi animismul, fetisismul nici
nu poate fi socotit religie în înuelesul propriu al cuvântului, ci o
superstiuie. De fapt fetisismul nici nu este întâlnit la populauii
foarte îndep?rtate ca timp, ci la acelea care erau pe punctul de a intra într-o civilizauie
superioar?. Însuşi numele lui (de la portughezul „fetico“ (obiect vr?jit, talisman,
amulet), a fost dat de navigatorii portughezi în secolul al XV-lea obiectelor ciudate pe
care negrii de pe coasta de apus a Africii le adorau ca zeit?ui...
Totemismul consider? c? sufletul unui str?moş, sau al unui protector al unei
familii, trib sau popor ar locui într-un anume animal sau plant?. Acesta se numea
„totem“, şi se consider? de unii c? aceast? form? de totemism ar constitui şi prima
form? de religie. Totemismul îns? asem?nându-se cu animismul, poate fi o form?
particular? a acestuia, referindu-se la cultul str?moşilor şi nu la adorarea unei divinit?
ui...
O variant? a totemismului este tabuismul, care înlocuind totemul cu tabu-ul, g?
seşte originea religiei în elementul de prohibiuie. Adic?, anumite persoane (precum
şeful tribului), animale, sau lucruri erau scoase din uzul comun şi fiind ferite de
atingere, erau considerate „tabu“. Se apreciaz? c? din acest „tabu“ s-a n?scut ideea de
divinitate, şi odat? cu ea şi cea de religie. Numai c? religia presupune nu o interdicuie,
ci o leg?tur?, sau o unire, o comuniune... încât aceast? explicauie a originii religiei
este fals?.
328
Capitolul doi
Întrucât aceste teorii nu rezist? criticii, s-a c?utat originea religiei în sentimentul
de fric?, de team? a omului primitiv în faua fenomenelor îngrozitoare şi inexplicabile
ale naturii. S-a chiar formulat ideea c? „frica i-a creat pe zei“ (Epicur). Dac? frica i-ar fi
creat pe zei, ne-am aştepta în mod firesc ca toate zeit?uile s? fie rele, iar odat? cu
dispariuia fricii de fenomenele naturii, s? dispar? şi religia. Ori, vedem c? nu se
întâmpl? aşa... Pe de alt? parte, nici nu se poate spune despre omul primitiv c? era
fricos în lupt? cu foruele naturii, ci dispunea de mult curaj pentru a le face fau ? şi
domina...
Dac? toate aceste teorii nu pot explica originea religiei, un cercet?tor de renume
mondial, Wilhem Schmidt (despre care Mircea Eliade spune c? „este f?r? îndoial?
unul din cei mai mari lingvişti şi antropologi ai acestui secol“) într-o monumental?
lucrare referitoare tocmai la „Originea ideii de Dumnezeu“ (scris? în 12 volume, între
1912-1955) demonstreaz? c? la populauiile cele mai înapoiate şi mai vechi, g?sim
credinua în existenua unei Fiinue supreme, creator al lumii şi legislator al ordinei
morale. Aceasta este teoria monoteismului primitiv, care arat? c? la început era
credinua într-un singur Dumnezeu şi apoi s-a ajuns şi
la înv?u?tura creştin? despre originea religiei. Omul poart? în sine
suflarea divin?, adic? chipul lui Dumnezeu. Printre alte calit?ui ale sufletului omenesc
date înc? de la creauie, este şi aceea de a fi fiinu? religioas?, adic? de a avea
capacitatea, de a tinde necontenit s? intre în leg?tur? cu Creatorul s?u, cu P?rintele
s?u. Altfel spus, cum sufletul omului are capacitatea de a gândi, de a deosebi binele
de r?u (fiind o fiinu? moral?) sau frumosul de urât (având de la natur? vocauia
esteticului), tot astfel, de la natur? omul are capacitatea de a intra în comuniune
transcendent? cu o valoare absolut? şi infinit?, care este Fiinua suprem?, adic?
Dumnezeu. În felul acesta putem spune c? de la natur? (înaintea oric?rei alte
experienue) omul este fiinua religioas?, iar religia este un fenomen divin-uman,
reprezentând leg?tura dintre Dumnezeu (care se deschide spre om) şi omul (care
tinde mereu spre comuniune cu Dumnezeu). Ceea ce a adus şi mereu aduce
întunecarea, falsificarea, confuzia (dar nu şi anularea) relauiei omului cu Dum- nezeu,
este p?catul, încât pe bun? dreptate constat? Apostolul c? datorit? p?catului, omul
dec?zând sub aspect religios din monoteismul primar, „a schimbat m ?rirea lui
Dumnezeu celui nestri- c?cios întru asem?narea chipului omului celui stric?cios şi a p?
s?rilor şi a celor cu patru picioare şi al târâtoarelor... şi adev?rul lui Dumnezeu în
minciun? şi s-a închinat şi a slujit f?pturii în locul F?c?torului“ (Romani 1, 23–25).
Ne întreb?m acum: care este finua religiei? ?i la aceast? întrebare s-au formulat
mai multe r?spunsuri, sau pretinse explicauii.
În primul rând, teoria intelectual?, pornind de la faptul c? omul este o fiinu?
gânditoare încearc? s? arate c? religia este un produs al intelectului, sau al gândirii
noastre, temeluit? pe nouiunea de cauzalitate şi pe ideea de infinit. Cauzalitatea fiind
o lege fundamental? a gândirii face ca mintea s? mearg? din cauz? în cauz?, pân?
ajunge la cauza suprem?, care este Dumnezeu. În acest caz Dumnezeu nu este o
persoan? distinct? de om, ci o idee, un concept superior tuturor celorlalte. Pe de alt ?
parte, în om se naşte ideea de infinit, de nem?rginit, în contrast cu m?rginitul.
Personificând infinitul, omenirea l-a numit Dumne- zeu. Aceast? teorie nu poate
explica îns? fiinua religiei, fiindc? religia este în primul rând viau? şi nu poate fi redus?
la intelect.
S-a încercat apoi s? se g?seasc? fiinua religiei prin teoriile voluntariste, care
pornind de la faptul c? gândurile şi sentimentele noastre sunt traduse în acuiuni prin
voinu?, consider? c? voinua moral? este elementul primordial al religiei. Altfel spus:
religia este moralitate. Legea moral? şi conştiinua datoriei din om
determin? faptele noastre şi prin ele demonstr?m existenua lui
Dumnezeu. Aceast? identitate dintre religie şi moral? este greşit?, fiindc? omul poate
fi moral, f?r? a fi religios, şi invers. Voinua moral? e doar o funcuie paruial? a
fenomenului religios.
Alte teorii numite sentimentaliste vor s? demonstreze c? sentimentul de pietate şi
cel de iubire conştient? constituie fiinua religiei. Este adev?rat c? aceste sentimente
joac? un mare rol sub aspect religios, dar nu pot fi considerate ca singurele funcuii
sufleteşti care determin? fiinua religiei.
Mai exist? apoi şi teoriile numite „estetice“, care susuin c? fiinua religiei
const? în fantezie şi sentimentul estetic, ea repre- zentând o înfrumuseuare a
vieuii. Este adev?rat c? fantezia şi imaginauia omeneasc? pot prelua
elementele existente ale religiei, dar nu le pot crea.
În sfârşit, s-a încercat s? se demonstreze c? organul sufletesc al religiei ar fi
conştiinua. Identificând îns? conştiinua moral? cu cea psihologic? se cade în greşeala
de a socoti conştiinua valorilor morale ca fiind egal? la toui oamenii.
Privind aceste încerc?ri de a explica fiinua religiei, vedem c? ele sunt unilaterale.
Toate la un loc îns? prezint? religia ca un fenomen psihologic integral: intelect, voinu?,
sentiment, valori estetice şi conştiinu?. ?i astfel sufletul în totalitatea funcuiilor sale se
poate raporta la divinitate şi poate intra în leg?tur? sau în
330
Capitolul doi
comuniune cu ea, stabilind actul religios. Astfel, mintea (inte- lectul sau gândirea)
aduce lumina cunoaşterii lui Dumnezeu, voinua adaug? tr?irea, iar sentimentul aduce
c?ldura ador?rii lui Dumnezeu.
De aici vedem c? în fiinua religiei distingem urm?toarele elemente esenuiale:
Dumnezeu – spiritual, personal şi mai presus de lume, ca obiect al religiei; omul –
înzestrat cu suflet liber şi nemuritor, ca subiect al religiei. Leg?tura omului cu
Dumnezeu naşte sentimentul religios, sau aspectul religiei interne (subiective), care
se exteriorizeaz?, concretizându-se prin cult şi moral? (care reprezint? religia extern?
sau obiectiv?).
Ce reprezint? religia? (Leg?tura sau comuniunea omului cu Dum- nezeu). Care este
originea religiei? (S-au dat mai multe r?spunsuri la aceast? întrebare). Care sunt
acestea? (Se consider? c? originea religiei trebuie c?utat? în formele ei de
manifestare primar?, precum: magia, animismul, naturismul, fetisismul, totemismul,
tabuismul, sau sentimentul de team?). Explic? acestea originea
religiei? (Nu explic?, fiindc? acestea, neavând ideea unei Fiinue
supreme, ci a spiritelor oamenilor, sau simplu a diferitelor obiecte, nici nu pot fi

considerate religii). Atunci care este originea religiei? (Religia este s?dit? de
Dumnezeu în sufletul omenesc, când i-a imprimat chipul S?u şi reprezint? o
capacitate a sufletului de a intra în comuniune cu Dumnezeu. Altfel spus, religia este
un fenomen divino-uman). Care este fiinua religiei? (Religia reprezint? un proces
sufletesc integral, format din gândire, voinu?, sentiment, imaginauie şi conştiinu?
raportat la Dumnezeu). Care este forma intern?-subiectiv? a religiei? (Sentimentul
religios). Dar cea extern?-obiectiv?? (Cultul şi morala).
ñ Asocierea
Pentru a înuelege mai bine originea şi fiinua religiei, s? o compar?m cu limbajul. Orice
om normal este înzestrat de Dum- nezeu cu capacitatea de a-şi exprima gândurile şi
simu?mintele sale prin cuvinte, sau prin limbaj. Au fost cazuri când s-au g?sit copii
crescuui de animale şi în acea perioad? de timp au deprins
„limbajul“ lor. Fiind apoi luaui sub protecuia oamenilor, ei au înv?uat limba acestora.
Tot astfel, au fost oameni c?rora li s-a interzis s? practice sentimentul religios. ?i
atunci şi-au f?cut
„idoli“ din alui oameni, pe care i-au considerat celebri, sau din alte lucruri... Sau au
încercat chiar riscul de a nu-şi uine în?buşit simu?mântul religios pe care îl aveau în
adâncul sufletului lor şi care îşi cerea dreptul de exteriorizare.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? religia este leg?tura liber? şi conştient? a omului
cu Dumnezeu, manifestat? în interior prin sentimentul religios, iar în exterior (în afar?)
prin cult şi moral?.
ñ Aplicarea
În primul rând, omul ca fiinu? religioas? are datoria de a intra în comuniune cu

Dumnezeu printr-un act de cunoaştere a Descoperirii, sau Revelauiei pe care
Dumnezeu i-a f?cut-o prin Sfânta Scriptur? şi Sfânta Tradiuie.
--
A doua datorie este aceea de a s?rb?tori, sau celebra credinua pe care o m?
rturiseşte, prin adorarea lui Dumnezeu în cadrul cultului particular şi public.
A treia datorie se refer? la exteriorizarea prin fapte a senti- mentului religios,
dovedind prin aceasta credinua vie şi leg?tura trainic? cu Dumnezeu.
Revelauia dumnezeiasc?
I. Preg?tirea aperceptiv?
Fiind creat dup? chipul şi asem?narea lui Dumnezeu, omul s-a aflat totdeauna într-o
relauie de comuniune şi comunicare cu El. Chiar dac? intervenuia p?catului a derutat
aceast? relauie, totuşi Dumnezeu nu l-a îndep?rtat cu totul pe om din iubirea Sa...
Dar aşa cum în mod firesc pentru a intra în comuniune cu cineva se impune în
mod necesar cunoaşterea lui, tot astfel pentru a intra în relauie cu Dumnezeu, se
cere s?-L cunoaştem. La aceast? cunoaştere a lui Dumnezeu se ajunge prin îns?şi
descoperirea Lui.
332
ñ Anunuarea temei
Capitolul doi
Aceast? descoperire se numeşte revelauie dumnezeiasc? (sau divin?) şi vom

vedea mai în am?nunt despre ea în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Sfânta Scriptur? ne arat? c? Dumnezeu poate fi descoperit în primul rând pe cale

natural? din creauia Sa: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o
vesteşte t?ria“ (Psalmul 18, 1); „Cele nev?zute ale Lui se v?d de la facerea lumii,
înuelegându-se din f?pturi, adic? veşnica Lui putere şi dumnezeire“ (Romani 1, 20).
Noi descoperim pe Dumnezeu din creauia Sa cu ajutorul rauiunii luminate de
credinu?. Pentru un credincios întreaga natur? este o carte deschis? în care se poate
citi despre atotputernicia, bun?tatea, dreptatea, iubirea, frumuseuea, atotştiinua
Creatorului.
„Chipul lui Dumnezeu îl v?d într-o floare“ spunea cineva. Nu c? floarea l-ar conuine pe
Dumnezeu, ci modul în care este organizat?, viaua şi frumuseuea ei, ne duce cu
gândul la Cel ce are viau? în Sine şi îşi descopere frumuseuea vieuii Sale, concre-
tizând-o în creauia Sa. Acest mod de descoperire fireasc?, natural?, cu mintea şi
simuirea proprie, a Creatorului din creauia Sa, o numim revelauie natural?.
Dar pe cale natural?, nu toat? mintea îl vede la fel pe Dum- nezeu. Veacuri de-a
rândul, datorit? p?catului, spune Apostolul,
„oamenilor li s-a întunecat mintea şi au schimbat adev?rul lui Dumnezeu în minciun?
şi s-au închinat şi au slujit f?pturii în locul F?c?torului“ (Romani 1, 35).
Pentru a evita aceast? pr?p?stioas? confuzie (a Creatorului cu f?ptura),
Dumnezeu s-a descoperit în mod direct omului spre a fi cunoscut (aşa cum este El);
spre a-I cunoaşte voia; spre a intra dup? cuviinu? în comuniune cu El. Datorit? faptului
c? Dum- nezeu ca Duh absolut se afl? în „lumina neapropiat?“ (Timotei 6, 16), fiind cu
totul altceva decât noi oamenii, nu oricui i se descoper? Dumnezeu şi nu oricum.
Dumnezeu se descoper? pe cale supranatural?, comunicând direct voia Sa unor
oameni aleşi. Dac? prima descoperire am numit-o natural?, pe aceasta o numim
supranatural?, fiindc? este f?cut? de Dumnezeu în mod direct şi fiindc? omul
neputând ajunge singur la cunoaşterea Lui, o primeşte prin mijloacele lui Dumnezeu
mai presus de fire. Sfântul Apostol Pavel spune c? Dumnezeu odinioar? „în multe
rânduri
şi în multe chipuri, a vorbit p?rinuilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe
urm? ne-a gr?it nou? prin Fiul...“ (Evrei 1, 1–2).
Dup? cum am ar?tat mai sus, datorit? importanuei cu totul excepuional? pe care
o prezint? descoperirea lui Dumnezeu, ea nu este comunicat? oricui, ci anumitor
persoane alese în mod special (de c?tre Dumnezeu) în acest scop. În Vechiul
Testament, c?ruile profetice p?streaz? peste tot conştiinua profetului c? este chemat
de Dumnezeu spre a îndeplini o misiune sfânt?, c? ceea ce el comunic? nu sunt
cuvintele sale ci descoperirea lui Dumne- zeu, Cuvântul lui Dumnezeu. Profetul simte
c? este ridicat cu duhul la o stare superioar?, care nu este comun? oamenilor şi la
care nu poate ajunge orice om, ci numai cei chemaui în mod special de Dumnezeu.
Cu alte cuvinte, acei cu care Dumnezeu comunic? au fost preg?tiui ca s? poat? primi
comunicarea, şi mai departe au fost f?cuui capabili ca s? poat? transmite
descoperirea lui Dumnezeu. Dac? comunicarea lui Dumnezeu o numim
„Revelauie“, preg?tirea omului pentru a putea primi şi transmite aceast? comunicare,
o numim „inspirauie divin?“. Revelauia nu se poate face deci f?r? inspirauie. Acelaşi
Duh al lui Dumnezeu
care gr?ieşte prin prooroci, insufl? preg?tirea de a primi şi
posibilitatea de a comunica. F?r? preg?tire din partea lui Dum- nezeu, descoperirea nu
ar fi posibil?. Altfel spus, revelauia nu este posibil? f?r? inspirauie.
Ne întreb?m acum: cum se s?vârşeşte procesul de comunicare a adev?rului
dumnezeiesc prin inspirauia Duhului Sfânt? R?spunsurile sunt diferite. Unii spun c?
Duhul Sfânt îl fereşte doar de greşeal? pe sfântul autor, care pune în scris
comunicarea lui Dumnezeu. Aluii spun c? descoperirea adev?rului ar avea un caracter
verbal, în sens c? Duhul Sfânt ar dicta, iar scriitorul sfânt ar pune în scris tot ceea ce a
auzit. Aceste p?reri exprim? dou? extreme, care r?spund unilateral problemei
enunuate. Noi spunem c? Duhul Sfânt într-adev?r fereşte de greşeal? pe sfântul
scriitor, dar în acelaşi timp îi şi înalu? duhovniceşte sufletul deasupra st?rii comune,
spre a putea înuelege şi simui ceea ce comunic?. Nu este deci anulat? personalitatea
scriitorului, de aceea unele scrieri au un stil, altele un alt stil; unele au o adâncime
duhovniceasc? mai mare, altele mai mic?, deşi acelaşi Duh Sfânt a comunicat adev?
rul de credinu?. Dac? ar fi dictat, cum am v?zut c? s-a spus, atunci nu ne putem
explica deosebirile şi varietatea formei de redare a diferiuilor autori inspiraui de
acelaşi Duh Sfânt. Aşadar, inspirauia are un caracter tainic de preg?tire şi comunicare
a adev?rului de credinu?, dar în acelaşi timp şi un caracter de
334
Capitolul doi
împreun?-lucrare, sau de conlucrare între Duhul Sfânt, care comunic? adev?rul, şi

personalitatea sfântului scriitor, care primeşte şi transmite în scris acest adev?r
mântuitor.
Revelauia divin? s-a desf?şurat în timp şi cuprinde trei perioade mari. Prima
perioad? este înaintea c?derii omului în p?cat, când Dumnezeu se descopere omului,
comunic? cu el în mod direct „fau? c?tre fau?“. A doua perioad? este dup? c?derea
omului în p?cat pân? la venirea Mântuitorului. Dumnezeu se descopere prin Lege şi
prooroci. Legea comunic? voia lui Dum- nezeu, îl uine pe om în apropierea Sa şi îl
preg?teşte pentru primirea unui izb?vitor. Proorocii comunic? voia lui Dumnezeu
atunci când cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se dep?rteaz? de El. Profeuii mai
comunic? oamenilor şi planul lui Dumnezeu de a-i izb?vi din robia ap?s?toare a p?
catului. Prin profeui Dum- nezeu descopere chiar şi timpul când va veni Mântuitorul.
Partea a treia este descoperirea Fiului lui Dumnezeu întrupat. Ea este o descoperire
dumnezeiasc? deplin? şi direct?, fiindc? Fiul este Dumnezeu adev?rat şi om adev?rat.
Ca Dumnezeu, ne descopere adev?rul deplin despre Sfânta Treime şi a modului de a
intra în comuniune cu Ea. Iar ca om, ne comunic? acest adev?r sub o
form? în care toui îl pot primi şi înuelege. De aceea spunem c?
revelauia Fiului lui Dumnezeu este des?vârşit?. De aici vedem c? prin
revelauia Sa, Dumnezeu nu ne comunic? toate formele de adev?ruri, ci numai
cel referitor la mântuirea noastr?, la izb?virea din p?cat şi la modul de intrare în
comuniune cu El.
Am v?zut c? revelauia divin? o g?sim în Sfânta Scriptur?, care reprezint?
Cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirauia Duhului Sfânt. Dar îl g?sim şi în Sfânta
Tradiuie, ca o descoperire oral? f?cut? în mod des?vârşit de c?tre Fiul lui Dumnezeu
întrupat. De fapt, Domnul Iisus nici nu a scris. El a descoperit pe Dumne- zeu Tat?l şi
voia Lui prin viu grai şi a poruncit Sfinuilor Apostoli, nu s? scrie, ci s? propov?duiasc?
şi s? boteze, adic? s? transmit? harul mântuitor al Sfintelor Taine (Matei 28, 19). De
aceea, Apostolul precizeaz? c? „credinua este din auzire, iar auzirea prin cuvânt“
(Romani 10, 17). De altfel, cuvântul scris al Sfintelor Evanghelii nici nu reuine tot ceea
ce a propov?duit şi a înv?uat Mântuitorul prin viu grai. Sfântul Evanghelist Ioan la
sfârşitul Evangheliei sale arat? c? „sunt şi alte multe lucruri pe care le-a f?cut Iisus şi
care, dac? s-ar fi scris cu de-am?nuntul, cred c? lumea aceasta n-ar cuprinde c?ruile
ce s-ar fi scris“ (21, 25). Nici Sfinuii Apostoli nu au cuprins în scris toat? înv?u?tura
Domnului. Ei au transmis adev?rul mântuitor prin viu grai şi l-au l?sat Bisericii ca pe o
Sfânt? Tradiuie moştenit? de la Mântuitorul.
Datorit? acestui fapt, Sfântul Apostol Pavel îndeamn? pe creştinii din Tesalonic:
„Tineui predaniile pe care le-aui înv?uat, fie prin cuvânt, fie prin epistola noastr?“ (II
Tesaloniceni 2, 15). De aici putem observa c? în unitatea de influenu? a Duhului Sfânt,
aceeaşi inspirauie o resimte autorul sfânt şi atunci când scrie, cât şi atunci când
propov?duieşte cuvântul lui Dumnezeu. Acest fapt confirm? c? Revelauia divin? o g?
sim deopotriv? în Sfânta Scriptur? şi în Sfânta Tradiuie.
IV. Recapitularea – Aprecierea
De câte feluri este revelauia divin?? (De dou? feluri: natural?, prin care Dumnezeu ni
se descopere prin creauia Sa, şi supranatural?, când Dumnezeu ne comunic? direct
voia Sa.) Cu care act se întrep?trunde revelauia supranatural?? (Cu inspirauia Duhului
Sfânt). Revelauia divin? fiind o comunicare între Dum- nezeu şi om, cum se numeşte
acest caracter al revelauiei divine? (Acest caracter se numeşte „teandric“). Dar
inspirauia? (Are caracter tainic şi „sinergic“,adic? de împreun? lucrare a firii cu harul
divin). Cum se manifest? caracterul sinergic al inspirauiei?
(Duhul Sfânt fereşte pe scriitor de a nu greşi atunci când comunic?
un adev?r de credinu? spre mântuirea oamenilor. Pe de alt? parte, Duhul Sfânt
îi ridic? sufletul la un nivel duhovnicesc superior celorlalui oameni, pentru a
putea primi şi comunica adev?rul descoperit la care el nu ar fi putut ajunge
singur. Sfântul autor va transmite apoi adev?rul descoperit potrivit capacit?uii
sale intelectuale, culturale, potrivit originalit?uii şi a modului personal de
exprimare). Cum şi prin cine se descopere Dumnezeu? (La început Dumnezeu
s-a descoperit omului în mod direct. Apoi, dup? c?derea în p?cat, se descopere
prin patriarhi; prin Moise comunic? Legea Sa, iar prin profeui descopere
venirea Mântuito- rului. În cele din urm? Dumnezeu se descopere în mod direct
şi des?vârşit prin Fiul). Unde g?sim fixat? în scris revelauia divin?? (În Sfânta
Scriptur?). Toat? revelauia este fixat? în scris? (Nu toat?, ci o parte din ea s-a p?
strat şi transmis pe cale oral?. Aceasta este Sfânta Tradiuie). Cum se numesc în
acest caz Sfânta Scriptur? şi Sfânta Tradiuie? (Se numesc Izvoare ale
Revelauiei dumneze- ieşt i). Cum pute m înuelege şi p?t ru nde adâncu l tainic
al adev?rurilor mântuitoare ale revelauiei divine? (Prin credinu? şi mai ales
prin tr?irea lor, ajutaui fiind de harul divin).
336
ñ Asocierea
Capitolul doi
Deşi revelauia des?vârşit? o avem prin Fiul lui Dumnezeu, auzim totuşi vorbindu-se
despre proorocii neîmplinite şi descoperiri neadev?rate, care deruteaz? conştiinuele
multor credincioşi. De aceea, trebuie s? deosebim adev?rata revelauie de falsa sau
pretinsa revelauie. ?i în acest sens ne vine în ajutor scriitorul bisericesc Lactanuiu,
care înc? din vechime a indicat criteriile dup? care putem cunoaşte proorocia adev?
rat?. Astfel, adev?rauii profeui predic? toui un singur Dumnezeu; nu sufere de boli
sufleteşti (psihice); nu sunt înşel?tori; nu umbl? dup? averi şi câştig; nu se îngrijesc de
cele necesare vieuii, ci se muluumesc cu întreuinerea pe care le-o trimite Dumnezeu.
Proorociile lor s-au împlinit, sau se împlinesc întocmai. Cunoscând aceste criterii,
putem lua poziuie fau? de falsele proorociri, deosebindu-le de adev?rata revelauie
divin?, p?strat? de Sfânta Biseric?.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? revelauia divin? reprezint? descoperirea din
partea lui Dumnezeu a voii şi lucr?rii Sale f?cut? omului spre mântuirea sufletului.
ñ Aplicarea
Am v?zut c? prin descoperirea Sa, Dumnezeu nu numai c? ni se prezint? ca Unul în

Fiinu? şi Întreit în Persoane, ci ne arat? şi lucrarea Sa mântuitoare, comunicându-ne
în acelaşi timp şi voia Sa. Acest fapt ne îndatoreaz? nu numai la cunoaşterea şi
comuniunea cu El, ci şi la efortul împlinirii voii Lui, în lupta pe care fiecare credincios o
duce cu ispita şi p?catul: „De veui cunoaşte toate acestea, fericiui veui fi când le veui
şi împlini“ (Ioan 13, 17).
Pe de alt? parte, suntem datori s? p?zim întreg l?s?mântul divin transmis prin
Sfânta Tradiuie şi p?strat cu scump?tate de Biseric?, ştiut fiind c? Biserica asistat? de
Sfântul Duh ne-a p?strat şi ne transmite întreg adev?rul descoperit de Dumnezeu,
deoarece ea este „stâlpul şi temelia adev?rului“ (I Timotei 3, 15).
--
Sfânta Scriptur?
Cum putem noi cunoaşte pe Dumnezeu, voia Sa şi planul mântuirii noastre? (În primul
rând pe Dumnezeu îl putem cunoaşte pe cale natural?, din lucrarea Sa, prin rauiunea
luminat? de credinu?). Putem cunoaşte pe deplin pe Dumnezeu numai pe cale
natural?? (Nu-L putem cunoaşte des?vârşit pe Dumnezeu numai pe cale natural?).
Cum descopere Dumnezeu voia Sa şi planul mântuirii noastre? (Pe cale
supranatural?). Unde g?sim noi cuprins? Descoperirea sau Revelauia supranatural? a
lui Dumne- zeu?
ñ Anunuarea temei
În izvoarele sale, care sunt Sfânta Scriptur? şi Sfânta Tradiuie. Vom trata mai întâi
despre Sfânta Scriptur?.
ñ Tratarea
Sfânta Scriptur? sau Biblia cuprinde colecuia de c?rui scrise sub insuflarea Duhului
Sfânt, aşa cum m?rturisesc sfinuii ei autori:
„Toat? Scriptura este insuflat? de Dumnezeu şi de folos spre înv?u?tur?, spre
mustrare, spre îndreptare, spre înuelepuirea cea întru dreptate“ (II Timotei 3, 16). La
fel ni se arat? c? „oamenii cei sfinui ai lui Dumnezeu au gr?it, purtaui fiind de Duhul
Sfânt“ (II Petru 1, 21).
Ce înseamn? c? Sfânta Scriptur? a fost scris? sub insuflarea sau inspirauia
Duhului Sfânt?
Aceasta înseamn? c? Dumnezeu a ales oameni c?rora le-a descoperit voia Sa.
Dar pentru a se putea descoperi, Dumnezeu trebuia s? preg?teasc? sufletul celor care
aveau s? primeasc? şi apoi s? transmit? mai departe descoperirea adev?rului
comunicat.
Cum se face inspirauia prin lucrarea Sfântului Duh?
Prin acuiunea Sfântului Duh, autorul sfânt care primeşte adev?rul de credinu?
este în?luat duhovniceşte deasupra st?rii comune, spre a putea înuelege şi simui ceea
ce i se comunic?. Aceasta nu înseamn? c? este anulat? personalitatea lui. „Prin
inspirauie nu înuelegem aceea c? Dumnezeu ar fi asistat din afar? la compunerea c?
ruilor, sau c? ar fi dictat în interiorul sufletului autorului tot ce a scris. Temele deosebite
şi stilul specific al
338
Capitolul doi
fiecarei c?rui arat? c? inspirauia nu a anulat nici cugetarea, nici voinua, nici
documentarea autorului... Prin inspirauia Sf intei Scripturi înuelegem c?
Sfântul Duh a luminat mintea sfinuilor scriitori cu anumite idei pe care aceştia
le-au dezvoltat cum au putut şi cum au crezut mai nimerit“ (Nicolae,
Mitropolitul Banatului, «Temeiurile Înv?u?turii Ortodoxe» – Timişoara, 1981, p.
90–91).
Când a fost scris? Biblia?
Sfânta Carte a fost scris? pe o perioada de 1500 de ani, începând cu cartea
Facerii scris? de Moise (aprox. 1400 în.Hs.) şi terminând cu cartea Apocalipsei, scris?
de Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan (aprox. 100 d.Hs.).
Care este cuprinsul Sfintei Scripturi?
Sfânta Scriptur? are 66 de c?rui repartizate în dou? p?rui numite
„Testamente“, şi anume Vechiul Testament cuprinde 39 de c?rui scrise înainte
de venirea Mântuitorului, iar Noul Testa- ment cuprinde 27 de c?rui scrise dup?
întemeierea Bisericii.
Care sunt c?ruile Bibliei şi cum se numesc ele?
C?ruile Sfintei Scripturi fiind scrise sub insuflarea Sfântului Duh se numesc c?rui
canonice („canon“ = îndreptar, regul?), pen-
tru c? ele constituie un îndreptar al credinuei şi o regul? în viaua
duhovniceasc? a credincioşilor.
Cele 39 de c?rui canonice ale Bibliei scrise în limba ebraic? se împart în trei
categorii:
ñ C?ruile istorice care trateaz? despre istoria poporului ales de
Dumnezeu pentru împlinirea f ?g?duinuei f?cut? primilor oameni
dup? c?derea în p?cat, c? le va trimite un Izb?vitor.
ñ C?ruile didactico poetice cuprinzând înuelepciunea sfânt? care va
lumina sufletul omului pentru cunoaşterea şi împlinirea voii lui
Dumnezeu.
ñ C?ruile profetice au referinu? special? privind persoana lui Mesia cel
mult aşteptat.
Cele 27 c?rui canonice ale Noului Testament scrise în limba greac? sunt: cele
patru evanghelii care trateaz? despre viaua, activitatea, jertfa, învierea şi în?luarea
Domnului la cer. Cartea Faptele Apostolilor ne prezint? activitatea Apostolilor
Domnului de r?spândire a Evangheliei în lume şi întemeierea primelor comunit?ui
creştine. Sfântul Apostol Pavel a scris 14 epistole adresate Bisericilor pe care el le-a
întemeiat şi organizat. Tot astfel şi Sfântul Apostol Iacob şi Sfântul luda au scris câte o
epistol?, Sfântul Apostol Petru a scris dou? epistole, iar Sfântul Apostol Ioan a scris
trei epistole şi o carte profetic? numit? Apocalipsa.
Pe lâng? c?ruile canonice, Vechiul Testament în versiunea greac? numit?

„Septuaginta“ (scris? pe la anul 250 în. Hs.) mai num?r? şi alte c?rui numite
„deuterocanonice“, adic? „în al doilea rând canonice“. C?ruile deuterocanonice sunt
incluse în cuprinsul Sfintei Scripturi, fiindc? nu cuprind înv?u?turi care s? contrazic?
c?ruile canonice, având în acelaşi timp un pronunuat caracter didactic şi moralizator.
Net?g?duita lor valoare şi valabilitatea lor este dat? de faptul c? Mântuitorul
cunoscându-le conuinutul, îl socoteşte ca îndreptar al vieuii credincioşilor. De aceea,
El citeaz? frecvent din ele. Mai mult, acordându-li-se importanua cuvenit?, c?ruile
deuterocanonice au intrat chiar şi în cult înc? din primele secole ale Bisericii creştine.
Dac? aceste c?rui sunt considerate
„bune de citit“ şi au intrat în cuprinsul Bibliei, mai exist? şi c?rui numite „apocrife“, care
cuprind înv?u?turi neconforme celor existente în c?ruile canonice, şi care, derutând
conştiinua credin- cioşilor au fost înl?turate.
Care este raportul dintre Vechiul şi Noul Testament?
Unii creştini pornind de la cuvintele Domnului: „Nu am venit s? stric legea, ci s-o
împlinesc“ (Matei 5, 17), spun c? Vechiul Testament este superior celui Nou. Aluii, din
contr?, pornind de
la spusele Sfântului Apostol Pavel c? Vechiul Testament este o
„c?l?uz? spre Hristos“ şi „dac? a venit credinua nu mai suntem sub c?l?uz?“ (Galateni
3, 24– 25), sau c? „Hristos este sfârşitul legii“ (Romani 10, 4), îi anuleaz? valoarea.
Nici una din aceste poziuii nu este cea mai potrivit aleas?. Sunt dou? extreme şi
extremele nu sunt bune. „Noul Testament aduce Noul, înlocuind jertfele prin Unica
Jertf? a Domnului, înlocuind t?ierea împrejur cu Botezul creştin, înlocuind deosebirile
dintre mânc?rurile „curate“ şi „necurate“, înl?turând s?rb?torile, sp?l?rile şi alte
ritualuri, care nu vor mai avea nici o semnificauie (vezi Coloseni 2, 16), înlocuirea
preouiei dintr-o singur? seminuie cu cea din toate seminuiile“. Aceasta nu înseamn?
îns? o înl?turare a Vechiului Testament. Este adev?rat c? „p?rui ale Vechiului Tes-
tament care au fost tipuri şi simboluri pentru Noul Testament s-au împlinit şi, ca atare,
nu mai pot avea putere obligatorie. Ele s-au potrivit unui anume popor şi unei anume
epoci. Dar Vechiul Testament mai cuprinde şi alte legi care n-au fost desfiinuate,
deoarece sunt potrivite tuturor creştinilor din toate epocile şi care corespund
universalit?uii şi eternit?uii creştinismului, care le-a primit şi le-a perfecuionat. Scris
sub inspirauia aceluiaşi Duh Sfânt, Vechiul Testament nu-şi pierde valoarea de
Scriptur? Sfânt?. Când Sfântul Apostol Pavel spune c? „toata Scriptura este insuflat?
de Dumnezeu“ (II Timotei 3, 16) se refer? desigur
340
Capitolul doi
la Vechiul Testament, fiindc? Noul Testament nu era compus înc?. De aceea, pe drept
cuvânt sublinia un p?rinte al Bisericii (Fericitul Augustin), ar?tând c? „Noul Testament
în cel Vechi se ascunde, iar Vechiul se v?deşte în cel Nou“.
Cine şi când a stabilit canonul Bibliei?
În ce priveşte canonul Vechiului Testament „dup? unele indicauii se poate spune
c? exista un colegiu format din preoui, leviui şi alui b?rbaui însemnaui c?rora le era
încredinuat? p?strarea c?ruilor scrise. Tradiuia iudaic? afirm? c? Sinagoga cea Mare,
adic? un colegiu de 220 de membri instituit în 444 în. Hs. şi care ar fi d?inuit 250 de
ani, ar fi fost autoritatea care a fixat canonul“.
Canonul Noului Testament a fost fixat de c?tre Biseric?. Se ştie c? Biserica s-a
întemeiat odat? cu pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime, iar c?ruile Noului
Testament au fost scrise abia în partea a doua a primului secol dup? Hristos. În timpul
care a urmat dup? întemeierea Bisericii s-a creat foarte mult? confuzie, datorit?
faptului c? ap?ruser? o muluime de c?rui cu pretenuia de a fi Scriptura Sfânt?, iar cele
existente erau puse la îndoial?. De pild?, Sfântului Apostol Pavel i se atribuia şi o a
treia epistol? c?tre Corinteni şi alta c?tre Laodiceni, punându-se îns? la îndoial?
epistola c?tre Evrei. La fel erau puse la îndoial? epistolele:
II Petru, II şi III Ioan, Iacob şi luda, precum şi Apocalipsa. S-a ad?ugat în schimb
Apocalipsa lui Petru, Evanghelia lui Toma şi a lui Petru, etc. Biserica a fost aceea care
a luat cuvenitele m?suri pentru stabilirea c?ruilor canonice, convocând sinoade
speciale în acest sens. ?i nu a fost uşor. De pild?, sinodul din Antiohia, din anul 341
prin canonul 60 cateriseşte pe cei ce ar citi c?ruile apocrife; iar sinodul de la
Laodiceea din 363–364, prin canonul 59 stabileşte ca la cultul divin s? se citeasc?
numai c?ruile canonice (ceea ce înseamn? c? se citeau şi c?ruile apocrife). Aceast?
acuiune a durat pân? în partea a doua a secolului IV. Abia în anul 367 în „Epistola
festiv?“ a Sfântului Atanasie avem catalogul deplin şi definitiv al c?ruilor Noului
Testament, în nu- m?r de 27.
Pe de alt? parte, Sfânta Scriptur? reprezint? lucrarea Sfântului Duh în Biseric?.
Ea a fost scris? de oameni ai Bisericii sub inspirauia Sfântului Duh. De aceea,
valoarea Bibliei pentru Biseric? este f?r? egal. Un singur cuvânt al Scripturii reprezint?
pentru Biseric? o dogm?, un adev?r de credinu? şi de moral? mântuitor. De aceea, pe
drept cuvânt s-a spus c? Sfânta Scriptur? era „Magna Charta“ pentru comunit?uile
creştine, „nucleul şi izvorul permanent al vieuii spirituale creştine. Ea este instrumen-
tul principal de convertire printre iudei şi mai ales printre p?gâni,
lectura ei determinând transform?ri şi adeziuni sufleteşti. Viaua şi faptele Mântuitorului

şi ale Apostolilor, înv?u?turi simple în aparenu?, dar profunde şi originale în fapt, care
umpleau paginile Sfintei C?rui au constituit înc? de la început centre de atracuie de
deosebit? anvergur? şi aluat de dospitur? larg? în opera misionar?... Cuvântul scris în
Biblie, care uinea locul cuvântului viu al Mântuitorului, se bucura cum era firesc, de un
prestigiu şi o autoritate excepuional?... Sulurile Sfintei Scripturi se citeau şi se p?strau
cu un respect religios“ (Pr. prof. dr. Ioan G. Coman,
«Patologie» – vol.I, Bucureşti 1984, p. 66).
Poate oricine citi şi t?lm?ci Biblia?
Fiind Cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirauia Sfântului Duh, Biblia reprezint?
o comoar? de mare preu, f?r? egal, pentru cunoaşterea adev?rului descoperit pentru
mântuirea noastr?. Bise- rica recomand? astfel ca Biblia s? fie citit? cu inim? curat? şi
cu meditauie adânc? asupra înuelesului ei, de c?tre orice credincios. Dar nu poate fi t?
lm?cit? de oricare. Ea îns?şi ne arat? c? nu poate fi „t?lm?cit? dup? socotinua fiec?
ruia“ (I Petru 1, 20). Apostolii înşişi roag? pe Mântuitorul s? le t?lm?ceasc? pildele pe
care ei înşişi nu le-au înueles (Matei 13, 24–30). Famenul
etiopian citind din cartea profetului Isaia despre Mesia, se
întreab?: „Cum aş putea s? înueleg dac? nu m? va c?l?uzi cineva?“ (Fapte 8, 26–31),
iar Sfântul Apostol Petru atrage atenuia c? „mului r?st?lm?cesc“ cuvintele Sfântului
Apostol Pavel „spre a lor pierzanie“ (II Petru 3, 16).
Cine poate atunci t?lm?ci corect Biblia?
Numai Biserica poate t?lm?ci f?r? greşeal? Sfânta Scriptur?, fiindc? acelaşi Duh
Sfânt, care este „Duhul Adev?rului“, şi care a insuflat scrierea Bibliei, s?l?şluieşte şi în
Biseric?.
Cum a fost scris? Biblia? (Sub inspirauia Sfântului Duh). Ce importanu? are aceasta
pentru viaua Bisericii? (Reprezentând cuvântul lui Dumnezeu, Biblia este cartea de c ?
p?tâi a Bisericii). Când a fost scris? Biblia? (A fost scris? pe o perioad? de 1500 de
ani, între 1400 în. Hs. şi 100 d. Hs.). Care este cuprinsul Bibliei? (Ea cuprinde Vechiul
Testament format din 39 de c?rui canonice, plus c?ruile deuterocanonice, şi Noul
Testament, compus din 27 de c?rui). Care este raportul dintre Vechiul şi Noul
Testament? (Noul Testament în cel Vechi se ascunde, Vechiul se v ?deşte în cel Nou).
Cine a stabilit canonul Bibliei? (Canonul Vechiului Testament a fost stabilit de
Sinagoga cea mare iudaic?, iar canonul
342
Capitolul doi
Noului Testament a fost fixat de c?tre Biseric?). Cine poate t?lm?ci Sfânta Scriptur??
(Biserica prin reprezentanuii ei autorizaui, preg?tiui în acest sens).
ñ Asocierea
Dup? cum orice religie are cartea sau c?ruile dup? care îşi orienteaz? înv?u?tura, tot
astfel şi Biserica are Sfânta Scriptur?, sau Biblia, ca temei al dreptei înv?u?turi în care
se încred şi dup? care credincioşii ei îşi orienteaz? vieuuirea religioas?. Spre
deosebire îns? de c?ruile celorlalte religii, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu (Luca 3,
2; Fapte 4, 31; Efeseni 6, 17); Cuvântul
mântuirii (Fapte 13, 26); Cuvântul vieuii veşnice (Ioan 6, 68;
Filipeni 2, 16; Matei 24, 25) „viu şi lucr?tor... judec?tor al simuurilor şi cuget?rilor inimii“
(Evrei 4, 12).
Pe de alt? parte, Biblia „nu este considerat? simpl? carte de citit, asemenea altor
c?rui de zidire sufleteasc?, ci realitate a experienuei harice“.
ñ Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c? „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucr?tor mai
ascuuit decât orice sabie cu dou? t?işuri... şi este judec?tor al simuurilor şi al
cugetelor inimii“ (Evrei 4, 12).
ñ Aplicarea
Citirea zilnic? a Cuvântului lui Dumnezeu şi tr?irea în duhul Scripturii este o obligauie
esenuial? pentru oricare credincios. F?r? a lungi prea mult vorba, se cuvine s?
susuinem c? rug?ciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu alimenteaz? şi lumineaz? mereu
credinua. Când ele nu sunt prezente în viaua unui om, credinua lui r?mâne asemenea
unui lic?r de lumin? ce se pierde în pustiul întunecat al acestei lumi.
--
Sfânta Tradiuie
Care sunt izvoarele Revelauiei divine? (Sfânta Scriptur? şi Sfânta Tradiuie). Ce

reprezint? Sfânta Scriptur?? (Cuvântul lui Dumne- zeu scris sub inspirauia Sfântului
Duh). Dar Sfânta Tradiuie? (Înv?u?tura descoperit? de Dumnezeu şi transmis? prin viu
grai de c?tre Biseric? asistat? de Sfântul Duh, şi p?strat? neschimbat? de-a lungul
veacurilor).
Întrucât nu toui creştinii admit Sfânta Tradiuie ca izvor al Revelauiei divine,
ñ Anunuarea temei
În cele ce urmeaz? ne vom referi la Sfânta Tradiuie, ca temei al înv?u?turii ortodoxe.
ñ Tratarea
Cuvântul „tradiuie“ defineşte „ansamblul de valori, concepuii, credinue, obiceiuri

istoriceşte constituite în cadrul unor grup?ri sociale (popoare, nauiuni, clase, ş.a.) şi
transmise din generauie în generauie“. „Nu exist? ins, familie, colectivitate, instituuie,
sau aşez?mânt care s? nu aib? nevoie de tradiuie şi care s? nu şi-o creeze. Acelaşi
lucru se poate petrece cu orice comunitate religioas? mai ales dac? se stabilizeaz? în
forme de lung? durat?“ (Nicolae, Mitropolitul Banatului, «Temeiurile Înv?u?turii
Ortodoxe», Timişoara, 1981, p. 94).
Aparuinând vieuii religioase, tradiuia s-a n?scut odat? cu creştinismul şi d?inuie
ca „viau? a Duhului în Biseric?“, sau ca
„memorie vie a Bisericii“. La baza acestei realit?ui st? faptul c? revelauia divin? s-a
transmis mai întâi prin viu grai. Mântuitorul a propov?duit „Evanghelia Împ?r?uiei“ şi
nu a scris-o. Nici Sfinuilor Apostoli nu le-a poruncit Domnul s? scrie, ci s? propov?-
duiasc? Evanghelia şi în aceast? form? s? atrag? la noua credinu? pe cei ce doreau
s? o primeasc? (Matei 28, 19–20). Iar „credinua vine din auzite, iar auzirea prin
Cuvântul lui Dumnezeu“ (Romani 10, 17).
Apoi, nu tot ce a propov?duit Mântuitorul şi Apostolii a fost pus în scris.
„Sunt înc? şi alte multe câte a f?cut Iisus, care dac? s-ar fi scris una câte una mi
se pare c? nici în lumea acesta n-ar
344
Capitolul doi
înc?pea c?ruile ce s-ar fi scris“ (Ioan 21, 25). Este ştiut faptul c? împlinind porunca
Domnului, toui Apostolii au propov?duit Evanghelia, dar nu toui au scris cuvântul
propov?duit. Pentru acest motiv Cuvântul lui Dumnezeu îl g?sim p?strat şi în Sfânta
Tradiuie, pe cale oral?. De pild?, Sfântul Apostol Pavel se refer? la cuvintele Domnului
Iisus c? „mai bine este a da, decât a lua“ (Fapte 20, 35). Aceste cuvinte nu le vom g?si
scrise nic?ieri în Noul Testament. Apostolul le spune îns? ca pe o norm? de viau?
creştin? propov?duit? de Mântuitorul şi prea bine cunoscut? de creştini, deşi s-a p?
strat doar pe cale oral?. Apoi, numele lui Iannes şi Iambres nu sunt amintite în nici o
carte a Vechiului Testament (vezi: II Timotei 3, 8). Sfântul Iuda aminteşte de cearta
diavolului cu arhanghelul Mihail pentru capul lui Moise (Iuda 1, 9; 14, 15), fapt
neamintit de Vechiul Testament. Dup? cum vedem, între Sfânta Scriptur? şi Sfânta
Tradiuie exist? o leg?tur? organic?. Ele reprezint? una şi aceeaşi lucrare a Sfântului
Duh. Doar forma de redare este alta. Acelaşi adev?r de credinu? este propov?duit prin
viu grai, sau este scris sub inspirauia Duhului Sfânt. Dar acelaşi Duh îl inspir? pe
Apostol şi când propov?duieşte adev?rul unic şi atunci când îl scrie, încât putem vorbi
de caracterul
dumnezeiesc al Sfintei Tradiuii Apostolice, în aceeaşi m?sur? în
care vorbim de caracterul divin al Sfintei Scripturi. Sfântul Apostol Pavel scrie
tesalonicenilor: „Aşadar frauilor, staui ne- clintiui şi uineui predaniile (tradiuiile) pe care
le-aui înv?uat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastr?“ (II Tesaloniceni 2, 15). E vorba
în text de rânduiala stabilit? de Apostol în Biserica din Tesalonic, mai întâi pe cale
oral?, iar apoi când s-au ivit probleme pe care neputându-le rezolva prin deplasare, s-
a v?zut nevoit a le scrie epistola. De obicei vedem c? sfera Sfintei Tradiuii este mai
mare decât cea a Sfintei Scripturi. Sfântul Apostol Ioan evidenuiaz? foarte clar
aceast? realitate, când scrie: „multe având a v? scrie, n-am voit s? le scriu pe hârtie şi
cu cerneal?, ci n?d?jduiesc s? vin la voi şi s? v? vorbesc gur? c?tre gur?, ca bucuria
noastr? s? fie deplin?“ (III Ioan 1, 12).
Ca şi Sfânta Scriptur?, la fel Sfânta Tradiuie aparuine Bisericii. Aceasta este
Trupul lui Hristos, iar credincioşii în parte, m?dularele ei. Dumnezeu a întemeiat prin
propov?duirea cuvântului Apostolilor, Biserica. Mai departe, Apostolii au statornicit în
viaua credincioşilor buna rânduial? şi convieuuirea tuturor în aceeaşi lumin? a
Duhului. Apostolul scrie clar în acest sens corintenilor ce îşi creaser? partide între ei:
„Oare nu ştiui c? sunteui templu al lui Dumnezeu şi c? Duhul lui Dumnezeu locuieşte
în voi? Dac? va strica cineva templul lui Dumnezeu, pe
acela îl va strica Dumnezeu, pentru c? sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteui
voi“ (I Corinteni 3, 16–17). Sfântul Irineu (†202) scria c? „Duhul este chez?şia nestric?
ciunii, înt?rirea credinuei noastre, scara de în?luare la Dumnezeu. Unde este Bise-
rica, acolo este şi Duhul lui Dumnezeu. Unde este Duhul lui Dum- nezeu, acolo e şi
Biserica şi plin?tatea harului. Iar Duhul este adev?rul“. Iar adev?rul lui Dumnezeu este
unul singur, el nu poate fi împ?ruit. Poate fi transmis diferit, dar aceasta nu înl?tur?
Sfânta Tradiuie, ci o confirm? şi o susuine.
Prin urmare, Sfânta Tradiuie se temeluieşte pe îns?şi Tradiuia Apostolic?
statornicit? în Biserica lui Hristos de pretutindeni. Apostolii înşişi ca martori ai lui
Hristos, au avertizat c? vor ap?rea erezii în Biseric? pentru a se verifica credinua
multora (I Corin- teni 11, 19). Sfântul Apostol Petru este îngrijorat apoi c? epistolele
Sfântului Pavel sunt r?st?lm?cite de unii „spre a lor pierzanie“ (II Petru 3, 15–16). De
fapt înc? pe timpul Apostolilor au ap?rut înv?u?turi greşite, care denaturau
conştiinuele oamenilor. De aceea Sfântul Apostol Pavel se vede chiar nevoit s? scrie
episcopului Timotei îndemnându-l st?ruitor şi prin el pe noi toui, s? fim cu luare aminte
la cei ce învau? „alt? înv?u?tur? şi nu
cuvintelor celor s?n?toase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi
înv?u?turii celei dup? adev?rata credinu?“ (I Timotei 6, 3); ...„O, Timotee, p?zeşte
ceea ce ui s-a încredinuat, dep?rtându-te de deşartele vorbe lumeşti şi de împotrivirile
ştiinuei mincinoase“ (I Timotei 6, 20); ...„S? ai pild? cuvintele s?n?toase pe care le-ai
auzit de la mine, în credinua şi dragostea cea întru Hristos Iisus. P?zeşte bunul
încredinuat prin Duhul Sfânt, care locuieşte în noi“ (II Timotei 1, 13); „...Tu îns? r?mâi
în cele ce ai înv?uat şi te-ai încredinuat, ştiind de la cine ai înv?uat“ (II Timotei 3, 14);
„...C?ci va veni un timp, când nu vor suferi înv?u?tura cea s?n?toas?, ci gâdilându-şi
auzul, îşi vor îngr?m?di înv?u?turi dup? poftele lor... Tu îns? fii treaz la toate, îndur?
r?ul, f? lucru de evanghelism, îndeplinind des?vârşit lucrarea ta“ (II Timotei 4, 3–5).
Cu aceeaşi st?ruinu? i se adreseaz? Apostolul şi episcopului Tit, l?sat de el în
Creta: „Arat?-te pe tine în toate ca pild? de fapte bune, în înv?u?tur? neschimbare, în
cuviinu?“ (Tit 2, 7);
„De omul eretic, dup? întâia şi a doua pov?uuire, fereşte-te“ (Tit 3, 10).
Acum putem spune f?r? teama de a greşi c? Sfânta Scriptur? a Noului Testament
conuine şi constituie parte a Sfintei Tradiuii apostolice. Noul Testament nu
încremeneşte îns?, nu face s? stagneze viaua Duhului în Biseric?, ci r?mâne un
criteriu dup? care se orienteaz? dinamismul sau progresul Tradiuiei apostolice,
346
Capitolul doi
impus de dinamismul şi de schimb?rile continue ale vieuii. De asemenea, se poate

vorbi de un aspect static şi un aspect dinamic al Sfintei Tradiuii. Aspectul statornic al
Tradiuiei const? în ceea ce Biserica a înv?uat şi p?strat ca norm? de înv?u?tur? şi
viau? divin?, descoperit? de Dumnezeu. Astfel putem vorbi şi de o Sfânt? Tradiuie
scris?. Prima Tradiuie scris? am v?zut c? este Noul Testament. Apoi, Tradiuia
apostolic? a fost fixat? de c?tre Biseric? în r?stimp de opt secole, în lupt? cu tot felul
de erezii şi schisme care lezau adev?rul descoperit de Dumnezeu oamenilor spre
mântuirea lor. Astfel s-au format cele opt documente scrise ale Sfintei Tradiuii, care
sunt:
ñ Simbolul de credinu?
ñ Cele 85 canoane apostolice
ñ Definiuiile dogmatice ale celor şapte sinoade ecumenice
ñ M?rturisirile de credinu? ale martirilor
ñ Definiuiile dogmatice împotriva ereziilor
ñ Scrierile Sfinuilor P?rinui
ñ C?ruile de slujb? ale Bisericii
ñ M?rturiile istorice şi arheologice referitoare la credinua apostolic?.
Aspectul dinamic al Sfintei Tradiuii alc?tuieşte Tradiuia
bisericeasc?. Ea nu schimb? întru nimic înv?u?tura (dogma) şi morala l?sat? de
Mântuitorul şi Sfinuii Apostoli, ci o dezvolt? în ea îns?şi, raportând-o, dup? cum este
firesc şi necesar, la dinamismul continuu al vieuii credincioşilor. „Progresul pentru
fiecare lucru, spune Vicenuiu de Lerini, înseamn? dezvoltarea acestui lucru în sine
însuşi. E cazul cu inteligenua, cu ştiinua, cu înuelepciunea; fiecare din acestea se
dezvolt? numai în felul propriu. În cazul religiei, dogma (înv?u?tura de credinu?) se
poate dezvolta numai în ea îns?şi, adic? în acelaşi înueles“. Astfel, dezvoltarea şi
progresul Sfintei Tradiuii cunoaşte o amplificare armonioas? prin diversele forme de
tradiuii cultice, sau organizatorice, duhovniceşti, potrivit evlaviei credincioşilor în timp
şi spauiu diferit. Aceasta este tradiuia bisericeasc?, care nu contrazice Sfânta Tradiuie
ci o dezvolt? în ea îns?şi. Pe lâng? aceasta, s-au format îns? şi o muluime de
obiceiuri devenite tradiuii locale, legate mai ales de cultul şi slujba de înmormântare,
de nunt? sau de botez, ca şi o muluime de s?rb?tori netipiconale. Dac? unele din
aceste obiceiuri devenite tradiuii pot fi acceptate, sau cel puuin tolerate, sunt îns?
altele care constituie o adev?rat?
„sminteal?“, fiind impregnate de tot felul de exager?ri şi superstiuii, sau de forme
bigote... Acestea sunt nocive şi trebuie îndep?rtate. De altfel Mântuitorul însuşi a
comb?tut falsitatea
tradiuiei fariseilor care „calc? porunca lui Dumnezeu“ (Matei 15, 3). Nenorocirea este
c? foarte mului credincioşi necatehizaui le iau de bune, sau r?mân numai la ele...
Ce este tradiuia în general? (Tradiuia este ansamblul de valori, obiceiuri, credinue

transmise din generauie în generauie). Cei ce resping Sfânta Tradiuie, au totuşi şi ei o
tradiuie? (Au o tradiuie a lor specific?, pe care şi-au creat-o ei, care îns? nu le vine de
la Mântuitorul şi Sfinuii Apostoli). Sfânta Tradiuie a fost înaintea Sfintei Scripturi? (Da,
fiindc? Mântuitorul a propov?duit şi nu a scris. La fel le-a poruncit şi au procedat la
rândul lor şi Sfinuii Apostoli). Care este raportul dintre Scriptur? şi Tradiuie? (Scriptura
face parte din Tradiuie, fiind cel mai valoros document scris al ei). Este Scriptura
subordonat? cumva Tradiuiei? (Nu este subordonat?, întrucât Scriptura cuprinde
cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirauia Sfântului Duh, ea verific? Sfânta Tradiuie).
Constituie atunci o suprapunere? (Nu constituie o suprapunere, ci o unitate dat ? de
unitatea Sfântului Duh care este
în amândou? şi care le-a creat pe amândou?, fiindc? Apostolul
ca organ al revelauiei divine este inspirat de Duhul Sfânt şi când scrie, dar şi
când comunic? prin viu grai acelaşi adev?r de credinu?). Cine asigur? aceast?
unitate dintre Scriptur? şi Tradiuie? (Biserica asistat? de acelaşi Duh Sf?nt). Ce
reprezint? pentru Biseric? Sfânta Tradiuie? (Viaua Duhului, sau memoria ei
vie). Care sunt formele în care se prezint? Sfânta Tradiuie? (O form? static?,
redat? în scris prin documentele Tradiuiei şi o form? dinamic?, în continu?
mişcare, dezvoltare şi adaptare a vieuii Duhului la evlavia credincioşilor).
Dezvoltarea Tradiuiei bise- riceşti schimb? cumva Tradiuia Apostolic?? (Nu o
schimb? întru nimic, ci o dezvolt? în ea îns?şi. Tocmai la aceasta a vegheat şi
v e g h ea z ? B ise r i c a ) . Sunt şi t ra d iu i i cu ca ra ct e r re l ig ios neconforme
Tradiuiei Apostolice şi bisericeşti? (Sunt şi astfel de tradiuii, pe care Biserica le
socoteşte d?un?toare vieuii duhov- niceşti şi piet?uii credincioşilor ei).
Referitor la netemeinicia obiecuiunilor aduse Sfintei Tradiuii, la ce concluzie
ajungem? (La co n c l u z i a c? S c r ip t u r a şi Trad iu ia se a f l? în tr-o unitate
indisolubil?, ca dou? organe ale aceleiaşi Descoperiri divine).
348
ñ Asocierea
Capitolul doi
Biserica uneşte în aceeaşi viau? a Duhului Sfânt Scriptura şi Tradiuia, încât ele nu pot
fi considerate ca „dou? m?rimi aşezate una al?turi de alta, oarecum independent şi
static. Ele sunt expresii ale unei aceleiaşi realit?ui mai adânci în care ancoreaz? şi
care este marea şi via Tradiuie creştin?, viaua îns?şi a Bisericii în realitatea ei divin?,
viaua în care totul se cuprinde într-un proces al c?rui principiu este Duhul Sfânt însuşi,
sufletul care str?bate întreg Trupul tainic al Domnului“.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? Sfânta Tradiuie este unul din izvoarele Revelauiei
divine, reprezentând viaua Duhului în Biseric?, prin adev?rul de credinu? care
totdeauna, pretutindeni şi de c?tre toui a fost m?rturisit şi tr?it spre mântuirea
sufletului.
ñ Aplicarea
ñ Dat fiind faptul c? Sfânta Tradiuie reprezint? Descoperirea lui Dumnezeu,

adev?rul de credinu? şi de viau? l?sat de Mântuitorul şi de Sfinuii Apostoli
pe care Biserica cea una, „stâlpul şi temelia ade v ?rului“ (I Timotei 3, 15) îl
p?streaz? neîntinat ca pe o comoar? de mare preu, credincioşilor Bisericii
le revine datoria de a-i cunoaşte conuinutul şi de a o respecta al?turi de
Sfânta Scriptur? ca pe un l?s?mânt divin, aduc?tor de mântuire.
ñ R?mânând fideli Sfintei Tradiuii ca Descoperire a lui Dum- nezeu,
credincioşii vor r?mâne în acelaşi timp statornici înv?u?- turii
Bisericii, pe care o vor p?stra cu sfinuenie, nel?sându-se atraşi
spre alte înv?u?turi str?ine.
ñ Cultivând duhul Sfintei Tradiuii şi al tradiuiei bisericeşti, cred in c io şi lo r
le re v ine datoria de a respecta întru totul îndru m ?rile Bisericii
pri v ind respingerea fa lselor tradiuii, d?un?toare vieuii
duhovniceşti.
ñ Se va cânta: „Cu adev?rat mare este Taina creştin?t?uii...“.
--
Simbolul de credinu?
Participând la Sfânta Liturghie sau la oficierea unui Botez facem şi m?rturisirea

credinuei noastre spre a ne exprima adeziunea la mântuirea pe care ne-o ofer?
Dumnezeu în cadrul Sfintei Euharistii, sau cu prilejul încreştin?rii unui copil, care prin
Botez devine membru al Bisericii.
ñ Anunuarea temei
Credinua pe care o m?rturisim este cuprins? în Crez, sau în Simbolul de credinu? la

ñ Tratarea
Simbolul de credinu? numit „Niceo-Constantinopolitan“, compus din 12 articole

reprezint? credinua m?rturisit? de Biseric?, pe baza
formul?rii ei la primele dou? sinoade ecumenice, cel de la Nicea,
din 325, unde s-au fixat primele 7 articole ale Crezului, şi cel de la Constantinopol, din
anul 381, unde au fost formulate ultimele 5 articole. Conuinutul Simbolului de
credinu? este urm?torul:
ñ Cred într-Unul Dumnezeu, Tat?l Atotuiitorul, F?c?torul cerului şi al p?
mântului, al tuturor celor v?zute şi nev?zute.
ñ ?i într-Unul Domn Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, Unul n?scut care din
Tat?l s-a n?scut, mai înainte de toui vecii; lumin? din lumin?,
Dumnezeu adev?rat din Dumnezeu adev?rat, n?scut, nu f?cut, Cel
de o fiinu? cu Tat?l, prin care toate s-au f?cut.
ñ Care pentru noi oamenii şi pentru a noastr? mântuire s-a pogorât din
ceruri şi s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a f?
cut om;
ñ ?i s-a r?stignit pentru noi în zilele lui Ponuiu Pilat şi a p?timit şi s-a
îngropat;
ñ ?i a înviat a treia zi dup? Scripturi;
ñ ?i s-a suit la ceruri şi şade de-a Dreapta Tat?lui;
ñ ?i iar?şi va s? vin? cu m?rire (slav?), s? judece viii şi moruii; a C?rui
împ?r?uie nu va avea sfârşit;
ñ ?i într-Unul Duhul Sfânt, Domnul de viau? F?c?torul Care din Tat?l
purcede; Cela ce împreun? cu Tat?l şi cu Fiul este închinat şi m?rit
(sl?vit), care a gr?it prin prooroci;
ñ ?i într-Una sfânt?, soborniceasc? şi apostoleasc? Biseric?;
350
Capitolul doi
ñ M?rturisesc un Botez întru iertarea p?catelor;

