Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Facultatea de Farmacie

Catedra: Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie Disciplina: Biofarmacie

Lucrări practice
Descriere: Compararea profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro

Sumar
1. Analiza exploratorie a datelor experimentale

2. Metode matematice independente de model

(calculul distanțelor între profilele medii de dizolvare / cedare in vitro și evaluarea similarității)

1. Analiza exploratorie

Presupune evaluarea datelor obținute în cadrul testelor de dizolvare. Pornind de la valorile

concentrației substanței medicamentoase în probele prelevate (determinate prin aplicarea unei
metode analitice validate, de ex. spectrofotometică sau cromatografică), se calculează fracțiile
dizolvate, prin raportare la doza sau conținutul declarat. Modalitatea de calcul va ține cont de tipul
procedurii de lucru, cu sau fără înlocuirea mediului după prelevare (volumul de mediu fiind constant
sau variabil - scade în timp în funcție de volumul prelevat și de numărul probelor prelevate pe durata
testului). Convențional, procedura fără înlocuirea mediului este recomandată doar în cazul în care
volumul total prelevat (de la prima la ultima probă, pentru fiecare vas) este sub 1% din valoarea
inițială (de ex., sub 10 mL, pentru un volum inițial de 1000 mL).

Pentru un test de dizolvare efectuat pe n vase, cu prelevarea a m probe din fiecare vas,
calculele se efectuează astfel:

a) se calculează valoarea medie a fracției dizolvate (% din doza declarată, considerând

valorile individuale în fiecare vas, ), pentru fiecare probă (i=1 .. n, corespunzătoare momentelor de
prelevare ti), conform formulei:

Se completează un tabel conform exemplului de mai jos:

Moment de Timp
Vas 1 .. Vas j .. Vas m
prelevare (min, ore)
- t0=0 0 .. 0 .. 0
1 t1 F11 .. F1j .. F1m
.. .. .. .. .. .. ..
i ti Fi1 .. Fij .. Fim
.. .. .. .. .. .. ..
n tn Fn1 .. Fnj .. Fnm

b) se calculează deviația standard , pentru fiecare moment de prelevare (i=1 .. n), conform
formulei:

c) se calculează valoarea coeficientului de variație (CVi, %; i=1 .. n), conform formulei:

Pagina 1 din 6
 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Facultatea de Farmacie
Catedra: Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie Disciplina: Biofarmacie
Lucrări practice
Descriere: Compararea profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro

Tabelul anterior va fi completat cu trei coloane, care vor conține valorile calculate ale fracției
medii, deviației standard și ale coeficientului de variație (%), pentru fiecare punct de prelevare:

Fracția Deviația Coeficient

Timp
Vas 1 .. Vas m medie standard de variație
(min, ore)
( , %) (DS) (CV, %)
t0=0 0 .. 0 0 0 -
t1 F11 .. F1m DS1 CV1
.. .. .. .. .. .. ..
ti Fi1 .. Fim DSi CVi
.. .. .. .. .. .. ..
tn Fn1 .. Fnm DSn CVn

Datele experimentale (profilele individuale și cele medii) vor fi reprezentate grafic conform
următorului model:

a) b)

Figura 1. Exemplu de reprezentare grafică a profilelor de dizolvare individuale (a) și medii (b) pentru
o formă farmaceutică solidă orală cu cedare imediată (m=6, n=7)

2. Metode matematice independente de model

2.1. Caculul eficienței de dizolvare

Parametrul Eficiență de dizolvare (dissolution efficiency, DE%) presupune calculul Ariei de

Sub profilul mediu de Dizolvare, ASD (valorile medii ale fracției dizolvate în funcție de timp), conform
formulei:

Această arie se raportează la cea a unui dreptunghi corespunzător unei dizolvări instantanee și
complete ( , încă de la t0=0; figura 2.a.). Astfel, eficiența de dizolvare (%) se calculează ca:

Uneori, profilul mediu de dizolvare sau de cedare in vitro prezintă o latență. Aceasta poate fi
asociată fenomenelor lente de dezintegrare a unui film de acoperire sau a învelișului gelatinos pentru
capsulele gelatinoase, hidratării și formării barierei gelice pentru comprimatele de tip matriță,
înmuierii, deformării și etalării supozitoarelor în bază grasă etc. Calculul DE% se realizează în scopul

