Sunteți pe pagina 1din 8

Articol

 preluat  din:  http://www.energynomics.ro/marea-­‐provocare-­‐a-­‐tranzitiei-­‐


energetice/?lang=ro    
 
MAREA PROVOCARE A TRANZIȚIEI
ENERGETICE

Energia este factorul cheie care conduce economia. Fără energie abundentă
provenind din alte surse decât mușchii umani și animali, societatea așa cum o
știm ar fi de neconceput. Este nevoie de energie pentru a alimenta toate
tipurile de mașini și pentru sarcina vitală de a furniza sistemului industrial
produsele minerale care îl fac să funcționeze. Energia este, de asemenea,
fundamentală pentru sistemul de producție alimentară, care poate susține
viața a miliarde de oameni doar pentru că face uz mare de energie provenind
din surse agricole din afară.

Primul care a realizat importanța energiei pentru societatea modernă a fost


probabil William Stanley Jevons, care a scris în lucrarea sa “Problema
cărbunelui”: “Cărbunele într-adevăr nu se află alături, ci cu totul mai presus decât
toate celelalte mărfuri. Este energia materială a țării – ajutorul universal – factorul a
tot ceea ce facem. Datorită cărbunelui aproape orice este posibil sau ușor; fără el am
fi aruncați înapoi în sărăcia lucie a timpurilor de altădată”.
Astăzi, putem înlocui termenul “combustibilii fosili” cu termenul “cărbune” în
afirmația lui Jevons și obținem o bună descriere a situației noastre. Societatea
noastră se bazează pe combustibili fosili și pentru mai multe scopuri- spre
exemplu, pentru transport – nu există nicio sursă de energie comparabilă care
ar putea alimenta infrastructurile existente. Fără combustibili fosili amfi într-
adevăr aruncați înapoi în “sărăcia lucie” de pe vremuri.

Întrebarea pe care Jevons a pus-o în studiul lui 1866 a fost “cât poate
cărbunele susține industria britanică?” Aceeași întrebare poate fi pusă azi cu
privire la combustibilii fosili și la industria mondială. Răspunsul nu poate fi altul
decât:“nu pentru totdeauna”, deoarece, pentru toate scopurile practice,
cantitatea de combustibili fosili disponibilă pentru omenire este finită. Dar,
precum Jevons a susținut în chestiunea cărbunelui, problema nu ține de
epuizarea combustibililor fosili; ține de faptul că rămânem treptat fără
resursele ieftine care au fost folosite pentru a construi sistemul nostru
industrial.
Fără combustibili fosili am fi aruncați
înapoi în “sărăcia lucie” de pe vremuri
Ca urmare, industria este forțată să extragă combustibili la costuri din ce în ce
mai mari din depozite care sunt mai adânci, mai îndepărtate, mai puțin
practice, și în general de o calitate mai scăzută. Ca urmare, trebuie să
investim cantități tot mai mari de energie pentru a obține aceeași cantitate de
energie ca și în vremurile de demult. Această problemă este în mod normal
definit în funcție de un parametru numit “energia rezultată din energia
investită” (EREI) care, pentru combustibilii fosili, scade în funcție de cantitățile
extrase.

Rezultatul este creșterea generalizată a costurilor de energie în ultimul


deceniu; o creștere care a întrerupt o tendință de scădere care a durat mai
mult de un secol. În același timp, capacitatea Pământului de absorbție a
substanțelor rezultate din arderea combustibililor fosili este limitată. În timp ce
acest text este scris, concentrația de dioxid de carbon din atmosferă a ajuns
la 400 ppm, o valoare nu a fost niciodată atinsă în ultimele câteva milioane de
ani.

Este greu să te gândești la o provocare mai


mare decât crearea unei societăți care
poate funcționa fără combustibili fosili
În plus față de încălzirea atmosferei generate de efectul de seră, există mai
multe consecințe negative ale creșterii concentrației de CO2: acidificarea
oceanelor, creșterea nivelului mării, fenomene meteorologice extreme, și
multe altele. Probabil cel mai îngrijorător dintre aceste efecte este eliberarea
în atmosferă a unui gaz cu efect de seră și mai puternic: metanul prins în
pământurile din Nord acoperite permanent de gheață și în hidrații aflați la
mare adâncime în mare. Acest eveniment ar putea apoi să accelereze și mai
mult tendințele negative, cu efecte cu adevărat catastrofale. În prezent, nu
putem determina dacă încălzirea sau epuizarea este cea mai importantă
problemă cu care ne confruntăm, dar știm că ambele sunt cauzate de
dependența de combustibilii fosili.