ñ Aştept învierea moruilor;
ñ ?i viaua veacului ce va s? fie. Amin.
Ce a determinat formularea primelor 7 articole ale Simbolului de credinu? la
primul sinod ecumenic? Faptul c? preotul Arie din Alexandria susuinea înv?u?tura de
credinu? greşit?, spunând c? Dumnezeu fiind mai presus de lume, nu putea intra în
contact cu lumea. De aceea, El a creat din nimic înainte de timp, nu din ve şnicie, o
fiinu? deosebit? de El, prin care a creat lumea, universul. Acesta este Fiul, prima şi
cea mai perfecuionat? creatur? a Tat?lui. Dac? îns? Fiul nu este de o fiinu? cu Tat?l, ci
este o creatur? în timp şi nu din veşnicie, înseamn? c? El nu este Dum- nezeu şi
atunci mântuirea noastr? este compromis?. Arie a fost comb?tut de c?tre episcopul
Alexandriei, Alexandru, care îl excomunic? în anul 323. Arie se refugiase în Asia Mica,
la Cezarea, unde având protector pe episcopul Eusebiu, prieten al împ?ratului, poate
s?-şi difuzeze mai departe erezia. Pentru acest motiv, primele şapte articole ale
Simbolului de credinu? stabilesc înv?u?tura credinuei de totdeauna a Bisericii, ar?tând
c? Fiul este de o fiinu? cu Tat?l; n?scut din veci din Tat?l şi nu creat înainte de timp,
cum spunea Arie.
Ce a determinat formularea celorlalte cinci articole ale Simbolului de credinu??
Faptul c? un episcop din Constantinopol, pe nume Macedoniu, a emis erezia c? aşa
cum Fiul este creatura Tat?lui, Duhul Sfânt este creatura Fiului. Duhul Sfânt este
subordonat şi slujitor Tat?lui şi Fiului. Prin aceast? erezie este negat? dumnezeirea
Duhului Sfânt. Sinodul al doilea ecumenic din Constantinopol stabileşte la anul 381 c?
Duhul Sfânt este
„Domnul de viau? f?c?torul, adic? este Dumnezeu adev?rat, care purcede de la Tat?l
şi c?ruia i se cuvine aceeaşi m?rire ca Tat?lui şi Fiului.
În primele şapte articole ale Crezului în cine m?rturisim credinua noastr? creştin?? (În
articolul 1 m?rturisim credinua în Dumne- zeu Tat?l, iar începând cu articolul 2 şi pân?
la articolul 7 m?rturisim credinua în Dumnezeu Fiul). Ce m?rturisim despre Dum-
nezeu Tat?l? (C? este creatorul cerului şi al p?mântului, al lumii v?zute şi nev?zute).
Dar despre Dumnezeu Fiul? (C? este Fiul lui Dumnezeu, c? s-a n?scut din Tat?l
înainte de veci; c? este Dumnezeu adev?rat din Dumnezeu adev?rat; c? este de o
fiinu? cu Tat?l; c? împreun? cu Tat?l este creatorul lumii. Apoi m?rtu-
risim c? s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria s-a
f?cut om, asemenea nou?, pentru a ne mântui prin moartea, învierea şi în?luarea Sa
la cer). Ce mai spunem despre Fiul? C? va reveni întru m?rire ca judec?tor drept al
celor vii şi al celor morui şi c? va întemeia o împ?r?uie spiritual? veşnic?). Despre
Duhul Sfânt ce m?rturisim în articolul opt? (M?rturisim c? este „Domn, adic?
Dumnezeu c?ruia i se cuvine aceeaşi m?rire ca şi Tat?lui şi Fiului. Mai m?rturisim c?
Duhul purcede de la Tat?l şi c? este de viau? f?c?torul). În articolul 9 formulat de
sinodul II ecumenic din Constantinopol, în ce m?r- turisim în continuare credinua?
(Într-o singur? Biseric? sfânt?, soborniceasc? şi apostoleasc?). Dar în articolul zece?
(Despre Taina Botezului, şi prin aceasta despre Sfintele Taine). Dar în ultimele dou?
articole? (Credinua în învierea moruilor şi în viaua veşnic?).
Autoritatea Crezului este dat? de faptul c?, el fiind formulat de c?tre dou? sinoade
ecumenice, la care au participat toui episcopii Bisericii celei Una, reprezint? prin m?
rturisirea lor, credinua de totdeauna a Bisericii, credinu? care pretutindeni a fost
aceeaşi. El intr? în tezaurul Bisericii ca un document al Sfintei
Tradiuii, reprezentând „memoria vie a Bisericii“, „viaua Duhului
Sfânt în Biseric?“.
Pe de alt? parte, fiind formulat într-un sinod ecumenic Bise- rica întreag?, cea
nedesp?ruit? asistat? de Duhul Sfânt s-a pronunuat, formulând adev?rul de credinu?
cuprins în Crez. De aceea, spunem c? înv?u?tura pe care o m?rturisim în Simbolul de
credinu? constituie un îndreptar al credinuei noastre şi în acelaşi timp o dogm?, adic?
o Lege a credinuei, un adev?r de credinu? ce nu poate fi t?g?duit, ci trebuie crezut şi
tr?it în viaua duhovniceasc? a fiec?rui creştin. Astfel, oricine ar formula o înv?u?tur?
de credinu? care nu este conform? cu cea m?rturisit? în Simbolul de credinu? s?
vârşeşte o erezie, adic? o abatere de la înv?u?tura descoperit? de Dumnezeu spre
mântuirea noastr?.
ñ Asocierea
Reprezentând înv?u?tura de pretutindeni şi de totdeauna a Bisericii, Crezul îşi are

originea în m?rturisirea dreptei credinue de la Mântuitorul şi Sfinuii Apostoli. Astfel, m?
rturisirea credinuei în Sfânta Treime şi în Botez o avem ca porunc? a Domnului l?sat?
înainte de în?luarea Sa la cer: „Mergând înv?uaui toate neamurile botezându-le în
numele Tat?lui, al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19). La fel, Sfântul Apostol
Pavel m?rturiseşte
352
Capitolul doi
adev?rata credinu? în mântuirea ce ne-a venit prin Taina întrup?rii Fiului lui
Dumnezeu: „Cu adev?rat mare este taina dreptei credinue (creştin?t?ui): „Dumnezeu
s-a ar?tat în trup, s-a îndreptat în Duhul, a fost v ?zut de îngeri, a fost propov?duit între
neamuri, a fost crezut în lume, s-a în?luat întru m?rire (I Timotei 3, 16). Nu lipseşte în
m?rturisirea Apostolilor nici înv?u?tura despre Biseric?, ca „Trup al lui Hristos“ (I
Corinteni 12, 27) şi despre credincioşi ca m?dulare în parte, participând fiecare la
sfinuirea vieuii duhovniceşti prin harul divin. La fel şi înv?u?tura despre viaua viitoare
îşi are originea în descoperirea f?cut? de Mântui- torul şi Sfinuii Apostoli.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? Si mbolul de credinu? reprezint? înv?
u?tura de credinu? descoperit? de Dumnezeu şi formulat? de c?tre Biseric? sub
asistenua Duhului Sfânt, înv?u?tur? cu privire la Sfânta Treime şi la mântuirea
noastr? în Hristos şi în Biseric? prin harul Sfintelor Taine.
ñ Aplicarea
V?zând importanua pe care o prezint? Simbolul de credinu?, ca sintez? a înv?u?turii

descoperit? de Dumnezeu şi formulat? de Biseric? sub asistenua Duhului Sfânt, se
impune datoria fiec?rui creştin de a cunoaşte atât conuinutul Crezului, spre a putea
m?rturisi credinua cu voce tare în cadrul Sfintei Liturghii, sau când cineva este
chemat ca naş, în numele fiului s?u duhovnicesc; cât şi adâncirea întregii înv?u?turi
de credinu? cuprins? în Crez, spre a fi „totdeauna gata de r?spuns oricui cere
socoteal? de credinua noastr?“ (I Petru 3, 15).
Pe lâng? cunoaşterea credinuei sale, credinciosul este dator s? o şi tr?
iasc?, împlinind-o prin fapte. „F?r? fapte credinua este moart?“ (Iacob 2, 19–
20), asemenea pomului care nu aduce roade. Nu este suficient, adic?, s? m?
rturisim numai credinua mântuirii în Biseric? prin harul S f intelor Taine, ci se
impune s? şi conlucr?m neîntrerupt cu harul divin, spre cur?uia de p?cat şi
înnoirea continu? în bine. „Nu oricine îmi zice mie: Doamne, Doamne, — arat?
Mântuitorul — va intra în împ?r?uia cerurilor, ci cel ce face voia Tat?lui meu cel
ce este în ceruri “(Matei 7, 21).
--
Sfânta Treime
La baza religiei st? credinua şi leg?tura omului cu Dumnezeu. Când m?rturisim

credinua şi leg?tura noastr? cu Dumnezeu? (Când rostim Crezul sau Simbolul de
credinu?). Ce anume m?rturisim cu privire la Dumnezeu? (C? este Un singur
Dumnezeu, Tat?l atotuiitorul, creatorul tuturor celor v?zute şi nev?zute). Ce spunem în
continuare? („?i în unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui Dumne- zeu, unul n?scut, care din
Tat?l s-a n?scut mai înainte de toui vecii... Care pentru noi oamenii şi pentru a noastr?
mântuire s-a pogorât din ceruri, s-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi
s-a f?cut om...“). Fiindc? am f?cut pomenire de Duhul Sfânt, ce m?rturisim în Crez,
mai departe, despre El? („?i întru Duhul Sfânt, Domnul de viau? f?c?torul, care din
Tat?l purcede...“).
ñ Anunuarea temei
Vedem de aici c? m?rturisindu-ne credinua în Dumnezeu, facem pomenire de

Dumnezeu Tat?l, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt, adic? de Sfânta Treime,
la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Când spunem „Dumnezeu“ înuelegem Tat?l, Fiul şi Duhul Sfânt, f?r? a fi îns? vorba de
trei dumnezei, ci de un singur Dumnezeu, unul în fiinu? şi întreit în Persoane. Aceasta
înseamn? c? fiecare persoan? este o singur? fiinu?, o singur? voinu?, o singur?
lucrare, o singur? putere, o singur? autoritate. Aceast? realitate conuine un adev?r de
credinu? şi o tain? ce nu poate fi înueleas? cu mintea omeneasc? şi nici explicat? prin
cuvânt, oricât de meşteşugit ar fi el. S-a încercat totuşi s? i se dea o interpretare,
folosindu-se asem?n?rile din lumea material?. Astfel s-a f?cut asem?narea cu
compoziuia unei c?r?mizi format? din p?mânt, ap? şi foc, într-o singur? unitate; sau cu
arborele format din r?d?cin?, trunchi şi coroan?; sau soarele format din disc, raze şi c?
ldur?, sau cu sufletul format din rauiune, voinu? şi simuire. S-a f?cut apoi asem?nare
cu timpul format din trecut, prezent şi viitor sau cu spauiul format din lungime, l?uime
şi în?luime. Aceste asem?n?ri
354
Capitolul doi
îns? oricât de interesante ar fi, nu reuşesc totuşi s? redea adâncimea plin? de tain? a
Sfintei Treimi. Cunoaştem mai bine Sfânta Treime pe baza dovezilor pe care ni le
ofer? descoperirea lui Dumnezeu însuşi în Sfânta Scriptur?. Astfel, în Vechiul Tes-
tament putem citi: „?i s? facem om dup? chipul şi asem?narea noastr?“ (Facerea 1,
26). Din aceast? exprimare la plural, vedem c? este vorba de mai multe persoane.
Aceast? expresie o putem întâlni şi cu prilejul cre?rii primului om: „?i a zis Domnul
Dum- nezeu: Iat? Adam s-a f?cut ca unul dintre noi“ (Facerea 3, 22), sau cu prilejul
amestec?rii limbilor la zidirea Turnului Babel:
„Hai dar s? ne pogorâm şi s? amestec?m limbile lor, ca s? nu se mai înueleag?
unul cu altul“ (Facerea 11, 7). Avraam întâmpinând pe cei trei oameni de la
stejarul Mambri, le spune ca unuia singur:
„Doamne, de am aflat har înaintea ta, nu ocoli pe robul t?u“ (Facerea 17, 19). Tot
Sfânta Treime este prezent? şi în vedenia
„Domnului Savaot“ de c?tre proorocul Isaia, care ne spune c? Serafimii st?teau
înaintea Lui... gr?iau unii c?tre aluii: „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este tot
cerul şi p?mântul de m?rirea Lui“ (Isaia 6, 3). Aceast? expresie de trei ori „Sfânt“, se
refer? tocmai la cele trei Persoane al Sfintei Treimi. Dumnezeu
în Vechiul Testament nu Se descopere îns? atât de des sub forma
Sfintei Treimi, pentru a se evita tendinua poporului ales de a c?dea în politeism,
confundând, la un moment dat, Sfânta Treime cu alui zei.
Putem s? ne form?m credinua mai clar? despre Sfânta Treime, urmând
descoperirea pe care însuşi Fiul o face, şi pe care o g?sim în paginile Noului
Testament. Astfel, înc? de la z?mislirea Fiului în pântecele Sfintei Fecioare, ne apare
imaginea Sfintei Treimi, în prezentarea Sfintei Evanghelii. Afl?m c? îngerul îi spune
Fecioarei: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui preaînalt te va umbri;
pentru aceasta şi Sfântul care se naşte din tine se va chema Fiul lui Dumnezeu“ (Luca
1, 35). Apoi, la Botezul Domnului, înainte de începerea activit?uii mesianice în lume,
Fiul primeşte Botezul, iar glasul Tat?lui îl recunoaşte şi îl recomand? lumii, în timp ce
Duhul Sfânt apare în chip de porumbel (Matei 3, 16–17). La desp?ruirea Mântuitorului
de Sfinuii Apostoli, cu prilejul în?lu?rii Sale la cer, le d? acestora porunca de a boteza
pe cei ce aveau s? formeze Biserica Sa, „în numele Tat?lui şi al Fiului şi al Sfântului
Duh“ (Matei 28, 19). Aceast? porunc? a Domnului r?mâne pentru Apostoli şi pentru
ucenicii acestora, ca şi pentru Biserica creştin? de-a lungul veacurilor o înv?u?tur? de
credinu? şi de viau?. Astfel, cu prilejul Cincizecimii, Sfântul Apostol Petru în cuvântul
s?u arat? c? „pe
acest Iisus l-a înviat Dumnezeu, c?ruia noi toui suntem martori. În?luându-se deci de-
a Dreapta lui Dumnezeu şi luând de la Tat?l f?g?duinua Sfântului Duh, l-a rev?rsat pe
acesta, cum vedeui şi auziui voi acum“ (Fapte 2, 32-33). La fel precizeaz? şi Sfântul
Apostol Ioan cu privire la Sfânta Treime: „C?ci trei sunt care m?rturisesc în cer: Tat?l,
Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt“ (I loan 5, 4). Sfântul Apostol Pavel,
binecuvânteaz? pe credincioşi tot în numele Sfintei Treimi: „Harul Domnului nostru
Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tat?l şi împ?rt?şirea Sfântului Duh s? fie cu
voi cu toui“ (II Corinteni 13, 13).
Referindu-ne la Persoanele Sfintei Treimi, spunem c? Dum- nezeu Tat?l este
nen?scut şi f?r? cauz?; Dumnezeu Fiul este n?scut din veci din Tat?l, dup? cum ne
spune Sfânta Evanghelie: „Care nu din sânge, nici din poft? trupeasc?, ci de la
Dumnezeu s-a n?scut“ (loan 1, 13); „Pe Dumnezeu niciodat? nimeni nu L-a v?zut. Cel
unul n?scut, Fiul, care este în sânul Tat?lui acela a spus...“ (Ioan 1,18). Fiul este de
aceeaşi fiinu? cu Tat?l: „Eu şi Tat?l una suntem“ (loan 10, 30); „...Ca s? cunoaşteui şi
s? credeui c? Tat?l este în Mine şi Eu în El“ (loan 10, 38).
Duhul Sfânt este numit „de viau? f?c?torul“ şi „mângâietor“,
„Duhul adev?rului“, care „de la Tat?l purcede“ (loan 15, 26),
des?vârşeşte lucrarea Tat?lui şi Fiului.
Privind activitatea distinct? a Persoanelor Sfintei Treimi în lume, dup? cum ne
spune Cartea Sfânt?, Tat?l este Creatorul şi Proniatorul lumii, Fiul este Mântuitorul şi
Judec?torul, iar Sfântul Duh este Sfinuitorul. El face vie lucrarea harului necreat al
Sfintei Treimi în Biseric? şi în lume.
Aceasta este îns? numai o distincuie formal?, fiindc? în fond acuiunea Sfintei
Treimi este unitar?. Este vorba de un singur Dumnezeu în trei Persoane, care
activeaz? în comuniunea unit?uii şi armoniei des?vârşite a aceleiaşi fiinue.
„Dumnezeu este iubire“ (I loan 4, 16) şi ca urmare, aşa cum spun P?rinuii Bisericii,
„toate le lucreaz? Tat?l, în Fiul prin Duhul Sfânt“. Pentru a înuelege mai bine acest
fapt, s? lu?m un singur exemplu: Am ar?tat c? Tat?l este creatorul şi proniatorul lumii.
Dar în actul creauiei apare şi lucrarea Duhului, care „se purta deasupra apelor“
(Facerea 1, 2), precum şi Fiul, „prin care toate s-au f?cut şi f?r? de El nimic nu s-a f?
cut din tot ce s-a f?cut“ (loan 1, 3).
Vorbind despre Tat?l, Fiul şi Duhul Sfânt, putem cumva s? consider?m c? ar fi vorba
de trei dumnezei? (Nu putem vorbi de
356
Capitolul doi
trei dumnezei, ci de trei Persoane ale uneia şi aceleiaşi fiinue). Cum s-ar putea explica
aceasta? (Aceasta este o tain? ce nu poate fi înueleas? şi explicat?. Noi o admitem şi
o m?rturisim pe baza descoperirii lui Dumnezeu, f?cut? de El însuşi prin cuvântul
Scripturii). Persoanele Sfintei Treimi sunt distincte în privinua fiinuei lor? (Nu sunt
distincte sub aspectul fiinuei. Au aceeaşi fiinu? în trei Persoane distincte sub aspectul
însuşirilor). Cum vom putea înuelege aceasta? (Aceasta r?mâne o tain? de nep?
truns). Cum sunt Persoanele Sfintei Treimi în unitatea aceleiaşi acuiuni? (Sunt într-o
comuniune de iubire, într-o unitate de acuiune, încât, „toate le lucreaz? Tat?l, în Fiul,
prin Duhul Sfânt“).
ñ Asocierea
Deşi Sfânta Treime este descoperit? în Sfânta Scriptur? în mod direct şi explicit, acest
adev?r a fost îns? intuit şi în alte religii dinaintea venirii Mântuitorului. Aceasta r?mâne
o dovad? în plus c? Dumnezeu nu l-a l?sat în p?r?sire pe om, oric?rui neam ar fi
aparuinut, ci într-o oarecare form? a preg?tit toate neamurile pen-
tru primirea unui Salvator. Toui erau sub ap?sarea înrobitoare a
aceluiaşi p?cat str?moşesc şi toui aveau nevoie de Mântuitor. Aşa se explic? faptul c?
înv?u?tura despre Sfânta Treime o g?sim şi la alte religii. Egiptenii, de pild? adorau un
grup de trei zei: Osiris- tat?l, Isis-mama şi Horus-fiul; indienii adorau zeitatea numit?
Trimurti, compus? din zeii: Brahma, Vişnu şi Schiva; iar în religia vechilor greci, la
Hnosos, în insula Creta au fost descoperite în
„Labirintul lui Minos“ legendarul rege zeu, trei mici coroane de argil? împreunate prin
piedestalul lor. Pe fiecare din ele este aşezat un porumbel ce închipuia coborârea
celor trei“.
ñ Generalizarea
M?rturisind credinua în Dumnezeu unul în fiinu? şi întreit în Persoane, spunem c? Tat?

l este nen?scut, Fiul este n?scut din Tat?l „înainte de toui vecii“, iar Duhul Sfânt
purcede de la Tat?l. În unitatea des?vârşit? a fiinuei, „toate le lucreaz? Tat?l, în Fiul,
prin Duhul Sfânt“.
ñ Aplicarea
ñ Importanua practic? pe care Biserica o acord? Sfintei Treimi o vedem şi de

acolo c? I-a rânduit în mod deosebit s?rb?toarea ei, în ziua a doua de
Rusalii.
ñ Pe lâng? aceasta reuinem şi însemnarea creştinului cu semnul sfintei

cruci, tot în numele Sfintei Treimi, adic? „în numele Tat?lui, al
Fiului şi al Sfântului Duh“.
ñ Dac? harul mântuitor izvor?şte din Sfânta Treime şi ni se transmite prin
Sfintele Taine, toate cele şapte Sfinte Taine încep cu
binecuvântarea în numele Sfintei Treimi.
ñ Doamne, cur?ueşte p?catele noastre; St?pâne iart? f?r?delegile
ñ noastre, Sfinte cerceteaz? şi vindec? neputinuele noastre pentru numele T?
u“.
ñ --
ñ În multe din rug?ciunile apropiate sufletelor credincioşilor este
pomenit? Sfânta Treime, iar una din ele se adreseaz? în mod direct
Sfintei Treimi: „Prea Sfânt? Treime miluieşte-ne pe noi.
Fiinua şi atributele lui Dumnezeu
Noi îl putem cunoaşte pe Dumnezeu atât din revelauia natural?, cât şi din
descoperirea Sa supranatural?. Îl putem cunoaşte pe Dumnezeu cu rauiunea luminat?
de credinu?, cât şi prin adâncul tr?irilor religioase, care ne asigur? şi ne înt?resc
necontenit comuniunea cu El. Astfel, putem constata c? nu numai credinciosul se
ridic? spre cunoaşterea lui Dumnezeu, ci Dumnezeu însuşi i se descopere şi îl ajut?
prin harul S?u ca s?-L cunoasc? şi s? intre în comuniune cu El.
ñ Anunuarea temei
Pentru a înuelege mai bine modul de cunoaştere a lui Dumnezeu şi de a intra în

comuniune cu El, trebuie s? cercet?m mai îndeaproape înv?u?tura despre fiinua şi
atributele lui Dumnezeu.
ñ Tratarea
Cartea Sfânt? ne arat? c? noi nu putem cunoaşte Fiinua lui Dum- nezeu. Ea este
altceva decât fiinua noastr?. Omul este chip al lui Dumnezeu, nu fiinu? din fiinua lui
Dumnezeu. El are suflare divin?, nu fiinu? divin?. Lumea sau creauia este şi ea
altceva decât fiinua lui Dumnezeu. Dac? omul sau cealalt? creauie ar avea fiinua lui
Dumnezeu, înseamn? c? ar fi Dumnezeu, şi c? toat? lumea ar
358
Capitolul doi
fi numai Dumnezeu. De aceea, Cartea Sfânt? ne spune despre Dumnezeu c? „singur

are nemurire şi locuieşte întru lumina neapropiat?, pe care nu L-a v?zut nimeni dintre
oameni, nici nu poate s?-L vad?, a C?ruia este cinstea şi puterea veşnic?“ (I Timotei 6,
16). Fiul întrupat însuşi ne comunic? acelaşi adev?r cu privire la fiinua divin?: „Pe
Dumnezeu nimeni, niciodat? nu L-a v?zut. Cel Unul-n?scut, Fiul care este în sânul
Tat?lui, Acela a spus“ (Ioan 1, 18).
Necunoscând fiinua divin?, nu putem intra în comuniune cu ea, iar neputându-ne
împ?rt?şi de ea, noi nu-i putem da nici un nume. Deci referitor la fiinua Sa, Dumnezeu
este inaccesibil omului, şi f?r? nume, sau mai presus de orice nume.
Pe de alt? parte, Cartea Sfânt? ne arat? c? Dumnezeu se apropie de
credincioşi, intr? în comuniune cu ei, „descoperindu-li-se în multe forme şi
chipuri...“ (Evrei 1, 1–2). Astfel, Dumnezeu iubeşte creauia Sa atât de mult,
încât pe Fiul S?u L-a dat...“ (Ioan 3, 16). Duhul se roag? El însuşi în sufletele
credin- cioşilor „cu suspine negr?ite“ (Romani 8, 26).
V?zând îns? c? fiinua lui Dumnezeu nu se comunic?, ne punem întrebarea: cine
se comunic??... Se comunic? cumva
Persoanele Sfintei Treimi, adic? Persoana Fiului sau a Duhului
Sfânt? Nu este posibil? nici aceast? comunicare, fiindc? dac? ar fi aşa, înseamn? c?
toui ar deveni Duh Sfânt, sau Hristos... Atunci cum îl putem cunoaşte pe Dumnezeu şi
cum putem intra în comuniune cu El?
S? vedem ce ne spune Cartea Sfânt? în acest sens: Am v?zut pe de o parte c?
„pe Dumnezeu nimeni niciodat? nu L-a v?zut“ (Ioan 1, 18), fiindc? „locuieşte întru
lumin? neapropiat?“ (I Timotei 6, 16). Pe de alt? parte îns?, Scriptura ne arat? c? „cei
cu inima curat? vor vedea pe Dumnezeu“ (Matei 5, 8), c? cine iubeşte pe Fiul va avea
p?rt?şie cu Tat?l, „vom veni la El şi locaş la El vom face“ (Ioan 14, 23), ne asigur?
Mântuitorul. La fel, Fiul lui Dumnezeu în?luat la cer st? la uşa sufletului şi bate spre a
fi primit, iar cine va deschide, va avea p?rt?şie cu El (Apocalipsa 3, 20).
Reprezentând Cuvântul lui Dumnezeu, în Sfânta Scriptur? nu pot exista
contraziceri. Ce vom zice totuşi despre aceste texte?
R?spunsul const? în faptul c? atunci când spunem c? nu-L putem cunoaşte pe
Dumnezeu şi nici nu putem avea p?rt?şie cu El, ne referim dup? cum am v?zut mai
sus, la fiinua Lui. Când îns? ne referim la posibilitatea cunoaşterii Lui şi la posibilitatea
p?rt?şiei cu El, ne referim la altceva decât la fiinua Lui, şi anume, la lucr?rile, sau
energiile Lui, pe care le numim atribute.
Prin aceste lucr?ri sau energii Dumnezeu se deschide c?tre lume, c?tre creauie.
Ele sunt darurile lui Dumnezeu c?tre lume. De aceea, ele sunt infinite. Datorit?
acestor infinit de multe lucr?ri Dumnezeu poate primi infinit de multe nume, dup?
numele lucr?rilor Sale.
S? vedem îns? mai îndeaproape ce sunt atributele lui Dum- nezeu. Atributele
reprezint? manifestarea fiinuei lui Dumnezeu în afar?. Datorit? faptului c? prin ele se
stabile?te leg?tura sau relauia cu lumea, cu creauia, ele au fost numite şi „relauii“
(Sfântul Grigorie Palama). În acelaşi timp, lucr?rile sau energiile divine izvor?sc din
fiinua lui Dumnezeu, fiind îns? distincte de fiinua Lui, fiindc? dup? cum am v?zut,
fiinua nu se poate comunica. Pentru a înuelege într-o oarecare m?sur? acest fapt, s?
ne închipuim discul soarelui, care este altceva decât razele soarelui. Nou? ni se
comunic? razele. Cu discul soarelui nu putem intra în contact. Dar razele izvor?sc din
discul soarelui. Dac? nu ar exista discul soarelui, nu ar fi nici razele. Fiind deci
distincte de disc, razele soarelui nu sunt totuşi separate de el. În felul acesta putem
spune c? lucr?rile sau energiile izvor?sc din fiinua lui Dumnezeu iradiaz? în ele.
Aceste lucr?ri sau energii alc?tuiesc „slava
divin?“, tocmai fiindc? în ele iradiaz? fiinua lui Dumnezeu. Iar
pentru a înuelege mai bine ce este slava lui Dumnezeu, s? ne amintim evenimentul
schimb?rii la faua a Domnului, când Persoana Lui divin-uman? a fost înconjurat? de
str?lucire. Aceast? lumin?, aceast? str?lucire este slava lui Dumnezeu. Slava este
„prezenua concret? a lui Dumnezeu în creauie“ (Preot Prof. Dr. Ioan Bria, «Dicuionar
de Teologie Ortodox?», Bucuresti, 1982, p. 344).
Pe de alt? parte, energiile necreate care izvor?sc din fiinua lui Dumnezeu,
se afl? din veşnicie în jurul Sfintei Treimi ca slav? a Ei. Ele intr? în lucrarea din
afara Treimii atunci când se consider? necesar. De pild?, atotputernicia este
din veşnicie în Dum- nezeu ca slav? a Lui, dar ea se arat? în afar? odat? cu
creauia. Milostenia sau îndrumarea se arat? în afar? odat? cu c?derea în p?cat
şi cu necesitatea mântuirii. Aceste moduri diferite a lucr?rilor lui Dumnezeu
în afara Treimii, le putem vedea şi deduce din lumea înconjur?toare, prin
rauiunea luminat? de credinu?. Ele sunt atributele lui Dumnezeu şi în
determinarea lor se por- neşte de la efect la cauz?. De pild?, v?d c? în lume
exist? bun?tate, dreptate, iubire. Îmi dau seama c? acestea trebuie s? vin? de
undeva; dar nu de oriunde, ci din Dumnezeu, pentru c? El este începutul şi
cauza pentru care ele exist?. Acestea devin astfel numiri sau atribute ale lui
Dumnezeu, întrucât nu-L putem numi
360
Capitolul doi
dup? fiinua Sa. Astfel spunem c? Dumnezeu este Bun?tate, Dreptate, Iubire...
Pentru a putea înuelege mai bine atributele lui Dumnezeu, le împ?ruim în trei p?
rui: naturale, logice şi morale.
Atributele naturale sau fizice scot în evidenu? puterea lui Dum- nezeu. Noi le
deducem din lumea înconjur?toare şi spunem c? Dumnezeu nu este ceea ce noi
vedem c? este lumea, sau c? El are numiri în contrast cu cele pe care noi le
întâlnim. Astfel, în lume toate îşi au o cauz?, o origine. Dumnezeu îns? nu este
cauzat de nimeni şi de nimic. El exist? prin Sine însuşi, în timp ce noi ne
dator?m existenua altora. Acest atribut al lui Dumnezeu, prin care spunem c? El
exist? prin Sine însuşi îl numim aseitate. Apoi vedem c? în lume predomin?
materia, şi atunci spunem c? Dum- nezeu este nematerial, adic? spiritual,
atribuindu-I astfel spiritu- alitatea: „Dumnezeu este duh“ (Ioan 4, 24). Vedem
apoi c? în lume totul este m?rginit şi relativ, c? totul apare şi se desf?şoar? în
timp şi spauiu, c? toate sunt trec?toare, schimb?toare şi cu puteri limitate. În
contrast cu toate acestea atribuim lui Dumne- zeu nem?rginirea şi absolutul;
supraspauialitatea, netemporalul,
sau într-o form? pozitiv?: atotprezenua,veşnicia, atotputernicia.
Atributele logice sau intelectuale scot în evidenu? înuelepciunea lui Dumnezeu. ?i la

om putem întâlni înuelepciune, dar la om este limitat? şi relativ?. La Dumnezeu ea
este autoînuelegere, sau atotştiinu?.
Atributele morale evidenuiaz? des?vârşirea lui Dumnezeu. Ele sunt asem?n?toare

virtuuilor pe care le f?ptuim şi noi, dar la Dum- nezeu ele sunt des?vârşite, oferindu-
ne un model care permanent ne cheam? s? creştem în s?vârşirea lor. Acestea sunt:
sfinuenia, dreptatea, iubirea, bun?tatea.
Pe de alt? parte, pentru a putea noi înuelege atitudinea lui Dumnezeu fau? de noi
şi modul de a intra în comuniune cu El, Scriptura îl numeşte „duh“ (Ioan 4, 24) şi
„iubire“ (I Ioan 4, 20). Pentru a putea apoi înuelege cu mintea noastr? limitat? pe Dum-
nezeu care nu are limite, Sfânta Carte îl prezint? sub form? omeneasc?, adic? sub
form? antropomorfic?. Pentru a ne face, de pild?, s? înuelegem c? Dumnezeu este
mai presus de orice spauiu, profetul ia imagini din ceea ce noi vedem şi cunoaştem:
„Cerul este tronul meu şi p?mântul aşternut picioarelor mele“, zice Domnul (Isaia 66,
1).
Putem noi cunoaşte pe Dumnezeu dup? fiinua Sa? (Nu-L putem cunoaşte). De ce?
(Fiindc? nu ne-a descoperit fiinua Sa. Ea este incapabil? posibilit?uii de cunoaştere a
omului). Dar cum îl putem noi cunoaşte pe Dumnezeu? (Dup? energiile, sau lucr?rile
Sale numite atribute). Care este raportul fiinuei divine cu atributele? (Ele izvor?sc din
fiinua divin?, iar fiinua iradiaz? în ele. Prin ele fiinua se manifest? în afar?, intr? în
relauie cu lumea, cu creauia. Deci între fiinu? şi atribute exist? distincuie, nu
separauie). Iradiind din fiinu?, dar fiind distincte de ea, cum le numim? (Slav? divin?).
Care sunt caracteristicile acestor lucr?ri? (Ele sunt necreate şi veşnice ca fiinua îns?
şi). Cum putem intra în comuniune cu Persoanele Sfintei Treimi? (Nu putem intra în
comuniune cu fiinua divin?, fiindc? fiinua se comunic? numai în unitatea Persoanelor,
nu şi în afar?. Intr?m în comuniune prin aceste energii necreate. De aceea spunem c?
omul se poate îndumnezei dup? har şi nu dup? fiinua lui Dumnezeu). Cum putem noi
ajunge la cunoaşterea lucr?rilor lui Dumnezeu? (Descoperindu-le din creauie prin
rauiunea luminat? de credinu?, sau ridicându-ne prin tr?irea duhovniceasc? la
simuirea lor). Cum le putem deduce prin rauiune? (Le deducem ca de la efect la
cauz?). Concret vorbind, în câte p?rui putem împ?rui atributele lui Dumnezeu? (În trei
p?rui: naturale (fizice), logice şi morale).
ñ Asocierea
Vorbind despre atributele lui Dumnezeu trebuie s? le deosebim de însuşiri, sau

de propriet?ui. Am v?zut c? atributele sunt numiri date lucr?rilor lui
Dumnezeu în afara fiinuei, reprezentând prezenua Sa în creauie. Însuşirile,
sau propriet?uile se refer? la ceea ce Persoanele Sfintei Treimi au specific în
unitatea aceleiaşi fiinue divine. Astfel, Tat?l este nen?scut, Fiul este n?scut,
Duhul Sfânt purcede. Deci, nenaşterea, naşterea şi purcederea sunt însuşiri
sau propriet?ui. Pe de alt? parte, trebuie s? deosebim atributele lui
Dumnezeu, de predicatele Sale. Prin predicate, Dumnezeu este subiectul
lucr?rilor în afar?. Adic?, El este Creatorul, Mântuitorul şi Sfinuitorul lumii.
ñ Generalizarea
Din cele tratate vedem c? Dumnezeu nu se comunic? prin fiinu?, ci prin energiile, sau
lucr?rile Sale c?tre lume, numite atribute, care sunt distincte de fiinu?, dar nu separate
de ea. Ele reprezint?
362
Capitolul doi
slava lui Dumnezeu şi le deducem ca de la efect la cauz? prin rauiunea luminat? de

credinu?, sau prin îns?şi descoperirea lor expres? f?cut? de Sfânta Scriptur?.
VII. Aplicarea
--
Am v?zut c? atributele morale ale lui Dumnezeu scot în evidenu? iubirea, dreptatea şi
sfinuenia des?vârşit? a lui Dumnezeu. Aceste atribute care ne arat? des?vârşirea lui
Dumnezeu reprezint? pentru credincioşi un model şi o chemare de a fi şi noi des?
vârşiui ca Dumnezeu (Matei 5, 48).
Dumnezeu Tat?l
Simbolul de credinu? sau Crezul, pe care îl auzim cu touii rostindu-se în special în
cadrul Sfintei Liturghii şi cu prilejul oficierii Tainei Sfântului Botez, ne prezint? înv?u?
tura despre Sfânta Treime, despre Biseric?, despre Sfintele Taine şi despre viaua
viitoare.
Astfel, în primul articol m?rturisind credinua „într-unul Dum- nezeu, Tat?l
atotuiitorul, f?c?torul cerului şi al p?mântului, al tuturor celor v?zute şi nev?zute“.
ñ Anunuarea temei
Vom vedea în cele ce urmeaz? înv?u?tura despre Dumnezeu Tat?l.
ñ Tratarea
Pe Dumnezeu Tat?l îl cunoaştem din paginile Sfintei Scripturi a Vechiului şi Noului

Testament, din multiplele forme în care a binevoit s? ni se descopere. Îl cunoaştem de
la facerea lumii ca un P?rinte bun şi iubitor, care a adus toat? creauia de la nefiinu?,
la fiinu?. Apoi îl cunoaştem şi ca un P?rinte drept, care pedepseşte p?catul şi pe f?
ptuitor, dar care r?mâne milostiv fau? de creauia Sa şi în special fau? de om, coroana
creauiei Sale, pe care neîncetat l-a preg?tit pentru primirea unui Mântuitor, care s?-l
izb?veasc? din p?cat şi din moarte.
Noi m?rturisim credinua despre Dumnezeu Tat?l în unitatea Sfintei Treimi, unde
aceeaşi fiinu? divin? se afl? în mod real şi distinct în fiecare Persoan?. În acelaşi timp,
Persoanele au însuşiri interne, sau propriet?ui interne. Dumnezeu Tat?l este fiinu?
divin? în sine, f?r? început şi neprimit? de la nimeni. Având viaua în sine, Dumnezeu
Tat?l nu are nici început, nici cauz?, fiind îns? cauza oric?rei existenue. De aceea, noi
numim prima Persoan? a Sfintei Treimi, Tat?, fau? de cea de a doua, care, fiindc?
este n?scut?, se numeşte Fiu. Fau? de celelalte dou? Persoane, Tat?l posed?
însuşirea intern? de a fi nen?scut.
M?rturisind credinua în prima Persoan? a Sfintei Treimi, o numim Tat?,
fiindc? Fiul, care „este din Tat?“ ne-a f?cut-o cunoscut?. El ne-a spus c? în
modul de exprimare şi de înuelegere omeneasc?, primei Persoane a Treimii i se
cuvine numele de Tat?. Dac? Fiul i-a spus „Tat?“, fiindc? El este Fiu, putem şi
noi s?-i spunem Tat?, fiindc? şi noi suntem creauia Lui, primind viaua şi
existenua de la El. ?i în mod firesc, cel care primeşte viaua şi existenua de la
cineva este numit fiu, iar cel care d? viaua este numit tat?, sau p?rinte (sau „p?
rinui“), iar acuiunea de a aduce la existenu? o fiinu? vie o numim naştere. Aşa
c? orice fiu este n?scut,
fiindc? primeşte viaua şi existenua de la p?rinui. În felul acesta,
prima Persoan? a Sfintei Treimi este Tat? pentru cea de a doua. Tocmai de
aceea, Persoana a doua o numim Fiu. Când îns? vorbim de faptul c? Tat?l naşte
pe Fiul, lucrurile nu se petrec dup? modul în care ele se desf?şoar? în lumea
creat?. Fiul este Dumnezeu adev?rat, de o fiinu? cu Tat?l. Naşterea Lui nu este
în timp, ca a noastr?, ci din veşnicie. Nu era adic? un timp în care Fiul s? nu fi
existat. Apoi, Fiul nu primeşte numai o parte din fiinua Tat?lui, cum este la
oameni, ci toat? fiinua Tat?lui. Comunicând integral fiinua, Tat?l nu pierde
nimic. Neputând face asem?nare cu ceea ce se petrece în fiinua şi existenua
noastr?, spunem c? prima Persoan? a Treimii este Tat? pentru cea de a doua
numit? Fiu. Având aceeaşi natur?, prima Persoan? a Treimii este Tat? pentru
Fiul în mod propriu. Noi îns? nu avem aceeaşi natur? cu Dumne- zeu Tat?l, de
aceea pentru noi Dumnezeu este Tat? în mod impropriu. Ne este adic? Tat?,
fiindc? ne-a adus din nefiinu? la fiinu? şi fiindc? permanent din iubire vegheaz?
la viaua noastr?, iar noi putem intra în comuniune cu El, ca şi cu P?rintele
nostru. Aşadar, Fiul numeşte pe Dumnezeu „Tat?“ în chip propriu, fiindc? şi Fiul
este Dumnezeu. Este ca şi cum s-ar numi pe sine Dumne- zeu. Îi spune îns?
Tat?, tocmai pentru a indica distincuia ca Persoan? şi însuşirea Lui de a fi n?
scut din veci din Tat?l. Noi numim pe Dumnezeu Tat?, mai ales fiindc? Fiul ne-a
înv?uat
364
Capitolul doi
aceasta. Atunci când ne rug?m îi spunem: „Tat?l nostru“. Fiul ne-a îndemnat apoi s?
s?vârşim totdeauna faptele pe care Tat?l nostru le face fau? de noi, ar?tând astfel c?
suntem cu adev?rat fiii Lui (Matei 5, 16). Nu numai c? ne-a înv?uat, dar s-a şi rugat El
însuşi Tat?lui, ca s? ne ajute şi nou? s?-L cunoaştem ca Tat?l nostru (Ioan 17, 3), şi
permanent se roag? (Romani 8, 34) ca mijlocitor c?tre Tat?l (I Timotei 2, 5–9) ca astfel
s? putem fi în comuniune neîntrerupt? cu Tat?l. La fel şi lucrarea Sfântului Duh în
viaua noastr? este de a ne conduce permanent spre a-L cunoaşte pe Fiul şi prin Fiul
s? avem apropiere la Tat?l (Efeseni 2, 12), ca la P?rintele nostru, iar noi s? ne
recunoaştem calitatea de fii ai Lui: „Însuşi Duhul m?rturiseşte împreun? cu duhul
nostru c? suntem fii ai lui Dumnezeu (Romani 8, 14–17).
Pe lâng? faptul c? noi ne recunoaştem ca fii ai Tat?lui, în Crez mai m?rturisim
despre Dumnezeu Tat?l c? este „Atotuiitorul“ şi „f?c?torul tuturor celor v?zute şi nev?
zute“.
Când spunem „Atotuiitorul“ înuelegem c? El le uine pe toate, adic? toate au ap?
rut la viau? şi la existenu? prin voinua şi puterea Lui şi c?, El se îngrijeşte de buna
desf?şurare a vieuii. Dumnezeu Tat?l este deci cauza oric?rei existenue, El îns?
neavând o cauz?
a existenuei Sale. Dumnezeu Tat?l este creatorul lumii nev?zute,
adic? a fiinuelor spirituale, sau a „netrupeştilor puteri“. Acestea sunt îngerii. Ca şi
creaturi ale lui Dumnezeu, ei au ap?rut în timp, dar au existenu? veşnic?, bucurându-
se neîncetat de viaua pe care Creatorul lor le-a d?ruit-o. Lumea v?zut? este tot ceea
ce reprezint? materia, adic? p?mântul cu tot ce este pe el şi astrele. Lumea v?zut? a
fost creat? de Dumnezeu prin cuvânt şi în timp. Nu a fost creat? perfect?, ci
perfectabil?. Omul, creat dup? chipul şi asemanarea lui Dumnezeu (Facerea 1, 26)
este aşezat de Creatorul s?u ca st?pân al lumii v?zute, având menirea de a fi
„împreun? lucr?tor cu Dumnezeu“ (I Corinteni 3, 9), la des?vâr- şirea ei. Tat?l
atotuiitorul nu numai c? a creat lumea pe care o vedem, dar îi şi poart? de grij?, ca s?-
şi împlineasc? menirea pentru care a fost creat?, acordându-i toate darurile Sale
(Iacob 1, 17). Aceast? purtare de grij? fau? de creauie se numeşte pronie, sau
providenu? divin?. De aceea spunem c? Dumnezeu Tat?l este creatorul şi proniatorul
lumii. Mântuitorul însuşi îl numeşte pe Tat?l „Domn al cerului şi al p?mântului“ (Matei
11, 25), asigu- rându-ne c? „Tat?l nostru cel ceresc ştie de ce avem noi nevoie“ (Matei
6, 31–32). Prin purtarea de grij? a lui Dumnezeu întreaga creauie r?mâne în viau? şi
îşi împlineşte menirea pentru care a fost creat?.
Din cele de mai sus rezult? c? noi numim pe Dumnezeu „Tat?“ în chip impropriu,
fiindc? Dumnezeu Tat?l nu este de aceeaşi natur? cu noi, iar în ordinea fireasc? a
vieuii p?rinuii au aceeaşi natur? cu fiii. Numai cea de a doua Persoan? a Sfintei Treimi
poate fi numit? Fiu în mod propriu. Dar faptul c? îl numim pe Dumnezeu „Tat?“
înseamn? prin aceasta o recunoaştere a faptului c? de la El avem viaua şi existenua,
precum şi faptul c? El se îngrijeşte de creatura Sa spre a-şi putea îndeplini menirea
pentru care a fost creat?. Altfel spus, noi îl putem numi pe Dumnezeu Tat?l nostru,
deoarece El este creatorul şi proniatorul lumii şi al nostru.
ñ Asocierea
În alt? ordine de idei reuinem faptul c? Persoanele Treimii posed? aceeaşi fiinu?
divin? în mod real şi distinct. Având aceeaşi fiinu?, Ele au şi aceeaşi lucrare. Fiind
veşnice şi egale, la orice lucrare a Tat?lui particip? şi Fiul şi Duhul Sfânt. Astfel,
creauia este adus? la existenu? prin voinua şi puterea Tat?lui. Dar şi Duhul
„se purta deasupra apelor“ (Facerea 1,2) ca s? aduc? ordinea şi viaua. Aceasta
nu înseamn? c? Tat?l nu ar fi putut des?vârşi singur lucrarea hot?rât?, ci de aici
vedem c? Dumnezeu lucreaz? totul în Treimea Persoanelor. Tot astfel şi
mântuirea porneşte din iubirea şi hot?rârea Tat?lui; este s?vârşit? de Fiul şi
des?vârşit? de Duhul Sfânt, nu separat îns?, ci împreun? Tat?l, Fiul şi Duhul
Sfânt.
ñ Generalizarea
Din cele de mai sus rezult? c? Dumnezeu Tat?l este Dumnezeu adev?rat, de o fiinu?
cu Fiul şi cu Duhul Sfânt. El este nen?scut şi reprezint? cauza naşterii Fiului şi a
purcederii Duhului Sfânt, fiind originea oric?rei existenue.
ñ Aplicarea
Referitor la viaua duhovniceasc? a credincioşilor reuinem mai multe aspecte:

ñ Ca unii care ne numim fii, cinstim pe Tat?l în unitatea Treimii celei
nedesp?ruite, adresându-i rug?ciuni de cerere, de laud? şi de
muluumire, ori de câte ori gândul şi simuirea noastr? se îndreapt?
c?tre Dumnezeu.
366
Capitolul doi
ñ Credincioşii dovedesc cel mai bine c? sunt fiii Tat?lui, dac? în viaua lor
s?vârşesc binele dup? modelul Lui. În felul acesta, întreaga
vieuuire creştineasc? devine o pream?rire adus? Tat?lui de c?tre fiii
S?i: „Aşa s? lumineze lumina voastr? înaintea oa men i lo r, încât v ?
zând ei fapte le v o ast re cele bune, s? pream?reasc? pe Tat?l
vostru cel din ceruri“ (Matei 5, 16).
ñ --
ñ Neostenind pe drumul virtuuii, viaua duhovniceasc? a credincioşilor
trebuie s? fie într-o continu? creştere, având ca uint? asem?narea
cu P?rintele ceresc, dup? îndemnul Mântuito- rului. „Fiui des?
vârşiui, precum şi Tat?l vostru cel din ceruri este des?vârşit“ (Matei
5, 48).
Crearea lumii
Care este primul articol al Simbolului de credinu?? („Cred într-Unul Dumnezeu, Tat?l
atotuiitorul, f?c?torul cerului şi al p?mântului, al tuturor celor v?zute şi nev?zute“). Ce
rezult? din aceast? m?rturisire de credinu? cu privire la Dumnezeu? (C? exis- t? un
singur Dumnezeu şi c? El este creatorul lumii v?zute şi nev?zute).
ñ Anunuarea temei
În cele ce urmeaz? ne vom referi tocmai la crearea lumii v?zute şi nev?zute.
ñ Tratarea
Primele pagini ale Sfintei Scripturi ne arat? c? Dumnezeu este creatorul a tot ce exist?
şi c? toate au fost aduse la existenu? prin voinua şi atotputernicia Lui. Astfel, din
cartea Facerii afl?m c?
„la început a f?cut Dumnezeu cerul şi p?mântul“. Creauia lui Dumnezeu este numit?
„lume“, şi cunoaştem c? la început a creat Dumnezeu „cerul“, adic? lumea spiritual?,
pe care nu o putem vedea, şi apoi a creat „p?mântul“, adic? lumea material?, pe care
o vedem şi în care ne desf?şur?m viaua trupeasc?. Lumea nev?zut?, a fiinuelor
spirituale, sau a „netrupeştilor puteri“, creat? de Dum- nezeu mai întâi, este cea a
îngerilor. Din paginile Vechiului şi
Noului Testament îi cunoaştem pe îngeri ca netrupeşti şi nemuritori (Luca 20, 36). Ei

sunt „duhuri“, „slujitori lui Dum- nezeu“, ca unii care primesc lumin? din lumina lui
Dumnezeu şi astfel lumineaz? şi ei asemenea ca „para focului“ (Psalmul 103, 5). Ca
„duhuri slujitoare“ îngerii sunt trimişi „ca s? slujeasc? pentru cei ce vor fi slujitorii
mântuirii“ (Evrei 1, 14). Aducând necontenit? slav? lui Dumnezeu, „îngerii îi v?d
pururea faua“ (Matei 18, 10), aflându-se astfel în fericirea nepieritoare a comuniunii cu
Dumnezeu.
Sfântul Apostol Pavel arat? c? fiinuele cereşti se afl? într-o ierarhie, împ?ruiui în
„tronuri, domnii, încep?torii, st?pâniri“ (Coloseni I, 16). Un Sfânt P?rinte indic? nou?
cete ale fiinuelor cereşti, împ?ruite la rândul lor în câte trei cete. Din prima ceat? fac
parte serafimii cu şase aripi, heruvimii cu mului ochi şi tronurile cele prea sfinte. A
doua ceat? este a domniilor, a puterilor şi a st?pânirilor; iar în cea din urm? ceat? intr?
încep?toriile, arhanghelii şi îngerii.
Toate fiinuele cereşti au fost create de Dumnezeu bune. Având îns? voie liber?,
Lucifer din mândrie, vrând s? devin? mai mare decât Creatorul s?u, se desparte de
comuniunea lui Dumnezeu
împreun? cu ceata lui, devenind îngeri r?i. Aceştia se numesc
diavoli. Fiind invidioşi asupra omului, îi pericliteaz? mereu mântuirea şi fericirea, dar
numai cât Dumnezeu le îng?duie. Prin moartea şi învierea Sa, Mântuitorul a biruit
puterea diavolului asupra omului, „iar pe îngerii care nu şi-au p?zit vrednicia, ci au p?
r?sit locaşul lor, i-a pus la p?strare sub întuneric, în lanuuri veşnice, spre judecata zilei
celei mari“ (luda 1, 6).
Referitor la lumea v?zut?, Sfânta Carte ne arat? c? Dumne- zeu a adus-o la
existenu? în şase zile. Lumea nu a fost creat? dintr-o alt? materie existent? mai
înainte, ci a fost creat? din nimic, prin cuvântul, voinua şi atotputernicia lui Dumnezeu.
Cele şase zile ale creauiei sunt urm?toarele:
ñ În prima zi a creat Dumnezeu lumina, ca element esenuial al vieuii
care va urma.
ñ În ziua a doua a creat t?ria, adic? atmosfera, ceea ce numim noi „cer“.
ñ În ziua a treia a desp?ruit uscatul de ape şi a f?cut apoi ca uscatul s?
rodeasc? vegetauie.
ñ În ziua a patra a creat lumin?torii.
ñ În ziua a cincea a creat vieuuitoarele din aer şi din ap?.
ñ În ziua a şasea a creat vieuuitoarele care se târ?sc, precum şi toate
animalele s?lbatice şi domestice. Iar la sfârşitul creauiei,
368
Capitolul doi
ca o încununare a ei, l-a f?cut Dumnezeu pe om, dup? chipul şi asem?narea Sa, ca
st?pân al întregii creauii v?zute.
De aici vedem c? lumea nev?zut? a fost creat? înaintea lumii v?zute. Lumea
nev?zut? a fost creat? într-o singur? faz?, organizat? de la început, pe când crearea
lumii v?zute a fost f?cut? în dou? faze. Astfel, în prima zi, în a doua zi, ca şi desp?
ruirea uscatului de ape în cea de a treia zi, o putem socoti prima faz? a creauiei, şi
anume creauia neorganizat?. Iat? m?rturia Scripturii:
„?i p?mântul era netocmit şi gol... ?i a zis Dumnezeu: s? fie lumin?, şi a fost
lumin?. ?i a v?zut Dumnezeu c? este bun? lumina şi a desp?ruit Dumnezeu
lumina de întuneric... ?i a zis Dum- nezeu: s? fie o t?rie prin mijlocul apelor şi
s? despart? ape de ape. ?i a fost aşa... ?i a desp?ruit Dumnezeu apele de sub
t?rie, de apele de deasupra t?riei. T?ria a numit-o Dumnezeu cer şi a v?zut
Dumnezeu c? este bine aşa... ?i a zis Dumnezeu s? se adune apele cele de sub
cer la un loc şi s? se arate uscatul... Uscatul l-a numit Dumnezeu p?mânt, iar
adunarea apelor a numit-o m?ri“ (Facerea 1, 2–10). Dup? aceast? faz? a
creauiei primare neorg- anizate, urmeaz? faza de organizare a celor create.
Astfel, remarc?m mai întâi distincuia sau separauia f?cut? atunci când a
desp?ruit Dumnezeu lumina de întuneric, ape de ape, f?când t?ria
prin mijlocul lor, iar apoi desp?ruirea uscatului de ape. Faza de organizare a creauiei
începe cu partea a doua a zilei a treia, odat? cu apariuia vegetauiei, şi continu? cu
crearea lumin?torilor, a vieuuitoarelor din ape, din aer şi de pe uscat, şi terminând cu
crearea omului. Acum apare podoaba, armonia, frumuseuea creauiei lui Dumnezeu,
adic? cosmosul. Iat? cum ne prezint? Sfânta Carte opera de organizare a creauiei:
„Apoi a zis Dumne- zeu s? dea din sine p?mântul verdeau?; iarb? cu s?mânu? într-
însa, dup? felul şi asem?narea ei, şi pomi roditori, care s? dea rod cu s?mânu? în
sine, dup? fel... ?i a zis Dumnezeu: s? fie lumin?torii pe t?ria cerului ca s? lumineze
pe p?mânt, s? despart? ziua de noapte şi s? fie semne ca s? deosebeasc?
anotimpurile, zilele şi anii... Apoi a zis Dumnezeu: s? mişune apele de viet?ui, fiinue
cu viau? în ele şi p?s?ri s? zboare pe p?mânt, pe întinsul t?riei cerului. ?i a fost aşa.
Apoi a zis Dumnezeu: s? scoat? p?mântul fiinue vii dup? felul lor. ?i a fost aşa. ?i a zis
Dumnezeu: s? facem om dup? chipul şi asem?narea noastr? ca s? st?pâneasc? peştii
m?rii, p?s?rile cerului, animalele domestice, toate viet?uile ce se târ?sc pe p?mânt şi
tot p?mântul“ (Facerea 1, 10–26).
În aceast? relatare a Sfintei Scripturi observ?m o succesiune gradat? a creauiei,
de la anorganic la organic, de la regnul vegetal pân? la om. Mai vedem apoi c?
creauia este un act liber al lui
Dumnezeu, exteriorizând atotputernicia, înuelepciunea şi bun?tatea Sa. Dumnezeu a

creat lumea pentru fericirea acesteia în comuniune cu El. Noi nu putem înuelege
aceast? atotputernicie a lui Dumnezeu de a fi creat lumea prin cuvânt, fiindc? dep?
şeşte puterea noastr?, ca şi modul nostru de a acuiona. Am putea face totuşi asem?
narea cu scriitorul care are în minte opera pe care o va desf ?şura prin cuvânt; sau cu
artistul care are în simuirea lui întreaga armonie a operei sale; sau cu arhitectul care
transform? în realitate frumuseuea operei gândite. Aceste asem?n?ri r?mân îns?
umbre palide fau? de m?reuia creauiei lui Dumnezeu prin cuvânt.
Dup? ce ne prezint? opera de creare a lumii, Sfânta Scriptur? ne arat? c? la
sfârşitul creauiei, în ziua a şaptea, Dumnezeu s-a odihnit, ceea ce înseamn? c? opera
creauiei Lui s-a încheiat în ziua a şasea şi deci în ziua a şaptea orice activitate de
creauie a încetat.
Referitor la crearea lumii în şase zile s-au emis diferite p?- reri privind timpul şi
evoluuia creauiei. Unii au spus c? datorit? atotputerniciei Sale, Dumnezeu nu a avut
nevoie de şase zile pentru a crea lumea. Fau? de nesfârşita putere a lui Dumnezeu
creauia nu reprezint? nimic. De fapt, cele şase zile redate de Sfânta
Scriptur? indic? doar bog?uia şi frumuseuea unicului act al creauiei. Se face în
sprijinul acestei p?reri analogia cu un gest oarecare, s? zicem al mâinii, care, deşi
este unul, poate fi reprezentat desf?şurat... Aluii susuin c? cele şase zile ale creauiei
reprezint? şase ere foarte mari de timp în care lumea a evoluat în mod gradat. Ei se
bazeaz? pe m?rturia Scripturii cu privire la crearea gradat? şi succesiv? a lumii, de la
materia neorganizat?, la materia organizat?, de la regnul vegetal pân? la om. Aici ne-
am putea g?si în concordanu? şi cu teoriile de ordin naturalist stiinuific.
Din cele tratate pân? aici vedem c? Dumnezeu a creat lumea nev?zut? şi cea v?zut?
prin cuvânt. Numai pe om l-a creat prin participarea Sa direct?, luând p?mânt şi
suflând viau? în el. Aceasta înseamn? c?, fiind coroana creauiei, omul are menirea s?
fie st?pânul lumii v?zute şi „împreun? lucr?tor cu Dumnezeu“ la des?vârşirea ei (I
Corinteni 3, 15). Crearea lumii este expresia atotputerniciei, înuelepciunii şi bun?t?uii
lui Dumnezeu, iar scopul este fericirea creauiei în comuniunea iubirii lui Dumnezeu.
Nu numai c? a creat lumea, dar Dumnezeu îi şi poart? de grij?, spre a-şi îndeplini
scopul pentru care a fost adus? la existenu?. Ne
370
Capitolul doi
întreb?m acum: care este poziuia Bisericii fau? de p?rerile referitoare la timpul şi
evoluuia creauiei? Biserica nu a discutat aceast? chestiune. Aceste zile puteau fi
perioade asemenea unei zile obişnuite, sau puteau fi epoci de mii şi milioane de ani.
Nu este rostul nostru s? cercet?m aceasta. Potrivit credinuei, noi m?rturisim c?
Dumnezeu este creatorul lumii v?zute şi nev?zute, precum şi proniatorul ei.
ñ Asocierea
Deşi distincte, între lumea v?zut? şi cea nev?zut? exist? o strâns? leg?tur? şi
comuniune. Biblia ne arat? c? Dumnezeu se descopere şi comunic? cu oamenii, prin
diversele Sale ar?t?ri numite
„Teofanii“. Prin îngeri comunic? voia Sa, sau planul mântuirii noastre. Acestea se
numesc „Anghelofanii“. Omul ca şi coroan? a creauiei prezint? sinteza celor dou?
lumi. El are suflare divin?, adic? suflet nemuritor, şi astfel se afl? în comuniunea lumii
spirituale. Dar are şi trup material, care îl uneşte cu acest p?- mânt. El poart? în sine
menirea de a se ridica la Dumnezeu şi de a deveni „împreun? lucr?tor cu Dumnezeu“
la des?vârşirea creauiei.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? Dumnezeu este creatorul şi proniatorul
lumii v?zute şi nev?zute, adus? la existenu? din nimic, prin cuvânt, ca expresie
a atotputerniciei, înuelepciunii şi bun?t?uii Sale, spre fericirea şi des?vârşirea
creauiei.
ñ Aplicarea
ñ Dac? lumea a fost creat? bun? de Dumnezeu, omul ca st?pân al ei, trebuie s?-i
poarte de grij?. Nu are voie s? fie un despot, care s? dispun? de ea cum
doreşte, ci responsabilitatea fau? de lume îi impune s? fie protectorul
valorilor pe care Dumnezeu i le-a întip?rit la creauie.
ñ Dac? p?catul primului om a adus în lume stric?ciunea, Dumnezeu nu a
contenit s? iubeasc? lumea atât de mult încât prin moartea şi
învierea Fiului S?u s? o scoat? de sub blestemul p?catului. Rev?
rsarea Sfântului Duh peste creauie la Rusalii reprezint? sfinuirea
lumii prin harul divin, ca şi cum lumea ar deveni o nou? creauie. R?
mâne pe mai departe în sarcina omului s? des?vârşeasc? în lume
sfinuenia divin?, prin sfinuirea propriei sale vieui.
--

Crearea omului
ñ Pregatirea aperceptiv?
Ce ne spune Sfânta Scriptur?, cine este Creatorul lumii? (Dum- nezeu). Care lume a
fost creat? la început: cea v?zut?, sau cea nev?zut?? (Cea nev?zut?, adic? lumea
spiritual?. Apoi a fost creat? lumea v?zut?, adic? cea material?). Cum a fost creat?
lumea nev?zut?? (A fost creat? într-o singur? etap?, organizat? de la început). Dar
lumea v?zut?? (La început a fost creat? materia neorganizat?. Apoi, primind viau?,
prin separauie sau desp?ruire se organizeaz? în mod gradat, începând cu regnul
vegetal, apoi cel animal, şi la sfârşit omul, ca o încununare a creauiei).
ñ Anunuarea temei
Ne vom referi în cele ce urmeaz? în mod special la crearea omului.
ñ Tratarea
Sfânta Scriptur? ne spune despre crearea omului, urm?toarele:

„?i a zis Dumnezeu: s? facem om dup? chipul şi asem?narea Noastr? ca s? st?
pâneasc? peştii m?rii, p?s?rile cerului, animalele domestice, toate viet?uile ce se târ?
sc pe p?mânt şi tot p?mântul.
?i a f?cut Dumnezeu pe om dup? chipul S?u; dup? chipul lui Dumnezeu l-a f?
cut; a f?cut b?rbat şi femeie. ?i Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: creşteui şi
v? înmuluiui şi umpleui p?mântul şi-l supuneui, şi st?pâniui peste peştii m?rii,
peste p?s?rile cerului, peste toate animalele, peste toate viet?uile ce se mişc?
pe p?mânt şi peste tot p?mântul... Atunci, luând Domnul Dumne- zeu u?rân?
din p?mânt, a f?cut pe om şi a suflat în faua lui suflare de viau? şi s-a f?cut omul
fiinu? vie. Apoi Domnul Dumnezeu a s?dit o gr?din? în Eden, spre r?s?rit, şi a
pus acolo pe omul pe care-l zidise... ?i a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe
care-l f?cuse şi l-a pus în gr?dina cea din Eden, ca s? o lucreze şi s? o p?
zeasc?. A dat Domnul Dumnezeu porunc? lui Adam şi a zis: din toui pomii din
rai poui s? m?nânci iar din pomul cunoştinuei binelui şi r?ului s? nu m?nânci, c?
ci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit! ?i a zis Domnul
Dumnezeu: nu e bine s? fie omul singur; s?-i facem ajutor potrivit pentru el. ?i
Domnul Dumnezeu care f?cuse din p?mânt toate fiarele câmpului şi toate p?s?
rile cerului, le-a dus la Adam, ca s? vad? cum le va numi;
372
Capitolul doi
aşa ca toate fiinuele vii s? se numeasc? precum le va numi Adam.

?i a pus nume tuturor animalelor şi tuturor p?s?rilor cerului şi tuturor fiarelor s?lbatice;
dar pentru Adam nu s-a g?sit ajutor pe potriva lui. Atunci a adus Domnul Dumnezeu
somn greu asupra lui Adam, şi dac? a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit
locul ei cu carne. Iar coasta luat? din Adam a f?cut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a
adus-o lui Adam. ?i a zis Adam: iat?, acesta-i os din oasele mele şi carne din carnea
mea, pentru c? este luat? din b?rbatul s?u. De aceea va l?sa omul pe tat?l s?u şi pe
mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup“ (Facerea 1, 26–29;
Facerea 2, 7–8; Facerea 2, 15–24).
De aici vedem c? dac? celelalte vieuuitoare au fost create de Dumnezeu prin
cuvânt, omul ca şi coroan? a creauiei a fost adus la existenu? prin acuiunea direct? a
Creatorului, care „a luat p?- mânt şi a suflat viau?“. De aici şi numele Adam, care
înseamn?
„p?mânt“. Suflarea de viau? nu provine din fiinua lui Dumnezeu, ci indic? calitatea
sufletului de a fi rauional şi liber, asemenea atributelor lui Dumnezeu. Fiind creat cu
trup şi suflet, atât partea spiritual? a omului, cât şi cea material? (adic? trupul), fiind
creauii ale lui Dumnezeu, sunt bune. Din mâna lui Dumnezeu nu poate ieşi nimic r?u.
Reprezentând coroana creauiei, omul poart? în sine menirea de a fi st?pân al
lumii v?zute. El are în r?spunderea sa lumea v?zut?, spre a o griji şi proteja,
conlucrând cu Dumnezeu la de- s?vârşirea ei. Ca st?pân al lumii v?zute omul devine
astfel un
„împreun? lucr?tor cu Dumnezeu“ (I Corinteni 3, 9) la des?vâr- şirea creauiei.
De aici vedem valoarea şi demnitatea cu totul excepuional? a omului în
univers. Pentru el a fost creat totul. Al?turi de Dumnezeu este şi el st?pânul
lumii. Pe bun? dreptate constata psalmistul plin de admirauie fau? de coroana
creauiei divine: „Când privesc cerul, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe
care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: ce este omul c? îui aminteşti de el? Sau fiul
omului c? îl cercetezi pe el? Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puuin fau? de îngeri, cu
m?rire şi cu cinstea l-ai încununat pe el. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul
mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Oile şi boii, toate; înc? şi
dobitoacele câmpului; p?s?rile cerului şi peştii m?rii, cele ce str?bat c?r?rile
m?rilor. Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele T?u în tot p?
mântul“ (Psalmul 8, 3–9).
În acelaşi timp am v?zut c? omul a fost creat dup? chipul lui Dumnezeu. ?i
precum pe Dumnezeu îl cunoaştem în cadrul Sfintei Treimi, chipul lui Dumnezeu în
om este cel al Sfintei Treimi. De fapt cuvântul „Noastr?“ (dup? chipul şi asem?narea
Noastr?) de
la creauie, indic? forma de plural, ceea ce evident, se refer? la Persoanele Sfintei

Treimi. ?i cum Persoanele Sfintei Treimi se afl? într-o comuniune de iubire, tot astfel şi
chipul lui Dumne- zeu reprezint? în om sufletul rauional şi liber, înclinat spre
deschidere, spre comuniune şi comunicare fau? de Creatorul s?u, sau fau? de
întreaga creauie. Purtând chipul lui Dumnezeu, omul este chemat s? ajung? la asem?
narea cu Dumnezeu, prin comuniunea cu P?rintele Ceresc şi prin str?dania des?
vârşirii propriei fiinue. Asem?narea cu Dumnezeu reprezint? deci des?- vârşirea
chipului lui Dumnezeu în om. Aceast? des?vârşire l-ar fi în?luat atât de mult pe om,
încât un P?rinte al Bisericii spune c? dac? omul nu ar fi c?zut în p?cat, ar fi putut
atinge punctul maxim de comuniune cu P?rintele şi Creatorul s?u, fiind ridicat şi f?cut
ca una din Persoanele Sfintei Treimi.
Referitor la viaua paradisiac? a omului remarc?m faptul c? ea nu avea un
caracter static, ci activ, dinamic şi creator. El trebuie s? lucreze şi s? p?streze locul
ce i-a fost dat spre st?pânire; iar toate celelalte vieuuitoare îi vor fi supuse şi vor primi
fiecare numele pe care va voi s? i le dea omul. Le va folosi, adic?, pe fiecare dup?
cum va socoti de cuviinu? în activitatea ce urma s? o desf?şoare.
În acelaşi timp, viaua paradisiac? a omului a fost echilibrat? şi cump?tat?. Prin
faptul c? Dumnezeu i-a interzis s? m?nânce din pomul cunoştinuei binelui şi r?ului, nu
i-a lezat libertatea, ci i-a ar?tat c? drumul des?vârşirii se bazeaz? pe înfrânare.
Plecând de la acest fapt, Sfântul Vasile cel Mare vede în porunca înfrân?rii tocmai
postul instituit de Dumnezeu în paradis, ca necesar des?vârşirii omeneşti.
Având fiinua deschis? spre comuniune, Dumnezeu a v?zut c? nu e bine s? fie
omul singur şi i-a creat o fiinu? „potrivit?“ lui. Aceasta este femeia. Ea a fost creat? din
fiinua b?rbatului. Este deci de aceeaşi natur? cu el. Ea s-a numit Eva, ceea ce
înseamn?
„viau?“, indicând menirea ei de a perpetua viaua pe p?mânt. Binecuvântând pe b?rbat
şi femeie, Dumnezeu îi leag? pe toat? viaua, punându-le în fau? scopul de a perpetua
neamul omenesc, întemeind astfel prima familie.
Când a fost creat omul? (În ziua a şasea, la sfârşitul creauiei). Cum a fost creat omul
fau? de celelalte creauii? (Prin participarea direct? a lui Dumnezeu). Faptul c?
Dumnezeu l-a creat pe om prin participare direct?, şi nu indirect prin cuvânt, cum a
fost în
374
Capitolul doi
cazul celeilalte creauii ce înseamn?? (C? omul se deosebeşte de cealalt?

creauie, c? el este coroana creauiei). Dumnezeu participând direct la creauia
deopotriv? a sufletului şi a trupului, ce anume ne indic? acest fapt? (Ne arat? c?
atât trupul, cât şi sufletul sunt bune, fiindc? din mâna lui Dumnezeu nu poate
ieşi nimic r?u). Erau şi alte p?reri în lumea veche? (Erau p?reri care susuineau
c? materia, şi deci şi trupul, sunt rele în sine, provenind de la diavol. Dup? cum
vedem îns? din relatarea Sfintei Scripturi, nu putem fi de acord cu astfel de
înv?u?turi, pe care le consider?m greşite). Lumea a fost creat? perfect? de
Dumnezeu? (Nu a fost creat? perfect?, ci perfectibil?). Cine avea menirea s?
contribuie la perfecuionarea ei? (Cel ce era st?pânul ei, adic? Dumnezeu-
Creatorul şi omul). Ce reprezint? chipul lui Dumnezeu în om? (Sufletul
nemuritor, rauional şi liber, purtând în sine iubirea lui Du mnezeu, ca şi
capacitatea de deschidere , co mun iune şi comunicare cu P?rintele s?u şi cu
întreaga creauie). Ce este asem?narea cu Dumnezeu? (Purtând chipul lui
Dumnezeu, omul este chemat s? ajung? la asem?narea P?rintelui ceresc, s?
devin?, adic? des?vârşit ca Dumnezeu). Dac? femeia creat? din coasta b?
rbatului este de aceeaşi natur? cu el, ce înseamn? aceasta? (C?
este egal? cu el, formând o unitate de fiinu?). Binecuvântând pe
b?rbat şi femeie, ce a întemeiat Dumnezeu? (C?s?toria şi familia). Câte femei a creat
Dumnezeu? (Una singur?). Cum este astfel c?s?toria instituit? de Dumnezeu?
(Monogam?, şi nu poligam?). Faptul c? Dumnezeu leag? pe b?rbat şi femeie pe toat?
viaua, ce caracter are c?s?toria? (Indisolubil şi unitar). Ce scop are familia? (De a da
naştere la urmaşi, perpetuând prin aceasta neamul omenesc).
ñ Asocierea
Ca st?pân al lumii v?zute, omul este legat de întreaga creauie.

