Plumb George Backovia

Marele poet format la scoala simbolismului literar francez, George Bacovia a fost, si va ramane
un adevarat Edgar Allan Poe al literaturii romane.
Poezia ‘’plumb’’ apare in annul 1916 in volumul cu acelasi nume si are la baza o experienta
personala a autorului care participnd la o inmormantare a fost fascinate de cavoul familiei
Sturza.
Poezia simbolista ‘’Plumb’’ este o arta poetica datorita faptului ca, aceasta reprezinta un
ansamblu de trasaturi ce compun vizunea despre lume si viata a autorului, despre menirea sa in
univers si despre misiunea artei sale intr-un limbaj literar ce il particularizeaza.
Simbolismul este un current literar aparut la sfarsitul secolului al 19lea in Franta ca reactia
impotriva romantismului si parnasianismului.
Cele mai importante trasaturi care fac posibila incadrarea poeziei in symbolism sunt :folosirea
simbolului, renuntarea la explicit in favoarea sugestiei, exprimarea de stari fluide, vagi,musicale,
exprimarea unor stari sufletesti si atitudini specific: angoasa spleenul, nevroza, depresia,
disperarea etc .
Tema poeziei este una simbolista si exprima conditia poetului aflat intr-o societate sufocanta,
superficiala, incapabila sa inteleaga adevarata valoarea a artei, poetul simtindu-se incatusat si
sugrumat spiritual in aceasta lume care il apasa, in care sufletul este inchis definitive fara a avea
o sansa de evadare.
Titlul este un element de paratextualitate cu rol anticipator; din punct de vedere sintactic,
acesta este format dintr-un singur substantive comun nearticulat, din punct de vedere
denotative, face referire la metalul de culoare gri, simbol al lipsei de viata iar din punct de
vedere conotativ acesta reprezinta apasarea sufleteasca si starea de melancolie nemotivata si
de dezgust a autorului fata de orice il inconjoara.
Autorul afrima: ‘’plumbul da precipitat galben, sufletul ars este galben, galben este culoarea
sufletului meu’’ ceea ce sugereaza ca pe langa culoarea cenusie ce rezoneaza cu monotonia si
cenusiul existential se mai adauga si culoarea galben ce amplifica starea de depresie a
autorului.
Viziunea despre lume a lui bacovia este una sumbra lipsita de orice speranta, poezia
bacoveniana este a unui prizioner a propriei constinte inspaimantate de sine, plumbul
infatisant universul ca un enorm cimitir in care tot ce este viu si frumos: flori, amor devine
superficicial, mort ‘’de plumb’’.
La nivel compositional, poezia este formata din doua strofe, cu rima imbratisata poezia fiind
bazata pe un parallelism sintactic datorita faptului ca ambele strofe incep cu verbul ‘’a dormi’’.
Cele doua secvente lirice vizeaza atat planul interior al eului liric cat si planul exterior al lumii
agresive. Prima strofa defineste un univers rece strain in care eul liric traieste sentimentul
singuratatii tragice, acest spatiu inchis si sufocant in care traiste poetul reprezinta societatea ca
univer limitat dar si pustiul sufletesc, spaima existentiala este amplificata de frecventa
termenilor din campul semantic al funebrului : flori de plumb, coronae de plumb, sicrie de
plumb, funerar vesmant, cavou.
A doua strofa defineste realitatea interioara, poetul materializeaza sentimentele in obiecte,
‘’aripile de plumb’’ sugereaza zborul in jos, decaderea surda si grea din care autorul nu se mai
poate ridica, prabusirea este inevitabila si nici macar invocarea iubirii cu disperare nu reprezinta
o cale de scapare iar amorul de plumb accentueaza distrugerea sensibilitatiii poetice. Discursul
se subiectivizeaza prin aparitia eului liric care isi face simtita prezenta prin forme pronominale si
verbale de persoana 1 cum ar fi “ stam’’ din ‘’stam singur’’ si adjectival pronominal ‘’meu’’.
La nivel morfosintactic se observa ca predomina substantivele care arata ideea de static iar
verbele la modul imperfect au rolul de a accentua intenstitatea trairile eului liric cat si
muzicalitatea.
In concluzie, poezia ‘’plumb’’ ilustreaza aspectele esentiale ale liricii simboliste iar autorul
contureaza o viziune tragica asupra lumii si a vietii, Bacovia devenund unul dintre cei mai
impornti reprezwntantu a simbolismului romanesc.