Ca urmare, este imperativ de a reduce, și în cele din urmă a elimina, această


dependență înainte de a fi prea târziu. Având în vedere situația, Este greu să
te gândești la o provocare mai mare pentru omenire decât crearea unei
societăți care poate funcționa fără combustibili fosili și în același timp capabilă
să-și mențină un nivel de prosperitate și de complexitate comparabil cu cel
actual – și crearea ei într-un timp relativ scurt. Cum vom face față acestei
provocări? Orice am decide să facem, tranziția este deja în curs de
desfășurare.

Tranziția energetică în curs de desfășurare


Principalele tendințe în curs de desfășurare enumerate sunt:

- Producția mondială de petrol a fost practic statică în ultimii ani. Unele zone
sunt într-un declin ireversibil de producție (de exemplu, Marea Nordului), în
timp ce altele, în special zonele continentale ale SUA, au parte de o
adevărată renaștere în producția de țiței ca urmare a exploatării petrolului de
șist. În ciuda tendinței statice a producției, modelul de distribuție se schimbă
datorită țărilor emergente cum ar fi China, care își extind rapid consumul.
Producția de gaze naturale este în creștere la nivel mondial, în special în
anumite regiuni ale lumii în care se exploatează așa-numitele rezerve de
“tight gas”. Producția de cărbune este în creștere rapidă într-o tendință care
nu este de așteptat să încetinească în curând. În general, producția de
energie din combustibili fosili pare a fi încă în măsură să crească, deși
prețurile ridicate de pe piață sunt un indiciu clar că este nevoie de mai mult
efort pentru a menține chiar și rate de creștere care sunt mici în comparație
cu tendințele din trecut.

- Producția de minerale la nivel mondial este în general statică pentru cele


mai mărfuri minerale, unele sunt în creștere lentă, altele sunt în scădere.
Industria minieră se confruntă cu problema diminuării claselor de minereu
pentru cele mai multe minerale iar de aici rezultă o nevoie de mai multă
energie pentru a menține același nivel de producție. Mai multe strategii sunt
urmărite cu scopul de a contracara epuizarea minereurilor, precum reciclarea,
minerit din adâncul mărilor, și altele. Totuși, toate aceste strategii au nevoie
de cantități mari de energie. Combinarea acestor probleme provoacă o
creștere generală a costului tuturor minereurilor.

- Agricultura se confruntă cu o problemă energetică. Producția de produse


alimentare și textile este foarte dependentă de combustibilii fosili pentru
alimentarea mașinilor agricole, pentru furnizarea de îngrășăminte, pesticide,
și pentru irigare. Până în prezent, producția de alimente nu prezintă semne
evidente de declin. Cu toate acestea, prețurile în creștere ale combustibililor
fosili se reflectă în prețuri mai mari pentru toate produsele agricole, un
fenomen care indică faptul că problema există și că este în creștere.

- Energia nucleară se confruntă cu dificultăți considerabile. În ultimul deceniu


a avut loc o renaștere minoră a construcției de noi centrale, deși încă în
număr insuficient pentru a înlocui instalațiile vechi. Tendința, oricum, a fost
întreruptă de accidentul de la Fukushima din 2011. În prezent, producția de
energie nucleară la nivel mondial este în scădere. Există, de asemenea griji
cu privire la capacitatea industriei miniere de a produce suficient uraniu în
cazul în care numărul de centrale din întreaga lume ar crește în mod
semnificativ peste nivelul actual.

- Energia regenerabilă are parte de o creștere cu adevărat explozivă la nivel


mondial, în special cu difuzarea de “noi energii regenerabile” sub forma
fotovoltaicelor și a energiei eoliene. Energia produsă de noile energii
regenerabile reprezintă deocamdată o mică parte din totalul producției de
energie primară mondial, dar a crescut cu rate impresionante care, până în
prezent, nu prezintă nici un semn de încetinire. Aceste surse pot produce
acum energie electrică la prețuri care sunt aproape competitive cu cele ale
combustibililor fosili și au atins un nivel de EREI care poate fi considerat
acceptabil, chiar dacă nu pe picior de egalitate cu cel pe care combustibilii
fosili l-au avut la momentul lor de răspândire rapidă.

- Vedem o tendință evidentă spre o mai mare eficiență atât în producție cât și
în utilizări finale de energie. Este o tendință evidentă mai ales în sectorul
rezidențial, cu clădiri care reduc consumul de energie prin intermediul unei
mai bune izolări, încălzirii solare pasive, iluminatului de înaltă eficiență și
altele. Este de asemenea evidentă în sectorul de transport odată cu
răspândirea autovehiculelor hibride și electrice, precum și în încercările de a
îmbunătăți transportul public prin reducerea distanței parcursă de bunuri și
persoane.