În primul rând, fiindc? existenua sa biologica este dependent? de ea. „Iat?, v?
dau toat? iarba ce face s?mânu? de pe toat? faua p?mântului şi tot pomul ce are rod
cu s?mânu? în el. Acestea vor fi hrana voastr?“ (Facerea 1, 29).
În al doilea rând, fiindc? viaua omului se desf?şoar? în comuniunea celeilalte
creauii: „?i Domnul Dumnezeu care f?cuse din p?mânt toate fiarele câmpului, le-a dus
la Adam ca s? vad? cum le va numi. ?i a pus Adam nume tuturor animalelor şi tuturor
p?s?rilor cerului şi tuturor fiarelor s?lbatice (Facerea 2, 19–20). Vedem de aici c?
primul om d? nume creauiei, tocmai pentru a putea intra în comuniune cu ea.
În al treilea rând, fiindc? des?vârşirea vieuii omului era asociat? des?vârşirii

întregii creauii. Omul a fost aşezat în gr?dina Edenului ca s? o lucreze. Prin munc?
omul îşi des?vârşeşte propria personalitate. Dar în acelaşi timp, activitatea lui avea
menirea de a duce la o perfecuiune întreaga creauie a lui Dumnezeu. De aici vedem
responsabilitatea pe care o are omul ca st?pân al creauiei, în direcuia protej?rii şi des?
vârşirii ei.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? omul a fost creat de Dumne- zeu cu trup şi suflet,
ca st?pân al lumii v?zute şi „împreun? lucr?tor cu Dumnezeu“ la des?vârşirea sa
proprie şi a întregii creauii.
ñ Aplicarea
ñ Având posibilitatea restabilirii chipului lui Dumnezeu prin harul divin,

credinciosul este dator ca necontenit s? tind? a fructifica roadele harului,
spre des?vârşirea chipului lui Dumne- zeu în el. Din mijloacele indicate de
referatul biblic pentru împli- nirea acestui scop, reuinem:
ñ Comuniunea de iubire cu Dumnezeu prin ascultare şi împlinirea voii
Sale.
ñ Cultivarea înfrân?rii ca mijloc de echilibrare a firii.
ñ Activitatea creatoare îndreptat? nu numai în folosul s?u, ci şi al întregii
creauii.
ñ Protejarea firii înconjur?toare, prin înfr?uirea cu ea, spre des?vârşirea
ei.
ñ Fiindc? odat? cu crearea omului a fost întemeiat? de c?tre Du mnezeu
taina c?s?torie i şi odat? cu ea, prima fa milie, credinciosului îi
revine datoria ca împlinind aceast? porunc? divin? înscris? în
fiinua lui, s? aibe în atenuie cultivarea caracteris- ticilor pe care
Creatorul le-a pus în esenua comuniunii dintre b?rbat şi femeie, în
cadrul familiei, şi anume:
ñ Unitatea dintre soui pe baza iubirii şi egalitauii dintre ei.
ñ Indisolubilitatea c?s?toriei şi împlinirea scopului pentru care a fost
instituit?, evitând în acelaşi timp p?catele care lezeaz? acest scop,
precum: desfrâul, avortul şi neatenuia în creşterea şi educarea
copiilor.
--
376
Cultul îngerilor
Capitolul doi
În calendarul bisericesc observ?m c? pe lâng? s?rb?torile închinate cinstirii lui

Dumnezeu, a Sfintei Fecioare şi a Sfinuilor, exist? şi o s?rb?toare închinat? îngerilor
Mihail şi Gavril. Prin cinstirea pe care o facem îngerilor, credincioşii Bisericii noastre
recunosc aportul pe care Puterile netrupeşti îl aduc pentru mântuirea sufletelor
noastre.
ñ Anunuarea temei
Dat fiind îns? faptul c? nu toui creştinii aduc cinstire sfinuilor îngeri, în cele ce
urmeaz? ne vom referi la temeiurile cultului Sfinuilor îngeri în Biserica Ortodox?.
ñ Tratarea
Cartea Sfânt? ne arat? c? „la început a f?cut Dumnezeu cerul şi

p?mântul“. Dac? prin cuvântul „p?mânt“ înuelegem lumea v?zut?, prin „cer“ vom
înuelege lumea nev?zut?, lumea „Puterilor netrupeşti“, a fiinuelor spirituale create de
Dumnezeu spre m?rirea Sa şi fericirea lor, spre bucuria Sa şi bucuria lor. Aceştia sunt
îngerii. Ei nu tr?iesc în izolare de lumea creat?, ci sunt slujitorii lui Dumnezeu prin care
El comunic? oamenilor voia şi poruncile Sale. De aici cuvântul „înger“ care înseamn?
„vestitor“. La început toui îngerii au fost buni, deoarece ei au fost creaui de Dumnezeu
— începutul şi izvorul a toat? bun?tatea. Fiind duhuri slujitoare, netrupeşti şi
nemuritoare, aflându-se necontenit în jurul lui Dumnezeu, ei primesc lumin? din
lumina lui Dumnezeu, devenind şi ei lumin?tori dup? cuvântul psalmistului: „Cel ce
faci pe îngerii T?i duhuri şi pe slugile Tale par? de foc“ (Psalmul 103, 5).
Nu toui îngerii au r?mas în lumina lui Dumnezeu. Unii dintre ei au vrut s?
devin? mai mari decât Dumnezeu şi astfel s-au rupt din iubirea Lui. Rupându-se
de bun?tatea lui Dumnezeu, r?ul a intrat în fiinua lor şi s-a adâncit atât de mult,
încât s-au pietrificat în r?u, adic? r?ul a pus pentru totdeauna st?pânire pe ei. În
felul acesta au devenit diavoli, potrivnici poruncilor şi voii lui Dum- nezeu, r?
u–voitori fau? de întreaga creauie a lui Dumnezeu, invidioşi pe omul care
reprezint? coroana creauiei şi care poart?
în sine chipul lui Dumnezeu şi pe care ispitindu-l prin viclenie caut? necontenit s?-l
rup? de bun?tatea lui Dumnezeu şi s?-l duc? la pierzare. Dar numai cât le este îng?
duit de Dumnezeu! Venind s? mântuiasc? pe omul c?zut prad? ispitirii diavolului,
Mântui- torul a biruit puterea îngerilor r?i, iar la a doua Sa venire îi va judeca şi osândi
definitiv: „iar pe îngerii care nu şi-au p?zit vrednicia ci au p?r?sit locaşul lor îi p?
streaz? sub întuneric în lauuri veşnice spre judecata zilei mari“ (Iuda 1, 6). Biruind
puterea diavolului, Mântuitorul ne ajut? în ispite şi ne d? putere s?-l biruim şi noi.
Evanghelia ne spune c?: „s-au întors cei 70 (ucenici) şi cu bucurie zicând: Doamne şi
demonii se pleac? în numele T?u. ?i le-a zis Iisus: Am v?zut pe satana c?zând din cer
ca un fulger. Iat? v-am dat st?pânire peste toat? puterea vr?jmaşului şi nimic nu v? va
v?t?ma“ (Luca 10, 17–19). Ne-a înv?uat apoi Domnul s? cerem şi P?rintelui ceresc
„s? nu ne lase s? c?dem în ispit?, ci s? ne mântuiasc? de cel r?u.“
Pe îngerii cei buni îi cinstim fiindc? ne ajut? s? biruim p?catul şi ispita ce ne
vine din partea îngerilor r?i, deoarece „nu avem de luptat împotriva trupului şi
a sângelui ci împotriva duhurilor r?ut?uii care sunt în v?zduhuri“ (Efeseni 6,
12). Biblia ne arat?
apoi c? Puterile netrupeşti veşnic stau în jurul Tronului divin şi
aduc necontenit? slujire. Pri v itor la numirile şi împ?ruirile îngerilor Sfântul
Apostol Pavel arat? c? ei se afl? într-o ierarhie, împ?ruiui în: „tronuri, domnii,
încep?torii, st?pânii“ (Coloseni 1, 16 ). Un sfânt P?rinte indic? nou? fiinue
cereşti pe care le împarte în trei cete: din prima ceat? fac parte serafimii cu
şase aripi, aflaui dup? cum am v?zut în cea mai mare apropiere de Dumnezeu.
Urmeaz? apoi tot în aceasta ceat?, heruvimii cei cu mului ochi şi tronurile cele
prea sfinte. A doua ceat? este a domniilor, a puterilor şi a st?pânirilor, iar cea
de a treia ceat? este format? din încep?torii, arhangheli şi îngeri.
Din Sfânta Carte cunoaştem şi numele unor îngeri. Astfel Arhanghelul care
comunic? Sfintei Fecioare vestea întrup?rii Fiului lui Dumnezeu se numeste Gavriil. ?
tim apoi despre Arhanghelul Mihail c? „s-a împotrivit diavolului pentru trupul lui
Moise“(luda 1, 9), iar îngerul Rafael este „unul dintre cei şapte sfinui îngeri care ridic?
rug?ciunile sfinuilor şi le înalu? înaintea m?ririi Celui Sfânt“ (Tobit 12, 15). Primii
oameni dup? ce au p?c?tuit au fost alungaui din rai de c?tre un înger. Tot un înger
opreşte pe Avraam s? aduc? jertf? pe fiul s?u Isaac. Îngerii oricând sunt gata s?
împlineasc? orice porunc? a lui Dumnezeu, fiind ocrotitorii oamenilor. Fiec?rui om îi
este dat de c?tre Dum- nezeu un înger p?zitor (Matei 15, 10).
378
Capitolul doi
Îngerii sunt ocrotitorii oamenilor şi atunci când aceştia îndeplinesc planul lui
Dumnezeu de mântuire. Dreptul Iosif este anunuat în vis de c?tre înger s? r?mân?
ocrotitorul Sfintei Fecioare: „c? ce s-a z?mislit în ea este de la Duhul Sfânt“ (Matei 1,
20). Tot în vis îngerul îi comunic? dreptului Iosif s? fug? împreun? cu pruncul şi mama
lui în Egipt pentru a-i feri de mânia lui Irod şi apoi tot îngerul îi comunic? s? se
întoarc? în Nazaret (Matei 2, 13-22). Îngerii se arat? oamenilor şi sub form? v?zut?,
comunicând cu ei în mod direct, precum este relatat cazul eliber?rii din închisoare a
Sfântului Apostol Petru (Faptele Apostolilor 12, 70). Aceste ar?t?ri ale îngerilor şi a
comunic?rii directe cu oamenii se numesc „anghelofanii“ .
Sub forma anghelofaniilor, îngerii sunt prezenui şi în activitatea mântuitoare a
Domnului, începând cu Bunavestire şi continuând cu naşterea Sa, când în auzul
tuturor, ei înalu? un imn de pream?rire pentru împ?carea omului cu Dumnezeu, pen-
tru pacea pe care o aduce Mântuitorul lumii: „M?rire întru cei de sus lui Dumnezeu şi
pe p?mânt pace între oameni bun?voire“ (Luca 2, 14), iar apoi la sfârşitul activit?uii
Sale, tot îngerul este cel care pentru prima dat? face cunoscut oamenilor c? Iisus
Domnul este biruitorul moruii, c? El a înviat (Matei 28, 1–10).
Cu prilejul în?lu?rii Domnului la cer, doi îngeri vestesc faptul c?
„Iisus, care s-a înaluat de la voi la cer, aşa va veni precum l-aui v?zut mergând la
cer“ (Faptele Apostolilor 1, 10–11).
De aici vedem c? oriunde este prezent Dumnezeu, îngerii sunt întotdeauna de
fau?. Ei sunt prezenui şi în cadrul cultului divin public, mai ales atunci când se aduce
jertfa nesângeroas? a Domnului pe Sfintele Altare.
Dac? pe bun? dreptate Bisericile tradiuionale, cea Ortodox? şi cea Romano-
Catolic?, aduc cinstire sfinuilor îngeri, nu toui creştinii promoveaz? acest cult.
Cei ce resping cultul îngerilor invoc? textul din Deuteronom 17, 3–5: „De se va
duce (cineva) şi se va apuca s? slujeasc? altor dumnezei şi se va închina acelora, sau
soarelui, sau lunei, sau la toat? oştirea cereasc?... s? scoui pe b?rbatul acela, sau pe
femeia aceea care a f?cut r?ul acela, la poruile tale, şi s?-i ucizi cu pietre“. Dar nic?ieri
în Sfânta Scriptur?, prin „oştirea cereasc? nu se înuelege „înger“, nici „puteri
netrupeşti“ aflate în preajma tronului divin. Prin „oştire cereasc?“ se înueleg corpurile
cereşti pe care aclamându-le iudeii, urmând pe p?gâni, uşor puteau c?dea în idolatrie,
aducându-le jertfe pe acoperişurile caselor dup? cum ne spune proorocul Ieremia: „?i
casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate, pentru c? pe acoperişul
tuturor
caselor se aduce t?mâie întregii oştiri cereşti şi se s?vârşesc turn?ri în cinstea

dumnezeilor str?ini“ (Ieremia 19, 13).
Un alt text presupus c? interzice cultul îngerilor este cel de la Coloseni 2, 18:
„Nimeni s? nu v? smulg? biruinua printr-o pref?cut? smerenie şi printr-o f?uarnic?
închinare la îngeri, încercând s? p?trund? în cele ce nu a v?zut şi îngâmfându-se cu
închipuirea lui trupeasc?“. Pentru a vedea adev?ratul înueles al textului, trebuie s?
determin?m cine sunt aceia care am?geau prin smerenie şi slujirea îngerilor? Sfântul
Apostol Pavel scrie aceasta colosenilor, deoarece aici ap?ruse erezia gnostic?, ce
socotea c? îngerii ar fi dumnezei. Este desigur o am?gire pe care Apostolul voia s? o
înl?ture, spre a nu deruta adev?rata credinu? despre Dumnezeu ca şi Creator şi
Mântuitor al lumii.
Din cele pân? aici tratate am v?zut c? îngerii sunt mijlocitori între Dumnezeu şi
oameni. Pe de o parte, ei comunic? voia şi poruncile lui Dumnezeu, spre mântuirea
oamenilor, pe de alt? parte, ei sunt şi ocrotitorii şi ajut?torii credincioşilor în dobân-
direa mântuirii. De aceea S fântul Apostol Pa vel conchide:
„Îngerii... sunt duhuri slujitoare, trimise ca s? slujeasc?, pentru cei ce vor fi

moştenitorii mântuirii? (Evrei 1, 14).
Fiind mijlocitori între Dumnezeu şi oameni, slujind lui Dum- nezeu şi mântuirii
oamenilor au şi o autoritate, care atrage dup? sine cinstirea lor. Pentru acest motiv,
Apostolul „îl îndeamn? st?ruitor pe Timotei înaintea lui Dumnezeu şi a Domnului Iisus
Hristos şi a îngerilor cei aleşi“ (I Timotei 5, 6).
ñ Asocierea
Biserica face deosebire între cultul de adorare pe care îl îndrept?m numai lui
Dumnezeu şi cultul de venerare pe care îl îndrept?m c?tre îngeri şi sfinui. Atunci când
unii creştini c?zând prad? ereziilor, i-au considerat pe îngeri dumnezei, Biserica a luat
atitudine, condamnând prin canonul 35 la sinodul de la Laodiceia, din anul 343, cultul
greşit, de adorare al îngerilor, pe toui cei care îl practicau. Atitudinea fau? de cultul
greşit al îngerilor a fost condamnat? şi de Biserica Apusean?, prin sinoadele de la
Roma din 492 şi 745. Aducând un cult de venerare îngerilor, şi ei la rândul lor,
împreun? cu noi oamenii, aduc lui Dumnezeu cult de adorare.
380
ñ Generalizarea
Capitolul doi
De aici rezult? c? sfinuii îngeri sunt fiinue spirituale, f?r? trup, f?r? p?cat, nemuritoare,
slujitoare lui Dumnezeu şi mântuirii oamenilor. De aceea le aducem un cult de
venerare şi împreun? cu ei aducem lui Dumnezeu cultul de adorare.
ñ Aplicarea
Prin formele de manifestare a cultului îngerilor not?m urm?toarele:

ñ Sfinuilor îngeri s-a consacrat ziua de luni, a s?pt?mânii, spre pomenirea
şi cinstirea lor. C?ruile de cult cuprind rug?ciunile şi imnele de laud?
adresate sfinuilor îngeri ale fiec?rei zile de luni.
ñ Pomenirea Sfinuilor Arhangheli Mihail şi Gavril a fost fixat? într-o s?
rb?toare cu dat? fix?, la 8 noiembrie.
ñ Credincioşii înalu? sfinuilor îngeri atât rug?ciuni particulare, începând
cu „Îngeraşul“ rostit în cei mai fragezi ani ai copil?riei şi continuând
cu rug?ciunile de dimineau? şi sear?, cu rug?ciunile publice şi
slujbele aduse în cinstea lor. Dintre acestea amintim: Acatistul
sfinuilor Arhangheli Mihail şi Gavril, Canonul de rug?ciune c?tre
puterile cereşti şi c?tre toui sfinuii (pe care îl g?sim în Ceaslov).
ñ În acelaşi timp credincioşii cer lui Dumnezeu în rug?ciunea comun? s? le
d?ruiasc?: „Înger de pace, credincios îndrept?tor, p?zitor sufletelor
şi trupurilor noastre“.
ñ Multe din sfintele locaşuri de închin?ciune sunt puse sub ocrotire
duhovniceasc? a îngerilor, purtând hramul Sfinuilor Arhangheli
Mihail şi Gavril.
ñ Chipurile îngerilor împodobesc pereuii bisericilor, şi chiar pe una din
uşile împ?r?teşti este pictat? scena Bunei-vestiri, în care îngerul
Gavril întâmpin? pe Sfânta Fecioar? cu un crin în mân?, ca semn al
cur?uiei şi nevinov?uiei (prin albul imaculat al crinului).
ñ Multe case ale credincioşilor sunt puse sub ocrotirea duhovniceasc?
a Sfinuilor Arhangheli Mihail şi Gavril, ca un praznic familial.
ñ Mului credincioşi au luat numele Sfinuilor Arhangheli Mihail şi Gavril,
spre a-i p?zi în viau? şi spre a-i avea pild? de slujire lui Dumnezeu
şi oamenilor.
--
Pro videnua divin?

Când rostim Simbolul de credinu? m?rturisim c? Dumnezeu este Creatorul „tuturor

celor v?zute şi nev?zute“. În acelaşi timp spunem c? Dumnezeu este şi „atotuiitorul“,
recunoscând prin aceasta c? El nu numai c? a adus lumea la existenu?, dar îi şi
poart? de grij? spre a-şi împlini menirea ei. Aceast? purtare de grij? a lui Dumnezeu
ar?tat? creauiei Sale este cunoscut? sub numele de providenu? sau pronie divin?.
Vom vedea în cele ce urmeaz? cum se manifest? providenua divin?, obiecuiunile

împotriva ei şi netemeinicia lor.
Providenua sau grija lui Dumnezeu fau? de lume are mai întâi un caracter general,
privind întreaga creauie. „V?d creaturile şi trag concluzia despre Creatorul lor, spune
Sfântul Efrem Sirul. V?d lumea şi cunosc providenua. V?d cum se îneac? corabia
dac? îi lipseşte cârmaciul, cunosc c? lucrurile omeneşti r?mân de nimica dac? nu le
îndreapt? Dumnezeu“. Providenua are şi un aspect special, în sensul c? Dumnezeu
poart? grij? fiec?rei fiinue pe care a adus-o la existenu?. Mântuitorul evidenuiaz?
acest fapt, referindu-se la p?s?rile cerului şi la crinii câmpului: „C?utaui la p?s?rile
cerului c? nici nu seam?n?, nici nu secer?, nici nu adun? în jitniue, şi Tat?l vostru cel
ceresc le hr?neşte... Socotiui crinii câmpului cum cresc; nu se ostenesc, nici torc. ?i
zic vou? c? nici Solomon în toat? m?rirea Sa nu s-a îmbr?cat ca unul din ei. Deci,
dac? iarba câmpului, care ast?zi este şi mâine se arunc? în cuptor, Dumnezeu aşa o
îmbrac?, nu cu mult mai vârtos pe voi, puuin credincioşilor?“ (Matei 6, 26–30). Iar
pentru a ne înt?ri credinua în purtarea de grij? a P?rintelui ceresc acordat? nou?
oamenilor, care pe lâng? trupul muritor, purt?m în fiinua noastr? şi chipul lui
Dumnezeu, adic? sufletul nemuritor (Maiei, 6, 25), Mântui-
382
Capitolul doi
torul ne asigur? c? şi „perii capului ne sunt num?raui, şi c? Tat?l nostru cel din
ceruri face „ca soarele s?u s? r?sar? şi peste cei r?i şi peste cei buni, şi plou?
peste cei drepui şi peste cei nedrepui“ (Matei 5, 45). De aici vedem c? aşa cum
lumea a fost adus? la existenu? din iubirea şi bun?tatea lui Dumnezeu, tot din
iubire ea este p?strat? de Dumnezeu şi condus? de El spre a-şi împlini scopul
sau menirea: „C?ci Tu iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu urgiseşti din cele ce
ai f?cut, c? dac? ai fi urât un lucru nu l-ai fi pl?smuit. ?i cum ar fi r?u ceva, de n-
ai fi voit Tu. Sau cum ar d?inui dac? nu ar fi fost chemat de Tine la existenu?“
(Înuelep- ciunea lui Solomon 11, 24–26).
Providenua divin? are un întreit aspect: de conservare, de conlucrare şi de
guvernare a creauiei.
ñ Conservarea este grija lui Dumnezeu ca fiinuele şi lucrurile s? fie p?
strate în forma lor originar?. F?r? aceast? grij? permanent? a lui
Dumnezeu, toat? creauia ar disp?rea în nefiinu?: „Toate c ?t re Tine
a şt e a p t ? s? le dai lor h ran? la bun? v r e m e . Deschizându-Ii
mâna Ta, toate se vor umplea de bun?t?ui, iar întorcându-ui faua
Ta, se ofilesc, şi de le iei duhul mor şi se prefac în u?rân?. Când Tu
trimiui îns? duhul T?u, toate iar?şi se zidesc
şi înnoiesc faua p?mântului“ (Psalmul 103, 29–31).
Pentru a înuelege mai bine aceasta, s? privim puuin ordinea şi frumuseuea
creauiei lui Dumnezeu. Atât lucrurile neînsufleuite, cât şi fiinuele vii au în ele înscrise
de Dumnezeu înc? de la creauie legile dup? care se conduc. Dar Dumnezeu
vegheaz? neîntrerupt ca aceste legi s?-şi menuin?, s?-şi p?streze existenua şi astfel
s? fie asigurat? ordinea în univers. Admir?m cu touii un r?s?rit şi un apus de soare. De
c?ldura şi lumina lui beneficiaz? toate fiinuele vii... Dar dac? Dumnezeu nu ar veghea
ca p?mântul în mişcarea lui de rotauie s?-şi menuin? permanent aceeaşi distanu?
fau? de soare, şi numai foarte puuin dac? s-ar apropia mai mult, ar deveni
incandescent, şi viaua nu ar mai fi posibil?. ?i invers, dac? numai cu puuin s-ar dep?
rta de soare, ar îngheua.
Pe de alt? parte, fiinuele au înscrise legile existenuei lor în instinct. R?mânem cu
touii miraui, de pild?, în faua albinei care îşi construieşte cu atâta m?iestrie fagurele,
unde depune mierea adunat? cu sârguinu?, precum şi modul interesant de a se
înmului. Admir?m de asemenea, şi felul în care p?s?rile îşi construiesc cu atâta
migal? cuibul. Dac? nu ar exista acest instinct, nu şi-ar putea aduna hrana şi nici
asigura perpetuarea speciei... La fel, privind o plant? care ne ofer? roadele ei
îmbelşugate, sau o floare care
„ne îmbat?“ cu parfumul ei, putem uşor înuelege c? pe lâng? condiuiile de lumin?, c?
ldur? şi umiditate, exist? grija lui Dum-
nezeu de a-şi p?stra forma lor originar? şi în acelaşi timp de a-şi perfecuiona mereu
specia. Aceasta înseamn? c? lumea nu a fost creat? de Dumnezeu perfect? ,ci
perfectibil?, iar omul a fost l?sat de Creator ca st?pân al lumii v?zute, cu puterea de a
interveni la des?vârşirea, sau perfecuionarea creauiei prin inteligenua pe care
Dumnezeu i-a pus-o la început în fiinua lui şi pe care permanent i-o dezvolt?.
În felul acesta, prin purtarea Sa de grij?, Dumnezeu face ca creauia Sa s?
nu r?mân? într-o form? static?, ci s? se înnoiasc? mereu, transformându-se
într-o creauie continu?. Spunem astfel c? prin providenu? Dumnezeu a creat în
trecut, dar creeaz? şi în prezent, precum şi în viitor.
ñ Strâns legat? de conser va re, este con lucrarea, care înseamn?
ajutorul pe care Dumnezeu îl acord? creauiei pentru atingerea
scopului ei. Omul, st?pânul lumii create, devine un
„împreun?-lucr?tor“ cu Dumnezeu la înnoirea şi des?vârşirea continu? a creauiei.
ñ Guvernarea sau cârmuirea este purtarea de grij? a lui Dum- nezeu spre
a conduce creatura spre î mp linirea menirii ei. Creaturile
neînsufleuite sunt conduse prin legile s?dite de Dum-
nezeu în ele, iar omul este condus spre trepte de existenu? tot
mai ridicate.
Vedem de aici c? cele trei trepte ale providenuei: conservarea, conlucrarea şi
guvernarea formeaz? un întreg unitar, ele evidenuiind purtarea de grij? a lui
Dumnezeu pentru ca creauia s? poat? fi p?strat? în forma ei originar?, şi s?-şi
împlineasc? menirea sau scopul perfecuiunii sau des?vârşirii ei.
Cei ce nu admit providenua divin? se împiedic? de existenua r?ului în lume.
Exist? într-adev?r în lume r?ul fizic, adic?: boli, suferinue, calamit?ui, cutremure,
inundauii; precum şi r?ul moral, adic?: nedrept?ui şi nelegluiri de tot felul. ?i vedem nu
odat? c? acestea triumf? în defavoarea binelui; c? oamenii drepui şi virtuoşi îndur? de
multe ori necazuri şi suferinue, iar cei nelegluiui se îmbuib? în bunurile acestei
vieui... ?i cu toate acestea, Dumne- zeu nu este autorul r?ului şi nu a l?sat lumea în p?
r?sire şi nedreptate. Exist? dincolo de abuzuri şi minciun?, dincolo de viclenie şi tic?
loşie, forua drept?uii şi a adev?rului care de multe ori aduce balanua vieuii omeneşti
în echilibru... Noi ştim îns? c? r?ul a intrat în lume odat? cu c?derea îngerilor de
lumin?, care au devenit generatori ai întunericului şi suferinuei în lume. Mân- tuitorul
arat? c? „acela a fost dintru început ucig?tor de oameni şi n-a stat întru adev?r“ (Ioan
8, 44). Mântuitorul îl numeşte pe diavol ca „st?pânitorul lumii acesteia“ (Ioan 12,
31;16, 11), adic?
384
Capitolul doi
cel ce ispiteşte pe om, f?cându-l s? p?c?tuiasc?, şi odat? cu p?catul s?-i vin? toate
relele, culminând cu moartea. Dar prin venirea Mântuitorului, diavolul „a fost aruncat
afar?“. Dumnezeu ne p?zeşte „de cel viclean“ (Ioan 17, 15) pe cei ce ne încredem în
El. Domnul însuşi ne-a înv?uat c? în rug?ciunea c?tre Tat?l nostru, s? cerem a nu fi
duşi în ispit?, ci s? fim izb?viui de cel r?u.
Dar de multe ori r?ul ne vine şi ca pedeaps? pentru p?catele s?vârşite de noi. P?
rintele nostru ceresc ne ceart?, fiindc? vrea ca noi v?zându-ne greşeala s? ne îndrept?
m viaua. „Fiul meu, nu nesocoti cearta Domnului, nici nu te descuraja când esti
mustrat de El; c?ci pe cine iubeşte Domnul îl ceart?, şi biciuieşte pe tot fiul pe care-l
primeşte. Dac? suferiui certarea, Dumnezeu se poart? cu voi ca fau? de fii; c?ci care
este fiul, pe care nu-l ceart? tat?l?... Orice certare pare într-adev?r pentru timpul de
fau? a fi nu spre bucurie, ci spre mâhnire, dar pe urm? aduce celor încercaui cu ea
roada paşnic? a drept?uii“ (Evrei 12, 5–11).
Pe de alt? parte, se întâmpl? ca noi s? nu înuelegem lucrarea lui Dumnezeu
asupra vieuii noastre şi ne tulbur?m dac? nu ni se împlineşte o dorinu? oarecare.
Cerem îns? de multe ori, şi nu ştim ce cerem, dup? cum ne spune Mântuitorul.
Dumnezeu ştie
îns? sfârşitul tuturor lucrurilor şi acuiunilor vieuii noastre, încât
e bine s? l?s?m a se împlini voia Lui, ştiind c? „toate se lucreaz? spre binele celor ce-
L iubesc pe Dumnezeu“ (Romani 8, 29).
Este adev?rat ca diavolul ne poate ispiti, aducându-ne suferinu? şi necazuri. Ne
poate ispiti ca pe dreptul Iov, chiar dac? suntem drepui şi virtuoşi. Dar numai cât îi
este îng?duit de Dum- nezeu... St?pânul acestei lumi, creatorul şi proniatorul ei este şi
r?mâne Dumnezeu, P?rintele nostru care ne-a adus mântuirea şi izb?virea prin Fiul S?
u, asigurându-ne c? prin El vom fi în final
„mai mult decât biruitori“. „În toate p?timind necaz, dar nefiind striviui, lipsiui fiind, dar
nu dezn?d?jduind... Purtând totdeauna în trup omorârea Domnului Iisus, pentru ca şi
viaua lui Iisus s? se arate în trupul nostru“ (11 Corinteni 4, 8–10). Dar pân? la sfârşitul
veacurilor, când „Dumnezeu va fi totul în toate“ (I Corin- teni 15, 28), „diavolul umbl?
r?cnind ca un leu, c?utând pe cine s? înghit?“ (I Petru 5, 8). Cei d?ruiui lui Dumnezeu
„iau peste toate pav?za credinuei, spre a putea stinge s?geuile vicleanului cele
aprinse“ (Efeseni 6, 16), r?mânând permanent uniui cu Hristos, c?ruia i s-a „dat toat?
puterea în cer şi pe p?mânt“ (Matei 28, 18; Filipeni 2, 9–11), învingând prin Jertfa şi
Învierea Sa puterea diavolului şi a moruii.
Intuiuia se poate face ar?tându-se tabloul care reprezint? pe Dumnezeu îmbr?
uişând globul p?mântesc.
Ce este providenua sau pronia divin?? (Este purtarea de grij? a lui Dumnezeu, ca
lumea pe care El a adus-o la existenu? s?-şi împlineasc? menirea pentru care a fost
creat?). Ce caracter are providenua divin?? (Are un caracter general, privind întreaga
creauie, precum şi un caracter special, privind fiecare lucru şi fiinu?). Care sunt
aspectele providenuei divine? (De conservare, prin care lucrurile şi fiinuele sunt p?
strate în forma lor originar?; de conlucrare, prin care Dumnezeu acord? creaturii
ajutorul pentru atingerea scopului pentru care a fost creat?; şi de guvernare, prin
care Dumnezeu conduce creaturile spre împlinirea menirii lor). Existenua r?ului în
lume poate s? pun? la îndoial? purtarea de grij? a lui Dumnezeu ar?tat? creauiei şi
omului? (Nu o poate pune, fiindc? Dumnezeu nu este autorul r?ului, iar mai presus de
foruele r?ului şi ale întunericului este puterea lui Dumnezeu, care se îndreapt?
totdeauna cu iubire spre creauia Sa, şi care pentru salvarea omului din p?cat şi din
moarte a trimis pe Fiul S?u ca Jertf? de isp?şire, încât prin Hristos, biruitorul iadului şi
al moruii, credincioşii r?mân în n?dejdea de neclintit a biruinuei finale a binelui, când
„Dumnezeu va fi totul în toate“).
ñ Aplicarea
Se va cânta imnul bisericesc: „Cu noi este Dumnezeu, înuelegeui neamuri şi v?

plecaui, c?ci cu noi este Dumnezeu...“.
--
Se va repeta şi înv?ua aceast? cântare bisericeasc?.
P?catul str?moşesc
Creat dup? chipul lui Dumnezeu, omul avea o demnitate cu totul deosebit?. Era
coroana creauiei şi st?pânul lumii v?zute. Avea în acelaşi timp şi o menire
excepuional?, şi anume de a fi „împreun?
386
Capitolul doi
lucr?tor cu Dumnezeu“ la des?vârşirea creauiei şi a lumii. În viaua şi în destinul

omului a ap?rut îns? o r?sturnare, un declin, care destr?mându-i arhitectonica vieuii, a
avut urm?ri dezastruoase asupra ascensiunii imprimat? la creauie.
ñ Anunuarea temei
Acesta este p?catul str?moşesc, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Cartea Sfânt? ne relateaz? despre c?derea omului în p?cat, urm?- toarele: „...A
dat apoi Domnul Dumnezeu lui Adam porunc? şi a zis: „Din toui pomii din rai
poui s? m?nânci, dar din pomul cunoştinuei binelui şi r?ului s? nu m?nânci, c?
ci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!“... ?arpele era îns? cel
mai şiret din toate fiarele de pe p?mânt, pe care le f?cuse Domnul Dumnezeu. ?
i a zis şarpele c?tre femeie: „Dumnezeu, a zis El oare, s? nu mâncaui roadele
din orice pom din rai?“ Iar femeia a zis c?tre şarpe: „Roade din pomii raiului
putem s? mânc?m; numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis:
s? nu mâncaui din el, nici s? v? atingeui de el, ca s? nu muriui!“ Atunci şarpele
a zis c?tre femeie: „Nu, nu veui muri! Dar Dumnezeu ştie c? în ziua în care veui
mânca din el vi se vor deschide ochii şi veui fi ca Dumnezeu, cunoscând binele
şi r?ul“. De aceea femeia, socotind c? rodul pomului este bun de mâncat şi pl?
cut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru c? d? ştiinu?, a luat din el şi a
mâncat şi a dat b?rbatului s?u şi a mâncat şi el“ (Facerea 2, 16
– 3, 16).
De aici vedem c? p?catul înseamn? neascultare fau? de Dum- nezeu. La aceast?
neascultare primul om a ajuns prin ispitirea diavolului. Mai bine zis a fost înşelat de
„înfricoşatul şi prea iscusitul duh al nimicniciei şi nefiinuei“, cum îi spune F.M.
Dostoievski. Omul avea în el tendinua de a fi asemenea lui Dum- nezeu. Când
vicleanul duh i-a oferit soluuia de a gusta din fructul pomului cunoştinuei binelui şi r?
ului, omului pentru o clip? i s-a întunecat mintea şi a uitat de porunca lui Dumnezeu.
Ispita diavolului a fost mai orbitoare decât luciditatea minuii omului. A fost pentru
primul om „clipa fatal?“ a ruperii prin neascultare a comuniunii cu Dumnezeu. ?i astfel
natura omului îşi pierde divinul din ea. Chipul lui Dumnezeu în om este rauiunea şi
libertatea. Prin libertate omul îşi afirm? demnitatea, asemenea
Creatorului s?u. Fiind liber omul putea alege. Dar el a abuzat de libertatea lui şi a c?
zut prad? ispitirii vicleanului şi preaiscusitului duh, gelos şi invidios pe fericirea şi
comuniunea omului cu Dum- nezeu.
Din cele pân? aici tratate reuinem urm?toarele:

ñ P?catul reprezint? o greşeal? fau? de porunca lui Dumne- zeu. În
esenu? el const? în neascultarea fau? de voia lui Dumne- zeu,
determinat? de mândria de a fi asemenea Creatorului. El aduce
neorânduiala şi dezarmonia, tulburând raportul omului cu
Dumnezeu, cu semenii şi cu întreaga creauie.
ñ P?catul nu aparuine firii de la creauie. El este o boal? a firii, care îi
aduce moartea.
ñ P?catul a ap?rut prin ispitirea diavolului şi a fost posibil de primit din
partea omului, fiindc? avea libertatea de alegere între bine şi r?u.
ñ P?catul se formeaz? din ispit?, în patru faze: momeala, care prezint?
pl?cerea p?catului; delectarea sufleteasc? cu pl?cerea
p?catului; consimu?mântul la p?cat şi s?vârşirea lui ca fapt?. Prin
repetare p?catul devine patim?, care înrobeşte fiinua omului.

ñ P?catul a intrat în fiinua omului, dar nu a distrus-o complet, ci a alterat
chipui lui Dumnezeu în om. De aceea, deşi sl?bit? şi înclinat? spre
p?cat, firea omului doreşte în adâncul ei eliberarea din p?cat.
Neputându-se elibera îns? singur? din p?cat, Dumne- zeu îi ofer?
din iubire, harul izb?vitor, câştigat prin Jert fa mântuitoare a
Fiului S?u: „Fiind noi morui prin p?cate, ne-a f?cut vii împreun? cu
Hristos — prin har sunteui mântuiui“ (Efeseni 2, 5).
ñ Asocierea
V?zând c? p?catul nu corespunde firii, fiind o boal? a ei, credinciosul trebuie s?-şi
concentreze toate foruele duhovniceşti spre s?vârşirea virtuuii. Întrucât virtutea
aparuine firii, p?catul ca boal? a ei dispare odat? cu îns?n?toşirea firii în bine, în
virtute, aşa cum dispare întunericul la apariuia luminii. În concret, aceasta înseamn?,
de pild?, c? dac? cultiv?m virtutea blândeuei, alung?m p?catul mâniei. Cump?tarea
alung? l?comia, desfrâul, beuia. Milostenia alung? avariuia, iar smerenia alung?
mândria. Dac? vom fi curaui cu inima ne vom elibera de orice invidie şi r?utate.
Cultivând deci virtutea, este ca şi cum p?r?sind un drum greşit,
388
Capitolul doi
ai apuca pe drumul cel bun, adev?rat şi drept, care te duce la scopul util vieuii.
ñ Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c? p?catul este c?lcarea cu voie liber? a poruncii lui
Dumnezeu, creând o rupere a comuniunii cu El, o tulburare în fiinua omului şi în
relauiile lui cu semenii şi cu întreaga creauie, dar din care putem fi salvaui prin
împreun? lucrarea firii cu harul divin, care ne conduce pe drumul virtuuii.
ñ Aplicarea
l. Pentru ca p?catul s? nu devin? fapt?, trebuie s? nu-l l?s?m s? încolueasc? în inim?.

S? nu accept?m s? se s?l?şluiasc? în suflet pl?cerea lui ademenitoare şi înşel?toare,
ci s? fim într-o continu? priveghere asupra gândurilor şi a ispitelor care îl determin?.
ñ Este recomandat? apoi analiza sistematic? şi regulat? a conştiinuei, cu
sesizarea progresului sau regresului duhovnicesc, a modului în care
am reuşit s? învingem p?catul şi s?-l înlocuim cu virtutea.
ñ --
ñ M?rturisirea p?catelor în scaunul spovedaniei ne aduce harul iert?rii şi
al eliber?rii din p?cat, orientându-ne fiinua pe drumul urm?rii vieuii
duhovniceşti a Mântuitorului, lipsit? de orice p?cat.
Dumnezeu Fiul
Simbolul de credinu? sau Crezul, formulat la dou? din cele şapte sinoade ecumenice,
ne prezint? în primul articol înv?u?tura despre Dumnezeu Tat?l, f?c?torul tuturor celor
v?zute şi nev?zute, al cerului şi al p?mântului.
ñ Anunuarea temei
Începând cu articolul II şi pân? la articolul VII vom cunoaşte înv?u?tura despre

Dumnezeu Fiul.
ñ Tratarea
Articolul II ne spune: „?i într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul n?scut,
care din Tat?l s-a n?scut mai înainte de toui vecii. Lumin? din lumin?, Dumnezeu
adev?rat din Dumne- zeu adev?rat, n?scut iar nu f?cut, Cel de o fiinu? cu Tat?l, prin
care toate s-au f?cut“.
Cunoaştem din acest articol c? Dumnezeu Fiul este n?scut din Tat?l înainte de
toui vecii. Textul ne spune „n?scut“ nu
„f?cut“, tocmai pentru a deosebi naşterea de facere. Spre deosebire de noi oamenii
care suntem f?pturi f?cute, El este Dumnezeu adev?rat din Dumnezeu adev?rat n?
scut, nu f?cut. Vorbind despre naşterea Fiului din Tat?l, trebuie s? preciz?m c? datorit?
deosebirii fau? de facerea f?pturii, noi nu o putem înuelege cu mintea. Sfinuii P?rinui
spun c? naşterea Fiului nu trebuie înueleas? ca şi cum Tat?l ar fi adus pe Fiul din
neexistenu? la existenu?, nici c? ar fi înfiat pe vreunul care nu ar fi existat.
„Dumnezeu n-a fost mai înainte f?r? Fiul şi mai pe urm? a devenit Tat?, ci totdeauna
are pe Fiul“, spune Sfântul Chiril al Ierusalimului. Naşterea Fiului nu aduce ca la f?
pturi o schimbare. Atât de mare este aceast? tain?, încât nici Duhul nu o descopere în
Scripturi, nu o cunosc cerurile şi nici chiar firea îngereasc?, spune un dasc?l al
Bisericii.
Pentru a avea totuşi o imagine a acestei naşteri s-a folosit analogia minuii care
naşte gândul. Când a ap?rut mintea, a ap?rut şi gândul. Asem?narea este îns?
nedeplin?, naşterea Fiului r?mânând în aureola tainei ce nu poate fi înueleas?.
Naşterea neaducând nici o schimbare, Tat?l şi Fiul sunt egali. Aceast? egalitate este
redat? în Simbolul de credinu? prin imaginea luminii: „Lumin? din lumin?, Dumnezeu
adev?rat din Dumne- zeu adev?rat“. Aşa cum Tat?l este lumin? (I Ioan 1, 5), tot astfel
şi Fiul este lumin? (Ioan 8, 12). La fel, neschimbabilitatea lui Dumnezeu şi egalitatea
Tat?lui cu Fiul se evidenuiaz? şi prin aceea c? Fiul este de o fiinu? cu Tat?l. La
oameni pentru a exista dou? fiinue, se repet? fiinua. La Dumnezeu fiinua nu se repet?.
Tat?l şi Fiul sunt dou? Persoane care au fiinua în comun. „Eu şi Tat?l una suntem“, ne
m?rturiseşte Fiul (Ioan 10, 30). Având aceeaşi fiinu?, Fiul are şi aceeaşi dumnezeire.
Articolul III: „Care pentru noi şi pentru a noastr? mântuire s-a pogorât din ceruri, s-
a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioa- ra Maria şi s-a f?cut om“. Prin întrupare,
Fiul lui Dumnezeu se numeşte şi Fiul Omului, pentru c? ia firea omeneasc? aşa cum
este ea, cu trup şi suflet, ca al oric?ruia dintre noi, cu toate
390
Capitolul doi
sl?biciunile, afar? de p?cat. Dac? nu ar fi luat astfel firea omeneasc?, nu ar fi putut s?

ne mântuiasc?, fiindc? El nu a murit pentru p?catele Sale, ci pentru p?catele noastre.
Coborârea Fiului din cer se face prin z?mislirea din Sfânta Fecioar? Maria, cu
participarea Sfântului Duh, spre a face posibil? întruparea Fiului lui Dumnezeu. Un P?
rinte al Bisericii arat? c? „z?mislirea şi naşterea au fost cu totul curate şi neatinse de
s?mânu? şi de stric?ciune, şi de aceea Maica Celui n?scut din ea este Fecioar? şi
dup? naştere, r?mânând prin naştere şi mai nep?timitoare, ceea ce este cu totul str?in
firii şi mai presus de rauiune“ (Maxim M?rturisitorul).
Prezenua celor dou? firi în Persoana Fiului Omului poate fi remarcat? în
activitatea Sa p?mânteasc?. Astfel, prin firea omeneasc? atinge ochii orbului, iar prin
firea dumnezeiasc? îi acord? vindecarea. Prin firea omeneasc? osteneşte, fl?
mânzeşte, nu are unde s?-şi plece capul, iar prin firea dumnezeiasc? s?vârşeşte
înmuluirea pâinilor. Prin firea omeneasc? simte teama şi durerile moruii, iar prin firea
dumnezeiasc? înviaz? din morui. Deci prin firea omeneasc? este asemenea nou?, iar
prin cea dumnezeiasc? este „una cu Tat?l“ (Ioan 10, 30).
Articolul IV: „?i s-a r?stignit pentru noi în zilele lui Ponuiu
Pilat, a p?timit şi s-a îngropat“. Mântuirea noastr? începe odat? cu întruparea, se
continu? cu activitatea şi se des?vârşeşte prin Jertfa şi Învierea Fiului Omului. Deşi nu
a avut p?cat şi nu I s-a putut dovedi vinov?uia, este totuşi condamnat la moarte prin
sentinua rostit? de procuratorul roman Ponuiu Pilat. Moartea prin r?stignire e cea mai
dureroas? şi mai crud?, rezervat? sclavilor şi celor mai r?u f?c?tori dintre oameni.
Patimile şi îngroparea dovedesc c? moartea Fiului Omului a fost real?. Sfinuii P?rinui
arat? c? firea dumnezeiasc? nu s-a desp?ruit nici de trup, nici de suflet, chiar dac?
prin moarte trupul s-a desp?ruit de suflet. „În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca
un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe scaun împreun? cu Tat?l şi cu Duhul ai fost,
Hristoase, toate umplându-le, Cela ce eşti necuprins“.
Articolul V: „?i a înviat a treia zi, dup? Scripturi“. Dac?
„r?splata p?catului este moartea“ (Romani 6, 23), iar Fiul Omului primind moartea ca
unul care nu avea p?cat, El nu putea r?mâne sub osânda moruii. Prin învierea Sa din
morui, arat? Apostolul,
„Hristos s-a f?cut încep?tur? celor adormiui. C?ci deoarece moartea a venit prin om,
prin om şi învierea moruilor. C?ci precum toui mor în Adam, aşa toui vor fi f?cuui vii în
Hristos“ (I Corin- teni 15, 20-22).
Articolul VI: „?i s-a suit la ceruri şi şade de-a Dreapta Tat?lui“. Aşa cum am v?zut
c? s-a coborât din cer pentru a împlini opera de mântuire, dup? ce a împlinit lucrarea
Sa, Fiul s-a ridicat din nou la cer, având slava de la început.
Articolul VII: „?i iar?şi va s? vie cu m?rire s? judece viii şi moruii a c?ruia împ?r?
uie nu va avea sfârşit“. Opera de mântuire s-a încheiat. Aşa cum Fiul a s?vârşit
mântuirea lumii, tot El va face şi judecata ei, dup? cum El însuşi ne-a ar?tat acest
fapt: „C? Tat?l nu judec? pe nimeni, ci toat? judecata a dat-o Fiului“ (Ioan 5, 22).
Aceast? judecat? va fi universal?, adic? toui oamenii vor fi judecaui, de la crearea
lumii şi pân? la sfârşitul veacurilor, fiecare primind binecuvântarea sau osânda
veşnic? dup? faptele sale (Matei 25, 31– 46). El va face judecat? în calitate de Fiul
Omului aflat în m?rirea veşnic? a Dumnezeirii Sale. Dup? jjudecat? va întemeia o
împ?r?uie dumnezeiasc? veşnic?. Nimeni îns? nu ştie când va avea loc aceast?
judecat? (Matei 24, 36). De aceea, nu-i este îng?duit nim?nui s? fac? calcule şi
preciz?ri cu privire la cea de a doua venire a Domnului.

Din cele şase articole ale Simbolului de credinu? reuinem c? Fiul este n?scut şi nu f?
cut. El este n?scut din Tat?l înainte de a exista timpul. Al?turi de Tat?l, Fiul este
creatorul şi proniatorul tuturor celor v?zute şi nev?zute. Naşterea Fiului din Tat?l nu
poate fi înueleas? şi nici explicat? prin analogie cu naşterea, sau facerea f?pturilor
omeneşti. La oameni fiinua se repet? şi nu este egal?. Prin naşterea Fiului fiinua nu se
repet? ci r?mâne egal?, neschim- babil?. Este o singur? Fiinu? în dou? Persoane.
Activitatea mântuitoare a Fiului începe odat? cu întruparea Sa, când Fiul lui
Dumnezeu devine şi Fiul Omului, luând firea omeneasc? cu toate sl?biciunile ei, afar?
de p?cat. Mântuirea ne-a fost adus? prin întruparea, activitatea, jertfa şi învierea
Domnului.
Firea dumnezeiasc? s-a aflat în firea omeneasc? a sufletului şi a trupului
Domnului şi atunci când acestea erau desp?ruite prin moartea Sa. Murind ca unul care
nu a avut p?cat, Fiul Omului a înviat, fiindc? moartea nu a putut pune st?pânire
asupra Sa. Biruind puterea moruii şi a diavolului, deschide omului c?zut în p?cat,
drumul spre înviere, spre nemurire. Prin înviere, Fiul Omului îşi arat? Dumnezeirea Sa
şi se ridic? din nou la slava cereasc? din care a coborât, dar r?mâne în acelaşi timp, în
chip nev?zut, Cap Bisericii, „pe care a câştigat-o cu scump sângele S?u“ spre a o
sfinui prin harul Sfântului Duh.
392
Capitolul doi
La sfârşitul veacurilor Dumnezeu Fiul va veni s? judece lumea şi va întemeia o

împ?r?uie dumnezeiasc? veşnic?.
ñ Asocierea
Privind Persoana Fiului în unitatea Treimii celei nedesp?ruite, m?rturisim prin

Simbolul de credinu? c? Tat?l este nen?scut şi f?r? cauz?; Fiul este n?scut din veci
din Tat?l, de o fiinu? cu Tat?l; iar Duhul Sfânt purcede de la Tat?l. Cu privire la
activitatea distinct? în lume a Persoanelor Treimii, Tat?l este creatorul şi proniatorul;
Fiul este mântuitorul şi judec?torul; iar Duhul Sfânt des?vârşeşte lucrarea Tat?lui şi
Fiului, El fiind sfinuitorul care face vie lucrarea harului necreat al Sfintei Treimi în
Biseric? şi în viaua credincioşilor. Aceasta este îns? numai o distincuie formal?,
fiindc? voinua şi lucrarea celor trei Persoane fiind unitar?,
„toate le lucreaz? Tat?l în Fiul, prin Duhul Sfânt“.
ñ Generalizarea
Privind în mod special Persoana Fiului lui Dumnezeu, m?rturisim credinua c? El este
n?scut din Tat?l înainte de toui vecii, şi de o fiinu? cu Tat?l. S-a întrupat pentru
mântuirea noastr?, iar dup? patim?, moarte şi înviere s-a în?luat în slava cereasc? şi
va veni din nou ca s? judece viii şi moruii, întemeind o împ?r?uie dumnezeiasc?
veşnic?.
ñ Aplicarea
Din cele pân? aici tratate reuinem pentru viaua noastr? duhovniceasc? mai multe
înv?u?minte practice:
ñ M?rturisind credinua în Fiul lui Dumnezeu, creştinii îl cinstesc pe Iisus
Hristos ca pe Dumnezeu adev?rat, îl adora prin iubire şi îi d?ruiesc
viaua duhovniceasc? spre mântuire: „Pe noi înşine şi unii pe aluii şi
toat? viaua noastr? lui Hristos Dumnezeu s? o d?m“.
ñ Dumnezeu Fiul lucreaz? mântuirea credincioşilor prin harul necreat al
Sfintei Treimi în Sfintele Taine. Iar în Taina Euharistiei credincioşii
se împ?rt?şesc cu însuşi Trupul şi Sângele S?u spre iertarea p?
catelor şi spre renaşterea duho vn iceasc? pentru dobândirea
mântuirii.
ñ Credincioşii îl cinstesc pe Fiul şi prin s?rb?torirea eveni- men te lor din
v iaua Lui p?m â n t e asc ?, prin care ne-a adus mântuirea. Acestea
se numesc praznice împ?r?teşti, fiindc? în cadrul lor cinstim pe Fiul
ca Persoan? a Sfintei Treimi. La acestea
ad?ug?m şi cinstirea duminicii, ca o continu? aducere aminte a învierii Domnului.

ñ --
ñ Tot în mod v?zut credincioşii cinstesc pe Fiul împodobind locaşurile de
cult şi casele lor cu icoana reprezentând chipul S?u cel dup? trup,
c?reia i se închin? cu evlavie. La fel cinstesc sfinuenia f?r? egal a
vieuii Lui p?mânteşti, închinându-I un Acatist.
Patimile şi moartea Domnului
Ce ne spune articolul IV din Simbolul de credinu?? (C? Fiul lui Dumnezeu întrupat „s-a
r?stignit pentru noi în zilele lui Ponuiu Pilat, şi a p?timit şi s-a îngropat“).
ñ Anunuarea temei
Vom vedea în cele ce urmeaz? înuelesul adânc al patimii şi moruii Mântuitorului.
ñ Tratarea
Referindu-ne la Patimile Domnului, adic? la suferinua Sa pe cruce, ne punem

întrebarea: Iisus Hristos fiind om adev?rat şi Dumne- zeu adev?rat, cum trebuie
înueleas? suferinua Lui? Putea cumva Dumnezeu s? fie supus suferinuei?
Dumnezeu este altceva decât omul. La Dumnezeu nu exist? afecte (durere,
team?, bucurie, oboseal?, foame, sete) şi nici suferinu?. Dac? ar exista acestea, ar
mai înceta s? fie Dumnezeu. Iisus Hristos a avut afecte şi suferinu? numai fiindc? a
avut firea omeneasc? ce poart? în sine r?nile p?catelor. Suferinua este consecinua p?
catului. Hristos a luat firea omenesc? cu toate suferinuele ei, afar? de p?cat tocmai
pentru a izb?vi, a salva, a mântui firea omenesc? din p?cat. El a luat firea noastr? cu
sl?biciunile ei, adic? cu trebuinua de a mânca, de a bea, de a se odihni, cu teama şi
bucuria sufletului, inclusiv cu putinua de a suferi durerea şi chiar de a muri. Dar din
firea omeneasc? a Mân- tuitorului lipsea ispita spre pl?cerea ce duce la p?cat. El nu
putea p?c?tui, fiindc? p?catul este str?in de Dumnezeu. Ori El a fost şi Dumnezeu
adev?rat. Numai fiindc? El nu putea avea p?cat per-
394
Capitolul doi
sonal, a putut aduce jertfa de isp?şire c?tre Dumnezeu Tat?l pentru p?catele tuturor
oamenilor, şi prin Sângele crucii Lui, toui s? poat? primi mântuirea, pân? la sfârşitul
veacurilor. Pentru acest motiv, Hristos nu a avut în firea lui pl?cerea ce duce la p?cat.
A luat numai durerea ce provine de pe urmele p?catului. S-a împov?rat cu suferinua
noastr? ce ne vine din p?cat. Prin urmare, atât p?timirea cât şi moartea se refer?
numai la firea omeneasc? a lui Hristos. R?bdând, îns? durerea moruii, ca Unul ce nu
avea p?cat, El nu putea r?mâne sub povara moruii. ?tiut fiind c?
„r?splata p?catului este moartea“ (Romani 6, 23), El nu putea fi supus moruii, fiindc ?
nu a avut p?cat. De aceea, tot prin dreptatea lui Dumnezeu, El a c?lcat cu moartea pe
moarte. Jertfa Lui c?tre Dumnezeu Tat?l aduce preuul de r?scump?rare pentru p?
catele noastre şi astfel împlineşte dreptatea lui Dumnezeu. Dar tot potrivit drept?uii lui
Dumnezeu, firea Sa omeneasc? p?timitoare nu a fost l?sat? victim? moruii, fiindc? El
nu a avut p?cat, iar moartea a intrat în lume numai în urma p?catului.
Cum se cuvine s? înuelegem acum îngroparea Domnului?
Faptul c? Simbolul de credinu? ne spune c? Trupul Domnului a fost îngropat, vrea
s? precizeze c? moartea Lui a fost real? şi
dep l i n ?, c? a î mp lin it d rep t a t ea lui Du mnezeu nu numai
f?cându-se p?cat pentru noi, ci prin moartea Sa ne-a asigurat c? a pl?tit preuul
de r?scump?rare pentru toui p?c?toşii lumii, dinaintea Sa şi dup? El, pân? la
sfârşitul veacurilor. Apostolul precizeaz? în acest sens c? „înc? p?c?toşi fiind
noi, Hristos a murit pentru noi“(Romani 5, 8). „El care n-a cunoscut p?cat, s-a f?
cut pentru noi p?cat, pentru ca noi s? ne facem îndrept?uiui ai lui Dumnezeu
întru El“(II Corinteni 5, 21).
Dat fiind faptul c? firea omeneasc? este format? din suflet şi din trup, ne punem
acum întrebarea: unde se afla sufletul Domnului în timpul cât trupul Lui a stat în
mormânt? Este ştiut faptul c? sufletul este nemuritor. Hristos putea muri numai cu
trupul. De aceea întrebarea „unde se afla sufletul Domnului?“ se pune în mod firesc.
Sfânta Scriptur? ne arat? foarte clar c? sufletul Lui s-a coborât la iad: „C?ci şi
Hristos a suferit odat? moartea pentru p?catele noastre, El, Cel drept, pentru cei
nedrepui, ca s? ne aduc? pe noi la Dumnezeu, omorât fiind cu trupul, dar viu f ?cut cu
duhul, cu care s-a pogorât şi a propov?duit duhurilor uinute în închisoare, care
fuseser? neascult?toare alt?dat?, când îndelunga r?bdare a lui Dumnezeu aştepta, în
zilele lui Noe, şi se preg?tea corabia în care puuine suflete, adic? opt, s-au mântuit
prin ap?“(I Petru 3, 18–20).
Sfântul Ioan Damaschin spune în acest sens c? „sufletul îndumnezeit se coboar?