Pagina 2 din 6
 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Facultatea de Farmacie
Catedra: Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie Disciplina: Biofarmacie
Lucrări practice
Descriere: Compararea profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro

comparării unor profile medii, obținute fie în condiții identice pentru două produse diferite, fie în
condiții diferite pentru același produs (de ex., în etapa de dezvoltare a metodei de dizolvare, același
produs este evaluat în medii diferite, cu aparate diferite sau în condiții hidrodinamice diferite). Astfel,
în cazul în care fenomenul de latență apare în cazul ambelor seturi de date experimentale și nu este
determinat de procese de instabilitate (de ex., interacțiuni între excipienți și substanța
medicamentoasă), aria corespunzătoare poate fi eliminată din calculul termenului 100·tn.

a) b)

Figura 2. Reprezentarea grafică a ariilor de sub curba profilului de dizolvare pentru calculul eficienței
de dizolvare (DE%), procesul fiind fără (a) sau cu latență (b)

Ca variante alternative de calcul, se pot considera momente intermediare (de ex., durata totală
testului este de 60 min, dar în calcul sunt introduse valorile până la 15 sau 30 min) sau valori
relevante ale fracției dizolvate medii (de ex., 50 sau 90%, în loc de 100%). În aceste cazuri, notația
30min
parametrului include indici care ilustrează modul de calcul: DE50%, DE etc.

2.2. Calculul timpului mediu de dizolvare

Timpul mediu de dizolvare (Mean Dissolution Time, MDT) este un alt parametru utilizat în
compararea profilelor medii de dizolvare sau de cedare in vitro. Se calculează conform următoarei
formule:

unde este creșterea fracției medii dizolvate, între două momente de prelevare
consecutive, iar este timpul mediu.

Relevanța acestui parametru este condiționată de atingerea unui platou, prin atingerea
maximului de solubilitate al substanței medicamentoase în condițiile de testare sau prin cedarea
1
completă (de ex., în cazul asigurării condițiilor sink ).

2.3. Calculul factorului diferență

Factorul diferență, alături de factorul de similaritate sunt metrici adoptate oficial de către
agențiile de reglementare în domeniul medicamentului, pentru compararea profilelor medii de
dizolvare sau de cedare in vitro. Sunt utilizate câte două seturi de date experimentale (fracții medii de

1
Definite ca un volum de mediu de 3-5 ori mai mare decât cel necesar obținerii unei soluții saturate,
în condiții de temperatură bine definite.

Pagina 3 din 6
 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Facultatea de Farmacie
Catedra: Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie Disciplina: Biofarmacie
Lucrări practice
Descriere: Compararea profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro

dizolvare; pair-wise procedure), unul fiind considerat referință (R) și cel de-al doilea test (T). Calculul
lor nu implică aplicarea unor modele matematice, din acest motiv fiind denumite metrici independente
de model. Valorile celor doi factori (metrici) sunt dependente de numărul de seturi de date (momente
de prelevare) analizate.

Condițiile preliminare pentru calculul factorilor diferență și de similaritate sunt următoarele:

a) datele experimentale au fost generate în aceleași condiții (natura mediului, volumul, tipul de
aparat, viteza de rotație etc.);

b) cele două produse analizate, R și T sunt echivalente farmaceutic (conțin aceeași substanță
medicamentoasă, în aceeași formă farmaceutică) și prezintă același mecanism de dizolvare sau
cedare in vitro;

c) testele s-au efectuat pe câte 12 unități de dozare din fiecare produs (m=12);
2
d) variabilitatea datelor este redusă. Confrom FDA , valoarea CV(%) trebuie să fie mai mică de
20% pentru primele momente de prelevare (sub 15 min) și mai mică de 10% ulterior;

e) sunt disponibile minim 3 perechi de date experimentale ( și ), diferite de momentul 0 și

considerând o singură valoare a fracției dizolvate peste nivelul de 85% din conținutului declarat,
respectiv o singură valoare după atingerea unui platou (de ex., prin saturarea mediului cu substanța
medicamentoasă); definirea nivelului de 85% din conținutul declarat este diferită, în funcție de agenția
de reglementare:

FDA consideră fracția dizolvată pentru ambele produse (R și T; both products);

3
EMA consideră fracția dizolvată pentru fiecare dintre cele două produse (R sau T; each
product);
4
OMS consideră doar fracția dizolvată pentru produsul referință (R; comparator product:
brand, reference, innovator);

f) pentru formele farmaceutice cu cedare modificată, în analiza similarității formulărilor cu

variații de compoziție sau proces (Scale-Up Post Approval Changes for Modified Release dosage
forms, SUPAC-MR), FDA solicită ca diferența între profilele medii să fie mai mică de 15%, pentru
fiecare moment de prelevare.

