Legile lui Zamolxe. Cartea secreta a vietii. Partea I.

4 Februarie 2014

Zamolxe a fost un profet al vremurilor sale si un mare vindecator. Istoricul Herodot,

confirmat de Strabon, spune ca Zamolxe a fost sclavul lui Pitagora, de la care a preluat
doctrina despre nemurirea sufletului si cunostintele despre numerologie si astronomie. Se
zice ca Zamolxe a calatorit si in Egipt, unde a aprofundat teoria imortalitatii. Stramosii
nostri l-au ridicat la rang de zeu.

In Pestera Polovragi, considerata Pestera lui Zamolxe, oamenii simt, de regula,

furnicaturi pe maini in “Galeria Ispasirii”, unde se afla “Tronul lui Zamolxis”. In acest
loc, detectoarele de biocurenti o iau razna, invartindu-se fara noima, comportandu-se ca
in prezenta unei surse extrem de puternice de energie.

Zamolxe ii numea pe daci arieni (arya=nobil, rasa pura, spirituala), arienii fiind civilizatia
indo-europeana precursoare a hinduismului. De asemenea, Zeul dacilor le reamintea
acestora ca sunt Poporul lui Dumnezeu. Potrivit unor istorici, numele Dacia provine din
Da (Zeu) si Ksha (Tara), asadar inseamna Tara Zeului sau Tara lui Dumnezeu.

Invataturile lui Zamolxe s-au transmis catre discipoli initiati prin lumina “focului sacru”,
dar au ramas si prin “Herto Valus” sau “Cartea secreta a vietii”, o scriere misterioasa de
dinainte de Christos, datand aproximativ din 2000 i.e.n. “Herto Valus” sau “Cartea lui
Zamolxe” a mai fost denumita “Inteleapta Scriptura”, “Noul testament al dacilor” sau
“Evanghelia geto-dacilor”.

Scrierea contine legile lui Zamolxe, surprinzatoarele legi spirituale care:

– ruineaza preceptele religioase rigide, limitative, punitive;
– destrama culpabilitatea, ii amintesc omului ca este zeu-scanteie de Dumnezeu;
– vorbesc despre spiritualitate in termeni moderni (pe care abia acum incepem sa-i
intelegem cu adevarat, cu atat mai substantial cu cat si studiile sau cercetarile stiintifice
incep sa confirme noile paradigme spirituale);
– afirma clar ca nu exista timp si ca manifestarea atentiei cu intentie creeaza realitatea pe
care o traim (cu mult inaintea lui Einstein si a descoperirilor fizicii cuantice);
– sustin ca “acum” este singurul “timp” (cu mult inaintea lui Eckhart Tolle);
– declara ca realitatea noastra este creata de propriile ganduri si ca iubirea este singura
cale (inaintea lui Buddha);
– declara cunoasterea si mai ales cunoasterea de sine ca fiind accesul catre constiinta
universala (inaintea filosofului antic Socrate);
– descriu vindecarea ca pe un proces energetic inter-relational corp-minte-suflet (fiind,
probabil, primele prescriptii de medicina holistica);
– mentioneaza “mintea cea ascunsa (sinele de jos), mintea cea cu care esti treaz (sinele de
mijloc) si mintea sufletului (sinele de sus)” (fiind, probabil, prima “abordare” cu caracter
psihologic a paturilor inconstiente-subconstiente si constiente);
– propovaduiesc iubirea universala (inaintea lui Iisus).
 „Dumnezeu nu are nicio religie.” (Mahatma Gandhi)

Demolarea preceptelor religioase

Suferinta, prea-marita si sustinuta de religii ca atat de necesara pentru “mantuire”, este

definita de Zamolxe ca intuneric, ca opusul iubirii, fiind asadar calea indepartarii de
Dumnezeu, de lumina si de esenta divina din noi.

Frica este considerata lipsa de intelepciune, asadar orice frica de divinitate este o prostie
si un blocaj al puterii creatoare a omului.

Vinovatia ne fura energia, asadar ataca inclusiv sistemul imunitar, precum au dovedit-o
numeroase studii si cercetari, contrar preceptelor religioase, bazate in primul rand pe
ideea de “pacat”, vina si penitenta (prin care omul poate fi supus, controlat si manipulat).

Cunoasterea. A musca din fructul cunoasterii nu reprezinta nicidecum un pacat, ceva

gresit, regretabil, urmat de o pedeapsa “divina”, ba din contra, cunoasterea este ridicata la
rangul cel mai inalt, ca fiind calea catre Dumnezeu.

Eva. Femeia nu numai ca nu este considerata „pacatoasa” din cauza careia omenirea are
de tras, faptasa pacatului primordial sau inferioara barbatului, femeia este profund
pretuita pentru capacitatea sa pura de a iubi, datorata intuitiei si abilitatii sale de
comunicare.