în iad, ca, precum a r?s?rit celor de pe p?mânt soarele drept?uii, tot astfel s? lumineze
şi celor ce stau sub p?cat, în întunericul şi umbra moruii; c? precum a predicat celor
de pe p?mânt... devenind celor credincioşi cauz? mântuirii veşnice, iar celor neascult?
tori mustrare pentru necredinu?, tot astfel şi celor din iad“.
Neavând p?cat, Hristos nu s-a dus cu sufletul în iad ca s? sufere. Numai p?c?toşii
sufer? în iad, datorit? f?r?delegilor s?vârşite în aceast? viau?. Hristos nu s-a dus în iad
nici ca s? le propov?duiasc? celor de acolo învierea Sa. El s-a dus acolo ca împ?rat
biruitor şi eliberator al tuturor celor ce muriser? cu credinua şi n?dejdea venirii Sale.
Coborând în iad, toui au avut posibilitatea s? vad? biruinua Sa asupra p?catului şi a
moruii, fiind Eliberatorul tuturor legaui de acestea.
Dat fiind faptul c? în Hristos firea omeneasc? era unit? cu firea divin?, ne întreb?
m: ce s-a întâmplat cu firea dumnezeiasc? în timpul moruii?
Dac? firea dumnezeiasc? nep?timitoare s-ar fi desp?ruit de firea omeneasc?,
înseamn? c? în iad s-a dus numai sufletul unui
om, iar în mormânt numai trupul unui om. Iar în acest caz trupul
ar fi intrat în stric?ciune. Pentru acest motiv, trupul aflat în mormânt nu a încetat s? fie
unit cu dumnezeirea, iar sufletul care merge în iad, este — dup? cum spune Ioan
Damaschin — „suflet îndumnezeit“. Acelaşi P?rinte al Bisericii ne explic? foarte
judicios marea tain? a moruii Domnului, spunând: „Chiar dac? a murit ca om, şi chiar
dac? sfântul Lui suflet s-a desp?ruit de trupul Lui preacurat, totuşi dumnezeirea nu s-a
desp?ruit de cele dou?, adic? de suflet şi de trup, şi astfel nici unicul ipostas nu s-a
desp?ruit în dou? ipostasuri. Astfel unicul ipostas al Logosului – Hristos a fost şi
ipostasul Logosului - Hristos şi al sufletului şi al trupului. Niciodat?, nici sufletul, nici
trupul n-au avut un ipostas propriu, altul decât ipostasul Logosului – Hristos“.
Prin urmare, prin întrupare firea omeneasc? s-a unit cu cea dumnezeiasc? într-o
unitate indisolubil?, formând aşa cum au stabilit Sfinuii P?rinui „o singur? fire a
Logosului întrupat“. Aceast? fire omeneasc? şi dumnezeiasc? pe care a avut-o Fiul lui
Dumnezeu întrupat nu s-a desp?ruit niciodat?. Nici la patimi, nici la moartea trupului.
Nu a suferit Dumnezeu, nici firea dumnezeiasc?, dar Dumnezeirea nedesp?ruindu-
se de trupul ce suferea în timpul jertfei, sau care a murit şi a fost îngropat, reprezint?
garanuia c? trupul Lui nu putea fi dat moruii ca stric?ciune ci ca înviere, fiindc? firea
dumnezeiasc? nu putea s? moar?. Astfel,
396
Capitolul doi
moartea lui Iisus prin firea Lui dumnezeiasc? devine un laborator al învierii sale şi al
îndumnezeirii firii omeneşti, deopotriv? a trupului şi a sufletului.
Se poate vorbi de patimile Domnului, ştiut fiind c? Iisus Hristos a fost în acelaşi timp
Dumnezeu şi om, iar Dumnezeu nu poate suferi? (Numai trupul lui Hristos putea fi p?
timitor, putea suferi foamea, setea, durerea. Dar neavând p?cat, El nu putea suferi
moartea). Dar sufletul? (Sufletul omului fiind nemuritor, dup? desp?ruirea de trup, se
îndrepta fie în rai, fie în iad). Când trupul Domnului era îngropat în mormânt, unde se
afla sufletul Lui? (În iad, ca biruitor al vieuii asupra p?catului şi a moruii). De ce trupul
Domnului nu s-a dat putrezirii când se afla în mormânt? (Fiindc? El nu moare ca orice
muritor, cu trupul p?catului. Pe baza faptului c? dumnezeirea nu se desp?ruise de
firea uman?, nici aceasta nu a fost l?sat? stric?ciunii. Firea dumnezeiasc? are în sine
nemurirea şi nici o atingere cu moartea care este „r?splata p?catului“). Prin urmare,
împreun? cu Sfântul Ioan Damaschin
„spunem c? Dumnezeu a suferit în trup, dar în nici un caz c?
dumnezeirea a suferit prin trup“.
ñ Asocierea
Deşi asemenea trupului şi sufletului nostru, trupul lui Hristos era pe de o parte stric?
cios, asemeni cu cel al nostru, fiindc? a luat asupra-şi firea noastr? cu toate stric?
ciunile ei. Dar pe de alt? parte, spre deosebire de firea noastr?, trupul Lui este nestric?
cios. Nestric?ciunea Lui se des?vârşeşete dup? înviere când trupul lui Hristos ajunge
la deplina îndumnezeire. La fel şi sufletul. Numai dup? înviere este str?b?tut integral
de lucrarea dumnezeirii.
ñ Generalizarea
Împ?rt?şindu-ne de viaua divin? a Trupului îndumnezeit al lui Hristos, prin

actualizarea Jertfei Sale, spunem de fiecare dat? la Sfânta Liturghie: „În
mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu, în rai cu tâlharul şi pe
scaun cu Tat?l şi cu Tat?l şi cu Duhul ai fost, Hristoase, toate împlinindu-le, Cela
ce eşti necuprins“.
ñ --
ñ Aplicarea
Se va cânta prohodul Domnului: „În mormânt viau? pus-ai fost, Hristoase, şi s-au sp?
imântat puterile îngereşti...“.
Venerarea Sfintei Cruci
Ce ne spune articolul al IV-lea din Simbolul de credinu? despre Mântuitorul nostru

Iisus Hristos? (C? „s-a r?stignit pentru noi în zilele lui Ponuiu Pilat şi a p?timit şi s-a
îngropat...“). De aici vedem c? Domnul a primit pentru mântuirea noastr? cea mai
grea condamnare la moarte, şi anume cea prin crucificare. Datorit? mântuirii care ne-a
fost adus? prin cruce, aceasta îşi va schimba înuelesul, devenind din lemn de tortur?
aduc?tor de moarte,
„puterea lui Dumnezeu“ aduc?toare de viau?.
ñ Anunuarea temei
De aceea, în cele ce urmeaz? ne vom referi la temeiurile pentru care aducem

venerarea sfintei cruci.
ñ Tratarea
Crucea indic? la popoarele antice lemnul de tortur?, aduc?tor al celor mai îngrozitoare
chinuri. Condamnarea la moarte prin crucificare sau r?stignire era rezervat? sclavilor,
criminalilor, sau celor mai r?i dintre oameni. Romanii au preluat acest mod de
pedepsire de la cartaginezi. La iudei a fost folosit? numai dup? ce Iara Sfânt? a
devenit provincie roman?. Fiind foarte umilitoare şi dur?, pedeapsa prin crucificare era
privit? cu rezerv? la iudei, încât cel astfel condamnat, era total descalificat în faua lui
Dum- nezeu şi a oamenilor: „Blestemat cel spânzurat pe lemn“, se spunea în Legea
Veche (Deuteronom 21, 23).
Cuvântul „crucii“ a primit şi un înueles figurat, fiind folosit în vorbirea curent? spre
a exprima necazurile şi greut?uile vieuii (Marcu 8, 34).
Iisus a fost condamnat la moarte prin r?stignire şi a suferit pe cruce cele mai
groaznice chinuri. Al?turi de crucea Lui au
398
Capitolul doi
mai fost în?luate înc? dou? cruci ale unor tâlhari. Pe Golgota se aflau deci trei cruci,
fiecare având tâlcul ei. Pentru tâlharul nemântuit crucea a fost instrumentul oribil de
tortur? şi chin aduc?tor de moarte. Pentru tâlharul mântuit, crucea a însemnat şansa
vieuii lui veşnice. Crucea lui Iisus are îns? un cu totul alt înueles. Ea se refer? la noi
oamenii. „Hristos ne-a r?scump?rat din blestemul legii, f?cându-se pentru noi
blestem...“ (Galateni 3, 13). În felul acesta, crucea lui Hristos transform ?, schimb?
sensul sau înuelesul lemnului odios de tortur? şi chin, în cel de altar pe care se aduce
suprema jertf? de isp?şire: „Aşa şi Hristos, aducându-se (jertf?) odat?, ca s? ridice p?
catele multora, a doua oara se va ar?ta f?r? de p?cat celor ce îl aşteapt? spre
mântuire“ (Evrei 9, 28). ?i cum „jertfelnicul era lucru prea sfânt şi tot ce se atingea de
el se sfinuea“ (Ieşirea 29, 37), tot astfel şi crucea lui Hristos devine prin jertfa adus? pe
ea un lucru, un obiect aduc?tor de sfinuenie. Cei ce privesc spre crucea lui Hristos nu
mai sunt st?pâniui de teama distrug?toare a sufletului, ci de bucuria şi pacea
sfinuitoare şi mântuitoare. De aici şi cuvintele Apostolului: „Mie îns? s? nu-mi fie a m?
l?uda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos“ (Galateni 6, 14).
Reprezentând biruinua
asupra p?catului şi a moruii (Efeseni 2, 15-17; Coloseni 2, 14-
15), crucea devine obiect de sfinuenie şi mântuire, aduc?toare de putere şi har: „C?ci
cuvântul crucii este nebunie pentru cei pieritori, iar pentru noi cei ce ne mântuim este
puterea lui Dum- nezeu“ (I Corinteni 1, 18).
Pentru acest motiv, crucea devine emblema creştinismului, un obiect de cinste,
sfinuit cu sângele Domnului, iar creştinii din cele mai vechi timpuri s-au numit
„cinstitori ai crucii“. Reprezentând stema, sau steagul creştinismului, crucea va fi şi
„semnul Fiului Omului, care se va ar?ta pe cer la cea de a doua Sa venire“ (Matei 24,
30).
P?strând în sufletele lor roadele jertfei r?scump?r?toare prin crucea Domnului,
creştinii din cele mai vechi timpuri au c?utat s? exteriorizeze semnul mântuirii.
Imaginea crucii a angajat mereu simuirea creştinilor şi dragostea fau? de Cel r?stignit,
de harul lui mântuitor, şi atingând-o cu evlavie şi venerare, prin s?rutare şi rug?ciune,
simuim puterea harului care izvor?şte din sângele Domnului care a curs pe ea.
Tot ca o form? de exteriorizare a vener?rii sfintei cruci este şi însemnarea
creştinului cu semnul crucii, ca practic? datând din cele mai vechi timpuri. Astfel,
Tertulian (†240) arat? c? „la fiecare pas, la fiecare mişcare, la fiecare intrare şi ieşire,
îmbr?cându-ne, la sp?lat, la mas?, seara, culcat sau şezând şi în
orice atitudine pe care o lu?m, noi ne însemn?m frunuile cu un mic semn al crucii“.
Episcopul Ipolit al Romei (†235) scria:
„Str?duieşte-te în orice vreme s?-ui însemnezi fruntea cu buna cuviinu? c?ci acesta
este semnul cunoscut şi încercat al p?timirii împotriva diavolului, dac? îl faci cu
credinu?... Potrivnicul fuge v?zând puterea ce vine din inim?... Însemnând fruntea şi
ochii cu mâna, dep?rt?m pe cel care încearc? s? ne nimiceasc?.“
Cu toat? aceast? justificat? venerare a sfintei cruci, sunt totuşi unii creştini care
nu admit cinstirea ei, spunând c? aceasta contravine primelor dou? porunci din
Decalog, care interzic închinarea la idoli. Este adev?rat c? aceste porunci combat
idolatria. Dar se pune problema dac? venerarea crucii poate fi considerat? într-adevar
idolatrie? Este ştiut c? idolatria înseamn? adorarea idolilor în locul ador?rii cuvenite
numai unicului Dum- nezeu. Iar pentru a constata dac? crucea poate fi considerat?
idol, s? cercet?m ce este idolul? Idolul este o închipuire în gând a unor lucruri care nu
exist? în realitate. De aceea, idolul se mai numeşte şi iluzie, aparenu?, fantom?,
vanitate, imaginea unei iluzii (Psalmul 134, 15; Ieremia 10, 14–15). „Idolul nimic nu
este în lume“ (I Corinteni 8, 4), spune Sfântul Apostol Pavel. Nu tot
acelaşi lucru se poate spune şi despre cruce, care reprezint? o
realitate şi care odat? cu jertfa Domnului a primit un sens nou, profund şi plin de
semnificauii pentru mântuirea noastr?. Ea nu mai poate fi considerat? simplu lemn de
tortur? şi de chin, ci altarul de jertf? sfinuit prin sângele nevinovat al Domnului, iar
„tot cel ce se atinge de altar se va sfinui“ (Ieşirea 29, 37).
De aici vedem c?, aşa cum pe bun? dreptate remarc? un adev?rat tr?itor al înv?
u?turii creştine, Hristos şi crucea sunt dou? realit?ui organic legate între ele, în
procesul mântuirii noastre.
„Nici Hristos f?r? cruce, nici cruce f?r? Hristos“, spunea Traian Dorz, poetul „Oastei
Domnului“. Aşa cum Hristos ca Mântuitor al nostru nu poate fi conceput în afara jertfei
de pe cruce, tot astfel nici crucea nu poate fi venerat? decât ca altarul jertfei lui
Hristos.
Cum era considerat lemnul crucii înainte şi în timpul activit?uii Mântuitorului? (Lemn
aduc?tor de groaz? şi de moarte). Dar dup? moartea Domnului pe cruce? (Lemn
aduc?tor de viau?, bucurie şi mântuire). De ce aceast? schimbare a înuelesului?
(Fiindc? Domnul l-a sfinuit cu sângele s?u nevinovat, transformând lemnul de tortur?
în altarul jertfei Sale). Ce devine crucea pentru noua
400
Capitolul doi
religie creştin?? (Devine emblema care o reprezint?, încât atunci când spunem
„creştin“, îl consider?m şi „cinstitor al crucii“). De când cinstesc creştinii crucea? (De
când Domnul a adus pe ea jertfa Sa mântuitoare, deci din perioada Sfinuilor Apostoli,
care o numesc „puterea lui Dumnezeu“). Poate fi considerat? crucea pe mai departe
lemnul de tortur? şi de chin, deci un obiect odios pentru creştini? (Nu poate fi
considerat? aşa, ci pentru creştini ea este lemnul de sfinuire a vieuii duhovniceşti prin
sângele Mân- tuitorului care a curs pe ea, care ne-a mântuit şi sfinuit viaua). Poate fi
considerat? crucea idol, iar venerarea ei idolatrie? (Nu poate fi considerat? idol,
întrucât crucea este o realitate de sfinuire a vieuii, pe când idolul „nu este nimic în
lume“).
ñ Asocierea
Venerarea sau cinstirea sfintei cruci este un cult relativ, subordonat celui absolut, de
adorare, pe care îl aducem numai lui Dumnezeu. Cultul îngerilor, al sfinuilor, al
moaştelor, al icoanelor, la care se asociaz? şi cel al crucii, este numit „cult de dulie“,
sau de cinstire, de închin?ciune, de venerare. Le cinstim
pe acestea, deoarece vedem în ele lucrarea lui Dumnezeu,
sfinuenia lui Dumnezeu, dar pe Dumnezeu îl cinstim pentru El Însuşi, ca şi creator şi

mântuitor al nostru. Cinstind „crucea prin care a venit mântuirea la toat? lumea“ îl
cinstim pe Mântuitorul însuşi şi astfel cinstirea trece de la cruce la Cel r?stignit pe ea,
la patimile şi învierea Lui. Aşa se explic? şi faptul c? însemnându-ne cu semnul crucii
pronunu?m numele Sfintei Treimi, ceea ce înseamn? c? mântuirea ne vine de la
Sfânta Treime, iar crucea ne introduce în comuniunea ei. Aceasta dovedeşte înc?
odat? c? venerarea sfintei cruci nu poate fi socotit? idolatrie.
ñ Generalizarea
Aducând venerare sfintei cruci „prin care a venit mântuirea la toat? lumea, aducem
prin aceasta pream?rire Sfintei Treimi, care ne-a acordat şi ne acord? mântuirea“.
ñ Aplicarea
ñ Aducând venerare sfintei cruci, Biserica a rânduit ca zilele de miercuri şi de

vineri s? fie puse sub ocrotirea sfintei cruci şi a Patimilor Domnului.
ñ Au fost rânduite şi dou? s?rb?tori închinate sfintei cruci. Astfel la 14
septembrie s?rb?torim „în?luarea sfintei cruci“ (sau
„ziua crucii“) în amintirea în?lu?rii ei în v?zul tuturor credincio- şilor, la Ierusalim, în

ziua de 14 septembrie 335. Cea de a doua este numit? „Duminica crucii“, stabilit? în a
treia Duminic? din postul Paştelui.
ñ --
ñ Alte moduri de venerare sunt şi slujbele rânduite în cinstea şi spre lauda
crucii. „Acatistul sfintei cruci“, care se citeşte la 14 septembrie,
cânt?rile de laud? şi cinstire a crucii din zilele de miercuri şi vineri,
precum şi de la s?rb?torile închinate ei.
ñ Se va cânta cu credincioşii: „Crucii Tale ne închin?m Hristoase, şi
sfânt? învierea Ta o l?ud?m şi o m?rim“.
Preacinstirea Maicii Domnului
Prin articolul al III-lea din Simbolul de credinu? cunoaştem faptul c? Fiul lui
Dumnezeu „pentru noi şi pentru a noastr? mântuire s-a pogorât din ceruri, s-a
întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a f?cut om“. De aici vedem
c? întruparea celei de a doua Persoane a Sfintei Treimi nu a fost oricum, ci „de
la Duhul Sfânt“, şi nu din oricine, ci dintr-o Fecioar? curat?, care va deveni N?
sc?toare de Dumnezeu, fiindc? Cel n?scut din ea este „Dumnezeu adev?rat din
Dumnezeu adev?rat“.
?i cum îngerul care a binevestit naşterea Fiului lui Dumne- zeu i-a spus Sfintei
Fecioare c? ea va fi binecuvântat? între femei, vom vedea în cele ce urmeaz?.
ñ Anunuarea temei
Care sunt temeiurile Preacinstirii Maicii Domnului.
ñ Tratarea
Despre naşterea şi copil?ria aceleia care va deveni N?sc?toare de Dumnezeu se

cunosc puuine lucruri. Se ştie c? p?rinuii ei se numeau Ioachim şi Ana, care nu au
avut copii pân? la adânci b?trâneue. Rugând neîncetat pe Dumnezeu s?-i
binecuvânteze cu un copil, P?rintele ceresc le-a d?ruit o fiic?, pe care au numit-o
Maria. Ioachim şi Ana o închin? Domnului, ducând-o la templu şi încredinuând-o
preouilor, unde a stat pân? la vârsta de 14–15
402
Capitolul doi
ani. Mai multe date despre Sfânta Fecioar? afl?m din Sfintele Evanghelii cu prilejul
Buneivestiri a Naşterii Domnului şi a activit?uii Sale mesianice. Astfel, Bunavestire ne
prezint? cinstirea de care s-a bucurat Fecioara Maria din partea lui Dumne- zeu, fiind
aleas? dintre femei pentru a deveni Maica Domnului:
„?i îngerul i-a zis: Duhul Sfânt se va pogorî peste tine şi puterea celui Preaînalt te va
umbri, pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va chema Fiul lui
Dumnezeu“ (Luca 1, 35). Sfânta Fecioar? a p?strat în tain? bunavestire a îngerului,
supunându-se cu mult? evlavie voii lui Dumnezeu. Viaua ei a devenit de aici înainte o
d?ruire lui Dumnezeu şi o jertf? de ducere la îndeplinire a voii Sale. Ea nu putea
spune nim?nui, nici chiar lui Iosif ceea ce îngerul i-a comunicat, deoarece nefiind
crezut? c?dea în osânda Legii, care era foarte aspr?. O situauie ca aceasta putea s?
cad? sub acuza desfrâului şi era pedepsit? prin uciderea cu pietre (Deuteronom 22,
23). De aceea, logodnicul ei „drept fiind şi nevrând s? o v?deasc?, a voit s? o lase în
ascuns (Matei 1, 19). Dar într-o asemenea situauie, Sfânta Fecioar? ar fi r?mas
singur?, f?r? nici un ajutor.
De aceea Evanghelia ne spune c? în timp ce Iosif „cugeta
aceasta, iat? îngerul Domnului i s-a ar?tat în vis gr?ind: „Iosife,
fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria logodnica ta c? ce s-a z?mislit în ea este
de la Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi va chema numele lui Iisus, c?ci El va
mântui poporul s?u de p?catele sale.
?i deşteptându-se din somn Iosif a f?cut aşa cum i-a poruncit îngerul Domnului, şi a
luat-o la el pe logodnica sa. ?i f?r? s-o fi cunoscut pe ea, Iosif a f?cut aşa cum i-a
poruncit îngerul Domnului, şi a luat-o, Maria n?scând pe fiul ei cel Unul-N?scut, c?ruia
i-a pus numele Iisus“ (Matei 1, 20–25).
?i dup? naşterea Domnului, Mama Sa a r?mas tot fecioar?, Iosif nu a fost şi nu a
devenit nici dup? naşterea lui Iisus souul natural al Mariei, ci a r?mas pe mai departe
protectorul Sfintei Fecioare. El era un om drept înaintea lui Dumnezeu, p?zea legea şi
voia Sa, iar dac? îngerul i-a comunicat marea tain? a întrup?rii, a p?strat cu
certitudine toat? considerauia şi sfinuenia acesteia. Dreptul Iosif a r?mas în continuare
protectorul Sfintei Fecioare şi al pruncului n?scut în ieslea din Betleem pe care L-a
ferit de mânia lui Irod prin fuga în Egipt. Iisus Hristos a acordat cinstirea Mamei Sale
în tot timpul copil?riei şi adolescenuei. Sfânta Evanghelie nu pierde din vedere acest
am?nunt, comunicându-ne c? „le era supus“ (Luca 2, 51), precizând deopotriv? c? în
tot timpul vieuii, Sfânta Fecioar? a p?strat în sufletul ei cu acceşi
sfânt? evlavie taina întrup?rii Fiului lui Dumnezeu: „?i prin însuşi sufletul ei va trece
sabie“ (Luca 2, 3–5).
Domnul a cinstit, apoi, pe Maica Sa în tot cursul activit ?uii Sale mesianice. Astfel
prima minune a Mântuitorului este cea de la nunta din Cana Galileii, când la cererea
Maicii Sale a transformat apa în vin. Înc? de acum ea este mijlocitoare pe lâng? Fiul
ei şi va r?mâne astfel pân? la sfârşitul veacurilor. De aceea Maica Domnului a fost
cinstit? şi de muluimea care, urmând pe Fiul ei, se învrednicea de harul şi
binecuvânt?rile Lui. Evanghelia relateaz? cazul unei femei care admirând
înuelepciunea Domnului, fericeşte pe Mama Sa zicând: „fericit este pântecele care te-
a purtat şi sânii pe care i-ai supt“ (Luca 11, 27).
Iisus confirm? cinstirea Maicii Sale: „Aşa este“ (adev?rat spui) şi adaug?: „fericiui
cei ce ascult? cuvântul lui Dumnezeu şi-l p?zesc“. ?i în acest caz Sfânta Fecioar? r?
mâne şi se ofer? ca un model de ascultare şi de p?zire a cuvântului lui Dumnezeu.
Sfintele Evanghelii amintesc de „frauii“ şi „surorile“ Domnului, fapt care pe unii
creştini îi sminteşte, socotind c? Maica Domnului, ar mai fi avut copii dup? naşterea
lui Iisus. ?i din aceast? pricin? ei refuz? s? aduc? cinstire Sfintei Fecioare.
Dar „frauii“ şi „surorile“ Domnului amintiui în Evanghelie nu
sunt fiii Maicii Domnului, ci ai altei femei numit? tot Maria. Aceştia nu sunt fraui, ci veri
ai Domnului: în limba şi uzul Vechiului Testament prin cuvântul „frate“ se înuelegea şi
cel de cumnat, nepot sau verişor. Iat? spre exemplificare un asemenea text: „Atunci a
zis Avraam c?tre Lot: S? nu fie ceart? între mine şi tine, între p?storii mei şi ai t?i, c?ci
suntem fraui“ (Facere 13, 8). Este ştiut îns? c? Lot era nepotul lui Avraam şi nu fratele
acestuia. În textele evanghelice, Maria, mama aşa-zişilor „fraui“ ai Domnului este
pomenit? separat de Maria, Maica Domnului:
„?i erau acolo multe femei privind de departe... între care Maria Magdalena şi Maria
mama lui Iacob şi a lui Iosif şi mama fiilor lui Zevedeu“ (Matei 27, 55–56). Aici se face
deosebirea între Maria Magdalena şi Maria mama lui Iacob şi Iosif care era mama
verilor Domnului Iisus. Într-un alt text: „?i st?teau lâng? crucea lui Iisus: mama Lui şi
sora mamei Lui Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena“ (Ioan 19, 25), se face
deosebirea între Maria, mama lui Iisus şi celelalte dou? femei cu acelaşi nume, adic?
Maria Magdalena şi Maria numit? „sora mamei lui Iisus“. Evident c? cea din urm? era
souia lui Cleopa şi nu era sora a mamei lui Iisus, ci verişoara, deoarece dou? surori nu
purtau acelaşi nume. Deci aceasta era Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, deci mama
verilor lui Iisus.
404
Capitolul doi
În sfârşit, dac? Domnul ar mai fi avut fraui nu ne putem explica de ce a

încredinuat Sfântului Apostol Ioan grija Maicii sale, şi nu „frauilor şi surorilor“, adic?
„fiilor“ ei.
Aflându-se în grija Sfântului Apostol Ioan, Maica Domnului particip? al?turi de
Sfinuii Apostoli la evenimentele care urmeaz?: Învierea Domnului, În?luarea Sa la cer
şi Pogorârea Sfântului Duh. Ea s-a bucurat de mult? cinstire din partea Sfinuilor
Apostoli ca şi din partea tuturor credincioşilor care formeaz? la Cincizecime prima
comunitate creştin?, adic? Biseric?. Acordându-i şi dup? adormire aceeaşi cinstire,
Maica Domnului r?mâne de-a pururi mijlocitoare c?tre Fiul ei pentru credincioşii care i
se adreseaz? în rug?ciune.
Prea Sfânta Fecioar? a fost cinstit? în timpul vieuii? (Da). De cine? (În primul rând
Dumnezeu însuşi i-a acordat cinstirea întrucât Dumnezeu Fiul ia trup din trupul ei, iar
prin întruparea Sa ne aduce mântuirea). De unde ştim aceasta? (Din modul în care o
întâmpin? Arhanghelul Gavril). Cum o socoteşte îngerul
dup? comunicarea mesajului ceresc? (N?sc?toare de Dumnezeu).
Care este atitudinea Preacuratei Fecioare fau? de ea îns?şi în urma veştii

primite de la înger? (Sub aceeaşi luminare a Duhului Sfânt ea recunoaşte c? Cel
Puternic i-a f?cut m?rire şi o vor ferici toate neamurile). De ce o vor ferici toate
neamurile? (Fiindc? prin ea Dumnezeu trimite pe Fiul S?u spre a mântui
întregul neam omenesc). Dup? naşterea Domnului Maria a r?mas tot Fecioar??
(Da, fiindc?, dreptul Iosif împlinind şi el o porunc? a lui Dum- nezeu nu a fost
souul ei natural, ci legal, adic? protectorul Familiei Sfinte). Care a fost
atitudinea Mântuitorului faua de ea? (Copil fiind i-a fost ascult?tor şi supus; în
timpul activit?uii mesianice i-a dat cinstirea s?vârşind la cererea ei prima Sa
minune, la Cana Galileii. În timpul Sfintelor Patimi o cinsteşte prin aceea c? o
d? în grija Sfântului Apostol Ioan). A mai avut Maica Domnului şi alui copii?
(Nu a mai avut). Cine sunt cei numiui în Sfânta Evanghelie „frauii“ şi
„surorile“ Domnului? (Sunt verişorii Lui). De aceea putem spune c? Maica
Domnului este N?sc?toarea de Dumnezeu şi pururea Fecioar?.
ñ Asocierea
Sfântul Irineu (†202) arat? c? Sfânta Fecioar? Maria a devenit pentru credincioşi o a
doua Ev?, aşa cum Iisus este un al doilea
Adam: „Maria a desf?cut leg?turile strânse prin greşeala Evei. Una s-a opus poruncilor
lui Dumnezeu, cealalt? s-a supus. Eva a ascultat de cuvântul diavolului, Maria a
plecat urechea la glasul îngerului. Neamul omenesc arvunit moruii printr-o fecioar?, a
fost mântuit de o alta Fecioar?“.
ñ Generalizarea
Biserica aduce prea cinstire Maicii Domnului ca N?sc?toare de Dumnezeu, Pururea-

Fecioar? şi mijlocitoare pentru mântuirea credincioşilor, iar prin aceast? pream?rire
credincioşii aduc adorare lui Dumnezeu, Cel Unul în Fiinu? şi întreit în Persoane.
VII.Aplicarea
Acordând dintotdeauna preacinstire Maicii Domnului, Biserica noastr? dreptm?ritoare

nu face altceva decât s? împlineasc? voia lui Dumnezeu. Astfel:
ñ Biserica a rânduit patru s?rb?tori mari în semn de preacinstire a Maicii
Domnului: la 8 sept. „Naşterea Maicii Domnului; la 25 martie
„Bunavestire“, la 21 noiembrie „Intrarea în Biseric? a Maicii
Domnului, şi 15 august: „Adormirea Maicii Domnului“.
ñ Credincioşii s?rb?toresc Adormirea Maicii Domnului cu o preg?t ire
duho vn iceasc ? de post pe o perioad? de dou? s?pt?mâni
precedate praznicului.
ñ Se aduc Maicii Domnului imne de laud?, rug?ciuni de muluumire şi de
cerere mai ales în cadrul Sfintei Liturghii dar şi în restul cultului
public şi particular. S-au rânduit şi slujbe speciale în cinstea Maicii
Domnului, cum este „Acatistul Buneivestiri“ şi
„Paraclisul Maicii Domnului“.
ñ Multe dintre l?caşurile de închinare sunt zidite în cinstea Maicii
Domnului, sau puse sub ocrotirea ei duhovniceasc?, pur- tând, fie
numele ei, fie al uneia dintre s?rb?torile închinate ei.
ñ Chipul Maicii Domnului zugr?vit în icoane, împodobeşte zidurile
bisericilor şi casele credincioşilor.
ñ De-a lungul vremii multe femei au primit la botez numele Preacuratei
Fecioare, încât acesta a devenit foarte r?spândit şi a r?mas ca un
mijloc de exprimare a piet?uii prin preacinstirea Maicii Domnului.
ñ Se va cânta cu credincioşii „Axionul“, precum şi alte cân- t?ri
t ip iconale b ise r ice şt i prin care p reas l ?v i m pe Maica Domnului.
406
Capitolul doi
--
Parusia (A doua venire a Domnului)
În Simbolul de credinu? m?rturisim despre Fiul lui Dumnezeu c?

„pentru noi şi pentru a noastr? mântuire s-a pogorât din ceruri şi s-a întrupat din
Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi s-a f?cut om; şi s-a r?stignit pentru noi în
zilele lui Ponuiu Pilat şi a p?timit şi s-a îngropat; şi a înviat a treia zi dup?
Scripturi; şi s-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tat?lui; şi iar?şi va s? vin? cu
m?rire s? judece viii şi moruii; a c?rui Împ?r?uie nu va avea sfârşit“.
ñ Anunuarea temei
Aceast? a doua venire a Domnului se numeşte parusia Domnului, la care ne vom

ñ Tratarea
Înaintea sfintelor patimi, Domnul a spus Sfinuilor Apostoli c? va

veni pentru a doua oar? nu ca s? mântuiasc? lumea, ci ca s? o judece şi s? o
înnoiasc?. Aceast? a doua venire a Domnului coin- cide cu însuşi sfârşitul veacurilor.
(Vezi Matei 24, 3–51). Odat? cu a doua venire a Domnului va avea loc şi învierea
moruilor pentru judecata obşteasc?. (Ioan 5, 25–29).
Domnul a mai precizat îns? c? nu ştim şi nici nu putem şti
„ziua şi ceasul“ parusiei. Nici îngerii din cer nu-l ştiu şi nici chiar Fiul, ci se afl? în
atotştiinua Tat?lui.
Necunoscând data parusiei, vom cunoaşte îns? semnele pe care Fiul Însuşi ni le
descoper?. Dintre acestea unele sunt mai îndep?rtate, iar altele mai apropiate
parusiei. Iat?-le: apariuia proorocilor mincinoşi, r?zboaie şi veşti despre r?zboaie.
Apoi, apariuia nenorocirilor: foamete, cutremure, cium?. Se va r?ci iubirea şi va creşte
mult ura între oameni. Evanghelia se va propov?dui la toat? f?ptura, inclusiv la
poporul iudeu (Romani 11, 25). La aceste semne, Sfânta Carte adaug? şi venirea lui
Enoh şi Ilie ca s? m?rturiseasc? despre Domnul, ca şi venirea lui antihrist, potrivnicul
Domnului (I Ioan 2, 18), fiul pierz?rii (II Tesaloniceni 2, 3–11), fiara (Apocalipsa 13, 1–
18), care va am?gi şi va persecuta pe cei drepui; dar a c?rui putere va înceta odat? cu
parusia. Semnele apropiate parusiei se refer? la apariuia „semnului Fiului Omului“,
adic? a sfintei cruci, ca semn al mântuirii care
se încheie, a uşii harului care se închide. Parusia Domnului va fi

„pe norii cerului cu putere şi cu slav? mult?“. Îngerii ca înainte merg?tori, cu sunet
mare de trâmbiu? vor aduna pe cei aleşi ai Domnului şi va începe judecata lumii.
Nedescoperindu-ne ziua, Mântuitorul ne îndeamn? la priveghere. Venirea lui va fi ca
cea a fulgerului care lumineaz? „ieşind de la r?s?rit şi se arat? pân? la apus“, sau ca
„furul“ noaptea. „Aceea cunoaşteui c? de ar şti st?pânul casei la ce straj? din noapte
vine furul, ar priveghea şi nu ar l?sa s? i se sparg? casa. De aceea, şi voi fiui gata, c?
în ceasul în care nu gândiui va veni Fiul Omului“ (Matei 24, 43).
Înc? dintru început, din chiar perioada Sfinuilor Apostoli, închin?torii Domnului
aşteptau parusia. Crezând c? în curând va veni Domnul, îl aşteptau cu sufletele
curate. Unii din ei exagerau chiar aceast? aşteptare, crezând c? foarte curând va fi
venirea Domnului şi nu se mai îngrijeau de cele necesare vieuii, refuzând chiar s? şi
munceasc?. De aceea, Apostolul este nevoit s? intervin? pe un ton categoric, ar?tând
c? „cine nu vrea s? munceasc?, nici s? nu m?nânce“ (II Tesaloniceni 3, 10), urmând
ca s? explice apoi c? parusia se va întâmpla cu siguranu?, c? Domnul însuşi a promis
c? va reveni, dar nimeni nu poate şti când se va întâmpla
aceasta. A doua venire va fi pe neaşteptate: „Iar despre ani şi
despre vremi, frauilor, nu aveui trebuinu? s? v? scriem, pentru c? voi înşiv? ştiui bine
c? ziua Domnului vine ca un fur noaptea“ (I Tesaloniceni 4, 16 şi 5, 3; vezi şi II Petru
3, 2–10).
Pe lâng? aceşti creştini care aşteptau cu evlavie parusia crezând c? va fi
„curând“, dar pe care Apostolul l?murindu-i s-au încadrat în rânduiala Bisericii,
existau îns? şi aluii care nu se supuneau rânduielilor sfinuilor apostoli,
necontenind a propov?dui şi a duce şi pe aluii la r?t?cire, spunând c? venirea a
doua a Domnului s-a şi petrecut. (II Timotei 2, 18).
?i dup? moartea apostolilor creştini de bun? credinu? aşteptau cu evlavie parusia.
Mai ales c? dezl?nuuindu-se persecuuiile împotriva lor, Domnul era aşteptat cu mai
mult? insistenu?. Era de-a dreptul o mângâiere pentru ei s? ştie c?, fiind oc?râui şi
duşi la moarte, credinua lor nu-i va înşela; Domnul cel înviat va reveni spre a le da
cununa neveştejit? a fericirii veşnice... De fapt, nu e de mirare c? Apostolul chiar
încheie prima sa epistol? c?tre Corin- teni cu asigurarea c? „Domnul vine!“
(Maranatha!). La fel şi cartea numit?: „Înv?u?tura celor 12 Apostoli“ scris? în primul
secol creştin reflect? aşteptarea cu evlavie a parusiei Domnului:
„Privegheaui pentru viaua voastr?; candelele voastre s? nu se sting?, fiui gata c? nu
ştiui ceasul în care Domnul nostru va veni
408
Capitolul doi
şi încheie: „va veni Domnul şi toui sfinuii cu el. Atunci lumea va vedea pe Domnul
venind pe norii cerului“ (Cap 16).
Pe de alt? parte îns? cei r?t?ciui de la rânduiala Bisericii au şi început calculele
parusiei Domnului. Pornind de la spusele Sfinuilor Apostoli c? parusia Domnului va fi
precedat? de venirea lui antihrist (II Tesaloniceni 2, 3–11; I Ioan 2, 18), sau „fiara“
(Apocalipsa 13, 1–18) care va am?gi pe mului spre pierzanie (Apocalipsa 20, 1–10), s-
a c?utat s?-l identifice cu mai mului împ?raui persecutori, începând cu Nero. Au ap?
rut apoi şi alte greşeli, sau erezii, precum Cerint, iudeu din Alexandria, care pe la
sfârşitul primului secol creştin propov?duia c? Domnul va veni şi va întemeia împ?
rauia mesianic? pe p?mânt, care va dura 1000 de ani şi care se va desf?şura sub
forma desf?t?rilor trupeşti de tot felul. Mai târziu, în partea a doua a secolului al II-lea,
un alt eretic, pe nume Montan, înv?ua c? sfârşitul lumii este aproape şi c? în scurt
timp parusia va avea loc în Frigia, şi c? se va coborî Ierusalimul ceresc întemeindu-se
împ?r?uia de 1000 de ani. Apoi, chiar un episcop egiptean Nepos de Arsinoe susuine
(secolele II-
III) c? parusia este aproape şi c? odat? cu ea se va întemeia şi împ?r?uia de 1000 de
ani. Ceilalui reprezentanui ai Bisericii nu
au fost de acord cu el, socotind greşit? aceast? înv?u?tur?. La
sinodul II ecumenic din Constantinopol, 381, Biserica anatematizeaz? pe toui cei care
propov?duiau împ?r?uia de 1000 de ani.
Parusia a fost aşteptat? îns? mereu. S-a socotit astfel c? anul 500 va aduce
sfârşitul veacurilor. Fiindc? Domnul nu a venit în acest an, anul 1000 a fost apoi
socotit ca împlinire a speranuelor aştept?rii parusiei. S-a creat o atmosfer? general?
legat? de parusia Domnului, fixat? la sfârşitul primului mileniu: „O indispoziuie grea ca
înainte de vijelie ap?sa sufletele, o îngrijorat? fric? de judecata lui Dumnezeu.
Comeruul şi negouul încetase, chiar p?mântul în multe locuri nimeni nu-l mai lucra.
Nenum?raui oameni îşi d?ruiau bunurile lor Bisericilor şi m?n?stirilor şi c?l?toreau la
Palestina în aşteptarea c? în valea Iosafat are s? fie judecata lumii“.
A trecut şi anul 1000 şi n?dejdile sunt din nou stimulate de abatele Ioachim de
Floria care fixeaz? sfârşitul lumii în anul 1260. Succesul lui a fost cu atât mai mare cu
cât în 1250 izbucni o cium?, socotit? ca unul din semnele parusiei. Se constituie
asociauia numit? a „flagelanuilor“ care din nordul Italiei se întinde în Germania,
Polonia, provinciile slovene, etc. Flagelanuii dezbr?caui pân? la brâu mergeau în
procesiuni biciuindu-şi trupul pân? la sânge, cântând imne de poc?inu?.
Speranuele venirii a doua trec apoi ca un val dintr-un secol în altul f?r? rezultat.
Din secolul al XIX-lea îns? aşteptarea parusiei este organizat? sub forma grup?rilor
religioase, care apoi vor deveni culte sau secte religioase.
În calcularea datei parusiei Domnului sunt combinate cifre luate în special din c?
ruile profetice ale Vechiului Testament, cu cele din c?ruile apocrife ale Vechiului şi
Noului Testament, pe toate acestea raportându-le la Apocalipsa, se trag concluzii, care
pot crea senzauii, dar care nu pot fi verificate decât prin... neîmplinirea lor.
Cea mai spectaculoas? aşteptare a parusiei a fost cea iniuiat? de Wilhelm Miller
şi succesorii s?i, care au dat naştere adventismului. Parusia va putea avea loc dup?
calculele lui, între 21 martie 1843 şi 21 martie 1844. Vine şi data mult aşteptat?, 21
martie 1843. Apoi trece şi vine şi 21 martie 1844, tot f?r? rezultat. W. Miller îşi m?
rturiseşte greşeala în public. Pentru a salva de la eşec gruparea adventist? care se
constituise, un adept al lui Miller,
G. Snow, reia calculele lui Miller spunând c? parusia va avea loc la 10 octombrie
1844. La 10 octombrie 1844 toui s-au adunat afar? din oraş, îmbr?caui în haine albe
aşteptând venirea Domnului
cu ochii în?luaui spre cer şi cu cânt?ri. „Aşa de mult s-au rugat:
vino, Doamne Iisuse / ?i el nu a venit“. Un prieten al lui Miller scria: „Eu am p ?r?sit
locul de adunare şi am plâns ca un copil. Timpul trecuse şi Domnul cel mult dorit, nu
venise“. Tulburarea şi deruta a fost mare şi profund?. Greu şi-au mai reluat activitatea,
şi toui ar fi p?r?sit gruparea, dac? nu ar fi ap?rut Ellen White, care ar?ta c?, într-adev?
r la 10 octombrie 1844 Mântuitorul a venit, dar ca s? cureue sanctuarul ceresc.
Templul ceresc trebuia s? fie cur?uit de profanarea f?cut? de oameni prin înlocuirea
sâmbetei cu duminica.
Dac? data de 10 octombrie 1844 nu a marcat parusia Domnului, o alt? fracuiune
adventist? o fixeaz? cu 30 de ani mai târziu, adic? în 1874. Aceast? dat? şi-o
însuşeşte şi Carol Russel, întemeietorul sectei numit? „Studenuii Bibliei“. Acesta vine
îns? cu precizarea c?, potrivit calculelor sale, în 1914 va începe mileniul.
Alte fracuiuni mileniste calculeaz? a doua venire în 1925, apoi în 1975, şi în
sfârşit, tot atât de neîntemeiate sunt şi calculele parusiei pentru anul 2000.
Alte calcule pornesc de la semnele ultime ale parusiei, încercând s?-l identifice
pe antihrist. Milenariştii îl identific? în persoana papei. Motivând identificarea papei cu
antihrist, adventiştii spun c? papa s-a f?cut pe sine Dumnezeu (II
410
Capitolul doi
Tesaloniceni 2, 4), a dus r?zboi cu sfinuii (Apocalipsa 13, 7) prin inchiziuie a schimbat
s?rb?torile (Daniel 7, 25), adic? sâmb?ta cu duminica. Aceste argumente nu rezist?
îns? adev?rului istoric, întrucât nici un pap? nu s-a f?cut Dumnezeu, ci „vicar“, adic?
„înlocuitor al lui Hristos“. Nu el a fost acela care a introdus cinstirea Duminicii.
Care este credinua pe care o m?rturisim în leg?tur? cu parusia Domnului? (M?rturisim

în Simbolul de credinu? pe baza f?g?duinuei Domnului c? „iar?şi va s? vin? cu m?
rire s? judece viii şi moruii a c?ruia împ?r?uie nu va avea sfârşit“). Cunoaştem noi cu
exactitate data când va fi parusia Domnului? (Nu cunoaştem data; Mântuitorul ne
spune c? aceasta este numai în ştiinua Tat?lui). Dar ce cunoaştem? (Semnele
parusiei). De unde le cunoaştem? (Mântuitorul însuşi ni le-a comunicat). Cum sunt
acestea? (Unele mai apropiate, altele mai îndep?rtate). Cum aşteptau unii din primii
creştini a doua venire? (O considerau foarte apropiat?, motiv pentru care nu se mai
îngrijeau de cele necesare vieuii). Ce
atitudine a luat Sfântul Apostol Pavel? (A comb?tut-o, spunând
c? nimeni nu poate şti când va veni Fiul Omului). Alui creştini ce spuneau? (C?
a doua venire s-a şi petrecut). Ce atitudine ia Apostolul fau? de unii ca aceştia?
(Îi consider? r?t?ciui şi periculoşi prin aceea c? atrag şi pe aluii la greşeala lor.
Unii ca aceştia trebuie e v itaui). S-au f ?cut pro feuii cu pri v ire la a doua
ven ire a Domnului? (S-au f?cut foarte multe. Unele mai spectaculoase decât
altele). S-a împlinit vreuna din ele? (Nu s-a împlinit). Ce atitudine a luat
Biserica? (Le-a comb?tut cu hot?râre. Pe de alt? parte, totdeauna a atras
credincioşilor atenuia s? nu urmeze aceste profeuii fiindc? nu sunt adev?rate şi
nu pot fi adev?rate din moment ce Domnul nu a voit s? ne descopere când va
veni El, ci ne-a poruncit s? r?mânem în priveghere cu sufletele mereu curate).
Vorbind îns? de „cele viitoare“ Mântuitorul nu se refer? la data parusiei Sale.
ñ Asocierea
Am v?zut c? aştept?rii celei de a doua veniri a Domnului i s-a asociat hiliasmul şi apoi
milenarismul. Acesta nu ne opreşte îns? s? facem deosebirea dintre aşteptarea
parusiei Domnului ca înv?u?tur? a Bisericii şi greşeala hiliast? şi milenarist?, care de-
a
lungul vremii a creat atâta tulburare şi confuzie. Ea apare ca rupt? de înv?u?

tura şi rânduiala Bisericii, ca propov?duitoare a unei
„înuelepciuni“ false, care duce la r?t?cire şi denatureaz? conşti- inuele multor
credincioşi.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? parusia este o promisiune a Domnului, dar „ziua şi
ceasul“ nimeni nu le poate cunoaşte, r?mânând în atotştiinua Tat?lui.
ñ Aplicarea
Din soroacele neîmplinite putem trage unele înv?u?turi practice duhovniceşti, şi

anume, în primul rând c? pentru creştini nu are importanu? când anume va fi parusia
Domnului, ci cum suntem preg?tiui, sau cum trebuie s? fim preg?tiui atunci când
Domnul ne va chema la El. De aceea, în locul calculelor lipsite de temei, creştinilor le
revine de împlinit datoria de a priveghea necontenit, şi a se ruga dup? cum Biserica
ne învau?: „Sfârşit creştinesc vieuii noastre, f?r? durere, neînfruntat, în pace şi r?
spuns bun la înfricoşata Judecat? a lui Hristos, s? cerem“.
--
Credincioşii „neîncercaui“ în credinu?, sau mai puuin cunosc?tori ai Sfintei
Scripturi, au datoria s? fie prev?z?tori şi cu luare aminte la orice înv?u?tur? str?in?
Bisericii care li s-ar propov?dui de c?tre profeuii mincinoşi, iar nel?muririle ce ar putea
apare în conştiinua lor, s? le clarifice cu preouii Bisericii l?saui anume de Dumnezeu
ca s? „înveue drept cuvântul adev?rului“.
Judecata din urm?
În articolul al VII-lea al Simbolului de credinu? m?rturisim c? Fiul lui Dumnezeu în?

luat de-a dreapta Tat?lui „iar?şi va s? vie cu m?rire s? judece viii şi moruii a c?ruia
împ?r?uie nu va avea sfârşit“.
Pe ce se întemeiaz? aceast? m?rturisire de credinu? cu privire la realitatea celei
de a doua veniri a Mântuitorului, ca Judec?tor al lumii, sau a judec?uii universale, sau
din urm??
412
ñ Anunuarea temei
Capitolul doi
Pe îns?şi cuvântarea Sa rostit? înaintea Sfintelor Sale Patimi, cu care prilej ne

prezint? magnificul tablou al judec?uii de apoi, la care ne vom referi în cele ce
urmeaz?.
ñ Tratarea
Textul pericopei „Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toui sfinuii
îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale; şi se vor aduna înaintea Lui
toate neamurile şi-i va desp?rui pe unii de aluii, precum desparte p?storul oile
de capre, şi va pune oile de-a dreapta Sa şi caprele de-a stânga. Atunci va
zice împ?ratul celor de-a dreapta Lui: veniui, binecuvântauii P?rintelui Meu,
moşteniui împ?r?uia cea preg?tit? vou? de la întemeierea lumii. C?ci am fl?
mânzit şi Mi-aui dat de am mâncat, am însetat şi Mi-aui dat de b?ut, str?in am
fost şi M-aui primit, gol am fost şi M-aui îmbr?cat, bolnav am fost şi M-aui
cercetat, în temniu? am fost şi aui venit la Mine. Atunci vor r?spunde Lui
drepuii, zicând: Doamne, când Te-am v?zut fl?mând şi Te-am hr?nit? Sau
însetat şi Ii-am dat s? bei? Când Te-am v ?zut bolnav sau în temniu? şi am
venit la Tine? ?i r?spunzând împ?ratul va zice lor. Amin gr?iesc vou?, întrucât
aui f?cut unuia dintre aceşti fraui ai Mei prea mici, Mie Mi-aui f?cut. Atunci va
zice şi celor de-a stânga: duceui-v ? de la Mine, blestemauilor, în focul cel
veşnic, care este preg?tit diavolului şi îngerilor lui. C?ci am fl?mânzit şi nu Mi-
aui dat s? m?nânc, am însetat şi nu Mi-aui dat s? beau, str?in am fost şi nu M-
aui primit, gol şi nu M-aui îmbr?cat, bolnav şi în temniu?, şi nu M-aui cercetat.
Atunci vor r?spunde ei zicând: Doamne, când Te-am v?zut fl?mând sau însetat,
sau str?in, sau gol, sau bolnav, sau în temniu? şi nu Ii-am slujit? Atunci le va r?
spunde, zicând: Amin gr?iesc vou?, întrucât n-aui f?cut unuia dintr-aceşti prea
mici, nici Mie nu Mi-aui f?cut. ?i vor merge aceştia la osânda veşnic?, iar
drepuii la viaua veşnic?“ (Matei 25, 31–46).
Explicarea textului Dup? cum vedem din relatarea pericopei, Fiul Omului nu se
va afla în stare de umilinu?, de „Miel al lui Dumnezeu care ridic? p?catele
lumii“, ci de Împ?rat-Judec?tor. El nu va mai înv?ua calea vieuii şi a drept?uii, ci
va constata modul în care ea a fost îndeplinit?. Nu se va prezenta singur ca
Judec?tor, ci împreun? cu îngerii pentru a da judec?uii întreaga ei amploare şi
însemn?tate. Nimeni nu va putea fi scutit de la aceast? judecat?.
Fiecare, f?r? nici o deosebire, va trebui s? dea socoteal? de faptele s?vârşite în

aceast? viau? şi s? primeasc? sentinua dreapt? potrivit? lor. Nu vor fi judecaui dup?
lege, ci dup? atitudinea pe care au avut-o fau? de semenii lor, în care au v ?zut sau nu
pe Iisus. În felul acesta, Judec?torul raporteaz? la Sine toate faptele noastre:
„Mie Mi-aui f?cut!...“.
În funcuie de aceasta, cei drepui vor fi desp?ruiui de cei nelegluiui. Desp?ruirea
lor este asemenea celei dintre oi şi capre. Oaia reprezint? fiinua blând? şi ascult?
toare; capra este mai înd?r?tnic? şi mai greu de supravegheat. Cei binecuvântaui sunt
repartizaui la dreapta, asemenea oilor, ca unii care au ascultat de glasul st?pânului lor;
iar „cei blestemaui“, sau osândiui vor fi repartizaui la stânga, ca unii care s-au dep?rtat
de comuniunea lui Iisus cel aflat în nevoi şi în suferinu?... Interesant c? atât cei
repartizaui la dreapta, cât şi cei repartizaui la stânga vor r?mâne nedumeriui, fiindc?
în drumul vieuii lor nu-şi amintesc s?-L fi întâlnit vreodat? pe Iisus. Dac? L-ar fi
întâlnit, apreciaz? ei, poate ar fi adoptat o alt? atitudine (cei repartizaui la stânga).
Judec?torul le va descoperi atunci taina c? El s-a aflat în toui oropsiuii, marginalizauii
şi nenorociuii lumii... El se identific? cu ei. Toui
aceştia sunt „frauii“ Lui. Dup? cum remarc? un comentator, „în
aşteptarea ar?t?rii Sale în slav?, Fiul Omului cunoaşte un mod de existenu? şi de
prezenu?, de un fel foarte particular, secret şi misterios. El va fi fost în mod tainic
prezent în cei în suferinu?, în frauii înfometaui, goi, bolnavi, izolaui. La a doua venire,
Judec?torul transcendent, Fiul Omului din cartea lui Daniel şi din cartea lui Enoh, va
descoperi tuturor neamurilor, adunate şi strânse de-a dreapta şi de-a stânga Sa, o
tain? de dimensiune cosmic?. Ei vor constata c? acest Judec?tor, pe care au crezut c?
îl vor vedea pentru prima oar?, l-au întâlnit de mult şi mereu, de-a lungul vieuii lor p?
mânteşti. Dar aceast? tain? ei nu o vor cunoaşte, decât atunci când va fi prea târziu,
când ei vor fi deja judecaui şi repartizaui la dreapta sau la stânga“ (Th. Preiss).
De aici vedem c? judecata universal? va fi f?cut? o singur? dat? de Judec?torul-
Împ?rat, ca instanu? suprem?, de aceea sentinua rostit? de El va fi definitiv?, veşnic?
şi f?r? drept de apel...
Cercetând mai îndeaproape textul pericopei putem aprecia faptul c? celor
condamnaui nu li se va pronunua sentinua asupra faptelor rele s?vârşite, ci asupra a
ceea ce au omis s? s?vârşeasc? din ceea ce trebuia sau aveau obligauia s? f?
ptuiasc?. Astfel, judecata reprezint? o luare de poziuie fau? de cei care au ascuns,
sau fau? de cei ce au înmuluit talantul cu care au fost înzestraui de
414
Capitolul doi
Dumnezeu... Apoi, judecata nu face o expunere dramatic? asupra tuturor r?ut?uilor s?

vârşite peste veacuri, ci pune în lumin? faptele bune, care r?mân biruitoare ca singurii
martori şi singurul criteriu de rostire a unei sentinue drepte şi definitive din partea lui
Dum- nezeu-Judec?torul...
Vorbind îns? despre judecata din urm?, Domnul nu a voit nici s? ameninue, nici
s? sperie, ci s? îndemne şi s? încurajeze spre s?vârşirea faptelor bune, trezind tuturor
încrederea în biruinua lor definitiv? şi deplin?, precum şi optimismul de a nu înceta s?
creşti şi s? te des?vârşeşti în s?vârşirea lor, ştiind c? odat? şi odat? ele îşi vor primi
adev?rata şi bine meritata lor r?splat?. Altfel spus, El vrea s? continue prin noi, prin
fiecare din noi, pân? la sfârşitul veacurilor, opera sa de samarinean milostiv. El vrea
ca „împ?r?uia lui Dumnezeu s?dit? în?untrul nostru“ (Luca 17, 21–22), s? nu r?mân?
ascuns?, ci s? constituie o continu? afirmare a faptei lui Iisus c?tre toui cei aflaui în
suferinu?, în nevoi şi în tot felul de neputinue...
Despre ce judecat? ne vorbeşte Mântuitorul în pericopa amintit??
(Despre judecata din urm?, sau de apoi). Ce caracter are aceast? judecat??
(Universal). Ce înseamn? aceasta? (C? vor fi judecaui toui oamenii, toate neamurile
p?mântului, f?r? nici o deosebire). Cine va face aceast? judecat?? (Ea va fi f?cut? de
Fiul Omului, aflat în toat? m?rirea Sa, ca Împ?rat al slavei, înconjurat de sfinuii S?i
îngeri). Care vor fi martorii şi ap?r?torii celor judecaui? (Faptele lor. Istoria se va
deschide ca o carte în care fiecare a scris fapta sa cu consecinue asupra vieuii
semenilor s?i). Care sunt caracteristicile acestei judec?ui? (Ea va fi una singur?, uni-
versal?, definitiv? şi f?r? drept de apel).
ñ Asocierea
Pe lâng? judecata universal?, veşnic? şi definitiv?, exist? şi judecata particular?, la

care este supus sufletul fiec?rui om, când trece pe t?râmul veşniciei. Aceast? judecat?
nu este definitiv?, de aceea, rug?ciunea Bisericii, din care ei continu? s? fac? parte
pân? la sfârşitul veacurilor, adic? pân? la judecata universal?, le poate veni în ajutor.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? judecata din urm? va fi f?cut? de Dumnezeu-
Judec?torul aflat în m?rire veşnic?; ea fiind universal?, dreapt? şi definitiv?.
ñ Aplicarea
Pericopa judec?uii de apoi fixeaz? faptele milei trupeşti pe care creştinii trebuie
necontenit s? le arate fau? de semenii lor. Acestea sunt: a s?tura pe cel fl?
mând, a ad?pa pe cel însetat, a primi pe cel str?in, a îmbr?ca pe cel gol, a
cerceta pe cei bolnavi, pe cei aflaui în temniu?, în necazuri şi în nevoi. La
acestea putem ad?uga şi faptele milei sufleteşti, care sunt: a îndrepta pe cel p?
c?tos, a înv?ua calea Domnului pe cel neştiutor şi nepriceput, a da sfat celui ce
are trebuinu? de el, a ierta pe cei ce ne-au greşit, a mângâia pe cel întristat, a ne
ruga pentru aproapele nostru.
--
Fixat? de Biseric? înainte de începerea postului Sfintelor Paşti, pericopa „judec?
uii din urm?“ are menirea de a ne preg?ti sufletele spre revizuirea conştiinuei, spre
cercetarea faptelor
proprii şi spre îndreptarea privirii spre iubirea P?rintelui ceresc ar?tat? prin Jertfa
Domnului, de unde ne vine iertarea şi puterea de înnoire a vieuii duhovniceşti.
Netemeinicia milenarismului
Sfântul Apostol Petru atrage atenuia credincioşilor c? în epistolele pauline sunt unele
lucruri cu anevoie de înueles, „pe care cei neştiutori şi neînt?riui le r?st?lm?cesc, ca şi
pe celelalte scripturi spre a lor pierzare“ (11 Petru 3, 16). ?i într-adev?r, de-a lungul
vremii au ap?rut multe r?st?lm?ciri. ?i cum „lucrurile cele mai cu anevoie de înueles“
se afl? în cartea profetic? numit? Apocalipsa, „cei neştiutori sau neînt?riui“ şi-au g?sit
locul unde îşi pot afirma originalitatea, f?când s? apar? senzauia şi spectacolul. Numai
c? r?st?lm?cirile lor produc sminteal? în sufletele celor de bun? credinu? şi derutându-
i creaz? dezbin?ri în unitatea Trupului lui Hristos, adic? a Bisericii celei Una.
416
Capitolul doi
Un astfel de mod greşit de interpretare a capitolului 20 din cartea Apocalipsei a

dat naştere înc? din primele veacuri creştine ereziei „hiliaste“, reformulat? în timpurile
mai noi sub numele de „milenarism“, cu consecinue negative atât asupra dreptei înv ?
u?turi de credinu? descoperit? de Mântuitorul, cât şi asupra vieuii morale şi a ordinii în
societate.
ñ Anunuarea temei
Vom vedea în cele ce urmeaz? care este netemeinicia hiliasmului sau milenarismului.
ñ Tratarea
Dintru început se ridic? întrebarea: ce este, când a ap?rut şi ce propov?duieşte

hiliasmul?
Înv?u?tura hiliast? (de la „hilia“ = o mie) dateaz? dinaintea venirii Mântuitorului.
Aflaui sub mai multe st?pâniri str?ine şi dorind eliberarea, iudeii şi-au formulat
aspirauiile în aşteptarea unui Mesia p?mântesc care va întemeia o împ?r?uie de o mie
de ani, ca o perioad? de mare fericire şi prosperitate pentru ei. Aceast? aspirauie a
fost preluat? de iudeo-creştini care socoteau c?, întrucât Mântuitorul nu a realizat
acest lucru la prima Sa venire, o va face cu prilejul celei de a doua veniri. ?i cum
mului dintre ei au asistat şi au v?zut d?râmarea Ierusalimului, au reg?sit suportul
moral în credinua Noului Ierusalim, puternic şi de neclintit, care se va instaura pe o
perioad? de o mie de ani, dup? care va urma învierea şi judecata general?.
Înv?u?tura hiliast? astfel formulat? a fost apoi manipulat? de mai mului eretici din
epoca primar? a Bisericii creştine, precum gnosticul Cerint din Alexandria,
contemporan cu Sfântul Apostol Ioan, apoi ereticul Montan din secolul al II-lea. Erezia
hiliast? a intrat şi în conuinutul altor erezii şi e propov?duit? şi de alui eretici, precum
secta ebioniuilor şi Apolinarie din Laodicea. Ea a devenit un adev?rat pericol pentru
dreapta înv?u?tur? a Bisericii, deoarece şi-a g?sit adepui chiar printre unii scriitori
creştini, ca Papia din Hierapole (†130) şi aluii.
Pentru a st?vili definitiv aceast? erezie, sinodul II ecumenic de la Constantinopol,
din anul 381, comb?tând erezia lui Apolinarie, a anatemizat şi înv?u?tura sa şi a
urmaşilor s?i cu privire la hiliasm. Faptul c? Simbolul de credinu? niceo-
constantinopolitan, la sfârşitul articolului al VII-lea a introdus
formula: „a c?rui împ?r?uie nu va avea sfârşit“, dovedeşte c? P?rinuii Bisericii au luat

atitudine de combatere a hiliasmului.
Încetând pentru o mare perioad? de timp, hiliasmul reapare în evul mediu, în
perioada Renaşterii şi Reformei sub nume de
„Milenarism“ (de la latinescul „mille“ = o mie). Dup? Reform? a fost susuinut de mai
mului teologi protestanui şi r?spândit apoi de mai multe grup?ri neo-confesionale mai
noi, printre care adventiştii, reformiştii, nazarinenii, martorii lui Iehova sau studenuii în
Biblie şi secer?torii sau creştinii ultimelor zile care spun c? ei sunt zeloşii lucr?tori pe
care Hristos i-a tocmit în via Sa în „perioada de o mie de ani“.
Pentru a vedea mai îndeaproape netemeinicia milenar?, ne vom referi la
însuşi textul biblic pe care ei îl iau ca temei al propov?duirii lor. Singurul loc din
Noul Testament este capitolul 20 din cartea Apocalipsei. Citind cu atenuie
textul şi confrun- tându-l cu textul original redat în limba greac?, remarc?m c?
în acest text traducerea corect? este cu „mii de ani“ şi nu cu „o mie de ani“.
Milenariştii susuin c? împ?r?uia de o mie de ani începe cu învierea „cea
dintâi“ a celor drepui (care fireşte sunt ei) şi cu
„moartea cea dintâi“ a celor p?c?toşi. Satana va fi legat şi nu va
mai avea nici o putere. În acest timp cei drepui vor fi al?turi de Iisus o mie de ani,
dup? care diavolul va fi dezlegat o vreme şi-i va pierde pe mului. Apoi cea de a doua
înviere va fi rezervat? p?c?toşilor care vor fi judecaui şi pedepsiui cu „moartea a
doua“,adic? cu nimicirea în iad. Cei ce beneficiaz? de prima înviere, nu vor avea parte
de moarte şi vor fi veşnic vii, iar diavolul nu va avea putere asupra lor. Prin urmare, în
interpretarea milenarist? sunt nu numai dou? morui şi dou? învieri, ci şi dou? împ?r?
uii ale lui Dumnezeu: cea propov?duit? de Sfântul Ioan Botez?torul şi înf?ptuit? de
Iisus, precum şi cea de o mie de ani. Ori,dup? m?rturisirea Sfintei Scripturi, împ?r?uia
lui Dumnezeu nu poate fi decât una singur?.
Aceast? greşeal? provine din traducerea greşit? pe care o fac milenariştii,
traducând cu „o mie de ani“, în loc de „mii de ani“ textul original aflat în
capitolul 20 din cartea Apocalipsei. Traducând corect textul Apocalipsei cu
„mii de ani“, se încadreaz? armonic, f?r? nici un fel de dificultate în înv?u?tura
Noului Tes- tament despre împ?r?uia lui Dumnezeu, propov?duit? de Sfântul
Ioan Botezatorul şi înf?ptuit? de Mântuitorul prin întruparea, patimile, moartea
şi învierea Sa.
Astfel diavolul este legat prin moartea Domnului când s-a coborât la iad (I Petru
3, 9). Apoi prin învierea Sa din morui,
418
Capitolul doi
Mântuitorul deschide posibilitatea învierii celor drepui împreun? cu El. Cine sunt
aceştia? Sfântul Apostol Pavel ne spune clar c? sunt toui cei care au primit Botezul
creştin: „Au nu ştiui c? toui câui în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-
am botezat? Deci ne-am îngropat cu El în moarte prin botez, pentru ca, precum
Hristos a înviat din morui prin slava Tat?lui, aşa s? umbl?m şi noi întru înnoirea vieuii;
c?ci dac? am fost altoiui pe El prin asem?narea moruii Lui, atunci vom fi p?rtaşi ai
învierii Lui“ (Romani 6, 3-5).
Deci, împ?rauia lui Dumnezeu care dureaz? mii de ani începe odat? cu întruparea
Mântuitorului, iar odat? cu s?vârşirea primului Botez prin pogorârea Sfântului Duh la
Cincizecime, se întemeiaz? ea pe p?mânt, prin Biseric?: „Iar ei auzind aceasta au fost
p?trunşi la inim? şi au zis c?tre Petru şi ceilalui Apostoli: „b?rbaui fraui, ce s? facem?
Iar Petru a zis c?tre ei: poc?iui-v? şi s? se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus
Hristos spre iertarea p?catelor voastre şi veui primi darul Duhului Sfânt“ (Fapte 2, 37–
38). Împ?r?uia lui Dumnezeu are un caracter spiritual, este
„pace, dreptate şi bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14, 17).
Membrii acestei împ?r?uii sunt cei botezaui, fiindc? aceştia sunt
ren?scuui la o viau? nou?, lipsit? de p?cat, prin harul divin: „De
nu se va naşte cineva din ap? şi din Duh nu va putea s? intre în împ?r?uia lui
Dumnezeu“ (Ioan 3, 5).
Din textul Apocalipsei se observ? c? primei învieri îi corespunde prima moarte,
cea natural?, când trupul se desparte de suflet, şi când, în urma judec?uii particulare
cei ce au înviat împreun? cu Hristos prin credinu?, har şi fapte bune vor cunoaşte şi
fericita comuniune cu El. Acest fapt ni-l spune chiar Mântui- torul: „Adev ?rat, adev?rat
zic vou?: cel care ascult? cuvântul meu şi crede în cel ce m-a trimis are viaua veşnic?
şi la judecat? nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viau?. Adev?rat, adev?rat zic
vou? c? vine ceasul şi acum este când moruii vor auzi glasul Fiului Omului şi cei care
vor auzi vor învia“ (Ioan 5, 24-25). Din acest text reuinem cuvintele: „vine ceasul şi
acum este“, adic? în timpul activitauii Domnului pe p?mânt, când a întemeiat împ?
rauia lui Dumnezeu, când pentru toui a fost deschis? uşa mântuirii.
Textul Apocalipsei vorbeşte apoi de a doua venire a Domnului pentru a întemeia o
nou? împ?r?uie. Semnul ei va fi dezlegarea pentru o scurt? perioad? de timp a
diavolului. Am v?zut c? mai întâi diavolul a fost legat pentru a se întâmpina împ ?r?uia
lui Dumnezeu pe p?mânt. Apoi din nou se va dezlega. Când? Atunci când Domnul va
veni s? judece „viii şi moruii“, adic? cu prilejul parusiei, sau a celei de a doua veniri a
Domnului. Aceast?
dezlegare a diavolului este ar?tat? de Mântuitorul şi Sfinuii Apos- toli prin

indicarea semnelor care vor preceda parusia (Vezi: Matei 24, 22; II Tesaloniceni
2, 2–10; I Ioan 2, 18; Apocalipsa 2, 3 –7). La a doua venire o Domnului cei p?c?
toşi repartizaui la stânga vor c?dea în osânda veşnic?. Apoi diavolul şi
moartea vor fi nimicite. Acelaşi lucru îl spune Mântuitorul vorbind despre
Judecata din urm? (Matei 25, 35–46), precum şi Sfântul Apostol Pavel
referindu-se la cele mai din urm? evenimente ale existenuei:
„...Dup? aceea (urmeaz?) sfârşitul, când Domnul va preda împ?r?uia lui
Dumnezeu şi Tat?lui, când va desfiinua orice domnie şi orice st?pânire şi orice
putere. C?ci El trebuie s? împ?r?ueasc? pân? ce va pune pe toui v r ?jmaşii s?
i sub picioarele Sale. Vr?j ma şul cel din urm? care va fi ni m ic it este
moartea“ (I Corinteni 15, 24–26).
Propov?duind dou? împ?r?uii şi dou? parusii ale Domnului, precum şi dou? învieri,
milenariştii contravin înv?u?turii Mântu- itorului, fiindc?:
ñ Mântuitorul nu ne descopere decât o singur? împ?r?uie a
lui Dumnezeu care „nu este din lumea aceasta“ (Ioan 18, 36), dar este în lumea
aceasta şi pentru lumea aceasta, nedeterminat? tem- poral, peste care nu poate fi
suprapus? o alt? împ?r?uie care s? dureze o mie de ani.
ñ Dup? a doua venire a Mântuitorului nu va mai exista viau? trupeasc?,
fiindc? trupurile vor învia şi vor fi duhovniceşti ( I Corinteni 15,
44).
ñ Mântuitorul ne arat? c? va fi o singur? judecat?, când va fi desp?ruirea
celor ce au „f?cut cele bune, spre învierea vieuii, iar cei ce au f?cut
rele, spre învierea judec?uii“ (Ioan 5, 28–29); va fi un singur seceriş
atât pentru grâu, cât şi pentru neghin? (Matei 13, 30); în acelaşi
timp va veni Mirele, atât pentru fecioarele înuelepte, cât şi pentru
cele nebune (Matei 25, 1-13); în sfârşit, o singur? dat? va veni St?
pânul s? cear? r?spuns celor c?rora le-a încredinuat talanuii (Matei
25, 14–30) şi o singur? dat? va cere socoteal? tuturor lucr?torilor
din via Sa (Matei 21, 31–41).
ñ Asocierea
Aderenuii ereziilor hiliaste şi milenariste d?uneaz? înv?u?turii Mântuitorului, ad?ugând

