CAPITOLUL I

Trei epave. Suferintele lui George si Harris. Victima a o suta sapte boli fatale.
Prescriptii utile. Cum se pot vindeca afectiunile hepatice la copii. Hotar�t,
suntem surmenati si avem nevoie de odihna. O saptam�na pe �ntinsul clocotitor al
marii. George propune Tamisa. Obiectia lui Montmorency. Adoptarea propunerii
initiale cu o majoritate de trei contra unul.

Eram patru: George, William Samuel Harris, eu si Montmorency. Cu pipele aprinse,

stateam cu totii �n camera mea si discutam despre starea noastra jalnica � jalnica
din punct de vedere medical, bine�nteles. Nu se simtea bine nici unul si asta ne
nelinistea la culme. Pe Harris �l apucau din c�nd �n c�nd niste ameteli at�t de
ciudate, �nc�t abia de-si mai dadea seama ce face. Si George avea ameteli, nici el
nu prea stia pe ce lume traieste. C�t despre mine, aveam ficatul deranjat. Stiam ca
am ficatul deranjat, deoarece numai cu putin mai �nainte citisem o reclama de
pilule hepatice, unde erau descrise amanuntit diversele simptome dupa care �ti poti
da seama ca ficatul nu functioneaza cum trebuie. Eu aveam toate aceste simptome.
Lucru foarte curios: ori de c�te ori �mi arunc ochii pe vreo reclama medicala,
ajung inevitabil la concluzia ca sufar de boala respectiva, �n forma ei cea mai
virulenta. De fiecare data, diagnosticul pare sa corespunda �ntocmai tuturor
senzatiilor �ncercate de mine. �mi amintesc cum m-am dus �ntr-o zi la British
Museum, ca sa ma documentez cu privire la tratamentul unei usoare indispozitii ce
ma tot s�c�ia � cred ca era vorba de boala f�nului. Mi s-a adus cartea si-am citit
tot ce ma interesa. Apoi, aproape fara sa-mi dau seama, am �nceput sa rasfoiesc
alene paginile si sa studiez, �ntr-o doara, bolile, una dupa alta. Nu-mi aduc
aminte cu ce anume am �nceput, �n orice caz, era o boala cumplita, nimicitoare, iar
�nainte de a fi strabatut macar jumatate din lista "simptomelor premonitorii", eram
�ncredintat ca o am �ntr-o forma foarte grava. Am ramas �nlemnit de groaza, iar
apoi, cu nepasarea pe care ti-o da doar deznadejdea, am mai rasfoit c�teva pagini.
Am dat de febra tifoida, am citit simptomele ei si am descoperit ca am febra
tifoida, ca o aveam probabil de luni de zile, dar fara sa stiu. M-am �ntrebat ce s-
ar mai putea sa am! A venit r�ndul choreei si am constatat, dupa cum ma asteptam,
ca sufar si de choree. Si, cum cazul meu �ncepea sa ma intereseze, m-am hotar�t sa-
l cercetez p�na la capat, de asta data pornind alfabetic. Am deschis, asadar, la
"acetonemie", descoperind ca ma ofilesc din pricina ei si ca stadiul acut al bolii
avea sa se declare �n urmatoarele cincisprezece zile. Am rasuflat usurat constat�nd
ca sufar de nefrita cronica doar �ntr-o forma benigna, astfel ca, �n privinta ei,
puteam trai �nca mult si bine. Aveam holera cu complicatii grave, c�t despre angina
difterica, se parea ca o aveam �nca din leagan. Dupa ce am parcurs cele douazeci si
sase de litere ale alfabetului, am ajuns la concluzia ca singura boala de care nu
sufeream era artrita. La �nceput m-am simtit oarecum jignit. Aveam impresia ca e un
fel de desconsiderare. Cum se facea ca nu am artrita? De ce aceasta ofensatoare
rezerva? Dupa c�tva timp, totusi, �nvinsera sentimente mai bl�nde. Mi-am spus ca,
la urma urmei, am toate celelalte maladii cunoscute �n patologia generala si,
devenind mai putin egoist, am hotar�t sa traiesc si fara artrita. Dupa c�t se
parea, guta, �n forma ei cea mai grava, pusese stap�nire pe mine, fara ca eu sa
prind de veste, iar de zymosis