Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Niciun ochi nu rămase uscat atunci când, prin gura preotului, Ion îşi lua rămas bun de la părinţi, de la
toţi prietenii şi cunoscuţii. Iar când, în sfârşit pomeni pe George care i-a curmat viaţa pământească, şi-i
zise “te iert, căci n-ai ştiut ce faci” , tot norodul izbucni într-un hohot de plâns şi Zenobia, năucita de jale,
se izbi cu capul de dunga coşciugului , încât de-abia o potoliră cei dimprejur.
Pe urmă Ion fu coborât în pământul ce i-a fost prea drag, şi, oamenii au venit pe rând să-i arunce
câte o mână de lut umed care răbufnea greu şi trist pe scândurile odihnei de veci…” ( Ion, de Liviu
Rebreanu).
Sarcini:
- Enumeraţi elementele tradiţionaliste din fragmentul dat;
- Identificaţi elementele realiste din fragment;
- Realizaţi un eseu despre destinul lui Ion.