HORMONI/PREPARATE HORONALE FOLOISTE PENTRU CRESTEREA PERFORMANTEI SPORTIVE

WILLIAMS cap. 26, pag. 1224

1. AAS – anabolic androgenic steroids

2. GH
3. IGF1
4. Insulina
5. Eritropietina
6. Glucocorticoizii
1. AAS – steroizii anabolic androgenici

 Sunt preparatele cele mai utilizate in cresterea performantei sportive

 Sunt analogi de testosteron
 Sunt folositi in sport de peste 70 de ani iar din 1976 sunt introdusi pe lista de preparate
interzise
 Efectul anabolic este doza- dependent, observandu-se o crestere a masei si fortei musculare la o
doza >/ = 300 mg/ saptamana
 Cresterea musculara este datorata hipertrofiei fibrelor musculare de tip I si tip II, cat si de
cresterea numarului mionucleilor
 Efectul anabolic al AAS este mediat prin receptorii androgenici: T si DHT – promoveaza
diferentierea miogenica a celulelor mezenchimale, multipotente si inhiba diferentierea in linia
adipogenica
 Cresterea musculara este observata doar la persoanele ce combina exercitiul fizic cu
administrarea AAS si nu la cei care practica doar sport sau isi administreaza doar AAS

o Sunt dezvoltate > 100 de forme ale AAS

  ADMINISTRARE:
 Forma injectabila este cea mai utilizat (cea mai preferata)
 Dozele utilizate sunt mari X 10- 40 fata de doza terapeutica
 Formele combinate ale AAS sunt mai des folosite decat utilizarea separata:

STACKING: doua sau mai multe preparate adaugate in doze progresiv crescande pe o perioada de cateva
saptamani

CYCLING: o perioada de utilizare a preparatelor urmata de drug holiday – teoria acestei administrari
consta in impiedicarea desensibilizarii receptorilor la dozele masive de AAS.

Un ciclu dureaza cam 4 – 12 saptamani, iar intreruperea dozelor se face regresiv sau se inlocuiesc cu:
hCG, inhibitori de aromataza, antagonisti estrogenici.

 EFECTE ADVERSE:

Sunt numeroase, atletii vor prezenta cel putin un efect advers minor: acnee (40-54%), atrofie testiculara
(40-51%), ginecomastie (10-34%), vergeturi (34%), durere la locul de injectare (36%)
  DETECTAREA
 Urinar GS-MS gas chromatography – mass spectrometry + LC-MS/MS liquid
Chromatography tandem mass spectrometry
 Steroid profiling:
 raport testosterone/ epitestosteron
 raport androsterone/ etiocholanolone
 raport androstane/testosterone
 raport 5 α/ 5β androstane 3, 17 diol

2. GH

 Folosit in sport din anul 1980

 Fovarizeaza retentia de nitrogen si creste anabolismul proteic muscular, probabil si prin
scaderea catabolismului proteic
 Administrearea de rhGH scade masa grasa, creste masa totala si imbunatateste capacitatea de
“sprint”, insa nu creste forta musculara, puterea sau rezistenta

 ADMINISTRARE: 10 – 20 UI/zi timp de 3-4 zile/ saptamana

 EFECTE ADVERSE:
 Edeme
 Artralgii
 Mialgii
 Transpiratie
 Fatigabilitate
 Ameteli
 Pe termen lung efecte ca in Acromegalie: insulinorezistenta, Diabet zaharat,
hipertensiune arteriala, cardiomiopatie, cancer (colorectal, tiroidian, san, prostata)
 Creste riscul de contractare a unei boli infectioase cronice: HIV, hepatite
 Preparatele de pe piata neagra sunt obtinute din extract de hipofiza umana: ramane
posibilitatea contractarii bolii Creutzfeldt – Jakob

 DETECTARE: IGF1, IGFBP3, PIIIP – procolagen III amino terminal extension peptide
 Detectarea este utila pana la 2 saptamani de la ultima administrare
 Se tenteaza si determinarea izoforme rhGH/ izofoma hipofizara
 GH secretagoce
 GHRH si analogii
 Analogii de grelina
 Aminoacizii: arginina, ornitina
Au efect de scurta durata si cresc GH moderat fara un efect spectaculos pe compozitia corporala. Aceste
preparate sunt des folosite de atleti pentru ca stimuleaza GH endogen si nu sunt detectate in testele
doping.