şi alte formul?ri greşite cu privire la Persoana Sa divin-uman?, la Sfânta Treime, la
suflet, în problema
420
Capitolul doi
iadului, etc., mului dintre ei promovând doctrine antisociale şi antistatale.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? Sfânta Scriptur? nu face pomenire de „împ?r?uia
de o mie de ani“, ci de „împ?r?uia de mii de ani“, care se realizeaz? în Biseric? şi se
des?vârşeşte în viaua viitoare.
ñ Aplicarea
Dat fiind faptul c? milenarismul reprezint? o interpretare greşit? a Sfintei Scripturi, iar
sectele milenariste furnizeaz? înv?u?turi d?un?toare Evangheliei, având în acelaşi
timp şi un caracter an- tisocial, credincioşii trebuie s? aibe în atenuie mai multe
orient?ri practice:
ñ --
ñ S? citeasc? Sfânta Scriptur? folosind totdeauna ediuiile tip?rite cu
aprobarea Sfântului Sinod, unde traducerea este corect?.
ñ S? aib? în atenuie şi s? nu se lase duşi în eroare de greşelile
milenariste, atât sub aspectul credinuei, cât şi sub aspect social.
Dumnezeu Duhul Sfânt
În primul articol al Simbolului de credinu? m?rturisim pe Dum- nezeu Tat?l. Începând

cu articolul II şi pân? la articolul VII m?r- turisim credinua în Dumnezeu Fiul. În
articolul VIII, m?rturisind credinua în Duhul Sfânt, spunem: „?i întru Duhul Sfânt,
Domnul de viau? f?c?torul, care din Tat?l purcede, care împreun? cu Tat?l şi cu Fiul
este închinat şi m?rit, care a gr?it prin prooroci“.
ñ Anunuarea temei
Pe temeiul acestei m?rturisiri de credinu?, vom vedea în cele ce urmeaz? care este
înv?u?tura despre Dumnezeu Duhul Sfânt.
ñ Tratarea
Din m?rturisirea pe care o facem în Simbolul de credinu? recunoaştem c? Duhul Sfânt

este „Domn“, adic? Dumnezeu, de o fiinu? cu Tat?l şi cu Fiul, adic? una din
Persoanele Sfintei Treimi.
Sfânta Carte ne arat? prezenua Duhului Sfânt fie în lucrarea Sfintei Treimi, fie în
lucrare proprie.
Astfel, în Vechiul Testament când întâlnim vorbindu-se despre lucrarea lui
Dumnezeu, exprimat? la plural, ne d?m seama c? este vorba de lucrarea Sfintei
Treimi, adic? Tat?l, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşa avem exprimat? hot?rârea: „s? facem om
dup? chipul şi asem?narea noastr?“ (Facere 1, 26); „Iat?, Adam s-a f?cut ca unul
dintre noi “(Facere 3, 22). Numele Sfântului Duh apare al?turi şi egal cu Cel al Tat?lui
şi Fiului atunci când înainte de în?luarea la cer a Domnului, Sfinuii Apostoli sunt trimişi
s? boteze în numele Tat?lui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt (Matei 28, 19). În lucrare
proprie Duhul Sfânt este prezent în Vechiul Testa-
ment la creauie, când se purta deasupra apelor spre a aduce în creauie ordinea şi
viaua (Facerea 1, 2). De aici vedem c? Duhul este de viau? f?c?torul, adic? principiul,
sau încep?torul vieuii.
Ca unul care „gr?ieşte prin prooroci“, El comunic? despre venirea Mântuitorului,
ar?tând chiar şi darurile Sale, care vor fi rev?rsate peste „Vl?starul din tulpina lui
Iesei“, adic? peste Mesia (Isaia 11, 1 –2).
Apoi cu prilejul z?mislirii Fiului, Duhul Sfânt se revars? peste Sfânta Fecioar?
spre a putea primi şi naşte pe Fiul lui Dumnezeu (Luca 1, 35).
La Cincizecime Duhul Sfânt se pogoar? sub forma v?zut? a limbilor ca de foc
peste Sfinuii Apostoli, întemeind Biserica lui Dumnezeu, câştigat? de Fiul prin jertfa
Sa. Duhul r?mâne prezent şi lucr?tor în Biseric?, prin darurile rev?rsate asupra credin-
cioşilor, ca şi prin harul mântuitor al Sfintelor Taine.
Putem cunoaşte mai îndeaproape Persoana Sfântului Duh din descoperirea pe
care ne-o face Fiul.
Astfel, cunoaştem c? Duhul Sfânt este de o fiinu? cu Tat?l, fiindc? purcede de la
Tat?l. El este Mângâietorul, Duhul Adev?rului, trimis în numele Fiului spre a des?vârşi
lucrarea Sa mântuitoare, punându-i pe credincioşi în comuniune cu Tat?l şi cu Fiul
(Ioan 15, 26; 14, 16; 16, 13). Faptul c? Duhul purcede de la Tat?l înseamn? c? nu a
fost niciodat? Tat?l şi Fiul f?r? Duhul Sfânt; c? purcederea nu s-a produs odat? cu
naşterea Fiului din Tat?l, asemenea — spun Sfinuii P?rinui — dup? cum raza şi lu-
422
Capitolul doi
mina sunt din acelaşi soare, sau lumina şi c?ldura din acelaşi foc, f?r? a se confunda
una cu alta.
Deşi Duhul este trimis ca s? continue lucrarea mântuitoare a Fiului şi s? o des?
vârşeasc? prin sfinuirea credincioşilor, nu înseamn? c? Duhul a fost desp?ruit
vreodat? de Fiul, sau c? des?vârşeşte lucrarea Fiului independent de Tat?l. Aşadar,
Fiul are pe Duhul din eternitate, datorit? faptului c? sunt de aceeaşi fiinu?. De aceea
prin întruparea Fiului, Duhul intr? în umanitatea lui Hristos, lucrând împreun? cu El
mântuirea omului.
Pe de alt? parte, Duhul lumineaz? sufletele celor care recunosc pe Fiul lui
Dumnezeu, spre a intra în comuniune cu El. Sfântul Apostol Pavel arat? c? „nimeni nu
poate s? zic?: Domnul Iisus (adic? s? m?rturiseasc? Dumnezeirea lui Iisus) decât în
Duhul Sfânt“ (I Corinteni 12, 3). De aici vedem c? mântuirea noastr? este în Hristos.
Dar la ea ne conduce totdeauna Duhul Sfânt. De altfel întreaga activitate a Domnului
Iisus s-a desf?şurat prin lucrarea Sfântului Duh. Cartea Sfânt? ne arat? cu privire la
cuvintele pe care le rostea Iisus c? au „puterea şi viaua Duhului“ (Ioan 6, 63), iar cei
care le ascult? cred în Fiul şi renasc la o viau? nou?, duhovniceasc? „prin ap? şi Duh“,
devenind membri
ai Împ?r?uiei lui Dumnezeu (Ioan 3, 5), fiindc? „ce este n?scut
din trup, trup este şi ce este n?scut din Duh, duh este“ (Ioan 3, 8). Mântuitorul arat?
desluşit c? Duhul lui Dumnezeu este prezent şi lucr?tor în activitatea Sa mântuitoare:
„Dac? eu cu Duhul lui Dumnezeu scot demonii, iat? a ajuns la voi împ?r?uia lui Dum-
nezeu“ (Matei 12, 28). Sfântul Grigorie de Nazianz arat? c? Sfântul Duh ne pune
mereu în leg?tur? şi în comuniune cu Hristos, cu opera Sa mântuitoare adus? pentru
noi: „Se naşte Hristos, Duhul îi este premerg?tor. Se boteaz? Hristos, Duhul îi este m?
rturisitor. S?vârşeşte minuni Hristos, Duhul îl însoueste. Se urc? Hristos la cer, Duhul
îi este urmaş“.
Dup? moartea, învierea şi în?luarea Domnului la cer, Duhul Sfânt ne pune în
comuniune cu umanitatea îndumnezeit? a Fiului, f?când vie lucrarea harului divin.
Astfel, la Cincizecime Duhul Sfânt se pogoar? în limbi de foc peste Sfinuii Apostoli
luminându-le mintea şi dându-le putere de a propov?dui pe Hristos. În acelaşi timp „i-a
p?truns la inim?“ şi pe cei care ascultau cuvântul, determinându-i s? primeasc? şi s?
intre în comuniune cu Hristos, întemeindu-se astfel odat? cu primirea Botezului Sfintei
Treimi, Biserica. Duhul r?mâne în Biseric?, f?când ca harul mântuitor s? sporeasc?
printr-o mare bog?uie de daruri „spre zidirea Trupului lui Hristos “(Efeseni 4, 11–12) şi
spre sfinuirea lumii.
Ce ne spune Simbolul de credinu? despre Duhul Sfânt? (C? este Domnul de viau? f?
c?torul). Ce înseamn? aceasta? (C? este Dum- nezeu adev?rat, de o fiinu? cu Tat?l şi
cu Fiul, şi c? prin El creauia a primit viau?). Ce putem deduce de aici? (C? este la fel
ca Dum- nezeu Tat?l, atotputernic şi veşnic). Din trimiterea Sfinuilor Apostoli de a
boteza în numele Tat?lui, al Fiului şi al Duhului Sfânt (Matei 28, 19), ce putem deduce
cu privire la raportul dintre Duhul Sfânt şi celelalte dou? Persoane ale Sfintei Treimi?
(C? este egal cu Ele, c? împreun? alc?tuiesc Sfânta Treime şi c? deopotriv? li se
cuvine aceeaşi cinstire din partea noastr?). Am v?zut c? Duhul Sfânt înc? de la z?
mislirea Fiului a fost totdeauna prezent în activitatea de mântuire a lumii. Cum a fost
aceast? prezenu?? (Duhul este al?turi de Fiul în opera de mântuire. El ne conduce
totdeauna la mântuirea pe care a realizat-o Fiul, iar prin lucrarea sfinuitoare a Duhului
noi dobândim mântuirea în Hristos. Aceasta nu înseamn? c? Fiul nu poate s?vârşi, în
calitate de Cap al Bisericii, singur mântuirea noastr?, dar orice lucrare a Persoanelor
Sfintei Treimi nu se realizeaz? izolat şi independent una fau? de alta, ci într-o
comuniune de acuiune. Datorit? faptului c? Tat?l, Fiul şi Duhul Sfânt au aceeaşi fiinu?,
orice lucrare se s?vârşeşte totdeauna cu participarea Tat?lui, Fiului şi Duhului Sfânt).
Ce ne mai spune Crezul în leg?tur? cu Duhul Sfânt? (C? purcede de la Tat?l). Ce
însemneaz? purcederea? (Noi nu putem p?trunde cu mintea aceast? tain?. O m?
rturisim pe baza descoperirii Fiului şi spunem c? Duhul purcede din veci din Tat?l; c?
nu a fost niciodat? Tat? şi Fiu f?r? Duhul Sfânt şi c? purcederea s-a produs odat? cu
naşterea Fiului din Tat?l. De aici putem vedea mai bine c? Duhul Sfânt are aceeaşi
natur? dumnezeiasc? ca şi Tat?l şi ca Fiul). Ce înseamn? trimiterea Duhului în numele
Fiului? (Înseamn? c? Duhul Sfânt des?vârşeşte în timp opera de mântuire şi sfinuire,
întemeind Biserica, „Trupul tainic al Domnului“. Credincioşii intr? în comuniune cu
Hristos, devin membrele Trupului S?u tainic, prin harul Sfintelor Taine, care reprezint?
lucrarea Sfântului Duh). Unii creştini spun c? Duhul purcede şi de la Fiul. Avem vreo
dovad? în acest sens? (Nu avem nici o m?rturie a Scripturii spre a confirma aceast?
afirmauie, de aceea spunem ca Duhul purcede de la Tat?l. Aceasta este m?rturia
expres? a Fiului).
424
ñ Asocierea
Capitolul doi
Datorit? faptului c? cele trei Persoane Dumnezeieşti au aceeaşi fiinu?, ele au şi

aceeaşi lucrare. Dac? harul izvor?şte din fiinua Treimii, înseamn? c? el reprezint?
lucrarea unic? a Celor Trei Persoane. Precum harul este unul, tot astfel şi lucrarea lor
este una. Pe drept cuvânt putea spune Sfântul Grigorie de Nissa: „Nu se poate cugeta
la Tat?l f?r? Fiul, nu se concepe Fiul f?r? Duhul Sfânt. C?ci e imposibil a se ajunge la
Tat?l f?r? a fi ridicat de Fiul şi e imposibil a numi pe Iisus Domn decât în Duhul Sfânt“.
Aşadar, unde este Duhul, este şi Fiul, adic? Sfânta Treime. Prin Duhul noi vedem
întreag? Sfânta Treime, iar prin harul comunicat nou? prin Duhul, intr?m în
comuniunea Sfintei Treimi. „Astfel... fiecare dintre lucr?ri este Tat?l şi Fiul şi Duhul
Sfânt“, spune Sfântul Grigorie Palama.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? Duhul Sfânt este Dumnezeu adev?rat de o fiinu?
cu Tat?l şi cu Fiul, purcede din Tat?l înainte de veci; des?vârşeşte lucrarea Tat?lui şi
Fiului şi este trimis de Fiul de la Tat?l în timp, spre a sfinui lumea prin harul necreat al
Sfintei Treimi şi împreun? lucrare cu Tat?l şi cu Fiul.
ñ Aplicarea
Cu privire la viaua noastr? duhovniceasc? reuinem c?:

ñ Duhul Sfânt lucreaz? necontenit în viaua Bisericii, harul mântuitor al
Sfintelor Taine spre sfinuirea credincioşilor.
ñ Prin sfintele ierurgii, darurile Sfântului Duh se revars? ca tot atâtea
binefaceri asupra vieuii credincioşilor, asupra caselor lor, asupra
naturii şi firii înconjur?toare, spre a sfinui întreaga creauie,
eliberând-o din blestemul p?catului şi al stric?ciunii.
ñ Biserica învau? pe credincioşi s? cear? în rug?ciune prezenua
Sfântului Duh spre a-i înt?ri în ispite şi spre a le sfinui viaua. (A se
vedea rug?ciunea „Împ?rate ceresc“). La fel, Bise- rica a rânduit
cinstirea pogorârii Sfântului Duh prin praznicul împ?r?tesc al
Rusaliilor, sau Cincizecimii, la şapte s?pt?mâni dup? Paşti.
Se va rosti cu credincioşii rug?ciunea „Împ?rate ceresc“.
--
Biserica şi însuşirile ei
Care sunt principalele înv?u?turi de credinu? pe care le cunoaştem şi le m?rturisim în
simbolul de credinu?? (Cele referitoare la Dum- nezeu, Unul în fiinu? şi întreit în
Persoane). În câte articole este cuprins? aceast? înv?u?tur?? (În primele 8 articole).
Ce ne spune în continuare articolul 9 din simbolul de credinu?? (Ne spune
„într-una Sfânt?, Soborniceasc? şi Apostoleasc? Biseric?).
ñ Anunuarea temei
Vom vedea în continuare înv?u?tura despre Biseric? şi însuşirile ei.
ñ Tratarea
Faptul c? Simbolul de credinu? vorbind despre Dumnezeu, Unul

în fiinu? şi întreit în Persoane, ne aminteşte şi de Biseric?, nu
este întâmpl?tor. Aceasta înseamn? c? Biserica este opera sau lucrarea Sfintei Treimi.
Apoi, m?rturisirea unui botez spre iertarea p?catelor în Biseric?, înseamn? c? Biserica
face vie lucrarea harului divin necreat al Sfintei Treimi, care se împ ?rt?şeşte
credincioşilor prin Sfintele Taine. Menuionarea Sfintei Treimi, şi a botezului, subliniaz?
c? toui cei botezaui în numele Sfintei Treimi devin membri ai Bisericii.
Se pune întrebarea: când a fost întemeiat? Biserica? Sfântul Pavel se refer? la
„Biserica lui Dumnezeu pe care Mântuitorul a câştigat-o „cu sângele S?u“ (Faptele
Apostolilor 20, 28).
Odat? cu r?scump?rarea şi înfierea am primit şi harul prin umanitatea lui
Hristos înviat şi în?luat la cer. Dac? Biserica a
„câştigat-o“ Domnul prin jertfa Sa, şi dac? harul Sfintei Treimi îl primim tot în urma
jertfei Sale, înseamn? c? Biserica este continuarea operei de transmitere a harului
pentru sfinuirea acelora care cred şi ader? la jertfa Domnului. Pe de alt? parte,
Biserica înseamn? o comunitate, deoarece credinciosul este asemenea unei ml?diue
care se leag? de viu? (Ioan 15, 1–9). Viua este Hristos, iar credincioşii sunt ml?diuele.
Ei alc?tuiesc Trupul lui Hristos, avându-L Cap şi Viau? de sfinuenie pe El. Aceeaşi
sev?, acelaşi har care izvor?şte din Sfânta Treime îi leag? pe cei care primesc r?
scump?rarea, înfierea şi iertarea mântuitoare a jertfei Domnului,
426
Capitolul doi
iar credincioşii asemeni ml?diuelor aduc road? în aceeaşi comuniune. Aceast?

„apropiere într-un Duh“ s-a pecetluit în ziua Cincizecimii, odat? cu pogorârea Duhului
Sfânt. Atunci s-a întemeiat prima comunitate a celor ce s-au împ?rt?şit cu botezul
Sfintei Treimi, cu harul divin necreat, în comuniune de iubire şi primire a aceloraşi
Sfinte Taine (Faptele Apostolilor 2, 1–43).
Membrii Bisericii devin toui cei care au primit harul Duhului Sfânt prin botez, şi îl
primesc necontenit prin celelalte Sfinte Taine. Prin lucrarea Duhului Sfânt Biserica
împlineşte activitatea mântuitoare a Domnului, fiind Trupul S?u tainic. Mântuitorul r?
mâne Capul ei, iar credincioşii membrele acestui Trup. „El este Capul Trupului care
este Biserica“ (Coloseni 1, 18–24; Efeseni 1, 22; I Corinteni 10, 17) ar?tat? Sfântului
Apostol Pavel. Hristos lucreaz?, prin harul sfinuitor al Sfântului Duh, unitatea de iubire
a membrelor, iar Duhul prin darurile Sale, zideşte necontenit Trupul lui Hristos (Efeseni
4, 12), „c?ci dup? cum trupul este unul şi are m?dulare multe şi toate m?dularele unui
trup, deşi sunt multe, sunt un trup, aşa şi Hristos. Pentru c? într-un Duh ne-am botezat
noi toui...“ (I Corinteni 12, 12–13).
Prin urmare, Hristos ca şi Cap al Bisericii, o conduce, iar
„Duhul de viau? f?c?torul“ o însufleueşte. De aici vedem c? fiinua
Bisericii are un caracter teandric, adic? divin? şi uman?. Aspectul divin este harul
Sfintei Treimi, aspectul uman îl constituie oamenii. Biserica este îns? comuniunea
oamenilor care îşi sfinuesc viaua împ?rt?şindu-se mereu de viaua divin?. ?i cum
Sfânta Treime reprezint? o comuniune des?vârşit? de sfinuenie, aceasta se transmite
prin harul necreat al Sfintei Treimi, Bisericii ca şi comunitate care m?rturiseşte aceeaşi
credinu? şi se împ?rt?şeşte din acelaşi har divin. Altfel spus Biserica este poporul lui
Dum- nezeu, un popor nou, ieşit din lumea p?catului şi dornic s? se împ?rt?şeasc? de
darurile sfinueniei lui Dumnezeu.
Biserica continu? peste veacuri opera întrup?rii lui Hristos în lume. Cu fiecare
credincios care primeşte Botezul se întrupeaz? din nou Hristos. Pentru acest motiv,
fiecare credincios trebuie s? fie conştient de faptul c? este un „hristofor“, adic? un
„purt?tor de Hristos“, şi c? trebuie s? r?mân? s? arate lumii p?catului c? el este şi un
„hristofil“, adic? un iubitor de Hristos. Altfel spus s? arate lumii prin viaua sa, viaua lui
Hristos, întrupându-L asfel pe Hristos în sine.
Biserica are o parte v?zut? şi alta nev?zut?. Partea nev?zut? este însuşi Capul ei,
care o sfinueşte necontenit prin harul Sfântului Duh şi prin multiplele Sale daruri împ?
rt?şite
credincioşilor. Tot nev?zuui, dar prezenui sunt şi îngerii ( I Corinteni 11, 10).
Partea v?zut? o constituie membrii Bisericii aflaui în „lupta cea bun?“ (II Timotei
4, 6), pentru a primi cununa biruinuei veşnice. Biserica îi cuprinde deopotriv? şi pe cei
trecuui la cele veşnice, pe cei adormiui întru n?dejdea învierii, menuinându-se astfel o
continu? unitate de iubire între cei aflaui în drum spre mântuire şi cei trecuui la cele
veşnice. Pe de alt? parte, prin Sfinuii ei, Biserica mijloceşte c?tre Dumnezeu pentru
nevoile şi biruinua duhovniceasc? a celor aflaui în viau?.
Nu trebuie excluşi din comuniunea Bisericii credincioşii înclinaui spre p?cat,
„fiinc? cei bolnavi au nevoie de doctor, iar nu cei s?n?toşi“ (Matei 9, 12). Numai
ereticii şi schismaticii, adic? cei ce m?rturisesc alt? credinu? şi cei ce s-au îndep?rtat
de rânduiala Bisericii, se exclud din comuniunea bisericeasc?. De fapt se autoexclud
ei prin faptul c? m?rturisesc alt? credinu? şi îşi stabilesc alte reguli de viau? creştin?.
Privitor la membrii Bisericii, protestanuii şi neoprotestanuii susuin c? Biserica este
o comuniune a sfinuilor pe care numai Dumnezeu îi ştie, şi pe care El i-a ales şi i-a
predestinat s? fie
p?rtaşi harului divin, iar cei p?c?toşi nu pot face parte din
Biseric?. Aceasta nu înseamn? îns? c? p?c?toşii trebuie excluşi din calitatea lor de
membrii ai Bisericii. Într-o m?sur? mai mic? sau mai mare toui sunt p?c?toşi „Nu este
om care s? fie viu şi s? nu greşeasc?...“, iar „în cer va fi mai mare bucurie pentru un p?
c?tos care se întoarce, decât pentru 99 de drepui...“ (Luca 15, 7).
Din Simbolul credinuei am v?zut c? însuşirile Bisericii sunt urm?toarele: „una,
sfânt?, soborniceasc? şi apostoleac?“.
Biserica este una, fiindc? Unul este Capul ei şi un singur har necreat al Sfintei
Treimi sfinueşte pe credincioşi. Este „un Domn, o credinu?, un Botez“ (Efeseni 4, 5).
Se pune întrebarea: dac? Biserica este una, cum explic?m faptul c? auzim de
existenua mai multor Biserici?
Într-adev?r, creştinii s-au împ?ruit, s-au divizat, dar „Hristos nu s-a împ?ruit“ (I
Corinteni 1, 13). Biserica este Trupul tainic al Domnului, iar „Iisus Hristos este acelaşi
ieri şi azi şi în veci“ (Evrei 13, 8). Biserica nu poate fi împ?ruit?, fiindc? ea r?mâne
peste veacuri „stâlpul şi temelia adev?rului“ (I Timotei 3,15). În ea s?l?şluieşte „Duhul
Adev?rului“. Capul ei, Hristos este „calea, adev?rul şi viaua“ (Ioan 14, 6), iar adev?rul
nu poate fi nici împ?ruit, nici înlocuit.
Biserica este sfânt?, deoarece „Hristos a iubit Biserica Sa, şi s-a dat pe Sine
pentru ea, ca s? o sfinueasc?, cur?uind-o cu baia
428
Capitolul doi
apei prin cuvânt, ca s? şi-o înf?uiseze m?rit?, neavând nici o zbârcitur?, sau altceva
de acest fel, ci ca s? fie f?r? prihan? (Efeseni 5, 25–27).
Biserica este soborniceasc?, sau universal?, fiindc? orice om poate deveni
membru al Bisericii f?r? nici o deosebire de neam, limb?, ras?, stare social?,
etc. „Nu mai este elin, nici iudeu, nici t?iere împrejur, nici net?iere împrejur,
barbar, scit, rob sau slobod, ci toate întru toui Hristos“ (Galateni 3, 28–29;
Coloseni 3, 11). Biserica cuprinde toate neamurile fapt ce rezult? din
porunca dat? de Mântuitorul Sfinuilor Apostoli: „Mergeui în toat? lumea şi
propov?duiui Evanghelia la toat? f?ptura“ (Marcu 16, 15). Biserica este
apostolic? pentru c? înv?u?tura o are de la Sfinuii
Apostoli care sunt martorii Cuvântului (Faptele Apostolilor 1, 8). Ea este zidit? pe
temelia Apostolilor, „piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos“ (Efeseni 2,
20). Aposto- licitatea Bisericii se transmite prin succesiunea ierarhiei bisericeşti adic?
prin: episcopi, preoui, diaconi.
Când a luat fiinu? Biserica? (Odata cu jertfa Mântuitorului). Când
a fost constituit? ca şi comunitate a credincioşilor? (La Cincizecime, odat? cu

pogorârea Sfântului Duh, când s-a s?vârşit primul Botez creştin). Care este raportul
Mântuitorului fau? de Biseric?, ca Trup al S?u? (Prin umanitatea lui Hristos Biserica
primeşte harul necreat al Sfintei Treimi, ca lucrare a Duhului Sfânt, în scopul sfinuirii
credincioşilor prin Sfintele Taine). Pe lâng? activitatea sfinuitoare, ce alte activit?ui
îndeplineşte ierarhia bisericeasc? în calitate de continuatoare a activit?uii Sfinuilor
Apostoli în lume? (Activitatea profetic? a Domnului, de propov?duire a cuvântului lui
Dumnezeu precum şi activitatea
„împ?r?teasc?“, de conducere a credincioşilor pe drumul mân- tuirii). Care sunt
însuşirile Bisericii? (Biserica este una, sfânt?, soborniceasc? şi apostoleasc?).
ñ Asocierea
În Vechiul Testament Biserica a fost asem?nat? cu corabia lui Noe care salveaz? de la
moarte. Mirele şi mireasa din Cântarea Cânt?rilor reprezint? tocmai leg?tura dintre
Hristos şi Biseric?. Profeuii Vechiului Testament vorbesc de Biseric? „mireasa lui
Hristos“ sub forma unui „cer nou şi p?mânt nou“ (Isaia 45, 17) sau de un leg?mânt nou
şi o comuniune universal? şi veşnic?
(Isaia 2, 2; Ieremia 31, 31–34). Biserica îndeplineşte lucrarea de mântuire prin

slujirea lumii, aşa dup? cum „Hristos nu a venit s? I se slujeasc?, ci ca s?
slujeasc? El“ (Marcu 10, 45). În felul acesta ea este şi „slujitoare“, activând
adic? pentru promovarea a „toate câte sunt adev?rate, câte sunt cinstite, câte
sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi
orice laud?“ (Filipeni 4, 8).
ñ Generalizarea
Din cele mai sus tratate vedem c? Biserica este comunitatea cre- dincioşilor care alc?
tuiesc Trupul tainic al Domnului, dobândind mântuirea prin harul Sfântului Duh primit
prin Sfintele Taine, şi stând sub cârmuirea v?zut? a ierarhiei bisericeşti.
ñ Aplicarea
--
Datoriile creştinului fau? de Biseric? sunt cuprinse în cele nou? porunci bisericeşti. În
esenu? ele cuprind datoria de a participa la viaua Bisericii, prin împ?rt?şirea cu
Sfintele Taine mai ales în cele patru mari posturi, sau cel puuin în Postul Sfintelor
Paşti; frecventarea serviciilor religioase, în special a Sfintei Liturghii, cinstirea ierarhiei
bisericeşti, p?strarea cu evlavie a înv?u?turii Bisericii; cultivarea duhului de pace şi
buna înuelegere cu toui creştinii şi cu toui oamenii, pentru împlinirea testamentului de
unitate l?sat de Domnul Iisus Hristos, Capul Bisericii.
Natura şi lucr?rile harului divin
C?zut în p?cat şi rupând leg?tura cu Creatorul s?u, omul nu se putea ridica la

comuniunea cu Dumnezeu prin propriile lui puteri. Pentru salvarea omului a
trimis Dumnezeu „la plinirea vremii“ (Galateni 4, 4) pe însuşi Fiul S?u ca
prin Jertfa Sa s? ne r?scumpere din p?cat şi s? ne ofere în acelaşi timp
puterea de a deveni „fii ai lui Dumnezeu“, spre a-i împlini voia şi a ne des?-
vârşi viaua duhovniceasc?. „Ne-a f?cut vii — spune Apostolul — împreun? cu
Hristos prin har... ?i aceasta nu de la voi; a lui Dum- nezeu este darul“ (Efeseni
2, 8).
430
ñ Anunuarea temei
Capitolul doi
Vom vedea în cele ce urmeaz? care este natura şi lucr?rile harului divin.
ñ Tratarea
Am v?zut c? Sfântul Apostol Pavel arat? deosebit de clar c? harul divin este un dar al
lui Dumnezeu, f?r? de care nu putem ajunge la mântuire (Efeseni 2, 1–18).
„De nu se va naşte cineva de sus, spune Mântuitorul, nu va putea s? vad? Împ?r?
uia lui Dumnezeu... Cel n?scut din trup, trup este; cel n?scut din duh, duh este“ (Ioan
3, 3–5). Aceast? „naştere din duh“ ne vine „de sus“, de la Dumnezeu printr-o energie
necreat? care aparuine şi izvor?şte din fiinua Sfintei Treimi. Aceast? energie este
harul divin. Noi îl primim ca lucrare a Sfântului Duh prin umanitatea lui Hristos. În felul
acesta, harul este asemenea sevei care uneşte în aceeaşi comuniune de viau?
duhovniceasc? „ml?diua şi viua“, adic? pe credincios cu Hristos. Dac? nu ar fi viua, nu
ar putea exista nici ml?diua. „F?r? de mine nu puteui face nimic“, ne spune
Mântuitorul (Ioan 15, 1–6).
Pe de alt? parte, Mântuitorul ne arat? c? „nimeni nu poate s? vin? la Mine, de nu-l
va trage Tat?l...“ (Ioan 6, 44). Aceasta înseamn? c? harul începe opera de mântuire a
credinciosului şi tot el o şi des?vârşeşte. P?rinuii Bisericii ne ajut? s? înuelegem
aceast? înv?u?tur?, folosind imagini din viaua de toate zilele şi din mediul înconjur?
tor. Astfel, Sfântul Irineu arat? c? „precum un m?slin s?lbatic dac? nu se altoieşte, nu
aduce nici un fel de folos st?pânului s?u prin starea sa s?lbatic?, ci se taie şi se
arunc? în foc, ca un pom neroditor; aşa r?mâne şi omul care nu primeşte altoirea prin
credinu? (rev?rsarea Sfântului Duh), r?mâne ceea ce a fost mai înainte şi ce este:
carne şi sânge, şi ca atare, nu poate moşteni împ?r?uia lui Dumnezeu“. Sfântul
Macarie cel Mare arat? c? „precum peştele nu poate vieuui f?r? ap?, sau precum
nimeni nu poate umbla f?r? picioare, nu poate vedea f?r? ochi, vorbi f?r? limb?, sau
auzi f?r? urechi, tot astfel f?r? Domnul Iisus şi f?r? conlucrarea puterii dumnezeieşti,
nu este cu putinu? a înuelege tainele atotânuelepciunii dumnezeieşti şi a fi creştin
des?vârşit“. În sfârşit, Fericitul Augustin arat? c? „precum ochiul trupesc pe deplin s?
n?tos, nu poate vedea f?r? lumin?, tot astfel şi omul chiar de ar fi el pe deplin
îndreptat nu poate vieuui drept, de nu va fi ajutat de sus prin lumina ve şnic? a drept?
uii“ (Preot profesor
Ioan Mih?lcescu, «Dogma soteriologic?»— Bucureşti, 1928, p.32–33).

Deşi începe şi des?vârşeşte mântuirea ca un dar divin special, harul nu lucreaz?
prin constrângerea voinuei noastre libere, ci prin conlucrare, prin împreun? lucrarea ei.
Astfel spunem c? mântuirea este o lucrare „sinergic?“, sau „teandric?“. Aşa cum p?
catul a fost posibil s? apar? în fiinua omului datorit? voii sale libere de a alege între
bine şi r?u, la fel şi harul îns?n?toşeşte firea, asemenea unui medicament t?m?duitor,
dar nu lucreaz? în viaua noastr? decât dac? este primit de bun?voie. „Ambele
trebuiesc — remarc? un P?rinte al Bisericii — şi voinua noastr? şi ajutorul
dumnezeiesc; nici harul Duhului nu ajunge celor ce au bun?voinu?, nici voinua lipsit?
de aceast? putere nu poate aduna bogauia“. Sfânta Scriptur? ne prezint? imaginea
Mântuitorului care st? la uşa fiec?rui suflet şi bate. „De va auzi cineva glasul meu şi va
deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu mine“ (Apocalipsa 3, 20).
Am v?zut din cele de mai sus c? harul este primit de fiecare în mod gratuit, în
urma jertfei lui Hristos. El este apoi necesar pentru mântuire. Pe lâng? faptul c? harul
este gratuit şi necesar,
el mai este şi universal, în sensul c? se adreseaz?, ca mântuirea
îns?şi, oricui, fiindc? „Dumnezeu voieşte ca toui oamenii s? se mântuiasc? şi s? vie la
cunoştinua adev?rului“ (I Timotei 2, 4).
Harul reprezint? lucrarea sfinuitoare a Duhului Sfânt spre a face vie şi a
des?vârşi comuniunea noastr? cu Hristos şi prin Hristos cu Dumnezeu Tat?l,
întrucât „viaua noastr? este ascuns? cu Hristos în Dumnezeu“ (Coloseni 3, 3).
În felul acesta, harul este opera Sfintei Treimi, fiindc? „toate le lucreaz? Tat?l în
Fiul, prin Duhul Sfânt“. Iat? cum ne ajut? s? înuelegem mai bine aceast? tain?
Sfântul Simion Noul Teolog: „... ?i ce altceva este cheia cunoştinuei, dac? nu
harul Prea Sfântului Duh, care se d? prin mijlocirea credinuei? Acest har
deschide mintea noastr? încuiat? şi întunecat? şi pricinuieşte în ea cu adev?
rat cunoştinu? prin luminarea dumnezeiasc?. Uşa este Fiul, precum însuşi
zice: „Eu sunt uşa“ (Ioan 10, 9). Cheia uşii este Duhul Sfânt... şi casa este Tat?l,
c? „în casa Tat?lui meu — zice — multe l?caşuri sunt“ (Ioan 14, 2). Luaui seama
deci: dac? cheia nu deschide, uşa nu se deschide. ?i dac? uşa nu se deschide,
nu intr? nimeni în casa Tat?lui, cum zice Hristos însuşi: „nimeni nu vine la Tat?l
meu decât numai prin mine“. Fiindc? „toate le lucreaz? Tat?l în Fiul prin Duhul
Sfânt“, noi primim harul care izvor?şte din Sfânta Treime şi din umanitatea lui
Hristos cel înviat şi în?luat de-a dreapta Tat?lui, prin lucrarea Sfântului Duh.
Orice lucrare a
432
Capitolul doi
Tat?lui şi a Fiului este s?vârşit? de Duhul Sfânt. F?când vie lucrarea Fiului prin harul
Sfintei Treimi, harul îi este propriu, încât putem spune „harul Sfântului Duh“. Fiind
propriu Duhului, harul se mai numeşte şi „duh“, aşa dup? cum lucrarea poarta numirea
lucr?torului. De pild?, de la cuvântul „poet“, avem
„poezie“; de la „medic“ – „medicin?“; de la „episcop“ –
„episcopie“, etc. În felul acesta, profetul Isaia vorbind despre cele şapte daruri ale
Duhului Sfânt, le numeşte „duhuri“ (Isaia 11, 2). Fiindc? Duhul Sfânt este unul, la fel şi
harul este tot unul. Darurile harului sunt îns? multiple. Întrucât darurile corespund lucr?
rii harului, ele sunt infinite, fiindc? infinit? este şi lucrarea harului Duhului Sfânt. În
Biserica creştin? primar?, aceste daruri ale Sfântului Duh se numesc Harisme.
Cunoaştem c? prin primirea harului Sfântului Botez la Cincizecime, cei care au alc?tuit
prima comunitate creştin? au primit harul vorbirii în limbi. Mai târziu, aluii în Efes,
dup? ce devin creştini în urma primirii Botezului şi a „punerii mâinilor“ (adic? Taina
Mirului) primesc darul sau harisma vorbirii în limbi, şi a proorociei (Fapte 19, 1–7).
Harismele se generalizeaz? apoi în Biserica apostolic?, încât prezenua lor arat?
feluritele lucr?ri ale Duhului în Biseric?. Noi
le cunoaştem mai ales dup? enumerarea pe care o face Sfântul
Apostol Pa vel. Astfel, mai întâi sunt: Apostolii, profeuii, evangheliştii, înv?
u?torii, p?str?torii, cei care împart ajutoare, slujitorii, cei cu darul cârmuirii.
Apoi, cuvântul înuelepciunii, al cunoştinuei, sau înuelegerii, credinua f?c?toare
de minuni, facerea de minuni, vorbirea în limbi, t?lm?cirea limbilor, deosebirea
duhurilor (I Corinteni 12, 8–10; 28–30; Romani 12, 6–8; Efeseni 4, 11). Aşadar,
pe lâng? harul primit prin Sfintele Taine, cu efect specific fiec?reia dintre ele,
lucrarea harului se manifest? şi prin harisme, ca daruri speciale ale Sfântului
Duh. Ele reprezint?, într-o caracterizare sugestiv ?, „darul de nunt? cu care
Hristos şi-a împodobit Mireasa la Cincizecime“. Harismele reprezint? un dar
divin acordat de Duhul Sfânt numai anumitor persoane pe un timp limitat.
Acest dar supranatural al Duhului Sfânt se deosebeşte de darul sfinuitor. El
este acordat Bisericii în scop misionar, spre aducerea la credinu?, precum şi
pentru consolidarea credinuei, adic? pentru „zidirea Trupului lui Hristos“
(Efeseni 4, 12). Dac? harismele sunt date numai anumitor persoane, iar
Sfântul Apostol Pavel spune c? unele harisme se vor desfiinua, Apostolul
evidenuiaz? în schimb veşnicia dragostei, care le des?vârşeşte pe toate (I
Corinteni 13, 1-13), atât în viaua Bisericii, prin „slujire reciproc?“ (Galateni 5,
13), cât şi în viaua fiec?rui credincios chemat s? cultive roada Sfântului Duh.
„Iar roada
Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r?bdare, bun?tatea,

facerea de bine, credinua, blândeuea, cump?tarea... Împotriva acestora nu
este lege... Dac? tr?im în Duhul, cu Duhul s? şi umbl?m“ (Galateni 5, 22-25).
ñ Recapitularea - Aprecierea
Omul c?zut în p?cat se putea mântui prin propriile sale puteri? (Nu se putea mântui,
de aceea a fost nevoie de venirea unui Mântuitor care s?-i ofere şi puterea de a
ajunge la mântuire). Care este aceast? putere? (Harul divin). Ce fel de energie este
harul divin şi unde îşi are originea? (Harul divin este energie necreat?, izvorând din
Sfânta Treime şi primit prin umanitatea lui Hristos cu care intr?m în comuniune prin
lucrarea Sfântului Duh). Care sunt caracteristicile harului? (Harul este necesar, gratuit
şi universal). Care este lucrarea harului în procesul mântuirii? (Harul începe, continu?
şi des?vârşeşte mântuirea). Harul anuleaz? cumva libertatea de voinu? a omului?
(Harul nu se opune libert?uii de voinu?, nici nu se suprapune, ci conlucreaz? pentru
îns?n?toşirea firii şi dobândirea mântuirii). Fiind energie
necreat? izvorât? din Sfânta Treime şi ridicând firea omeneasc?
spre des?vârşire, putem împlini prin harul divin porunca Mântu- itorului de a fi des?
vârşiui, precum şi Dumnezeu este des?vârşit? (O putem împlini. De aceea, Sfinuii P?
rinui, care au experimentat în mod real lucrarea harului în viaua duhovniceasc?, arat?
c? harul des?vârşeşte firea, îndumnezeind-o. Unul din ei spunea chiar c?
„dup? fire sunt om, iar dup? har sunt Dumnezeu“). Cum primim noi harul divin? (Prin
lucrarea Sfântului Duh în Biseric?, prin Sfintele Taine). Dar Sfintele Taine sunt mai
multe, iar harul este unul singur. Are el mai multe efecte? (Deşi este unul singur,
precum este şi un singur Duh Sfânt, harul prezint? efecte specifice şi caracteristice
fiec?rei Sfinte Taine). Lucrarea harului fiind multipl?, cum se manifest? ea? (Prin infinit
de numeroase daruri). Cum sunt numite darurile speciale din epoca apostolic?? (Sunt
numite harisme). Ce ne îndeamn? Sfântul Apostol Pavel cu privire la harisme? (Ne
îndeamn? s? râvnim spre darurile (harismele) cele mai bune. ?i ne arat? o cale cu
mult mai înalt?). Care este aceasta? (Aceasta este dragostea).
ñ Asocierea
Nelucrând împotriva firii, harul împlineşte mântuirea al?turi de credinu? şi fapte bune.
„F?r? credinu? nu putem fi pl?cuui lui Dum-
434
Capitolul doi
nezeu“ (Evrei 11, 6). Prin credinu? îl cunoaştem pe Dumnezeu şi intr?m în comuniune
cu El. „Prin credinu?, spune Apostolul, locuieşte Hristos în inimile noastre“ (Efeseni 3,
17). Pentru aceea, toui cei care primesc harul divin se numesc credincioşi, adic? m?
rturisitori ai credinuei în Hristos.
Trimiuându-i pe Sfinuii Apostoli la propov?duire, Mântuito- rul le porunceşte s?
mearg? în toat? lumea şi s? propov?duiasc? Evanghelia la toat? f?ptura, iar dup? ce îi
va boteza, trimiuându-le harul divin, „s?-i înveue s? p?zeasc? toate poruncile pe care
le-au primit şi ei de la Înv?u?torul lor“ (Matei 28, 19–20). Vedem de aici c? la credinua
şi la harul divin trebuie s? ad?ug?m şi faptele bune în vederea mântuirii. Harul şi
credinua sunt într-adev?r necesare pentru mântuire. Dar ele trebuie s? rodeasc?, s?-şi
arate eficienua prin fapte. F?r? fapte harul r?mâne nelucr?tor, iar credinua va fi
moart?.
ñ Generalizarea
Din cele pân? aici tratate vedem c? harul divin este o energie necreat? izvorât? din
Sfânta Treime şi nedesp?ruit? de Ea, care
este transmis prin umanitatea lui Hristos ca lucrare a Duhului
Sfânt în mod necesar şi gratuit oric?rui credincios, care vrea s? ajung? la mântuire şi
care este dator s?-i fac? vie lucrarea prin credinu? şi fapte bune.
ñ Aplicarea
ñ Harul lucreaz? în fiinua credinciosului la început o naştere în Hristos, prin

ştergerea p?catului str?moşesc şi cur?uia vieuii:
„Deci, dac? este cineva în Hristos, este o f?ptur? nou?; cele vechi au trecut, iat? toate
s-au f?cut noi“ (II Corinteni 5, 17).
ñ Urmeaz? apoi starea de pruncie în Hristos, când cel n?scut
duhovniceşte în Hristos, simuindu-se p?truns de duhul lui Hristos,
voinua lui eliberat? de p?cat se simte atras? prin credinu? de viaua
duhovniceasc? a Mântuitorului, pe care încearc? s? o urmeze
(imite) prin fapte.
ñ Dup? aceasta urmeaz? starea de creştere duhovniceasc?. Toui cei care
L-au primit pe Hristos prin Taina Sfântului Botez, datorit? cur?uiei
lor duhovniceşti, sunt numiui „sfinui“. Aceast? sfinuenie se numeşte
„sacramental?“, fiindc? ea se datoreşte lucr?rii harului divin primit
la Botez. Ea este o „sfinuenie haric?“. Acesteia trebuie s? i se
adauge şi colaborarea voinuei, în direcuia efortului moral spre des?
vârşirea vieuii duhovniceşti. Aceasta este

--
„sfinuenia moral?“. Dac? toui cei botezaui pot fi numiui sfinui, prin lucrarea harului, la
des?vârşirea vieuii duhovniceşti ajung numai aceia care necontenit se str?duiesc şi nu
contenesc s? urmeze drumul virtuuii dup? modelul vieuii Mântuitorului.
Glossolalia (vorbirea în limbi)
Este ştiut faptul c? odat? cu Pogorârea Duhului Sfânt s-a întemeiat Biserica creştin?,
iar odat? cu întemeierea Bisericii, lucrarea Sfântului Duh s-a f?cut vizibil? prin tot
atâtea daruri cu care au fost înzestraui membrii ei. Acestea se numesc „harisme“.
Sfântul Apostol Pavel arat? c? „fiec?ruia se d? ar?tarea Duhului spre folos“.
ñ Anunuarea temei
Una dintre aceste harisme care a produs discuuii în Biserica creştin? primar? şi
produce şi ast?zi printre creştini, este vorbirea în limbi sau glossolalia, la care ne vom
ñ Tratarea
Cuvântul „glossolalie“ este de origine greac? şi înseamn? „vorbire în limbi“ ca

dar al Sfântului Duh. Aceast? harism? o întâlnim pentru prima dat? la
Cincizecime, ca urmare a pogorârii Duhului Sfânt. Iat? m?rturia Sfintei
Scripturi: „?i când a sosit ziua Cincizecimii erau toui împreun? în acelaşi loc;
şi din cer, f?r? de veste, s-a f?cut un vuiet ca de suflare de vânt ce vine repede
şi a umplut casa unde şedeau ei. ?i s-au umplut toui de Duhul Sfânt şi au
început s? vorbeasc? în limbi precum le d?dea lor Duhul Sfânt a gr?i.
?i erau în Ierusalim locuitori iudei, b?rbaui cucernici, din toate neamurile care sunt
sub cer. ?i iscându-se vuietul acela, s-a adunat muluimea şi s-a tulburat, c?ci fiecare îi
auzea pe ei vorbind în limba sa. ?i erau uimiui toui şi se mirau zicând: „iat? nu sunt
aceştia care vorbesc toui galileeni? ?i cum auzim toui limba noastr?, în care ne-am n?
scut? Parui şi mezi şi elamiui şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în ludeea şi în
Capadocia, în
436
Capitolul doi
Pont şi în Asia, în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în p?ruile Libiei cea de lâng?

Cirene, şi romani în treac?t şi iudei şi prozeliui, cretani şi arabi, îi auzim pe ei
vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! ?i toui
erau uimiui şi nu se dumireau, zicând unul c?tre altul: ce va s? fie aceasta? Iar
aluii, batjocorindu-i ziceau c? sunt plini de must. ?i stând Petru cu cei
unsprezece, a ridicat glasul şi le-a vorbit: B?rbaui iudei şi toui cei ce locuiui în
Ierusalim, aceasta s? v? fie cunoscut?, şi luaui în urechi cuvintele mele; c?
aceştia nu sunt beui cum vi se pare vou?, c?ci este al treilea ceas din zi, ci
aceasta este ceea ce s-a spus prin proorocul Ioil: „iar în zilele din urm?, zice
Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre
vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi b?trânii voştri vor visa
vise...“ (Faptele Apostolilor 2, 1–17). Ce vedem din acest text? În primul rând
c? odat? cu Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinuii Apostoli aceştia au început
s? vorbeasc? în limbi str?ine pe care nu le cunoşteau mai dinainte. În al doilea
rând c? iudeii veniui la Ierusalim cu prilejul Cincizecimii din alte p?rui au r?
mas uimiui şi s-au speriat v ?zând c? Apostolii gr?iesc în limba lor. Aceşti iudei
stabiliui în alte u?ri nu cunoşteau
limba ebraic? vorbit? la Ierusalim. Ei cunoşteau numai limba u?rii
unde locuiau şi de unde au venit la marele praznic, spre a împlini datoriile religioase
fau? de templu. În al treilea rând c? iudeii localnici din Ierusalim care cunoşteau
numai limba lor, adic? aramaica, nu înuelegeau ce spun Sfinuii Apostoli, motiv pentru
care îi batjocoreau. În al patrulea rând, c? vorbirea în limbi str?ine era o împlinire a
profeuiilor Vechiului Testament, iar conuinutul vorbirii în limbi era „m?rirea lui
Dumnezeu“.
În mod firesc, ne punem întrebarea; care era rostul acestei harisme? Cartea
Sfânt? ne arat? c? înainte de În?luarea Domnului la cer, poruncise Sfinuilor Apostoli:
„Mergeui în toat? lumea şi propov?duiui Evanghelia la toat? f?ptura... iar celor ce vor
crede, aceste semne vor urma: în numele Meu demoni vor scoate, în limbi vor vorbi
(Marcu 16, 13–17). Înainte de a merge la propov?duirea Evangheliei, Sfinuii Apostoli
vor primi conform promisiunii Mântuitorului şi puterea necesar?, odat? cu Pogorârea
Duhului Sfânt: „?i veui lua putere venind Duhul Sfânt peste voi şi veui fi Mie martori în
Ierusalim şi în toat? ludeea şi în Samaria şi pân? la marginile p?mântului“ (Faptele
Apostolilor 1, 8; Luca 24, 49). Se pune întrebarea: Cum vor putea propov ?dui Sfinuii
Apostoli Evanghelia pân? la marginea p?mântului, la popoare a c?ror limb? nu o
cunosc? Din textul mai sus citat reiese c? vor primi putere odat? cu pogorârea Duhului
Sfânt. Care este aceast?
putere? Este desigur şi puterea de a vorbi în limbile popoarelor c?rora vor propov?dui
Evanghelia, iar pe de alt? parte, cei care vor auzi cuvântul propov?duirii lor, cu mai
mult? uşurinu? le vor da crezare v?zând aceast? minune.
Pe lâng? aceasta, propov?duirea Evangheliei în toate limbile vorbite scoate în
evidenu? universalitatea înv?u?turii creştine, care se adreseaz? tuturor oamenilor, f?
r? nici o deosebire, fiindc?
„Dumnezeu voieşte ca toui oamenii s? vin? la cunoaşterea adev?rului şi s? se
mântuiasc?“ (I Timotei 2, 4; Prof. Dr. Petru Deheleanu, «Manual de sectologie», Arad
1984, pg. 535–536). Acest aspect al vorbirii în limbi îl vedem mai cu seam? istorisit de
cartea Faptele Apostolilor în leg?tur? cu botezul sutaşului Corneliu, când cei prezenui,
adic? cei aparuinând altor neamuri au început s? vorbeasc? în limbi: „Înc? gr?ind
Petru cuvintele acestea, a c?zut Duhul Sfânt peste toui cei care auzeau cuvântul, şi s-
au mirat credincioşii din t?ierea împrejur (cei proveniui din iudei) câui veniser? la
Petru, c? şi peste p?gâni s-a rev?rsat Sfântul Duh; c?ci îi auzeau vorbind în limbi şi
sl?vind pe Dumnezeu“ (Faptele Apostolilor 10, 44–46).
O predilecuie spre harisma glossolaliei o aveau creştinii
aparuin?tori Bisericii din Corint. De aici şi necesitatea l?muririi
acestei probleme din partea Sfântului Apostol Pavel. Creştinii din Corint vorbeau în
limbi pe care îns? comunitatea credin- cioşilor nu le înueleg. Datorit? acestui fapt
glossolalia nu se dovedeşte util? şi eficient? într-o astfel de comunitate. Dac? la
Ierusalim s-a dovedit eficient? glassolalia fiindc? s-au putut propov?dui „m?ririle lui
Dumnezeu“ tuturor celor prezenui, invers la Corint. Comunitatea de aici cunoştea o
singur? limb?. A se vorbi în alte limbi neînuelese, crea o situauie care deranja şi ducea
la dezordine. ?i fiindc? „Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al p?cii“ (I Corinteni14,
33), Apostolul pe bun? dreptate ia atitudine fau? de neorânduiala pe care o pot crea
cei care râvnesc prea mult dup? harisma glossolaliei: „Dac? s-ar aduna împreun?
toat? Biserica — spune sentenuios Apostolul — şi toui ar gr?i în limbi şi ar intra şi
dintre cei neînv?uaui sau necredincioşi, oare nu ar zice c? sunteui nebuni?“ (I
Corinteni 14, 23). De aici şi recomandarea ca „toate cu cuviinu? şi dup? rânduial? s?
se fac?“ (I Corinteni 14, 40).
Ap?rând într-un anume timp şi cu un anumit scop, glossolalia nu va d?inui prea
mult. Astfel, Sfântul Ioan Gur? de Aur (†407) caut? s?-i justifice absenua, ar?tând, c?
„cel ce nu crede are nevoie de z?log, dar eu care cred nu am nevoie de z?log şi nici
de semne.
?tiu c? am fost cur?uit de p?cate, chiar dac? nu aş vorbi în limbi.
438
Capitolul doi
Cei de atunci nu credeau dac? nu primeau un semn. Pentru aceasta li se d?deau

semne, ca un gaj al credinuei în care credeau. Prin urmare nu li se d?deau semne ca
la nişte credincioşi ci ca la nişte necredincioşi pentru a ajunge credincioşi. În acest fel
zice şi Pavel: „semnele nu sunt pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi.
Vedeui dar, c? dac? s-au îndep?rtat de la voi semnele nu se datoreaz? faptului c?
Dumnezeu nu ne cinsteşte, ci c? ne cinsteşte. A f?cut astfel, voind s? arate credinua
noastr?, c? noi credem în El f?r? gajuri şi f?r? semne“.
Am v?zut din cele mai sus relatate c? glossolalia reprezint? vorbirea în limbi
insuflate de Duhul Sfânt la Cincizecime, când s-a întemeiat Biserica. Aceste limbi erau
existente, necunoscute celor ce le vorbeau, dar înuelese de cei ce ascultau propov ?
duirea Evangheliei. De aceea scopul glossolaliei era acela de a se propov ?dui
Evanghelia la toate neamurile. Când s-a împlinit acest deziderat, vorbirea în limbi nu
mai este necesar?, fiindc? creştinii pot intra prin credinu? şi iubire în comuniune cu
Dumnezeu. Acei dintre creştini care practic? glossolalia şi o socotesc ca o harism?,
rezervat? de Duhul Sfânt exclusiv lor, vorbesc în limbi necunoscute, formate din
silabe mai mult sau mai puuin articulate,
sem?nând a bolboroseal?. F?r? t?lmaci nimeni nu ar şti ce se
vorbeşte. Numai c? şi t?lmaciul spune şi el tot ceea ce socoteşte în acel moment.
Notându-se, de pild?, cuvintele vorbite şi date spre t?lm?cire mai multora, variantele
au fost în num?r egal cu t?lm?citorii. Nici un text t?lm?cit nu s-a putut potrivi cu cel?
lalt.
Cei care practic? glossolalia şi nu pot fi înueleşi motiveaz? c? limbile vorbite de ei
nu sunt omeneşti, „ci îngereşti“. Aceasta contrazice îns? adev?rata glossolalie, cea de
la Cincizecime, când cei care au vorbit în limbi au fost înueleşi de oameni. A fost deci
o limb? omeneasc?, nu îngereasc?. Am v?zut apoi c? Mântuito- rul a precizat c? sub
insuflarea Sfântului Duh se va vorbi în „limbi noi“. Ori limbile îngereşti nu sunt noi. Pe
de alt? parte, Apostolul spune c? limbile insuflate de Duhul Sfânt vor înceta în viaua
veşnic? (I Corinteni 13, 8). Ori limbile îngereşti sunt veşnice.
Pe lâng? aceasta, cei ce practic? glossolalia motiveaz? c? nu sunt înueleşi,
deoarece „vorbesc în Duh taina lui Dumnezeu“. Invoc? textul de la I Corinteni 14, 2
unde se spune: „Cel ce vorbeşte în limb? insuflat? nu vorbeşte oamenilor, ci lui
Dumne- zeu, c?ci nimeni nu-l înuelege, ci el în duh gr?ieşte taine“. Noi am v?zut îns?
c? la Cincizecime Apostolii vorbeau oamenilor. Care este explicauia? Între textele
Scripturii nu exist? contradicuie, ele se completeaz?. În felul acesta, aplicat la
glossolalie, putem spune c? cei ce vorbesc lui Dumnezeu, vorbesc şi oamenilor. La
Ierusalim, localnicii nu au înueles, dar str?inii au înueles. La Corint îns? nu se

înuelegea ce se vorbeşte fiindc? nu erau decât localnici.
?i astfel cei care vorbeau aici în limbi str?ine nefiind înueleşi de cei prezenui „gr?iau în
duh taine“. Tocmai de aceea, fiindc? vorbeau numai pentru sine şi nu pentru
comunitatea celor prezenui, Apostolul recomand? ca glossolalia s? nu fie râvnit? în
comunitatea credincioşilor.
Ce este glossolalia? (Harisma vorbirii în limbi). În ce limbi? (Cunoscute oamenilor).