Pacatul. Placerile, „patimile” sau traiul hedonist nu sunt criticate si „demonizate” ca

aducatoare de „iad” sau pedeapsa divina, sunt foarte clar descrise ca mari consumatoare
de energie vitala, o consecinta fiind slabirea sistemului imunitar.
Mila. Sunt propovaduite altruismul, daruirea (de sine), dar se atrage atentia ca a da ceva
bun celui rau inseamna sa primesti rasplata din rautatea lui (adica se face directa referire
la fluxul energetic-vibrational, ba chiar la vampirismul energetic).

Parintii. Fenomenal, dar suntem sfatuiti, contrar religiilor, sa fugim literalmente de

parintii nostri, pe care religiile ne sfatuiesc calduros sa-i veneram cu respect, sa le
acordam ascultare, supunere neconditionate, etc., daca ei nu urmeaza calea luminii
divine.

Ritualurile si cultul mortilor. Se stie ca Zamolxe credea in imortalitate, in continuarea

existentei sufletului dupa moartea fizica a corpului, asadar se impotrivea cultului
mortilor. La nasterea unui copil, vechii traci se intristau si plangeau, iar la moartea unui
om se bucurau, iar corpul defunctului era incinerat, purificat prin focul sacru, considerat

esenta vietii. Adio pomeni, popi, bani si coliva!

Imparatia lui Dumnezeu nu este ceva “material”, aflat in cer sau in exteriorul nostru,
separat de fiinta umana, ca o justitie care imparte raiul sau iadul, rasplata sau pedeapsa, ci
se specifica extrem de clar ca se afla in interiorul nostru, asadar cu atat mai putin avem
nevoie de lacasuri de cult.

Raiul. Nu exista. Cel putin, nu asa cum este descris de diferitele religii. Nu exista nici ca
loc, in spatiu, nici ca recompensa, sub forma fericirii eterne. Zamolxe sustine ca fericirea
poate fi obtinuta doar pe parcursul vietii si nu la capatul ei.

Dumnezeu. Omul este creator, la fel ca Dumnezeul din care face parte, fiind astfel
stapanul propriului destin, asadar nu exista justitie divina si nici recompensa-pedeapsa de
genul rai-iad.

„Nu vad niciun Dumnezeu aici, sus.” (astronautul Yuri Gagarin, 1961)
Din legile lui Zamolxe:

Drumul suferintei nu este drumul iubirii. Pe treptele suferintei nu urci, ci cobori, caci
treptele acestea nu formeaza scari inspre cer, ci spre adancurile intunericului.

Ruina intelepciunii este frica de Dumnezeu. Frica paralizeaza puterea omului.

Vinovatia slabeste energia omului si-i naruie viata.

Daca Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns fata de om, nu i-ar fi dat gandul de a cunoaste.
Cunoasterea, ca si lumina, este de natura divina.

Sa nu glorificati suferinta sub nici o forma, caci suferinta omului este desprinderea sa de
inima Lui Dumnezeu.

Omul este propriul sau stapan.

Aveti capacitatea de a fi partial zei, adica semizei, deoarece acolo unde exista constiinta
se afla si identitatea acelei constiinte. Fiintele constiente sunt constiinta zeilor.

Idolii tai, precum icoane si statui, sunt faceri de maini omenesti si puterea lor vine din
credinta ta in ei. Focul sacru este viu si curata sufletul, pe cand idolii doar incanta
privirea.

Cand omul are cunoasterea de sine, atunci va putea sa vada lumina sufletului si asa se
va mantui.

Imparatia Domnului este inlauntrul vostru si ea vi se face cunoscuta atunci cand omul se
cunoaste pe sine insusi.

Femeia da iubire inimii, caci poate intui adanc si vorbi sufletului.

Pe tatal si pe mama ta sa ii cinstesti daca ei urmeaza lumina Lui Dumnezeu, iar daca ei
se afla cu mintea in intuneric, sa fugi de ei. Asa iti va fi bine si multi ani vei trai.

Ia seama sa nu dai ceva bun celui rau, caci rasplata lui pentru tine va veni din rautatea
lui.

Renunta la tot ce nu-ti aduce pace si multumire in viata. Calea suferintei nu duce la
Dumnezeu.

Sa respingeti cultul mortilor.

Bucuria simturilor este data de la Dumnezeu pentru oameni. In trezirea simturilor Il

intalnim pe Domnul.
Sa nu cazi in patimi, sa-ti infranezi pornirile cele care te ostoiesc de vlaga.

Fiintele cu putere mai mare a mintii il cunosc mai bine pe Dumnezeu. Existenta pe care o
creeaza mintea omului nu are limitari, intocmai ca si cea creata de mintea Lui
Dumnezeu.

Fericirea se traieste pe calea vietii, nu la capatul drumului.