Eliminarea treptată a combustibililor fosili


Este clar din datele disponibile că o “tranziție energetică” este în curs de
desfășurare: ne confruntăm cu vremuri în care este din ce în ce mai dificil să
menținem sistemul actual bazat pe combustibili fosili. Efectele combinate ale
epuizare și schimbărilor climatice împing omenirea în direcția înlocuirii
combustibililor fosili cu forme de energie mai curate și mai abundente, dar
sarcina nu este una ușoară. Tehnologiile pentru regenerabile ar putea înlocui
combustibilii fosili dacă ne uităm la tranziție măcar în ceea ce privește
cantitățile de energie care poate fi produsă teoretic. Energia solară este în
cele din urmă limitată de radiația solară și cantitatea lansată pe suprafața
Pământului este foarte mare în comparație cu energia primară produsă de
omenire.
Pentru a înlocui combustibilii fosili cu
energie regenerabilă avem nevoie de o
suprafață egală cu suprafața ocupată de
construcțiile făcute de om
Într-adevăr, s-a estimat că suprafața de teren necesară pentru înlocuirea
completă a combustibililor fosili cu un mix de energie din surse regenerabile
în ceea ce privește în special energia eoliană și solară ar fi de ordinul a 0,5%
din totalul suprafeței uscatului, care este de același ordin de magnitudine cu
suprafața ocupată de structurile construite de om. Tehnologii regenerabile
actuale de asemenea nu vor folosi resurse minerale, a căror ofertă este
susceptibilă de a scădea în viitorul apropiat.

Prin comparație, tehnologiile actuale comerciale de producere a energiei


nucleare se confruntă cu obstacole mult mai dificile în ceea ce privește
disponibilitatea combustibilului și managementul general. Cu toate acestea,
demonstrația teoretică de fezabilitate a trecerii la energie regenerabilă nu
înseamnă că tranziția se poate face suficient de rapid pentru a înlocui
combustibilii fosili înainte ca al lor cost să devină prea mare pentru a mai
permite utilizarea lor generalizată sau înainte ca daunele cauzate de
schimbările climatice să devină cu adevărat catastrofale.

În centrul problemei se află faptul că, astăzi, nicio tehnologie pentru energie
“alternativă” există nu poate concura cu combustibilii fosili în ceea ce privește
combinarea unei serie de caracteristici care sunt percepute ca fiind
fundamentale pentru sistemul nostru energetic. Acestea sunt flexibilitate,
costuri mici, siguranță, ușor de transportat, densitate mare de energie
încapsulată, și EREI mare. Este sigur că noile energii regenerabile nu suferă
de enorme “costurile externe” precum combustibilii fosili în ceea ce privește
degradarea mediului, dar sistemul economic actual nu este orientat în de a
lua aceste costuri în considerare.

Noile energii regenerabile, eolian și fotovoltaic, produc energie electrică și au


producții variabile. Prin urmare, aceste tehnologii nu sunt adaptate cu ușurință
într-un sistem energetic construit pe baza capacității combustibililor fosili de a
produce “la cerere” și pe baza combustibililor lichizi pentru transport. Alte
tehnologii de energie regenerabilă nu suferă de intermitență, dar totuși au
neajunsurile lor. Biocarburanții au un EREI scăzut și există preocupări cu
privire la impactul lor asupra mediului și asupra agriculturii mondiale.

Energia solară se afirmă a fi în măsură să producă la cerere, cel puțin în


parte, dar tehnologia este încă în fază incipientă de răspândire. Energia
geotermală și cea hidroelectrică sunt ambele în măsură să producă în mod
continuu sau la cerere, dar pot fi exploatate doar într-un număr limitat de
locuri. Alte forme de energie cum ar fi fuziunea nucleară, energie eoliană de
mare altitudine, sisteme geotermale îmbunătățite, energie solară din celule
plasate în spațiu și altele arată promițător în multe privințe, dar nici una dintre
aceste tehnologii nu a ajuns în etapa de producție industrializată până acum,
iar unele sunt încă în stadiul de posibilități teoretice.

În final, există tehnologii de stocare a energiei care pot fi folosite pentru a


adapta contribuția variabilă a surselor regenerabile la infrastructura existentă,
de la baterii electrochimice la hidrogen obținut prin electroliza apei. Toate
aceste metode propuse, cu toate acestea, prezintă costuri suplimentar care,
până în prezent, au împiedicat stocarea energiei (cu excepția bazinelor hidro-
electrice), să devină o parte integrantă a rețelelor electrice din întreaga lume.