Care este scopul glossolaliei? (Predicarea Evangheliei, a „m?ririlor lui Dumnezeu“
oamenilor a c?ror limb? nu o cunoştea cel ce vorbea). Ce caracter avea glossolalia?
(Avea un caracter misionar legat de porunca dat? de Mântuitorul, de a merge în toat?
lumea spre a propov?dui Evanghelia la toat? f?ptura). Când avea de obicei loc
vorbirea în limbi? (Dup? ce omul primind Botezul creştin, se f?cea p?rtaş şi de
harisma glossolaliei). Cei ce practic? în zilele noastre glossolalia, vorbesc în limbi
asemenea Apostolilor la Cincizecime? (Nu. Ei vorbesc
în limbi pe care nici ei nu le cunosc şi nici cei care le ascult?).
La ce foloseşte atunci vorbirea în limbi? (La nimic. Este un simplu spectacol pe

care nimeni nu-l înuelege). Ce spune Sfântul Apostol Pavel despre
Glossolalie? (C? ea va înceta). Dar Sfinuii P?rinui? (Tot la fel, şi depun m?rturie
c? de fapt ea a şi încetat). Odat? cu încetarea glossolaliei s-a oprit şi lucrarea
Duhului Sfânt? (Nu s-a oprit. Roada Duhului Sfânt, dintre care dragostea este
cea mai mare, r?mâne o dorinu? a fiec?rui creştin de a o realiza în viaua sa).
ñ Asocierea
În felul acesta, Apostolul asociaz? glossolalia cu proorocia, ar?tând superioritatea

acesteia din urm?. Datorit? faptului c? proorocia nu înseamn? numai prevestirea celor
viitoare, ci îns?şi propov?duirea tainelor lui Dumnezeu, Apostolul se pronunu? cate-
goric: „În Biseric? vreau s? gr?iesc cinci cuvinte cu mintea mea ca s? înv?u şi pe aluii
decât zeci de mii de cuvinte într-o limb? str?in?“ (I Corinteni 14, 19). Mai presus îns?
decât toate harismele este dragostea. „De-aş gr?i în limbile oamenilor şi ale îngerilor
— spune Apostolul — iar dragoste nu am, m-am f?cut aram? sun?toare şi chimval r?
sun?tor. ?i de aş avea darul proorociei şi de aş şti toate tainele şi de aş avea toate
cunoştinuele şi de aş
440
Capitolul doi
avea toat? credinua, încât s? mut şi munuii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt“ (I
Corinteni 13, 1–3). Apostolul motiveaz? în continuare ar?tând c? harismele au fost
date ca lucrare a Duhului Sfânt numai unor anumite persoane şi numai într-un anume
timp, când s-a simuit nevoia lor. Dragostea îns? este o virtute care trebuie s?
împodobeasc? vieuuirea duhovniceasc? a oric?rui creştin fiindc? numai ea reprezint?
chez?şia mântuirii: „Dragostea nu cade niciodat?; fie proorociile se vor desfiinua; fie
limbile vor înceta; cunoştinua se va sfârşi. Pentru c? în parte cunoaştem şi în parte
proorocim, dar când va veni ceea ce este des?vârşit, atunci ceea ce este în parte se
va desfiinua“ (I Corinteni 13, 8–10).
ñ Generalizarea
De aici vedem c? glossolalia reprezint? vorbirea în limbi str?ine existente ca dar al

Duhului Sfânt de care beneficiau în primele secole creştine ale Bisericii, anumite
persoane pentru împlinirea poruncii Mântuitorului de a propov?dui Evanghelia în toat?
lumea.
ñ Aplicarea
ñ Nefiind necesar? mântuirii credincioşilor glossolalia va înceta înc? din

perioada creştinismului prima r. Pentru credincio şi r?mâne îns? în
perioada aceasta datoria cultiv ?rii roadelor Sfântului Duh, care nu vor
înceta niciodat? şi de care depinde mântuirea sufletelor noastre. „Iar roada
Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r?bdare, bun?tatea,
înfrânarea, cur?uia, împotriva unora ca acestea nu este lege“ (Galateni 5,
22–23).
ñ „Ce vreui mai multe semne?“ întreab? Sfântul Ioan Gur? de Aur. Ele au
încetat. „S? ai, în schimb, pe cele ce r?mân, anume: credinua, n?
dejdea şi dragostea. Pe acestea s? le c?utaui pentru c? ele sunt
cele mai mari semne. Nimic nu este îns? asemenea dragostei, c?
ci s-a şi spus c? dragostea e mai mare ca toate“ (I Corinteni 13,
13).
ñ „Dac? totuşi vrei s? şti c? ai primit Duhul Sfânt — îndeam- n? Fericitul
Augustin — cerceteaz? inima ta. Dac? are în ea iubirea fau? de
aproapele, s? fii liniştit. C?ci nu este iubire f?r? Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu, pentru c? Pavel spune c? harul lui Dumnezeu s-a rev?
rsat în inimile noastre prin Sfântul Duh care ni s-a dat“.
--
Credinua şi faptele bune – condiuii ale mântuirii

Mântuirea pe care Domnul nostru Iisus Hristos a câştigat-o prin jertfa şi învierea Sa
are un caracter universal, în sensul c? la ea sunt chemaui toui p?c?toşii f?r? nici o
deosebire. În acelaşi timp mântuirea reprezint? un dar al lui Dumnezeu oferit
oamenilor în urma jertfei lui Hristos. Acest dar ni-l ofer? Dumnezeu prin harul divin al
Sfintei Treimi primit de noi prin umanitatea lui Hristos. Prin har ne leg?m de Hristos ca
„viua de ml?diu?“ (Ioan 15, 5), devenim un duh cu El şi particip?m la comuniunea
Sfintei Treimi. Ne întreb?m acum: cum contribuim fiecare din noi, sau care este
aportul personal pe care îl aducem noi la dobândirea mântuirii?
ñ Anunurea temei
Prin credinu? şi fapte bune, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Modul de a înuelege nouiunea credinuei este diferit. Când obişnuit spunem „credinu?“,
putem înuelege fie o p?rere, o socotinu?, fie din contr?, o certitudine, o siguranu?, o
încredere în cineva, sau în ceva. Când ne referim la credinua religioas?, înuelegem
totdeauna încrederea în descoperirea pe care ne-a f?cut-o Dum- nezeu. Astfel, putem
cunoaşte voia lui Dumnezeu, putem intra în legatur? şi în comuniune cu El. De aceea,
Sfântul Apostol Pavel spune c? „f?r? credinu? nu putem fi pl?cuui lui Dumnezeu“
(Evrei 11, 6). Credinua este „adeverirea celor n?d?jduite, dovada lucrurilor celor nev?
zute“ (Evrei 11, 1). Ea este ochiul sufletului care p?trunde dincolo de realit?uile acestei
lumi. Ea este un dar al lui Dumnezeu prin care suntem ridicaui la El, dar în acelaşi
timp ea este şi str?dania sufletului de a înmului darul primit. Credinua „nu se naşte nici
din fric?, nici din vederea minunilor. Credem, pentru c? suntem încredinuaui de
simuirea tainic? a prezenuei lui Dumnezeu cel viu care te îmbie şi se ofer? pe Sine ca
dragoste şi viau? total?. Ea începe prin acceptarea cuvântului lui Dumnezeu prin el
însuşi, ca putere de viau? şi ca dar. Pe de alt? parte implic? voinua liber? a celui ce
asimileaz? cuvântul lui
442
Capitolul doi
Dumnezeu... Credinua este virtutea care r?sare în suflet din aceeaşi cunoaştere–
simuire şi acceptare conştient? a harului. Este str?lucirea lui Dumnezeu în persoana
uman?...“ (Preot prof. Ion Bria, «Credinua pe care o m ?rturisim», Bucureşti, 1987, p.
265– 266). Credinua este simuirea prezenuei lui Hristos în suflet (Efeseni 3, 17), a
vieuii lui Iisus care d? siguranu? şi statornicie, care înnoieşte şi zideşte viaua
duhovniceasc? spre împlinire şi des?vârşire“. Credinua este condiuia mântuirii,
deoarece începutul mântuirii nu poate fi desprins de credinua în Iisus Hristos, Cel care
a adus mântuirea. Credinua este uşa harului în viaua noastr?. Ori de câte ori facem
din inim? o m?rturisire de credinu?, o mare putere de har intr? în fiinua noastr?: „Noi
am crezut şi am cunoscut c? Tu eşti Hristos Fiul lui Dumnezeu celui viu“ (Ioan 6, 69).
Iat? de ce Sfinuii Apostoli ziceau Mântuitorului: „Sporeşte-ne credinua“ (Luca 17, 5)
(Nicolae, Mitropolitul Banatului, Înv?u?tura Ortodox? despre mântuire, Timişoara,
1983, p. 50).
Credinua ca dar al lui Dumnezeu nu se adreseaz? numai intelectului, ca s?-L
cunoasc? şi s?-L m?rturiseasc? pe Dumne- zeu, ci întregii fiinue. Adic?, nu e suficient
s? cunoşti voia lui Dumnezeu. Se impune s? o şi împlinim. „Dac? stiui toate acestea
— a spus Mântuitorul — fericiui veui fi când le veui şi face“ (Ioan
13, 17). În felul acesta, credinua aprinde voinua şi întreaga putere a sufletului.
Credinua nu poate r?mâne la o form? declarativ?, fiindc? „şi demonii cred şi se
cutremur?“ (Iacob 2, 19), ne spune Sfânta Scriptur?. Credinua lor îns? nefiind
mântuitoare, este fals?, neadev?rat?; ceea ce înseamn? c? adev?rata credinu?
cuprinde întreg sufletul, îl angajeaz?, îi d? putere. De aceea, caracteristica credinuei
este de a fi „lucr?toare în dragoste“ (Galateni 5, 6), iar
„dragostea este plinirea legii“ (Romani 13, 10). Mântuitorul arat? foarte clar c? adev?
rata credinu? se poate cunoaşte numai din fapte, asemenea cum dup? roade poui
cunoaşte un pom (Matei 7, 21–27). De aceea Sfântul Iacob precizeaz?: „Ce folos
frauilor, dac? zice cineva c? are credinu? şi fapte nu are? Oare credinua poate s?-l
mântuiasc?? Dac? un frate sau o sor? sunt goi şi lipsiui de hrana cea de toate zilele şi
cineva din voi le-ar zice: „mergeui în pace, înc?lziui-v? şi v? s?turaui“, dar f?r? s? le
dea cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul? Aşa şi cu credinua: dac? nu are
fapte, e moart? în ea îns?şi... Vedeui dar c? din fapte este îndreptat omul, nu numai
din credinu?. Precum trupul f?r? suflet este mort, şi credinua f?r? fapte este moart?“
(Iacob 2, 14–26). Din tabloul judec?uii de apoi prezentat de Mântuitorul vedem foarte
limpede c? dup? faptele s?vârşite va fi judecat oricare credincios (Matei 25, 35–45),
iar Sfântul Apostol. Pavel
confirmând aceasta, ne spune c? „noi toui trebuie s? ne înf?uiş?m înaintea judec?uii

lui Hristos, ca s? ia fiecare dup? cele ce a f?cut prin trup, ori bine, ori r?u“ (II Corinteni
5, 10). Faptele bune ca rod al adev?ratei credinue înt?resc permanent puterea
sufletului spre o continu? înnoire a vieuii în Hristos, pân? la „statura b?rbatului des?
vârşit, la m?sura plin?t?uii Lui Hristos“ (Efeseni 4, 13). Faptele bune sunt acelea care
arat? chipul lui Hristos în viaua duhovniceasc? a credinciosului. Pornind din credinu?,
faptele bune verific? şi des?vârşesc credinua.
Cu toat? aceast? evident? necesitate a faptelor bune pentru dobândirea mântuirii,
nu toui credincioşii le primesc ca atare, ci excluzându-le, spun c? pentru mântuire este
necesar? numai credinua.
Înv?u?tura c? la mântuire se ajunge numai prin credinu? o numesc „sola fide“,
adic? „singur? credinua“; şi cei ce o susuin încearc? s? o temeluiasc? pe cuvintele
Sfântului Apostol Pavel.
Astfel, în epistola c?tre Galateni, 2, 16, putem citi: „?tiind îns? c? omul nu se
îndrepteaz? din faptele legii, ci numai prin credinua în Hristos Iisus, am crezut şi noi în
Hristos Iisus ca s? ne îndrept?m din credinua în Hristos, iar nu din faptele legii,
c?ci din faptele legii nimeni nu se va îndrepta“.
Efesenilor, Apostolul le scrie: „C?ci în har sunteui mântuiui, prin credinu?, şi
aceasta nu este de la voi: este harul lui Dumne- zeu; nu din fapte ca s? nu se laude
nimeni“ (Efeseni 2, 8–9).
Iar în epistolele c?tre Romani (3, 20 şi 30) Apostolul scrie:
„C?ci socotim c? prin credinu? se va îndrepta omul, f?r? faptele legii... Fiindc? este un
singur Dumnezeu, care va îndrepta din credinu? pe cei t?iaui împrejur, şi prin credinu?
pe cei net?iaui împrejur“. Cercetând aceste texte remarc?m c? Apostolul indic? modul
în care obuinem mântuirea, adic? prin credinu? şi prin har, şi nu prin faptele legii.
Apostolul precizeaz? apoi c? acest lucru este valabil şi pentru cei t?iaui împrejur şi
pentru cei net?iaui împrejur. Despre ce poate fi vorba? Odat? cu întemeierea Bisericii,
creştinii proveniui dintre iudei, sau iudeo-creştini, numiui iudaizanui, impuneau ca
necesar respectarea prescripuiilor formale ale legii mozaice, cum ar fi: t?ierea
împrejur, sâmbetele, etc. şi pentru p?gânii care primeau noua religie creştin?. Întrucât
acest fapt a fost primit cu rezerv? şi chiar cu împotrivire de p?gânii dornici s?
primeasc? legea evangheliei, toui „Apostolii, preouii şi frauii“ s-au adunat la Ierusalim
în anul 49–50 şi au hot?rât în sinod c? p?gânii care vin la credinu? nu sunt obligaui s?
uin? legea veche, ci doar s? se fereasc? de mânc?rile jertfite idolilor, de sânge şi de
carne de animal sugrumat şi de desfrânare
444
Capitolul doi
(Faptele Apostolilor 15, 23–29). Aceast? hot?râre a fost adus? la cunoştinua

credincioşilor dintre neamuri, care au primit-o cu bucurie şi le-a fost „spre mâng?iere“.
Cum Sfântul Apostol Pavel a propov?duit Evanghelia printre neamuri, aducând la
cunoştinu? hot?rârea sinodului apostolic din Ierusalim, a întâmpinat o atât de mare
opoziuie din partea iudaizanuilor, încât i-au contestat calitatea de Apostol (Galateni 4,
16), în sânul tinerilor comunit?uii creştine din Galatia, Efes şi Roma, cu tot meritul lui
la întemeierea lor. Prin urmare, în textele citate Sfântul Apostol Pavel nu pune
problema necesit?uii sau inutilit?uii faptelor bune pentru mântuire; nu aceasta îl fr?
mânta atunci când a scris galatenilor, efesenilor, sau romanilor. Pe el îl preocupa în
primul rând emanciparea înv?u?turii creştine de legea veche pe care c?utau s? o
impun? iudaizanuii întocmai Mântuitorului Hristos. Îns? Sfântul Apostol Pavel nu
consider? legea veche desfiinuat? decât în latura ei ritual?, cultic?, formal?,
concretizat? în ceea ce se cheam? „faptele legii“, adic? circumciziunea, p?zirea
sâmbetelor, a lunilor noi, etc. Aceste fapte ale legii nu erau altceva decât umbra celor
pe care le va descoperi Hristos. Altcum legea r?mâne valabil? în latura ei moral?,
motiv pentru care Mântuitorul a spus: „Nu am
venit s? stric legea, sau proorocii, ci s? o împlinesc“ (Matei 5,
17)... Potrivit concepuiei Sfântului Apostol Pavel, legea trebuie împlinit? nu
atât în liter?, nu în cerinuele ei formale, cultice, ci în cele morale concretizate în
fapte bune, folositoare îndrept?rii în faua lui Du mnezeu.“ (Nicolae,
M i t ro po l i t u l Banatu lu i,
«Înv?u?tura Ortodox? despre mântuire» – Timişoara, 1983, p. 53–54 ).
Cum colabor?m cu harul divin pentru dobândirea mântuirii? (Prin credinu? şi fapte
bune). Ce înseamn? credinua în sens religios? (Siguranu?, certitudine, încredere în
Descoperirea lui Dumnezeu). Ce reprezint? credinua? (Un dar al lui Dumnezeu pentru
a putea cunoaşte şi intra în leg?tur? cu Tainele lui Dumnezeu, dar şi o str?danie a
noastr? de a ne dezvolta necontenit simuirea, de a ne menuine şi de a creşte
necontenit în comuniunea lui Dumnezeu). Cum dobândim credinua? (Prin cuvântul lui
Dumnezeu). Cum des?vârşim credinua? (Prin harul lui Dumnezeu). Cum trebuie s? fie
adev?rata credinu?? (Vie, lucr?toare în dragoste). Când spunem c? trebuie s? fie lucr?
toare în dragoste, ce înuelegem? (C? trebuie s? fie lucr?toare prin fapte). De ce?
(Fiindc? dragostea înseamn? plinirea legii, deci o sintez? a tuturor poruncilor ce
trebuiesc
împlinite). Cum este credinua nelucr?toare în fapte? (Este moart?). În acest caz, e
suficient? credinua f?r? fapte? (Nu e suficient?, şi nu este nici adev?rat?, ci fals?. „?i
demonii cred şi se cutremur?“, dar neavând fapte, credinua lor este fals?). Ce rol au în
acest caz faptele bune? (Ele verific? credinua). Ce reprezint? faptele bune pentru
mântuire? (Prin ele facem activ? în noi viaua duhovniceasc? a lui Hristos, crescând
pân? la statura b?rbatului des?vârşit, la asem?narea cu Hristos). În ce const? greşeala
celor ce susuin c? mântuirea se obuine numai prin credinu?, excluzând faptele bune?
(Ei confund? faptele bune cu faptele legii vechi la care se refer? Sfântul Apostol Pavel
atunci când spune c? acestea nu sunt necesare mântuirii).
ñ Asocierea
Din cele tratate pân? aici vedem c? mântuirea reprezint? pe de o parte un dar al lui
Dumnezeu, oferit nou? prin harul divin, dar în acelaşi timp şi o contribuuie personal?
prin credinu? şi fapte bune. În acest fel, mântuirea este un proces liber de conlucrare a
credinuei cu harul divin, spre rodirea faptelor bune. Astfel, cre-
dincioşii se leag? de Hristos asemenea viuei de ml?diu? (Ioan 15,
5). Dar aceast? leg?tur?, aceast? „locuire prin credinu? a lui Hristos în inimile“
credincioşilor (Efeseni 3, 17) se face vizibil?, este verificat? prin faptele care
reprezint? urmarea, sau imitarea vieuii Lui. F?r? acestea, întreg edificiul
duhovnicesc r?mâne asemenea unei case zidit? pe nisip, spulberat? de vânturi
şi de ploi“ (Matei 7, 24–27).
ñ Generalizarea
Reuinem, aşadar, c? la dobândirea mântuirii trebuie s? ne aducem contribuuia prin

credinu? şi fapte bune, motiv pentru care acestea sunt numite condiuiile subiective ale
mântuirii.
ñ Aplicarea
Lucrarea harului şi a credinuei au finalitate în viaua duhovniceasc? a credincioşilor

prin faptele bune. Acestea se îndreapt? mai întâi spre Dumnezeu sub forma iubirii şi
cinstirii pe care o manifest?m prin cele trei virtuui teologice: credinu?, n?dejde şi
dragoste. Apoi, faptele bune se refer? la viaua semenului şi a lumii, prin iubire,
dreptate, pace, blândeue, milostenie, iertare, r?bdare, etc. Nici propria persoan? nu se
exclude din sfera faptelor bune, în sensul c? fiecare credincios este dator s? înl?ture
r?ul din fiinua sa şi s?
446
Capitolul doi
--
cultive binele, s? se str?duiasc? a ieşi din egoism, s? evite p?catele, s? se c?iasc? de
cele s?vârşite, şi s?-şi formeze o inim? curat? în care s? rodeasc? viaua de sfinuenie,
spre des?vârşirea în virtute, dup? modelul vieuii duhovniceşti a lui Hristos.
Sfintele Taine – plan dezvoltat
C?zut în p?cat, omul nu se putea ridica singur, ci a fost nevoie de intervenuia direct ? a
lui Dumnezeu: „Noi toui am petrecut oarecând în poftele trupului... fiind morui prin p?
cate, dar ne-am f?cut vii împreun? cu Hristos, prin har sunteui mântuiui... ?i aceasta
nu este de la voi, al lui Dumnezeu este darul...“ (Efeseni 2, 3–8). Dar aşa cum omul a
p?c?tuit cu întreaga sa fiinu?, adic? cu sufletul prin neascultare, şi cu trupul prin poft?,
tot astfel şi harul mântuitor se va referi atât la trupul, cât şi la sufletul nostru.
ñ Anunuarea temei
Formele v?zute l?sate de Dumnezeu ca mijloace de transmitere a harului m ântuitor

sunt Sfintele Taine, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
ñ Cuvântul „tain?“ înseamn? ceva ascuns, închis, ce nu poate fi p?truns cu

mintea, ci trebuie primit prin credinu?.
ñ Tainele sunt sfinte, fiindc? transmiuându-ne harul mântu- itor, ne cur?
uesc de orice p?cat şi ne aduc sfinuenia.
ñ Toate Sfintele Taine au fost instituite direct de c?tre Mân- tuitorul.
Sfinuii Apostoli sunt numai „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu“ (I
Corinteni 4, 1), adic? ei împ?rt?şesc harul sfinuitor, rânduind ca
aceast? lucrare s? fie continuat? de episcopi şi preoui.
ñ Sfintele Taine au dou? p?rui:
ñ Partea nev?zut? care este harul divin, izvorât din jertfa r?scump?r?
toare a Domnului şi pe care îl primim în Biseric? prin lucrarea
Sfântului Duh.
ñ Partea v?zut?, ca form? prin care s?vârşitorul invoc? harul Sfântului
Duh. Acesta este serviciul divin oficiat de slujitorul

bisericesc, cu rostirea formulei sacramentale de invocare, sau de chemare a harului
divin, precum şi a altor rug?ciuni însouitoare.
ñ Sfintele Taine sunt în num?r de şapte, dup? num?rul celor şapte da ru r i
ale Duhu lu i S f ân t (Isaia 11, 2–3 ): Botezu l, Mirungerea,
Euharistia (Împ?rt?şania, Cuminec?tura), Poc?inua (Spovedania,
M?rturisirea), Nunta (Cununia sau C?s?toria), Preouia (Hirotonia)
şi Maslul. De aici vedem c? deşi harul este unul, el rodeşte în
funcuie de trebuinuele noastre de sfinuenie.
ñ Materia Tainei intr? în partea ei v?zut?. La Botez este apa; la
Euharistie: pâinea şi vinul care se prefac în Trupul şi Sângele
Mântuitorului; la Taina Mirului, Sfântul Mir, iar la Maslu,
untdelemnul sfinuit.
ñ S?vârşitorul Sfintei Taine este în chip nev?zut Mântuito- rul, iar în chip
v?zut urmaşii rânduiui de Sfinuii Apostoli, adic? episcopii şi
preouii.
ñ Primitorul Sfintelor Taine este orice creştin care a primit Taina Sfântului
Botez, fiindc? numai în urma Botezului cineva poate s? se
numeasc? creştin şi membru al Bisericii.
ñ Sunt Taine care se repet? şi Taine care nu se repet?:
ñ Tainele care se repet? sunt: Poc?inua, Euharistia, Nunta, Maslul.
ñ Tainele care nu se repet? sunt: Botezul, Mirungerea şi Preouia.
ñ Dup? efectul lor Tainele se împart în trei categorii:
ñ Taine ale v ieu i i sp i r i t u a le : Botezu l, Mirungerea şi Euharistia.
ñ Taine ale restabilirii trupeşti şi sufleteşti: Poc?inua şi Maslul.
ñ Taine speciale: Preouia şi Nunta.
ñ Recapitularea - Aprecierea
Ce sunt Sfintele Taine? (Forme v?zute prin care ni se transmite harul divin mântuitor
sub form? nev?zut?). Câte Sfinte Taine are Biserica? (Mântuitorul a l?sat şapte Sfinte
Taine). Care sunt? (Botezul, Mirungerea, Euharistia, Poc?inua, Cununia, Preouia şi
Maslul). Cine le-a instituit? (Mântuitorul nostru Iisus Hristos). Cine le aplic ?? (Biserica
prin sfinuii ei slujitori). Care sunt p?ruile unei Taine? (O parte nev?zut? care este harul
divin; şi o parte v?zut?, redat? prin slujba de invocare a harului Sfântului Duh). Ce
mai intr? în partea v?zut? a Sfintei Taine? (?i materia ei). Care este aceasta? (La
Botez – apa; la Mirungere – Sfântul Mir; la Euharistie – pâinea şi vinul; la Maslu –
untdelemnul sfinuit).
448
Capitolul doi
Cine este primitorul Sfintei Taine? (Orice creştin care a primit Taina Botezului).
ñ Asocierea
Având o instituire divin?, Sfintele Taine au fost asem?nate cu ceremoniile religioase

din Vechiul Testament, care şi ele au o instituire dumnezeiasc?. Deosebirea este îns?
esenuial?, fiindc? numai Sfintele Taine aduc mântuirea, deoarece ele aduc harul divin
mântuitor, pe când ceremoniile religioase sunt simple forme cultice „umbre ale celor
viitoare“, care se vor împlini şi des?vârşi în Biserica lui Hristos.
ñ Generalizarea
Din cele tratate vedem c? Sfintele Taine sunt forme v?zute prin care ni se transmite
harul divin necreat sfinuitor şi mântuitor al Sfintei Treimi, sub o form? v?zut?.
ñ Aplicarea
ñ Primind prin Sfintele Taine harul divin necreat al Sf intei Treimi, ele ne ridic?
duhovniceşte pân? la des?vârşirea P?rintelui ceresc, conform chem?rii
Mântuitorului: „Fiui des?vârşiui, precum şi Tat?l vostru cel din ceruri este
des?vârşit“ (Matei 5, 48).
ñ --
ñ Dat? fiind importanua şi valoarea harului divin în procesul mântuirii, se
impune ca primirea Sfintelor Taine s? fie f?cut? cu vrednicie, ceea
ce pretinde o preg?tire duhovniceasc? special? a credincioşilor
înaintea primirii lor.
Sfânta Tain? a Botezului
Ce ne spune articolul al X-lea din Simbolul de credinu?? („M?rturisesc un botez întru

iertarea p?catelor“. Aceasta înseamn? c? aşa cum prin p?cat a intrat moartea în lume,
prin jertfa r?scump?r?toare a Domnului primim harul divin mântuitor). Care sunt
formele de transmitere a harului divin? (Sfintele Taine).
ñ Anunuarea temei
Prima din cele şapte Sfinte Taine este cea a Botezului, la care ne vom referi în cele
ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Taina Botezului a fost instituit? de Mântuitorul, când, desp?r- uindu-se de Sfinuii

Apostoli, le-a dat porunc? zicând: „Drept aceea, mergând înv?uaui toate neamurile,
botezându-le în numele Ta- t?lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19). Taina
Bote- zului este, deci, s?vârşit? în numele Sfintei Treimi. Botezul a avut loc pentru
prima dat? la Cincizecime, adic? la Pogorârea Sfântului Duh, când s-a constituit prima
comunitate creştin?.
Sfântul Apostol Pavel arat? c? „oricâui ne-am botezat în Iisus Hristos, în moartea
Lui ne-am botezat. Ne-am îngropat prin botez împreun? cu El în moarte, pentru c? aşa
cum Hristos s-a ridicat din morui prin m?rirea Tat?lui, aşa s? umbl?m şi noi întru
înnoirea vieuii“ (Romani 6, 3–5). Taina Botezului aparuine operei de mântuire; este act
al milei, al îndur?rii şi iert?rii ce ne-a acordat-o Iisus Hristos pentru înnoirea firii p?c?
toase de alt?dat?, pentru redobândirea chipului lui Dumnezeu, cel dinainte de c?derea
primului om în p?cat. Accentuând aspectul nev?zut al tainei, Sfântul Apostol Pavel
confirm? împlinirea f?g?duinuei pe care Domnul i-a facut-o lui Nicodim: „...dup? mila
Lui ne-a mântuit prin baia naşterii din nou şi prin înnoirea Duhului Sfânt care l-a v?rsat
peste noi din belşug prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru“ (Tit 3, 5–7). F?când aceste
preciz?ri, putem face distincuie între botezul creştin ca tain? şi botezul spre poc?inu?
s?vârşit de Sfântul Ioan Botez?torul, dup? îns?şi cuvintele sale: „Eu v? botez cu ap?
spre poc?inu?, dar cel ce vine dup? mine este mai mare decât mine... El v? va boteza
cu Duh Sfânt şi cu foc“ (Matei 3, 11). Botezul lui Ioan are un caracter simbolic, de a
confirma m?rturisirea unui act de c?inu? ce venea din partea celor care îl primeau, pe
când botezul creştin efectueaz? prin Duhul Sfânt o înnoire sau renaştere
duhovniceasc?, ştergerea p?catului str?moşesc şi a celorlalte p?cate personale. De
aceea el „este cu Duh Sfânt şi cu foc“, adic? arde şi spal? în „baia naşterii din nou“
orice întin?ciune a sufletului.
Pentru a înuelege mai bine aceast? naştere duhovniceasc?, vom face
comparauia firii noastre n?scut? în p?cat cu un pom s?lbatic. Dac? acestuia i se aplic?
altoiul, îşi schimb? complet rodirea. Tot aşa şi firea, este schimbat? prin harul
Botezului. Cel
450
Capitolul doi
botezat se îmbrac? în Hristos, spre rodirea harului în viaua lui duhovniceasc?

(Galateni 3, 27), devenind membru al Bisericii şi fiu al lui Dumnezeu.
Partea v?zut? const? în afundarea de trei ori în numele Sfintei Treimi, zicând
formula: „Boteaz?-se robul lui Dumnezeu (N) în numele Tat?lui. Amin. ?i al Fiului.
Amin. ?i al Sfântului Duh, Amin. Acum şi pururea şi în vecii vecilor“. Apa în care se s?
vârşeşte Sfânta Tain? trebuie s? fie curat? şi sfinuit?. Botezul se face prin afundare,
deoarece însuşi numele de „botez“, derivat din limba greac? se t?lm?ceşte prin
„cufundare în ap?“.
Botezul face parte dintre acele Sfinte Taine care nu se mai repet?. Sfântul Apostol
Pavel spune: „Un Domn, o credinu?, un botez“ (Efeseni 4, 5). La fel precizeaz? şi
Simbolul de credinu?:
„m?rturisesc un botez pentru iertarea p?catelor...“. Aceasta este regula general? şi se
bazeaz? pe faptul c? aşa cum cineva se naşte o singur? dat? trupeşte, el renaşte
duhovniceşte tot o singur? dat?.
S?vârşitorul Tainei este episcopul sau preotul, deoarece ei sunt succesorii legitimi
ai Sfinuilor Apostoli. Dac? îns? vreun copil este în situauia de a muri, orice credincios
ortodox poate s?-l boteze, în numele Sfintei Treimi, ceea ce se numeşte „botez
din necesitate“, dar trebuie urmat de rug?ciunile rostite în biseric?
de episcop sau preot.
Primitorii botezului sunt toui aceia care doresc s? devin? m?dularele Trupului
tainic al Domnului, fii ai lui Dumnezeu, deoarece toui oamenii sunt chemaui la
mântuire. Se pune problema: pot fi botezaui şi copiii? Unii spun c? botezul copiilor nu
ar fi necesar, deoarece ei sunt curaui şi nu au p?cate. Pentru a-şi înt?ri afirmauia,
aduc exemplul binecuvânt?rii copiilor de Iisus, invocând cuvintele Domnului: „l?saui
copiii şi nu-i opriui s? vin? la Mine, c? a unora ca acestora este împ?r?uia cerului“
(Matei 19, 14). Cercetând dac? este valabil sau nu botezul copiilor, reuinem c? Biblia
arat? c? p?catul moştenit de la primul om are un caracter universal, adic? se transmite
la toui oamenii dup? cum ne spune atât de clar Sfântul Apostol Pavel: „Aşa cum printr-
un om a intrat p?catul în lume şi prin p?cat moartea, aşa moartea a trecut la toui
oamenii prin cel în care toui au p?c?tuit“ (Romani 5, 12). Deci nici copiii nu sunt scutiui
de moarte şi nici de p?cat, având p?catul în firea lor, cum spune psalmistul „c? întru f?
r?delegi m-am z?mislit şi în p?cate m-a n?scut maica mea“ (Psalmul 50, 6; Iov 14, 4;
Evrei 2, 14; I Corinteni 5, 22). Mântu- itorul îi d? pe copii ca pild? de urmat pentru
viaua lor curat?, ei sunt doar „termeni de comparauie şi nimic mai mult“, adic? sunt
ar?tate calit?uile de nevinov?uie pe care trebuie s? le împlineasc?
„moştenitorii împ?r?uiei cerurilor“. Dac? ei erau mântuiui, atunci nu mai aveau nevoie
de binecuvântarea Domnului.
Sfântul Grigore de Nazianz, tân?r fiind şi neprimind înc? botezul, se afla
odat? pe marea învolburat? care îl ameninua cu pieirea. Teama sa era c? va
trece înc?rcat de p?cate în viaua veşnic?. De aici concluzia lui: „E mai bine
atunci s? fii sfinuit f?r? s? o ştii, adic? s? primeşti botezul, decât s? mori f?r?
pecetea iniuierii creştine“. Cât priveşte importanua credinuei şi a poc?inuei,
acestea se re fer ? la cei maturi. S f ântu l Apostol Petru la Cincizecime s-a
referit la oameni maturi, care aveau diferite concepuii, diferite obiceiuri, nu
toate bune, la care trebuiau s? renunue, iar cei botezaui erau instruiui în
cunoaşterea credinuei dup? ce au primit botezul (Faptele Apostolilor 2, 41–43).
De altfel, credinua copiilor este m ?rturisit? de naşi, ca garanui spirituali ai
celui botezat. Sfânta Scriptur? ne ofer? numeroase situauii când m?rturisirea
credinuei cuiva are efectul dorit pentru un altul. Aşa avem vindecarea sl?b?
nogului prin credinua altora, a slujitorului sutaşului (Matei 8, 5–13), a învierii
fiicei lui Iair, a învierii fiului v?duvei din Nain, a fiicei femeii cananience, etc.
Botezul copiilor nu este o noutate. El s-a practicat înc? din
perioada apostolic?, chiar de Sfinuii Apostoli. Astfel, la Rusalii,
printre cele 3000 persoane se aflau şi copii, care îi însoueau pe p?rinuii lor. În Noul
Testament g?sim informauii c? Sfinuii Apostoli au botezat casa sutaşului Corneliu
(Fapte 10, 2), a Lidiei (Fapte 10, 15), a temnicerului din Filipi (Fapte 16, 31–33), a lui
?tefanas (I Corinteni 1, 16), a lui Crispus (Faptele Apostolilor 18, 8). Prin „cas?“, se
înuelegea atunci toat? „familia natural?“: sou, souie, copii, personalul auxiliar, sclavii şi
chiar cei legaui de ea prin alte interese. „Casa“ nu putea fi înueleas? f?r? copii (Luca
19, 9, Ioan 4, 53; I Timotei 3, 2–4, II Timotei 4, 19). Treptat s-a generalizat aproape
numai botezul copiilor, deoarece p?rinuii lor erau deja creştini.
De cine a fost instituit? Taina Botezului? (De însuşi Mântuitorul când a poruncit s? se
propov?duiasc? Evanghelia la toat? f?ptura, botezându-i...“ (Matei 28, 19). Ce rezult?
de aici? (C? Botezul este universal, adic? toui oamenii sunt chemaui la mântuire). Din
textul Sfintei Evanghelii, ce vedem, în numele cui se face Botezul? (În numele Sfintei
Treimi). Ce deosebire este între botezul lui Ioan şi cel creştin? (Botezul lui Ioan era un
simbol, pe când botezul creştin în numele Sfintei Treimi este o realitate
452
Capitolul doi
man ifestat ? prin iertarea p?catului str?moşesc şi p?catelor personale, prin

primirea calit?uii de fiu al lui Dumnezeu şi membru al Bisericii). Cine poate s?
vârşi Botezul? (Episcopul şi preotul ca urmaşi ai Sfinuilor Apostoli. Mai poate
s?vârşi şi credinciosul ortodox, în cazuri excepuionale). Botezul copiilor este
valabil? (Da, este valabil). Ce se impune îns? dup? ce copiii sunt botezaui? (Ca
s? fie instruiui în cunoaşterea credinuei Bisericii şi tr?irea vieuii creştineşti).
ñ Asocierea
Dup? Botez, copilul se învredniceşte de primirea harului mântuitor prin înc? dou?
Sfinte Taine ale Bisericii: Taina Sfântului Mir şi cea a Euharistiei. Care este explicauia
acestei rânduieli bisericesti? Explicauia o g?sim în îns?şi firea lucrurilor. Cel botezat
este n?scut duhovniceşte, iar pentru a creşte şi a se înt?ri, are nevoie de putere; iar
aceast? putere o primeşte prin darurile Duhului Sfânt, care se transmit prin Taina
Mirului. ?i fiindc? se cuvine s? creasc? aşa cum spune Apostolul „pân? la statura b?
rbatului des?vârşit, la m?sura vârstei deplin?t?uii lui
Hristos“ (Efeseni 4, 13), cel botezat, n?scut la o viau? nou? este
împ?rt?şit cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului. Prin aceasta, celui botezat i se înt?
reşte şi calitatea de membru al Bisericii dat fiind faptul c? toui cei ce sunt membri ai
Bisericii alc?tuiesc Trupul tainic al Domnului.
ñ Generalizarea
Taina Sfântului Botez este, aşadar, prima din cele şapte Taine ale Bisericii, care prin
întreita afundare în ap? în numele Sfintei Treimi, acord? celui botezat harul Sfântului
Duh, al iert?rii p?catului str?moşesc şi a celorlalte p?cate, precum şi renaşterea la o
viau? nou?, calitatea de fiu al lui Dumnezeu şi membru al Bisericii.
ñ Asocierea
Fiecare copil primeşte un nume cu prilejul oficierii Tainei Botezului. Cade-se ca acest
nume s? fie al unui Sfânt, pe care s?-l aib? mijlocitor c?tre Dumnezeu şi ocrotitor şi
pild? de urmat în viau?. O importanu? deosebit? o au şi naşii, care sunt, ca p?rinui
spirituali ai pruncului botezat, r?spunz?tori în faua lui Dumne- zeu de credinua pe care
au m?rturisit-o pentru cel ce le-a devenit fin şi pentru evoluuia lui duhovniceasc?,
pentru ca acesta s?
--
r?mân? ataşat Bisericii noastre ortodoxe care l-a împreunat şi îmbr?cat în Hristos.
(La sfârşit se poate cânta în comun cu credincioşii: „Câui în Hristos v-aui botezat,
în Hristos v-aui şi-mbr?cat. Aliluia“).
Sfânta Tain? a Mirungerii
Aşa cum un copil nou-n?scut are nevoie de hran? trupeasc? pentru a se putea
dezvolta spre maturitate, tot astfel şi dup? ce ne-am n?scut duhovinceşte „în Hristos“
prin Botez, avem nevoie de hran? duhovniceasc? ca s? creştem „pân? la statura b?
rbatului des?vârşit“, cum spune Sfântul Apostol Pavel (Efeseni 4, 13).
ñ Anunuarea temei
Aceast? hran? duhovniceasc? o primim ca dar al Sfântului Duh prin Taina Mirului, la
ñ Tratarea
Sfânta Tain? a Mirului a fost instituit? de Mântuitorul, înainte de în?luarea Sa la cer,

când le-a promis Sfinuilor Apostoli trimiterea Sfântului Duh, aduc?tor de putere care îi
va îmbr?ca cu daruri speciale (Luca 24, 49). Aceast? misiune s-a împlinit la
Cincizecime, când, odat? cu Pogorârea Sfântului Duh, s-au rev?rsat peste Sfinuii
Apostoli daruri duhovniceşti deosebite. De aceea, Sfinuii Apostoli, dup? ce s?vârşeau
Taina Sfântului Botez, puneau mâinile peste cei botezaui, pentru a le împ?rt?şi hrana
duhovniceasc? de creştere în Hristos a celor ce s-au „îmbr?cat în Hristos“ prin Botez,
dup? cum ne este m?rturisit acest fapt, ar?tându-se c? „Apostolii cei din Ierusalim,
auzind c? a primit Samaria cuvântul lui Dumnezeu, au trimis c?tre ei pe Petru şi pe
Ioan, care coborându-se, s-au rugat pentru ei, ca s? primeasc? Duhul Sfânt. C?ci înc?
nu se pogorâse peste nici unul dintre ei, ci numai botezaui erau în numele Domnului
Iisus. Atunci puneau mâinile peste ei şi luau Duhul Sfânt“ (Faptele Apostolilor 8, 14–
17). La fel, credincioşii din Efes, botezaui iniuial numai cu botezul lui Ioan, au fost din
nou botezaui cu Botezul Sfintei Treimi
454
Capitolul doi
„şi punându-şi Pavel mâinile peste ei, a venit Duhul Sfânt peste ei...“ (Faptele
Apostolilor 19, 1–7). Pe lâng? punerea mâinilor, Sfinuii Apostoli împ?rt?şeau
celor botezaui darurile Sfântului Duh şi prin ungerea cu Sfântul Mir, dup? cum
putem citi în Sfânta Carte: „Iar cel ce ne înt?reşte pe noi împreun? cu voi în
Hristos şi ne-a uns pe noi, este Dumnezeu. Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat
arvuna Duhului în inimile noastre“ (II Corinteni 1, 21–22). (Acelaşi lucru îl redau
şi textele din Efeseni 4, 30 şi I Ioan 2, 20 şi versetul 27). Dintre cele dou? forme,
ungerea cu Sfântul Mir s-a generalizat şi a r?mas definitiv? în viaua Bisericii,
datorit? faptului c? înmuluindu-se num?rul credincioşilor, Sfinuii Apostoli nu se
mai puteau deplasa mereu în toate localit?uile, iar ungerea cu Sfântul Mir se
putea generaliza mai uşor, efectul duhovnicesc fiind acelaşi. De la Sfinuii
Apostoli, Biserica creştin? primar? a practicat Taina Mirungerii celor botezaui,
dup? cum ne confirm? canonul 7 al Sinodului II ecumenic (381) sau scrierile
Sfinuilor P?rinui. Aşa, spre exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului spune
foarte clar: „vou?, dup? ce aui ieşit din cristelniua Sfintei Ape, vi s-a dat
ungerea, preînchipuirea aceleia cu care a fost uns Hristos; iar aceasta este
Sfântul Duh“. Urmând acestei practici dintot-
deauna a Bisericii, Taina Mirului se aplic? şi ast?zi imediat dup?
Botez prin ungerea cu Sfântul Mir la ochi, n?ri, gur?, urechi şi la frunte, pentru
sfinuirea organelor de simu. Ungerea la piept şi la spate se face pentru sfinuirea
voinuei, iar la mâini şi la picioare, pentru sfinuirea faptelor. Darurile Duhului Sfânt sunt
împ?rt?şite odat? cu mirungerea şi rostirea formulei r?mase din practica apostolic?:
„Pecetea darului Duhului Sfânt“ (II Corinteni 1, 2).
Sfântul Mir este format din untdelemn, vin şi 38 diferite aromate, sfinuit în Joia
Sfintelor Patimi de c?tre episcopi şi distribuit fiec?rui preot pentru s?vârşirea Tainei.
Mirungerea împarte darurile Sfântului Duh, asemenea darurilor primite de Sfinuii
Apostoli la Cincizecime. Mirul fiind o ungere, reprezint? un semn, sau o „pecete“ cum
spune Sfântul Apostol Pavel. Este
„pecetea lui Hristos“, fiindc? numele de „Hristos“ înseamn?, tradus în limba noastr?:
„Unsul“, „Cel uns“, adic? Mesia. Chiar şi în legea veche, ungerea avea mare
importanu?, dup? cum o atest? ungerea regelui David cu mir din cornul lui Samuel şi
astfel
„a odihnit Duhul Domnului asupra lui“ (I Regi 16, 13). Fiind socotit izvor de sfinuenie,
Sfintul Mir este folosit şi la sfinuirea antimiselor pe care se s?vârşeşte sfânta liturghie,
precum şi la sfinuirea bisericilor.
Aceast? Tain? este s?vârşit? de episcop, sau de preot celui de curând botezat,
dar mai poate fi aplicat? şi celor ce se întorc
la Biserica Ortodox?, botezaui fiind cu Botezul Sfintei Treimi. Aplicându-se odat? cu

taina Sfântului Botez, ea nu se mai repet?.
Nu toui creştinii accept? Sfânta Tain? a Mirului. Unii o socotesc ca nefiind
necesar?, deoarece noi prin Taina Sfântului Botez, ne-am n?scut la o viau? nou?,
duhovniceasc? (Ioan 3, 6) şi ne-am „sp?lat, sfinuit, îndrept?uit în numele Domnului
Iisus şi în Duhul Dumnezeului nostru“ (I Corinteni 6, 11). Dar Taina Sfântului Mir ne
împ?rt?şeşte şi alte daruri. ?tim, de pild?, c? mai multe Sfinte Taine împ?rt?şesc
iertarea p?catelor. Aşa este Taina Botezului, a Poc?inuei şi a Euharistiei. ?i cu toate c?
cel botezat a primit iertarea p?catelor prin Taina Botezului, la aceasta se adaug?
imediat şi împ?rt?şirea cu Trupul şi Sângele Domnului, pentru a înmului darurile
Sfântului Duh. La fel şi Taina Mirului nu repet? aceleaşi daruri ale Sfântului Duh,
primite la Botez, ci adaug? şi altele care s? dea putere spre creşterea şi dezvoltarea
duhovniceasc? (vezi Isaia 11, 2; I Ioan 2, 20–27; Efeseni 1, 14;
4, 30).
În practic?, Biserica romano-catolic? şi cea protestant? aplic? aceast? Sfânt?
Tain? copiilor între 7–12 ani, fiind numit?
„confirmare“ şi fiind s?vârşit? numai de episcop. Am v?zut îns?
c? la Botezul Domnului a fost prezent şi Sfântul Duh, iar la
Cincizecime odat? cu pogorârea Sfântului Duh s-au împ?rt?şit şi darurile Sale.
Cine a instituit Sfânta tain? a Mirului? (Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos).
Cine a aplicat aceast? Sfânt? Tain? şi în ce form?? (Sfinuii Apostoli dup? pogorârea
Sfântului Duh, sub dou? forme: a punerii mâinilor şi mirungerii). Care dintre aceste
dou? forme s-a generalizat şi a r?mas şi azi stabil? în Biseric?? (Sub forma
mirungerii). Când se s?vârşeşte aceast? Sfânt? Tain? şi ce efecte are? (Se s?vârşeşte
dup? Sfântul Botez, în cadrul aceleiaşi slujbe pentru a transmite darurile Duhului Sfânt
de înt?rire duhovniceasc?, tuturor celor n?scuui prin Botez la o viau? nou?, spiritual?).
Cum se numesc cei ce primesc taina Botezului şi Mirului? (Se numesc „creştini“ de la
„Hristos“ care înseamn?
„Unsul“ lui Dumnezeu). Care este formula rostit? de preot prin care ni se ofer? darurile
Duhului Sfânt? (Pecetea darului Duhului Sfânt). De unde este luat? aceast? formul??
(Din Sfânta Scriptur?, ea reprezentând cuvintele Sfântului Apostol Pavel din II Corin-
teni 1, 21–22).
456
ñ Asocierea
Capitolul doi
Privind numirile tainei, am v?zut c? ea se numeşte „punerea mâinilor“ (Faptele

Apostolilor 8, 15–18), precum şi „ungere“ (I Ioan 2, 20); şi „pecetluire“ (I
Corinteni 1, 21–22). În primul caz, nu trebuie s? facem confuzie între „punerea
mâinilor“ care este Taina Mirului şi „punerea mâinilor preouimii“ (I Timotei 4,
14), care este o alt? Sfânt? Tain?, cea a Preouiei, sau Hirotoniei. Untde- lemnul
„bucuriei“, sau al „mântuirii“ cum i se mai spune, este untdelemnul
binecuvântat, care se toarn? în apa Botezului şi este un simbol al darului
Duhului Sfânt care s-a coborât odat? cu sfinuirea apei Botezului. Spre
deosebire de untdelemnul simbolic, Sfântul Mir ne transmite în mod real
roadele Duhului Sfânt. La fel nu trebuie confundat nici cu untdelemnul de la
Taina Maslului.
ñ Generalizarea
Din cele tratate pân? aici vedem c? Taina Sfântului Mir este acea Sfânt? Tain? care
prin „pecetea darului Duhului Sfânt“ sub forma v ?zut? a Sfântului Mir, ne împ?rt?şeşte
harul şi darul sfinuitor spre înt?rirea, creşterea şi dezvoltarea noastr?, dup? ce ne-am
„îmbr?cat în Hristos“ prin Taina Botezului.
ñ Aplicarea
Primind darurile Duhului Sfânt pentru înt?rirea noastr?, asemenea mirului

binemirositor, trebuie s? se depun? toat? str?dania de a face aceste daruri
roditoare prin aroma faptelor noastre bune. Noi am primit în mod real darurile
Sfântului Duh spre înt?rirea duhovniceasc?. Dar aceast? înt?rire sau putere
nu trebuie l?sat? în amoruire. Aşa cum, de pild?, puterea unui muşchi, de la
mân?, sau de la picior, care fiind neexersat, oricât? putere ar primi prin hrana
ce o acumuleaz? din organism, îşi pierde de la un timp dinamismul şi rodnicia,
tot astfel şi „harul care este în noi“ ( I Timotei 4, 14) face vie „roada
Duhului“, adic? dragostea, bucuria, pacea, îndelunga r?bdare, bun?tatea,
facerea de bine, credinua, blândeuea, cump?tarea“ (Galateni 5, 22), prin str?
dania noastr? de zi cu zi.
--
Sfânta Tain? a Euharistiei
Ce ne îndeamn? porunca întâia bisericeasc?? (S? particip?m cu regularitate la Sfânta

Liturghie). Ce este Sfânta Liturghie? (Este slujba bisericeasc? în cadrul c?reia
cinstitele daruri de pâine şi vin aduse de credincioşi, se prefac în Trupul şi Sângele
Domnului, spre împ?rt?şirea lor).
ñ Anunuarea temei
Aceasta se întâmpl? prin jertfa şi taina dumnezeieştii Euharistii, la care ne vom referi
în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Prima liturghie a s?vârşit-o Mântuitorul la Cina cea de Tain?, în Joia Sfintelor Patimi,
când a instituit Sfânta Euharistie, ca o jertf?
de muluumire adus? lui Dumnezeu Tat?l prin prefacera pâinii şi
vinului în Cinstitul Trup şi Sânge al S?u, împ?rt?şind-o Sfinuilor Apostoli ca un nou
leg?mânt, spre iertarea p?catelor, spre împ?carea cu Dumnezeu şi spre comuniunea
dintre ei (Matei 26, 26–28). ?i a l?sat Domnul cu porunc? Sfinuilor Apostoli s? repete
pân? la sfârşitul veacurilor, prefacerea pâinii şi vinului în Sfântul Trup şi Sânge, întru
amintirea Sa (Luca 22, 19).
Desigur aceast? prefacere este o tain? adânc? şi plin? de str?lucire întrecând
puterea noastr? de înuelegere. O putem simui doar prin credinu? şi o putem face vie
şi lucr?toare în viaua noastr? prin împ?rt?şirea cu Sfântul Trup şi Sânge al Domnului,
când intr?m în comuniune cu El, asemenea viuei cu ml?diua, dup? înseşi cuvintele
Sale (Ioan 15, 1–9). De fapt, înc? din timpul activit?uii Sale, Domnul a anticipat
aceast? Sfânt? Tain?, spunându-le şi atunci tot aşa de desluşit: „Amin, amin gr?iesc
vou?: de nu veui mânca Trupul Fiului Omului şi nu veui bea Sângele Lui, nu veui avea
viau? în voi...“ (Ioan 6, 53–58). ?i neînuelegând adâncul tainei, mului s-au smintit
chiar şi L-au p?r?sit (Ioan 6, 66). Le era prea greu s? înueleag? ceea ce mintea nu
putea s? p?trund? iar credinua nu le era luminat? suficient... Nu le-a mai r?mas decât
s? se întrebe cu mirare: „greu este cuvântul acesta. Cine poate s?-l asculte?“ (Ioan 6,
60). De aceea, înuelegerea acestei Sfinte Taine şi Jertfe este rezervat? exclusiv
credinuei; ea este mereu
458
Capitolul doi
minune descoperit? de Dumnezeu şi oferit? tuturor spre împ?rt?şirea într-o

comuniune de dragoste, de pace şi de unitate.
?i tocmai pentru c? mintea omului nu poate s? o patrund?, Apostolul se
întreab? numai, f?r? a r?spunde: „Paharul bine- cuvânt?rii, pe care-l
binecuvânt?m nu este oare împ?rt?şirea cu Sângele lui Hristos? Pâinea pe
care o frângem nu este oare împ?rt?şirea cu Trupul Lui Hristos? C?ci o pâine,
un trup suntem cei mului; c?ci toui ne împ?rt?şim dintr-o pâine“ (I Corinteni 10,
16–17). Iar pentru a împlini porunca Domnului, primii Lui închin?tori „în
toate zilele, aşteptând cu un cuget în templu şi frângând prin case pâinea,
primeau hrana cu bucurie şi cu bun?tatea inimii, l?udând pe Dumnezeu şi
având har la tot poporul“ (Faptele Apostolilor 2, 46–47).
Fiind vorba de Trupul care se frânge şi de Sângele Legii celei Noi care se vars?
spre iertarea p?catelor, Taina Euharistiei este în acelaşi timp şi Jertfa „Mielului lui
Dumnezeu“. În ea este prezent Trupul şi Sângele de pe Crucea Golgotei, dar într-o
form? nesângeroas?, repetându-se îns? „pentru mului“, pentru toui cei ce doresc s? se
împ?rt?şeasc? de roadele iert?rii lui Dumnezeu prin jertfa de iubire a Fiului S?u.
De aici vedem c? materia Tainei o constituie Cinstitele Daruri
care se vor preface în Trupul şi Sângele Domnului; adic? pâinea dospit? din grâu curat
şi vinul din struguri, aşa cum acestea au fost la Cina cea de Tain?.
Partea v?zut? a tainei o constituie pâinea dospit? şi vinul, iar partea nev?zut?,
transformarea sau prefacerea acestora în Sfântul Trup al Domnului. Prefacerea are
loc în cadrul sfintei liturghii, când, dup? cuvintele preotului: „Ale Tale dintru ale Tale...“,
credincioşii îngenuncheaz? în semn de evlavie şi cânt?:
„Pe tine Te l?ud?m...“, în care timp preotul rosteşte rug?ciunea de chemare a Sfântului
Duh, numit? „Epiclez?“, prin care cere, invoc? prezenua Sfântului Duh pentru
prefacerea pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele Domnului.
S?vârşitorii acestei Sfinte Taine sunt episcopii şi preouii. Am v?zut c? prima
liturghie sau prefacere a fost s?vârşit? de Mântu- itorul la Cina cea de Tain?. El a
poruncit apoi Sfinuilor Apostoli şi nu altora, s? fac? aceasta întru pomenirea Sa pân?
la sfârşitul veacurilor (Luca 22, 19). Sfinuii Apostoli ca „slujitori şi iconomi ai tainelor lui
Dumnezeu“ (I Corinteni 4, 1), au l?sat la rândul lor pe anumiui urmaşi ca s? le
continue aceast? misiune. Aceştia sunt episcopii şi preouii sfinuiui de ei. Savârşitorii
Tainei sunt mijlocitori care aduc darurile spre sfinuire şi prefacere. Mântui- torul însuşi
— aşa cum sun? rug?ciunea dinainte de ieşirea cu
Darurile — este: „Cel ce aduce şi Cel ce se aduce, Cel ce pri- meşte şi cel ce
împarte“. Misiunea preotului este totuşi în aceste momente — cum spune Sfântul Ioan
Gur? de Aur — mai mare decât a îngerilor, fiindc? îngerii stau numai în jurul Tronului
lui Dumnezeu, pe când la cuvintele preotului, Domnul însuşi coboar? spre a se jertfi
din nou în mod tainic spre iertarea p?catelor şi spre viaua de veci a credincioşilor.
Primitorii tainei sunt toui credincioşii Bisericii: copii, tineri, b?rbaui sau femei, p?
c?toşi sau mai puuin p?c?toşi, toui care simt nevoia comunic?rii cu Dumnezeu, a cur?
uiei de p?cat, a împ?c?rii cu semenii, a îndrept?rii vieuii, a îns?n?toşirii sufleteşti şi
trupeşti. Din cele tratate mai sus vedem c? efectele sau roadele Tainei
Euharistiei sunt atât în viaua credincioşilor, cât şi în viaua Bisericii. În primul rând,
unirea cu Hristos în Sfânta Taina a Euharistiei lucreaz? în viaua credincioşilor o
înnoire, dup? modelul vieuii Domnului. În al doilea rând, roadele Cuminec?turii se
refer? şi la viaua Bisericii „ca o pâine, un trup suntem mului; c?ci toui ne împ?rt?şim
dintr-o pâine“ (I Corinteni 10, 17), spune Sfântul Apostol Pavel. Sfântul Ioan
Damaschinul arat? c?
„Euharistia“ se numeşte „Împ?rt?şanie“, c?ci prin ea ne
î m p ?r t ?şi m cu d u m n e z e i r e a lui Hr ist os. Se nu m e şt e şi
Cuminec?tur?... pentru c? prin ea ne cuminec?m cu Hristos şi... prin ea ne cuminec?
m şi ne unim unii cu aluii, pentru c? ne împ?rt?şim dintr-o singur? pâine şi devenim
toui un trup“ (I Corin- teni 10, 16–17; Romani 12, 5) şi un sânge al lui Hristos şi m?
dulare unii altora, ajungând toui „împreun? trup al lui Hristos“ (I Corinteni 12, 27).
Care este deosebirea Sfintei Taine a Euharistiei fau? de celelalte Sfinte Taine? (Dac?
prin celelalte Taine ale Bisericii se transmite harul necreat şi mântuitor al Sfintei
Treimi, prin Taina Euharistiei ni se transmite însuşi Trupul şi Sângele Domnului spre
iertarea p?catelor şi spre viaua de veci). Când a fost instituit? aceast? Sfânt? Tain??
(Ea a fost instituit? de însuşi Domnul şi Mântuito- rul nostru Iisus Hristos la Cina cea
de Tain?, când a pref?cut pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele S?u, l?sând porunca s?
facem aceasta „întru pomenirea Sa“). Vedem de aici c? Taina Euharistiei se mai
deosebeşte de celelalte Sfinte Taine şi prin aceea c? ea este şi o jertf? ce ni se ofer?
spre iertarea p?catelor, spre împ?carea cu Dumnezeu şi spre comuniunea de iubire a
celor ce se împ?rt?şesc din ea. Când se prefac Cinstitele Daruri în Trupul şi
460
Capitolul doi
Sângele Domnului? (În timpul rug?ciunii de invocare a Sfântului Duh, numit? şi

„Epiclez?“, rostit? de preot în Altar, când credin- cioşii îngenunchiaui cânt? împreun?
cu strana: „Pe Tine Te l?ud?m...“). Cum explic?m noi aceast? prefacere? (Noi nu ne
putem explica aceast? transformare, fiindc? ea dep?şeşte puterea noastr? de
înuelegere. O primim în viaua noastr? prin credinu?). Dac? Euharistia este Taina
comuniunii şi unit?uii Bisericii, este clar oricui c? dezbinarea dintre închin?torii
Domnului este un p?cat. De aceea Biserica se roag? totdeauna pentru unitatea celor
ce cred şi-L m?rturisesc pe Hristos ca Mântuitor al lor.
ñ Asocierea
Viaua duhovniceasc? este asem?nat? în dezvoltarea ei cu viaua fizic?, biologic?. Aşa

cum viaua apare prin naştere, primeşte putere şi se dezvolt? prin hran? în condiuii de
s?n?tate, tot astfel şi la viaua duhovniceasc? ne naştem odat? cu primirea Tainei
Sfântului Botez, primim putere prin darurile Sfântului Duh, odat? cu harul Tainei
Mirului, iar apoi sfânta Biseric? ne ofer? spre dezvoltare şi creştere o hran?
duhovniceasc? cu totul deosebit?,
şi anume, împ?rt?şirea cu însuşi Trupul şi Sângele Domnului.
Pe de alt? parte, Taina Euharistiei este strâns legat? şi precedat? de Taina Sfintei
Poc?inue, dup? îndemnul Sfântului Apostol Pavel: „s? se cerceteze îns? omul pe sine,
şi aşa s? m?nânce din pâine şi s? bea din pahar. C?ci cel ce m?nânc? şi bea cu
nevrednicie îşi m?nânc? şi îşi bea osânda, nesocotind Trupul Domnului“ (I Corinteni
11, 28–29). Ne explic?m mai bine necesitatea acestei preg?tiri, dac? ne gândim la
faptul c? ori de câte ori primind în casa noastr? un oaspete mai deosebit ne punem
lucrurile în bun? rânduial?. Tot astfel, primind pe însuşi Dum- nezeu în sufletul nostru,
în viaua noastr?, ne punem întreaga fiinu? în rânduial?, pentru a ne vrednicii de
primirea Lui.
ñ Generalizarea
Vedem din cele de mai sus c? Sfânta Euharistie este Taina şi Jertfa nesângeroas?
care ne împ?rt?şeşte sub forma pâinii şi vinului Însuşi Sfântul Trup şi Sânge al
Domnului spre iertarea p?catelor şi spre viaua de veci.
ñ Aplicarea
Poruncile bisericeşti ne îndeamn? cu st?ruinu? s? particip?m cu regularitate la sfânta

liturghie şi s? ne împ?rt?şim dup? necesitate,
sau cel puuin în cele patru posturi, sau chiar şi numai în Postul Paştelui, pentru a
întâmpina Sfintele Patimi şi m?rita Înviere a Domnului, împ?rt?şindu-ne din roadele
iert?rii Sale. Ar fi bine, îns? pentru progresul nostru duhovnicesc s? ne împ?rt?şim în
fiecare lun?.
--
Înainte de primirea Sfintei Taine, credinciosul trebuie s? se preg?teasc? în mod
deosebit, dat? fiind importanua şi atenuia ce se cuvine a i se acorda. Sub aspect
duhovnicesc ne preg?tim pentru primirea Euharistiei prin Taina Spovedaniei, iar sub
aspect trupesc se recomand? pe cât posibil s? postim câteva zile înainte, sau cel
puuin înainte de-a ne împ?rt?şi s? nu mâncam nimic. Se impune apoi, s? citim
„canonul“ rânduit de Sfânta Biseric?, aflat în c?ruile de rug?ciuni; iar în timpul
cuminec?rii s? avem în mân? lumânarea şi s? ne apropiem cu zdrobire de inim? şi cu
bucurie duhovniceasc? de împ?rt?şanie. Dup? împ?rt?şanie se cuvine s? rostim rug?
ciunea de muluumire, s? nu s?rut?m icoanele, s? nu scuip?m, s? nu clevetim, ci s?
ar?t?m în vieuuirea noastr? de zi cu zi chipul Domnului cu care ne-am împ?rt?şit.
Sfânta Tain? a Poc?inuei
Cunoscând sl?biciunile firii omeneşti supus? p?catului, Mântui- torul, pe lâng? Taina
Botezului, a Mirului şi a Euharistiei, a mai instituit înc? un mijloc de dobândire a
harului divin spre îns?n?toşirea firii c?zut? în p?cat.
ñ Anunuarea temei
Aceasta este Taina poc?inuei, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
În general poc?inua exprim? regretul fau? de o fapt? rea s?vârşit?, dând expresie
vinov?uiei ce apas? conştiinua, datorit? p?catului. Acest regret se îndreapt? spre
Dumnezeu sub forma c?inuei, în scopul dobândirii iert?rii aduc?toare de linişte şi pace
sufletului. În felul acesta, poc?inua este întâlnit? la toate religiile,
462
Capitolul doi
exteriorizat? în forme deosebit de variate. Preg?tind „calea Domnului“, poc?inua era

tema predicii Sfântului Ioan Botez?torul. Chiar şi Mântuitorul îşi începe activitatea Sa
cu cuvintele:
„Poc?iui-v? c? s-a apropiat împ?r?uia cerurilor“ (Matei 4, 17). Altfel spus, întâmpinaui
împ?r?uia lui Dumnezeu nu oricum, ci prin schimbarea vieuii, a modului de a gândi,
de a simui, de a voi, de a f?ptui.
Pe lâng? acest aspect, Mântuitorul imprim? poc?inuei şi un caracter special,
deosebit de cel cunoscut pân? la El, şi anume cel de Sfânta Tain?, ca purt?toare a
harului iert?rii şi dezleg?rii de p?cate. Poc?inua astfel înueleas? a fost practicat? la
început de c?tre Mântuitorul în cadrul activit?uii Sale mesianice, prilejuit? de
acordarea vindec?rilor prin iertarea p?catelor. A fost apoi f?g?duit? ca un l?s?mânt
divin Sfinuilor Apostoli în calitatea lor de continuatori ai activit?uii Sale în lume, când
le-a spus: „Amin gr?iesc vou?: oricâte veui lega pe p?mânt, vor fi legate şi în cer şi
oricâte veui dezlega pe p?mânt, vor fi dezlegate şi în cer“ (Matei 18, 18; 16, 19).
Puterea de a lega şi dezlega p?catele oamenilor a fost acordat? îns? de c?tre
Mântuitorul Sfinuilor Apostoli abia dup? ce a câştigat harul sfinuitor. ?i aceasta se
întâmpl? dup?
învierea Sa, când adresându-se Sfinuilor Apostoli, „a suflat asupra
lor şi le-a zis: luaui Duh Sfânt, c?rora veui ierta p?catele, vor fi iertate, şi c?rora le veui
uine, vor fi uinute“ (Ioan 20, 22–23). De atunci Taina Poc?inuei a fost neîntrerupt
aplicat? în viaua credincioşilor de c?tre Biseric?, prin urmaşii autorizaui ai Sfinuilor
Apostoli, adic? prin episcopi şi preoui.
Ca Sfânt? Tain?, Poc?inua are trei faze: M?rturisirea p?catelor, rug?ciunea de
dezlegare şi canonul. M?rturisirea p?catelor cuprinde în sine trei aspecte duhovniceşti:
recunoaşterea st?rii de p?c?toşenie, regretul sau c?inua pentru p?catul s?vârşit şi hot?
rârea de a nu mai s?vârşi p?catul. Aceste aspecte apar evidente în viaua fiului risipitor
când „şi-a venit în sine“, dup? ce s-a c?it de situauia în care l-a dus p?catul, luând
hot?rârea ridic?rii, va m?rturisi cu zdrobire de inim?: „Tat?, am greşit la cer şi înaintea
ta şi nu sunt vrednic s? m? numesc fiul t?u...“. La fel şi Zacheu, dup? ce se c?ieşte de
p?catele sale, m?rturisindu-le Mântuitorului, ia hot?rârea de a se îndrepta... A doua
faz? este cea a dezleg?rii primit? în urma c?inuei şi m?rturisirii tuturor p?catelor. Iar
cea de a treia faz? este canonul, sau epitemia dat? de preotul duhovnicesc cu scopul
de a ajuta pe cel ce a luat hot?rârea îndrept?rii, s? împlineasc? acest lucru, prin
anumite exerciuii duhovniceşti. Canonul este astfel asemenea unui leac ajut?tor.
Epitimia (sau canonul) const? din rug?ciuni, posturi,
acte de binefacere, etc. Ele se dau de c?tre preotul duhovnic în urma unei atente
deliber?ri, în funcuie de p?catele s?vârşite.
Din cele de mai sus putem stabili c? s?vârşitorul Tainei este episcopul sau preotul
duhovnic, ca succesori direcui şi autorizaui ai Sfinuilor Apostoli.
Primitorul este orice credincios al Bisericii care simuindu-şi conştiinua împov?rat?
simte nevoia dobândirii iert?rii din partea lui Dumnezeu şi a eliber?rii din p?cat. De
aceea, cel ce se apropie de aceast? Tain? trebuie s? îndeplineasc? şi anumite
condiuii. S? se c?iasc? în mod sincer de p?catele s?vârşite, s? ia hot?rârea de a se
îndrepta, şi s? se vad? în viaua lui duhovniceasc? aceast? îndreptare, s?-şi m?
rturiseasc? toate p?catele, ştiut fiind c? p?catele nem?rturisite nu sunt iertate, fiindc?
numai prin m?rturisirea lor te cur?ueşti, sau te eliberezi de ele. De fapt, aceasta este
şi o problem? de restabilire a drept?uii în faua lui Dumnezeu. Adic?, aşa cum nu ui-a
fost greu sau ruşine s? s?vârşesti p?catul, tot astfel nu trebuie s?-ui fie greu s?-l m?
rturiseşti... În sfârşit, s? îndeplineasc? epitimia sau canonul primit din partea preotului
duhovnic.
Partea v?zut? a Tainei Poc?inuei este îns?şi m?rturisirea
p?catelor. La început aceast? m?rturisire era public?, în faua
întregii obşti a credincioşilor, apoi a devenit particular?, în scaunul spovedaniei, sub
epitarhilul preotului, la icoana Mântu- itorului şi în prezenua Lui nev?zut?, care
ascultând m?rturisirea p?catelor, acord? prin cuvintele preotului dezlegarea. Partea v?
zut? a Tainei este şi pronunuarea dezleg?rii de p?cate pe care o face preotul în urma
m?rturisirii penitentului: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos cu darul şi cu
îndur?rile iubirii Sale de oameni s? te ierte pe tine fiule (N) şi s?-ui lase toate p?catele.
?i eu nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dat?, te iert şi te dezleg de
toate p?catele tale, în numele Tat?lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin“.
Efectele Tainei Poc?inuei sunt: iertarea acordat? şi primirea împ?c?rii cu
Dumnezeu şi cu semenii, redobândirea harului divin mântuitor, a p?cii şi liniştei
duhovniceşti. Sunt unii creştini, de nuanu? neoprotestant?, care, deşi le place s? se
numeasc?
„poc?iui“, nu accept? totuşi Taina Poc?inuei. Ei spun c? m?rturisirea trebuie f?cut?
direct lui Dumnezeu, aşa cum a f?cut psalmistul (Psalmul 50, 3–5; 32, 5), fiindc?
numai Dumnezeu poate ierta p?catele. M?rturisirea f?cut? îns? direct lui Dumne- zeu
în Vechiul Testament nu se refer? la Taina Poc?inuei, fiindc? aceasta a fost l?sat? de
c?tre Mântuitorul. În Legea Veche nici nu exista. Cât despre iertarea p?catelor, într-
adev?r numai Dum-
464
Capitolul doi
nezeu iart? p?catele. Preotul este doar un mijlocitor care administreaz? darul de a
lega şi dezlega, cu care Mântuitorul i-a împuternicit pe Apostoli, iar aceştia, la rândul
lor l-au l?sat episcopilor şi preouilor, ca unii care sunt continuatorii activit?uii lor. Pe
drept putea spune Sfântul Ioan Gur? de Aur în acest sens:
„Câte fac preouii jos, le înt?reşte Hristos sus, şi Judecata robilor o confirm? St?pânul“.
Mai spun apoi cei ce nu accept? Taina Poc?inuei c? m?rturisirea trebuie s? fie f?
cut? de c?tre credincioşi între ei, conform spuselor Sfântului Apostoi Iacob: M?
rturisiui-v? unul altuia p?catele şi v? rugaui unul pentru altul...“ (Iacob 5, 16). Citind
îns? contextul vedem c? „unul şi altul“ reprezint? tocmai pe preot şi pe credincios (vezi
versetele 14 şi 15).
Cine a instituit şi aplicat pentru prima data Taina Poc?nuei? (Mân- tuitorul nostru Iisus
Hristos). Cine a dat puterea Apostolilor de a lega şi dezlega p?catele oamenilor? (Tot
Mântuitorul). Exista înaintea venirii Mântuitorului Sfânta Tain? a Poc?inuei? (Nu
exista). Dar ce era poc?inua? (Era o virtute, sau o putere a
sufletului determinat? de regretul fau? de p?catul s?vârşit, sau de vinov?uia care ap?
sa conştiinua). Ce ofer? în mod special Taina Poc?inuei? (Ofer? harul dezleg?rii de p?
cate şi a împ?c?rii cu Dumnezeu şi cu semenii). De ce Taina Poc?inuei se mai
numeşte şi M?rturisire? (Fiindc? dezlegarea p?catelor sau iertarea vine în urma m?
rturisirii lor. De aceea, m?rturisirea trebuie precedat? de c?inu?, şi urmat? de hot?
rârea de a nu mai greşi). Cine ne ajut? s? ne îndrept?m viaua duhovniceasc??
(Epitimia sau canonul). Preouii, având şi ei p?cate, pot acorda altora dezlegarea de p?
cate? (Dezlegarea de p?cate o acord? Dumnezeu, preouii fiind mijlocitorii autorizaui
pentru dobândirea iert?rii p?catelor).
ñ Asocierea
P?rinuii Bisericii pun Taina Poc?inuei în leg?tur? cu Taina Botezului şi arat? c? precum
apa cur?uitoare a Botezului ne iart? p?catul str?moşesc şi p?catele personale, tot
astfel şi lacrimile poc?inuei ne aduc din partea lui Dumnezeu, prin mijlocirea preotului
duhovnic, harul iert?rii p?catelor şi a reînnoirii vieuii duhovniceşti.
Fiind aşezat? de Biseric? înaintea Sfintei Cuminec?turi,Taina Poc?inuei, oferindu-
ne harul iert?rii de p?cate, creeaz?
posibilitatea împ?rt?şirii cu vrednicie cu Trupul şi Sângele Domnului, dup?

îndemnul Apostolului: „s? se cerceteze omul pe sine şi aşa s? m?nânce din
pâine şi s? bea din pahar, c?ci cel ce m?nânc? şi bea cu nevrednicie, îşi m?
nânc? şi îşi bea osânda, nesocotind Trupul Domnului“ (I Corinteni 11, 25–29).
ñ Generalizarea
Taina Poc?inuei este acea Sfânt? Tain? care prin m?rturisirea p?catelor în faua
preotului duhovnic, primim din partea Mântui- torului harul iert?rii p?catelor şi puterea
de a renaşte la o viau? spiritual?.
ñ Aplicarea
Din cele tratate vedem c? Taina Poc?inuei trebuie s? primeasc? din partea
credincioşilor atenuia cuvenit?, în sensul c? m?rturisirea p?catelor se va face cu toat?
sinceritatea, printr-un prealabil exa- men de conştiinu?, fiind precedat? de c?inua
pentru p?catele s?vârşite, precum şi de hot?rârea de a nu le mai s?vârşi.
Taina Poc?inuei poate fi primit? ori de câte ori un credincios simte nevoia, dar
mai ales, şi cu regularitate înaintea Tainei Euharistiei.
--
M?rturisirea p?catelor se face în sfânta biseric?, la icoana Mântuitorului, fapt
pentru care se cuvine s? împlinim rânduielile Bisericii, de a citi canonul Spovedaniei,
de a ajuna şi de a ne împ?ca cu semenii, pentru ca acordând iertare celor ce ne-au
greşit, s? ne învrednicim şi noi de iertarea P?rintelui ceresc.
Sfânta Tain? a Preouiei
Este cunoscut faptul c? Sfintele Taine transmit credincioşilor sub o form? v?zut? harul
nev?zut al Sfintei Treimi spre îns?n?toşirea firii şi des?vârşirea vieuii duhovniceşti.
Dac? toui credincioşii pot beneficia de Taina Botezului, a Mirului, a Euharistiei, a Poc?
inuei, a Cununiei şi a MasluLui, exist? o Sfânt? Tain? care se administreaz? numai
anumitor credincioşi aleşi din sânul Bisericii pen-
466
Capitolul doi
tru a împlini o misiune special? de conducere a credincioşilor pe drumul mântuirii.
ñ Anunuarea temei
Aceasta este Taina Preouiei, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Odat? cu începerea activit?uii Sale, Mântuitorul şi-a ales 12 Apostoli şi 70 de Ucenici.

