Curente literare/ trăsături

1.Clasicismul
- domină rațiunea, ordinea și rigoarea;
- arta este mimesis: datoria scriitorului este să creeze o lume verosimilă;
- genurile literare nu trebuie să fie amestecate;
- personajul literar este un ideal uman, care are ca trăsături: vitejia, curajul,
zgârcenia, lașitatea;
- idealul îmbinării frumosului cu binele și adevărul, a utilului cu pl ăcutul.
2.Romantismul
- imaginația este principiul fundamental de creație;
- domină sentimentalismul care presupune pasiune, vis, subiectivism, sinceritate
emoțională;
- se introduce noi categorii estetice ca: urâtul, grotescul, fantasticul;
- romanticii preferă: antiteza, hiperbola ca procedee artistice și ironia romantic
ca mod de exprimare;
- eroul romantic este un erou neînțeles, singuratic, având trăsături excep ționale și
acționează în situații excepționale.
3. Realismul
- reflectarea veridică, obiectivă a realității/ societății contemporane;
- adoptarea stilului impersonal, obiectiv, fără implicare în viața personajelor;
- se manifestă o atitudine critică față de societate( fresco socială);
- se recurge la tehnica detaliului și a observației realiste pentru descrierea fidel ă
a aspectelor de viață surprinse;
- personajele sunt tipuri umane representative pentru o anumit ă categorie
socială.
4. Naturalismul
-naturalismul este o continuare a realismului, dar accentuează aspect brutale,
patologice;
- sunt importante stările fizice și instinctuale, schimbările de comportament din
cauza mediului;
- se pune accent pe investigarea psihologică sau psihică a individului.
5.Simbolismul
- este definită ca ”arta de a simți”;
- se adresează în exclusivitate sensibilității, iar obiectul poeziei îl constituie
stările sufletești nedefinite;
- atmosfera lirică este una apăsătoare, dezolantă, creatoare de neliniște și spleen,
de tristețe;
- principalul mijloc de exprimare artistic este simbolul, coresponden ța și
sinestezia;
- se pune accent pe muzicalitate prin: repetiții, refrene, eufonii, enumera ții;
- se cultivă versul liber, strofa asimetrică, ritm variabil.
6.Modernismul
- preocuparea pentru o poezie de cunoaștere care vizează aspect metafizice;
- artele poetice dobândesc o valoare emblematica pentru universul poetic;
- noul limbaj poetic se caracterizează printr-un vocabulary insolit, ambiguitate,
înnoirea metaforei, preferința pentru versul alb;
- apariția ermetismuluiși a elementelor de noutate care aduc un suflu nou de
originalitate în lirică
- ilustrarea esteticii urâtului.
7. Tradiționalismul
- promovează problematica țăranului și universal patriarhal al satului;
- istoria și folclorul sunt principalele surse de inspirație;
- ilustarea specificului national, în spirit exagerat;
- se apelează la formule stilistice care pun în evidență exuberanța, frenezia,
stihialul, o dezlănțuire a eului;
- introducerea ideilor religioase în opera literara.
8. Neomodernismul
-întoarcerea poeziei spre lirism spre problemele existențiale;
-se cultivă ironia și ludicul, luciditatea și fantezia, iar abstracțiile sunt prezentate
într-o formă concretă, ceea ce creează un univers poetic absolute nou;
- reinterpretarea marilor teme ale literaturii dintr-o perspectiv ă ludic ă;
- limbajul poetic este surprinzător, abstract, ermetic, esențializat;
- se utilizează imagini insolite, metafore subtile, diverse și ample.
9.Postmodernismul
- se practică o poetică a concretului,a banalului, a livrescului;
- citatul ironic, jocul sau parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza
indică presiunea cotidianului asupra existenței;
- extinderea narativității asupra poeziei, mai ales sub forma scriiturii de tip
jurnal, cultivarea efectelor exprimării directe;
- poezia reprezintă o nouă deschidere către real, către autenticitatea lumii și a
ființei;
- este desolemnizat discursul poetic prin valorificarea prozaismului, refuzul
stilului înalt, ermetic și impersonal.