Rolul Științei și Tehnologiei pentru generarea


unei tranziții line
În mod evident, glonul magic care permite omenirii să scape de dependența
de combustibilii fosili nu a fost găsit și nu pare probabil că va fi găsită în
curând, dacă vreodată. Cu toate acestea, nu sunt neapărat condamnați să
revenim la “sărăcia lucie” de pe vremuri, cum Jevons a presupus cu mult timp
în urmă. Energiile regenerabile sunt o tehnologie în creștere care dețin
promisiunea de a fi capabile să genereze cantități de energie comparabile, și
chiar superioare, celor pe care le producem în prezent cu ajutorul
combustibilor fosili. În același timp, este posibil să construim cel puțin unele
forme de transport pe baza energiei electrice, în special datorită dezvoltării
recentă de baterii noi și mai eficiente.

Problema nu este atât de mult una tehnologică. Mai mult constă în faptul că
infrastructura societății noastre nu este adaptată la aceste noi forme de
energie. Adaptarea rețelei electrice la intrări variabile este posibilă prin
conceptul “smart grid”, dar necesită un efort major. În același timp, dacă
întregul sistem energetic va fi adaptat la o proporție mai mare de energie
electrică, de exemplu, pentru alimentarea vehiculelor electrice, rețeaua ar
trebui dezvoltată, ceea ce este tot un cost major. Deci, tranziția este în curs
de desfășurare dar se dovedește a fi dificilă, complexă și costisitoare. Dacă
vrem să se mișcăm în această direcție, trebuie să acceptăm că resurse
substanțiale trebuie să fie alocate pentru această sarcina și asta nu se poate
face fără sacrificii.
Eficiența nu poate rezolva de una singură
problema epuizării resurselor
Ce rol are deci știința în această tranziție? În mod tradițional, oamenii de
știință au fost solicitați să studieze și să dezvolte noi și îmbunătățite de
tehnologii energetice: metode mai bune de conversie solară, sisteme mai
bune de stocare a energiei, modalități mai eficiente de utilizare a energiei, și
altele asemenea. Acestea sunt toate strategii valide, dar trebuie să facem mai
mult, având în vedere caracterul urgent al tranziției. Avem nevoie să evaluăm
noile tehnologii în ceea ce privește eficiența lor (folosind factori, cum ar fi
EREI, Evaluarea ciclului de viață) și impactul lor asupra mediului și asupra
altor activități economice. Apoi, avem nevoie să dezvoltăm strategii pentru a
optimiza beneficiile lor și pentru a minimiza efectele lor negative.

Tranziția energetică este în primul rând o problemă sistemică, în sensul că


noile tehnologii se dezvoltă într-un sistem energetic existent și care forțează
schimbarea și adaptarea atât la nivelul sistemului cât și a noilor tehnologii.
Adaptarea ia multe forme, una este eficiența mai mare în utilizările finale ale
energiei. Cu toate acestea, trebuie să ne amintim că deja în 1866, William
Stanley Jevons a remarcat în lucrarea sa “Problema cărbunelui” că eficiența
nu poate rezolva de una singură problema epuizării resurselor.

Tranziția energetică este și o problemă


economică
Ideile lui Jevons pe această temă au fost numite un” paradox “, dar nu este
nimic paradoxal în faptul că o resursă pe care o persoană decide să nu (sau
nu o poate) o folosească va fi folosită de către altcineva. Într-adevăr, aceasta
este o problemă tipică de sistem care arată clar de îndată ce examinezi
sistemul în funcție de dinamica sa. Apoi, tranziția energetică este, de
asemenea, o problemă economică, din moment ce sistemul financiar actual
tinde să privească numai spre profitul imediat, neluând în considerare
avantajele pe termen mediu si lung.

Deci, avem o problemă de politici publice, în sensul că trebuie să alocăm


resurse economice pentru tranziție și să luăm în considerare și transformările
sociale pe care le va provoca și nu putem neglija necesitatea unui acces
echitabil la energie pentru toată lumea. Avem nevoie să construim modele
bune, care ne pot spune către ce ne îndreptăm și ce măsuri trebuie luate în
continuare. Acest lucru este posibil, și a fost arătat în trecut în studiul “Limitele
Creșterii”, studiu care a fost prima încercare de modelare a lumii.

Nu suntem orbi cu privire la viitor, dar trebuie să deschidem ochii pentru a-l
vedea. Dacă putem gestiona tranziția energetică luând în considerare factorii
tehnologici, economici și sistemice, atunci vom fi capabili să eliminăm
combustibilii fosili și fără gloanțe magice și să ajungem la un viitor mai bun,
mai curat și mai echitabil.

Sursa

Frontiers in Energy Research

S-ar putea să vă placă și