Deosebindu-i de muluimea credin- cioşilor, Mântuitorul le-a dat Apostolilor înc? dintru
început îns?rcinarea propov?duirii Evangheliei şi a s?vârşirii minunilor. Apoi, la
sfârşitul activit?uii le porunceşte s? s?vârşeasc? „întru pomenirea Sa“ Sfânta
Euharistie (Luca 22, 19), deci s? continue activitatea Lui sfinuitoare. Dup? înviere îi
investeşte cu putere special? de a lega şi dezlega p?catele oamenilor (Ioan 20, 22–
23). Aceiaşi porunc? de propov?duire a Evangheliei şi de s?vârşire a Sfintelor Taine
le-a dat-o Mântuitorul Apostolilor şi nu tuturor credincioşilor atunci când s-a desp?ruit
de ei, spunându-le: „Mergând, înv?uaui toate neamurile, botezându-le în numele Tat?
lui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh“ (Matei 28, 19). Pentru ca tripla activitate a Domnului
s? poat? fi continuat?,
Sfânuii Apostoli au înlocuit suflarea ce le-a fost acordat? lor de c?tre Mântuitorul dup?
înviere, când i-a investit cu putere de a lega şi dezlega p?catele oamenilor, cu
punerea mâinilor şi astfel au hirotonit (adic? şi-au pus mâinile) diaconi, preoui şi
episcopi.
În acelaşi timp, dat fiind faptul c? Sfânuii Apostoli aveau misiunea slujirii
cuvântului şi a întemeierii comunit?uilor creştine, se simuea nevoia ca „s?
hirotoneasc? preoui“ pentru bisericile locale „rugându-se cu posturi“ în acest scop
(Fapte 14, 23). ?i acest fapt s-a generalizat la nivelul tuturor comunit?uilor creştine, iar
peste uinuturi mai întinse au hirotonit episcopi, cu misiunea de a supraveghea
activitatea preouilor şi de a hirotoni şi ei, la rândul lor, preoui în fiecare cetate. Este
cunoscut astfel faptul c? Sfântul Apostol Pavel a hirotonit pe Timotei ca episcop în
Efes, iar pe Tit în Creta. Acest lucru reiese limpede din îndemnul pe care Apostolul îl
d? unuia dintre ei, „de a aprinde harul lui Dum- nezeu care este în tine prin punerea
mâinilor mele“ (II Timotei 1, 6), sau: „nu nesocoti harul care este în tine, care s-a dat...
prin punerea mâinilor preouiei“ (I Timotei 4, 14). Expresia: „punerea mâinilor preouiei“,
(sau a „hirotoniei“) nu înseamn? c? l-a f?cut
preot, ci episcop, fiindc? altfel nu ne putem explica de ce le-a poruncit acestor doi s?
hirotoneasc? la rândul lor preoui. Astfel, îi scrie lui Tit: „Pentru aceasta te-am l ?sat în
Creta, ca s? aduci rânduial? în cele ce lipsesc şi s? pui preoui în fiecare cetate,
precum ui-am poruncit“ (Tit 1, 15). La fel lui Timotei îi atrage atenuia „s ? nu-şi pun?
peste nimeni mâinile degrab?“ (I Timotei 5, 12), adic? s? cerceteze atent pe cel care
intenuioneaz? s?-l fac? preot.
De aici vedem c? Taina Hirotoniei (sau împ?rt?şirea Sfântului Duh prin punerea
mâinilor) nu o putea s?vârşi oricine, ci numai episcopul, şi nu putea fi acordat? oricui,
ci numai acelora dintre credincioşi care îndeplinesc anumite condiuii, pe m?sur? s?-i
fac? vrednici de primirea ei (vezi I Timotei 3, 1–14; Tit 1, 6–9).
Deşi atât de evident? taina preouiei, nu toui creştinii o accept?. Se vorbeşte de o
„preouie universal?“, în cadrul c?reia oricine poate fi preot. Se invoc? în sprijinul
acestei afirmauii textul din I Petru 2, 5 şi 9: „?i voi înşiv?, ca nişte pietre vii, faceui-v?
pe voi înşiv? cas? duhovniceasc?, preouie sfânt?, ca s? aduceui jertfe duhovniceşti
bine pl?cute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos... Dar sunteui seminuie aleas?, preouie
împ?r?teasc?, neam
sfânt, popor agonisit (de Dumnezeu) ca s? vestiui în lume
bun?tatea Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunat?“ (vezi şi
Apocalipsa 1, 6; 5, 10). Pentru interpretarea corect? a acestui text trebuie s?-l punem
în leg?tur? cu textul din Ieşire 19, 5–6, pe care, de altfel, îl şi reproduce. În textul
Vechi- Testamentar este vorba de o consacrare a poporului lui Israel din partea lui
Dumnezeu ca popor ales, înaintea d?rii Legii pe muntele Sinai: „Deci, de veui asculta
glasul meu şi de veui p?zi leg?mântul meu, dintre toate neamurile îmi veui fi mie
popor ales... împ?r?uie preoueasc? şi neam sfânt!“ Aceast? „împ?r?uie preoueasc?“
nu excludea îns? preouia special? instituit? tot de Dumnezeu în Vechiul Testament,
precum nici cuvintele din epistola Sfântului Apostol Petru nu exclud preouia special ? a
Noului Leg?mânt. Ne întreb?m: pe cine declara Apostolul ca f?când parte din preouia
universal?? Ne spune contextul: pe cei ce erau „ca nişte prunci de curând n?scuui“ (I
Petru 2, 2). Aceştia sunt toui cei de curând botezaui. Ei alc?tuiesc poporul lui
Dumnezeu. Mântuirea în Hristos nu este numai a unui singur popor. Mântuitorul a
poruncit Apostolilor s? propov?duiasc? Evanghelia la toat? f?ptura, şi s? boteze toate
neamurile (Matei 28, 19). Toui cei ce, primind Botezul şi devenind creştini, primind şi
celelalte Sfinte Taine, ca Mirungerea şi Euharistia, devin „pietre vii, cas?
duhovniceasc?, preouie sfânt?“, aducând „jertfe duhovniceşti bine pl?cute lui
468
Capitolul doi
Dumnezeu prin Iisus Hristos“. Dar aceast? preouie universal? format? din toui
credincioşii Bisericii care particip? la viaua ei, împ?rt?şindu-se cu harul Sfintelor Taine,
nu exclude preouia special? rânduit? de Sfânuii Apostoli. Pentru a face aceast?
distincuie clar?, se întreab? Sfântul Apostol Pavel: „Au doar? toui sunt Apostoli? Au
doar? toui sunt prooroci? Au doar? toui înv?u?tori? Au doar? toui fac minuni?“ (I
Corinteni 12, 29).
Aşadar, între preouia special?, rânduit? de Mântuitorul şi de Sfânuii Apostoli şi
preouia universal? din care fac parte toui cre- dincioşii exist? o distincuie şi în acelaşi
timp o apropiere, o împreun?-lucrare „spre zidirea Trupului lui Hristos“ (Efeseni 3, 14),
fiindc? jertfele duhovniceşti sunt sfinuite de c?tre preouia special?, cu participarea
celei universale, spre sfinuirea amân- durora. S? ne gândim numai la suprema jertf?
duhovniceasc? în cadrul c?reia pâinea şi vinul sunt aduse de c?tre credincioşi, pref?
cute prin împreun? participarea lor, şi oferite spre împ?rt?şirea cu Trupul şi Sângele
Domnului atât a preouiei speciale, cât şi a credincioşilor care se sfinuesc.
Dup? cum au stabilit Sfinuii Apostoli, cele trei trepte ale Hirotoniei sunt: diaconia,
preouia şi arhieria. Treptele ierarhice
se deosebesc prin slujba, sau funcuia pe care este îndrept?uit?
fiecare s? o împlineasc?. Diaconul este ajut?torul preotului şi episcopului în împlinirea
triplei activit?ui a Mântuitorului, ei neputând s?vârşi singuri Sfintele Taine. Preotul
poate s?vârşi toate Tainele afar? de Hirotonie, sfinuirea Mirului şi Antimiselor.
Episcopul poate da şi legi în sinod, înv?uând cu cea mai înalt? autoritate. Diaconia,
preouia şi episcopatul (arhieria) se numesc trepte ierarhice, deoarece de la una la alta
se ajunge prin ridicarea în treapt?. În cadrul fiec?rei trepte Apostolul recomand?, în
funcuie de vrednicia fiec?rui slujitor, „îndoite cinstiri“ (I Timotei 5, 12). Acestea sunt la
nivelul fiec?rei trepte, şi poart? numele de „hirotesie“, spre a se deosebi de Hirotonie.
Hirotesia nu este Sfânt? Tain?, ca Hirotonia, ci o ierurgie (binecuvântare). Astfel, la
treapta de diacon este hirotesia întru protodiacon, sau arhidiacon; la treapta de preot
este hirotesia întru iconom, protopop, iconom stavrofor; iar la treapta episcopatului
(arhiereului) este hirotesia întru arhiepiscop, mitropolit şi patriarh. Acestea pot fi şi
funcuii onorific bisericeşti, dar şi administrativ bisericeşti. La ele s-a ajuns şi din
necesit?ui de conducere administrativ bisericeasc?, orientat? dup? administrauia
teritorial-geografic? de stat.
Dup? cum s-a mai ar?tat, s?vârşitorul Tainei este episcopul, care hirotoneşte pe
diacon şi preot, acordându-le dup? vrednicie
şi hirotesiile amintite. Episcopul este sfinuit de cel puuin doi arhierei. Taina se aplic? în
cadrul Sfintei Liturghii. La „Sfinte Dumnezeule...“ este hirotonit episcopul; dup?
intrarea cu Sfintele Daruri este hirotonit preotul (fiindc? ei particip? la sfinuirea lor), iar
diaconul, dup? sfinuirea Darurilor. În cadrul aceleiaşi Sfinte Liturghii o persoan? nu
poate fi hirotonit? ca diacon, preot şi episcop; dar un diacon şi un preot pot fi
hirotoniui. Taina Hirotoniei nu se repet?. Harul împ?rt?şit nu se poate pierde. Dar
abaterile grave ale celui hirotonit, pot atrage oprirea de la s?vârşirea sfintelor slujbe,
ori poate fi depus, caterisindu-se (îndep?rtându-se din cler).
Cine a instituit Sfânta Tain? a Preouiei? (Mântuitorul Hristos, când a suflat peste
Sfinuii Apostoli harul Sfântului Duh, dându-le puterea de a lega şi dezlega p?catele
oamenilor). Care sunt treptele preouiei? (Sunt trei: diacon, preot şi episcop). Cine le-a
instituit? (Sfinuii Apostoli). De ce? (Ca s? conduc? pe credincioşi pe drumul mântuirii
şi s? continue activitatea lor). Cine poate s?vârşi aceast?
Tain?? (Numai episcopul, fiindc? numai el a fost l?sat de Apostoli
cu aceast? putere). Cine este primitorul Tainei? (Nu oricine, ci anumiui credincioşi
aleşi, care îndeplinesc anumite condiuii. Datorit? acestei alegeri, cel hirotonit se mai
numeşte şi „cleric“, adic? „ales“). Care este partea v?zut? a Tainei? (Rug?ciunea de
invocare a harului Sfântului Duh, rostit? de episcop, cu punerea mâinilor pe capul
candidatului). Care este partea nev?zut?? (Harul Sfântului Duh). Care sunt efectele
Tainei? (Ofer? puterea slujirii potrivit treptei în care este hirotonit). Preouia universal?
exclude cumva preouia special?? (Nu o exclude, ci conlucreaz? cu ea spre a-şi
îndeplini funcuia ei duhovniceasc?. În felul acesta credin- cioşii particip? activ la viaua
Bisericii, sub conducerea ierarhiei, spre zidirea Trupului lui Hristos).
ñ Asocierea
În Noul Testament expresia: „punerea mâinilor preouiei“, înseamn? Hirotonia. Când

îns? vedem scris numai: „punerea mâinilor“, vom şti c? e vorba de Sfânta tain? a
Mirului (Fapte 8, 17; 19, 6).
Dup? rânduiala oficierii Tainei, Hirotonia se aseam?n? cu Taina Cununiei.
Înconjurarea mesei şi cântarea „Sfinuilor Mucenici...“ şi „Isaia d?nuuieşte...“ exprim?
bucuria duhov-
470
Capitolul doi
niceasc? a acelora care prin hirotonie se unesc cu Biserica. De Euharistie se leag?

prin faptul c? cei hirotoniui se împ?rt?şesc cu Trupul şi Sângele Domnului, motiv
pentru care Hirotonia se s?vârşeşte al?turi de Euharistie în cadrul aceleiaşi Sfinte
Liturghii.
ñ Generalizarea
Din cele expuse pân? aici vedem c? Taina Preouiei sau Hirotoniei este acea Sfânt?
Tain? prin care candidatul îndeplinind condiuiile necesare primeşte, prin punerea
mâinilor episcopului şi rostirea rug?ciunii, harul sfinuitor al Duhului Sfânt, pentru a
putea continua tripla activitate a Mântuitorului: de sfinuire, înv ?uare şi conducere a
credincioşilor pe drumul mântuirii.
ñ Aplicarea
Candidatul la Taina Hirotoniei trebuie s? îndeplineasc? anumite condiuii pentru a putea

deveni preot. Astfel, pentru a înv?ua pe altul mai întâi trebuie s? cunoasc? el înv?u?
tura, prin absolvirea şcolii teologice, iar calit?uile morale trebuie s? fie o condiuie a
demnit?uii sale sfinuitoare. Candidatul la preouie înainte se spovedeşte, iar preotul
duhovnic confirm? vrednicia lui printr-un aşa-numit „atestat de hirotonie“. El trebuie s?
aib? integritate corporal? şi echilibru sufletesc spre a putea conduce pe credincioşi.
--
Pe de alt? parte, una din poruncile bisericeşti îndeamn? pe credincioşi s?
cinsteasc? feuele bisericeşti, ca unii care sunt aleşi s? îndeplineasc? misiunea
Apostolilor, f?când mereu vie tripla activitate a Mântuitorului: de înv?uare, sfinuire şi
conducere.
Sfânta Tain? a Cununiei
Înc? de la crearea omului a constatat Dumnezeu c? „nu e bine s? fie singur“ şi „i-a f?
cut femeie“, pentru a forma o unitate pe toat? viaua în scopul perpetu?rii neamului
omenesc (Facerea 2, 18–25).
În felul acesta, Dumnezeu a întemeiat c?s?toria şi familia ca un leg?mânt natural
înscris în îns?şi firea omului. Reprezentând
un consimu?mânt natural dintre b?rbat şi femeie spre a se uni pe toat? viaua, c?s?
toria st? la baza familiei, care este celula societ?uii omeneşti.
ñ Anunuarea temei
Când Biserica binecuvinteaz? prin harul divin hot?rârea b?rbatului şi a femeii de a

forma o unitate prin c?s?torie, nunta sau cununia devine o Sfânt? Tain?, la care ne
vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Dup? cum ne arat? Sfânta Scriptur?, c?s?toria, nunta sau cununia este un l?s?mânt
natural şi divin. A fost adic? întemeiat? de Dum- nezeu înc? de la creauie, spre a
corespunde firii omului, în scopul împlinirii rostului pentru care a fost creat, şi anume
acela de a
„creşte, de a se înmului şi de a st?pâni p?mântul“.
Mântuitorul restabilind firea omeneasc?, a binecuvântat nunta sau c?s?toria cu
prilejul particip?rii Sale la nunta din Cana Galileii şi a accentuat cu alt prilej în mod
deosebit unitatea (adic? leg?- tura dintre un b?rbat şi o femeie) şi indisolubilitatea
(adic? nedesfacerea) ei: „Pentru aceasta va l?sa omul pe tat?l s?u şi pe mama sa şi
se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup... Deci ceea ce a împreunat
Dumnezeu, omul s? nu despart?“ (Matei 19, 3–10). Dou? situauii dau totuşi
posibilitatea repet?rii c?s?toriei: moartea unuia dintre soui (Romani 7, 2–3) şi
înfidelitatea unuia dintre ei (Matei 5, 32; 19, 9). Înt?rind îns? indisolubilitatea c?s?
toriei, Sfântul Apostol Pavel îi accentueaz? necesitatea, spunând: „Femeia s? nu se
despart? de b?rbat, iar de se va desp?rui, s? nu se m?rite, sau s? se împace cu b?
rbatul s?u; şi nici b?rbatul s? nu-şi lase femeia“ (I Corinteni 7, 10–11). Atât de trainic?
devenise în viaua Bisericii creştine primare indisolubilitatea c?s?toriei, încât chiar
dup? moartea unuia dintre soui, cel?lalt prefera — şi Biserica recomanda şi cinstea,
dup? cuvintele Apostolului — „s? r?mân? v?duv“ (I Corinteni 7, 18), în convingerea c?
nici moartea nu va putea desface unitatea c?s?toriei (I Corinteni 7, 40). Pentru
combaterea desfrâului, Apostolul accept? totuşi rec?s?torirea, „fiindc? mai bine s? te
c?s?toreşti, decât s? arzi...“ (I Corinteni 7, 9).
Sfântul Apostol Pavel ridic? nunta sau cununia (c?s?toria) la nivelul „Tainei
în Hristos şi în Biseric?“ (Efeseni 5, 32). În felul acesta unitatea familiei pornit?
din Taina Cununiei „în Hristos şi în Biseric?“ este ridicat? la nivelul sfinueniei
lui Hristos şi a
472
Capitolul doi
comuniunii dintre El (Capul) şi Biseric? (Trupul S?u). Întemeind unitatea souilor pe

duhul iubirii lui Hristos, cununia primeşte aureola sfinueniei care pecetluieşte unirea
natural? temeluit? pe iubirea dintre soui, asigurându-i astfel unitatea şi indisolubili-
tatea. B?rbatul va acorda femeii „iubirea datorat?, asemenea şi femeia b?rbatului“,
spune Apostolul, fiindc? aceast? „datorat? iubire“ este p?truns? de duhul sfinueniei şi
iubirii lui Hristos. Dup? cum, cel ce se alipeşte de desfrânat? devine un duh cu ea“, tot
aşa şi cel ce se alipeşte de Domnul, devine un duh cu El (I Corinteni 6, 16–17). În
aceast? situauie „b?rbatul necredincios se sfinueşte prin femeia credincioas?, iar
femeia necredincioas? se sfinueşte prin b?rbat“ (I Corinteni 7, 14). Într-o astfel de
unitate tainic?, ca cea dintre Hristos şi Biseric?, „b?rbatul e capul femeii, iar femeia e
str?lucirea, s?rb?toarea b?rbatului“ (Metodiu de Olimp).
Unitatea şi indisolubilitatea c?s?toriei fixeaz? familiei şi un întreit scop: naşterea
de copii, dat? ca o porunc? a lui Dumnezeu înc? de la creauie; ajutorarea reciproc?,
ca o consecinu? a unit?uii dintre soui, şi ferirea de desfrânare, ca urmare a sfinueniei
pe care o imprim? familiei „unitatea în Hristos şi în Biseric?“.
Atât caracteristicile, cât şi scopul c?s?toriei pot fi mai bine
intuite dac? vom urm?ri cu luare aminte ritualul slujbei sfintei cununii. Astfel, în
oficierea Tainei remarc?m c? se leag? mâna dreapt? a mirelui şi miresei ca semn al
unirii lor pe toat? viaua, rostindu-se o rug?ciune plin? de conuinut duhovnicesc. Apoi
se pun cununile pe capul mirilor, rostindu-se formula de sfinuire a c?s?toriei: „Se
cunun? robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dum- nezeu (N) în numele Tat?lui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh“. Cununile mirilor (souilor) sunt asemenea „cununilor cu care
Mântuitorul încununeaz? în ceruri pe sfinuii şi aleşii S?i dup? moarte, ele imprimând
mirilor o demnitate moral? cu totul deosebit? pentru toat? viaua. Înainte de Taina
propriu-zis? are loc logodna, când mirilor li se pune pe deget inelul, pe care îl vor
purta toat? viaua. Aşa cum inelul, fiind un cerc, nu are nici început nici sfârşit, el
simbolizeaz? încrederea pe care souii şi-o acord? reciproc. Prezenua naşilor
îndeplineşte şi rolul de martori şi chezaşi ai f?g?duinuei de fidelitate conjugal?, pe
care souii o fac în faua lui Dumnezeu. Pâinea şi paharul cu vin din care gust? mirii
reprezint? unitatea lor nedesp?ruit? în viau?, atât la bine, cât şi la necazuri.
Înconjurarea mesei este un simbol al bucuriei nunuii.
De aici remarc?m c? partea v?zut? a Tainei Nunuii este format? din cuvintele
rostite de preot, aparuin?toare rug?ciunii:
„Doamne, Dumnezeul nostru, cu m?rire şi cu cinste încunu- neaz?-i“, precum şi din

declarauia mirilor f?cut? în faua preotului şi a obştei credincioşilor c? de bun? voie şi
nesiliui de nimeni p?şesc la Taina Cununiei, la fel şi din f?g?duinua c? îşi vor îndeplini
toate îndatoririle ce decurg din c?s?torie.
S?vârşitorul Tainei este episcopul sau preotul. De obicei ieromonahii sunt
exceptaui de la oficierea acestei Sfinte Taine, deoarece prin votul castit?uii pe care ei
l-au depus, au renunuat la c?s?torie.
Primitorii Tainei sunt b?rbatul şi femeia, care îndeplinesc condiuiile de vârst?, de
s?n?tate şi nu prezint? impedimente canonice de rudenie. Este de preferinu? ca ambii
soui s? fie ortodocşi. Cu îng?duinua episcopului se poate s?vârşi cununia unui ortodox
şi cu o credincioas? aparuinând altei confesiuni, cu condiuia ca pruncii s? fie botezaui
în credinua ortodox?. Nu se admite c?s?toria cu o necreştin?.
Materia Tainei este iubirea dintre b?rbat şi femeie, care îi determin? s? se
uneasc? pe toat? viaua.
Cu privire la repetarea Tainei, Biserica Ortodox?, având în vedere sl?biciunea firii
omeneşti, admite pân? la a treia c?s?torie.
Cununia a doua şi a treia sunt îns? lipsite de fastul s?rb?toresc al
celei dintii. Dac? souii divoruaui voiesc s? convieuuiasc? din nou, nu mai este nevoie
de o nou? oficiere a cununiei, deoarece prima i-a legat pe toat? viaua. Taina Nunuii se
poate repeta numai mirenilor (laicilor), preouilor şi diaconilor nu li se permite
repetarea, iar episcopii, provenind din cinul monahal nu sunt c?s?toriui.
Fiind un prilej de veselie şi bucurie, Biserica opreşte s?vârşirea nunuii în perioada
posturilor de peste an indicate în calendarul bisericesc.
Când a fost instituit? c?s?toria ca legatur? dintre b?rbat şi femeie? (Când Dumnezeu
a constatat c? nu e bine s? fie omul singur şi „i-a f?cut femeie potrivit? lui“,
binecuvântându-i „s? creasc?, s? se înmulueasc? şi s? st?pâneasc? p?mântul“. De
aici rezult? limpede şi egalitatea souilor în cadrul c?s?toriei şi a familiei). Care este
deci baza acestei leg?turi? (Unirea dintre b?rbat şi femeie pe toat? viaua). Cine a
tulburat şi tulbur? mereu aceast? unire binecuvântat? de Creator? (P?catul). Când
Mântuitorul a restabilit firea c?zut? în p?cat, ce anume accentueaz? cu privire la c?s?
torie? (Accentueaz? c? „vor fi amândoi un trup“, deci
474
Capitolul doi
unitatea dintre b?rbat şi femeie; precum şi faptul c? „ceea ce Dumnezeu a

legat, omul s? nu despart?“, adic? indisolubilitatea). Când, totuşi, se poate
repeta c?s?toria? (Când moare unul din soui, sau pe motiv de desfrânare). De
ce şi pe motiv de desfrânare? (Fiindc? desfrâul sau p?catul este ca o moarte
moral?, iar iubirea ca baz? a leg?turii dintre soui se anuleaz?). Care este
formula de consacrare (sfinuire) pe care o rosteşte preotul când îi uneşte pe cei
doi soui în Sfânta Tain? a Cununiei? („Cunun?-se robul lui Dumnezeu (N) cu
roaba lui Dumnezeu (N) în numele Tat?lui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“).
ñ Asocierea
Taina Cununiei se leag? şi de alte Sfinte Taine ale Bisericii. În primul rând observ?m
faptul c? ea se aplic? mirilor, care sunt membrii ai Bisericii, fiindc? au primit Taina
Botezului, precum şi cea a Mirungerii şi a Euharistiei. În al doilea rând, se recomand?
ca înainte de primirea acestei Sfinte Taine, mirii s? se spovedeasc? şi s? se împ?rt?
şeasc? cu Trupul şi Sângele Domnului. Asocierea Dumnezeieştii Euharistii aureoleaz?
Taina Nunuii, adâncindu-i
binecuvântarea harului divin în Hristos şi în Biseric?.
ñ Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c? Sfânta Tain? a Cununiei pecetlu- ieşte cu
binecuvântarea divin? şi har sfinuitor iubirea b?rbatului şi a femeii care de
bun? voie îşi exprim? voinua de a fi „amândoi un trup“, în scopul naşterii şi
creşterii copiilor, ca şi al într-ajutor?rii pe toat? viaua.
ñ Aplicarea
Dat fiind faptul c? Sfânta Tain? a Cununiei reprezint? o s?rb?toare unic? în viaua
mirilor, ea este o zi de mare bucurie.
Întemeiat? pe unitatea de iubire dintre soui, c?s?toria se bazeaz? pe respectul
dintre ei şi ajutorarea reciproc?, iar naşterea de copii este socotit? o binecuvântare a
lui Dumnezeu. De aceea, comb?tând avortul, Biserica recomand? ca o datorie
fundamental? a p?rinuilor s? vegheze cu toat? d?ruirea la creşterea copiilor spre a
deveni buni credincioşi ai Bisericii şi fii devotaui patriei.
Ca şi în cazul Botezului, un rol însemnat revine naşilor, cu responsabilitatea de a
veghea la buna înuelegere, la armonia şi unitatea noii familii, întemeiat? odat? cu
Taina Sfintei Cununii.
--

Sfânta Tain? a Maslului
Omul fiind creat cu trup şi suflet, p?catul a devenit pentru el o boal? a întregii fiinue,
care alterând chipul lui Dumnezeu, i-a adus moartea. Harul mântuitor menit s?
restabileasc? firea c?zut?, o îns?n?toşeşte spre viau? în întregimea ei.
ñ Anunuarea temei
Sfânta Tain? prin care Mântuitorul ne acord? harul vindec?rii trupeşti şi sufleteşti este
cea a Maslului, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Taina Maslului a fost instituit?, ca toate celelalte Sfinte Taine de c?tre Mântuitorul
nostru Iisus Hristos. Prin ea Mântuitorul
nostru a dat Sfinuilor Apostoli o form? special? de t?m?duire a
sufletului şi a trupului. Cartea Sfânt? ne arat? c? odat? cu alegerea şi trimiterea
Sfinuilor Apostoli în misiune, Domnul „le-a dat putere asupra duhurilor
necurate, ca s? le scoat? şi s? vindece orice boal? şi neputinu?... ?i mergând,
propov?duiui, zicând: s-a apropiat împ?r?uia cerurilor. Pe cei bolnavi
vindecaui, pe cei leproşi cur?uiui, pe cei morui înviaui, demoni scoateui, în dar
aui primit, în dar daui“ . (Matei 10, 7–8). Puterea lor t?m?duitoare atât de mult
a crescut, „încât şi pe uliue scoteau pe cei bolnavi şi îi puneau pe paturi şi pe t?
rgi, ca venind Petru m?car umbra lui s? umbreasc? pe vreunul din ei“ (Fapte 5,
15).
Domnul a l?sat Apostolilor s? practice şi s? lase moştenire celor ce le vor urma,
ca „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu“, un procedeu de vindecare a bolilor prin ungere
cu untdelemn. Aceast? practic? a fost instituit? de Mântuitorul, a fost preluat? de
Sfinuii Apostoli ca o porunc? a Domnului, Biserica p?strând-o şi azi în aceeaşi form?
numit? „Sfântul Maslu“. Tradus în limba noastr? (din slava veche), cuvântul „maslu“
înseamn? „untdelemn“, sau ungere cu untdelemn („oleo ungere“, cum se mai
numeşte), fiindc? prin ungerea cu untdelemn sfinuit se acord? vindecarea trupeasc? şi
sufleteasc? bolnavilor, dup? cum citim în Sfânta Evanghelie: „?i demoni mului scoteau
şi ungeau cu untdelemn pe mului bolnavi şi se t?m?duiau “(Marcu 6, 13).
476
Capitolul doi
Vindecarea prin ungerea cu untdelemn a fost practicat? de Biseric? în chiar epoca

apostolic?, dup? cum ne arat? Cartea Sfânt?: „De este cineva bolnav între voi, s?
cheme preouii Bisericii şi s? se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn în numele
Domnului. ?i rug?ciunea credinuei va mântui pe cel bolnav şi-l va ridica Domnul, şi de
va fi f?cut p?cate i se vor ierta“ (Iacob 5, 14–15). De aici vedem c? şi aceast? Sfânta
Tain? a fost instituit? de Mântuitorul şi practicat? de Sfinuii Apostoli. Mai observ?m c?
ungerea este în „numele Domnului“, adic? o lucrare a Sfintei Treimi de la care cel
bolnav primeşte harul nev?zut al vindec?rii trupeşti şi al iert?rii p?catelor. Taina
cuprinde şi „rug?ciunea credinuei“, adic? de invocare şi primire a harului divin.
Având ca scop vindecarea trupeasc?, Sfânta Tain? a Maslului se s?vârşeste fie în
Biseric?, fie la casa bolnavului. Se poate s?vârşi şi aşa-numitul „maslu de obşte“ la
care, pe lâng? cei bolnavi, pot participa toui credincioşii. De fapt, din textul biblic citat
mai sus rezult? c? primitorul Tainei este cel bolnav, dar întrucât ea se refer? la
„iertarea p?catelor“, orice membru al Bisericii poate fi primitorul Tainei, deoarece toui
au nevoie de iertare. Se obişnuieşte îns? ca în mod special ea s? fie aplicat? celor
bolnavi trupeşte.
Taina Maslului poate fi oficiat? oricând este cerut?, dar
„maslul de obşte“ se obişnuieşte s? fie s?vârşit în zilele de post, sau în s?pt?mâna
Sfintelor Patimi. Ca o zi deosebit? în acea s?pt?mân? ar fi „Miercurea Mare“ ca o
comemorare a poc?inuei femeii p?c?toase din Evanghelie, care a udat cu lacrimi
picioarele lui Iisus, le-a uns cu mir şi le-a şters cu p?rul capului ei (Luca 7, 37–38).
S?vârşitorul, respectiv s?vârşitorii Tainei sunt „preouii Bisericii“. Se recomand? ca
num?rul lor s? fie de şapte, fiindc? aceast? cifr? are şi o preînchipuire în Vechiul
Testament. Astfel, şapte sunt darurile Sfântului Duh (Isaia 11, 2–3), şapte preoui au
sunat cu trâmbiuele, şi de şapte ori au înconjurat israeliuii cetatea pân? au cucerit-o
(Iosua 6, 13–16), de şapte ori s-a culcat profetul Elisei peste un copil mort, ca s?-l
învieze (IV Regi 4, 34–35); tot de şapte ori Neeman, la porunca lui Elisei, a intrat în
Iordan şi s-a vindecat de lepr? (IV Regi 5, 1–14); şi tot de şapte ori proorocul Ilie s-a
rugat s? dea Dumnezeu ploaie (III Regi 18, 42–44). Dac? nu pot participa şapte
preoui, Taina poate fi s?vârşit? şi de cinci, trei, sau chiar doi preoui. Un singur preot nu
poate s?vârşi Taina Maslului, deoarece textul biblic precizeaz? la plural: „preouii“,
ceea ce înseamn? cel puuin doi. Tuturor preouilor prezenui le revine obligauia s?
participe la s?vârşirea Tainei.
Astfel, pe o mas?, în biseric? sau la casa bolnavului, se pune Sfânta Evanghelie, un

vas cu f?in?, iar în alt vas se pune untdelemnul. Se folosesc şapte beuisoare, de
preferinu? de busuioc, înf?şurate la cap?t cu vat?, pentru ungerea celui bolnav, şapte
lumân?ri fixate pe marginea vasului cu f?in?. În desf?şurarea slujbei distingem rug?
ciunea de sfinuire a untdelemnului, citit? de şapte ori de fiecare preot, citirea a şapte
pericope din Apostol şi Evanghelie, dup? care se citeşte rug?ciunea de t?m?duire a
„neputinuei trupeşti şi sufleteşti“, ungându-se de şapte ori trupul bolnavului (fruntea,
ochii, nasul, urechile, obrazul, pieptul, mîinile şi picioarele). Aceast? rug?ciune este
esenua şi miezul Tainei. Efectele Maslului sunt vindecarea bolilor trupeşti şi iertarea p?
catelor.
P?strând caracterul sfinuitor al Tainei Maslului, la romano- catolici untdelemnul
trebuie sfinuit numai de c?tre episcop, iar Taina se aplic? numai muribunzilor, ca o
„ungere de pe urm?“ (extrema unctio). Mai recent îns?, Sinodul II Vatican a revizuit
aceast? concepuie, acordând Tainei valoarea ei real? pentru aceast? viau? şi
denumind-o „ungerea bolnavilor“. Alui creştini, precum protestanuii, neoprotestanuii,
ca şi alte secte nu admit valoarea
acestei Sfinte Taine, spunând c? ungerea cu untdelemn a fost
simbolic? şi c? s-au f?cut vindec?ri şi f?r? untdelemn. Este adev?rat, dar Apostolii au
f?cut vindec?ri şi cu untdelemn şi deci nu ne putem îndoi de valoarea real? a Sfintei
Taine. Dac? nu toui s-au vindecat trupeşte, cei ce primesc Taina Maslului se vindec?
sufleteşte. Sfântul Iacob ne arat? clar c? aceast? Taina aduce şi iertarea p?catelor,
ceea ce constituie o vindecare sufleteasc?, duhovniceasc?, iar cel ce o primeşte simte
o mâng?iere şi o împ?care cu Dumnezeu. De aceea, P?rinuii Bisericii recomand? ca
aceast? Sfânt? Tain? s? fie aplicat? atât celor bolnavi trupeşte, cât şi celor bolnavi
sufleteşte, dar având credinua în vindecare.
De unde provine numele Sfintei Taine a Maslului sau ungerii cu untdelemn? (Numele
vine de la cuvântul „maslo“, care însem- neaz? „untdelemn“. Ungerea cu untdelemn
se mai numeşte şi
„oleoungere“). Cine a instituit aceast? Sfânt? Tain?? (Mântuito- rul când a poruncit
Sfinuilor Apostoli s? vindece de boale prin ungere cu untdelemn — vezi Marcu 6, 13).
Textul din epistola Sfântului Iacob ne arat? cumva c? Apostolul Iacob ar fi instituit
Taina? (Nu ne arat? acest fapt, ci ne arat? c? Sfinuii Apostoli o practicau şi c? Biserica
o practica, moştenind-o de la ei. Sfinuii
478
Capitolul doi
Apostoli sunt numai „iconomi“ ai Tainelor lui Dumnezeu. Mân- tuitorul este Cel
ce a instituit toate cele şapte Sfinte Taine). În numele cui se s?vârşeşte
aceast? Sfânt? Tain?? (În „numele Domnului“). Ce înseamn? aceasta? (C?
harul vindec?tor îl primim din partea lui Dumnezeu). Ce mai trebuie s? ad?ug?
m la harul divin? (?i „rug?ciunea credinuei“ noastre). Ce vedem de aici? (C?
harul divin este primit în urma rug?ciunilor de invocare a milostivirii lui
Dumnezeu). Câte astfel de rug?ciuni vor fi citite? (Mai întâi se va citi de şapte
ori rug?ciunea de sfinuire a untdelemnului, şi apoi şapte rug?ciuni de t?m?
duire a „neputinuelor trupeşti şi sufleteşti“). Cum am v?zut c? sunt numite
aceste rug?ciuni? (Sunt numite „ale credinuei“). Ce ne indic? aceasta? (C? ele
trebuie s? fie p?trunse de credinua în vindecare, atât din partea s?vârşitorilor,
cât şi din partea primitorului Tainei).
ñ Asocierea
În cadrul vieuii duhovniceşti a credincioşilor, Taina Maslului este strâns legat? de Taina
Poc?inuei. Deşi ambele au ca efect iertarea p?catelor, se recomand? ca înainte de
primirea Maslului credin-
cioşii s?-şi m?rturiseasc? p?catele şi astfel iertarea de la Dumne-
zeu s? fie înt?rit? prin îns?n?toşirea trupeasc? şi sufleteasc?. La fel, Taina

Maslului se asociaz? şi Dumnezeieştii Euharistii, pe care noi o primim „spre s?
n?tate şi bucurie“. Nu trebuie îns? con fundat ? Taina Maslului cu Taina
Mirului. La prima se foloseşte untdelemnul sfinuit vindec?tor, la a doua
Sfântul Mir, care î mp ?r t ?şeşt e da ru r i le S f â n t u lu i Duh, spre creşterea
duhovniceasc?.
ñ Generalizarea
Din cele de mai sus vedem c? Taina Sfântului Maslu este instituit? de Mântuitorul şi
practicat? de Sfinuii Apostoli şi de Biseric?. Prin ungerea cu untdelemn sfinuit de
preoui, cel bolnav trupeşte şi sufleteşte primeşte îns?n?toşirea, iertarea de p?cate şi
înt?rirea duhovniceasc?.
ñ Aplicarea
Dat fiind faptul c? untdelemnul cel care r?mâne dup? ungerea bolnavului sau a
credincioşilor este sfinuit, trebuie s? i se acorde o folosire cuviincioas? şi evlavioas?.
Astfel, el poate fi pus în candele, spre a întreuine aprins? simboiic flac?ra sfinueniei.
Se mai poate amesteca cu f?ina r?mas? din care s? se fac? o
pâinişoar? spre a o consuma cel bolnav, sau se pot preg?ti prescurile pentru Sfânta
Liturghie. În unele p?rui este obiceiul ca acel untdelemn s? fie folosit şi la ungerea
trupului neînsufleuit al bolnavului decedat şi chiar a osemintelor, în cazuri de
exhumare.
--
În aplicarea acestei Sfinte Taine trebuie comb?tut? cererea unor credincioşi de a li
se deschide Evanghelia, ca un fel de proorocire spre moarte sau îns?n?toşire,
deoarece se ştie c? a ispiti pe Dumnezeu este un p?cat (Matei 4, 7), iar Sfintele Taine
ne aduc totdeauna harul divin spre sfinuenie, pace şi înt?rire duhovniceasc?. Aplicarea
acestei Sfinte Taine pentru îns?n?- toşirea trupului şi a sufletului nu exclude
consultarea medicilor şi folosirea medicamentelor indicate. Untdelemnul sfinuit nu
trebuie socotit ca un medicament vindec?tor care le exclude pe celelalte, dup? cum nu
a exclus şi alte vindec?ri acordate de Sfinuii Apostoli. Ca leac t?m?duitor, untdelemnul
sfinuit ne înt?reşte credinua şi încrederea în faptul c? „ceea ce la oameni este cu
neputinu?, este cu putinu? la Dumnezeu“ (Matei 19, 26).
Cinstirea Sfinuilor
ñ Preg?tirea apercepfiv ?
Privind în calendarul bisericesc observ?m c? în fiecare zi se face pomenirea unuia, a

doi sau chiar trei sfinui. Mai remarc?m c? în anumite zile numele unor sfinui sunt
notate în calendar cu culoare roşie spre a atrage luarea aminte asupra zilei respective
de s?rb?toare închinat? acelui sfânt.
ñ Anunuarea temei
Vom vedea în continuare în ce const? şi cum se manifest? cultul sfinuilor în Biserica

Ortodox?.
ñ Tratarea
Cuvântul „sfânt“ înseamn? ceva t?iat, scos din uzanua zilnic? şi pus deoparte spre a fi
folosit în scopul slujirii lui Dumnezeu. Aşa avem obiecte, veşminte, zile sau persoane
sfinuite. Pentru ca o persoan? s? devin? sfânt? i se cere şi efortul personal al cur?uiei
duhovniceşti, a colabor?rii şi comuniunii cu Dumnezeu, a
480
Capitolul doi
eliber?rii de întin?ciune sau p?cat. În felul acesta a fi sfânt înseamn? a fi curat. La

început creştinii erau numiui „sfinui“ spre a se deosebi de restul lumii p?gâne care n-a
primit Sfânta Tain? a Botezului şi nu s-a cur?uat de p?catul originar. Dar cur?uiei
primite prin Sfânta Tain? a Botezului trebuie s?-i ad?ug?m şi cur?uia sau sfinuenia
moral?, efortul nostru de a creşte necontenit în virtute. Întrucât drumul spre sfinuenie
uine toat? viaua, deoarece lupta cu p?catul nu conteneşte, iar creşterea în virtute nu
are limite, numai dup? moartea trupeasc? putem declara pe cineva c? este sfânt, şi
numai atunci poate fi cinstit ca atare. Leg?tura dintre credincioşii aflaui în viau? şi
sfinuii încununaui cu biruinua m?ririi veşnice se manifest? prin cultul adus sfinuilor.
Acest cult are un întreit aspect: de cinstire, de invocare a Sfântului în rug?ciune şi de
urmare a vieuii Sfântului.
Cinstirea Sfinuilor pleac? de la faptul c? Dumnezeu le recunoaşte cur?uia moral?,

sfinuenia, având o situauie special?, deosebit? de a celorlalui oameni. Prin ei
Dumnezeu îşi arat? puterea Sa, îşi descoper? bun?tatea, dreptatea, iubirea şi
frumuseuea Sa. Prin viaua lor Dumnezeu se bucur? de creauia Sa.
Ei iradiaz? lumina şi sfinuenia lui Dumnezeu care lucreaz? prin
ei, f?când transparent? sfinuenia Sa în lume. De aceea exclam? Psalmistul: „Cât de
minunat este Dumnezeu între Sfinuii S?i“. Prin faptele lor Dumnezeu îşi împlineşte
lucrarea Sa în lume:
„Sfinuii vor judeca lumea“ (I Corinteni 6, 2), ne spune Sfântul Apostol Pavel.
În Vechiul1 Testament Sfinuii sunt aleşii lui Dumnezeu care şi-au împlinit
misiunea lor în lume. Patriarhii, profeuii ca şi toui drepuii care împlinesc voia lui
Dumnezeu se numesc Sfinui. Toui aceştia au ar?tat dreptatea lui Dumnezeu între
oameni şi au menuinut treaz? flac?ra credinuei în venirea Mântuitorului. În Noul
Testament sunt numiui „sfinui“ Apostolii ca aleşi speciali ai Domnului şi trimişi în lume.
Apoi înv?u?torii şi propov?duitorii dreptei credinue. Martirii şi m?rturisitorii care şi-au
ar?tat în mod eroic ataşamentul de nezdruncinat fau? de Hristos, pustnicii şi c?lug?rii
care şi-au dedicat întreaga lor viau? în cur?uire, ca şi, în general, oricare credincios cu
sufletul plin de iubire pentru Dum- nezeu pentru semenii lor şi pentru întreaga creauie.
Cu prilejul alegerii şi trimiterii Sfinuilor Apostoli la propov?duire Mântui- torul a ar?tat
c? şi ei merit? din partea oamenilor cinstire deosebit?: „Cel ce v? primeşte pe voi pe
Mine M? primeşte şi cel ce m? primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe
Mine.
Cel ce primeşte prooroc în nume de prooroc, plat? de prooroc va lua, şi cel ce

primeşte pe drept în nume de drept plat? de drept va lua“ (Matei 10, 40–41).
In vocarea S f inuilor în rug?ciune Mani festarea concret? a cinstirii

Sfinuilor este redat? prin comuniunea duhovniceasc? cu ei şi invocarea lor în
rug?ciunile c?tre Dumnezeu. Sfinuii sunt mijlocitori c?tre Dumnezeu şi ajut?
tori în dobândirea mântuirii. Se pune întrebarea: este posibil? mijlocirea
Sfinuilor? Din pilda bogatului nemilostiv şi a s?racului Laz?r rezult? c? cei
trecuui la cele veşnice se afl? într-o stare conştient?. Apostolul precizeaz?
chiar c?: „Nici moartea nu ne va putea desp?rui de dragostea lui Dumnezeu
care este în Hristos Iisus, Domnul nostru“ (Romani 8, 38–39). Aceasta
înseamn? c? leg?tura de iubire dintre Hristos şi Sfinui este continu?. Aflându-
se în comuniune de iubire cu Hristos, sfinuii se afl? în acelaşi timp în
comuniune de iubire şi cu credincioşii aflaui în viau?. Toui credincioşii alc?
tuiesc Bise- rica, atât cei trecuui la cele veşnice, cât şi cei r?maşi în viau?. În
cadrul acestei comuniuni de iubire, credincioşii îşi manifest? dragostea fau?
de cei trecuui la cele veşnice prin rug?ciunea de
mijlocire a Bisericii pentru cei adormiui în Domnul. În acelaşi
timp şi Sfinuii pot mijloci pentru credincioşii aflaui în viau? ca unii care sunt în cea mai
apropiat? comuniune cu Dumnezeu. Ei alc?tuiesc ceata celor drepui şi „mult poate
face rug?ciunea dreptului“ (Iacob 5, 16).
Urmarea vieuii duhovniceşti a Sfinuilor Cinstirea şi invocarea Sfinuilor în rug?ciune

trebuie s? aib? ca efect şi urmarea vieuii lor duhovniceşti. Viaua lor duhovniceasc?
este o lumin?, un far c?l?uzitor care îl indic? mereu pe Mântuitorul, o cale ce duce la
mântuire şi des?vârşire. Domnul ne cere s?-L urm?m şi s? nu ostenim pe acest drum.
S? imit?m viaua Lui şi s? creştem necontenit pân? la asem?narea cu El. Ne-a
asigurat c? nu vom fi singuri şi c? El ne va ajuta întotdeauna prin harul Duhului Sfânt.
Desigur c? nu vom reuşi niciodat? s? ajungem la piscul des?vârşirii Mântuitorului,
care este deopotriv? Dumnezeu şi om, şi nu a cunoscut p?catul. „În El locuieşte
trupeşte toat? depli- n?tatea dumnezeirii“. Noi ne vom afla mereu pe cale, mereu în
lupt? cu p?catul, mereu în str?danii de creştere în virtute. Pe acest drum ne ajut? şi
Sfinuii nu numai prin mijlocirea c?tre Dumne- zeu, ci şi prin pilda vieuii lor, ei fiind
oameni ca şi noi. Dac? Mântuitorul are toate virtuuile dezvoltate în mod des?vârşit,
Sfinuii exceleaz? în câte una din ele şi ne ofer? în acest fel un model
482
Capitolul doi
concret asupra felului cum putem şi noi f?ptui acea virtute. Pilda vieuii Sfântului
poart? str?lucirea vieuii duhovniceşti a Domnului
„Fiui urm?tori Mie, precum şi eu sunt urm?torul lui Hristos“ (I Corinteni 11, 1). În felul
acesta viaua Sfinuilor este asemenea indicatorilor pentru cei ce doresc s? ajung? pe
piscul unui munte, ar?tând credincioşilor drumul spre des?vârşire şi nel?sându-i s? r?
t?ceasc?.
Se mai pune întrebarea de când dateaz? cultul Sfinuilor? Cultul Sfinuilor dateaz?
din epoca apostolic? sub forma comuniunii Sfinuilor, a iubirii care-i uneşte pe cei vii de
cei adormiui în Domnul. Practic, cinstirea Sfinuilor de c?tre cei r?maşi în viau? începe
odat? cu cinstirea martirilor. „Cei dintâi membri ai Areopagului ceresc“ al Sfinuilor sunt
martirii (mucenicii). P?timirea şi jertfa lor stau la temelia Bisericii lui Hristos. Moartea
lor martiric? era considerat? atât de c?tre ei cât şi de creştinii supravieuuitori, ca
momentul triumfal al cîştig?rii cununilor pe care Dumnezeu le d? mucenicilor în ceruri
(Preot profesor Ene Branişte «Despre cinstirea Sfinuilor în Biserica Ortodox?» în
„Ortodoxia“ nr. 1/1980, pag. 46). Forma prin care se manifest? cultul public al Sfinuilor
rezid? dintru început în instituirea
s?rb?torilor. În fiecare an la data moruii martirice, creştinii se
adunau la mormintele martirilor. Aici se s?vârşea Sfânta Euharistie, se împ?rt?şeau
toui şi se citeau însemn?rile despre moartea martiric? a Sfântului.
Biserica a precizat patru criterii dup? care un credincios trecut la cele
veşnice putea fi declarat Sfânt: moartea martiric?, m ?rturisirea şi ap?rarea
dreptei credinue, sfinuenia v ieuii şi s?vârşirea unor semne supranaturale. La
acestea se mai poate ad?uga şi g?sirea moaştelor Sfântului având puterea
facerii de minuni. Deşi înc? din epoca apostolic? sunt cinstiui întreaga Biseric?
prin s?rb?tori şi rug?ciuni, cultul Sfinuilor a ajuns mai târziu, în secolul al XVI-
lea s? fie contestat, odat? cu apariuia Reformei şi a cultelor neoprotestante.
Cei care nu admit cultul Sfinuilor spun c? singurul mijlocitor între Dumnezeu şi
oameni este Mântuitorul Iisus Hristos. Numai în El şi prin El putem dobândi
mântuirea. Desigur, invoc? şi texte biblice ca de exemplu: „Unul e Dumnezeu,
şi Unul e mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni“ (I Timotei 2, 5); (vezi şi Faptele
Apostolilor 4, 12; I Ioan 2, 1). Corect interpretate, aceste texte nu contrazic cultul
Sfinuilor. Mântuirea ne-a venit prin jertfa Mântuitorului şi numai prin El ne
putem mântui. El a fost şi r?mâne Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni. Dar
aşa cum Biserica poate ajuta credin- cioşilor prin rug?ciuni la mântuirea celor
adormiui în Domnul,
tot astfel şi Sfinuii pot ajuta credincioşilor în rug?ciunile lor c?tre Dumnezeu Tat?l, prin
Fiul. De aceea credincioşii nu se roag? Sfinuilor s?-i mântuiasc? ci s?-i miluiasc?,
adic? s?-i ajute la dobândirea mântuirii pe care o acord? Dumnezeu Tat?l prin Fiul în
Duhul Sfânt.
În ce const? cultul Sfinuilor? (În cinstirea lor datorit? vredniciei pe care şi-au câştigat-o
în faua lui Dumnezeu, în invocarea lor în rug?ciuni ca mijlocitori c?tre Dumnezeu şi în
imitarea vieuii lor duhovniceşti). Când a luat naştere cultul Sfinuilor? (În epoca
apostolic?). Care au fost primii Sfinui? (Martirii sau m?rturisitorii).
ñ Asocierea
Facem deosebirea între cultul de adorare numit şi „delatrie“, pe care-l dator?m numai
lui Dumnezeu, şi cultul de venerare, de cinstire numit şi „dulie“ pe care-l acord?m
Sfinuilor.
Putem înuelege mai bine aceast? distincuie dintre cultul de adorare adus
numai lui Dumnezeu şi cel de cinstire sau venerare adus Sfinuilor, dac? ne
vom referi la o întâmplare real? din perioada post-apostolic?. Murind de
moarte martiric? pe la anul 166, trupul neînsufleuit al episcopului Policarp al
Smirnei a fost cerut de c?tre creştini de la autorit?uile romane p?gâne.
Adversarii creştinilor aşteptau ca aceştia s? se închine trupului neînsufleuit al
Sfântului. Creştinii îns? r?spund: „Noi niciodat? nu vom putea s? p?r?sim pe
Hristos care a p?timit pentru mântuirea întregii lumi şi nici nu ne vom închina
altcuiva pentru c? Lui ne închin?m ca Fiului lui Dumnezeu iar pe martiri îi iubim
ca pe înv?u?ceii şi urm?torii Domnului. Îi iubim pentru dragostea neu?rmurit?
pe care o au pentru Domnul şi St?pânul lor ca s? ne învredniceasc? şi pe noi s?
fim p?rtaşi şi împreun? ucenici cu ei“.
VII. Generalizarea
Din cele de mai sus rezult?, aşa cum sublinia un dasc?l al Bisericii c? „cel care
cinsteşte pe mucenic cinsteşte pe Dumnezeu pentru care mucenicul a suferit
mucenicia. Cel care se închin? Aposto- lului lui Hristos se închin? Celui ce L-a trimis
pe Apostol... c? nu este alt Dumnezeu decât unul singur cel cunoscut şi adorat în
Treime“.
484
ñ Aplicarea
Capitolul doi
Cultul Sfinuilor se manifest? în mai multe forme:

ñ Prin rânduirea lor de c?tre Biseric? în cursul anului Bisericesc când
credincioşii participând la cultul divin, îi învoc? pe Sfinui s?
mijloceasc? c?tre Dumnezeu pentru mântuirea sufletului, în?
luând imnuri de laud? vieuii şi faptelor lor.
ñ Pentru unii Sfinui Biserica a rânduit s?rb?tori speciale precum cele
închinate Maicii Domnului, Cuvioasei Paraschiva, Sfântului Mare
Mucenic Dimitrie, Sfântului Ierarh Nicolae, Sf. Ioan Botez?torul, Sf.
Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan, Sf. Mc. Gheorghe, Sf. împ?raui
Constantin şi Elena, Sf. Ap. Petru şi Pavel, Sf. prooroc Ilie
Tesviteanul. La aceasta mai ad?ug?m şi duminica numit? „a tuturor
Sfinuilor“, prima duminic? dup? Pogorârea Duhului Sfânt.
ñ Multe din biserici poart? hramul unui Sfânt pe care cre- dincioşii locului
îl pr?znuiesc cu mult? evlavie ca pe ocrotitorul lor duhovnicesc.
ñ Multe din casele credincioşilor sunt puse sub obl?duirea unui Sfânt, iar
s?rb?toarea respectiv? este considerat? praznic familial.
ñ Mului dintre credincioşi poart? nume de Sfinui, şi se recomand? ca
atunci când sunt botezaui credincioşii s? primeasc? nume de Sfânt,
ca s?-l aib? în viau? şi rug?tor c?tre Dumnezeu, şi în acelaşi timp s?
urmeze pilda vieuii sale duhovniceşti.
ñ --
ñ Se vor cânta cu credincioşii diferite tropare închinate Sfinuilor precum
şi „Sfinuilor Mucenici care bine v-aui nevoit şi v-aui încununat,
rugaui-v? lui Hristos s? ne mântuiasc? sufletele noastre“.
Cinstirea sfintelor moaşte
Ce sunt sfinuii? (Sfinuii sunt acei oameni care prin harul lui Dum- nezeu, prin credinua
lor şi faptele bune s?vârşite s-au învrednicit de o cinstire deosebit? din partea lui
Dumnezeu şi a Bisericii). Care sunt condiuiile trecerii între sfinui, sau a canoniz?rii
sfinuilor? (Acestea sunt: m?rturisirea, p?strarea şi ap?rarea dreptei credinue,
viaua sfânt?, precum şi s?vârşirea faptelor supranaturale sau a minunilor).

Osemintele lor dup? moarte, ca f?c?toare de minuni se mai numesc şi moaşte,
c?rora se cuvine de asemenea o cinstire deosebit? din partea credincioşilor.
ñ Anunuarea temei
Despre aceast? cinstire a moaştelor vom trata în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Dat fiind faptul c? omul a fost creat de Dumnezeu prin participarea Sa direct?, cu trup
şi suflet, atât p?catul cât şi sfinuenia se transmit de la trup la suflet.
Luând trup ca al nostru, Mântuitorul îi imprim? puterea Sa dumnezeiasc?. Femeia
bolnav? de scurgere de sânge, de pild?, a simuit puterea dumnezeiasc? a lui Iisus prin
simpla atingere de trupul Lui (Luca 8, 43–48). Datorit? puterii dumnezeieşti transmis?
trupului, învierea Sa din morui îi cuprinde întreaga fiinu?, ridicând trupul S?u în
comuniunea Sfintei Treimi şi ar?tându-ne c? dup? modelul Lui şi noi vom învia nu
numai cu sufletul, ci şi cu trupul; c? nu numai sufletul se va învrednici de puterea
nemuririi, ci şi trupul va primi acelaşi har divin mântuitor. Dup? pogorârea Sfântului
Duh, Sfinuii Apostoli primesc puterea minunilor nu numai în suflet, ci şi în trupurile lor
„încât şi pe uliue scoteau pe cei bolnavi şi-i puneau pe paturi şi pe t?rgi ca venind
Petru m?car umbra lui s? umbreasc? pe vreunul dintre ei“ (Faptele Apostolilor 5, 15).
În felul acesta ne apar clare şi cuvintele Sfântului Apostol Pavel cu privire la sfinuenia
trupului:
„Nu ştiui c? trupurile voastre sunt m?dulare lui Hristos? Sau nu ştiui c? trupul vostru
este templu al Duhului Sfânt care este în voi?...“ (I Corinteni 6, 15–19).
Tot aşa se întâmpl? şi în cazul moaştelor sfinuilor. Harul divin sfinueşte
sufletul, iar puterea vieuii de sfinuenie s?l?şluit? în suflet se transmite şi
trupului. În acest caz trupul nu numai c? nu cade în descompunere şi în stric?
ciune, ci devine chiar izvorâtor de mir cu puteri de a face minuni şi asupra altor
trupuri aşa cum am v ?zut c? a fost vindecat? femeia din Evanghelie prin
simpla atingere de trupul Mântuitorului sau alui vindecaui prin atingerea de
trupurile sfinuilor Apostoli. „St?pânul Hristos — scrie Sfântul Ioan Damaschin
— ne-a dat ca izvoare mântuitoare moaştele Sfinuilor care izvor?sc în multe
chipuri, faceri de bine şi dau la
486
Capitolul doi
Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, n?scut la 25 iulie 1913 în Cr?i- niceşti – Horodiştea, jud. Dorohoi. A trecut la cele
veşnice la 6 august 1960. Dup?
20 de ani, în 1980 i-au fost descoperite
moaştele nev?t?m- ate. A fost canonizat ca sfânt la 21 iunie 1992.

iveal? mir cu bun miros. Sfintele moaşte adeveresc m?rirea pe care o primeşte trupul omului de la Dumnezeu şi
confirm? cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „trupul nu este pentru desfrâ- nare, ci pentru Domnul şi Domnul pentru
trup (I Corinteni 6, 13). De aceea sublinia Nicolae Cabasila c? „dac? Hristos într-a- dev?r se poate vedea şi pip?i
undeva în lumea aceasta în carne şi oase, apoi aceasta se poate în Sfintele Moaşte“.
Creştinii au preuuit înc? dintru început moaştele sfinuilor. Astfel, la începutul secolului II, Sfântului Ignatie,
dup? ce a suferit moarte martiric? la Roma „credincioşii i-au adunat osemintele şi le-au p?strat cu sfinuenie ca pe
o comoar? de preu“. La fel ni se spune şi în actul martiric al Sfântului Policarp episcopul Smirnei († 166) c?,
creştinii au adunat moaştele lui care pentru ei erau „mai de preu decât pietrele nestemate şi mai scumpe decât
aurul“.
Începând cu secolu l III creşt in ii f ?ceau pe le r in a je la mormintele martirilor pentru a dobândi
vindec?ri de boale prin moaştele lor. Unii doreau s? le poarte cu ei, aluii, s? li se pun? în mormânt dup?
moarte p?rui din moaştele martirilor. Din secolul IV cultul sfintelor moaşte primeşte o dezvoltare
deosebit?. Ele
sunt transportate în marile oraşe, iar pentru a satisface cerinuele
credincioşilor ele se f?râmiueaz?, se împart şi sunt p?strate ca
adev?rate tezaure. De-a lungul veacurilor moaştele sfinuilor s-au înmuluit tot mai
mult, cuprinzând toate Bisericile Ortodoxe. ?i în Biserica noastr? se p?streaz?
moaştele unor sfinui aduse cu secole în urm? la noi în uar? ca şi ale sfinuilor romani,
c?rora credinua credincioşilor le acord? deosebit? cinstire mai cu seam? la s?rb?
toarea orânduit? cinstirii sfântului. Nu toui creştinii admit îns? cinstirea moaştelor,
spunând c? aceasta contravine legii generale dat? de Dumnezeu trupului de a se
întoarce în p?mântul din care a fost luat (Facere 3, 19), iar pe de alt? parte c?
moartea înseamn? o transformare necesar? a trupului din stric?ciune în nestric?ciune
(I Corinteni 15, 35; 44). Aceste obiecuiuni nu au îns? nici un temei solid spre a putea fi
susuinute. Exist? într-adev?r legea general? a întoarcerii trupului în p?mântul din care
a fost luat. Dar când a ap?rut aceast? lege şi sub ce form?? A ap?rut în urma p?
catului ca un blestem pentru p?cat. Omul nu a fost creat de Dumnezeu pentru moarte,
ci pentru viau?. De aceea drepuii, precum Enoh şi Ilie nici nu au cunoscut moartea
trupeasc?. La fel nu cunosc nici cei care r?scump?raui prin moartea şi învierea
Domnului, se împ?rt?şesc de sfinuenia Lui. Iar aceast? sfinuenie se refer? la persoana
omeneasc? ca un tot unitar, atât la suflet cât
şi la trup. Cât priveşte transformarea trupului din stric?ciune în
nestric?ciune prin moarte este într-adev?r o regul? general?. Dar pot exista şi
excepuii. Dumnezeu poate g?si adic? şi alte forme de schimbare a trupului întru
nestric?ciune. Enoh şi Ilie, de pild?, sau cei g?siui vii la a doua venire a Domnului:
„Iat? tain? v? spun vou?: nu toui vom muri, dar vom fi schimbaui într-o clipeal? de
ochi la trâmbiua de apoi“ (I Corinteni, 15 51–52).
Ce sunt sfintele moaşte? (Oseminte sau r?m?şiue trupeşti ale sfinuilor). Cum se
explic? dup? înv?u?tura creştin? posibilitatea p?str?rii nestric?cioase a trupurilor
sfinuilor? (Aşa cum trupul împreun? cu sufletul a c?zut în stric?ciune tot astfel prin r?
scump?rarea adus? de Mântuitorul şi prin pogorârea Sfântului Duh oferindu-se harul
sfinueniei, unii credincioşi se învrednicesc de plenitudinea sfinueniei care se transmite
şi trupului). Care au fost primele sfinte moaşte p?strate de credincioşi? (Moaştele
martirilor).
488
ñ Asocierea
Capitolul doi
Cinstirea sfintelor Moaşte este specific creştin?. Înainte de venirea Mântuitorului

se promova alt? atitudine fau? de trup. Vechii înuelepui considerau trupul ca o
închisoare a sufletului din care acesta din urm? c?uta s? se elibereze... Iar
când era vorba de trupul unui mort care dezlipit de suflet era dat stric?ciunii,
atingerea de el era considerat? în Vechiul Testament de-a dreptul necur?uie
(Numerii 19, 13). Au fost îns? şi cazuri în Vechiul Testament când puterea de
viau? a celor drepui transmitea şi trupului aceeaşi putere. Proorocul Ilie de
pild? nu a cunoscut moartea trupului, fiind ridicat la cer. Se relateaz? apoi cazul
unui mort care aruncat fiind în mormântul lui Elisei „c?zând acela, s-a atins de
oasele lui Elisei şi a înviat, sculându-se pe picioarele sale“ (IV Regi 13, 21).
ñ Generalizarea
Sfintele Moaşte reprezint? o leg?tur? special? între sufletul sfân- tului şi a osemintelor
sale, sfinuii r?mânând prezenui în duh şi har în Moaştele lor, în cea mai mic? p?
rticic?.
ñ Aplicarea
ñ Biserica fiind Trupul tainic al Domnului reprezint? comuniunea celor care se

sfinuesc prin harul divin. La temelia ei st? puterea lucr?toare a harului prin
virtuuile sfinuilor. De aceea, la temelia zidirii unei Biserici se pun Sfintele
Moaşte, amintind de evlavia primilor creştini, care zideau biserici pe
mormintele martirilor.
ñ Urmând evlaviei primilor creştini care la mormintele martirilor s?
vârşeau Sfânta Euharistie şi se împ?rt?şeau cu toui în duhul iubirii
care îi uneau în Trupul lui Hristos, a r?mas rânduiala ca în Sfânta
Mas? din altar pe care se oficiaz? Sfânta Liturghie şi în antimisul f?
r? de care nu se poate aduce Jertfa Domnului, s? se pun? Sfinte
Moaşte.
ñ Cinstind Sfintele Moaşte credincioşii aduc venerare sfân- tului pe care
îl invoc? în rug?ciunile lor şi a c?rui viau? de sfinuenie o urmeaz?.
ñ Oricând credincioşii pot aduce cinstire moaştelor sfântu- lui locaş, dar
mai cu deosebire la s?rb?toarea sfântului, când Bise- rica îi face
pomenire aducându-i laud? şi rugându-l s? mijloceasc? la P?rintele
ceresc pentru mântuirea noastr?.
--
Cinstirea sfintelor icoane