3. IGF1

 Creste sinteza proteica intramusculara, creste sinteza de glicogen : cresc masa musculara, forta
musculara, rezistenta si cresc densitatea osoasa
 Este recent introdus pe piata cresterii performantei atletice
 Terapeutic IGF1 folosit in tratamentul copiilor cu mutatii receptor GH – nanism Laron , sau care
au dezvoltat autoanticorpi pentru rhGH : Increlex – MECASERMIN, Iplex – MECARSEMIN
RINFABATE

 EFECTE ADVERSE:
 Hipoglicemii
 Cefalee
 Mialgii
 Retentive de apa
 Durere mandibulara
 Local: eritem, lipohipertrofie
 Dimensiuni crescute: rinichi, ficat

 DETECTARE: nu exista test specific (in curs de dezvoltare)

4. INSULINA

 Din 1999 pe lista substantelor interzise in competii sportive

 Beneficiul teoretic: cresterea depozitelor de glicogen din muschi, inhiba proteoliza

 EFECTE ADVERSE
 Hipoglicemia - atletii isi modifica aportul de carbohirati in functie de administrarea
insulinei
 Cresterea ponderala – atletii au regim cu restrictii dietetice si fac exercitiu fizic intens

 DETECTARE: nu exista test specific

 5. ERITROPOIETINA
 Din 1990 interzisa
 Este o glicoproteina sintetizata de rinichi si ficat, este un factor de crestere esential al
precursorilor eritrocitari din maduva osoasa
 Stimulul fiziologic al EPO este hipoxia tisulara ce va determina secretia EPO cu cresterea
hemoglobinei
 rhRH este folosita de atleti pentru: cresterea performantei sportive si cresterea
rezistentei prin transportul ridicat de oxigen in muschi
 ESAs – erytropoiesis stimulating agents:
 Darbopoietin – activeaza receptorul de EPO, are o durata mai lunga decat EPO
 PEG conjugated epoetin beta
 EPO mimetic: Hematide
 EPO fusion protein: rhEPO- IL3, EPO – albumina,rhEPO – PAI1, rhEPO –Fc, rhPEO
– dimeri
 Fiziologic eritropoietina este inhibata de GATA2 BP – in curs de dezvoltare
preparate ce inhiba GATA2

 EFECTE ADVERSE:
 Creste Hb : cresterea volumului plasmatic, cresterea masei celulare rosie
 Ht > 50%: vascozitatea sangvina crescuta, postsarcina cardiaca crescuta
 Ht > 55%: insuficienta cardiaca, IMA, tromboze venoase periferice, tromboembolism
pulmonar, convulsii
 Intreruperea EPO determina NEOCITOLIZA – hemoliza celulelor rosii tinere in prezenta
hematocritului crescut

 DETECTARE:
 INDIRECT determinarea a 5 parametri: Ht, reticulocite, EPO seric, receptorii solubili ai
transferinei, procent de macrocite.
 Test de separare izoelectrica a izoformelor EPO urinare

7. GLUCOCORTICOIZI

 Este interzisa administrarea orala, rectal, iv, im

 Nu este interzisa administrarea cutanata
 In anii 1960 a fost raportata prima administrare a glucocorticoizilor in cresterea
performantei sportive
 Stimuleaza gluconeogeneza si mobilizarea aminoacizilor si a acizilor grasi
 Efect central: neurostimulator ce atenueaza impresia de oboseala
 Efect antiinflamator si antialgic – scad durerea musculara cu cresterea exercitiului fizic
 Studiile efectuate in administrarea glucocorticoizilor de lunga durata in doze mari au
observant cresterea performntei sportive in functie de durata/ doza
  Studii effectuate pe administrarea acuta nu au obiectivat aceasta corelatie
 EFECTE ADVERSE:
 Osteoporoza
 Insulinorezistenta
 Efecte cardiovasculare: hipertensiune arterial, ateroscleroza vasculara
 Insuficienta corticosuprarenaliana acuta la intrerupere
 DETECTARE: metaboliti urinari