În cazul în care procesul de dizolvare este foarte rapid (dizolvarea a mai mult de 85% în cel
mult 15 min), cele două metrici nu sunt aplicabile, iar profilele sunt considerate similare.

Pentru analiza factorului diferență (f1, %) se calculează diferența procentuală între cele două
profile medii de dizolvare la fiecare moment de prelevare (i=1 .. n), prin raportare la profilul referinței:

unde și reprezintă fracțiile medii dizolvate la momentul de prelevate i.

2
Food and Drug Administration.
3
European Medicine Agency.
4
Organizația Mondială a Sănătății, World Health Organization.

Pagina 4 din 6
 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Facultatea de Farmacie
Catedra: Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie Disciplina: Biofarmacie
Lucrări practice
Descriere: Compararea profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro

Figura 3. Calculul metricilor de dizolvare f1 și f2

Pentru o similaritate perfectă ( și sunt egale pentru toate momentele de prelevare, profilele
medii fiind superpozabile), valoarea factorului f1 este 0. Creșterea diferențelor între cele două seturi
de date experimentale determină o creștere proporțională a valorii f1 (aceasta fiind întotdeauna
pozitivă, pentru că se iau în calcul valorile absolute ale diferenței, ). Profilele medii sunt
considerate ca fiind similare dacă valoarea factorului diferență este cuprinsă între 0 și 15. Nu poate
avea valori negative.

Factorul f1 este dependent de selecția adecvată a profilului referință (numitorul reprezintă o

sumă a fracțiilor ). Întrucât produsul referință poate proveni din mai multe surse (mai multe unități de
fabricație ale aceluiași producător, din locații diferite, având fluxuri de fabricație și/sau furnizori de
materii prime diferite), acesta poate prezenta comportament in vitro diferit. Pentru procedurile de
recunoaștere mutuală, este posibil ca același produs generic să fie comparat cu referințe diferite, în
funcție de formularea existentă pe piața locală. În acest caz, s-a propus o modificare a formulei de
calcul pentru factorul diferență (notat ), după cum urmează:

La numitor se utilizează o valoare medie a fracțiilor dizolvate pentru cele două produse
comparate, în locul valorilor corespunzătoare referinței.

2.4. Calculul factorului de similaritate

Factorul este considerat de toate agențiile de reglementare în domeniul medicamentului în

analiza similarității profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro. Formula de calcul este următoarea:

Profilele medii sunt considerate similare dacă valoarea factorului este cuprinsă între 50 și
100. Acest interval de variație corespunde unei diferențe medii între cele două profile comparate de
cel mult 10%. În multe ghiduri care includ teste de dizolvare (de ex. cele privind analiza impactului
variațiilor sau procedurile de tip waiver bazate fie pe Sistemul de Clasificare Biofarmaceutică -
biowaiver, fie pe similaritatea cantitativă și proporționalitatea compozițiilor calitative - proportionality
waiver), este singura metrică utilizată pentru comparare, concluzia privind similaritatea fiind
independentă de valoarea factorului .

Pagina 5 din 6
 Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” Bucureşti Facultatea de Farmacie
Catedra: Tehnologie Farmaceutică și Biofarmacie Disciplina: Biofarmacie
Lucrări practice
Descriere: Compararea profilelor de dizolvare sau de cedare in vitro

Factorul de similaritate prezintă valori pozitive, fiind 100 pentru similaritate perfectă. Concluzia
privind similaritatea in vitro nu este afectată de selecția profilului referință. Se presupune că
variabilitatea în cadrul aceluiași lot de produs (CV%) este mai mică de 15%.

2.5. Calculul indicilor Rescigno

Cei doi indici Rescigno sunt notați și , fiind metrici considerate inițial de către FDA pentru
analiza similarității in vitro. Au fost propuși pentru compararea profilelor concentrațiilor plasmatice (in
vivo), fiind numiți și indici de bioechivalență. Au valori pozitive și subunitare, formulele de calcul fiind
următoarele:

unde k este 1 sau 2.

Pentru k = 1, indicele poate fi calculat din valorile ASD corespunzătoare profilelor medii de
dizolvare ale produselor comparate:

Figura 4. Calculul indicelui Rescigno

Similaritatea profilelor conduce la valori ale celor doi indici apropiate de 0, dar nu sunt definite
intervale de acceptare (ca în cazul factorilor diferență și de similaritate, descriși anterior). Nu prezintă
relevanță superioară față de metricile compendiale și sunt indepedente de selecția profilului referință.

Pagina 6 din 6