Cu sufletul în?luat spre frumuseuile duhovniceşti s-a putut face în sfântul locaş
de închinare exclamauia: „În biserica m?ririi Tale stând, în cer ni se pare c? st?
m“. Nu f?r? temei s-au putut spune aceste înaripate cuvinte, dat? fiind
ambianua care s?l?şluieşte în sfântul locaş, ca şi podoabele care încânt?
privirea şi înalu? sufletul spre m?rirea lui Dumnezeu. Astfel de podoabe sfinte
aflate pe pereui, vorbesc neîntrerupt oricui le priveşte despre modul cum ne-a
venit mântuirea şi cum o putem dobândi.
ñ Anunuarea temei
Acestea sunt sfintele icoane despre a c?ror cinstire ne vom ocupa în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Cuvântul „icoan?“ înseamn? imaginea care reprezint? asem?narea cu o

anumit? realitate. Astfel, în primele pagini ale Sfintei Scripturi afl?m c? omul
a fost creat dup? „chipul şi asem?narea lui Dumnezeu“. La fel spune Sfântul
Apostol Pavel despre Mân- tuitorul c? este „icoana Tat?lui“, adic? de aceeaşi
fiinu? spiritual? cu Tat?l, f?r? nici o deosebire (Coloseni 1, 15).
Reprezentând realit?ui sfinte, icoanei i se cuvine cinstire sau venerare. Nu
ca lui Dumnezeu, fiindc? lui Dumnezeu i se cuvine adorare. Pentru a nu face
aceast? confuzie, dat fiind faptul c? poporul ales se afl? într-o lume idolatr?,
Dumnezeu nici nu porunceşte aleşilor S?i s?-i fac? chipul. În schimb
porunceşte ca pe capacul de la chivotul unde se afl? legea s? fie puşi doi heru-
vimi de aur (Ieşire 26, 31). La fel şi cortul sfânt va avea o perdea, iar în ues?tura
ei vor fi imprimate chipuri de heruvimi (Ieşire 26, 31). La fel i se porunceşte şi
lui Solomon ca în Sfânta Sfintelor de la templul zidit de el, s? fac? „doi heruvimi
s?paui în lemn şi ferecaui cu aur“ (II Cronici 3, 10; III Regi 6, 23). Tot astfel şi pe
uşile de la intrarea în Sfânta Sfintelor, a f?cut heruvimi s?paui şi îmbr?caui în
aur“ (III Regi 6, 32). Heruvimii nu reprezint? realit?ui imaginare. Ei exist? în
realitatea lumii spirituale a lui Dumne- zeu. De aceea, remarc? Apostolul c?
Moise împlineşte porunca lui Dumnezeu, „f?cându-le toate dup? chipul ce i s-a
ar?tat pe
490
Capitolul doi
munte“ (Evrei 8, 5). Pe de alt? parte, heruvimii nu erau numai simple podoabe, ci
datorit? faptului c? reprezentau realit?ui ale lumii spirituale, li se aducea şi cinstirea
cuvenit?. Aşa se explic? faptul c? „Iosua a c?zut cu faua la p?mânt înaintea chivotului
Domnului“ (Iosua 7, 6) unde era imaginea heruvimilor. Tot înaintea chivotului cu legea
Domnului pe care se p?stra imaginea sau icoana heruvimilor, se aduceau jertfe (III
Regi 3, 15); iar în cortul adun?rii, în faua perdelei celei de dinaintea chivotului legii se
aducea „untdelemn curat pentru luminat stors din m?sline, ca s? ard? sfeşnicul în
toat? vremea“ (Ieşirea 27, 20). În faua perdelei cu heruvimi „dinaintea chivotului legii“
era un jertfelnic unde se aducea „t?mâiere neîntrerupt?“ (Ieşirea 30, 8).
Este ştiut c? Mântuitorul în cursul activit?uii Sale pe p?mânt, adesea mergea la
templu. Desigur c? dac? ar fi avut de spus ceva în leg?tur? cu icoanele aflate în
templu din porunca lui Dumne- zeu, El ar fi luat atitudine, tocmai pentru a se p ?stra
întru totul curat? Legea lui Dumnezeu şi adorarea acordat? numai P?rintelui ceresc.
Dar nu a avut nimic de spus şi de aceea le-a cinstit ca Fiu al Omului care întru totul
împlineşte voia Tat?lui.
La fel şi Sfinuii Apostoli vorbesc totdeauna cu respect fau?
de casa lui Dumnezeu pe care o cinstesc, precum şi fau? de toate
cele aflate în ea din porunca lui Dumnezeu. Descriind-o, Sfântul Apostol Pavel se
refer? şi la icoana „heruvimilor slavei, umbrind acoper?mântul împ?c?rii“ (Evrei 9, 5).
Dar şi dup? ce închin?torii lui Iisus cel înviat au fost izgoniui din templu şi
din sinagogi, trebuind s? se roage şi s? „frâng? pâinea pe la casele lor“,
precum şi dup? moartea Sf inuilor Apostoli, nu au contenit ca, pe Domnul pe
care îl aveau în suflete s?-L aib? şi în imagine. Având astfel imaginea Lui mereu
în faua ochilor, aveau necontenit în fau? modelul pe care trebuiau s?-L imite
prin vieuuirea lor duhovniceasc?. Niciodat? nu s-a interpretat c? icoana
Domnului ar fi idol. Niciodat? nu s-a cinstit materialul din care era f?cut?
icoana, ci chipul pe care îl reprezenta. De aceea, nimeni nu s-a smintit la
început cinstindu-L pe Iisus care a vieuuit pe p?mânt şi care a avut o înf?uişare
real?. ?i este foarte firesc s? fie aşa!... Acest fapt îl întâlnim de altfel şi în
viaua noastr?. Punem adesea în casele noastre poze având chipul celor dragi,
înr?mate şi p?strate cu cinste. Ori de câte ori le privim, comunic?m şi ne afl?m
în comuniune, cu cei aflaui în poze, deşi unii din ei sunt poate departe, sau
poate de mult trecuui la cele veşnice. Nu este astfel de mirare c? m?rturiile cu
privire la cinstirea icoanelor în viaua primilor creştini abund?. De pild?, Sfântul
Irineu (†202) vorbeşte de chipul lui Iisus p?strat cu cinste
şi venerare de o creştin? pe nume Marcela. Sfântul Vasile cel Mare (†379) arat? c?
icoanele reprezint? un l?s?mânt apostolic şi „nu sunt oprite, ci sunt zugr?vite în toate
bisericile noastre înc? din vechime“. Dovad? în acest sens sunt pereuii cata-
combelor, în care se refugiau primii creştini în timpul persecuuiilor, cât şi pereuii
bisericilor aflate la suprafau?. Sfântul Grigorie de Nissa (†394) referindu-se la biserica
cu hramul
„Sfântul Teodor Tiron“, sfânt martir care moare în timpul persecuuiilor lui Diocleuian,
ne spune c? pe pereuii ei se afla icoana Mântuitorului, precum şi scene din moartea
martiric? a Sfântului Teodor. Scriitorul bisericesc Tertulian (†240) ne spune c? icoana
Mântuitorului în chip de p?stor poate fi g?sit? chiar şi pe paharele de b?ut.
Despre vechimea icoanelor, datând din perioada apostolic?, avem m?rturia
istoricului bisericesc Eusebiu (†340). Pentru a dovedi c? ceea ce ne comunic? este
adev?rat, vine cu precizarea c? el însuşi a v?zut bustul Mântuitorului ridicat la
Cezarea lui Filip de c?tre femeia vindecat? de scurgere de sânge.
Pe de alt? parte, P?rinuii Bisericii ne arat? şi rolul pe care îl aveau icoanele în
viaua credincioşilor, precum şi modul în care Biserica le-a cinstit.
În primul rând icoana constituie „Biblia credincioşilor neştiutori de carte“. „Privind
icoanele — spune Sfântul Grigorie cel Mare — creştinii v?d calea pe care trebuie s? o
urmeze“.
„Precum cartea aduce aminte de Dumnezeu celor ştiutori de carte, spune Sfântul Ioan
Damaschin, la fel icoana, celor neştiutori de carte. ?i precum cuvântul este pentru
auz, icoana este pentru v?z“.
În al doilea rând, chiar şi pentru cei ştiutori de carte, icoana ajut? s? înueleag?
mai bine ceea ce au citit în Scriptur?, mişcându-le în acelaşi timp inima, f?când
sufletul s? vibreze şi întreaga fiinu? s? se înalue duhovniceşte. Sfântul Grigorie de
Nissa ne m?rturiseşte c? ori de câte ori privea tabloul care reprezenta jertfirea lui
Isaac adus? de tat?l s?u, întreaga fiinu? i se cutremura, iar sufletul i se înduioşa atât
de mult, încât şiroaie de lacrimi îi curg din ochi.
Pe lâng? luminarea minuii şi înc?lzirea inimii, în al treilea rând icoanele aduc
asupra sufletului şi determinarea de a imita prin fapte ceea ce au v ?zut cu mintea şi
au simuit cu inima. „Nu am prea multe c?rui — spune Sfântul Ioan Damaschin — şi
nici nu am timp liber pentru a le citi; intru în biseric?, spitalul obştesc al sufletului, şi
podoaba picturii m? atrage şi îmi desf?teaz? vederea şi pe nesimuite m?rirea lui
Dumnezeu p?trunde în suflet.
492
Capitolul doi
Am primit r?bdarea mucenicului, r?splata cununilor şi m? aprind ca prin foc cu

dorinua de a-l imita“.
Dac? în primele veacuri creştine cinstirea icoanelor a fost de c?tre toui primit?, s-
au ivit apoi aprige discuuii împotriva cinstirii lor, considerându-se c? închinarea la
sfintele icoane este idolatrie. Pentru a pune cap?t acestei fr?mânt?ri din sânul
Bisericii, a fost nevoie s? se convoace un sinod ecumenic, cel de al VII-lea, la Nicea,
în anul 787, pentru a stabili definitiv c? cinstirea sfintelor icoane corespunde voii lui
Dumnezeu şi c? aceasta fiind o moştenire apostolic?, a fost p?strat? cu sfinuenie de
c?tre Biseric?.
Dup? apariuia Reformei, cinstirea icoanelor a fost din nou înl?turat?, iar creştinii
aparuin?tori cultelor neoprotestante au pornit o adev?rat? acuiune împotriva cinstirii
lor. Ei spun c? nu trebuie s? ne închin?m la icoane, pentru c? aceasta ar însemna
idolatrie. În susuinerea afirmauiei lor aduc porunca a doua din Decalog, prin care
Dumnezeu opreşte închinarea la idoli. (Ieşirea 20, 2–5). Pentru a vedea îns? dac?
cinstirea icoanelor înseamn? într-adev?r închinare la idoli, sau idolatrie, se cuvine s?
stabilim ce este icoana şi ce este idolul. Am v?zut c? icoana reprezint? o asem?nare
cu o realitate existent?. Ea este chipul sau imaginea
unei realitaui. În schimb idolul este o închipuire în gând a unor
lucruri care nu exist? în realitate. De aceea, idolul se mai numeşte şi iluzie, aparenu?,
fantom?, vanitate, imaginea unei iluzii. Iat? cum sunt v?zuui idolii de c?tre profeuii
Vechiului Testament:
„C?ci idolii nu sunt decât minciun? şi nu este nici o suflare în ei, sunt un lucru de
nimic, o lucrare înşel?toare“ (Ieremia 10, 14–15).
„Dumnezeii lor nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti, lemn şi piatr?“
(Isaia 37, 19). La fel ne spune şi psalmistul: „Gur? au şi nu vor gr?i, ochi au şi nu vor
vedea, urechi şi nu vor auzi, c? nu este duh în gura lor“ (Psalmul 134, 15). Pentru
acest motiv Sfântul Apostol Pavel conchide „c? idolul nu este nimic în lume“ (I
Corinteni 8, 4). „Altul este idolul şi alta este icoana — scrie Origen (†254).— Este
icoan? atunci când prin sculptur? sau pictur? se reproduce un peşte sau un patruped,
sau un animal s?lbatic. Dar este idol atunci când imaginauia realizeaz? o form? pe
care şi-a închipuit-o şi care nu are prototipul s?u printre lucrurile existente, precum ar
fi de pild?, o figur? care în acelaşi timp este şi om şi cal“.
De aici rezult? clar c? între idol şi icoan? exist? o deosebire esenuial?; ele nu se
pot confunda, iar în porunca a doua din Decalog este vorba de idoli, nu de icoane.
Ce înseamna cuvântul „icoan?“? (Înseamn? chipul, sau asem?narea unei realit?ui

existente, sau reprezentarea a ceea ce exist? şi care prezint? semnificauie pentru
viaua duhovniceasc?). Cine a dat porunc? s? se cinsteasc? icoanele? (Dumnezeu a
dat porunc? s? se aşeze cei doi heruvimi, care reprezentau asem?narea heruvimilor
existenui în ceruri). Li se acord? cinstirea? (Da). Cum? (Prin t?mâiere, aprinderea de
candele, aducerea de jertfe şi închin?ciune). De ce Dumnezeu nu a dat porunc? s? se
fac? chipul Lui? (Fiindc? atunci oamenii ar fi c?zut în idolatrie, cinstind numai chipul şi
nu pe Dumnezeu care este Duh). Mân- tuitorul s-a opus cinstirii heruvimilor? (Mergând
şi rugându-se în templu, Domnul a cinstit casa lui Dumnezeu cu tot ce avea în ea l?sat
din porunca lui Dumnezeu). Dar Sfinuii Apostoli? (Sfinuii Apostoli au urmat exemplul
Înv?u?torului). Dar creştinii din perioada apostolic? sau post apostolic?? (?i ei cinsteau
icoanele reprezentând chipul Mântuitorului, ale sfinuilor sau scene din Biblie). De unde
ştim aceasta? (Din m?rturisirea Sfinuilor P?rinui, ca şi din imaginile g?site pe pereuii
catacombelor, sau ale primelor case de rug?ciuni şi biserici). Care este influenua
simuirii sfintelor icoane asupra evlaviei credincioşilor? (Ele lumineaz? mintea,
ajutându-ne s? înuelegem mai uşor şi mai bine conuinutul Scripturii; ne înc?lzesc apoi
simuirea şi dragostea fau? de chipurile sau scenele reprezentate, şi ne determin? s?
aplicam şi noi în viau? ceea ce vedem şi simuim). Poate fi considerat? icoana idol?
(Nu se poate face aceast? confuzie, fiindc? icoana reprezinta o imagine existent?, pe
când idolul nu este decât o iluzie, el nu reprezint? nimic).
ñ Asocierea
Când vorbim de cinstirea sau venerarea sfintelor icoane, trebuie s? o deosebim de

cinstirea acordat? lui Dumnezeu. În limbaj teologic cinstirea acordat? lui Dumnezeu
se numeşte adorare sau
„latrie“, pe când cinstirea acordat? îngerilor, sfinuilor, moaştelor sau icoanelor se
numeşte „dulie“, adic? venerare, sau cinstire.
„Latria“ sau adorarea este cultul suprem sau propriu-zis. Pe Dum- nezeu îl cinstim
adic? pentru El însuşi, pentru m?reuia şi perfecuiunea Lui, pentru faptul c? este
creatorul şi proniatorul nostru, St?pânul şi P?rintele nostru. Dulia, venerarea sau
cinstirea este îns? un cult dependent de cel suprem, deci subordonat, sau relativ. Dar
cinstind sfintele icoane noi aducem pream?rire tot
494
Capitolul doi
lui Dumnezeu. El r?mâne deci obiectul şi uelul adev?rat şi ultim al cultului nostru,
orice form? ar îmbr?ca acesta în aparenu?. Cu alte cuvinte, întreg cultul creştin
porneşte de la Dumnezeu şi sfârşeşte la Dumnezeu. (Pr. Prof. Dr. Ene Branişte,
«Liturgica General?» – Bucureşti, 1985, p. 71–72).
ñ Generalizarea
Mergând pe aceast? linie, la sinodul VII ecumenic de la Nicea din anul 787 s-a stabilit
cu privire la venerarea sfintelor icoane, c? nu cinstim materia din care este f?cut?
icoana, ci chipul pe care îl reprezint? ea, „iar cinstirea care se d? chipului, trece la
prototip şi cel ce se închin? icoanei se închin? Fiinuei celei închipuite de ea“.
ñ Aplicarea
ñ Intrând în biseric? se cuvine ca mai întâi s? ne apropiem de icoana aflat? în

mijloc şi s?-i d?m chipului pe care îl reprezint? cuvenita venerare,
plecându-ne în faua icoanei şi cinstind-o prin s?rutare, f?când semnul
sfintei cruci.
ñ --
ñ Se cuvine apoi ca fiecare bun creştin s? aibe în casa sa icoane sfinuite,
în special, icoana sfântului ocrotitor al casei. Se recomand? apoi ca
aceast? icoan? s? fie cinstit? prin candela care o lumineaz? atr?
gându-ne mereu luare aminte asupra datoriei de a imita în viaua
duhovniceasc? virtuuile sfântului pe care îl cinstim pe icoan?.
Rug?ciunile pentru cei adormiui în Domnul
Când Mântuitorul a spus despre fiica lui Iair c? doarme, cei de fau? au r?mas toui
nedumeriui, ştiind prea bine c? fiica lui Iair a murit. Prin cuvintele Sale îns?
Mântuitorul ne arat? c? pentru cei care mor în credinua c? El este învierea şi viaua,
moartea nu mai este un apus f?r? sfârşit, ci doar o adormire.
ñ Anunuarea temei
Acest fapt ne ofer? posibilitatea de a vedea care sunt temeiurile rug?ciunilor pentru
morui.
ñ Tratarea
Înc? din primele pagini Sfânta Scriptur? ne arat? c? omul este creauia lui Dumnezeu,
sufletul fiind nemuritor şi veşnic ca Dum- nezeu însuşi. Format din trup şi suflet omul
nu a fost creat pentru moarte ci pentru viau? şi fericire. Moartea este r?splata p?
catului (Romani 6, 23) aducând o ruptur? în fiinua omului, desp?ruind trupul de suflet.
Totuşi, fiind de esenu? divin?, sufletul nu poate muri. Numai trupul primeşte osânda
moruii: „c?ci din p?mânt eşti luat şi în p?mânt te vei întoarce“. (Facere 3, 19). Prin
moarte trupul „Ca pulberea se întoarce în p?mânt cum a fost, iar sufletul se întoarce la
Dumnezeu care l-a dat“ (Ecleziastul 12, 7).
Întrupându-se îns? spre a mântui lumea Dumnezeu-Fiul a restabilit fiinua omului,
deopotriv? suflet şi trup. Prin m?rita Sa înviere p?catul şi moartea au fost învinse şi
astfel pentru cei ce sunt întru Hristos, moartea nu mai înseamn? un sfârşit total al
vieuii ci doar o adormire, un început al unei vieui noi f?r? de sfârşit. Precum Hristos a
înviat din morui, s-a f?cut încep?tura celor adormiui, „c?ci precum toui mor în Adam
aşa toui vor fi f?cuui vii întru Hristos“ (I Corinteni 15, 20– 22). Din sfârşit cutremur?tor
al vieuii, moartea s-a transformat într-un laborator al ei: „nebune, ceea ce semeni tu
nu cap?t? viau? dac? nu moare“ (I Corinteni 15, 36). „Bobul de grâu c?zând în p?mânt
de nu va muri r?mâne singur, iar de va muri aduce mult? road?“ (Ioan 12, 24). Însuşi
Mântuitorul a spus despre fiica lui Iair şi despre Laz?r c? nu au murit, ci dorm, dar
oamenii nu L-au putut înuelege atunci. Mai târziu Apostolii vorbesc şi ei la fel despre
„cei adormiui“ în n?dejdea vieuii: „pentru c? de credem c? Iisus a murit şi a înviat aşa
şi Dumnezeu va aduce prin Iisus pe cei adormiui împreun? cu El“ (I Tesaloniceni 4,
14). Convingerea primilor creştini c? moartea nu înseamn? o dispariuie total? nici
chiar a trupului, ci c? odat? va învia şi va fi veşnic împreun? cu sufletul rezult? şi din
denumirea locului de înmormântare, şi anume: „cimitir“ (derivat din cuvântul grecesc
„kimitirion“), care înseamn? loc de dormit, de repaus, dormitor. De aceea, când „însuşi
Domnul la semnul dat la glasul Arhanghelului şi la trâmbiua lui Dumne- zeu se va
coborî din cer, cei morui întru Hristos vor învia“
496
Capitolul doi
(I Tesaloniceni 4, 16). De aceea în limbajul bisericesc moruii se numesc „adormiui“

sau „repausaui“ (r?posaui) adev?r reflectat în inscripuiile: „Dormi în pace“, „Fie-i u?
râna uşoar?“ sau „Aici odihneşte întru Domnul robul lui Dumnezeu...“
Sufletul fiind nemuritor r?mâne şi dup? moarte într-o stare activ?, fapt pe care ni-l
descoper? Mântuitorul în pilda bogatului şi s?racului Laz?r: „şi a murit s?racul şi a fost
dus de îngeri în sânul lui Avraam şi a murit şi bogatul şi s-a îngropat. ?i în iad
ridicându-şi ochii fiind în munci îl vede pe Avraam de departe şi pe Laz?r în sânul lui,
şi strigând a zis...“ (Luca 16, 22–31). Aflându-se în stare activ?, sufletul celor adormiui
poate fi în comuniunea lui Dumnezeu sau departe de El, în funcuie de locul unde a
fost repartizat dup? judecata particular?. Dup? judecata particular? şi pân? la judecata
universal? (care este definitiv?) sufletele celor adormiui r?mân pe mai departe
membre ale Bisericii: „c?ci dac? tr?im, pentru Domnul tr?im şi dac? murim pentru
Domnul murim, deci şi dac? tr?im şi dac? murim ai Domnului suntem“ (Romani 14, 8).
Alc?tuind Trupul tainic al Domnului (Biserica) între cei vii şi cei morui se stabileşte o
leg?tur? de iubire, c?ci „dragostea nu piere niciodat?“ (I Corin-
teni 13, 8). Ne manifest?m astfel iubirea fau? de cei adormiui în
Domnul rugându-ne pentru ei, având asigurarea Mântuitorului c? nu va trece cu
vederea cererile noastre: „?i orice veui cere în numele Meu aceea voi face ca s? se
pream?reasc? Tat?l în Fiul...“ (Ioan 14, 13–14). Este adev?rat c? numai Dumnezeu
scoate din osând? sufletele celor adormiui, dar membrii cei vii ai Bisericii Sale pot
mijloci, fiindc? Dumnezeu ascult? şi împlineşte rug?ciunile unuia pentru altul (Iacob 5,
16). Chiar din veacul apostolic, era obiceiul ca cei vii s? se boteze şi pentru iertarea
p?catelor celor morui care nu primiser? botezul. Sfântul Apostol Pavel se refer? la
acest fapt, şi nu numai c? nu-l combate, dar îl aduce ca argument pentru susuinerea
învierii noastre (I Corinteni 15, 29). Apostolul neamurilor recunoaşte deci posibilitatea
rug?ciunilor de mijiocire pentru cei morui între judecata particular? şi cea universal?.
Care este înv?u?tura Sfintei Scripturi despre suflet? (C? reprezint? suflare divin? şi
este nemuritor). Ce este moartea? (Desp?ruirea sufletului de trup). Ce se întâmpl? cu
sufletul dup? moarte? (Fiind nemuritor va fi judecat în mod particular de Dumnezeu.
Dac? este g?sit vrednic va r?mâne în comuniunea iubirii lui Dumne-
zeu, iar dac? nu va fi g?sit vrednic nu se poate bucura de iubirea lui Dumnezeu).
Dup? judecata particular? osânda iadului este definitiv?? (Nu este definitiv?, întrucât
judecata particular? nu este nici ea definitiv?. Numai judecata obşteasc? este
definitiv? şi numai atunci osânda iadului este veşnic?). Sufletul aflat în iad se poate
ajuta pe sine? (Din pilda bogatului şi s?racului Laz?r vedem c? nimeni aflat în osând?
nu se mai poate ajuta pe sine însuşi). Dar cine-l poate totuşi ajuta şi salva? (Numai
Dumnezeu prin jertfa Fiului S?u adus? pân? la sfârşitul veacurilor spre iertarea p?
catelor). Cum îl iart? şi-l salveaz? Dumnezeu? (Prin rug?ciunea Bisericii, a celor aflaui
în viau?, care împreun? cu cei morui r?mân membri ai Trupului tainic al Domnului
pân? la a doua Sa venire. Dragostea care ne leag? de cei adormiui se manifest? prin
rug?ciuni de cerere pentru izb?virea sufletelor lor. Bise- rica se roag? astfel pentru toui
cei din veac adormiui, f?r? nici o deosebire, mai ales cu prilejul Sfintei Euharistii, când
se aduce jertfa iert?rii p?catelor).
ñ Asocierea
Alc?tuind aceeaşi comuniune de iubire în cadrul Bisericii, cei
vii se roag? pentru cei adormiui în Domnul, precum şi invers. În m?sura în care ne
rug?m pentru cei adormiui cerem şi noi la rândul nostru sfinuilor cu care ne afl?m în
comuniune s? mijloceasc? şi ei pentru iertarea şi mântuirea noastr?, având
certitudinea acestei mijlociri, deoarece „dragostea nu piere niciodat?“ ( I Corinteni 13,
8).
ñ Generalizarea
Aşadar, rug?ciunea pentru cei adormiui în Domnul se bazeaz? pe unitatea Bisericii ca

Trup tainic al Domnului, care cuprinde şi pe cei vii şi pe cei morui. În aceast?
comuniune de iubire şi de sfinuenie, Dumnezeu primeşte rug?ciunile şi cererile celor
vii pentru cei morui.
ñ Aplicarea
ñ Biserica se îngrijeşte de viaua credincioşilor de la naştere pân? la mormânt, şi

chiar dincolo de mormânt. Pentru cei morui a rânduit servicii religioase şi
rug?ciuni speciale legate în primul rând de înmormântare, însouind sufletul
celui adormit în c?l?toria sa spre viaua veşnic?. Rug?ciuni se fac şi la 3, 6,
9, 40 de zile dup? moarte, în amintirea ar?t?rilor Mântuitorului înviaui apoi
la
498
Capitolul doi
un an, şi în fiecare an de la data moruii se fac parastase însouite de agape, atât în

amintirea celui r?posat, cât şi ca expresie a comuniunii de iubire a credincioşilor care
mijlocesc cu rug?ciuni pentru iertarea p?catelor şi fericirea veşnic? a celui adormit în
Domnul. Slujbele sunt însouite de acte de milostenie, tot ca o manifestare a iubirii
creştine.
ñ Biserica a rânduit şi zile speciale pentru pomenirea celor adormiui:
sâmb?ta dinaintea l?satului sec de carne, a doua, a treia şi a patra
din Postul Sfintelor Paşti, ca aducere aminte de jertfa izb?vitoare a
Mântuitorului, precum şi lunea dup? „duminica Tomii“ în amintirea
biruinuei asupra iadului şi a moruii, prin învierea Domnului, iar
rug?ciunile pentru morui din sâmb?ta Rusaliilor amintesc de
învierea şi restabilirea vieuii prin pogorârea Duhului Sfânt.
ñ Pe lâng? rug?ciunile Bisericii, fiecare credincios are datoria ca în rug?
ciunile sale particulare s?-i pomeneasc? pe cei trecuui la cele
veşnice.
ñ În semn de cinstire a celui adormit Biserica binecuvinteaz? şi
mormântul s?u întru n?dejdea vieuii veşnice şi a învierii la cea de-a
doua venire a Domnului. Îi este aşezat? o cruce la c?p?tâi ca
semn al biruinuei asupra moruii şi al parusiei Domnului, când
toui cei adormiui vor învia cu trupurile, spre a fi împreun? cu sufletul în veşnica
comuniune cu Dumnezeu. Familia celui adormit are în continuare datoria de a îngriji
mormântul, p?strându-i prin aceasta amintirea şi cinstindu-i numele.
ñ Rug?ciunile pentru cei morui au şi un rol educativ pentru cei aflaui în
viau?, atr?gându-le ca luare aminte asupra faptului c? moartea nu
ne ocoleşte şi c? vom da socoteal? în faua Dreptului Judec?tor
pentru faptele s?vârşite. Tot cu rol educativ, rug?ciunile pentru cei
adormiui ne menuin într-o permanent? leg?tur? cu cei dintr-un
neam cu noi, fapt care constituie o stavil? în calea uit?rii obârşiei, a
leg?turii cu înaintaşii, înt?rindu-ne astfel şi sentimentul dragostei
fau? de p?mântul locuit de ei, precum şi de tradiuiile statornicite de
ei, în care ne reg?sim propria noastr? identitate.
--
Viaua viitoare
Ce ne spune Simbolul de credinu? în ultimele sale dou? articole? (Ne spune: „Aştept
învierea moruilor şi viaua veacului ce va s? fie. Amin“). Ce înseamn? aceasta dac? ne
gândim la creauie? (C? aşa cum creauia are un început, tot astfel va avea şi un scop
al des?vârşirii, dup? dreptatea lui Dumnezeu).
ñ Anunuarea temei
Evenimentele care urmeaz? dup? moartea fiec?ruia dintre noi se petrec în viaua
viitoare, la care ne vom referi în cele ce urmeaz?.
ñ Tratarea
Înv?u?tura despre viaua de dincolo de mormânt şi toate cele ce se vor

întâmpla dup? a doua v en ire a Do mnului se numeşte
„eshatologie“, de la cuvântul grecesc „eshatos“, care înseamn?
„cele de pe urm?“. Iar „cele din urm?“ ale vieuii încep odat? cu moartea fiec?ruia şi se
decid definitiv în urma celei de a doua veniri a Domnului şi a judec?uii universale.
S? le vedem pe rând potrivit modului în care Mântuitorul însuşi, precum şi Sfinuii
Apostoli ni le-au descoperit.
ñ Viaua viitoare începe odat? cu moartea. Vedem şi ştim cu touii c?
moartea este încetarea vieuii de pe p?mânt, odat? cu desp?ruirea
trupului de suflet. Potrivit înv?u?turii Sfintei Scripturi, ea a ap?rut ca
„r?splat? a p?catului“ (Romani 6, 23). Iar odat? cu desp?ruirea
sufletului de trup, fiind nemuritor, sufletul se întoarce la Dumnezeu
care l-a creat, iar trupul se întoarce în p?mântul din care a fost f?
cut: „?i ca pulberea s? se întoarc? în p?mânt precum a fost, iar
sufletul s? se întoarc? la Dumnezeu care l-a dat“ (Ecleziasticul 12,
7; Geneza 3, 19). Odat? cu p?catul primului om, moartea s-a întip?
rit în aşa m?sur? în firea omeneasc?, încât putem spune c? a
devenit un destin uman, dup? cum vedem cu touii şi dup? cum ne
spune Apostolul: „Pentru aceea, aşa cum printr-un om a intrat p?
catul în lume şi prin p?cat moartea, aşa moartea a trecut la toui
oamenii prin cel în care toui au p?c?tuit“ (Romani 5, 12). Dar, arat?
Apostolul în continuare: „precum prin greşeala unuia a venit
osânda pentru toui oamenii, aşa prin îndreptarea unuia a venit
îndrept?uirea vieuii pentru toui oamenii“
500
Capitolul doi
(Romani 5, 18). Aşadar, „c?lcând cu moartea pe moarte“, „Hristos a înviat din

morui şi s-a f?cut încep?tura celor adormiui. C?ci deoarece moartea a venit
prin om, prin om şi învierea moruilor; c?ci precum toui mor în Adam, aşa toui vor
fi f?cuui vii în Hristos“ (I Corinteni 15, 20–22). În felul acesta, moartea apare ca
un laborator al în vierii, o transfor ma re „a st r ic ?c iu n i i întru nestric?ciune a
sl?biciunii întru putere, a firescului dominat de p?cat, întru duhovnicesc aflat în
str?lucire veşnic?“ (I Corinteni 15, 42–44). Privit? ca o aşteptare a învierii,
moartea trupeasc? este socotit? adormire, sau odihn?, iar cei morui trupeşte
se numesc „adormiui întru Domnul“, iar cuvântul „cimitir“, defineşte tocmai locul
de odihn?. În acelaşi timp, îns?, moartea este şi piatr? de hotar care închide
uşa harului, încât dup? moarte nimeni nu poate face nimic pentru mântuirea
proprie.
ñ Din pilda bogatului şi s?racului Laz?r vedem foarte limpede c?
imediat dup? moarte, bogatul a fost dus în iad, iar Laz?r în rai (Luca
16, 21). ?i dac? imediat dup? moarte vom fi repartizaui în iad sau în
rai, aceast? repartizare se face în urma unei judec?ui. Aceast?
judecat? se refer? numai la sufletul nemuritor, fiindc? aşa cum am
v?zut, trupul desp?ruindu-se de
suflet, se va descompune în p?mântul din care a fost creat. ?i
cum fiecare suflet în parte va fi judecat, spunem c? aceast? judecat? se numeşte
judecata particular?. Apostolul spune c? „toui trebuie s? ne înf?uiş?m înaintea judec?
uii lui Hristos, ca s? ia fiecare dup? cele ce a f?cut prin trup, ori bine, ori r?u“ (II Corin-
teni 5, 10). Judecata particular? va fi f?cut? atât de c?tre Mântu- itorul, cât şi de
conştiinua fiec?ruia, având în vedere credinua şi faptele s?vârşite în viaua p?
mânteasc?.
ñ Starea sufletelor dup? judecata particular? va fi fericit? în rai, sau de
nefericire, în iad. Înainte de a se desp?rui de Sfinuii Apostoli,
Mântuitorul le-a f?g?duit c? le va g?ti un loc şi îi va lua la Sine în
împ?r?uia lui Dumnezeu (Ioan 14, 2–3). Raiul este locul comuniunii
veşnice cu Hristos cel înviat şi în?luat la cer, şi prin Hristos cu
Dumnezeu Tat?l, cu îngerii şi cu cereştile puteri, ca şi cu toui drepuii
şi sfinuii. Fericirea comuniunii veşnice cu Hristos are un caracter
spiritual ce nu poate fi exprimat prin cuvinte, oricât de meşteşugite
ar fi acestea, datorit? faptului c? noi tr?ind în trup material, nu am
avut experienua ei, şi nu am putut face analogie sau asem?nare cu
ceea ce noi simuim şi numim fericire. Indicând faptul c? ele sunt
deasupra posibilit?uii noastre de percepuie, Apostolul spune c?
„cele ce ochiul nu a v?zut, nici urechea n-a auzit, nici la inima
omului nu s-a ridicat, pe acestea le-a g?tit Dumnezeu celor ce-L
iubesc pe El“ (I Corinteni 2, 9).
Pentru a ne face totuşi o imagine a fericirii veşnice, s? ne amintim de scena schimb?

rii la fau? a Domnului, când cei trei Apostoli aflându-se în comuniunea slavei lui
Hristos, au uitat cu totul c? mai tr?iesc pe p?mânt. De aici şi exclamauia Sfântului
Apostol Petru: „Bine este nou? s? fim aici! De voieşti s? facem aici trei colibe: Iie una
şi lui Moise una şi lui Ilie una“ (Matei 17, 4). Pe ei s-au uitat... Aceasta este bucuria
reg?sirii sufletului în Dum- nezeu... ?i niciodat? Apostolii nu ar mai fi p?r?sit acel loc şi
parc? ar fi vrut ca şi timpul s? nu-şi depene mersul...
În contrast cu raiul, iadul este o dep?rtare de la faua lui Dum- nezeu (Matei 7, 23).
Pentru a înuelege realitatea lui spiritual?, Mântuitorul ne ofer? imagini diferite pe care
noi le putem vedea şi simui. El este un loc de chinuri, un cuptor de foc (Matei 13, 42–
50), foc nestins (Matei 3, 12), plânsul şi scrâşnirea dinuilor (Matei 20, 13), iezerul de
foc (Apoc. 19, 20), întunericul cel mai dinafar? (Matei 8, 12). T?lm?cind aceste
imagini, ne putem da seama c? viaua în iad, lipsit? total de iubirea şi pacea lui
Dumne- zeu, ca şi de lumina lui Hristos, se afl? într-un întuneric şi într-o tulbur?toare
nelinişte, zbucium şi durere.
Cei aflaui în iad nu se mai pot mântui prin propriile lor puteri,
întrucât am v?zut c? moartea este uşa care se închide şi nu mai
poate exista nici un fel de c?inu? pentru p?cate. Rug?ciunile Bisericii îns? ne pot veni
în ajutor. Fericitul Augustin arat? c?
„sufletele credincioşilor care au murit nu sunt desp?ruite de Biseric?... ele sunt
madulare ale lui Hristos“. Între Biserica lupt?toare de pe p?mânt şi cea triumf?toare
din cer exist? o leg?tur? şi unitate dat? de faptul c? ele alc?tuiesc Trupul lui Hristos.
Dac? în aceast? viau? îndemnurile de a ne ruga unii pentru aluii sunt cu insistenu?
adresate credincioşilor de c?tre Sfinuii Apostoli, „fiindc? mult poate rug?ciunea st?
ruitoare a dreptului“ (Iacob 5, 16), tot astfel de rug?ciuni st?ruitoare pot fi adresate P?
rintelui ceresc şi pentru cei adormiui, Mântuitorul asigurându-ne c? „orice veui cere în
numele Meu, aceea voi face, ca s? se prosl?veasc? Tat?l în Fiul. De veui cere ceva în
numele Meu eu voi face“ (Ioan 14, 13–14). Cât de accentuat? era practica rug?ciunii
pentru cei adormiui, la primii creştini, vedem din m?rturia Sfântului Apostol Pavel care
se refer? la practicarea Botezului de c?tre creştinii aflaui în viau?, pentru cei
adormiui... (I Corinteni 15, 29).
ñ Întrucât judecata particular? este nedeplin?, va urma la sfârşitul
veacurilor judecata obşteasc?, numit? şi judecata din urm?, sau de
apoi. Ea este precedat? de a doua venire a Domnului, numit?
parusia Domnului. Nu ştim când va veni, Mântuitorul
502
Capitolul doi
spunând c? „nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Flui, ci numai Tat?l“ (Matei 24,
36; 11 Tes. 5, 2–3; II Petru 3, 10).
ñ Cu foarte puuin timp înainte de parusia Domnului va avea loc învierea
celor morui, iar cei care vor fi g?siui vii îşi vor schimba trupurile
întru nest r ic ?c iu n e . „Deodat? — spune Apostolul — într-o clipit?
de ochi, la trâmbiua cea de apoi, moruii vor învia nestric?cioşi şi noi
ne vom schimba, c?ci trebuie ca acest trup stric?cios s? se îmbrace
întru nestric?ciune şi acest trup muritor s? se îmbrace întru
nemurire“ (I Corinteni 15, 52– 53, vezi şi II Tesaloniceni 4, 16–17).
Învierea trupurilor celor adormiui este posibil? din partea lui
Dumnezeu, care tot din p?- mânt l-a creat la început pe om. Apoi,
transformarea întru nestric?ciune prin moarte este un fenomen
natural şi necesar, pe care Apostolul îl remarc? şi în firea înconjur?
toare: „Ceea ce semeni tu nu cap?t? viau?, dac? nu moare. ?i ceea
ce semeni nu este trupul care va fi, ci numai gr?untele gol poate da
grâu, sau de altceva din celelalte... Aşa şi învierea moruilor... se
seam?n? întru stric?ciune, învie întru nestric?ciune, învie întru
putere; se seam?n? trup firesc, învie trup duhovnicesc“ (I Cor. 15,
36–44). Aşadar, trupul cel înviat va fi acelaşi pe care îl avem noi
acum,
întrucât am v?zut c? cei g?siui vii r?mân în trupurile lor; şi fiindc?
în acest trup am s?vârşit cele bune şi cele rele. Deci se cuvine ca el s? se bucure de
fericire sau de osând?. Dar aşa cum înc? în aceast? viau? trupul nostru se schimb? în
funcuie de vârst?, el se va transforma şi în viaua veşnic?, dup? cum ne arat?
Apostolul. Adic?, va fi nestric?cios, întru slav?, plin de puteri duhovniceşti, cereşti.
Trupurile vor fi lipsite deci de trebuinuele materiale, de pl?ceri, de pofte, ca şi de
durerile pe care le-am avut înainte de moarte în viaua p?mânteasc? . „Vor fi ca îngerii
lui Dumnezeu în cer: nici se însoar?, nici se m?rit?“ (Matei 22, 30). Trupul duhovnicesc
se va îndumnezei împreun? cu sufletul.
„Vom înceta de a mai lucra virtuuile — spune Sfântul Maxim M?rturisitorul — dar nu
vom înceta de a simui în noi lucrându-se îndumnezeirea dup? har, ca o r?splat?
pentru ele. C?ci lucrarea îndumnezeirii în noi fiind mai presus de fire, e f?r? de hotar“.
ñ Dac? la judecata particular? particip? şi conştiinua omului, la judecata
obşteasc? singurul judec?tor va fi Mântuitorul. Ea va avea caracter
solemn şi faptele fiec?ruia vor fi date la iveal?, în v ?zul şi auzul
tuturor, cu evidenuierea efectului lor pozitiv şi negati v pe care l-au
avut asupra semenilo r. Mântuitorul ne prezint? magnificul tablou
al judec?uii obşteşti (Matei 25, 34–
46) cu alegerea celor buni de cei r?i cu repartizarea la dreapta sau la stânga şi cu
rostirea sentinuei finale şi definitive, ca o
binecuvântare pentru cei mântuiui şi ca un blestem pentru cei osândiui. Starea

de fericire în care se vor afla cei mântuiui nu va fi pentru toui la fel. „Fiecare îşi
va lua plata dup? osteneala sa“ (I Corinteni 3, 8). Mântuitorul a ar?tat c? „în casa
Tat?lui meu mai multe l?caşuri sunt“ (Ioan 14, 2). E vorba de mai multe trepte
ale fericirii, în funcuie de des?vârşirea duhovniceasc? din aceast? viau?. Dar
des?vârşirea duhovniceasc? în veşnicie va progresa mereu, niciodat? nu se va
mai sfârşi, fiind atras? de asem?narea des?vârşirii lui Dumnezeu cea f?r?
limit?.
ñ Apoi aceast? lume va fi transformat? într-un cer nou şi p?mânt nou,
„întru care locuieşte dreptatea“ ( II Petru 3, 13), deoarece aşa cum
f?ptura a fost p?rtaş? stric?ciunii odat? cu c?derea omului în p?cat,
tot astfel „şi f?ptura se va izb?vi din robia stric?ciunii, ca s? fie p?
rtaş? la libertatea m?ririi fiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8, 21), „?i
Dumnezeu va fi totul în toate“ (I Corinteni 15, 28).
Dup? înv?u?tura creştin? moartea nu mai este privit? cu team?.

Ea reprezint ? o t ra ns f o r ma re ne cesa r ? din st r i c ?c iu ne în
nestric?ciune, asemenea bobului de grâu, care pentru a rodi viaua trebuie s?

treac? prin stric?ciunea moruii. Dup? desp?ruirea trupului de suflet, acesta
fiind nemuritor, ce se întâmpl? cu el? (Va fi judecat particular). De cine? (De
Mântuitorul şi de propria conştiinu?, care şi ea este un judec?tor dat sufletului
de c?tre Dumnezeu). Care va fi soarta lui dup? judecata particular?? (Va fi ori în
fericirea comuniunii cu Dumnezeu, ori în osând?. Adic?, ori în rai, ori în iad). Se
poate ajuta sufletul pe sine dup? moarte? (Nu se poate ajuta). Dar cum poate
fi totuşi ajutat? (Prin rug?ciunea Bisericii, dat fiind faptul c? şi cei adormiui r?
mân pân? la judecata obşteasc? membri ai Trupului Domnului, adic? ai
Bisericii). Parusia sau a doua venire a Domnului de ce eveniment va fi
precedat?? (De învierea trupurilor celor adormiui şi întâmpinarea Domnului prin
schimbarea lor, asemenea şi celor ce vor fi g?siui în viau?). Va fi o diferenu? de
timp între învierea celor adormiui şi parusie? (Apostolul spune c? diferenua de
timp va fi neglijabil de mic?, „cât o clipit? din ochi“). Judecata din urm? ce
caracter are? (Dac? prima judecat? are un caracter particular şi provizoriu,
cea de a doua va avea un caracter obştesc şi definitiv, adic? va fi judecat
fiecare în faua tuturor şi faptele vor fi spuse pe fau?. Dac? la judecata
part icu lar ? part icip ? şi constiinua, cea obşteasc? este f?cut? numai de c?tre
Mântuito-
504
Capitolul doi
rul). Care va fi hot?rârea judec?uii obşteşti? (Repartizarea definitiv? spre fericire sau
spre osând? a tuturor oamenilor, dup? faptele pe care le-au f?cut). Care va fi soarta
acestei lumi dup? judecata obşteasc?? (Se va înnoi întru nestric?ciune, potrivit drept?
uii lui Dumnezeu, care va fi „totul în toate“).
ñ Asocierea
Cu toate c? viaua viitoare, care începe dup? moarte are aspecte pe care noi nu
le întâlnim în aceast? viau?, ea este totuşi în strâns? leg?tur? şi dependenu? cu
aceast? viau? şi în acelaşi timp este anticipat? înc? din aceast? viau?.
Vorbind despre criteriul dup? care vom fi judecaui şi repartizaui spre fericire sau
osând? veşnic?, am v?zut c? faptele bune sau faptele rele s?vârşite în aceast? viau?
vor fi acuzatorii sau ap?r?torii noştri.
Pe de alt? parte, dup? modul în care reuşim s? ne des?vârşim în virtute în
aceast? viau?, anticip?m bucuriile duhovniceşti ale comuniunii cu Dumnezeu din
viaua viitoare. În felul acesta viaua viitoare apare ca o continuare fireasc ? şi des?
vârşit? a vieuii de
aici. Sfinuii prin viaua lor s-au ridicat şi au gustat din dulceaua şi
bucuria vieuii viitoare, şi acest fapt i-a determinat tot mai mult în str?dania s?vârşirii
faptelor bune, şi le-a înt?rit puterile de creştere în virtute.
ñ Generalizarea
De aici vedem c? viaua viitoare anticipat? înc? în aceast? viau? începe cu moartea,
se continu? cu judecata particular?, şi cu repartizarea provizorie spre fericire sau
osând?, iar odat? cu a doua venire a Domnului are loc învierea moruilor spre judecata
universal?, dreapt? şi definitiv?, urmat? de un cer nou şi p?mânt nou, când Dumnezeu
va fi „totul în toate“.
ñ Aplicarea
Acordând cuvenita importanu? continuei preg?tiri a credincio- şilor pentru viaua

viitoare, Biserica a introdus pericopa „Dreptei judec?ui“ tocmai înaintea postului
Sfintelor Patimi, spre a atrage credincioşilor luare aminte c? prin Jertfa Domnului am
primit harul iert?rii şi împ?c?rii cu Dumnezeu, iar faptele noastre bune vor r?mâne cu
noi în ziua judec?uii.
--
Biserica ne îndeamn? ca permanent s? priveghem, având în atenuie mântuirea
sufletului, iar faptele noastre s? fie pe m?sur? ca oricând s? putem da „r?spuns bun la
înfricoşata judecat? a lui Hristos“.
Creştinismul şi celelalte religii
l. Preg?tirea aperceptiv?
Având înscris în adâncul sufletului s?u simu?mântul religios, omul şi l-a manifestat
totdeauna în foarte multe şi variate forme, încât în mod firesc se pune întrebarea care
este credinua cea adev?rat?? Datorit? p?catului împlântat în sufletul omului, leg?tura
lui cu divinitatea a fost de-a lungul vremii confuz? şi denaturat?, încât a trebuit ca
Dumnezeu însuşi s? se descopere, ar?tând „calea, adev?rul şi viaua“ pe care s? o
urmeze şi s? o practice omul ca fiinu? religioas?.
ñ Anunuarea temei
Aceast? descoperire a lui Dumnezeu cu privire la El însuşi, ca şi la leg?tura lui cu

omul, ne este dat? prin Fiul S?u şi ne ofer? posibilitatea de a vedea superioritatea
religiei creştine fau? de celelalte religii.
ñ Tratarea
În primul rând, izvorul din care cunoaştem pe Dumnezeu este îns?şi descoperirea Sa
f?cut? în Sfânta Scriptur?. Toui cei care au scris Sfânta Carte au conştiinua c? ea
reprezint? Cuvântul lui Dumnezeu scris sub inspirauia Duhului Sfânt, „ca s? fie mai
târziu m?rturie veşnic?“ (Isaia 30, 8). Sfinuii Autori au conştiinua c? ei transmit nu de
la ei, ci ceea ce au primit de la Dumnezeu: „Aşa zice Domnul“, sau „aşa zice Domnul
c?tre mine“, nu sunt repetiuii stereotipe, ci reprezint? conştiinua vie c? cei ce le-au
scris, au f?cut-o aşa cum li s-a descoperit de sus. Fiul lui Dumnezeu însuşi va spune
c? tot ceea ce El a transmis reprezint? Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum i-a fost dat de
Tat?l (Ioan 17, 6) şi acest cuvânt „este adev?rul“ (Ioan 17, 17). ?i celelalte religii ridic?
pretenuia c? exprim? în c?ruile lor, descoperirea lui Dumnezeu,
506
Capitolul doi
dar cei ce au scris Biblia se prezint? ei înşişi ca martori, ca unii care au

constatat pe baz? de experienu? empiric? tot ceea ce comunic?: „?i cel ce a
v?zut a m?rturisit şi m?rturia lui este adev?rat?; şi acela ştie c? adev?r spune,
ca şi voi s? credeui“ (Ioan 19, 35); „Ce am auzit, ce am v?zut cu ochii noştri, ce
am privit şi mâinile noastre au pip?it – despre Cuvântul vieuii (aceea v ?
vestim)... ce am v?zut şi am auzit aceea v? vestim şi vou?, ca şi voi s? aveui
împ?rt?şire cu noi“ (I Ioan 1, 1–3).
În aI doilea rând, ceea ce evidenuiaz? superioritatea şi divinitatea religiei creştine
const? în deosebirea dintre Iisus Hristos si ceilalui întemeietori de religie. Evangheliile
ne redau foarte simplu şi natural viaua şi activitatea Domnului Iisus, ar?tându-ne c?
înc? de la început El a avut conştiinua activit?uii Sale, iar aceasta reprezint? o
împlinire a vechilor profeuii despre Mesia, care va veni s? izb?veasc? pe om din p?cat
şi s?-l împace cu P?rintele ceresc. Dac? toui întemeietorii de religii au fost divinizaui
cu mult timp dup? moartea lor, divinitatea lui Iisus a fost recunoscut? înc? din timpul
activit?uii Sale, spontan şi cu o cert? convingere, exprimat? sincer şi revelator, de cei
ce L-au urmat: „Noi am crezut şi am cunoscut c? tu esti Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu celui viu“ (Ioan 6, 69). La fel cuvintele Lui erau
p?trunse de adev?rul veşnic, încât cei ce I-au urmat constat? f?r? nici o ezitare c? El
are „cuvintele vieuii veşnice“ (Ioan 6, 68); iar profeuiile f?cute de El s-au împlinit toate,
cu cea mai mare exactitate. Minunile Lui vin s? confirme şi ele divinitatea Sa. Ele nu
au fost acte spectaculare, ci p?streaz? în ele naturaleuea iubirii şi a binefacerii
îndreptate spre salvarea şi integrarea omului într-o viau? normal? şi demn? de chipul
lui Dumnezeu, iar învierea Sa din morui este minunea suprem? proprie exclusiv Fiului
lui Dumnezeu, care a venit s? calce cu moartea pe moarte şi s?-l elibereze pe om din
p?cat, împ?cându-l cu P?rintele s?u.
Deosebirea dintre religia descoperit? de Dumnezeu şi celelalte religii se vede mai
cu pregnanu? din doctrina, morala şi cultul lor.
Desigur, la baza oric?rei religii st? credinua în Dumnezeu. Religia îns?şi se
defineşte ca relauie, sau leg?tur? dintre om şi Fiinua suprem?. Sfântul Apostol Pavel
f?când o privire istoric? asupra manifest?rilor religioase, arat? denaturarea ideii de
Dum- nezeu de-a lungul vremii, prin întunecarea simu?mântului religios de p?cat.
Astfel, „au schimbat m?rirea lui Dumnezeu celui nestric?cios în asem?narea chipului
omului celui stric?cios şi al p?s?rilor şi al celor cu patru picioare şi al târâtoarelor“
(Romani 1, 23).
S-a afirmat c? modul de adorare al divinit?uii a cunoscut o evoluuie, de la forme

primitive, spre politeism şi apoi des?vârşindu-se în monoteism. Nu este lipsit? de
adev?r aceast? constatare. Vechiul Testament demonstreaz? tocmai intervenuia lui
Dumnezeu în lume spre a nu l?sa poporul ales şi preg?tit pentru primirea unui Izb?
vitor, s? se piard? în c?ut?ri str?ine, ci s? r?mân? fidel Unicului Dumnezeu.
Monoteismul creştin des?vârşindu-l pe cel iudaic, îl prezint? pe Dumnezeu Unul în
fiinu? şi întreit în Persoane. Caracterul personal al Fiinuei supreme creeaz?
posibilitatea comuniunii şi comunic?rii cu omul, stabilind astfel forma cea mai
superioar? de religie. „Dumnezeu este iubire“ (I Ioan 4, 16) şi aceasta înseamn?
deschiderea lui Dumnezeu spre om şi spre întreaga creauie. Prin iubire Dumne- zeu
coboar? pân? la jertf? pentru salvarea omului, spre a-l ridica şi transforma pân? la
transfigurarea lui, dup? chipul şi asem?narea Creatorului S?u. În felul acesta,
descoperirea lui Dumnezeu f?cut? omului devine supremul act nu numai de simpl?
leg?tur? între Dumnezeu şi om, ci de comuniune a des?vârşirii vieuii omeneşti:
„Fiui des?vârşiui, precum şi Dumnezeu este des?vârşit“ (Matei 5, 48). Aceasta
este de altfel şi suprema form? de exprimare a
religiei, pe care o întâlnim numai în creştinism.
Strâns legat? şi dependent? de doctrin? este şi morala. Astfel, Sfântul Apostol
Pavel arat? c?, dep?rtându-se de adev?ratul Dum- nezeu, şi „schimbând m?rirea Lui,
popoarele au str?b?tut de-a lungul vremii o confuzie şi un declin moral, ajungând
victimele
„poftelor inimilor lor întru necur?uie, necinstindu-şi trupurile lor între ei“, „schimbând
rânduiala firii“, „fiind plini de toat? nedreptatea, de desfrâu, de viclenie, de l?comie, de
r?utate, de pizm?, de ucidere, de ceart?, de înşel?ciune, n?scocitori de rele, f?r?
dragoste, neîmp?caui, nemilostivi...“ (Romani 1, 24–32).
Pe de alt? parte, potrivit legii morale naturale înscris? în fiinua omului, remarc?m
şi aspecte pozitive sub aspect moral, precum: ideea de mil?, bun?voinu?, dezinteres,
str?dania de a nu v?t?ma pe nimeni. Existau apoi şi zei care protejau viaua,
agricultura, meşteşugurile, justiuia, înuelepciunea şi armonia. Aceştia îns? se
amestecau cu zeit?uile care, având calit?uile şi defectele oamenilor, guvernau r?
zboaiele, susuineau prostituuia sacr?, binecuvântau destr?b?l?rile de tot felul,
provocate de beuii şi acceptau s? fie îmblânziui de jertfe, chiar şi de jertfe omeneşti.
Morala creştin? are îns?, spre deosebire de toate aceste înv?u?turi religioase, cu totul
alt aspect. P?rintele ceresc este descoperit de Iisus Hristos ca bun şi iubitor, aşteptând
cu brauele deschise şi bucurându-se de întoarcerea oric?rui p?c?tos. El nu judec? şi
nici nu osândeşte,
508
Capitolul doi
ci din iubire iart? şi restabileşte firea c?zut? în p?cat, ren?scând-o la o viau? nou?.
Modelul des?vârşit în urmarea binelui ne este oferit în mod concret de Fiul lui
Dumnezeu întrupat. Viaua lui de sfinuenie ne atrage mereu spre des?vârşire. Dar Iisus
nu numai c? ne arat? drumul. El ne şi ajut? prin harul divin s? urc?m treptele
sfinueniei, pân? la „deplin?tatea vârstei“ Sale duhovniceşti.
Privind cultul, un rol important îl are rug?ciunea. Dac? în multele religii, rug?
ciunea era strict legat? de actele ritualice, în creştinism ea reprezint? eliberarea
spiritului, spre a se d?rui total şi integral lui Dumnezeu. Rug?ciunea în „duh şi adev?
r“, atât public?, cât şi particular?, dep?şeşte stereotipia rug?ciunilor repetate în cadrul
cultului p?gân. La fel şi jertfele care au menirea de a exprima un act de c?inu?, de
umilinu? şi de d?ruire lui Dum- nezeu, au în multe religii accente dure şi extrem de
brutale. Ele erau legate de diferitele s?rb?tori, primind la unele popoare chiar un
caracter tragic, atunci când se aduceau jertfe omeneşti. Unele erau chiar
spectaculoase. La mexicani, de pild?, se scotea inima omului-victim? şi înc? b?tând
era aruncat? la picioarele zeului. Geuii aruncau victimele în vârful suliuelor pentru a
transmite cererile lor pe cealalt? lume. Jertfele de oameni se mai aduceau
pentru a îmblânzi mânia zeului, la începutul unui r?zboi şi la
anumite s?rb?tori anuale. În cazul unor nenorociri publice, cei din Tyr, bun?oar?,
sacrificau pe copiii cei mai iubiui de p?rinuii lor. Spre deosebire de toate aceste jertfe
sângeroase, Fiul lui Dumnezeu se aduce pe Sine ca Jertf?, şi face ca aceast? Jertf?
s? se aduc? în continuare sub form? nesângeroas? spre sfinuirea credincioşilor.
O importanu? deosebit? se acord? cultului moruilor, legat de ideea de nemurire a
sufletului. Numai c? şi aici întâlnim diverse şi variate forme lipsite de interpretarea lor
corect?. Mexicanii socoteau c? numai sufletele celor morui în r?zboi, a celor
sacrificaui, a celor bolnavi, sau a copiilor se puteau bucura de fericirea veşnic?.
Egiptenii conservau trupul mortului printr-un anume ritual. Grecii şi romanii credeau în
strigoi şi fantome. Persanii credeau c? sufletul ajunge în rai sau în iad, dup? ce trece
peste o punte şi se cânt?reşte pe o balanu?; iar indienii preferau pierderea total? a
sufletului în nirvana. Spre deosebire de acestea, în creştinism cultul moruilor este pus
în leg?tur? cu iubirea şi dreptatea lui Dumnezeu... El judec? dup? dreptate şi iart? prin
iubire. În felul acesta sunt justificate şi rug?ciunile pentru cei adormiui în Domnul, c?
rora învieiea lui Hristos le-a deschis perspectivele învierii şi a vieuii veşnice în
comuniunea lui Dum- nezeu
Din cele pân? aici tratate vedem c? înv?u?tura creştin? reprezint? Descoperirea lui
Dumnezeu, spre a-i arata omului calea spre mântuire, fau? de r?t?cirea în care se afla
datorit? p?catului, care i-a întunecat sufletul. Înv?u?tura creştin? ni-L prezint? apoi pe
Dumnezeu ca pe un P?rinte bun şi iubitor, gata oricând s? primeasc? pe orice p?c?
tos, care se c?ieşte de p?catul lui. Fiind iubire, Dumnezeu se deschide şi stabileşte cu
omul o leg?tur? de comuniune şi unire f?r? margini. Prin moartea şi învierea Fiului lui
Dumnezeu, fiecare credincios are p?rt?şie cu Tat?l, ca un fiu cu P?rintele s?u,
oferindu-i-se şi mijloacele de a aduce cea mai înalt? adorare lui Dumnezeu şi a des?
vârşirii vieuii lui religios- morale.
ñ Asocierea
Deşi deosebite de creştinism în multe aspecte, dou? elemente centrale leag? toate
religiile. ?i anume, ideea de p?cat şi cea de mântuire. Toate religiile duc în diferite şi
variate forme lupt? de eliberare de p?cat, în scopul mântuirii sufletului. Faptul c? toui
oamenii simt povara p?catului, înseamn? c? toui aşteapt? un Mântuitor. De aceea
mului din dasc?lii Bisericii apreciaz? c? Dumnezeu a preg?tit atât pe poporul ales în
sânul c?ruia se va naşte şi va activa Izb?vitorul lumii, cât şi pe celelalte neamuri, sau
popoare, pe fiecare în felul lor, ca s? poat? primi „la plinirea vremii“ mântuirea adus?
de Fiul S?u. În felul acesta ne apare justificat faptul c? dup? învierea Sa din morui,
Iisus Domnul a trimis pe Sfinuii Apostoli spre toate neamurile p?mântului, ca s? le
boteze, fiindc? aşa cum toui poart? povara p?catului str?moşesc, toui sunt chemaui la
binecuvântarea şi osp?uul mântuirii, spre a fi
„o turm? şi un p?stor“ (Ioan 10, 16).
ñ Generalizarea
De aici vedem c? „în multe rânduri şi în multe chipuri a gr?it Dumnezeu (oamenilor),
dar în zilele acestea din urm? ne-a gr?it nou? prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor al
tuturor, ...care fiind str?lucirea slavei şi chipul fiinuei Lui, ...a f?cut prin Sine Însuşi
cur?uirea p?catelor noastre“ (Evrei 1, 1–3).
510
VII. Aplicarea
Capitolul doi
Se caut? în timpurile mai noi o apropiere tot mai mare între religii, în cadrul unui a şa-
numit dialog inter-religios. Este firesc s? fie aşa, întrucât toate religiile au ca obiectiv
ridicarea sufletelor credincioşilor lor spre valorile absolute, care îns? nu trebuie s? r?
mân? la o meditauie abstract?, ci s? se concretizeze în acte menite s? cultive ceea ce
sufletul şi viaua omeneasc? au mai bun, mai frumos, mai drept, mai cinstit şi mai
demn. Cuprinsul
CUPRINS
PrefaI?................................................................................................................... 7
Cuvântul autorului.................................................................................................. 9
Datoria creştinului de a cunoaşte dreapta înv?I?tur? a Bisericii..........................11
Cateheze biblice partea I – Vechiul †estament
Câteva cunoştinIe despre Palestina biblic?.........................................................17

Facerea lumii şi a celor dintâi oameni.................................................................24
Cain şi Abel.......................................................................................................... 30
Noe şi potopul...................................................................................................... 34
Partriarhul Avraam............................................................................................... 38
Patriarhii Isaac şi Iacob........................................................................................ 43
Iosif şi fraIii s?i..................................................................................................... 51
Epoca judec?torilor: Samson şi Samuel..............................................................57
Istoria femeii Rut.................................................................................................. 63
Saul şi David........................................................................................................ 67
David şi Goliat..................................................................................................... 70
Greşeala şi poc?inIa regelui David – Psalmii 73
ÎnIeleptul rege Solomon.......................................................................................77
Moise – alesul lui Dumnezeu...............................................................................81
Moise – eliberatorul poporului.............................................................................87
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (I).............................................92
Cele zece porunci date de Dumnezeu lui Moise (II).............................................97
Iosua şi ocuparea Canaanului............................................................................101
Dreptul Iov......................................................................................................... 106
ProfeIii Ilie şi Elisei............................................................................................. 110
Iona şi ninivitenii................................................................................................. 114
Profetul Daniel în Babilon...................................................................................117
ProfeIii Vechiului †estament – oameni ai lui Dumnezeu
şi ap?r?tori ai drept?Iii sociale.....................................................................120
ProfeIii mesianice în Vechiul †estament............................................................125
Cateheze biblice partea a II-a – Noul †estament
Genealogia Mântuitorului..................................................................................133
Buna Vestire....................................................................................................... 136
Naşterea Domnului............................................................................................ 141
Închinarea magilor............................................................................................. 146
Împlinirea legii – t?ierea împrejur şi închinarea la templu..................................151
Fuga în Egipt şi uciderea pruncilor....................................................................156
Copil?ria lui Iisus................................................................................................ 160
i Cuprinsul

Cateheye

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cateheye

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

LEC!II DE RELIGIE – CLASELE V–XII

Editura Banatica – 2001 ISBN 973-

Pr. Prof. Dr. Sorin Cosma

LEC!II DE RELIGIE – CLASELE V–XII

EdiIia a II-a revizuit? şi ad?ugit?

LecIii de religie – PrefaI? 7

þ Dr. LaurenUiu Streza, Episcopul Caransebeşului

LecIii de religie – Cuvântul autorului 9

Datoria creştinului de a cunoaşte dreapta înv?u?tur? a Bisericii-- 11

ñ Numai cunoscând Descoperirea sau Revelauia divin?, p?strat? cu fidelitate

De ce este necesar ca s? cunoasc? creştinii înv?u?tura Bisericii? (Fiindc? ei trebuie

vieuuirea duhovniceasc?. Credinua vine din auzirea propov?duirii înv?u?turii

Cunoscând dreapta înv?u?tur? a Bisericii vom dobândi mântuirea veşnic?, prin

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 17

Câteva cunoştinue despre Palestina biblic?

ñ Rug?ciunea la intrarea în clas?

ñ Leg?tura cu lecuia precedent? sau cu cunoştinuele anterioare

Am v?zut în lecuiile trecute c? dintre toate popoarele de pe faua p?mântului,

ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi

Ast?zi vom încerca s? afl?m câte ceva despre Palestina biblic?.

ñ Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 19

altele preluate de la popoarele p?gâne vecine, precum dulgheritul de la babilonieni. Totodat?,

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 21

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 23

ñ Tem? pentru acas?

Încercaui s? desenaui harta Palestinei şi s? o coloraui diferit pe regiuni.

ñ Rug?ciunea la ieşirea din clas?

Facerea lumii şi a celor dintâi oameni

ñ Rug?ciunea la intrarea în clas?

ñ Leg?tura cu lecuia precedent? sau cu cunoştinuele anterioare

ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 25

ñ Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 27

Aceasta ar însemna s? reducem m?reuia şi nem?rginirea Sa, la condiuia uman?.

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 29

pârâul cu clinchet cristalin ce şerpuieşte domol prin p?durea înverzit?, sau

ce reprezint?? (Ziua de odihn?, ceea ce înseamn? c? actul creauiei a încetat).

ñ Tem? pentru acas?

ñ Rug?ciunea la intrarea în clas?

ñ Verificarea lecuiei predate anterior

ñ Leg?tura cu lecuia precedent? sau cu cunoştinuele anterioare

ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi

Cain şi Abel: cei doi fii ai primei familii.

ñ Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 31

de binecuvântare, şi s?-şi exprime într-un fel recunoştinua, oferindu-i ceva în schimb.

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 33

pedeapsa sa? (Dumnezeu i-a adus mustrarea de conştiinu?, f?când din el un

ñ Tem? pentru acas?

ñ Rug?ciunea la ieşirea din clas?.

ñ Rug?ciunea la intrarea în clas?

ñ Verificarea lecuiei predate anterior

ñ Leg?tura cu lecuia precedent? sau cu cunoştinuele anterioare

ñ Comunicarea subiectului lecuiei noi

Aceasta vom vedea în lecuia de ast?zi, tratând despre „Noe şi potopul“.

ñ Dirijarea înv?u?rii. Însuşirea noilor cunoştinue

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 35

Cateheze Biblice – Vechiul †estament 37

Odat? cu înmuluirea neamului omenesc, cum s-au comportat oamenii fau? de

ñ Tem? pentru acas?